1

Dumitru Dădălău

Cetatea Luminii

Editura MĂIASTRA2008

2

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României DĂDĂLĂU, DUMITRU Cetatea luminii/ Dumitru Dădălău Tg-Jiu: Măiastra, 2008 ISBN 978 - 606-516-000-2

821.135.1-32

”Acest simbol este dovada recunoaşterii valorii

celor 107 ani de învăţământ, primar şi secundar

inferior şi 20 de ani de învăţământ superior, în

Mătăsari, judeţul Gorj”.

9 noiembrie 2000,

ministrul Educaţiei Naţionale

ANDREI MARGA

Carte realizată de Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari Fundaţia şi Revista ”Murmurul Jilţului”

3

STATUTULFundaţiei cultural – ştiinţifi ce„MURMURUL JILŢULUI”

CAP. I. Denumirea, natura juridică, sediul Art. 1. Fundaţia cultural ştiinţifi că „Murmurul Jilţului” este persoana

juridică de drept privat cu caracter nepatrimonial (nonprofi t, apolitic, înfi inţată în temeiul Legii 21/ 5 februarie 1924, cu modifi cările din 1927, 1933,1938, 1939 şi 1944).

Art. 2. Sediul fundaţiei este în localitatea Mătăsari, judeţul Gorj, în localul Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari.

Sediul poate fi schimbat în orice altă aşezare din România, pe baza hotărârii consiliului de conducere şi în condiţiile legii. Fundaţia poate deschide fi liale în ţară şi străinătate.

CAP. II. Obiectul, scopul, durata Art. 3. În spiritul generoaselor idealuri ce animă tineretul şcolar, obiectul

Fundaţiei „Murmurul Jilţului”, îl constituie organizarea şi desfăşurarea unor ample programe în plan cultural şi ştiinţifi c.

Art. 4. În acest scop, Fundaţia „Murmurul Jilţului” urmăreşte: - stimularea interesului pentru cercetarea literaturii române şi universale,

a istoriei, geografi ei, ştiinţelor biologice, matematicii, fi zicii, chimiei, muzicii, artelor plastice, electrotehnicii, informaticii, pentru care se pot constitui şi funcţiona secţii subordonate;

- lărgirea orizontului cultural – ştiinţifi c al elevilor, educaţia artistică a acestora prin formarea şi perfecţionarea deprinderilor de a elabora lucrări independente, creaţii originale, care să contribuie la dezvoltarea personalităţii elevilor, a gustului pentru frumos, a spiritului critic;

- editarea trimestrială a revistei Grupului Industrial Minier Mătăsari „Murmurul Jilţului”, producerea, editarea şi difuzarea unor cărţi, foi volante, pliante, materiale audiovizuale sau alte producţii culturale;

- organizarea şi petrecerea timpului liber al elevilor din timpul anului şcolar, în vacanţe şcolare, în tabere, în excursii;

- organizarea în vacanţele de iarnă a unei tabere de pregătire a celor mai buni elevi în vederea reprezentării grupului şcolar cu rezultate meritorii la olimpiadele şcolare şi concursurile pe meserii şi admiterea în învăţământului superior;

- stimularea primilor trei elevi care au obţinut în ordine descrescătoare media peste 9,50 prin trimiterea gratuită în vacanţa de vară, într-o tabără şcolară;

4

- menţinerea şi întărirea legăturii cu oamenii de cultură şi ştiinţă români din ţară şi diaspora, stabilirea unor punţi de legătură cu aceştia pe criteriul că bunurile culturale fac parte din patrimoniul unic şi indivizibil al umanităţii;

- întreţinerea raporturilor de colaborare cu alte fundaţii, asociaţii, societăţi sau uniuni de creaţie din ţară sau străinătate;

- realizarea programelor iniţiale prin colaborarea cu instituţiile de stat sau private, cu alte persoane fi zice sau juridice, interesate de propăşirea învăţământului, culturii şi ştiinţei;

- organizarea sau participarea la organizarea de simpozioane, sesiuni de comunicări ştiinţifi ce, şezători, comunicări, colocvii, expoziţii, saloane, târguri, la alte manifestări cu caracter cultural-artistic sau ştiinţifi c;

- organizarea altor activităţi compatibile cu obiectul său de activitate şi cu legile ţării;

Art. 5. Durata Fundaţiei cultural – ştiinţifi ce „Murmurul Jilţului” este nelimitată. Lichidarea Fundaţiei se face în condiţiile legii.

CAP. III Patrimoniul Art. 6. Patrimoniul Fundaţiei se compune din bunuri mobile şi imobile,

mijloace băneşti obţinute prin contribuţiile membrilor Fundaţiei, venituri din bunurile acestora, donaţii, sponsorizări, daruri manuale, subvenţii, activităţi proprii sau din orice alte surse prevăzute de lege, obţinute din ţară sau străinătate, destinate să servească exclusiv realizării obiectului său de activitate.

Art. 7. La data constituirii sale, patrimoniul Fundaţiei este compus din suma de 35.000 lei rezultat din cotizaţia membrilor fondatori.

Art. 8. Fundaţia cultural – ştiinţifi că „Murmurul Jilţului” dispune de cont curent în lei şi valută deschis la Cooperativa de Credit, Banca Populară Mătăsari. Fundaţia îşi organizează propria contabilitate în acord cu prevederile legii române.

Art. 9. Fundaţia desfăşoară activitatea neavând ca scop obţinerea de profi turi, acţionând dezinteresat, neurmărind scopuri economice proprii, facilitând însă activităţi cu scop patrimonial. Mijloacele şi bunurile Fundaţiei pot fi folosite numai în scopurile prevăzute în prezentul statut.

Art. 10. Pentru îndeplinirea scopurilor sale, Fundaţia poate angaja personal salariat, colaboratori permanenţi sau ocazionali ale căror drepturi sunt plătite în condiţiile legii.

Cap. IV Calitatea de membru Art. 11. Persoanele semnatare ale actului de constituire a Fundaţiei cultural-

ştiinţifi ce „Murmurul Jilţului” au calitatea de membri fondatori. Calitatea de membru fondator se pierde numai în cazul aducerii de grave prejudicii Fundaţiei prin votul a doua treimi din forumul acesteia.

Art. 12. Pot deveni membri ai Fundaţiei toţi elevii şi cadrele didactice din Grupul Şcolar, alte persoane de naţionalitate română sau străină care achiesează la

5

programul şi statutul acesteia, au activitate constantă, manifestă interes şi pasiune pentru unul din domeniile de activitate ce intră în sfera preocupărilor Fundaţiei, şi îşi plăteşte cotizaţia de membru, de 5.000 lei anual, în cursul primului trimestru şcolar pentru anul calendaristic următor.

Art. 13. Pot fi numiţi membri de onoare ai Fundaţiei personalităţi culturale sau ştiinţifi ce române şi străine care aduc prin participare servicii deosebite acesteia, sponsori şi donatori de sume consistente, peste valoarea de 500 $, în echivalent.

CAP. V Organizare şi administrare Art. 14. Organele de conducere şi administrare ale Fundaţiei cultural –

ştiinţifi ce „Murmurul Jilţului” sunt: forumul Fundaţiei, consiliul de conducere, preşedintele Fundaţiei.

Art. 15. Forumul Fundaţiei se întruneşte anual, la solicitarea preşedintelui sau a consiliului de conducere. Forumul alege consiliul de conducere şi pe preşedintele Fundaţiei. Tot el stabileşte principiile directoare ale activităţii viitoare ale Fundaţiei.

Art. 16. Consiliul de conducere este organul de conducere al Fundaţiei, fi ind alcătuit din 7 membri, desemnaţi de Forum pentru o perioadă de 4 ani. Pentru prima legislatură membrii fondatori sunt automat membrii consiliului de conducere. Pentru mandatele următoare ei sunt aleşi de către forum cu respectarea prevederii ca minim 4 dintre aceştia să fi e membri fondatori.

Art. 17. Consiliul de conducere are următoarele atribuţii: - aprobă şi modifi că programele de activitate periodice,ca şi bugetul de

venituri şi cheltuieli; - stabileşte structura organizatorică, atribuţiile diverselor compartimente

funcţionale şi ale angajaţilor; - acordă titlul de membru de onoare al Fundaţiei; - ia orice alte măsuri pentru buna desfăşurare a activităţii, cu respectarea

statutului şi a legislaţiei române; - convoacă, la propunerea preşedintelui, forumul Fundaţiei. Art. 18. Hotărârile consiliului de conducere se iau cu majoritate simplă. Art. 19. Preşedintele Fundaţiei este ales pentru prima legislatură de către

membrii fondatori, iar pentru următoarele de către forum. Preşedintele poate fi revocat din funcţie atunci când se constată abateri grave de la statutul Fundaţiei sau de la legislaţia ţării.

Art. 20. Preşedintele reprezintă Fundaţia în toate actele sale şi realizează conducerea operativă a acesteia. El conduce de asemenea activitatea consiliului de conducere. În absenţa preşedintelui, un vicepreşedinte, desemnat de acesta din rândul membrilor din consiliul de conducere, îndeplineşte toate atribuţiile funcţiei.

Art. 21. Fundaţia îşi desfăşoară activitatea trimestrial sau ori de câte ori

6

este nevoie prin manifestările cultural – artistice şi ştiinţifi ce organizate în fi ecare vineri, începând cu ora 14,00 din ultima lună a trimestrului.

CAP. VI Dispoziţii fi nale şi tranzitorii Art. 22. Fundaţia cultural – ştiinţifi că „Murmurul Jilţului” prin consiliul

de conducere redactează şi publică anual raportul cu privire la activitatea desfăşurată.

Art. 23. Fundaţia cultural – ştiinţifi că „Murmurul Jilţului” are siglă, sigiliu şi drapel propriu.

Art. 24. Prevederile prezentului statut se completează cu dispoziţiile legii nr.21/1924, precum şi cu alte dispoziţii legale în vigoare referitoare la organizarea şi funcţionarea fundaţiilor cultural-ştiinţifi ce.

Mătăsari, 17 februarie 1997

ACT DE CONSTITUIRE

Noi, subsemnaţii, animaţi de dorinţa revitalizării creaţiei şi cercetării cultural – ştiinţifi ce, în spaţiul Văii Jilţului, decidem, astăzi constituirea FUNDAŢIEI CULTURAL – ŞTIINŢIFICE „MURMURUL JILŢULUI”.

Demersul nostru se vrea o confi rmare peste timp că şi aici, în acest minunat colţ de tară, străbun meleag gorjean, trăiesc şi muncesc oameni care manifestă dăruire, pasiune şi pricepere pentru învăţământ, ştiinţă, cultură.

Intenţiile noastre au fost materializate în Statutul Fundaţiei elaborat de către noi în funcţie de preocupările şi necesităţile cultural – ştiinţifi ce ale tineretului studios şi în consens cu legislaţia României.

Membrii fondatori sunt: 1. Bărbăcioru Eugenia – contabil 2. Căplescu Ştefan – elev XII B, secretar de redacţie 3. Dădălău Dumitru – profesor limba română 4. Dădălău Floarea – profesor matematică 5. Dădălău Ion – profesor fi zică – director 6. Dobromirescu Alin – elev, clasa XI A, redactor şef adjunct 7. Ghiţan Elena Lori – elev, clasa X A, redactor şef Prin unanimitate de voturi, domnul Dădălău Dumitru a fost ales

preşedintele Fundaţiei, fi ind însărcinat şi împuternicit cu perfectarea formalităţilor de înscriere în circuitul civil al Fundaţiei, inclusiv la Biroul Notariatului Public Tg-Jiu, pentru autentifi carea Statului.

S-a hotărât, prin unanimitate de voturi, ca doamna Bărbăcioru Eugenia să îndeplinească funcţia de contabil şef al Fundaţiei. Prezentul act de constituire a fost încheiat în Mătăsari, judeţul Gorj, astăzi, 17 februarie 1997.

7

GRUPUL ŞCOLAR INDUSTRIAL MINIER MĂTĂSARICOMUNA MĂTĂSARI – JUDEŢUL GORJTELEFON – 376556NR. 210/17 februarie 1997

ACCEPT

Parcurgând statutul Fundaţiei cultural – ştiinţifi ce „Murmurul Jilţului” şi constatând că obiectivele stipulate sunt benefi ce promovării învăţământului, ştiinţei şi culturii, implicit instituţiei noastre, ne declarăm disponibilitatea de a pune la dispoziţia Fundaţiei un spaţiu corespunzător desfăşurării activităţii în localul Grupului Şcolar Mătăsari din localitatea Mătăsari, judeţul Gorj.

Director,

Profesor Ion Gr. Dădălău

Legea nr.21/1924

ROMÂNIATRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CIVILĂ

DOSAR NR. 1068/1997 SENTINŢA NR.24

Şedinţa publică din 28 febr. 1997 Preşedinte: Ion Duguleanu - vicepreşedinte tribunal Membri: Vasile Trăncău - judecător Procuror: Simona Şomăcescu Grefi er: Virginia Cojocaru

Pe rol soluţionarea cererii formulată de organul de conducere al Fundaţiei cultural – artistice „MURMURUL JILŢULUI” pentru autorizarea funcţionării acesteia şi scrierea în registrul persoanelor juridice de la tribunalul Gorj.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns Dădălău Dumitru, în calitate de reprezentant al Fundaţiei.

Procedura completă. S-a făcut referatul oral al cauzei, după care reprezentantul reclamantei a

solicitat admiterea cererii, autorizarea funcţionării Fundaţiei şi înscrierea acesteia în registrul persoanelor juridice de la tribunalul Gorj.

8

Reprezentanta Parchetului a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 21/1924 şi a pus concluzii de admitere a cererii şi înscrierea Fundaţiei în registrul persoanelor juridice de la Tribunalul Gorj.

TRIBUNALUL

Asupra cererii de faţă, reţine că: Prin cererea înregistrată la 24 febr. 1997, membrii fondatori şi colectivul

de conducere ales al Fundaţiei Cultural – Ştiinţifi ce „Murmurul Jilţului” cu sediul în comuna Mătăsari, au solicitat ca în conformitate cu disp. Art. 3,66 şi 84 din Legea nr. 21/1924, să se încuviinţeze funcţionarea acestei fundaţii şi înscrierea sa în registrul persoanelor juridice de la Tribunalul Gorj

La dosar au fost depuse: procesul verbal din 17 februarie 1997, încheiat în şedinţa de constituire a Fundaţiei ca organizaţie cultural ştiinţifi că, având obiectivele prevăzute în programul şi statutul adoptate cu acest prilej.

La programul Fundaţiei au aderat un număr de 7 membri fondatori. Cu acest prilej a fost desemnat profesor Dădălău Dumitru, care să

reprezinte Fundaţia în drepturile acesteia cu alte organe. A fost depusă şi chitanţa nr.231/17 febr. 1997, cu care se face dovada că

Fundaţia are constituit un patrimoniu iniţial de 35.000 lei prin depunerea acestuia la Banca Populară Mătăsari.

Inspectoratul şcolar judeţean, ca organ tutelar a acceptat constituirea Fundaţiei şi ca aceasta să-şi stabilească sediul la Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari.

Statutul program al Fundaţiei care cuprinde denumirea, scopul, sediul, durata, patrimoniul iniţial, cadrul organizatoric a fost adoptat cu ocazia şedinţei de constituire şi a fost autentifi cat sub nr. 2053 la Biroul Notarului Public Tg – Jiu.

Analizând actele depuse la dosarul cauzei se reţine că: Fundaţia este actul prin care mai multe persoane fi zice constituie un

patrimoniu distinct şi autonom de patrimoniul acelor persoane pe care îl destinează în general şi în mod permanent, realizării unui scop de interes obştesc, aşa cum prevăd disp.art.66 din Legea nr.21/1924.

Cu ocazia constituirii sale, membrii Fundaţiei au desemnat şi organul de conducere, modul de funcţionare şi de organizare.

Observând aceste acte, se apreciază că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de articolul 3, 66 şi 84 din Legea nr.21/1924, în sensul că există un grup de 7 membri fondatori, un act constitutiv, un statut în formă autentică, un patrimoniu iniţial şi acordul organului ierarhic superior în competenţa căruia intră scopul acestei Fundaţii.

Ca obiective principale, Fundaţia şi-a propus să stimuleze interesul

9

pentru cercetarea ştiinţifi că, lărgirea orizontului cultural – ştiinţifi c al elevilor, educaţia artistică a acestora, editarea trimestrială a unei reviste culturale – şcolare, organizarea şi petrecerea timpului liber al elevilor, stimularea elevilor cu rezultate bune la învăţătură etc.

Aşa fi ind, urmează admiterii cererea formulată de reprezentaţii legali ai Fundaţiei cultural – ştiinţifi ce „Murmurul Jilţului” Mătăsari, a încuviinţat funcţionarea acesteia şi a dispus înscrierea acesteia în registrul persoanelor juridice de la tribunalul Gorj.

PENTRU ACESTE MOTIVEÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea formulată de reprezentanţii legali ai Fundaţiei cultural – ştiinţifi ce „MURMURUL JILŢULUI” cu sediul în comuna Mătăsari, judeţul Gorj, în cadrul Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari.

În baza art. 3, 66 şi 84 din Legea nr. 21/1924, autorizează funcţionarea acestei Fundaţii şi are ca obiect, scop, patrimoniu, condiţii de aderare, organizare şi funcţionare patrimoniul iniţial şi organe de conducere, aşa cum sunt ele prevăzute în actul constitutiv şi statutul Fundaţiei autentifi cate sub. nr. 2053 din 18 febr. 1997 la Biroul Notarului Public Tg-Jiu.

Încuviinţează înscrierea acestei Fundaţii în registrul persoanelor juridice la Tribunalul Gorj şi Monitorul Ofi cial.

Cu apel în zece zile de la pronunţare. Dată şi pronunţată în şedinţa publică din 28 febr.1997, la Tribunalul

Gorj.

Judecători, I. Duguleanu, V. Trancău

GREFA TRIBUNALULUI

Prezenta copie, fi ind conformă cu originalul sentinţei civile nr.24 din 28 febr.1997, stă în dosarul nr.1068/97, al Tribunalului Gorj şi se atestă de noi că este rămasă defi nitivă, prin neapelare.

Grefi er, V. Cojocaru

10

La ceas aniversar

“Apa cât de mare vine, piatra tot în vad rămâne”. În Mătăsari am venit în urmă cu 26 de ani să port cu cinste drapelul

învăţământului. Am intrat într-o şcoală cu multă dragoste ca într-o oază de lumină. Am intrat în clasă cu o dorinţă nestăvilită de a mă dărui, cu o convingere statornică şi înaltă că nici un copil nu e la începutul său rău sau prost, ori incompetent - aceasta depinzând de cel care predă, îl educă şi-l modelează, de marea lui măiestrie.

Tot ceea ce am făcut până acum în viaţă, am făcut cu pasiune şi dăruire, iar acolo unde nu m-am priceput îndeajuns, am întrebat şi am învăţat din experienţa altora... Am avut ajutorul copiilor care au avut sufl etul curat şi dornic, deoarece ei nu au fost stăpâniţi de ambiţii mărunte, de răutăţi sau de invidie.

Pentru mine faptele au o valoare mai mare decât cuvintele. Nopţile cu griji şi zilele cu frământări mi-au dat puterea de a regenera. Ca educator a trebuit în permanentă să-mi stăpânesc sentimentele, să-mi educ pornirile şi gesturile pentru a putea fi ales ca model moral - ca să mă pot compara egal şi constant pe neiertătoarea scenă a vieţii. Am avut tot timpul curajul de a-mi susţine opiniile până la capăt. Am privit nepăsător hărţuielile la care am fost supus şi asta m-a făcut să fi u imun. Cei care au crezut că mi-au făcut rău, mi-au făcut bine ajutându-mă să scap de griji.

Eu iubesc pomii, în livada mea mă simt ca vechii credincioşi într-un templu. Eu am intrat nedorit in sufl etul unor oameni.

Viaţa unei şcoli este ca alunecarea unei nave, care în locul apei trece printr-o mare de oameni cu privirile aţintite asupra luminilor ei. Fie pe cârmă, fi e pe punte. ofi ţerii şi călătorii se schimbă rând pe rând... Drumul e numai înainte, doar uneori, e un scurt răgaz când pânzele amintirilor poposesc pe catargul înalt... Activitatea de dascăl cere să dăruieşti viaţă din viata ta pentru înfl orirea acelor gingaşe mlădiţe omeneşti, care la rândul lor pentru o dăruire vor creşte. Mă uit la sărbătoarea şcolii cu ochii fascinaţi şi am în imagine toate generaţiile de elevi şi colectivul de dascăli. Acest colectiv de dascăli seamănă cu o pereche de rândunele care se întorc pe cuib, se aşează pe marginea lui cu ciocul încărcat cu un fi r de pai, cu huma sau cu apa, meşteresc cuibul, zboară sus, apoi scot un tril de bucurie şi îşi contemplă opera...20 de generaţii de liceeni. Azi e lumină pretutindeni, lumină de sărbătoare şi bucurie. In cariera mea am dorit să valorifi c acea latură a pregătiri care să poată folosi mai bine întregului colectiv. Am încercat să împletesc şi să armonizez entuziasmul tineresc cu înţelepciunea şi experienţa vârstei, cu elanul şi spiritul novator, cu căutarea într-o permanentă nelinişte şi nemulţumire de sine în sensul bun al cuvântului, dorinţa de autodepăşire.

Nu avem dreptul de a da rebuturi. Noi suntem răspunzători în fata societăţii

11

de ceea ce facem. Avem meseria şi suntem făurari de caractere, gândirea noastră trebuie să fi e liantul care să unească generaţiile, să fi e ancoră statornică în timp a naţiei, să preluăm şi să transmitem experienţa generaţiilor, tradiţiile, acumulările culturale şi psihice, portul şi limba, felul de a fi şi îndrăzneala de a rămâne.

Eu am iubit colectivul pe care l-am condus, m-am interesat în permanenţă de idealurile acestuia, am căutat să mă integrez în bucuriile şi tristeţile lui, am căutat să-l ascult şi să-l înţeleg, l-am respectat şi l-am ajutat şi am avut aceeaşi pretenţie de la el. Succesele mele s-au refl ectat prin succesele colectivului, iar insuccesele au fost numai ale mele, deoarece eu am fost cel dintâi care trebuia să vegheze, să unească şi să conducă.

În faţa sătenilor, în faţa oamenilor m-am prezentat ca un monolit şi nu mi-am dezvăluit niciodată slăbiciunile. Astăzi este sărbătoarea şcolii, marea sărbătoare a tinereţii pentru un sfert din populaţia comunei.

Împlinirile şi neîmplinirile vieţii trebuie să rămână în calendarul memoriei. Orice schimbare în vârful piramidei aduce după sine modifi cări pe treptele inferioare. A fost o vreme în care am crezut că nimic nu se poate mişca în şcoală fără mine, când lucram cât se poate de imparţial, când le vorbeam tuturor frumos ca să le valorifi c elanul, dorinţa de dăruire pentru şcoală, priceperea gospodărească şi dragostea faţă de copii. Între mine şi o parte din colectivul didactic se formează o comunicare sufl etească bazată pe o înţelegere neexprimată.La această oră mă simt ca un arhitect care a construi un edifi ciu măreţ şi la temelia căruia şi-a îngropat umbra şi pe schelele căruia şi-a zdrelit braţele şi picioarele, cărând poverile lui cu umerii, frumuseţile lui pictându-le cu imaginaţia - ca atunci, când este gata să-şi dea seama că trebuie să-l părăsească. Deosebirea este că eu nu am părăsit edifi ciul ci am rămas acolo unde am făcut o investiţie morală atât de mare, care pentru mine a însemnat triumf şi bucurie.Eu am rămas acelaşi om cu har, gata de dăruire, cu sufl etul plin de omenie şi bunătate. De-a lungul timpului majoritatea cadrelor didactice mi-au devenit prieteni, dar nu o prietenie oarecare, îngăduitoare, ci bazată pe respect şi ascultare. După 20 ani de învăţământ liceal în Mătăsari pot afi rma că, împreună cu tot colectivul didactic, nu am muncit degeaba, nu am trăit in zadar şi nu ne-am sacrifi cat fără rost. Numele nostru nu va fi uitat în Mătăsari. Colegii, elevii şi sătenii, rememorându-ne faptele, ne vor preţui din ce în ce mai mult. Eu am lăsat o grădină pe rod şi un colectiv didactic gata de dăruire. Eu am iubit oamenii : deopotrivă şi pe cei care mi-au vrut binele şi mi-au făcut bine şi pe cei care mi-au vrut răul... Prin marea mea dragoste pentru ei i-am îmblânzit şi apoi i-am iertat.... Ei mă vor respecta...

Poate mă întrebaţi de ce ?! V-aş răspunde simplu: Nici pomul care înmugureşte, înverzeşte, rodeşte şi dăruieşte după atâta trudă şi farmec, fructele oamenilor nu le cere nimic în schimb. Am avut curajul de a merge înainte cu pieptul deschis şi nu am acceptat compromisuri - cu toate că unii au încercat să mă transforme în material demonstrativ. Întâmplarea a făcut să mi se potrivească

12

bine munca de director, am plecat la timp, în culmea gloriei şi dacă aş fi rămas, trecerea vremii m-ar fi dezavantajat pentru că eu sunt un optimist şi un visător pentru lumea noastră complicată.

