Cetati dacice buzoiene

5/16/2018 Cetati dacice buzoiene - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/cetati-dacice-buzoiene 1/3

File din istoria neamului

CETĂŢI DACICE ÎN JUDEŢUL BUZĂU

Gruiul Dării (com Pietroasele), Cârlomăneşti (între Nişcov şi Cândeşti) şi, mai nou,Târcov(com Pârscov) formau un complex de apărare al triburilor dacice în Munţii BuzăuluiArheologii au deschise şase şantiere arheologice în judeţ: Gruiul Dării - cetate dacică de cult,Pietroasele - castrul roman, Târcov - fortificaţie dacică de observaţie, Armanu - civilizaţia bronzului,

Cârlomăneşti - cetate dacică şi Coţatcu - aşezare neolitică. Cercetările în aceste situri istorice scot lalumină noi artefacte ale civilizaţiei dacice de pe teritoriul judeţului.

Motto „ Iar ă Da ţ ii mai spre Dunăre şi mai spre Ţ ara Nem ţ ească , precum mărturisesc cet ăţ ile sau oraşele lor, care se hot ăr ăscu tot în slovele dava , cumu-i Serghi-dava, De ţ i-dava, Marti-dava, adică

dava lui Serghie, dava lui Da ţ ie, dava lui Maroi proci” (Nicolae Costin)

Lupul de la Cârlomăneşti

Târcov, o nouă cetate dacică

Arheologii au descoperit la Târcov, comuna Pârscov, zidurile de apărare ale unei cetăţi dacice dinsecolul I î.Hr. Din primele cercetări rezultă că cetatea, în forma cochiliei de melc, avea rolul de apărare,dar şi de supraveghere a importantelor depozite de sare de pe valea râului Buzău, materie primă folosită de populaţia autohtonă atât pentru consumul propriu, cât şi în schimburile comerciale cu triburile

învecinate.. Cetatea de la Târcov facea parte dintr-un complex fortificat din zona Carpaţilor de Curbură, formatdin Cetatea de la Cârlomăneşti, capitală a uniunii de triburi, şi cea de la Gruiu Dării, comuna Pietroasele,folosită drept cetate de cult. Este o descoperire arheologică de excepţie care denotă buna organizare atriburilor dacice, dar şi modul lor de existenţă, fortificarea unor vârfuri muntoase unde trăiau pur şi

simplu agăţaţi.

Cetatea geto-dacică de la Gruiul Dării

Un ceas solar veghează peste timp Istoricii povestesc că “în antica cetate de pe Dealul Gruiu,ceasul solar a lui Zalmoxe aşteaptă peste timp revenirea sacerdoţilor plecaţi în grabă din faţa hoardelornăvălitoare. Din inima pământului scormonit răsar cateva trepte şi ziduri înnegrite de trecerea vremii,care acum sunt pe jumătate îngropate”. Incinta sacră de la Pietroasa Mică – Gruiu Dării, com.Pietroasele este plasată pe un promontoriu impozant,îinconjurat de trei laturi abrupte, fiind fortificată cuun impresionat zid de piatră. Acest tip de monument este unic până în prezent în lumea geto-dacilor,



reprezentând un loc special în care aveau loc diverse ritualuri şi depuneri de ofrande dedicate zeilor şicelor trecuţi în nefiinţă. După toate probabilităţile incinta sacră de la Gruiu Darii reprezenta unimportant centru regional de cult pentru comunităţile de geto-daci din zona de curbură a Carpaţilor. Ininteriorul incintei s-au descoperit moviliţe în care se aflau depuse numeroase artefacte specifice epociigeto-dacice cum ar fi: vase ceramice, podoabe, accesorii, unelte şi ustensile gospodăreşti, arme, piese deharnaşament, cele mai multe obiecte aveau ringuri la bază, unele dintre ele având şi vetre în interior.

DAVA DE LA CÂRLOMĂNEŞTI

În 1892, Bazil Iorgulescu menţiona Cetatea de la Cârlomăneşti în Dicţionarul geografic al judeţuluiBuzău şi aprecia că acea colină „e foarte importantă de studiat din punct de vedere arheologic”

Pe Cet ăţ uie este o aşezare intens locuită în cea de-a II-a epocă a fierului. S-a descoperit înprofunzime o consistentă depunere din epoca bronzului, aparţinând culturii Monteoru. Graţie acestorcercetări, Cet ăţ uia de la Cârlomăneşti se înscrie într-o familie de situri, răspândită în cea mai mare partea României, caracterizată prin bogate vestigii suprapuse, din epoca bronzului şi din epoca dacică preromană.