Suntem într-o ţară săracă, dezorientată, subminată de politicianism şi afacerism veros. Când compromisul însoţeşte neabătut carul reformei este limpede că ne afl ăm pe un drum care se înfundă. Pentru mine şcoala reprezintă cartea de vizită a unei localităţi, este instituţia care reprezintă cel mai bine spiritul gospodăresc al comunităţii. Ea trebuie să fi e pildă pentru celelalte gospodării ale aşezării. Sunt puţini care realizează că truda dascălului e necesară ca respiraţia, mai ales acum când viaţa contemporană ştie să-şi devoreze fi ii, să desfi gureze sufl eteşte.

La lumina cărţii trebuie să ne asumăm riscul de a îndrăzni, noi trebuie să rămânem în spaţiul menirii noastre profesionale. Minţile celor cu care lucrăm nu sunt libere de informaţie. În aceste minţi acţionează deopotrivă şi îngerul şi diavolul şi spiritul raţional şi spiritul dizolvant. Noi trebuie să construim în sufl etele acestor oameni o realitate nouă, realitatea valorilor naţionale şi universale. Să avem puterea să fi m noi înşine prin informaţie şi prin cultură, să creăm un popor puternic şi luminat, să învăţăm tinerii să facă conexiuni, nu temele; să meargă vertical, nu în genunchi, să intre în viaţă fără pierderi în materie de demnitate. Să aibă curajul înţelept în impunerea idealurilor. Calea spre înţelepciune nu înseamnă să desfi inţezi ceea ce nu ştii. Ne trebuie o tânără generaţie luminată, naţiunea română trebuie să nască şi să renască biologic.

Aş dori să concluzionez următoarele: deşi nu o recunosc în întregime, amintirea îmi împrumută nevoia de mine:

- omul fi ind mic se vrea uriaş, aproape de soare şi invers..... rătăcit prin oraş.

- singur fi ind, vorba te desparte, ca să fi i în faţă trebuie să-i vezi oglinzile sparte - (este o reţetă.)

- poţi trece singur prin realitate doar amăgind deopotrivă drumurile toate (poate fi luată drept ipoteză);

- printre stejari, drumul mai duce acasă, chiar de-i cerul spart şi fructul dulce (cred că aceasta este tăria omului);

- vreau să fi u un prieten bun şi un om adevărat, un boem incurabil şi drag

- victoria nu este interzisă nimănui, acasă gloria-i frumoasă şi totuşi hai-hui.

Prof. Ion Gr. Dădălău,Director al Grupului Şcolar Industrial Minier

Mătăsari (1997)

13

MĂTĂSARI, MÂNDRIA NOASTRĂ

Dragii mei, e un moment destul de deosebit, fi indcă am reuşit să organizăm această întâlnire cu fi ii acestor meleaguri, fi i care au plecat o mare parte din dânşii, în colţurile ţării, unde-şi desfăşoară o serie de activităţi, în interesul naţiunii, poporului român, dar, mai mult decât atât, am avut ocazia şi fericirea să avem chiar diplomaţi peste hotare, şi asta este un lucru mare.

Aş vrea să aduc aminte acestor fi i dragi locurilor noastre, prin care am copilărit pe aceste meleaguri. Aşa cum cunoaşteţi dumneavoastră, comuna Mătăsari e compusă din 5 sate: sat Mătăsari - reşedinţă de comună, Brădet, Brădeţel, Runcurel, Croici. Cred că nu s-au uitat clipele copilăriei noastre, pe când ne duceam şi ne jucam cu oile pe anumite văi: Valea Bohorelului, Valea Brădetului, Croici-Hotarele ş.a.

Localitatea noastră a suferit mari transformări începând din anul 1974. Dacă în 1972 dispuneam de o suprafaţă totală de 4050 hectare din care suprafaţa de 1500 hectare de teren arabil, la ora actuală dispunem de 480 hectare teren arabil care, datorită afectărilor lucrărilor miniere din zonă,ne-au adus şi necazuri dar şi mari bucurii şi satisfacţii, prin faptul că fi ecare gospodărie care altă dată pentru a-şi asigura un ban, trebuia să meargă să-şi valorifi ce propriile lor produse la Tg. Jiu, pe jos. Acum, în Mătăsari este pâine, fi ecare participă cu bani pentru dezvoltarea familiei, produşi în această localitate, în acest bazin carbonifer al Jilţului. Dacă analizăm contribuţiile social-culturale din localitate putem să ne mândrim cu ceea ce-am realizat în această perioadă tocmai datorită dezvoltării acestei economii locale.

Dacă altă dată învăţau 6 sau 7 copii, şi acestia-n case particulare, la ora actuală aşa cum prezenta şi domnul profesor, D. Dădălău ne mândrim cu acest liceu, unde copiii noştri pot să se pregătească, să urmeze exemplul celor care sunt aici,de a fi oameni de valoare în ţara aceasta şi-n localitate. Avem într-adevăr şi rezultate, dar ne confruntam cu mari greutăţi; aş vrea să informez fi ii acestor meleaguri, că-n ultimii 2 ani cu sprijinul consiliului judeţean, am reuşit să construim aceste obiective pe care le-am prezentat: avem un centru de sănătate ce e dotat cu aparatură modernă, avem un dispensar local şi şcoli în fi ecare localităţi.

Cu sprijinul conducerii miniere din zonă şi a Companiei Naţionale a Lignitului Oltenia, am reuşit să construim în această localitate 2 centrale termice, nedepinzând de centrala de la Dragoteşti, suntem in construcţie cu o altă centrală termică care-n mod categoric va îmbunătăţi activitatea şi viaţa socială a cetăţenilor din Mătăsari; cu sprijinul companiei naţionale a lignitului suntem pe punctul de a termina alimentarea cu apă în localitate, care categoric va aduce un benefi ciu, satisfacţie cetăţenilor ce au suferit destul de mult de această situaţie.

14

Problemele sunt multe, dar eu vă doresc decât atât: să vă dea Dumnezeu sănătate, putere de muncă şi să nu uitaţi aceste locuri unde v-aţi născut, aţi crescut şi aţi învăţat şi, mă rog, aţi ajuns unde aţi ajuns. La mulţi ani!

Constantin Purcel, Primarul comunei Mătăsari

SCHIMB DE EXPERIENŢĂ ORGANIZAT DE INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN GORJ

ŞI GRUPUL ŞCOLAR INDUSTRIAL MINIER MĂTĂSARI CU DIRECTORII DE LICEE, GRUPURI ŞCOLARE ŞI ŞCOLI

PROFESIONALE DIN JUDEŢUL GORJ

Proces Verbal

Încheiat azi, 23 aprilie 1997, cu ocazia schimbului de experienţă organizat de Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj şi Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari cu directorii de licee, grupuri şcolare şi şcoli profesionale din judeţul Gorj, care are următorul program:

a) 930-1020 Asistenţe la lecţii, la clase: IX A, română, prof. Dădălău Dumitru IX B, instruire practică, maistru instr. Persu Romică X A, matematică, prof. Lupuleţ Ion XI A, chimie, prof. Popescu Gabriela XI B, dirigenţie, prof. Dădălău Luminiţa XII A, matematică, prof. Dădălău Floarea XII B, fi zică, prof. Toma Cornel I B, biologie, prof. Pamfi loiu Floarea I C, instruire practică, maistru instr. Burciu Dumitru I D, desen tehnic, sing. Iordache Veronica II A, I.E.T.M., sing. Stoican Violeta II C, fi zică, prof. Brânzan Liliana b) Activităţi manageriale 1020-1040 – Vizitarea liceului, atelierului şcolii, internatului 1040-1110 – Prezentarea casetei video „Mândria şi perseverenţa” 1110-1230 – Prezentarea referatului „Activitatea de evaluare cantitativă şi

calitativă a muncii didactice şi stabilirea măsurilor de corectare, îndrumare şi perfecţionare – sarcină de bază în munca directorului de şcoală” – prof. director Dădălău Gr. Ion – Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari.

15

- Prezentarea referatului: „Reformă şi legislaţie şcolară în învăţământul preuniversitar” – Inspector General al Inspectoratului Şcolar Judeţean Gorj – prof. Adrian Gorun

1230-1330 – Dezbateri pe marginea referatului prezentat şi asistenţelor la lecţii.

1330-1400 – Concluzii Domnul inspector Golea Gheorghe din cadrul Inspectoratului Şcolar

Gorj conduce lucrările, arată activităţile desfăşurate şi propune să se treacă la discuţii pe marginea materialelor prezentate.

Domnul director Crăsnaru, de la liceul Târgu-Cărbuneşti, arată că a rămas impresionat de această şcoală începând cu forma exterioară. În această şcoală lucrează un colectiv de dascăli apreciaţi. La limba română, domnul profesor Dumitru Dădălău a ţinut o lecţie model. A rămas impresionat şi de ţinuta clasei, de felul în care profesorul are materialul didactic luat din diferite izvoare de ramură. La oră, domnul profesor vine cu citate pe care le comentează. La oră fi ecare elev a avut pe masă cartea scriitorului a cărui operă o analizează. Materialul domnului director a fost foarte amplu întocmit şi s-au prezentat lucruri bune de urmat. Domul director pleacă foarte mulţumit.

Domnul director Pârcălăboiu arată că de multă vreme n-a trecut prin Mătăsari. A rămas profund impresionat de desfăşurarea orei de matematică unde a predat un cadru didactic foarte tânăr, care a dat rezultate foarte frumoase.I s-a acordat califi cativul „foarte bine”. Lecţia bine organizată. Programa parcursă la timp. Din materialul prezentat de domnul director, avem de învăţat, sunt materiale sufl eteşti, cu exemple bune de urmat. Domnul director arată că se lucrează după programe cu ore supraaglomerate, câte 7 ore pe zi. Din punct de vedere al bazei materiale se întâmpină greutăţi la şcolile unde îşi desfăşoară activitatea.Domnul Pârcălăboiu arată că activitatea de azi a fost foarte bine structurată şi a avut ce învăţa.

Domnul director Ciungu Petre arată că a participat la analiza documentelor din cadrul grupului şcolar. Arată că planul managerial a fost întocmit conform noilor reglementări. S-a văzut că este o preocupare în cadrul liceului pentru a avea întocmite documentele, aşa cum cer noile reglementări ale Legii învăţământului. Domnul director propune ca şi în cadrul G.S.I.M. Mătăsari să se aprobe funcţionarea şi a altor meserii de viitor pe lângă meseriile cu profi l minier, căci pe viitor se preconizează desfi inţarea minelor. La unele meserii durata de şcolarizare de 3 ani este prea mare, exemplu: meseria de zidar – care se poate face într-o perioadă mai scurtă. În şcolile noastre fetele nu prea au meserii care să le ajute pe viitor.

Domnul director Ciocioc,care a verifi cat documentele şcolare arată că sunt comisii metodice la clasele I-IV, V-VIII, IX-XII, diriginţi. Documentele şcolare sunt depuse în dosare bine întocmite, cu grijă, cu responsabilităţi pe fi ecare

16

compartiment. Are documentaţia de funcţionare a şcolii. Toate cadrele sunt în majoritate califi cate, fi şe de cadre, fi şa postului. Este o activitate foarte frumoasă şi rezultate bune, chiar foarte bune. Pleacă foarte mulţumit de la această şcoală privind activitatea desfăşurată de cadrele didactice, pleacă cu lucruri frumoase.

Domnul Condeescu Aristică arată că a asistat la o oră de desen tehnic, la o clasă profesională. Doamna profesoară s-a descurcat foarte bine, a parcurs toate etapele lecţiei, elevii s-au descurcat. S-a apreciat activitatea doamnei subinginere cu califi cativul „bine”. Domnul director felicită liceul din Mătăsari cu privire la felul cum a fost organizată această activitate a cercului directorilor. Privind materialul domnului director, arată că este foarte bine întocmit, avem de învăţat din acest material prezentat, însă nu este de acord cu statul domnilor directori în pauză printre profesori.

Domnul director Popescu, de la Liceul Novaci, participă la lecţia de limba franceză, arată că a fost mulţumit de lecţia prezentată, deşi dânsul predă mai mult limba rusă. I-a plăcut foarte mult modul cum s-a preocupat conducerea liceului privind desfăşurarea schimbului de experienţă azi. Avem de învăţat lucruri frumoase şi de urmat.

Domnul director Ghesa, a verifi cat prin sondaje cataloagele de la clasele VI, VII, VIII, IX, X, cataloagele sunt completate la zi pentru trimestrul I şi II. S-a început să se dea note şi în acest trimestru. Absenţe nemotivate sunt în număr mic. Mişcarea elevilor este consemnată de diriginţi în catalog pe baza documentelor de transfer. Apreciază aceste documente ca fi ind complete la zi. Materialul prezentat de domnul director e foarte bun, considerând că dânsul conduce cu competenţă liceul.

Domnul inspector Golea arată că liceul din Mătăsari lucrează în condiţii destul de greoaie: cu elevi şi profesori navetişti. Mulţumeşte domnilor directori de participarea acestora în număr mare la acest schimb de experienţă. Arată că documentele au fost întocmite, cu simţ de răspundere, din verifi cările făcute prin sondaj, se arată că au fost bine întocmite.

Materialul prezentat de domnul director a cuprins toată activitatea, întocmit cu mult simţ de răspundere. Domnul inspector arată că e bine să fi e diversifi cată forma de învăţământ prin aprobarea şi a altor meserii în cadrul liceelor. Să se reţină problema practicii cumulate. Este mulţumit, ca şi profesorii care au verifi cat documentele că s-au găsit lucruri frumoase şi bine întocmite.

Doamna Sântimbreanu, de la Tribuna Învăţământului, arată că suntem într-un moment de criză. Rămâne impresionată de munca domnilor directori. Doamna propune ca domnii directori să menţină comunicarea între profesori şi elevi. Domnii directori să stabilească câtă autonomie are un cadru didactic asupra copiilor de la care vor să realizeze ceva. În prezent nu sunt nici regulamente complete. Doamna Sântimbreanu arată că lecţia unde a participat a fost foarte frumoasă, la dirigenţie, desfăşurată de doamna profesoară Dădălău Luminiţa.

17

Privind reforma învăţământului, aşteaptă de la domnii directori să vină cu o serie de propuneri.

Domnul director Pârcălăboiu arată că trebuie respectate programele şcolare. Diminuându-se programele şcolare se poate reduce şi numărul de ore. La liceele industriale, obiectele de cultură generală sunt aceleaşi ca şi la liceele economic, pedagogic, etc. La şcoala pe care o conduce clasele sunt sufi cient populate, s-a redus numărul de abandonuri şcolare – nu se lucrează cu clase sub normativ.

Domnul director de la Liceul Rovinari, arată că la învăţământul primar din Rovinari există o şcoală cu 60% din personal necalifi cat, iar la altă şcoală, curs gimnazial, 40% sunt necalifi caţi. Consideră că un profesor care nu este titular, nu desfăşoară lecţia cu mult sufl et şi mult interes pentru acumularea cunoştinţelor la elevi.

Domnul director Iancu Alexandru, Liceul Motru, întreabă pentru cine pregătim forţa de muncă? Se vorbeşte de reformă. Ce s-a făcut pentru această reformă? La meseriile care există să se facă nişte programe noi, după planuri bine gândite pentru nivelul liceal şi tehnic – profesional. Ce investiţii facem în învăţământ? Programa la clasa a V-a este foarte aglomerată. Doamna Sântimbreanu rămâne foarte mulţumită de felul cum a fost organizat acest schimb de experienţă, de aspectul exterior al şcolii, de internatul acestei şcoli, de desfăşurarea lecţiilor prin parcurgerea tuturor etapelor unei lecţii model, de felul cum au fost întocmite, documentele şcolare şi de întreaga activitate bună desfăşurată în acest liceu.

Domnul director Dădălău Gr. Ion mulţumeşte celor care azi au analizat cu simţ de răspundere activitatea şcolii.

Pentru care s-a întocmit prezentul proces verbal.

Secretar, Bărbăcioru Eugenia

18

E C O U R I Ciungu Petre, directorul Grupului Şcolar de Construcţii Târgu-Jiu:

Un liceu ca oricare altul? Da, am putea spune despre liceul din Mătăsari, având în vedere că în judeţul nostru marea majoritate a liceelor sunt industriale, (au profi luri în domenii „grele” ale economiei). Putem spune insă şi Nu. Şi în acest sens doresc să-mi afi rm opinia.

Cu câţiva ani în urmă „călătorind” spre Mătăsari pentru a face o inspecţie de specialitate unui coleg de la acest liceu, am trăit o enormă stare de invidie. De ce? Am întâlnit aici un om pe care-l cunoşteam cu multă vreme în urmă. (Cred că exprimarea “un om” este nimerită). Un om care şi-a trăit tinereţea lucrând în acest mult controversat domeniu ai învăţământului.

S-a construit în această zonă mult. Dar, cel mai impunător edifi ciu îl constituie liceul, care rivalizează cu multe licee chiar din municipiu. Fiecare element al acestui lăcaş a fost avizat, vizualizat şi cunoscut de acest om. De pe băncile acestei şcoli au ieşit mii de elevi, care apoi cu cunoştinţele dobândite aici, au devenit colegii noştri, ingineri, muncitori buni etc. Da, aşa l-am cunoscut pe domnul director Dădălău. L-am cunoscut şi apreciat. Dar nu numai pe dânsul. Colectivul de profesori de la acest liceu, cel care l-a sprijinit pe domnul director. Oameni care au îndurat frigul, naveta şi poate uneori imputaţia că nu s-a făcut mai mult. Impresie bună îţi lasă şi elevii care, educaţi de cei menţionaţi mai sus, ştiu să te primească civilizat, răspund frumos la ore, muncesc şi îndură aceleaşi greutăţi. Cu ocazia cercului directorilor ţinut la acest liceu am vizionat o casetă care prezenta în detaliu realizările şcolii. Sincer vă spun că acest reportaj este demn de postul naţional al Televiziunii.

Atâtea câte s-au facut la această şcoală te fac să fi i cu adevărat invidios (aşa cum spuneam la început). Pe cine? Cu prietenie afi rm că pe toţi cei ce lucrează aici. Asta pentru că lucrează foarte bine, sunt coordonaţi foarte bine şi deci sunt adevăraţi dascăli. Nu ştiu dacă prin cele câteva spuse, merit să ocup o parte din spaţiul acesteia. Dar dacă se va întâmpla, voi fi fericit. La revedere, oameni buni.

Modoianu Maria, director adjunct al Grupului Şcolar Industrial Minier Motru: 23 aprilie 1997. Consfătuirea directorilor din liceele Gorjului, schimb de experienţă la Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari. Din toate direcţiile, oameni ai şcolii se îndreaptă spre o şcoală. Pe drum vorbesc, admiră culmile domoale, apele, pădurea, iarba care răsare. Respiră primăvara. Au timp să mai vadă? Mai sunt frumoase? Cei tineri, mai puţin, au viaţa toată în faţă, cei ca mine se străduiesc să reţină cât mai multe (să aibă ce derula într-o zi).

Apare şcoala. Mare, frumoasă, impunătoare şi mai ales primitoare. Oameni la fel de primitori ne deschid uşile. Curăţenie, ordine. Aşa e în zi de sărbătoare. Sărbătoarea Sf. Gheorghe, aşa e în fi ecare zi. Ne adunăm într-o sală de clasă.

19

Tineri, mai puţin tineri, cărunţi, manageri ai şcolilor, manageri ai Inspectoratului Şcolar ludeţean Gorj, veniţi să vadă, să schimbe impresii, să aprecieze, să corecteze. Începem activitatea, domnul inspector Golea, calm, respectuos, cu vorba curgătoare, simplă, căruia i-au trecut anii îndrumând oamenii şcolilor urează “La muţi ani”, urează bun venit.

Directorul şcolii, prof. Dădălău, n-are nevoie de prezentare, îl cunoaştem de mult, ne ştie de mult. Oare mai are ceva ce nu ştie de-ale şcolii? Prezintă într-o înşiruire de imagine şcoala cu trecutul ei, cu prezentul ei. Ne apar în imagini săli de clasă, cabinete de liceu, laboratoare, săli de sport, copii şi profesori. Toţi preocupaţi. Îmi doresc să formez o imagine bună şcolii. Toţi ne străduim la fel. Ascultăm vocea ce însoţeşte imaginea. E convingătoare, e clară, e plăcută, sensibilă, e la fel ca a celui care o are.

Intrăm la ore. Elevi, elevi ca toţi copiii, buni, buni şi frumoşi ca şi anii lor. Răspund, întreabă, ascultă. Dascălii lor sunt oameni dornici să dea, să formeze, să educe. Se citesc apoi materialele. În prim plan sunt probleme de evaluare a muncii didactice. Câteva reguli din material ne-am notat în caiet: “cunoaşteţi exact situaţia pentru a soluţiona abaterile”, evitaţi controlul cu idei preconcepute, nu urmăriţi critica ci mai ales construcţia. În timpul controlului realizaţi şi perfecţionare şi susţinere etc. La pauză frunzăresc un număr al revistei şcolii. Se adresează sufl etului şi minţii: fi le de monografi e, subiecte de examene, Terapia sufl etului “Viaţa între râs şi plâns”, „Singur printre oameni”, „Dacă dragoste nu e, nimic nu e pentru sufl et”. Dacă ochii sunt oglinda sufl etului, revista, zic eu, e oglinda celui ce o produce. Ce refl ectă oglinda? O cultura bogată, temeinică, ochi mai largi deschişi să cuprindă întinderile vieţii, un sufl et nu prea simplu,capricios, pretenţios, care vibrează, care aprobă binele şi întoarce spatele răului, care iubeşte omul şi mai ales omenia. Câte nu s-ar scrie despre o şcoală, despre oamenii ei?

În aceeaşi stare sărbătorească, plecarea pe aceleaşi drumuri, spre aceleaşi şcoli. Suntem la fel? Nu, suntem mai bogaţi, aducem cu noi ce a fost mai bun în şcoala din VaIea Jilţului.

Lupulescu Ion, director adjunct la Liceul Sportiv Târgu-Jiu: „Acesta este drumul pe care l-am străbătut, într-o zi, de primăvară, când privirea limpezilor gânduri m-a adus într-un schimb de experienţă la Liceul Mătăsari. Era o zi superbă de primăvară, când soarele îşi trimitea razele-i puternice pe dealurile înverzite, când întreaga natură reînviată la viaţă te ademenea spre mişcare, spre bucuria vieţii. Cine trece prin localitatea Mătăsari nu poate să nu recunoască clădirea liceului din localitate şi să se întrebe câte păstrează viu acest loc depărtat de municipiu, dar nu lipsit de semnifi caţii.

Trecând prin Mătăsari ai impresia că te simţi legat sentimental de peisaj şi de oamenii acestui loc. Primăvara, cerul pare mai albastru iar locul mai pitoresc.

Vizitând frumoasa clădire a liceului, numeroasele săli de clasă, laboratoarele bine dotate, am avut sentimentul că mă afl u în centrul municipiului

20

sau poate chiar într-un liceu din capitală. Peste tot am întâlnit oameni care erau preocupaţi de buna organizare şi dotare a şcolii. Somptuoasa instituţie este bine organizată şi dovedeşte că aceşti minunaţi oameni de la catedră ştiu şi doresc să aibă un loc în care dotarea să se interfereze cu pasiunea predării. I-am identifi cat cu acei minunaţi dascăli la care am descoperit multe din trăsăturile dascălului de odinioară, bunătate, pasiune, prietenie, ordine şi disciplină. Cert este că în acea frumoasă zi de primăvară am avut plăcerea să asist şi la o lecţie de matematică ţinută de prof. Dădălău Floarea care m-a delectat, deşi copiii nu sunt ca-ntr-o urbe, ci mai degrabă ca la ţară. Acest lucru dovedeşte că se poate face meserie acolo unde există pasiune. Mă bucur să o spun încă o dată că am rămas impresionat de oamenii acestei şcoli, de buna organizare şi primirea făcută. Vreau să mulţumesc tuturor, pentru că mi-au oferit posibilitatea să-i cunosc şi să-i admir, pentru tot ce-au reuşit să facă aici la Mătăsari.”

Nicolcescu Elena, director la Grupul Şcolar Industrial Energetic Turceni: Aşezat într-o zonă de exploatare minieră, Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari s-a dezvoltat de-a lungul celor 14 ani de existenţă în ciuda greutăţilor materiale cu care s-a confruntat.

Participând la consfătuirea cu directorii din aprilie 1997, am fost plăcut surprinsă să afl u despre existenţa revistei şcolii “Murmurul Jilţului” ai cărei iniţiatori au fost elevii, sub îndrumarea competentă a domnului prof. Dădălău Dumitru. Ţinând cont că unele din nobilele virtuţi şi potenţialităţi de dezvoltare ale adolescenţilor sunt optimismul, romantismul, visarea, intensitatea dorinţelor de autonomie, de Independenţă şi autodesăvârşire mi se pare fi rească şi îndrăzneaţă ideea lor de a crea o asemenea revistă. Am remarcat prezenţa în paginile numerelor de revistă răsfoite, a gândurilor de aleasă preţuire ale elevilor pentru cadrele didactice, pentru localul şi baza materială a şcolii şi chiar gânduri de recunoştinţă ale unor foşti absolvenţi.

Nietzsche concluziona: “Omul nu este doar ceea ce este”. Deci, elevii noştri nu sunt doar elevi, ei sunt creatori de frumos, cu o imaginaţie bogată, care pot sădi în sufl etele noastre mândria de a-i fi modelat, de a le fi călăuzit primii paşi în viaţă. Doresc să urez în mod special viaţă lungă, subiecte interesante şi cât mai multe apariţii revistei “Murmurul Jilţului”.

Neamţu Gheorghe, directorul Grupului Şcolar Tismana: Am fost la Mătăsari. Am ajuns în Mătăsari în zi de primăvară, cu soare timid, dar care încerca să ne pătrundă în sufl et. De la început mi-am dat seama că localitatea Mătăsari face parte din acea divină operă de artă, din acea simfonie geografi că ce se cheamă România. Comuna Mătăsari are un farmec de neconfundat.

Scopul vizitei a fost acela de a participa la Cercul pedagogic al directorilor de licee. În Grupul Şcolar Minier Mătăsari am fost primiţi cu voie bună. Peste tot era ordine desăvârşită, semn al respectului de sine, dar şi al respectului pentru colegii veniţi. Am avut norocul să asist la o lecţie de dirigenţie, la clasa a XI-a

21

B, condusă de doamna prof. Dădălău Luminiţa. S-a discutat despre cultură şi am putut observa străduinţa doamnei profesoare de « a construi sufl ete ». Şi cred că a reuşit. Sunt puţine licee din judeţul nostru care au o revistă. « Murmurul Jilţului » are menirea să dezvolte personalitatea elevilor, să-i facă să iubească frumosul din natură şi societate.

Vreau să le spun adolescenţilor din Mătăsari că, acolo unde există o voinţă, există un drum. Viaţa e înspăimântător de frumoasă! Am citit undeva că numai ce iubim e adevărat. Totul depinde numai de voinţa voastră.

AM FOST LA MĂTĂSARI! AM VĂZUT AURUL NEGRU... ŞI OAMENI DE AUR !

ŞI PORUMBEII CHIAR AU ZBURAT

La Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari, am participat la o lecţie deschisă de dirigenţie pe tema “UNICEF şi copiii lumii”, o clasă a VII-a B, extrem de receptivă. Contând ca a treia activitate metodică a comisiei diriginţilor de la clasele V - VIII, acţiunea a prilejuit doamnei profesoare Floarea Dădălău să-şi demonstreze reale calităţi pedagogice, dialogul cu clasa fi ind de un bun nivel al informaţiei şi impecabil la capitolul educaţiei. N-au lipsit camera video, reportofonul mânuite cu dexteritate de un elev isteţ Daniel Ionuţ Dădălău. Pavazată cu gust (huse de catifea pentru bănci, draperie acoperind tabla, un ceas uriaş pe peretele din stânga, o expoziţie de desene ale copiilor şi una de carte pentru copii, vase cu fl ori la ferestre), încăperea a devenit... neîncăpătoare atunci când, în timpul programului muzical-coregrafi c, porumbeii au zburat de-adevăratelea, când copii au fl uturat deasupra capetelor balonaşe roşii, galbene şi albastre, când echipele de dansatori au zburat în splendide dansuri populare ale zonei, pe muzică interpretată la două orgi electronice de Radu Vasile şi Purcel Florin Alexandru.

Luând cuvântul pe marginea lecţiei deschise, profesoarele Dădălău Floarea, Zizi Ceauşescu (responsabila comisiei metodice a diriginţilor), Adriana Popescu, au subliniat oportunitatea temei, acestea reuşind să sensibilizeze auditorul prin efi cienţa orei mai ales pe plan educaţional, capacitatea de discernământ a elevilor.

Ion Popescu,Gorjeanul, nr. 2128, miercuri,

4 iunie 1997

22

AŞA A FOST SĂ FIE

Peste câteva zile, Fundaţia „Murmurul Jilţului” din cadrul Grupului Şcolar Industrial Mătăsari, judeţul Gorj, împlineşte 2 ani de existenţă, 2 ani de eforturi, în care fi ecare dintre noi şi-a dat silinţa să arate că demersul nostru nu este zadarnic, că vine să încununeze cu lauri o activitate deosebită desfăşurată pe tărâmul învăţământului, ştiinţei şi culturii, în această zonă în care trăiesc şi muncesc peste 15 mii de oameni.

Scriind aceste rânduri, în ziua în care întregul nostru popor sărbătoreşte cu mândrie împlinirea a 140 de ani de la Unirea Principatelor Române, Unire în cuget şi-n simţiri, gândul nostru se îndreaptă spre toţi aceia care, de-a lungul timpului, au depus interes pentru a face din România un stat de drept, o ţară a libertăţii noastre.

Făcând un bilanţ în ceea ce am realizat numai în anul 1998, avem curajul să afi rmăm că, ce ne-am propus am înfăptuit, creativităţile educative iniţiate au depăşit toate aşteptările, am făcut ca liceul nostru să fi e trecut în topul instituţiilor de învăţământ din Gorj şi din ţară, în care cadrele didactice şi elevii, cu sprijinul organismelor judeţene şi-au făcut pe deplin datoria, au obţinut rezultate care confi rmă că, atunci când se vrea, totul e posibil.

Pentru orice om bun de credinţă e sufi cient să ne aducem aminte că în cursul anului trecut au avut loc cinci lansări de carte, întâlniri cu oameni de cultură, cu reprezentanţi ai presei de la „Gorjeanul”, „Opinia”, „Curierul Minier”, „Gazeta de Sud”, „Ora”, „Ager”, „Radio România Actualităţi, Radio Tg-jiu, Omega, TV Tg-Jiu, Antena 1 Tg-Jiu”. Este o mândrie pentru noi faptul că, în cadrul „Decadei Culturii Scrise”, precum şi cu alte prilejuri, tineretul studios din liceul nostru a avut posibilitatea să se întâlnească cu scriitorii: Nicolae Dragoş, Nicolae Diaconu, Viorel Gârbaciu, Adrian Frăţilă, Doru Fometescu, Ion Popescu, Liliana Hinoveanu Ursu, Zenovie Gârlugea, Alexandru Doru Şerban, Dumitru Grama, Costel Dobriţescu, Cornel Bălescu şi alţii.

Nu credem că se poate uita aşa de repede faptul că fundaţia noastră a tipărit pentru prima dată în ultimii 20 de ani antologia de versuri „Fereastra Sufl etului”, în care şi-au publicat creaţiile peste 5 0 de autori, a contribuit la tipărirea volumului de versuri „Suferinţa Stelelor”, de Cornel Bălescu, a editat – în premieră – albumul de pictură „Culturile Libertăţii”, rod al activităţii desfăşurate de elevii noştri în cadrul Cenaclului „Scorpion” şi, nu în ultimul rând, tipărirea a 5 numere ale revistei „Murmurul Jilţului” şi a unei ediţii speciale a ziarului cu acelaşi nume, care s-au editat cu prilejul zilei de 1 Decembrie, Ziua Naţională a României. Fiind principalii organizatori şi benefi ciari ai propriilor activităţi, elevii de liceu au organizat pentru prima dată, în săptămâna 26-31 octombrie

23

1998, sărbătorirea a 18 ani de învăţământ liceal în Mătăsari şi a 14 ani de când s-a dat în folosinţă grupul nostru şcolar, activitatea ce a culminat cu o grandioasă manifestare a fi ilor Jilţului, cu înfi inţarea unei noi instituţii de cultură, Muzeul Jilţului. Este o mare satisfacţie pentru noi că avem posibilitatea să vă raportăm că, în tot ceea ce s-a întreprins, am depus sufl et, pasiune şi dorinţă fi erbinte de a face ceva pentru comunitatea în care trăim, de a arăta celor care ne conduc, pe plan judeţean şi naţional că liceul din Mătăsari merită mai mult, pentru că dispune de un corp profesoral bine intenţionat, de o bază materială de invidiat, de o populaţie şcolară numeroasă şi dornică să înveţe carte.

Nu credem că sunt atâtea unităţi de învăţământ din Gorj care să spună precum liceul din Mătăsari, că în 1998 le-a călcat pragul toată conducerea politică şi administrativă a judeţului, care a dat asigurări că instituţia noastră va dăinui încă mulţi ani de acum înainte, că toate activităţile organizate au avut drept scop creşterea responsabilităţii elevilor pentru înfăptuirea reformei în învăţământ.

În atenţia noastră a stat organizarea şi funcţionarea unor secţii ale fundaţiei, în care evidenţiem pe cele de matematică, de informatică, grupurile vocale, dansuri populare şi moderne, secţia de turism, Cenaclul „Scorpion”, crearea unor subredacţii ale „Murmurului Jilţului” încât mai multe localităţi din judeţ şi din ţară, creşterea numărului de membrii ai Fundaţiei care să contribuie la mărirea veniturilor în cadrul bugetului. Toate aceste realizări nu erau posibile dacă, între conducerea fundaţiei noastre şi toţi cei cu care am avut de-a face, nu era un sistem de colaborare bine pus la punct, respect şi preţuire reciprocă, o înţelegere perfectă a adevărului care nu mai trebuie demonstrat, că, de unul singur nu poţi să faci educaţie permanentă, ci numai uniţi obţinem ce ne dorim. De aceea, acum, la ora bilanţului, aducem mulţumirile noastre tuturor conducerilor unităţilor economice şi sindicatelor din Jilţ, la loc de frunte situându-se domnul director inginer Constantin Predoiu şi liderul F.S.M. Jilţ, Ion Ruşeţ, conducătorilor organismelor judeţene de la Prefectură, Consiliul Judeţean, Inspectoratului Şcolar, Inspectoratul pentru Cultură, Compania Naţională a Lignitului Oltenia, Centrul Judeţean al Creaţiei, Muzeul Judeţean, Biblioteca „Christian Tell” şi, nu în ultimul rând, domnului director general de la ROSTRAMO TG-JIU, Trotea Costel, care ne-au sprijinit moral şi material în îndeplinirea obiectivelor pe care le-am avut de realizat. Pentru sprijinul acordat, Fundaţia noastră a înmânat la Sărbătoarea „Fiilor Jilţului”, tot pentru prima dată, 100 de diplome de onoare în semn de recunoştinţă şi deosebită plăcere tuturor celor care au fost alături de noi.Mergând pe aceeaşi linie de până acum, suntem încredinţaţi că în anul 1999, vom obţine aceleaşi rezultate frumoase care să aducă grupului nostru şcolar numai aprecieri pozitive din partea celor îndrumaţi s-o facă.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Dumitru DĂDĂLĂU

24

UN SPAŢIU AL PURITĂŢII

Prezentul album, prilejuit de împlinirea de 80 de ani de la înfăptuirea Marii Uniri – 1 Decembrie 1918 – se constituie într-un tulburător spaţiu presărat cu fl ori alese ale vârstei candorii, cu efi giile admirabile ale purităţii. În acelaşi timp, desenele executate cu fantezie fecundă de copiii din Mătăsari, sunt un sincer omagiu adus LIBERTĂŢII.

Desenele sunt o dovadă venită din partea celor mai tinere mlădiţe care se bucură de această libertate, de luminile vieţii şi ale cărţii în acest spaţiu mirifi c de la poalele Vâlcanului şi Parângului, având ca mentor spiritual Hobiţa unde, spunea un mare contemporan, „S-a născut Brâncuşi, în 1876, şi nu va muri niciodată”.

Titanul din Hobiţa şi dârzul pandur, Tudor Vladimirescu din Vladimir, precum şi ceilalţi corifei ai istoriei neamului din Gorj şi de pretutindeni din ţară, devin teme de admirabilă meditaţie plastică pentru copiii din Mătăsari.

Copiii gândesc asupra naturii într-un stil de admirabilă originalitate, cu o naivitate a privirii ce înseamnă prospeţime primară nealterată şi adâncă bucurie a jocului, uimire exaltată şi ascuţime a introspecţiei. „Când nu vom mai fi copii, vom pieri demult ” – spunea titanul sculpturii moderne şi desenele acestui album trebuie considerate ca un duios avertisment în privinţa unei vârste chemate să ne vegheze mereu trecerea prin ani.

La dimensiunile lor, lucrările ce încrustează cu gingăşie fi ecare pagină a albumului de faţă dezvăluie resursele inepuizabile spirituale şi creatoare ale poporului nostru, marele tezaur de poezie adăpostit în sufl etul său de o generozitate extraordinară. Paleta de culori, armonioasă şi surprinzătoare prin spontaneitatea combinaţiilor, organizarea spaţiului plastic cu intuiţie şi farmec – toate acestea fac din fi ecare pagină un popas reconfortant unde privirea stăruită îndelung, iar pulsaţia inimii înregistrează bătăi sportive. Copiii sunt atenţi la toate şi la toţi, ei se opresc cu migală, descoperind poezia asupra unor locuri şi lucruri pe care noi, maturii, obsedaţi doar de chestiuni prea grave, trecem deseori cu indiferenţă.

Ei ne reamintesc de fl orile ce anunţă fi rav primăvara, de zborul păsărilor ce ne hrăneşte saltul înaripat al gândului, de jocul ce provoacă fericirea netulburată, se joacă pe câmp, aleargă prin grădini, pasc vitele şi, în răgazuri scurte, mărturisesc prin intermediul culorilor ce au văzut. Rezultă desene ce conturează realitatea sau îi relevă dimensiunea ascunsă. Din multe lucrări se vede că aceşti copii trăiesc intens prezentul, se bucură de copilărie şi încearcă să ofere lumii o răsplată, la puterile lor, prin asemenea bijuterii. Albumul acesta este, în egală măsură, expresia sublimă a unei vârste, dar nu trebuie să uităm, deopotrivă, pe cei care le îndrumă paşii spre viaţă şi învăţătură. Adică, pe învăţători, profesori şi părinţi. De aceea nu vom evidenţia pe nimeni, fi indcă meritele sunt ale tuturor.

Grigore HAIDĂU

25

ÎNTÂLNIRE CU POEZIA

„Doamne! Ai făcut nopţile Ca visele să ne amăgească Şi să credem În iluziile de dincolo de noi? Câtă risipă de clipe În fi ece clipă!” Au fost primele versuri ce mi-au ieşit în cale când am deschis pentru

prima dată „Copacul din vis” – volum de poezii aparţinând binecunoscutului poet Nicolae Dragoş, volum lansat la G.S.I.M. Mătăsari pe 13 noiembrie a.c. Încă o dată am putut fi martori şi participanţi la o sărbătoare a poeziei pe meleagurile mătăsărene ce au început să fi e iubite din ce în ce mai mult de oamenii de cultură.Numărându-mă printre participanţii doritori şi iubitori de poezie am rămas încă o dată impresionată de talentul şi de modestia deosebită a poetului N. Dragoş, de înţelepciunea adunată în cele şase decenii de viaţă împlinite de curând, dorindu-i viaţă şi inspiraţie fără limite de timp. Copacul din vis, în care ne putem identifi ca „fi ecare dintre noi”, cum spunea d-l. N. Dragoş, este o carte în care elementele naturii, cosmosului, concretului, abstractului, neliniştile unei lumi întregi şi angoasele proprii poetului s`y sont donnez rendez-vous. La un moment dat, poetul spunea că a încercat să creeze şi poezii în care să nu-şi mai exprime doar propriile-i nelinişti, gânduri şi sentimente, în care să se regăsească doar pe el însuşi, ci şi poezii în care să ne regăsim noi, cititorii. Cerându-mi iertare marelui poet, îmi voi permite să nu fi u întru totul de acord. Eu cred în gândurile, în neliniştile, în sentimentele poetului, cititorul îşi poate regăsi propriile gânduri, sentimente, frământări.Nu contează persoana pe care poetul o foloseşte pentru a-şi exterioriza sau numai pentru a-si sugera profundele simţăminte ale fi inţei avide de absolut, căci poetul îşi trece întotdeauna totul prin fi ltrul simţirii proprii. Oare câţi dintre noi nu se pot regăsi în versuri ca: Voi m-aţi rănit/ Eu, sângerând, nasc în răni/ Mărgăritarul, sau de dragul tău, cuvintele iau foc/ În fl ăcări albe să-ţi înalţe chipul/ De dragul tău sunt zi fără noroc/ Statuie-am fost şi-am devenit nisipul” ori în remarcabilele „Au trecut pe lângă mine Vântul şi Soarele, şi Luna, şi Viaţa…”/ …” M-am legănat în iluzia/ Că ele sunt ale mele,/ Nu eu al lor”.

„Copacul din vis ” este o carte ce te face să pătrunzi măcar pentru câteva clipe dincolo de barierele de timp şi spaţiu. Iertându-i domnului consilier al Inspectoratului de Cultură Gorj – Nicolae Diaconu – faptul că „uitase” ce mare eveniment a avut loc la Mătăsari pe 31 octombrie a.c., amestecând „Sărbătoarea Fiilor Jilţului” cu „Murmurul Jaleşului”, totul a fost dominat de poezie, deci… poetic murmur.

Cel al Jilţului, bineînţeles! Elena Ghiţan

26

GRĂBITE, DAR SINCERE… DE LA NICOLAE DRAGOŞ

Clasa a XII-a A: Lui Buzărin Constantin: „Cu mult respect şi noroc în viaţă”; COREGA OANA:”Mult noroc şi fericire”; RUNNEI GHERGHESCU: „Să-ţi fi e viaţa luminoasă”; ELENEI GHIŢAN: „O şoaptă de preţuire de la un cititor”; DANIELEI STANCU: „Cea care învaţă într-un liceu în care este apreciată literatura”; lui DĂDĂLĂU NICOLAE: „Să fi e fericit şi să aibă parte de cât mai multe jilţuri”; LILIANEI ENĂŞTESCU: „Să aibă parte de note bune şi fericire”; MIRELEI PAMFILOIU: „Mult succes!”; NICOLETEI PAMPU: „Mult noroc!”; ADRIANEI NEGOIŢĂ: „Un gând bun!”; RAMONEI VLADU: „Un gând frumos pentru frumoasele vise ale vieţii sale”; lui CRISTI UDRIŞTE: „Multă baftă şi succes!”

Clasa a XI-a A: ADRIANEI PURCEL: „Gânduri luminoase”; pentru VALI LUPULESCU: „Urmează-ţi visul”; CERASELEI POPESCU: „FATA CAR A LUAT ULTIMA carte, semn că va ajunge în faţă”; Pentru GIGI LUPŞOIU: „Un gând bun şi succes în viaţă”; ALINEI PAGNEJER: „Cele mai bune urări”; BIANCĂI SULEA: „O urare din toată inima pentru inima ta generoasă”.

Clasa a X-a A: CORINEI BĂRBĂCIORU: „Un gând de împliniri şi frumuseţe”. GIANINEI ZABULICĂ: „Spre mai multe succese şi idealuri”; lui CRISTI POPESCU: „Azi elev, mâine mare domn aşa cum mi s-a înfăţişat la întâlnirea de la Mătăsari”; lui MIHĂIŢĂ CHESEGA: „Tânărul cu faţă frumoasă şi blândă, noroc în dragoste şi cele mai sincere urări de bine”; DANIELEI PÂRJOL: „Un gând bun”; lui ALIN DRAGOTOIU; „Să-i fi e viaţa lină şi să-l aline vorbe dulci ”; RAMONEI NEGREA: „Urări de bine şi succes”; ELENEI LICĂRETE: „Să strălucească mereu în viaţă”; lui DORU POPESCU: „Cu urări de bine şi să aibă parte de dovezi adevărate”; lui ALIN DUŢAN: „Ascultă liniştea cum curge”; ELENEI PURDESCU: „Urări de fericire şi succes”; MIHAELEI BOURCEANU: „Urări de viaţă lungă şi luminoasă”;

Clasa a IX-a A: CRISTINEI STĂNILOIU: „Urări de împlinire şi viaţă frumoasă”; ELENEI POPESCU: „Cele mai bune urări”; VALENTINEI TURCITU: „Multe urări de bine şi sănătate”; MĂDĂLINEI ALEXE: „Din toată inima pentru inima ta frumoasă”; ECATERINEI VĂRZARU: „Aceste metafore în sens de preţuire”; VIORICĂI CĂPĂŢÂNĂ: „Un gând bun”; CLAUDIEI BĂLAN: „Gândurile bune ale poetului”; CĂTĂLINEI PÂRVU: „Gânduri bune şi sănătate”.

Clasa a XII-a B: Pentru NICOLAE IOVAN: „Să fi e frumos şi drept ca bradul”; pentru GABRIEL ŞCHEAU: „Să fi e mereu tânăr şi demn”; pentru MARIUS DETCULESU: „Să fi e drept ca bradul”.

Clasa a XI-a B: SIDONIEI PETRESCU: „Să-i fi e viaţa plină de succes”; CAMELIEI PURDESCU: „Să-i fi e viaţa frumoasă ca frunza de măr”; pentru CONSTANTIN PIŞOI: „Multă fericire”;

27

Tânărul CORNEL BĂLESCU bate la porţile poezieicu „SUFERINŢA STELELOR”

Autorul volumului de versuri pe care vi-l prezentăm în continuare, cochetează cu poezia încă de la 13-14 ani. Primele încercări, timide, fi rave, ca ale oricărei începător, datează din vremea când era elevul dascălului Dumitru Dădălău la G.S.M din Mătăsari. A publicat în revista „Murmurul Jilţului” scrisă şi editată de elevii de acolo, apoi, prinzând curaj, şi-a încercat norocul şi la porţile „Gorjeanului”. Şi a avut succes, dovedind nu numai afi nităţi lirice, dar şi o gândire matură a fenomenului actual românesc, cu introspecţii fi losofi co – politice de rafi nament deosebit.

În viaţa cotidiană, Cornel Bălescu lucrează ca electrician la Cariera minieră Jilţ – Sud, urmând şi cursurile Universităţii Spiru Haret din Bucureşti, unde este student în anul al doilea, la Facultatea de Filozofi e şi Jurnalism.

Volumul de versuri „Suferinţa stelelor”, lansat în luna mai a acestui an, constituie debutul său editorial. Cartea, structurată pe cicluri de poezii, cuprinde tot atâtea „suferinţe” astrale ale creatorului de vers liric. Fie că sunt: „Desene pe nisip”, „La margine de timp şi moarte”, „Cale fără noroc”, „Spre goluri pierdute în cer nepătruns”, „Joc de capcană”, „Timp netimp”, ori „Retras într-o clepsidră”, poetul Cornel Bălescu relevă în existenţa lor, viaţa lui de zi cu zi, care ne dezvăluie o fi inţă interiorizată, meditativă, căreia îi făcea plăcere să cocheteze voluptuos cu problemele actuale ale fi losofi ei, în special cele antologice relevând existenţa şi condiţia umană.

Marius Adrian, „Gorjeanul”, 21-10-1998

JOCUL CONCURS CANGOUROU Doamnelor şi domnilor profesori, dragi elevi, şi în acest an se desfăşoară

sub patronajul Academiei Române şi UNESCO, cu sprijinul Ambasadei Franţei, jocul concurs kangourou, organizat de Ministerul Educaţiei Naţionale şi Fundaţia pentru Integrare Europeană SIGMA, conform Ordinului nr. 5052/17.11.1998, semnat de domnul Ministru Andrei Marga.

Având experienţa anului trecut, când, din şcoala noastră au participat peste o sută de elevi din clasele III-XII, vă adresez respectuos rugămintea ca şi în acest an să vă încercaţi puterile minţii: logică, intuiţie, rapiditate în decizie şi cunoştinţele de matematică.

Pentru aceasta, fi ecare elev va achita o taxă de 10 mii lei, din care 2 mii

28

lei rămân la dispoziţia şcolii pentru premii suplimentare sau alte cheltuieli, taxă de participare ce se va trimite până la 01.03.1999, prin mandat poştal, la Fundaţia SIGMA, cont. nr. 251105112702012731018, Banc Post, Moşilor, Bucureşti.

După ce se vor afi şa listele cu repartiţia concurenţilor pe săli, până la 26.03.1999 şi se vor primi coletele cu fi şele de concurs şi premiile de participare, până la 30.03.1999, urmează ca, pe data de 02.04.1999, să se desfăşoare concursul, când, fi ecare participant va primi 30 de probleme: 25 în limba română şi 5 în limba franceză. Acestea vor fi foarte uşor de înţeles, chiar de către copiii care nu învaţă limba franceză. Fiecare problemă are 5 variante de răspuns, iar varianta aleasă va fi notată pe o fi şă.

Subiectele sunt grupate, pe clase, astfel: III-IV, V-VI, VII-VIII, IX-X, XI-XII. Concursul se desfăşoară conform următorului program:

845 – intrarea copiilor în clase, desigilarea coletelor de concurs; 900 – se mai împart elevilor fi şele de concurs, după ce se explică modul lor

de completare; 945 – concurenţii primesc foile de concurs, dar numai după ce au completat

fi şele cu răspuns cu numele şi clasa. Importantă este participarea corectă, a tuturor elevilor din Mătăsari, şi nu

doar obţinerea unui punctaj nemeritat.