„Cetăţuia”, cunoscută încă din 1871 de către Al. Odobescu sub numele de „Movila cu cetate”, a fostcercetată sistematic de Mircea Babeş şi colaboratorii săi de la Institutul de Arheologie al AcademieiRomâne şi de la Muzeul Judeţean Buzău, în anii 1967 şi 1972-1981. Săpăturile au fost reluate în 2001.. Acesta este situat pe terasa înaltă din dreapta râului Buzău, într-un punct situat între satul Cârlomăneşti

şi şoseaua care leagă satele învecinate Nişcov şi Cândeşti.Situl ocupă un platou de formă ovală neregulată, cu suprafaţa de cca 7500 mp, separat spre nord şivest de restul terasei Buzăului şi Nişcovului prin ravene adânci, tăiate de apele torenţiale, şi prezentândspre est şi sud pante greu accesibile, cu o diferenţă de nivel de 25-30 m. Locul e dispus astfel, încă dinpreistorie, de o bună protecţie naturală, care explică alegerea sarepetată drept sediu al unor comunităţi umane, întâi în epocabronzului, apoi în epoca dacică.

În arealele din partea de sud-est, cercetate în anii 1972-1978,şi în secţiunea transversală, săpată în 1979-1981, s-au identificat571 complexe. Dintre acestea, 172 aparţin epocii bronzului şi271 celei de-a II-a epoci a fierului. Complexele respectiveaparţin unei depuneri antropogene groase de 1,70-2,00 m, în

cuprinsul căreia au putut fi distinse patru niveluri principale(numerotate de jos în sus): nivelurile I şi II , precum şi parteainferioara a nivelului III aparţin unor locuiri succesive alepurtătorilor culturii Monteoru şi se datează în mare în prima

jumătate şi la mijlocul mileniului II a.Hr. Partea superioara anivelului III corespunde mileniului scurs între locuireamonteoreană şi locuirea geto-dacă clasică.

Inventarul descoperit în aceste complexe constă în principal din ceramică geto-dacă clasică, lucrată de mână sau la roata olarului, inclusiv vase fine cu decor în relief sau pictat. Se întâlnesc şi exemplare deimport elenistic, precum amforele de Rhodos şi, mai ales, de Cos, kantharoi, balsamarii. Săpăturile auscos un mare număr de unelte şi ustensile, precum fusaiole, greutăţi şi „calapoade” din lut, cute şi râşniţedin piatră, mânere din os, cuţite, seceri, nicovală de bijutier şi sule din fier, oglinzi, fragmente de vasedin bronz sau sticlă. Piesele de port şi podoabă sunt mai rare, dar nu mai puţin importante: pandantiv deaur (lunula), fibule de argint, bronz şi fier, paftale de fier, placate cu foaie de bronz ornamentată, brăţăride bronz. Cele mai rare sunt armele şi piesele de echipament militar: lance, pinteni, zăbale. Certă esteexistenţa unui atelier pentru prelucrarea cornului, atestat prin piese finite, dar şi prin ramuri de corn decerb în curs de prelucrare. În chip sigur a func ţionat şi un original atelier coroplastic, ale cărui produsesunt unicate în arta întregii Dacii preromane. Montate pe suporturi conice speciale, statuetele reprezintă

în chip naturalist, cu multă expresivitate, lupi, mistreţi, cervidee, păsări şi, mai rar, un bărbat înarmat cuscut, călare.De o deosbită valoare pentru stabilirea cronologiei davei de la Cârlomăneşti, ca şi pentru studiul vieţii eieconomice, sociale şi politice, sunt descoperirile monetare. Tezaurul de 124 piese, prezintă particularităţi



de execuţie care justifică ipoteza unui atelier monetar local, ceea ce implică existenţa unei autorităţipolitice emitente, iar descoperirea recentă (campania 2003) a unei inscripţii ceramice ce documentează existenţa unui „basileus” local vine să aducă o senzaţională confirmare. Este vorba de trei fragmentedintr-un vas de provizii, de culoare cărămizie, lucrat la roată, cu pereţi groşi de 8-12 mm, în pasta căruia,

înainte de ardere, olarul a scris în greceşte numele şi titlul proprietarului. Pe fragmentele descoperite s-au păstrat 5 litere greceşti cursive, incizate cu un vârf ascuţit; primele patru reprezintă, f ără dubiu parteafinală a substantivului grecesc „basileus”, declinat la genitiv, iar cea de a cincea, foarte probabil, primaliteră a unui nume propriu Traducerea acestei inscripţii este: (vasul/proprietatea) regelui B......,confirmând faptul că şefii unor mari aşezări geto-dace aveau statutul şi titlul de rege.

Redactor

Cetati dacice buzoiene

Documents

Transcript of Cetati dacice buzoiene