Prof. Floarea DĂDĂLĂU

INIŢIATIVĂ ONORANTĂ

Satul românesc tradiţional revine în actualitate. Nu este vorba de involuţie, ci de reluarea pe un plan superior, a unor vechi obiceiuri, de elevare spirituale a zonelor rurale, prin aportul celor care s-au născut acolo unde s-a născut şi veşnicia. Este o îndatorire sacră a tuturor celor care au văzut lumina zilei în casele unor truditori ai gliei şi au urcat apoi prin meritele lor, dar şi cu sudoarea părinţilor, treptele ierarhiei sociale să revină cât mai des în locurile de obârşie şi să contribuie, pe măsura posibilităţilor lor, la emanciparea acestora.

Destinul i-a îndepărtat pe unii fi i ai satului de leagănul copilăriei. Alţii – poate, mai norocoşi – au revenit la matcă şi participă efectiv la înălţarea spirituală şi la înzestrarea materială a aşezărilor natale. Din această a doua categorie face parte – alături de alţi confraţi intelectuali – şi inimosul Dumitru Dădălău. Lui îi aparţine ideea de a organiza, pentru prima oară, la Mătăsari, Sărbătoarea Fiilor Jilţului. Evenimentul va avea loc în ziua de 31 octombrie a.c.

Profesorului Dădălău i se datorează în mare măsură şi crearea Fundaţiei cultural-ştiinţifi ce „Murmurul Jilţului”, în cadrul Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari. Bucurându-se de sprijinul autorităţilor locale şi al colegilor

29

de breaslă, domnia sa a reuşit să organizeze şi un Muzeu al Jilţului, care va fi inaugurat chiar cu prilejul sărbătorii la care ne referim. Organizatorii speră într-o participare cât mai numeroasă a celor născuţi în această parte a Gorjului, urmând ca apoi fi ii Jilţului să-şi dea întâlnire în fi ecare an, la Mătăsari, în ultima sâmbătă a lunii octombrie.

Constantin Băleanu, Gorjeanul, 14 octombrie 1998

SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI26-31 octombrie 1998

Profesor Dumitru Dădălău, preşedintele Fundaţiei „Murmurul

Jilţului” : Domnule Preşedinte al Consiliului Judeţean, Nicolae Mischie, domnule Prefect Pantelimon Manta, distinşi şi onoraţi oaspeţi, vă doresc „Bine aţi venit” la inaugurarea Muzeului Jilţului!

Vreau să vă spun că cele cinci fi ice ale Jilţului din comuna Mătăsari din Croici, Mătăsari, Runcurel, Brădet, Brădeţel, s-au împodobit de sărbătoare, au venit cu voie bună, cu dragoste gorjenească să vă primească aşa cum îi stă bine românului. Am considerat că Muzeul Jilţului reprezintă continuitatea noastră de-a lungul veacurilor şi am crezut că fac o datorie de onoare şi de credinţă ca să lăsăm generaţiilor viitoare ce au făcut înaintaşii noştri. Aş vrea să vă spun că la Muzeu, timp de un an de zile, cu elevii din liceu, ajutat de soţie şi de celelalte cadre, am reuşit să strângem cele peste o mie de materiale, expuse aici. Acest muzeu, poate că nu avea organizarea pe care o are acum dacă unul dintre destoinicii săi fi i, care se afl ă aici, domnul Costel Trotea de la ROSTRAMO TG-JIU, nu ne ajuta să realizăm această instituţie culturală.

Aici, în acest pat, cu leagăn şi copil, care nu este mai înainte de 1996, dar ştim că ghiozdanul acela ce este pe pat l-a purtat pe umeri cel care vă vorbeşte acum, cu 40 şi ceva de ani în urmă. De asemenea, aş vrea să reţineţi că aici am vrut să reliefăm gospodăria gorjenească, preocuparea femeilor de a toarce fuiorul, a bătrânelor în special, să spună celor ce vin după noi, că în Mătăsari au trăit şi au muncit oameni harnici în cele cinci sate, începând de la 1457, când este atestat documentar satul Runcurel. Vedeţi cuptorul oltenesc ce-şi aşteaptă fi ii plecaţi în lumea largă: în Moldova, în Ardeal, în Banat, să scoată turta rumenită şi pâinea de pe vatră, să folosească focul, cu căldarea în care se făcea bulion, vor topi carnea când vor tăia porcul de crăciun. Aici este o familie închegată de oameni moderni care, datorită condiţiilor date reuşesc să facă doar un copil, ce va fi un

30

copil sănătos, un copil mare, care cred că datorită alocaţiei mărite de P.D. va reuşi să trăiască aşa cum trebuie. În acelaşi timp avem acolo un alai de nuntă în care se sărbătoreşte unul dintre cele trei momente deosebite din viaţa omului (naşterea, nunta, înmormântarea). De-a lungul timpului, omul trăieşte şi-şi face un rost în viaţă, ceea ce îi trebuie şi cu ceea ce trebuie să plece şi să-şi crească copiii, veţi vedea dumneavoastră aici. Vreau să-mi îngăduiţi să vă spun că nu ştim dacă am făcut bine sau dacă am făcut rău, din ceea ce aţi văzut aici, dar vreau să lăsăm în Mătăsari această activitate grandioasă desfăşurată de elevii liceului din Mătăsari. Pentru că suntem aici, strânşi, şi n-am să pot să vorbesc în faţa întregii adunări, domnule prefect, domnule preşedinte, vă avem pe dumneavoastră conducătorii mineritului din Gorj, aveţi alături de dumneavoastră pe cei mai buni fi i şi poate chiar cei mai buni intelectuali ai Gorjului ce sunt răspândiţi în toată ţara, faceţi tot ce ţine de dumneavoastră şi rezolvaţi ca liceul din Mătăsari să nu se desfi inţeze. Este o instituţie pe care nu poate avea oricine în Gorj: să ai un complex şcolar cu 28 de săli de clasă, o grădiniţă, o creşă, cabinete şi laboratoare, o bază sportivă; dumneavoastră nu ştiţi ce se întâmplă aici, în şcoală, unde arde focul nestins al tinerei generaţii şi cei care-i vedeţi aici sunt toţi oameni realizaţi, să ştiţi că nici urmaşii dumnealor nu sunt mai proşti sau mai slabi pregătiţi decât cei care sunt aici, de aceea vă rog, avem şi reprezentanţi ai Inspectoratului aici, şi sper că vor duce cuvântul conducerii Inspectoratului Şcolar, Ministrului Educaţiei Naţionale că această instituţie trebuie să dăinuiască. După tăierea panglicii inaugurale şi cuvântul rostit de domnul Pantelimon Manta şi Nicolae Mischie se vizitează muzeul de întreagă asistenţă. Adunarea festivă desfăşurată pe scena amplasată, în aer liber, pe baza sportivă.

Profesor Dumitru Dădălău: Distinşi oaspeţi, participăm astăzi la un moment deosebit al acestei localităţi, Sărbătoarea Fiilor Jilţului, organizată pentru prima dată de către Fundaţia „Murmurul Jilţului” din cadrul Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari, în colaborare cu Consiliul Local, cu Prefectura şi Consiliul Judeţean şi Ansamblul „Doina Gorjului”.

Ţin să vă anunţ că la această grandioasă sărbătoare, participă, răspunzând cu multă dăruire, invitaţiei noastre: domnul prefect, conf. univ. dr. Pantelimon Manta, domnul preşedinte al Consiliului Judeţean Gorj, prof. drd. Nicolae Mischie, domnul subprefect, Dumitru Tănăsoiu, fi u al acestor Jilţuri, domnii vicepreşedinţii, prof. Cornel Popescu şi ing. Ion Călinoiu, de la Consiliul Judeţean, domnii Huidu Emil – cetăţean de onoare al Mătăsarilor, Trotea Tiberiu – fi ul Runcurelului şi Grigore Dădălău – un alt fi u al Croicilor, de la CNLO Tg-Jiu.Această manifestare am gândit s-o organizăm cu prilejul împlinirii a 18 ani de la înfi inţarea liceului din Mătăsari, a 14 ani de când am dat în folosinţă această uzină cu foc continuu în care lucrează tineretul grupului şcolar din Mătăsari. Dacă e să facem o retrospectivă a ceea ce s-a făcut în Mătăsari, aşa cum s-a spus la inaugurarea muzeului, gândurile noastre trebuie

31

să se întoarcă la cei care, timp de peste cinci secole, de când unele localităţi sunt atestate documentar, au luptat pentru păstrarea fi inţei strămoşeşti, pentru a se realiza ca oameni ai acestei ţări. Pentru cei care nu cunosc aş vrea să vă spun că, la chemarea lui Mihail Kogălniceanu la război pentru păstrarea independenţei de la 1877, cetăţenii satelor Runcurel, Brădet, Mătăsari şi Croici au participat cu numeroase sume de bani, cu produse agricole, cu fân, pentru a întreţine armata, pentru a cumpăra arme, în aşa fel încât războiul să fi e de partea noastră. Să aducem un omagiu înaintaşilor, celor care s-au stins în primul şi cel de-al doilea război mondial, atât pe frontul de Est, cât şi pe cel de Vest, ca noi să fi m astăzi, aici, liberi, demni şi independenţi.

Domnule prefect, domnule preşedinte, stimaţi oaspeţi ai Jilţului, Mătăsari este o localitate frumoasă, cu oameni harnici, destoinici, puşi oricând pe fapte mari şi, dacă cineva le-ar spune să răstoarne nu numai dealurile acestea, chiar şi munţii, o vor face cu prisosinţă, de aceea eu aş vrea să vă mulţumesc în numele Fundaţiei „Murmurul Jilţului”, a tuturor cadrelor didactice din acest grup şcolar, că aţi venit aici, cu mic, cu mare, să participăm la grandioasa sărbătoare şi să observăm că şi Dumnezeu ţine cu noi, e mare, şi ne-a făcut o zi deosebită. Sunt convins că dumneavoastră veţi avea astăzi posibilitatea să participaţi la toate manifestările pe care noi le-am organizat şi care au fost mediatizate aşa cum se cuvine de posturile de televiziune,de organele de presă locale şi centrale, de elevii care sunt prezenţi aici. Am considerat să vă aduc la cunoştinţă că, a face această manifestare, împreună cu elevii mei de liceu, timp de peste o jumătate de an, în fi ecare sâmbătă şi duminică şi toate după amiezile, am cercetat documente existente la nivel local la toţi cei care s-au născut începând cu 1893, toate tipăriturile şcolare de la 1895 încoace să vedem toate registrele agricole şi tot ceea ce înseamnă document ce atestă existenţa localităţii Mătăsari, la Muzeul Judeţean, la Arhivele Statului, în vederea întocmirii în perioada următoare a unor documente care să vorbească despre oamenii minunaţi ai acestor locuri. V-aş ruga să-mi permiteţi să dau cuvântul domnului primar al comunei Mătăsari.

Constantin Purcel: Stimaţi participanţi la această mare sărbătoare, îmi permiteţi să salut pe toţi invitaţii de onoare, precum şi pe fi ii Jilţului prezenţi astăzi aici.

Dragii mei, e un moment destul de deosebit, fi indcă am reuşit să organizăm această întâlnire cu fi ii acestor meleaguri, unii plecaţi prin colţurile ţării unde desfăşoară o serie de activităţi în interesul naţiunii, dar, mai mult decât atât, am avut ocazia şi fericirea să avem în mijlocul nostru chiar diplomaţi de peste hotare, şi asta este un lucru mare. Aş vrea să vă aduc aminte acestor fi i dragi locurile unde şi eu am copilărit. Aşa cum cunoaştem, comuna Mătăsari e compusă din cinci sate: Mătăsari – reşedinţă de comună, Brădet, Brădeţel, Runcurel, Croici. Cred că nu s-au uitat clipele copilăriei, când ne duceam cu oile şi ne jucam pe anumite văi: Valea Bohorelului, Valea Brădetului, Croici – Hotarele şi altele.

32

Localitatea noastră a suferit mari transformări începând cu anul 1974. Dacă în 1972 dispuneam de o suprafaţă totală de 4050 hectare din care 1500 de teren arabil, la ora actuală mai avem 480 hectare de teren arabil care, datorită lucrărilor miniere din zonă, care ne-au adus şi necazuri, dar şi mari bucurii şi satisfacţii prin faptul că în fi ecare gospodărie, care altădată, pentru un ban, trebuia să meargă să-şi vândă propriile produse, la Tg-Jiu, pe jos. Acum, în Mătăsari este pâine, fi ecare participă cu bani pentru dezvoltarea familiei, bani produşi în această localitate, în acest bazin carbonifer al Jilţului.

Dacă analizăm contribuţiile social culturale din localitate putem să ne mândrim cu ceea ce am realizat în această perioadă, tocmai datorită dezvoltării acestei economii locale. Dacă altădată învăţau 6 sau 7 copii, şi aceştia în clase particulare, la ora actuală, aşa cum prezenta domnul profesor Dumitru Dădălău ne mândrim cu acest liceu unde copiii noştri se pot pregăti, urmând exemplul celor ce sunt aici de faţă, oameni de valoare în ţara aceasta şi în localitate. Avem, într-adevăr, şi rezultate, dar ne confruntăm cu mari greutăţi; aş vrea să informez fi ii acestor locuri că, în ultimii doi ani, cu sprijinul Consiliului Judeţean, am reuşit să construim obiectivele pe care le-am prezentat: avem un centru de sănătate dotat cu aparatură modernă, avem un dispensar local, şcoli în fi ecare sat. Cu sprijinul conducerii miniere din zonă şi CNLO am reuşit să construim în această localitate, două centrale termice, nedepinzând de centrale de la Dragoteşti, avem în construcţie o altă centrală termică ce, în mod categoric, va îmbunătăţii activitatea şi viaţa socială a cetăţenilor din Mătăsari; cu sprijinul CNLO suntem aproape gata cu alimentarea cu apă în localitate, care va aduce benefi ciu şi satisfacţie cetăţenilor. Problemele sunt multe, dar eu decât atât vă doresc: să vă dea Dumnezeu sănătate, putere de muncă şi, să nu uitaţi aceste locuri unde v-aţi născut, aţi crescut şi aţi învăţat şi de unde aţi plecat, de-aţi ajuns unde aţi ajuns. La mulţi ani!

Profesor Ion Gr. Dădălău – organizatorul şi iniţiatorul învăţământului liceal, postliceal şi de maiştri, profesional din Mătăsari, director al Liceului Mătăsari timp de aproape 19 ani.

„Unde nu este viaţă spirituală nu este istorie” – spunea Vasile Pârvan. S-a încercat şi cred că s-a reuşit în Mătăsari un pic de viaţă spirituală, la care participăm cu toţii azi, având în sufl et credinţa în Dumnezeu care trebuie să fi e trează fi ecăruia dintre noi. Ne afl ăm aici cei care am rămas aici, şi cei care am plecat de aici, dar al căror sufl et a rămas tot aici.

Vă rog să-mi permiteţi să-i salut pe toţi, numărându-mă printre cei care am rămas aici; aici am vrut să reprezint o idee, străduinţele de ani şi ani de zile a unei generaţii din Croici. Ziua de azi să fi e ziua dialogului dintre aceştia, să înţelegem că existenţa noastră temporară pe pământ este nesigură, să înţelegem că grijile sunt o absurditate, să înţelegem că supărările sunt inutile, confruntările sunt complicaţii, neliniştea este un păcat, iar viaţa o continuă iertare a istoriei şi

33

nici societatea nu cunoaşte întoarcere înapoi. Istoria nu cunoaşte oprire, ne afl ăm cu toţii la o răscruce la care avem marea datorie de-a deschide ochii pentru a privi noua înfăţişare a lucrărilor în adevărata lor esenţă, de a ne uni cu toţii pentru formarea unei Românii libere, fericite şi puternice, o Românie care va trăi ca ţară democratică şi aşa va fi fi gura.

Fac parte din categoria acelora ce au de făcut pe aceste meleaguri, creşterea culturii şi lichidarea analfabetismului. În lupta mea m-am preocupat, timp de 24 de ani, alături de colegii mei de dezvoltarea învăţământului din localitatea Mătăsari, de dezvoltarea bazei materiale şi a reţelei şcolare din zonă.

Pentru că la această sărbătoare sunt foarte mulţi tineri, daţi-mi voie să mă adresez acestora cu speranţa că aceştia vor trebui să realizeze tot ceea ce noi n-am reuşit să realizăm. Ca să vă pregătiţi pentru viaţă, confruntaţi-vă cu munca, numai aşa veţi ajunge la rezultat. Căutaţi şi asumaţi-vă răspunderi faţă de voi şi de societate şi nu uitaţi că omul trebuie să fi e strategic, dar şi vremurile să fi e strategice. Ca să reuşiţi în viaţă trebuie să începeţi cu ceea ce întreprindeţi, cadrele de viitor se realizează pe măsura unor vise ce par realizabile, încercaţi să vă dedicaţi singuri aderării la principii, întotdeauna este ceva nevăzut, dar nu uitaţi să vedeţi ceea ce v-aţi propus şi ceea ce aţi realizat. Analizaţi avantajele şi dezavantajele vârstei pe care le aveţi şi vedeţi care sunt calităţile şi defectele vârstei voastre, lăsaţi – dar nu abuzaţi – cumpătata chibzuinţă, nu ceea ce faceţi la un moment dat cu o oarecare plăcere, nu va rămâne plăcerea, ci se poate transforma în necaz, suferinţă, tristeţe. Nu uitaţi că scopul vieţii este fericirea, care n-ar avea nici un farmec dacă n-ar veni decât atunci.

Este adevărat şi totodată fi resc că, de-a lungul a zeci de ani, o bună parte din fi ii satului să părăsească locurile natale şi să se stabilească în diferite zone ale ţării, sau chiar peste graniţă,aşa cum soarta, destinul, chemarea spre una din pasiunile fi ecăruia au decis-o. Iată de ce un asemenea eveniment de reîntâlnire a cât mai mulţi dintre fi ii acestei localităţi reprezintă un moment de mare încărcătură emoţională, îndeosebi pentru cei născuţi şi crescuţi în localitate – azi reveniţi la vatra părintească. Este prilejul ce oferă posibilitatea revederii cu cei dragi – părinţi, fraţi, prieteni din copilărie care nu se pot uita uşor, rudele apropiate, vecinii, locurile de joacă ale copilăriei, peripeţiile adolescenţei, toate reprezentând momente de o puternică încărcătură nostalgică.

Este un sentiment de mare mândrie să constaţi că de-a lungul şi de-a latul acestei ţări şi chiar în afara ei, un număr de fi i ai acestei localităţi ocupă înalte funcţii în ierarhia socială precum: doctori, ingineri, profesori ai tuturor treptelor de învăţământ universitar cât şi preuniversitar, economişti, preoţi, muncitori şi ţărani ce au comportament moral, cetăţenesc, demn de toată cinstea. Desigur, la toate aceste aspecte, mulţi îşi au contribuţia, printre care mă consider şi eu, motiv pentru care rog auditoriul să nu mă considere lipsit de modestie – vorbind şi de persoana mea – obligat fi ind de statutul de fi u al satului. Locul şi rolul

34

meu de educator nu a fost întâmplător, el fi ind dirijat de învăţătorul meu din clasele primare, domnul Constantin Tănăsoiu. După terminarea studiilor liceale şi universitare am desfăşurat activitatea pe ogorul şcolii timp de aproape 40 de ani, din care 31 de ani în satul Mătăsari. Este, desigur foarte greu şi, poate, deloc indicat de-a vorbi despre tine, ceea ce nici nu încerc să fac, ci doar precizarea că, după îndelunga activitate la catedră, am ajuns la vârsta a treia – pensionar – şi aruncând o privire retrospectivă asupra perioadei de activitate să pot constata cu deplină satisfacţie că în zestrea spirituală a generaţiilor la formarea cărora am participat se regăseşte şi modesta mea contribuţie.

Este atât de bine ştiut faptul că, adevăratul aspect, adevărata recunoştinţă pentru tot ceea ce ai încercat să realizezi în timpul activităţii tale, se poate constata abia atunci când nu mai eşti ce ai fost, aspect ce mă înalţă moraliceşte constatând mişcarea nealterată a respectului pentru profesorul de ieri şi pensionarul de azi.

Onorat auditoriu, ca unul care nu am părăsit nicicând localitatea şi socotesc că mi-am adus aportul alături de conducerea locală – fi u al satului, fi ind apreciate eforturile depuse pentru ca localitatea noastră să arate aşa cum se prezintă azi – nu pot rămâne indiferent la prognozele de viitor ale localităţii, motiv pentru care adresez apelul de sufl et ofi cialităţilor judeţului, fi ilor satului afl aţi în diferite responsabilităţi din sfera vieţii sociale, la nivelul local şi naţional, de a sprijini, prin aportul dumneavoastră, demersurile întreprinse de ofi cialităţile locale la dezvoltarea satului natal, în ton cu cerinţele de dezvoltare de azi şi, mai ales, de mâine. În fi nal, vă rog să-mi permiteţi să vă urez distracţie plăcută pe tot parcursul zilei, succes deplin în activitatea dumneavoastră de viitor şi multă sănătate. Vă mulţumesc!

Dr. ing. Huidu Emil, director în cadrul Companiei Naţionale a Lignitului Oltenia Tg-Jiu: Doamnelor şi domnilor, mă simt onorat de invitaţia care mi-a fost adresată să particip la toate aceste manifestări pe care la consider reuşite, deosebite şi pentru care meritaţi toate felicitările. Noi am recepţionat următorul mesaj pe care l-aţi trimis, fi e direct, fi e indirect. Dumneavoastră, prin această manifestare aţi vru să scoateţi în evidenţă realizări ce sunt deosebite, la care am contribuit şi noi, dar la care n-aş vrea să mă opresc, fi e intelectuale, fi e material, dar cel mai important mesaj recepţionat a fost că pe dumneavoastră vă îngrijorează viitorul acestei localităţi, al liceului, al comunei, al acestor tineri. Sigur, acest viitor care este strâns legat de dezvoltarea industrială a zonei şi în mod direct de dezvoltarea mineritului, ceea ce vă putem asigura, având în vedere că şi noi suntem preocupaţi de acest viitor, că vom face tot ce ne stă în putinţă să contribuim şi noi, atât material cât şi organizatoric, şi cu tot ce avem, să susţinem în continuare dezvoltarea localităţii şi să facem ca acest liceu să se menţină în continuare la potenţialul la care este în prezent.

Şi, ca să închei parafrazând pe marele poet, „La trecutul pe care l-ai avut, un viitor mare”. Nimic nu este mai adevărat decât ceea ce se spunea cu timp în urmă de învăţatul Amiel: „viaţa nu este decât un ţesut de obiceiuri”.

35

Alin Dobromirescu – reprezentantul tineretului mătăsărean : Iată-ne acum într-o ipostază inedită: „Sărbătoarea Fiilor Jilţului”. Ne-am adunat aici bătrâni şi mai puţini tineri, oameni maturi, dar şi tineri, mai ales tineri – aş spune eu. Ne-am adunat aici să fi m martori la încă o reprezentaţie fără egal a fundaţiei ce se cheamă „Murmurul Jilţului”, dar mai presus de toate, ne-am adunat la acest sfârşit de octombrie spre a cinsti spiritualitatea specifi că a satului românesc. Fără îndoială că arealul patriarhal cu rădăcini adânci şi sentimente atavice faţă de glia străbună, a satului, este arhicunoscut fi ecăruia dintre noi, în special perioada copilăriei noastre. Acest sat, cântat de poeţi şi descrişi de prozatori, este locul de naştere al veşniciei pe pământ şi-n care plâng doinele şi râde hora. Satul copilăriei noastre. Fundaţia „Murmurul Jilţului” se alătură şi ea multora, în încercarea de a păstra şi conserva valorilor sacre de mentalităţi rurale.

Pentru că există o mentalitate morală cu valori bine înrădăcinate. Când, cu vreme în urmă, un om, profesorul Dumitru Dădălău, ne chema să punem semnăturile peste veacuri şi să înfi inţăm „Fundaţia Cultural Ştiinţifi că „Murmurul Jilţului” nu prea ştiam noi ce înseamnă aceste lucruri şi totuşi am fost bucuroşi să le facem. Pe lângă bucurie însă trebuie să spun că s-a strecurat şi o doză de scepticism, din cauza neobişnuitului, sau dacă vreţi a obişnuinţei cu metafora „Locului unde nu s-a întâmplat nimic”.

Iată,astăzi, încă o dată, ni se dovedeşte că n-am avut dreptate să fi u sceptic şi să mă bucur sincer de aceste lucruri. Iată, astăzi, Fundaţia „Murmurul Jilţului” îşi îmbogăţeşte cartea de vizită cu încă o manifestare de amploare, fabuloasă. Această sărbătoare prilejuită de întâlnirea Fiilor Jilţului este o sărbătoare de sufl et ce ia naştere odată cu toamna în Mătăsari. Trebuie să ştiţi că a avut un ecou imens, nesperat. Personal, nu am cunoştinţă de ceva mai măreţ, mai frumos în localitatea noastră, iar pentru acest lucru îmi permit să-i mulţumesc profesorului Dumitru Dădălău, fostul meu profesor, un om al cărui sufl et cântăreşte mai mult decât 24 de kilograme, cât se credea că este greutatea sufl etului omenesc. Vă mulţumesc, domnule profesor!

În calitate de reprezentant al tinerilor, fi i ai Jilţului, nu pot decât să salut această iniţiativă, să fi u părtaş şi să-mi iau angajamentul aici, în faţa dumneavoastră, pentru continuitate. Desigur că domniile voastre, aceia care organizaţi astăzi, veţi organiza în mulţi ani de acum înainte. Însă, când veţi obosi (iertaţi-mi termenul, care este, oarecum, fi resc) promitem să preluăm noi. Fiţi siguri că, ceea ce se începe astăzi în Mătăsari, va continua atâta timp cât vor mai fi oameni pe pământ. Pentru că e mare lucru să fi om. Cu riscul de a fi acuzat de lipsă de modestie o să vă spun că liceul nostru este un liceu cum rar mai întâlneşti. Se poate lăuda cu fundaţie, revistă, cenaclu, apariţii editoriale, rezultate la olimpiade şi concursuri şi, iată, începând de astăzi, şi un muzeu. Am învăţat aici 12 ani şi n-am ştiut să preţuiesc această şcoală îndeajuns. O preţuiesc astăzi şi pentru cei 12 ani petrecuţi.

36

Sunt un fi u al acestor văi ale Jilţului, m-am realizat în această şcoală, am învăţat o meserie, aici, practic, am învăţat să fi u om. Am susţinut examenul de Bacalaureat cu nota 10 la trei din cele patru probe. Sunt mândru că sunt fi u al Jilţului, dar, mai ales, sunt mândru de liceul meu. Şi nimeni nu-mi poate lua această mândrie, pentru că la Mătăsari se face carte. Nu vreau să vedeţi acest lucru ca pe o propagandă, însă, simţeam nevoia să zic, simţeam nevoia şi, mai presus de toate, aveam o datorie morală de liceul care m-a învăţat carte, să ţin stiloul în mână, să scriu, şi poate,mâine, poimâine să fi u citit de unii dintre dumneavoastră. Este liceul meu şi cum unii se mândresc cu Liceul Tudor Vladimirescu sau cu „Şcoala Normală ” eu mă mândresc cu Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari. N-aş vrea să închei înainte de a mulţumi tuturor pentru participare, pentru că sunteţi alături de noi şi ne sprijiniţi. Vă doresc să vă simţiţi cât mai bine, măcar pentru o zi sustrageţi-vă cotidianului, uitaţi de griji şi de necazuri. Noi asta am dorit de la bun început. Vă mulţumesc şi să dea Domnul să ne întâlnim sănătoşi şi cu voie bună la anul!

Conferenţiar universitar, doctor Pantelimon Manta - Prefectul judeţului Gorj: În ghiozdanul fi ecăruia se afl ă un baston de mareşal. Dragi elevi, distinşi invitaţi, sunt absolut impresionat că, tocmai din îndepărtarea Americă, din alte colţuri, din alte zone ale ţării v-aţi adunat toţi pentru a sărbători cum se cuvine această zi, pentru a vă aminti de aceste minunate clipe petrecute în tinereţea dumneavoastră, pentru a stabili ce se poate face în prezent, mai ales în viitor, pentru a îmbogăţi material şi spiritual acest loc aşa cum merită cu prisosinţă. Este adevărat că în perioada dinainte de anul 1990 s-a pus accent pe dezvoltarea industrială a localităţii, au fost şi greşeli, au fost şi lucruri bune,nu trebuie să privim acea perioadă cu răutatea, nici s-o bănuim, nici s-o prea mărim, trebuie să învăţăm. Îmi amintesc, am fost,după cum ştiţi, subprefect, după aceea vicepreşedinte al Consiliului Judeţean şi acum prefect, şi, prin această prismă am putut stabili împreună cu autorităţile locale obiectivele cele mai importante pentru viaţa localităţii, pentru viaţa dumneavoastră. Trebuie să fi m realişti, nu trebuie să fi m naivi, lucrurile se mişcă destul de greu, sunt unele probleme gospodăreşti ce macină viaţa de zi cu zi a cetăţenilor acestei localităţi, de care eu sunt convins că va căpăta cât mai repede conturul unei urbe aşa cum meritaţi dumneavoastră şi mai ales cei care vin după dumneavoastră.

Cum bine ştiţi, se apropie de fi nalizare alimentarea cu apă, se apropie fi nalizarea alimentării cu gaze a localităţii, aveţi o construcţie fi nalizată – primăria, este un liceu destul de bine situat între liceele Gorjului şi, aici, vă fac chiar o promisiune de credinţă, mă voi zbate cu Inspectoratul, dacă va fi nevoie cu ministrul educaţiei naţionale şi cu toţi cei care ar putea gândi aiurea, că acest liceu poate să dispară. Am rămas plăcut impresionat de câte personalităţi, pe care le cunosc în mare parte, a dat judeţului şi ţării această zonă a Jilţului şi, din acest punct de vedere, dragi copii, trebuie să ştiţi, parafrazând tot un mare gânditor şi om de arme, că „în ghiozdanul fi ecăruia stă un baston de mareşal”. Problema

37

este ca dumneavoastră să ştiţi – şi sunt convins că dascălii dumneavoastră vor face tot ce se poate în această privinţă - deci, dumneavoastră să ştiţi tehnica, să mânuiţi acest baston, astfel încât să deveniţi oameni de nădejde ai localităţii, ai judeţului şi, de ce nu,ai ţării. Aşa cum am spus, şi cu promisiunea că voi fi alături de dumneavoastră, cel puţin cât voi sta în această funcţie, pentru a vă sprijini în dezvoltarea urbanistică a localităţii vă transmit toate cele bune şi să dea Dumnezeu să ne mai întâlnim şi cu alte prilejuri şi în astfel de momente fericite, felicitări organizatorilor şi toate cele bune ! Vă mulţumesc!

Profesor Drd. Nicolae Mischie – preşedintele Consiliului Judeţean Gorj: Liceul din Mătăsari – Şcoală model pentru instituţiile de învăţămant din Gorj Dragi tineri ai Mătăsarilor, particip alături de colegii mei, la această impresionantă întrunire a dumneavoastră, într-o asemenea zi splendidă, blândă.

Prin preocupările de mai mult timp ale câtorva oameni inimoşi de la Mătăsari, şi în special a întregului colectiv de cadre didactice în frunte cu fraţii Dădălău, s-a reuşit să se realizeze aici, pentru comunitatea Mătăsarilor, un dialog viu al generaţiilor, să întrunească astăzi pe cei mai mici fi i pentru a prelua tradiţia, obiceiurile, preocupările generaţiilor mai vechi, dar care şi-au sacrifi cat timpul şi si-au adus contribuţia la tot ce s-a realizat în această comunitate, lucru pentru care absolut toţi merită felicitaţi, şi îi felicităm în numele tuturor locuitorilor judeţului Gorj. Spun că se realizează acest dialog şi e bine să se realizeze, fi indcă generaţiile mai tinere edifi că tot ce se întreprinde în viitor, iar generaţiile mai în vârstă îşi continuă acţiunea de a-i îndruma, de a-i educa, de a-i ajuta să înţeleagă că în această vatră de istorie românească a pulsat întotdeauna bunul simţ şi dăruirea de a fi oameni cinstiţi, drepţi, de a realiza ceva pentru ei şi pentru societate.

Mătăsărenii, cu toate satele componente, au dovedit întotdeauna acest lucru. Deci nu este o acţiune simplă, este momentul în care fi ecare fi u al satului care şi-a desfăşurat activitatea timp de mai multe decenii în diverse localităţi din ţară, vine astăzi să se întâlnească cu părinţii, fi ii şi nepoţii şi să realizeze în felul acesta acea trăire sufl etească ce trebuie să rămână la nivelul fi ecărei familii a comunităţii. Amintea domnul prefect de unele lucruri frumoase care s-au înfăptuit şi care trebuie înfăptuite la nivelul comunei Mătăsari, domnul director Huidu, de asemenea. Vă încredinţez că şi la nivelul conducerii Consiliului Judeţean a existat în permanenţă disponibilitatea de a sprijini această zonă şi pentru dăruirea cu care au reuşit să se implice în realizarea a ceea ce trebuie.

Au fost acordaţi acei bani pentru apă, pentru gaze, dorind ca într-o perioadă destul de scurtă să benefi ciaţi de aceste lucruri. Am rămas însă stupefi at cum de se nasc asemenea idei năstruşnice de desfi inţare a acestei citadele a învăţământului românesc.Eu cred că Mătăsari a devenit astfel, că şcoala trebuie califi cată ca şcoală model pentru celelalte din judeţul Gorj. Au vândut alţii aproape totul, atât ne mai rămâne să vindem şi instituţiile şi şcolile, că după aceea putem să ne vindem şi pe noi. Eu nu voi admite acest lucru şi cei care vor manifesta asemenea

38

atitudini nu-şi vor manifesta activitatea aici în judeţul Gorj, ci în alt judeţ. Deci, din acest punct de vedere, există consens la nivelul judeţului, de a apăra interesele dumneavoastră şi de a face întotdeauna această şcoală care s-a impus în spectrul şcolilor Gorjului, să-şi aducă contribuţia în continuare, cu acelaşi interes, cum ştiu să facă, la parametrii maximi, cadrele de aici. Puţine şcoli pot să se laude cu o asemenea revistă al cărei conţinut este formidabil şi la care îşi aduc contribuţia nu numai cadrele didactice în activitate sau pensionarii, ci şi acei tineri având rolul de a deveni urmaşi ai profesorilor universitari pe care-i aveţi în mijlocul dumneavoastră.

Într-o asemenea splendidă zi, la care dumneavoastră reuşiţi să vă apropiaţi sentimentele faţă de cei dragi, nouă, cei veniţi de la judeţ, nu ne rămâne decât să vă urăm ani mulţi, fericire îndelungată şi să dea Dumnezeu să aveţi parte numai de lucruri bune şi de sănătate.

Fundaţia „ MURMURUL JILŢULUI ” la ora bilanţului

Profesor Dumitru Dădălău, preşedintele Fundaţiei:,, Iubiţi prieteni, cu emoţie în sufl et, vreau să vă spun că la această mare sărbătoare a spiritualităţii noastre participă prietenii noştri de la nivelul judeţului, unităţilor din zonă şi dascălii care m-au învăţat pe mine carte. Tuturor, le mulţumesc! Este o mare plăcere pentru mine să vă spun că printre noi se afl ă poetul Nicolae Diaconu, membru al Uniunii Scriitorilor, directorul Editurii „Constantin Brâncuşi”, consilier al Inspectoratului Judeţean Gorj, fost consilier şef; în imediata sa apropiere se afl ă doamna Liliana Hinoveanu, de la Radio Craiova.

Participă, de asemenea, doamna Elena Lupuleţ, directoarea liceului, poetul Spiridon Popescu, cel care acum tipăreşte o carte bilingvă în Franţa, poetul, şeful atelierului „Serile la Brădiceni”, şeful Şcolii de literatură de la Târgu Jiu, ziaristul de la „Gorjeanul”- Ion Popescu. Nu în ultimul rând, dar pentru că este cel mai înalt dintre toţi, membru al Uniunii Scriitorilor, poetul – Adrian Frăţilă. Trebuie să ne obişnuim cu poetul Spiridon Popescu, care e puţin volubil şi iată că printre noi se afl ă Exploatarea Minieră Jilţ – Sud reprezentată de inginerii şefi – Petrescu şi Vitejeanu, primarul comunei şi consilierii săi – domnul Constantin Purcel, dascălii de la şcolile din :Dragoteşti,Corobăi, Bolboşi, Brădet, Runcurel, şi din toată Valea Jilţului.

De asemenea mai participă de la Motru, domnii profesori Tudor Nicolae şi Elena. Vreau să fac o destăinuire că, în urmă cu două zile, la cercul profesorilor de limba română din licee, subsemnatul a înmânat invitaţii tuturor dascălilor de literatură din judeţul Gorj, nu pentru a participa, ci pentru a cunoaşte despre ceea ce se întâmplă aici, în Mătăsari.

Este ora bilanţului, a trecut un an, de când pe data de 17 februarie 1997,

39

un grup de iniţiativă format din profesorii Dumitru, Floarea şi Ion Dădălău, din elevii – Elena Ghiţan, Alin Dobromirescu, Bebe Ciutureanu şi contabila liceului – Eugenia Bărbăcioru, îşi puneau semnătura peste timp de-a înfi inţa în cadrul Grupului Şcolar Minier din Mătăsari, Fundaţia cultural –ştiinţifi că „Murmurul Jilţului ”. Cu zece zile mai târziu, Tribunalul Judeţean consfi nţea prin hotărâre, prin sentinţă judecătorească, cu aprobarea Inspectoratului Şcolar Judeţean, înfi inţarea şi funcţionarea în cadrul Grupului Şcolar şi pe toată Valea Jilţului, a Fundaţiei Cultural Ştiinţifi ce „Murmurul Jilţului”.

Suntem aici, împreună cu toţii, martori la un eveniment deosebit, iată că printre noi a venit şi domnişoara directoare de la Şcoala Corobăi şi domnul Cărăbiş de la Compania Naţională a Lignitului Târgu – Jiu. A trecut un an de muncă, de frământări, un an în care, dascălii inimoşi, s-au pus în slujba elevilor pe care –i învaţă carte şi îi educă. Am înfi inţat revista „Murmurul Jilţului”, în paginile căreia au semnat personalităţi de seamă ale culturii româneşti începând cu : Dumitru Radu Popescu – fostul preşedinte al „Uniunii Scriitorilor”, continuând cu Nicolae Dragoş, cu doctorul în medicină – Grigore Lupulescu, membru al Academiei din New-York, cu Ion Popescu, Doru Fometescu, reprezentanţi ai Inspectoratului Şcolar, făcând împreună cu dumneavoastră ca această revistă să fi e cunoscută, în şcoală, în toate unităţile din Gorj, la nivelul Prefecturii, Consiliului Judeţean, al Inspectoratului Şcolar, al Inspectoratului de Cultură,de Poliţie, Arhivelor Statului, Muzeului Judeţean, Bibliotecii Judeţene şi a celorlalte mijloace mass media.

Aş vrea să vă spun, de asemenea, că revista noastră, datorită unor prieteni de sufl et, a ajuns în Italia şi în Germania, unde,toţi cu sufl etul deschis, cunosc despre activitatea care se desfăşoară în cadrul Grupului Şcolar. Participăm astăzi aici în preajma sărbătoririi a 15 ani de la înfi inţarea liceului, în cadrul acestui grup şcolar, care s-a născut din mocirlă pe locul în care, când eram eu copil, era gheţuş şi făceam derdeluşul. Vreau să vă spun că, din punct de vedere organizatoric, au aderat la statutul fundaţiei noastre, peste trei sute de membrii care s-au constituit în următoarele secţii: matematică şi informatică – conduse de profesoara Dădălău Floarea; grupuri vocale la şcoala generală şi liceu, formaţi de teatru la liceu, conduse cu competenţă de învăţătorul meu, Nicolae Dădălău.

În premieră, anul acesta, am înfi inţat o formaţie de dansuri moderne, căreia îi dedică cu pasiune şi pricepere toată sârguinţa, stimata doamnă – Pădureţ Carmen. Şi cred că una din realizările acestei şcoli este că am înmănuncheat toţi creatorii de poezie şi pictură în cenaclul „Scorpion ”.

La fel, cu bucurie în sufl et, spun că prin consiliul de conducere al fundaţiei am reuşit ca liceul nostru, să fi e reprezentat la festivalurile naţionale de poezie, „Tudor Arghezi”- Cărbuneşti, „Moştenire Văcăreştilor” de la Târgovişte, „Vasile Voiculescu” de la Buzău, la „Serata Gorjenească”, organizată de Radio - Craiova, la concursul „Spiridon Popescu”, decernat cu un premiu de un milion, şi la marile activităţi organizate cu prilejul sărbătorii lui Eminescu-la Floreşti, precum şi la

40

activităţile din cadrul „Serilor la Brădiceni”, conduse cu competenţă de domnul Ion Popescu. Aş vrea să vă mai spun că, în cursul anului 1997, în premieră în acest liceu, au pătruns, pentru prima dată poeţi ai Gorjului, care şi-au lansat în luna mai, cărţi, cum ar fi :domnul Ion Popescu şi doctorul Fometescu, iar pe data de 19 ianuarie a.c., capitala spirituală a Gorjului s-a mutat la Mătăsari.

Aici, în cadrul Decadei Culturii Gorjene Scrise ne-am întâlnit cu poeţii: Nicolae Dragoş, Viorel Gârbaciu, Nicolae Diaconu, Adrian Frăţilă, Dumitru Grama, Costel Dobriţescu, Alexandra Andrei şi mulţi alţi invitaţi de la nivelul judeţului.

N-aş vrea să trec cu vederea peste faptul că liceul nostru, pentru prima dată în vara anului trecut, prin reprezentanţii săi de seamă : Alin Dobromirescu şi Elena Ghiţan au participat la Tabăra Naţională organizată de Ministerul Educaţiei Naţionale, la Ciric – Iaşi, tabără în care au avut loc concursuri între revistele şcolare din ţară. De asemenea, înainte de a vă spune că am făcut un fi lm de 45 minute „Mândrie şi Perseverenţă”, care a fost dat tuturor directorilor de licee din judeţul Gorj, vreau să vă spun cu satisfacţie că în mijlocul nostru este şi primarul de la Bolboşi, domnul inginer Cornel Ciciu.

Iubiţi prieteni, tot ceea ce v-am spus până acum nu se poate face decât dacă avem în spatele nostru o bază materială bine pusă la punct.

Cei peste trei sute de membri ai fundaţiei au contribuit la realizarea unui buget de venituri de aproape trei milioane iar cu sprijinul domnului director Predoiu Constantin de la EMC Jilţ, sindicatelor de la UACC, de la Federaţia minieră Jilţ, de la EM Dragoteşti, de la Banca Populară Mătăsari, EMC Jilţ Sud, am reuşit să obţinem o sumă însemnată care ne va ajuta să putem duce la îndeplinire obiectivele prevăzute prin statutul fundaţiei.

Raportul este cu mult mai lung, vă asigur pe toţi că îl vom publica în numărul următor al revistei, n-am făcut nimic altceva decât să vă spun crâmpeie din ceea ce am realizat, dar v-aş ruga să fi ţi convinşi că atâta timp cât sănătatea îmi va permite mă voi ocupa îndeajuns să vă sprijin şi să facem ceea ce nu se mai prea face la ora actuală în învăţământul românesc, să devin robul vostru, al elevilor, pentru că meritaţi cu prisosinţă.

Vreau să vă spun că suntem destul de înaintaţi în organizarea pentru prima dată pe aceste văi a Muzeului Jilţului, la care vă îndemn şi vă chem pe toţi cei prezenţi aici, să ne ajutaţi să putem să-l realizăm, şi să-l inaugurăm, o dată cu aducerea în această comună din lumea largă a acelor care se cheamă „Fiii Jilţului”.Nu în ultimul rând, aş vrea să vă spun şi să vă mulţumesc în acest cadru deosebit, tuturor elevilor de liceu, care sâmbătă, din septembrie până în decembrie au fost alături de mine să cercetăm o sută de ani de învăţământ în Mătăsari.

Văd că v-aţi obişnuit cu realizări dar vreau să mai cunoaşteţi că din statutul fundaţiei două lucruri nu le-am putut realiza, pentru care nu am somn – şi cu sprijinul dumneavoastră sper, că în cel mai scut timp, să le îndeplinim.

41

E vorba de organizarea unor tabere de pregătire a elevilor care participă la olimpiadele şcolare şi la concursurile pe meserii şi în al doilea rând,de a trimite în tabere şcolare, în mod gratuit, pe seama fundaţiei, primii elevi care au obţinut rezultate de la nouă şi cincizeci în sus. Să zicem bun venit domnului profesor Nicolae Căpitănescu – primarul Slivileştiului.

Da, aşa cum aţi luat cunoştinţă în ultima perioadă noi ne-am preocupat să tipărim gândurile sincere ale elevilor din Mătăsari, ale cadrelor didactice şi ale unor foşti absolvenţi ai liceului, într-o carte pe care am intitulat-o sugestiv „Fereastra sufl etului”. V-aş ruga, să fi ţi de acord cu mine, ca despre această carte de care m-am ocupat şi pe care o port mereu cu mine, de ani de zile, să nu vorbesc şi să dau cuvântul invitaţilor noştri.

Elena Ghiţan, membru fondator şi redactor şef al revistei „Murmurul Jilţului”. „De-l munceşte dorul, de-l cuprinde veselia, de-l minunează vreo faptă măreaţă, românul nu-şi cântă durerile şi mulţumirile, îşi cântă eroii, îşi cântă istoria şi astfel sufl etul său este un izvor nesfârşit de frumoasă poezie”. Şi astăzi e o zi de frumoasă poezie, de dragă sărbătoare de inefabilă importanţă.

Mărturie vie a elevilor din Mătăsari, a talentelor artistice de care sunt animaţi, stau cele două celebrări de astăzi, 13 februarie 1998, dată care va sta ca o inscripţie a vremii în conştiinţa românească: împlinirea unui an de când a luat fi inţă Fundaţia cultural-ştiinţifi că „Murmurul Jilţului” şi lansarea primei antologii de versuri a unui liceu. Descoperim azi, că prin înfrângeri şi biruinţe am reuşit să cunoaştem valorile artei, autenticitatea şi profunditatea faptelor, nu a vorbelor!

Aspiraţiile noastre spre piscul frumosului au fost posibile numai datorită dăruirii şi muncii eminentului profesor Dumitru Dădălău, omul care ne-a aşezat scara pentru a putea urca spre curcubeul plenitudinii lăuntrice.

Inexprimabile rămân cuvintele pentru a mulţumi domnului profesor, dar rămânem cu convingerea că satisfacţia domniei sale va fi nemărginită pentru împlinirea artistică a elevilor săi în cursul timpului.

Este astăzi sărbătoarea poeziei şi de aceea în aceste clipe şi sufl etul nostru trebuie să fi e inundat de raza poeziei,să plutim fi rmament ca diamantele de rouă ale unei dimineţi în zorii căreia vor renaşte germenii genialităţii româneşti, fi indcă românul trebuie să-şi spună dorul, nostalgia inexplicabilă care îi umple sufl etul şi când o face ca nimeni altul prin limba lui măiastră. FEREASTRA SUFLETULUI e deschisă astăzi pentru asimilarea substanţei hrănitoare şi, dacă privim în interior, vom vedea „un joc de forme şi culori „îmbinate cum spunea Goga ca „în altiţa unei cămăşi de ţărancă”.

Sub aprecierea Murmurului Jilţului, fruntea noastră devine senină, iar ambiţiile cresc nestăvilit. Fundaţia „Murmurul Jilţului”, prin membri săi, îşi propune în continuare ţeluri măreţe, ce prin grandoarea lor să înalţe liceul Mătăsari la nivelul celor mai prestigioase instituţii gorjene. FEREASTRA SUFLETULUI este realizarea Fundaţiei Murmurul Jilţului” şi sperăm că împlinirile vor avea

42

aceeaşi valoare şi intensitate. E lucru minunat de a lansa tinere talente, de a sprijini pe cei care fac acest lucru. De aceea, elevii mătăsăreni pot fi fericiţi că au găsit un sprijin sigur în domnul profesor. Tot ce le rămâne de făcut este să fi e perseverenţi în lupta lor, să nu se mulţumească numai cu atât, să intervină exigenţa de sine asupra creaţiei pentru şlefuirea cuvântul, să nu uite îndemnul lui Bolintineanu : „Hâtez – vous, lentement et perdu courage. Mille fois sous le metirer remattez votre ouvrage!”. „ Căci nu e datorie mai vrednică de a fi îndeplinită şi nu e osteneală mai de folos decât să facem părtaşi pe cei mai tineri la bunurile sufl eteşti, să-i facem părtaşi pe cei mai tineri la bucuriile sufl eteşti, să-i facem părtaşi la averea de cuget şi simţiri închisă şi păstrată cu sfântă grijă!” La fel, în vorbele noastre „să fi e mai multă expresie a simţirii decât descriere”.Vă mulţumesc!

Alin Dobromirescu,membru fondator al fundaţiei şi redactor şef adjunct al revistei „Murmurul Jilţului” „Nu-i ambiţie măruntă să vrei să intri în sufl etul oamenilor”, spunea Flaubert. Bine,bine,dar vă veţi întreba :”pentru ce ne trebuie nouă să intrăm în sufl etul oamenilor ?”. Îmi aduc aminte că legea convieţuirii este … comunicarea.

Bunăoară, mi-am dat seama că deasupra tuturor gloriilor efemere, deasupra tuturor patimilor noastre omeneşti, un singur punct rămâne valabil, neclintit, singura dreaptă de sprijin :actul creator. Vechea Heladă a pierit de mult însă geniul şi creaţia lui Homer, Eschil, Platon sau Eminescu au supravieţuit tuturor naufragiilor şi va supravieţui mereu.

Acum, n-aş vrea să fi u greşit înţeles. Fără îndoială, nu ne putem noi ridica la înălţimea celor de mai sus, dar suntem oameni şi tocmai pentru acest lucru încercăm să devenim utili reverberaţiilor spiritului nostru.

Nu-i uşor să zămisleşti ceva trainic, o carte, mărturie despre trăiri intime şi dorinţa „de a te înălţa prin tăceri”. Nu-i uşor să ţii fruntea sus şi pieptul înainte pe baricadă. Şi tocmai pentru că nu-i este uşor, toate acestea au trebuit să se facă prin intermediul Fundaţiei „Murmurul Jilţului „, fundaţia - culturală ce prilejuieşte astăzi împlinirea unui an de înfi inţare.

„Un grup de elevi însufl eţiţi de talent, sprijiniţi de profesori, în principal de prof. Dădălău Dumitru, au organizat realul, logodindu-l cu sacralitatea, înfi inţând fundaţia „Murmurul Jilţului”.

Aşa grăia doctorul şi scriitorul Doru V. Florescu despre „noi”. Dar aceşti „Noi” nu s-au mulţumit numai cu atât. Au proces spre mai mult, au asistat spre mai sus – o antologie de versuri - FEREASTRA SUFLETULUI,care iată este lansată azi. Şi mă văd iarăşi obligat a-l cita pe Doru V Florescu :”Fundaţia Murmurul Jilţului, simţind importanţa şi căldura sufl etească a dat undă verde apariţiei acestei cărţi„

Ca urmare, ne-am adunat aici pentru a cinsti sudoarea de sufl et şi fi orul ce s-a infi ltrat în patosul creaţiei celor ce publică în această analogie. Şi dacă

43

fundaţia împlineşte un an, timp în care a ieşit la rampă prin mai multe acte de cultură, dovadă şi cel de azi merită, fără îndoială, să-i fi m mereu alături şi s-o sprijinim în continuarea nobilelor scopuri ce o animă. Nu pot să nu-mi aduc aminte de o vorbă înţeleaptă :”Reintraţi în voi înşivă, acolo veţi găsi bogăţia „.

Asta pentru că, dacă privim în „Fereastra Sufl etului” observăm că aceşti tineri au reintrat în lăuntrul lor, au descoperit comoara, i-au şters praful şi i-au dat strălucirea de care au fost în stare. Ce minune!

Iar dacă vremurile sunt aşa cum sunt şi noi am reuşit să fi m aşa cum suntem, cu siguranţă că şi de azi înainte vom fi tot aşa şi chiar mai mult decât atât. Privind în FEREASTRA SUFLETULUI, fi ecăruia dintre noi, vom vedea minunea.Încrezător în forţa căldurii sufl eteşti ce „iradiază” din această analogie, închei pătrunzându-l pe Nicolae Diaconu: „Poezia începe de la Mătăsari …”

Permiteţi-mi să dau cuvântul fratelui meu, profesorul Ion Gr. Dădălău, fost director al acestui grup şcolar de la proiectare sa până în prezent, cu care am zămislit şi această fundaţie. „La un an,Fundaţia „Murmurul Jilţului” a reuşit să editeze cinci numere de revistă şi o carte. Această carte nu este produsul întâmplător al unui moment festiv ci gândesc că reprezintă o expresie constantă şi continuă a creativităţii copiilor din unitatea noastră, îndrumaţi de un talentat şi priceput profesor. Acest tip de creativitate ţintuieşte îmbogăţirea şi înnobilarea expresiei scrise, valoarea limbii române în poezii care nu sunt numai naive încercări literare dar şi documente psiho – artistice ale vârstei, semne ale unei vocaţii din care se vor naşte poate viitorii scriitori de mâine. Literatura copiilor şi adolescenţilor se deosebeşte de cea scrisă de maturi având un limbaj, un univers propriu de simţire şi trăiri, generează şi o mitologie specifi că forţei de cunoaştere şi exprimare bine marcate şi dependente de dezvoltarea biopsihică a vârstei, specifi cul creaţiilor voastre este legat de prospeţimea şi autenticitatea trăirii, de acea stare de încărcare şi mişcare cu care voi întâmpinaţi marile taine ale naturii şi existenţei, de aceea naivitatea care v-ajută să rezolvaţi toate problemele timpului şi spaţiului, să circulaţi fără oprelişti prin variate şi adesea exprese locuri. Dacă aceste încercări literare mai au şi scăpări, ele se datorează frăgezimii şi plasticităţii minţii. Azi, prin această carte, învăţăceii Grupului Şcolar Minier din Mătăsari ne arată că sunt ucenici la meşteşugul strânsului de stele şi fl ori din gând şi din sufl et.

E un merit al profesorului Dumitru Dădălău care s-a gândit să tipărească această carte,dar şi mai meritoriu este că cititorii socotesc faptul că el ne-a oferit aceste crâmpeie de poezie neprelucrate, adică aşa cum le-au scris copiii fără să simţim în vreun vers sau cuvânt ajutorul condeiului didactic, corectare ca pe caiete de şcoală a creionului roşu al dascălului de română. În felul acesta, ingenuităţile, stângăciile capătă ele înseşi, ca orice produs sincer şi autentic, valoarea emoţională. Aş dori să vă spun că timpul vostru este un timp de mari misiuni, pe toate planurile vieţii. De aceea, vă doresc să trăiţi totul cu pasiune încât destinul vostru să fi e ca

44

lumina care să despice obscurităţile lumii. Să deveniţi altceva, conştiinţa misiunii voastre, să înghiţiţi timpul pentru ca în fi ecare moment viaţa voastră să fi e un început, o culme şi un amurg, viziunile să fi e invadate de strălucire şi să aveţi sete de absolut, de realizare integrală. Focul lăuntric să vă fi e obsesia voastră şi pe el să vă înălţaţi ca pe aripi. Fie ca drumul vostru să fi e un tremur contagios, ca o boală sau ca focul. Şi el să prindă pe această lume umbre, să cuceriţi luminile ascunse de întunericul lumii şi al vostru. Aşa să vă ajute Dumnezeu!

Dumitru Dădălău: După ce au vorbit membri fondatori ai fundaţiei daţi-mi voie să-l invit la microfon pe poetul Ion Popescu. „Mărturisesc, cu mâna pe inimă, şi-o şi pun, că, realmente, noi, scriitorii din Gorj şi din România, ne afl ăm în mijlocul unor oameni care şi-au deschis „ferestrele sufl etului”către noi, noi zicem, lumea literelor române care vine de foarte demult, ştim foarte bine că, din cele mai îndepărtate timpuri, în acele lumi mitologice există un mit. Despre acest mit al cărţii aţi învăţat voi la şcoală în poezia „Testament” a lui Arghezi, iată, că acest mit al cărţii funcţionează şi astăzi, cu aceiaşi vigoare în cadrul aceleiaşi rigori de construcţie a unei lumi vizionare. Vreau să spun că Andrei Pleşu, într-o carte fundamentală „Limba păsărilor” zice că „elementul fundamental care-l scoate pe om din lumea misterelor este poezia, nu fi losofi a”. Platon, când a scris cărţile, nu ştiu dacă el a gândit că face pură fi lozofi e. El transmite nişte mituri preluate din foarte multe milenii – vreo zece – din urmă: - mitul androginului, al sufl etului, al zborului etc. Deci, iată, Platon, de fapt, prelua poezia lumii din spatele său şi trecând-o prin fi ltrul gândirii sale s-a întâmplat să facă şi fi lozofi e. Dar el a gândit şi locuit în lumea sa poetică. Martin Heidegger chiar aşa spune: „Rostul poeziei,mai ales în vremuri de sărăcie ca ale noastre, în care suntem noi acum, de vreo 6-7 ani, sau 60-70 ani este să asigure omului să treacă cu bine prin acest lung exerciţiu de supravieţuire istorică. Nu întămplător iată un alt mare român, dar care locuieşte în Basarabia, academicianul Mihai Cimpoi zicea că n-a fost deloc întâmplător faptul că cel mai mare gânditor al culturii şi civilizaţiei româneşti a fost un poet – Mihai Eminescu. Şi atunci, Mihai Cimpoi a lansat o sintagmă care a câştigat teren fulgerător, care să defi nească fi inţa naţiunii române şi a zis: „românul este un homo eminescianus”. În această carte, credeţi-mă, se afl ă aceşti viitori oameni între Eminescu şi cel puţin 2-3 dintre ei vor prinde auctorial, adică îşi vor vedea numele adunat pe o carte numai a lor. L-am chemat în dreapta mea pe C. Bălescu, nu întâmplător. În ultimul număr al „României literare” Constanţa Buzea, care este un adevărat cerber al tinerelor talente, i-a dat un răspuns mai mult decât promiţător. Asta înseamnă că a trecut de acest cerber.

Urmează cu ajutorul meu şi al editurii „Alexandru Ştefulescu”să-şi vadă numele adunat pe-o carte. Eu vă felicit din toată inima pentru faptul de cultură şi civilizaţie spirituală românească de a vă fi adunat astăzi, aici, în numele poeziei. Închei cu un poem, scris aici, la masă, pentru dumneavoastră.

45

„Fereastra sufl etului Iată ce peisaj cu umbre ce-au prins grai Cu oameni dintr-o lume învăţată din ce în ce cu drumul înspre zei Poeţii ce-au trăit drum fără pată Cei ce se afl ă azi, se - agaţă scai De Dumnezeu, să-i ierte că vreodată peste făpturi de scris aşează strai zăresc. De ce rostesc? Cuvânt şi piatră înlănţuiesc în sacrul evantai al limbii - poezia ca o vatră de noi seminţe, ce vor prinde grai”. Vă mulţumesc! Dumitru Dădălău: L-aţi ascultat pe profesorul şi pe viitorul doctor în

fi lologie, Ion Popescu. Cu permisiunea dumneavoastră, rog pe Nicolae Diaconu, membru al Uniunii Scriitorilor, directorul Editurii „Constantin Brâncuşi”, să ne spună câteva cuvinte. Eu nu sunt un vorbitor atât de bun ca dumneavoastră cei din sală şi, nici atât de bun ca viitorul doctor în fi lologie, Popescu care, fără îndoială, se va lăsa de poezie dacă se apucă de doctorat. Eu, de asta nu m-am apucat de doctorat, ceea ce nu înseamnă că nu m-am lăsat de poezie. Lucrurile grele de aici încolo se ivesc. Este uşor să faci poezie la vârsta de 15 ani şi chiar până la 25 să zicem. Apoi încep greutăţile…

Un francez spunea bunăoară că venim atât de târziu încât nu ne mai rămâne decât să scriem bine, iar a scrie bine este extrem de greu. Ceea ce este în această carte sunt o sumă de posibilităţi. Mie personal, mi-au plăcut în mod deosebit picturile copiilor, pentru că desenul la această vârstă este un mod de exprimare mai la îndemâna mâinii copilului decât poezia. Mâna se exersează mult mai din vreme la desen decât la scris. Şi acest lucru se vede din carte. Sunt câteva desene ieşite din comun şi îmi pare rău că autorii desenelor nu sunt menţionaţi cum sunt bunăoară poeţii. Fără îndoială că, între autorii din această carte se pot deja vedea câteva voci cu o anume particularitate deci care încep să se distingă să aibă tonul lor. Rămâne în sarcina lor de partid – ca să zicem aşa – să evolueze, iar pentru a evolua au nevoie de multă, multă lectură. Adică, de a intra în librărie şi în biblioteci. Pentru că, poezia, în afară de talent, presupune o extraordinară trudă cu cititul celorlalţi – pentru că, numai în acest fel un poet reuşeşte să se deosebească de ceilalţi. Adică, citindu-i şi cunoscându-i foarte bine. Nu este destul să ai talent. De altfel, un poet – cunoscut – Nichita Stănescu – spunea că în literatura română nu mai este destul să ai talent pentru a fi ceva şi trebuie să ai neapărat geniu. Mai dau un citat - pentru că îmi plac citatele – un critic literar Dimitrie Caracostea care a scris el însuşi poezie în tinereţe, spunea: „Când mi-am dat seama însumi că nu am geniu, am renunţat să am talent”. Deci, iată că lucrurile sunt complicate şi rămâne pentru fi ecare în parte dintre autori să alegă în viitor când anume vine

46

clipa, fi e să renunţe, fi e să continue. Sigur, în acest moment putem spune că în versurile fi ecărui poet de aici există, precum în raniţa fi ecărui soldat – bastonul de mareşal, există şansa de a deveni poet naţional. Pentru că un poet care nu doreşte să devină naţional înseamnă că nu are de ce să scrie. Deci, trebuie îndrăznit foarte mult şi de aceea spunem, mai devreme, că lucrurile sunt complicate. Eu doresc poeţilor din această carte să treacă toate pragurile şi să se impună în literatura română.

Dumitru Dădălău: Îl rugăm, să ia cuvântul pe cel care ne-a ţinut toată vara cu urechea la Radio Craiova –poetul Spiridon Popescu: Stimaţi copii, profesori şi primari. De aproximativ o oră de când am primit această carte, nu fac altceva decât mă uit continuu pe această fereastră. Şi ce văd, îmi umple sufl etul de bucurie. Eu însumi, acum câţiva ani, am scos o carte care se intitula „21 grame de sufl et”. Poate aţi auzit şi dumneavoastră că în urma unor lungi cercetări făcute de un savant suedez s-a ajuns la concluzia că sufl etul omenesc are 21 de grame.Cred că dacă aş fi cunoscut pe autorul acestei antologii, Dumitru Dădălău, pe poeţii acestei antologii, înainte de a scoate eu propria-mi carte, pur şi simplu nu i-aş mai fi dat acest titlu, pentru că atât profesorul Dumitru Dădălău cât şi copiii care semnează aceste versuri, cu siguranţă contrazic teoria acestui savant. Cu siguranţă sufl etele domniilor lor sunt mai grele. Brâncuşi avea o vorbă „să nu uităm niciodată să fi m copii”.Cred că prietenul nostru, Dumitru Dădălău dacă ar fi uitat acest aforism al lui Brâncuşi nu ar fi scos această carte. Îi mulţumesc în numele dumneavoastră şi vă fac o propunere : haideţi ca de acum înainte profesorul Dumitru Dădălău să nu-i mai spunem Dumitru Dădălău,ci Aron Pumnul sau Domnul Trandafi r. Am pregătit pentru dumneavoastră un poem în proză care se numeşte: „Dialog genial”.

Fără îndoială, cei mai mari poeţi sunt copiii. Ei, în naivitatea lor, pot crea versuri de o plasticitate surprinzătoare pe care noi maturii nu mai suntem în stare s-o prindem. Cu puţin timp în urmă, mi-a atras atenţia o discuţie dintre un puşti de 4-5 anişori şi tatăl său. La un moment dat puştiul întrebă: „Tati, dacă mâncăm ceapă verde, în burţile noastre se face primăvară ? Mărturisesc, pentru prima dată în viaţă că mi-a fost ruşine că, din când în când mai fac şi eu pe stihuitorul. Nici Eminescu, nici Blaga, nici Nichita, cu toată genialitatea lor, n-au reuşit să mă facă să mă simt atât de neînsemnat ca puştiul despre care vorbesc. De aceea, aş dori ca acest dialog să ajungă la cât mai multe urechi. Vor pricepe, poate, în cele din urmă şi unii dintre confraţii noştri că nu munţii de maculatură dau măreţia unui poet ci caratele din versurile sale. Tocmai când ne batem cu pumnii în piept că avem 7-8cărţi şi suntem cineva, iată că poate apărea aşa din senin, un puştiulică din acesta care ni le anulează pe toate doar prin 2-3 versuri de geniu”.

Spiridon Popescu recită poeziile: Doamne dacă îmi eşti prieten…

47

„Doamne, dacă-mi eşti prieten, Cum te lauzi la toţi sfi nţii, Dă-i în scris poruncă morţii, Să-mi ia calul, nu părinţii.

Doamne, dacă-mi eşti prieten, N-asculta de toţi zurliii, Dă-i în scris poruncă morţii Să-mi ia calul, nu copiii.

Doamne, dacă-mi eşti prieten, Nu-mi mai otrăvi ursita, Dă-i în scris poruncă morţii Să-mi ia calul, nu iubita.

Doamne, dacă-mi eşti prieten, Cum susţii în gura mare, Moaie-ţi tocul în cerneală Şi-nainte de culcare

Dă-i în scris poruncă morţii, Când şi-o ascuţi pumnalul, Să-l înfi gă-n mine, Doamne, Şi să lase-n viaţă calul.

Raport

Domnule ministru, general de-armată, ştiu că sunteţi tare şi puteţi luaţi măsuri şi terminaţi odată cu slinoşii ăştia de poeţi. Ei încurcă treburile-n ţară, Ei ni-i pun în cap pe-nfometaţi Dumnezeul mamei lor, de-o vară Tot vă spun că trebuie legaţi. Dacă nici acuma nu mă luaţi în seamă, Jur, pe gradul meu de „plotoner” Nu mai am nici jenă, nici bun simţ, nici teamă: Fac ceva ce pute pe-acest minister. Vă mulţumesc!

48

Adrian Frăţilă : Nu am să vă spun cât de mult am fost impresionat de obiectul care face ca această adunare impresionantă să fi e posibilă pentru că, despre această antologie v-am spus câteva cuvinte chiar în interiorul ei.

Ceea ce m-a impresionat pe mine acum este o uluitoare procesiune în care minţile şi sufl etele de referinţă din localităţile acestei zone au organizat un fel de sfântă procesiune pe un loc pe care eu îl denumesc în acest moment „Jerusalim al României”. Acest Jerusalim al României se numeşte acum Mătăsari. Vă mulţumesc că îmi daţi prilejul să remarc că, în ultimii 8 ani, la nici o întâlnire culturală nu am găsit un asemenea fl ux de interes în care oamenii de toate vârstele să ne susţină cu prezenţa şi cu sufl etele lor. Vă mulţumesc!

Dumitru Dădălău: Vă prezentăm în continuare pe câţiva dintre creatorii noştri, Cornel Bălescu: cred că emoţia nu-mi permite decât să-mi exprim mulţumirea pentru că v-aţi deschis „Fereastra Sufl etului” faţă de noi. Vă mulţumesc!

Curgere

Alunecă norii pe cerul senin, Apa curge nemişcată la vale, Gândul îmi stă în vârf de destin, Frunzele zboară fără de curs …. Soarele moare la fel de agale Spre goluri pierdute în cer nepătruns

Se zbate în zarea-nroşită de vreme Fiorul dintâi, măreţe de ape Şi gândul se duce cu ele alene Pe creste de timp de trup se desparte… Şi liniştea mării curge şi ea Ca aura lunii în cer de minune; Se duce să doarmă în inima mea Abis de petale fără de nume…

Cornel Bălescu

Dor astral

Seara târziu…gândul mi-e albCum albă-i şi fi rea Nici freamăt afară Doar focul din sobă-n cămarăÎn colţul de odaie

49

Umbre de văpaieÎn noapte, afară Lumină clară Din bolta siderală În vatră mocneşte Bătrânul tăciuneDin cer ne priveşteEterna genune…Se cuibăresc în mineConvingeri că mâine,Izbit de realVoi duce dorulDorului astral.

Elena Ghiţan

Paşaport de poet

Sunt ferecate porţile la vamă şi-i atât de multă lumeîncât nu ştiu cum să vă spun.Ei vin în şir, negri şi verzişi bat la fereastra ovală,din spatele perdelei un înger călare pe-un inorogrăspunde, cu glasul boem şi un crin atârnat în coama-i pală:„- Plouă infernal –şi ce dacă fi rele de iarbă, încălzite-ncet, îşi desfăşoară rotirea printre arbori,şi ce dacă !Eu am Paşaport de Poet…

Alin Dobromirescu

Pretutindeni

Am presărat iubirea mea în fl ori de tei În păr să-ţi cadă Vreau ca atunci când pleci să-mi ieiInima toată

50

Am presărat iubirea mea în soare Să o culegi.Şi dacă pleci în zi de sărbătoareBuchet s-o legi Am presărat iubirea mea la toţi Să o poţi lua Orinde vei pleca să îţi şoptească Nu mă uita.

Degeaba eu am presărat iubire Că n-ai văzut-o În van te-am îndreptat spre fericire Căci tu n-ai vrut-o.

Să nu culegi iubirea mea din stele!Să n-o săruţi!Dar cel puţin de vei privi cândva la ele Să nu mă uiţi!

Fuiorea Anca

Dumitru Dădălău: Iat-o şi pe eleva Alexandra Gorun, clasa a IV, a B.

Dimineaţă de vară

Limpezi ca oglinda Tremurând se scurg Lacrimi mari de ploaieDe pe frunzele de nuc.

Legănându-şi cupele În răcoarea dimineţiiÎn poiană, fl orile Îşi reiau farmecul vieţii.

Gâzele şi fl uturaşiiSe trezesc în zori de zi Şi-şi aşteaptă copilaşiiSă alerge pe câmpii.

51

Şi acum să ascultăm grupul vocal şi să urmărim dansurile populare de la şcoala generală, instruite de doamna profesoară, Ceauşescu Zizi.

Spiridon Popescu: „Nu l-aţi mai văzut de mult pe Adrian Păunescu”. Ion Popescu citeşte poezia “Rondelul cuvintelor” a Luminiţei

Dădălău. Rondelul cuvintelor

Când Dumnezeu ţi-a dat cuvântul Ce mult-prea bunul a greşitCăci tu-vicleanul iscusitAscuns-ai sub cuvinte- gândul.

Şi-acum se năruie prea SfântulDe câte toate ai rostitCând Dumnezeu ţi-a dat cuvântulCe mult prea bunul a greşit…

Şi iar se clatină pământulDe- atâta scris, pârât, vorbitDin bine – rău ai plămăditŢi-a hărăzit să semeni vântulCând Dumnezeu ţi-a dat cuvântul…

Dumitru Dădălău: Şi acum, să vedem dansurile moderne pregătite de doamna ingineră Pădureţ Carmen.

Peotul Purdescu Constantin citeşte una din creaţiile sale:

Sărbătorind azi un an de la fundaţieMurmurul Jilţului e şi ea o revistă de reputaţie,Marea sărbătoare pentru noi e mândriaOferindu-ne azi o mare bucurie-

Revista pentru elevi este un îndreptarPentru viitor spre cursul universitar,-Actul de constituire şi prin acceptDorinţa elevilor dovedind respect.

E oglinda minerilor din MătăsariCare va străluci peste zeci de ani-Văzând urmaşii că unii au construitÎn ani de glorie, un trai mai fericit-

52

În pace şi înţelegere să trăimAzi cu toţii, Fundaţiei succes să-i dorim „Murmurul” e o revistă de lumină-,Pentru Jilţuri ce la un loc se adună.

Curgând spre Dragoteşti paşnic şi liniştitUnind gândurile celor din mineritPentru grupul şcolar industrial minierEste un organ de conducere suprem.

Ales ca organ pentru administrare Cum e scris în legea de organizare-Care sunt în conducerea FundaţieiVor veghea pentru reuşita revistei-.

Cum printre rânduri revista s-a scrisSă avem gândul îndreptat spre ceruri susSolicitând să apară trimestrialRevista „Murmurul Jilţului” din Mătăsari

Este sub o revelaţie divină Apărută ca o rază de lumină Revista Grupului Şcolar IndustrialO fală a elevilor din Mătăsari.

La apariţia căreia s-au străduit Profesori, elevi şi oameni din minerit,Scriind în paginile ei pe hârtieDocumente, obiceiuri, proză şi poezie.

Astăzi să ne despărţim cu gânduri curate Dorind la toţi fondatorii sănătate Ducând fl acăra olimpică peste ani Marea operă apărută în Mătăsari.

Spiridon Popescu: „Dragi elevi, vreau să vă spun câteva vorbe. La acest curs vă dau voie să faceţi gălăgie pentru că eu, spre deosebire de prietenul meu, profesorul Isoscel, sunt mai îngăduitor. Pentru că suntem la o sărbătoare a poeziei şi a poeţilor o să vă recit două poeme foarte scurte. Unul se intitulează :

53

Apelul bătrânului naturalist

Oameni buni, Să facem ceva pentru ocrotirea poeţilor!...Dacă dispar Echilibrul ecologic se surpă- Ei sunt Singurele insecte din lume Care se pricep să facă polenizarea îngerilor.

Eseu despre glorie

Înainte de a i se împodobi fruntea cu lauri poetul este urcat pe eşafodsă poată vedea – mai bine măreţia evenimentuluiApoi, după ce festivitatea de împodobire a luat sfârşit e coborâtşi condus, cu mii de aplauze, spre groapa comună.

Şi pentru că am o stimă deosebită faţă de dăscălimea română, aceşti dascăli minunaţi care au reuşit de-a lungul veacurilor să ţină aprinsă făclia satelor şi oraşelor româneşti, am să închei cu un omagiu dedicat dascălilor noştri:

De mă vedeţi acum ieşind la tablăCu inima în mână-n loc de cridăNu mă luaţi drept pruncul fără vârstă Numit să fac un trunchi de piramidă.Azi m-a adus aici un dor fi erbinteSă-nalţ un imn din sufl et celor care M-au învăţat în limba Mioriţei Cum s-aprind pe cer cuvântul Soare.

Vă mulţumesc şi vă asigur că nu ştiu cum am fost noi faţă de dumneavoastră dar noi plecăm la Târgu –Jiu cu marea bucurie că dumneavoastră pentru noi aţi fost nişte oameni minunaţi.

Dumitru Dădălău : Cu aceasta încheiem festivitatea noastră, vă mulţumim din sufl et tuturor invitaţilor noştri şi vă aşteptăm cu drag şi voie bună să veniţi în Mătăsari de câte ori vă pofteşte inima.

Fundaţia „Murmurul Jilţului” vă aşteaptă!

54

FUNDAŢIA „MURMURUL JILŢULUI”, UN AN DE LA EXISTENŢĂ

După un an de funcţionare, Fundaţia „Murmurul Jilţului”, de la Liceul Industrial Minier Mătăsari, şi-a făcut bilanţul. Într-un mod frumos, aproape toată sufl area intelectuală de pe Valea Jilţurilor fi ind prezentată: primari, directori de şcoli, dascăli, reprezentanţi ai conducerilor exploatărilor miniere din zonă, ai altor întreprinderi, elevi, şcolari etc. a fost o sărbătoare sufl etească şi spirituală, cu scriitori invitaţi care-au şi vorbit la microfon (Nicolae Diaconu, Adrian Frăţilă, Ion Popescu, Spiridon Popescu ), cu recitări, cu grupuri vocale şi corale şi folclorice, cu dansuri populare şi din cele moderne, cu glume şi schimburi de replici inteligente între invitaţii de onoare. Ne-am reţinut câteva nume graţie cărora, într-o instituţie de învăţământ preuniversitar gorjean, a fost posibilă o asemenea desfăşurare de forţe, o asemenea reuniune festivă în jurul artelor (s-a vernisat expoziţia de pictură „Vis şi realitate”) şi al poeziei (cenaclul „Scorpion”) a scos în faţă câteva talente eseistice şi lirice: Elena Ghiţan, Alin Dobromirescu, Anca Fuiorea, Cornel Bălescu). Este vorba de inimoşii şi entuziaştii profesori Ion Gr. Dădălău şi Dumitru Dădălău, de profesoara Floarea Dădălău, de contabila Eugenia Bărbăcioru,cărora li s-au alăturat cu încredere în actul cultural - artistic Carmen Pădureţ, Nicolae Dădălău, Zizi Ceauşescu etc.

Cu prilejul acestei „numărători a bobocilor”, s-a lansat antologia lirică „Fereastra sufl etului”, prefaţată de Nicolae Dragoş şi salutată cu generozitate de Viorel Gârbaciu, Nicolae Diaconu, Adrian Frăţilă, şi Ion Popescu, precum şi de Octavian Vede, cel care a tipărit-o.

Fundaţia a fost sponsorizată de EMC Jilţ, Sindicatul EM Dragoteşti, Banca Populară Mătăsari. În urma „contorizării”a rezultat că, în 365 de zile de activitate Fundaţia „Murmurul Jilţului” a editat 5 numere din revista cu acelaşi nume, a chemat în mijlocul copiilor numeroşi scriitori, a asigurat un microclimat favorabil creaţiei, a izbutit să înscrie unitatea şcolară într-un circuit de valori invulnerabile, a demonstrat că optimismul şi patriotismul n-au dispărut din România, a insufl at adolescenţilor curaj de a trăi şi de a munci, credinţă în viitor. Însăşi concluzia noastră de reporter, devenit în ultima vreme extrem de sceptic, este că asemenea fundaţii – la fel de explozivă şi impetuoasă s-a dovedit Fundaţia „Gheorghe Magheru” condusă de profesorul Dumitru Bunoiu – îşi au rostul lor bine defi nit şi ideal ar fi ca în fi ecare liceu şi şcoală generală să se înfi inţeze asemenea organisme.

Ion Popescu, Gorjeanul, nr.2309, vineri,

20 februarie, 1998

55

ULTIMA ORĂ

În ziua de 13 februarie anul curent am avut norocul să fi u invitat la aniversarea unui an de la constituirea Fundaţiei Culturale Ştiinţifi ce „Murmurul Jilţului” din Mătăsari.

Manifestarea sărbătorească şi de ţinută intelectuală a avut punct de vârf lansarea antologiei lirice „Fereastra Sufl etului” a poeţilor – elevi din zona Mătăsari, îngrijită de prof. Dumitru Dădălău. Despre această manifestare de sufl et şi trăire, precum şi o cronică a volumului „Fereastra Sufl etului”, puteţi citi în numărul viitor al „Ager”, „Sincere Felicitări!” sunt încheierea – concluzie despre o manifestare cu valenţe pe viitor.

Al. Doru Şerban, Ager nr. 68/1998

FUNDAŢIA CULTURAL – ŞTIINŢIFICĂ „ MURMURUL JILŢULUI” ŞI-A SĂRBĂTORIT

PRIMUL AN DE IZBÂNZI

Recent, la Mătăsari, Fundaţia cultural - ştiinţifi că „Murmurul Jilţului” a sărbătorit un an de activitate.

Înfi inţată la 17 februarie 1997, Fundaţia a avut printre membrii iniţiatori pe profesorii Dumitru,Floarea şi Ion Dădălău, precum şi pe elevii lor Elena Ghiţan, Alin Dobromirescu şi Bebe Ciutureanu, Eugenia Bărbăcioru etc.

Actualmente cei peste 300 de membri ai Fundaţiei îşi desfăşoară activitatea în secţiunile :matematică – informatică (prof. îndrumător Floarea Dădălău); grup vocal, dansuri populare, gimnastică (prof. îndrumător Zizi Ceauşescu); teatru (prof. îndrumător Luminiţa Dădălău); cenaclu „Scorpion” (prof. îndrumător Dumitru Dădălău ).

Glasul activităţilor, preocupărilor şi pasiunilor elevilor din Mătăsari se numeşte „Murmurul Jilţului”, una dintre revistele şcolare apreciate în cadrul Taberei Naţionale a revistelor şcolare organizată de Ministerul Educaţiei la Ciric – Iaşi în vara anului 1997. În paginile revistei ( din care deja au apărut cinci numere ) au publicat personalităţi din diferite domenii de activitate, dar câştigul cel mare îl constituie priceperea, dusă până la rangul de cercetare ori de creaţie, cu care scriu elevii din zonă. La Mătăsari – Gorj, „Murmurul Jilţului” a devenit un Glas distinct, cu ECOU peste timp.

Al. Doru Şerban, Ager, 69/1998

56

LA MĂTĂSARIZILELE LICEULUI ŞI SĂRBĂTOAREA

„FIILOR JILŢULUI”

În perioada 15-23 oct. a.c., comunitatea mătasăreană organizează pentru a doua oară consecutiv „Zilele liceului” şi sărbătorirea “ Fiilor Jilţului”. Ne-am deplasat special în această localitate pentru a cunoaşte de la sursă directă ce se prefi gurează a se întâmpla într-un viitor apropiat. Cel care ne-a oferit informaţiile de rigoare este profesorul Dumitru Dădălău, de data aceasta în calitate dublă,de director al Grupului Şcolar Tehnologic Mătăsari şi de preşedinte al Fundaţiei „ Murmurul Jilţului”.

“ Sunt bucuros să informez conjudeţenii mei că această acţiune de sufl et care se va derula nu peste mult timp la Mătăsari este organizată cu prilejul sărbătoririi a 15 ani de la darea în folosinţă a complexului şcolar în care ne desfăşurăm activitatea şi a 19 ani de când funcţionează pe Valea Jilţului această citadelă a învăţământului liceal din Gorj. Ca şi anul trecut, vom fi fericiţi să avem în mijlocul nostru pe conducătorii administrativi şi parlamentarii de Gorj, pe toţi cei cărora de-a lungul anilor soarta le-a hărăzit să fi e departe de cei dragi. Împreună cu Liga “ Fiii Jilţului”,cu Consiliul comunal şi Primăria din Mătăsari, şi cu sprijinul Prefecturii si Consiliului Judeţean Gorj, a Inspectoratului Şcolar şi Inspectoratul pentru Cultură, vom desfăşura un complex de manifestări cultural-artistice şi sportive la care toţi cei ce s-au născut pe aceste văi să participe cu drag şi voie bună, să se simtă bine aşa cum îi place românului la sărbătoare.

În acest scop vor fi organizate sesiuni de referate şi comunicări ale cadrelor didactice şi elevilor, simpozioane şi mese.rotunde, întâlniri cu autori de carte, lansări de reviste apărute pe plan local şi judeţean. spectacole cultural-artistice prezentate de ansamblurile “ Doina Gorjului” din Tg.-Jiu şi “ Maria Apostol” al Şcolii Populare de Artă. Încă de la începutul acestei toamne, cadrele didactice şi elevii au intrat într-o pregătire continuă, pentru a prezenta celor dragi programe frumoase, atractive, să-i facă pe toţi să uite măcar pentru o clipă de necazurile vieţii. In acelaşi timp, vom organiza campionatele de fotbal, dotate cu cupa “ Fiii Jilţului” atât pentru satele Mătăsari, Brădet, Croici şi Runcurel, cât şi pentru elevii de la clasele de liceu, şcoală profesională şi ucenici. Vom organiza crosul tinerilor mătăsăreni, iar în seara zilei de 23 octombrie vom face o retragere cu torţe, un foc al prieteniei, un carnaval al tineretului. Va fi practic o noapte de pomină, în care vom sărbători pe cei care împlinesc vârsta de 18 ani, precum şi pe bobocii care vin pentru prima dată în liceul nostru. Cu ajutorul formaţiei de muzică uşoară “ Compact”-, condusă de domnul Gigi Geamănu, vom organiza hore populare şi discotecă în aer liber pentru tineret. La toate aceste acţiuni vor

57

fi alături de noi toate conducerile unităţilor economice din zonă, în frunte cu domnul director, ing. Constantin Predoiu, precum şi toţi liderii de sindicat, care ne vor sprijini material, aşa cum au făcut-o de fi ecare dată.

Facem un apel de sufl et către toţi prietenii noştri să fi e alături de noi la această grandioasă sărbătoare a Fiilor Jilţului”.

Ion POPESCU, Gorjeanul, 1998

MISS BOBOC ‘98

31 octombrie 1998. Cu ocazia marii sărbători a fi ilor Jilţului a avut loc, pe lângă alte programe deosebite desfăşurate în acea zi şi un concurs de Miss - program ce se desfăşoară-n fi ecare an şi pe care l-am urmărit, dar de data aceasta s-a desfăşurat într-un cadru mai deosebit.

Organizat de clasele de liceu, XII A şi XII B, având ca prezentatori pe Popescu Sorin şi Giontu Mariana de la XII B, un juriu format din câte 3 elevi de la cele două clase şi cu sprijinul moral al domnului profesor Dumitru Dădălău, s-a desfăşurat o seară minunată, ceva la care nu ne aşteptam, cu toate că suntem condamnaţi că visăm prea mult, dar pe tărâmul viselor noastre nu ne apăruse aşa cum a fost, deosebit de frumoasă, cu amintiri de neuitat şi în acelaşi timp de neînlocuit şi pe care toţi participanţii sunt sigur că n-o vor da uitării, căci astfel de clipe nu se repetă, ci sunt asemenea unui râu curgător, ce-şi urmează de-o viaţă cursul său, şi niciodată nu va reuşi să curgă invers.

Timp de o oră şi jumate, cele 17 concurente de la Balul Bobocilor au fost supuse unor probe de prezentare, cultură generală, surprize, dans, seducţie.Toate concurentele au fost, fi ecare in felul său foarte drăguţe, ceea ce a pus juriul în difi cultate. Dar datorită probelor destul de severe şi în acelaşi timp foarte distractive, juriul a deliberat. Tucă Otilia, IX A, ultima concurentă, a reuşit să deţină locul I primind şi titlul de Miss Boboc ‘98. Are16 ani, născută în zodia Balanţa, 1,64înâlţime,54 kg. îi place lectura, dansul, muzica, băieţii deştepţi şi frumoşi. Următoarele locuri au fost ocupate de: Popescu Elena şi Stăniloiu Cristina de la aceeaşi clasă.

Miss Boboc 1998 a fost doar o parte din programul zilei de 31 octombrie 1998, în care parcă şi Dumnezeu a ţinut cu noi, fi indu-ne alături, pregătindu-ne o seară în care minunatul foc al prieteniei, jocul cu torţe, avea alături de el, acele stele splendide care ne-au ţinut companie de-a lungul serii şi strălucind parcă mai frumos ca altădată. A fost o zi frumoasă, deosebită, zi ce ar trebui să rămână-n sufl etul fi ecărui fi u al Jilţului ca o zi de mare sărbătoare, a fost “o noapte albă” aşa cum a numit-o domnul profesor Dumitru Dădălău. Dar cum anii trec, nu va rămâne decât vântul printre frunzele amintirilor.

58

“Într-un castel al minţii, conservă amintirilePăstrează-le cu grijă doar ele vor rămâneAşează într-un colţ, din minte clipeleCastelul amintirilor pâstrează-1 să nu se dărâme”“31 Octombrie, zi de mare sărbătoare să rămânăFiii Jilţului, ca azi, din toate colţurile să revinăLa vatra strămoşească şi casa părinteascăMeleagurile astea pe viitor să înfl orească

Reporter

ECOURI LA „FEREASTRA SUFLETULUI”

Cu acest titlu, Editura „Punct” din Târgu Jiu a tipărit o antologie lirică a elevilor de la Grupul Şcolar Industrial din Mătăsari, prin excelentul dascăl Dumitru Dădălău şi prin Fundaţia „Murmurul Jilţului”, prefaţa fi ind semnată de reputatul scriitor Nicolae Dragoş, în fi nalul cărţii girând cu numele lor: Octavian Vede, Viorel Gârbaciu, Ion Popescu, Nicolae Diaconu, Adrian Frăţilă.

Am ţinut să reamintim acest lucru, deoarece, zilele acestea, ne-au parvenit, la redacţie, câteva ecouri ale gestului editorial în premieră absolută pentru Gorj. Cel dintâi ne-a sosit de la Liliana Hinoveanu, redactor la Radio „Oltenia” Craiova: „Prin gestul său, acela de a tipări o carte, cu poeziile elevilor săi, domnul profesor Dumitru Dădălău a dat dovadă că are un sufl et mai mare de 21 de grame, cât se crede că ar avea sufl etul omenesc. Mi-e drag să privesc acest sufl et prin fereastra edifi ciului pe care l-a înălţat. A fost o zi minunată. Copiii, profesorii şi primarii au fost extraordinari. Prin tot ce a făcut şi face pentru elevii săi,propunem ca de azi înainte domnului profesor Dumitru Dădălău să i se spună fi e Aron Pumnul, fi e Domnul Trandafi r ”. Cel de-al doilea, de la domnul Cornel Ciciu, primarul comunei Bolboşi: „Întâlnirea de la Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari este un act de cultură al văilor Jilţului şi bine venit pentru tinerii satelor şi dascălii care nu vor să uite că ţara la ţară s-a născut. Sincer, recunosc că acest început este o continuare şi totodată o renaştere a vieţii spirituale a satului românesc, care să pună în valoare sufl etele celor care au … sufl et şi dau sufl et pentru vocea culturii”.

Ion Popescu, G. 2367, 14.05.1998

59

TINERE MLĂDIŢE LA „FEREASTRA

SUFLETULUI”

Într-o seară, sub semnul vântului trântit peste ramuri şi sfi os fum, scoborât dinspre coşurile şi streşinile încă îngheţate, prin grija unor oameni de aleasă cultură, am găsit prilejul să mă bucur de frumuseţi cadenţate în ritmuri săltăreţe şi prin rime plăcute ale unor plăpânde, încă, încercări literare, prinse în paginile unei inedite cărţi.

„Fereastra sufl etului”, o apariţie frumoasă şi surprinzătoare a unor talentate condeie înregimentate sub semnul culturii gorjene, elevi ai Grupului Şcolar Minier Mătăsari.

De multă vreme aşteptăm o asemenea apariţie editorială, încă de pe vremea când multe dintre actualele talente din literatura Gorjului şi de ce nu, naţională, semnau în mici, dar plăcute antologii, sub aprobări propagandistice.Lucrarea este prefaţată de poetul Nicolae Dragoş şi posfaţată de câteva nume prestigioase, implicate în mersul spre bine al culturii gorjeneşti: Adrian Frăţilă, membru al Uniunii Scriitorilor din România; Nicolae Diaconu, directorul Fundaţiei „Constantin Brâncuşi”; Ion Popescu, ziarist la cotidianul „Gorjeanul”; Viorel Gârbaciu, consilier şef al Inspectoratului pentru cultură Gorj, director al editurii „Punct”, din Târgu-Jiu.

Am avut, deci, plăcuta bucurie de a citi şi a reciti versuri scrise cu gândul la frumos, la inocenţă şi la grija pentru ţară. Versuri ce, nu ne îndoim, vor conduce la lansarea de viitoare talente, sub semnul măreţ al Cetăţii Jilţului. Poezii frumoase, mult răsărite sub căldura făcliei eminesciene „ ce-ai scris pe-a drumului tăbliţă/ Nu se mai şterge nicidecum/ Şi vorbe-n vânt şi fapte rele/ rămân pe-aici ca-ntr-un album…” (Marina Calistiţa D. Anton). Cu sufl etul răvăşit şi încântat, în acelaşi timp, am reţinut dintre fi lele acestei minunate cărţi, expresii inedite şi surprinzătoare, pentru nişte învăţăcei în ale creaţiei: „Curcubeul se adapă în lună târzie” (Cornel Bălescu) sau „Căprioara se adapă cu crengi de aur” (Alin Dobromirescu). Ce frumos doinesc Camelia Enache, o puştoaică afl ată sub semnul „Nedreptăţii” ori Gheorghe Eftenie, visând sub „Zodia” lui Eminescu: „Cu mişeii nu te pune…”.

O carte reuşită, cum o defi neşte, indirect, Delia Licărete (Cartea). Reuşita, grafi că şi tehnoredactare computerizată şi tiparul la „Print Art” S.A. Târgu Jiu.

Felicitările realizatorilor, profesorului Dumitru Dădălău inimosul dascăl al acestor tineri, Editurii „Punct”,director editor Octavian Vede, consilierul editorial Viorel Gârbaciu. O lucrare ce nu trebuie să lipsească (de ce tirajul este aşa de mic?) din bibliotecile şcolare şi cele ale elevilor din judeţ

Liviu Poenaru

60

Fereastra Sufl etului

Deschid fereastra sufl etuluiŞi descopăr o primăvară,O primăvară cu ghiocei, cu multe fl ori,Înmiresmând a libertate, Cu cer seninŞi cu visate stele, Cu frunze verziSperanţe pentru mâineCe vor slujiÎn ramul poezieiŞi dincolo de toamnă,Pentru această primăvară,Pentru aceste fl ori,Pentru cerul seninŞi pentru steleleCe se afl ă dincolo deFereastra sufl etuluiTrebuie să ne înclinămŞi să-i mulţumim soarelui, Acest soare se numeşteDumitru Dădălău.Cu albastre sentimente şi cu mulţumiri nesfârşite.

Eftenie Gheorghe

FEREASTRA SUFLETULUI-OZONIZEAZĂ

DESTINE LITERARE

Fundaţia „Murmurul Jilţului a Liceului din Mătăsari înnobilează atmosfera culturală a Gorjului cu o carte de antologie lirică „Fereastra sufl etului”. Gest remarcabil sub direcţia profesorului de limba şi literatura română, Dumitru Dădălău.

Cartea în sine poate să fi e ca o biruinţă asupra superfi ciei şi efemerului cotidian. Ea înmănunchează intr-o tainică aromă a persistenţei prin timp,gânduri sensibilităţi,atitudini creatoare. Acest volum robust de versuri în condiţia lui fi zică (peste 170 pagini) atrage prin diversitate, bogăţia de imagini poetice şi

61

grafi ce, prin sinceritate şi duioşie, prin armonia contrariilor, prin şansa afi rmării literare ori a debutului fericit la orice vârstă… „Raza soarelui lăuntric” stimulează intensitatea trăirilor şi aprinde cele mai tainice gânduri. Tinerii sau adulţii cu vocaţie lirică, publicaţi în „Fereastra Sufl etului” propriu din arealul Olteniei sau Moldovei (refl exul „migraţiei”…) sunt purtătorii de mesaje şi voci distincte, care au participat, cu stări creative inedite la diferite manifestări:

Festivalul de poezie din ţară: „Tudor Arghezi”; „Moştenirea Văcăreştilor”; „Serile de la Brădiceni”; „Vasile Voiculescu”, etc. Cu sfi ală şi îndrăzneală oricărui început literar, au obţinut chiar premii, nominalizări. Deocamdată se conturează două comisiuni valorice …. Să-i amintim pe Cornel Bălescu(student la Facultatea de Jurnalistică Bucureşti) şi Alin Dobromirescu, un fel de VIP al „Fluidului roditor”… Surprizele se pot numi Dumitru Boceanu-Mite, Mugurel Popescu, Camelia Purdescu, Mariana Giontu,etc.

Înclin să mă pronunţ încrezător despre „steaua” lor poetică. Vom reveni într-un număr viitor al publicaţiei noastre.

Doru V. Fometescu

SCORPION

Dacă nu cu mult timp în urmă deschideam seria activităţilor unui cenaclu literar în rândul elevilor din liceul Mătăsari, iată că, astăzi, 30 aprilie, la o nouă întâlnire suntem puşi faţa în faţă cu faptul împlinit. Şi bine zic “suntem puşi” pentru că, cel care respiră sufl et prin toţi porii corpului său, mentorul scorpionilor, cel mai SCORPION dintre SCORPIONI, neobositul profesor Dumitru Dădălău nu încetează a ne încânta prin “poezia” ce o face mereu. Zic “poezie” pentru că acesta este chiar răspunsul domnului profesor: “Eu consider că tot ceea ce fac este poezie”.

Desigur, după aceste prime rânduri, veţi zice că mi-am pierdut luciditatea. Nu este aşa! Dar sa vă spun despre ce este vorba: fi ecare dintre voi ştie ca am lansat antologia de versuri a cenacliştilor scorpioni. Astăzi afl ăm că, numele unuia dintre autorii acelei antologii “este însemnat pe-o carte” afl ată sub tipar. Şi numele lui este... Cornel Bălescu, despre care îmi permit să vorbesc într-un articol închinat doar lui.

Însă, hai să ne vedem de ale noastre. Ziceam că 30 aprilie a debutat cu o nouă întâlnire a scorpionilor. Mai întâi, vreau sa remarc măiestria cu care Cristina Tămârş îşi „zugrăveşte” picturile în afară de iepuraşul de Paşti, de imaginile din poeziile eminesciene: Sara pe deal. Lacul, Somnoroase păsărele se întrevede şi acuitatea unei picturi mature. Să sperăm că va continua pe drumul pe care păşeşte deocamdată.

62

Apoi, au citit versuri: cele trei Alexandre: Bădoi, Boulean, Gorun, Fuiorea Anca, Oana Rusu, Camelia Prudescu, Cristian Barbuţ, Sidonia Petrescu, Ţahman Mihaela şi am încheiat cu o notă tristă, un “dor de tată” al Corinei Panaitescu.

Trebuie să remarc că încă se observa golul de lectură selectivă umplut însă de gingăşia sufl etului de copil. Aş remarca apoi, poezia Alexandrei Boulean, care poate da roade mai târziu.

Să menţionăm “grelele aripi” şi “cerul” care-şi întoarce faţa. Mereu în căutarea răspunsurilor la de ce-urile ce o frământă, cea care “suferă de boala zâmbetului”, Ancuţa Fuiorea se ceartă sau ceartă pe cel care “lasă sufl ete rănite”, “îşi întoarce faţa”, “cunoaşte inima şi apoi uită de ea”. Cine este cel pe care-l ceartă... nu ştim. Adevărul este că scrie o poezie a momentului care se poate pierde mai târziu. Aş mai remarca, din pleiada de versuri scorpionesciene, pe cele ale lui Cristian Bărbuţ. Pentru vârsta lui, scrie destul de îndrăzneţ despre “Rândunică”, “Porumbel”, “Puiul de căprioară”, “Gândăcel”, “Toamnă”, “Iarnă”; însă ne permitem un îndemn, care ar putea fi de bun augur: să nu neglijeze gramatica, să se îndrăgostească, chiar de rigorile ei, cum spunea cineva.

Trebuie spus şi că, aceeaşi Geta Buzărin “luceferiţa” noastră, ne încântă luciferic prin vers popular, ca de obicei interpretat extraordinar. Cam atât despre “consumul de poezie” de astăzi.

Până la o nouă întâlnire, care ar putea coincide cu alte mari împliniri, vă doresc inspiraţie cât mai multă. Să fi ţi cuprinşi mereu de boala scrisului şi să nu scăpaţi niciodată de ea.

Să scrieţi, să scrieţi, să scrieţi, până când veţi murmura cu toată puterea glasului vostru: “EVRIKA!”

Alin Dobromirescu

DUMNEZEU SĂ VĂ AJUTE

Domnule profesor, deoarece acţiunea de semnare a diplomelor întârzie şi eu am legat promisiunea de această acţiune, vă trimit prin poştă cele câteva cuvinte promise. Forma sub care le veţi utiliza şi titlurile articolelor le veţi decide dumneavoastră.

Regret sincer dacă punctele mele de vedere nu vor atinge speranţele dumneavoastră. Important este că ce am scris e realitatea de la Mătăsari văzută de mine. Dacă articolele nu corespund sau nu-şi găsesc loc în paginile revistei sau au sosit prea târziu nu este nici o problemă. Când am afl at că sunt numit preşedinte al comisiei de bacalaureat la Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari am suferit o uşoară decepţie deoarece nu ştiam prea multe despre această şcoală, despre localitate şi mai ales despre oamenii de aici. Cum mă consider „umblat

63

prin lume”, aveam convingerea că acţiunea la care eram delegat să particip se va fi naliza cu bine chiar dacă ea urma să se desfăşoare pe un teren necunoscut.

La Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj din Târgu-Jiu, i-am întâlnit pe domnii profesori Ion şi Dumitru Dădălău. Drumul spre Mătăsari l-am parcurs în compania domnului prof. Dumitru Dădălău, care mi-a relatat pe traseu multe lucruri interesante.

Despărţindu-ne de drumul naţional Târgu-Jiu-Motru am intrat în necunoscut,dar după ce am traversat câteva coline am ajuns în localitatea începută dar neterminată, localitate care ar putea să devină oricând un orăşel minunat. Dar ce păcat că la Mătăsari timpul s-a oprit în loc!

Nu ştiu cui să atribui acest păcat, celor care au început oraşul sau celor care nu l-au terminat. Sper ca localitatea şi oamenii să-şi găsească locul potrivit în peisajul României de mâine.

Ajuns la liceu am avut plăcuta surpriză să fi u întâmpinat de un grup de elevi care mi-au oferit multe fl ori. Mărturisesc că acest gest pentru mine a reprezentat o premieră.

În perioada examenului adăugam în fi ecare zi la informaţiile mele noi cunoştinţe şi noi impresii despre oamenii locului. Astfel am cunoscut o parte din cadrele didactice ale liceului şi cadrele didactice din alte licee cu care am colaborat. Toţi oamenii pe care i-am întâlnit aici sunt oameni minunaţi, stăpâniţi de simţul datoriei, ale căror interese supreme sunt interesele şcolii. Am avut ocazia să constat că la carierele din zonă se afl ă în funcţii de conducere unii dintre colegii şi prietenii mei. Aici, munca elevilor şi a profesorilor se desfăşoară în anumite condiţii specifi ce. O bună parte din elevi vin la liceu din localităţile învecinate, deplasându-se în condiţii difi cile. Unii dintre elevi au obligaţii majore în raport cu familiile lor, îndeplinind anumite sarcini în gospodărie.

Pe tot parcursul examenului absolvenţii au dovedit: cuminţenie, modestie, seriozitate, cinste şi respect. Analizând toate elementele conjuncturale apreciez că rezultatul examenului a refl ectat realitatea din şcoală. Aşadar se constată interesul profesorilor pentru pregătirea elevilor în masă fără a urmări promovarea elitelor cu orice preţ. Deşi probele de examen au fost sufi cient de difi cile sper că rezultatul fi nal al examenului a oferit satisfacţii tuturor şi a reprezentat o bucurie în fi ecare familie implicată. Cu toate greutăţile inerente acestei perioade, Liceul din Mătăsari rămâne o şcoală serioasă care-şi pune amprenta, an de an, pe diplomele de absolvire. Adresez sincere mulţumiri conducerii liceului şi tuturor profesorilor care au contribuit la buna desfăşurare a examenului de bacalaureat. Doresc tuturor absolvenţilor din acest an un viitor fericit iar celor care intenţionează să urmeze studii universitare le urez succes la concursul de admitere.

Misiunea de preşedinte al comisiei de bacalaureat care a funcţionat în iunie 1997 la GSIM Mătăsari mi-a permis să afl u multe lucruri interesante, unele chiar surprinzător de interesante despre această şcoală. Am vizitat liceul, am stat

64

de vorbă cu cadrele didactice, am cunoscut astfel evoluţia liceului de la temelie până în prezent. Prin grija distinsului colectiv de aici, liceul este comparabil cu orice liceu de prestigiu iar din anumite puncte de vedere poate constitui chiar o excepţie. Oricât de rezervat aş vrea să fi u, mă simt obligat să afi rm că printre oamenii minunaţi de aici se afl ă cei 4 D (Dădălău) a căror existenţă se confunde cu existenţa şcolii. Aici am afl at că în acest liceu îşi are sediul, Fundaţia cultural-ştiinţifi că „Murmurul Jilţului” şi tot aici se editează revista cu acelaşi nume.

Prin amabilitatea domnului prof. D. Dădălău, am primit cele două numere ale revistei. După ce le-am citit, mi-aş permite să afi rm: excelentă iniţiativă, minunată fi nalizare. Ştiu că asemenea încercări au fost făcute şi în alte licee, dar nu cunosc vreo evoluţie mai reuşită. Unele reviste au eşuat tocmai datorită apariţiei unor confl icte între vechi şi nou, între profesori şi elevi, între decent şi vulgar. Revista „Murmurul Jilţului” este o lecţie prin care se dovedeşte că între aceleaşi coperţi pot să coexiste: tineri şi vârstnici, amintiri despre trecut cu idealuri despre viitor şi creaţie literară veche cu poezie şi proză modernă, eroi ai neamului cu oameni de seamă ai zilei de azi. Toate acestea au un numitor comun: Jilţ – Mătăsari – Liceu - Dădălău.

Urez succes colectivelor de redacţie care vor urma şi multă putere de muncă animatorilor şi colaboratorilor revistei. Sper ca Fundaţia „Murmurul Jilţului” să-şi materializeze nobilele obiective pe care şi le-a propus. Doresc succes întregului colectiv al liceului în noul an şcolar.

Să dea Dumnezeu, să ne revedem cu bine!

Conf. Univ. dr. ing. Iosif Constantin Gruneanţu,Preşedinte al comisiei de bacalaureat

ULTRASCURTE

„Matca” de la Mătăsari. De la Grupul Şcolar Industrial Mătăsari au plecat, prin concurs desigur, spre liceele şi grupurile şcolare industriale din Târgu-Jiu, în urma rezultatelor obţinute de elevii acestei instituţii (deloc pregătiţi la “incubator” şi nicidecum analfabeţi), foarte multe cadre didactice. La “Spiru Haret”: Smaranda Gorun (fi zică), Constantin Ştefanescu (geografi e), Gheorghe Gorun (istorie), Angelica Dumitru Popescu (rusă), la Liceul “Tudor Vladimirescu”: Mariana Frunză (ştiinţe sociale); la Liceul “Ecaterina Teodoroiu”: Valter lleanu (geografi e), Dorel Şorop (ştiinţe sociale); la Liceul Industrial nr. 4: Monica Dondera (franceză), La Liceul Economic: Adrian Gorun, actualmente inspector general şcolar. „G”-2172

“Exigenţă”. Despre recâştigarea exigenţei în procesul de învăţământ este vorba la Grupul Şcolar Industrial Mătăsari, atunci când din 187 de elevi de liceu

65

cursuri de zi au promovat numai143 (39 fi ind corigenţi şi 5 repetenţi, alţii 5 având situaţia şcolară neîncheiată), atunci când din 94 elevi de liceu cursuri serale doar 74 au promovat (20 fi ind corigenţi), atunci când din 293 elevi la şcoala profesională au trecut clasa 255 (38 fi ind corigenţi, 1 repetent), iar la şcoala complementară de ucenici din 62 au promovat 54 (8 fi ind corigenţi). Chiar şi la cursurile postliceale, din cei 143 existenţi au promovat numai 113 (corigenţi - 30). “G”-2174.

“O undă de mâhnire”. Cu o undă de mâhnire în glas, domnul profesor Ion Gr. Dădălău, directorul Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari, ne-a informat că prin desfi inţarea Centrului de Execuţie Bugetară Mătăsari (grefat pe şcolile din comunele Negomir, Dragoteşti, Bolboşi, Slivileşti şi fi reşte Mătăsari) 5 oameni (casier, magazioner,funcţionar administrativ, contabil, secretar) au rămas pe drumuri. Redistribuite Motrului şi Rovinariului, unităţile mai sus amintite vor avea numai de pătimit, probabil. De ce? Simplu. Pentru că la ora actuală nu există nici un mijloc de transport ofi cial între localităţile subordonate fostului centru Mătăsari şi cele la care sunt arondate de la toamnă. Această măsură a Inspectoratului Şcolar Judeţean Gorj este din start necugetată de vreme ce, ca să ajungi din Dragoteşti la Rovinari trebuie să mergi pe jos peste dealuri 15 km ori să ocoleşti prin Târgu-Jiu vreo 150 de km. Şi un alt semn de întrebare ne ridică modul de împărţire al banilor necesari lucrărilor de reparaţii, uneori capitale, de igienizări, zugrăveli, vopsitorii. Aprovizionări cu combustibili solizi, etc. Vor mai fi ei primiţi... frăţeşte? Anul acesta aşa s-a procedat. Centrul de Execuţie Bugetară Mătăsari a dat la Negomir 3,6 milioane lei; la Slivileşti 2,5milioai’ie lei; la Corobăi 2,2 milioane lei; la grădiniţele din Mătăsari 2,5 milioane lei iar liceului doar 1,2 milioane lei cumpărându-se cărţi pentru biblioteca). Dar la anul?

“G”-2177 „Gama majoră” despre învăţământul liceal şi profesional, noi gândim

astfel: vremurile fi ind grele, ar fi bine ca în zonele rurale liceele şi şcolile profesionale să se menţină: toate, dar absolut toate, inclusiv la Mătăsari, unde îşi exercită profesia o admirabilă echipă de cadre didactice; Doina Hoară (română), Dumitru Dădălău (română), Luminiţa Dădălău (franceză), Floarea Dădălău (matematică), Elisabeta Nişulescu (chimie), Ion Gr. Dădălău (fi zică), Valentin Tălângă (ştiinţe sociale). Cu ele s-a început şcoala, ele aici îşi vor încheia - speră - anii de activitate.

“G”, 2180 “Scrisoare”. Conf. univ. dr. ing. Iosif Constantin Gruneanţu, de la

Universitatea Tehnică Petroşani, fost preşedinte al comisiei de bacalaureat pe anul1997 la Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari, a trimis la începutul acestei luni conducerii şcolii o scrisoare cu impresiile domniei sale, excelente, pe perioada acelor zile de iulie, mulţumind pentru toate: fl ori, prietenie, colaborare frumoasă, cuminţenie, modestie, seriozitatea, cinstea absolvenţilor,interesul arătat de cadrele didactice examenului. Baftă la corigenţă!

“G”, 2181.

66

“Investiţii în învăţământul rural”. În comuna Godineşti, la sfârşitul lunii iulie, s-au realizat lucrări de reparaţii şi dotări în sectorul învăţământ, în valoare de peste 30 milioane lei, vizând crearea condiţiilor optime pentru începerea noului an şcolar 1997/1998. Această urmă reprezintă peste 50 la sută din alocaţiile date de la buget, în acest domeniu, s-a efectuat acelaşi tip de investiţii la Tismana (peste 98 milioane lei), la Teleşti (peste 42 milioane lei), la Mătăsari (154 milioane lei Reprezentând 75 la sută din bugetul alocat). În schimb, la Dragoteşti, primăria nu poate achiziţiona nici măcar lemnele pentru iarnă necesare şcolilor şi dispensarelor, întrucât RAL Oltenia (Exploatarea Minieră Dragoteşti) nu-şi onorează obligaţiile fi nanciare de rigoare. Din acest motiv ea este silită să apeleze iarăşi la credite prin Trezorerie. Informaţiile de faţă ne-au fost furnizate de Ion Iacob, inspector de specialitate la Consiliul Judeţean Gorj.

„G”-2184

VEŞTI DE LA MĂTĂSARI

Un falnic Moş Crăciun

Ieri, 16 decembrie, în comuna Mătăsari a avut loc un spectacol de colinde şi obiceiuri tradiţionale româneşti, oferit de elevii Grupului Şcolar din localitate. După cum ne-a informat dl. profesor Dumitru Dădălău, directorul unităţii de învăţământ amintite, tot aici a fost înălţat un uriaş Moş Crăciun, de vreo trei metri înălţime care veghează cu sacul încărcat de cadouri lângă un brad frumos împodobit cu ghirlande de beculeţe multicolore. Prin grija Consiliului local Mătăsari şi sponsorilor din zonă au fost oferite daruri copiilor.

Alaiul obiceiurilor de iarnă

Astăzi, 17 decembrie, pe la majoritatea unităţilor economice din zona mătăsăreană va trece “Alaiul obiceiurilor de iarnă”. Colindătorii vor cânta şi vor ura salariaţilor de la EMS Dragoteşti, EMC Jilţ, I.T.I.A., T.P.S.U.T. Jilţ, UACC Jilţ, Primărie şi Consiliul Local Mătăsari. Spre seară, urătorii, elevi ai Grupului Şcolar Mătăsari - se vor aduna în sala noului cinematograf recent inaugurat spre a viziona un fi lm de acţiune, după care va urma o discotecă antrenantă.

67

O şansă pentru liceeni

Sâmbătă, 18 decembrie, la EMC Jilţ se va desfăşura un concurs pentru ocuparea unor posturi de muncitori de către absolvenţii de liceu şi şcoală profesională.

Conducerea Grupului Şcolar din Mătăsari va avea apoi o întâlnire cu absolvenţii de liceu care n-au reuşit la examenul de bacalaureat în vara trecută, spre a fi analizate împreună cauzele eşecului şi a fi găsite soluţii pentru o viitoare reuşită în anul 2000. Reuşită pe care le-o dorim şi noi, de pe acum !

Elevii se orientează

După cum ne-a informat recent prof. Dumitru Dădălău, cei 239 elevi ai claselor VIII-a din şcolile generale Negomir, Raci, Valea-Bolboşi, Slivileşti, Miculeşti, Corobăi, Dragoteşti, Brădet, Şcoala II Mătăsari, însoţiţi de directori, diriginţi şi părinţi au participat la o acţiune de orientare şcolară şi profesională la Grupul Şcolar Industrial Tehnologic Mătăsari.

Aici au avut posibilitatea să viziteze cele 24 săli de clasă, 10 laboratoare şi cabinete de specialitate, sala de sport, cele 7 ateliere-şcoală, internatul cu 60 de locuri şi, în fi nal, muzeul Jilţului. S-au întâlnit, de asemenea, cu reprezentanţii EMC Jilţ, care le-au vorbit despre dezvoltarea de perspectivă a bazinului carbonifer, iar conducerea liceului le-a prezentat proiectul planului de şcolarizare pentru anul viitor şi cadrele didactice care activează în educarea elevilor GRUPULUI Şcolar.

Noi utilităţi la Grupul Şcolar

S-a fi nalizat construcţia şi montajul centralei termice proprii a Grupului Şcolar Industrial Tehno-logic din comuna Mătăsari, lucrare pentru care s-au cheltuit, în perioada 18 octombrie - 16 decembrie, fonduri alocate de Consiliul local şi conducerea CNLO, în valoare de 575 milioane lei. Tot pentru unitatea de învăţământ mătăsăreană a început împrejmuirea liceului şi a grădiniţei, în lungimea de 580 metri, pentru care a fost alocată suma de 250 milioane lei, la care se adaugă cheltuielile de montaj în valoare de peste 100 milioane lei.

Noi dotări şi amenajări

Biblioteca şcolii a fost extinsă într-o sală mai spaţioasă şi mai luminoasă, dotată cu mese şi scaune ergonomice, pentru lectură, fondul de carte fi ind îmbogăţit cu încă 800 de volume, donaţie aparţinând sindicaliştilor de la EMS Dragoteşti. De asemenea, cabinetul de matematică al Grupului Şcolar a fost dotat cu mobilier, de la ROSTRAMO Târgu-Jiu în valoare de 25 milioane lei.

68

În localul fostului cinematograf comunal din Mătăsari au fost amenajate încă trei noi ateliere şcoală, din care două pe profi l electric şi unul mecanic. Au mai fost cheltuite 260 milioane lei pentru realizarea şi dotarea cu calculatoare noi şi un fax, a celor două cabinete de informatică. Pe perioada vacanţei de iarna cei 10 maiştri - instructori ai liceului împreună cu elevii lor, şi având sprijinul EMS Dragoteşti, se ocupă de lambrisarea cabinetelor de istorie, limbi moderne şi de matematică.

Aprovizionare mai rapidă

Începând cu luna decembrie a acestui an, Grupul Şcolar a achiziţionat o maşina proprie, cu ajutorul căreia se va putea efectua o aprovizionare mai efi cientă şi mai promptă a unităţii şcolare şi a centrului bugetar Mătăsari, cu cele necesare desfăşurării activităţilor cotidiene.

Grupaj realizat de Marius Becherete,Gorjeanul - 22 Decembrie 1999

PROFESORUL DĂDĂLĂU GR. IONORGANIZATORUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI LICEAL,

POSTLICEAL, DE MAIŞTRI ŞI PROFESIONAL DIN MĂTĂSARI

Născut la data de 17 noiembrie 1951 în localitatea Mătăsari, judeţul Gorj. Cursurile şcolii primare le-a urmat în cadrul Şc. Gen. din satul Croici avându-l ca profesor pe Nicolae Căruntu. Cursurile gimnaziale le-a urmat în cadrul Şc. Gimnaziale Mătăsari, avându-l ca diriginte pe regretatul profesor Constantin Tănăsoiu, iar ca director pe profesorul Constantin Panfi loiu în perioada 1962-1970 a urmat cursurile Liceului „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu, având ca director pe prof. Cornel Alexandrescu, iar ca diriginţi pe prof. Cancer Elena, Spătaru Constantin şi Irina Rebedea.

A urmat cursurile facultăţii Babeş Bolyai din Cluj Napoca – facultatea de matematică – fi zică (1970-1974) şi facultatea de tehnologie chimică (1975-1980) – curs fără frecvenţă.

Începând cu data de 1 septembrie 1974 a fost încadrat ca profesor titular pe catedra de fi zică-chimie în cadrul grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari. În perioada 1 iulie 1980-1 noiembrie 1977 a îndeplinit funcţia de director al Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari. Pe perioada cât a funcţionat va director în anul 1981 a primit titlul de „PROFESOR EVIDENŢIAT” prin OMI, iar în baza ordinului Ministerului Învăţământului nr. 5348 din 16 noiembrie

69

1996 a fost numit în Grupul de lucru „PREGĂTIREA MANAGERILOR” din cadrul componentei „MANAGEMENT ŞI FINANŢE” a Proiectului de Reforma, a învăţământului Preuniversitar. În specialitatea fi zică a obţinut în anul 1978 examenul de defi nitivare în învăţământ cu media 8,66, în anul 1988 prin. ord. MEI 8469 gradul II cu media 9,62, iar în anul 1993 prin ord. MIS 5789/ 8 sept. 1993 gradul 1 cu media 10.

S-a preocupat de dezvoltarea învăţământului din Comuna Mătăsari, aducându-şi contribuţia deosebită la dezvoltarea bazei materiale şi a reţelei şcolare. Dacă în anul 1980 Şcoala Mătăsari avea 8 clase de elevi, în anul 1996 se ajunsese în cadrul Grupului Şcolar Minier Mătăsari la 68 clase de elevi, de numele lui se leagă înfi inţarea şi funcţionarea claselor de liceu, curs zi şi seral, claselor de şcoală profesională, claselor de şcoala complementară de ucenici, de Şcoala Postliceală de maiştri electromecanici minieri şi normatori în industria minieră.

Ca director al Centrului de execuţie bugetară Mătăsari s-a preocupat pentru dezvoltarea bazei materiale din comunele Mătăsari, Dragoteşti, Bolboşi, Slivileşti şi Negomir. În perioada 1974-1989 a fost în permanenţă deputat în cadrul Consiliului Popular Mătăsari, iar din 1996 este consilier şi preşedinte al Comisiei permanente de învăţământ, cultură, sănătate din cadrul Consiliului local Mătăsari. În perioada 1980-1997, sub conducerea sa, Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari şi-a menţinut prestigiul atât în învăţătură, cât şi la activităţile cultural sportive.

Dădălău Gr. Ion, elev, profesor şi director este un model pentru cadrele didactice şi elevii comunei Mătăsari şi nu numai.

Redacţia

FEREASTRA SUFLETULUI

Ecouri entuziaste, mesaje de felicitare

Ing. Gavril Baican, director general al Companiei Naţionale a Lignitului Oltenia S.A. Târgu-Jiu Către, conducerea Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari Fundaţia “Murmurul Jilţului” Am primit cu multă plăcere volumul “Fereastra sufl etului”, prilej cu care ţin să vă mulţumesc şi pentru numerele primite din revista “Murmurul Jilţului”. M-am bucurat să recunosc în multe din numele acestor copii talentaţi, pe cel al părinţilor lor, cu care am lucrat şi unii lucrează încă, în acest bazin al Jilţului.

Nu-mi rămâne decât să-i felicit, pe ei şi pe inimoşii dascăli care-i îndrumă

70

cu atâta dăruire. Totodată, ţinem să-i asigurăm că şi noi, conducerea Companiei Naţionale a Lignitului Oltenia S.A. - Târgu-Jiu, pe viilor, vom contribui ca aceste talente, în formare, să aibă tot sprijinul necesar consacrării. Vă mulţumesc şi vă doresc succes!

Constantin Popescu, directorul Centrului Judeţean al Creaţiei Un liceu, o revistă literară proprie, o antologie reprezentativă din creaţiile celor ce fac parte din cenaclul literar-artistic şi din Fundaţia cultural-ştiinţifi că “Murmurul Jilţului” consacră, înainte de toate, un nume: pe cel al animatorului tuturor acestora, profesorul Dumitru Dădălău. Îl cunosc pe acest entuziast de pe vremurile când îşi consacra tinereţea în slujba acestor interese ale colectivităţii de atunci. Era şi pe acest tărâm o personalitate de remarcat.

Acum, ca profesor, fi u al locului, Mătăsarii Gorjului îşi afi rmă în toată plenitudinea capacitatea de îndrumător matur, oferind cu dăruire celor cu care colaborează priceperea, afecţiunea sa.

Iată că, fără a se împăuna cu titlul de scriitor - adesea arbitrar (în alte cazuri) - reuşeşte să îndrume şi să crească scriitori, pe care deocamdată îi întâlnim în această culegere, dar nu ne lasă gândul să credem că nu-i vom mai întâlni în alte pagini. Cele de mai sus mă îndreptăţesc să cred că,în liceul de la Mătăsari, preocupările literar-artistice se ridică la o cotă care îl ridică, poate pe primul loc în rândul liceelor din judeţ.

Fireşte, afi rmaţia - e drept subiectivă - se referă doar la prezenţele elevilor liceului cuprinşi în “Fereastra sufl etului”. Dacă mai completăm cele spuse cu faptul că în volum sunt cuprinse nume de elevi încă din clasa a III-a a până la absolvenţi şi deja angajaţi în sfera de servicii oferită de zonă, în care paşii părinţilor i-au adus mai din toate părţile ţării.

Constantin Panfi loiu, profesor pensionar, fost director al Şcolii Generale Mătăsari Pentru noi, cei care ajunşi la vârsta a treia, după o îndelungată activitate cu răspunderi sociale, ne trezim la un moment dat aproape izolaţi sub raport social, nu mică mi-a fost plăcuta surpriză de a fi invitat, de unul din foştii colegi la vârsta pensionării mele, respectiv fost elev la vârsta şcolarizării sale - prof. D. Dădălău - la un eveniment cu o mare rezonanţă spirituală -aniversarea unui an de la înfi inţarea Fundaţiei cultural-ştiinţifi ce “Murmurul Jilţului”, fondată, condusă şi îngrijită de omul de la catedră, prof. D. Dădălău.

Înainte de a-mi prezenta unele impresii asupra volumului de antologie lirică intitulat “Fereastra sufl etului” cred că este necesar a preciza că, pentru a insufl a elevilor săi pasiunea pentru ştiinţă, artă, cultură, profesorul însuşi trebuie să fi e un pasionat, să trateze copiii cu înţelegere, să fi e un colaborator al acestora, care îi îndrumă cu grijă şi dragoste.

Omul de la catedră trebuie deci să crească tineri capabili de creaţie, tineri care să se afi rme nu prin pretenţii doar de faimă, ci prin capacitatea de a se afi rma atât prin valori materiale, dar mai ales spirituale, motiv pentru care

71

profesorul însuşi trebuie să fi e un creator - în acest caz dovadă fi ind revista pe care o coordonează.

Personal, sintetizez importanţa şi semnifi caţia evenimentului prilejuit de festivitatea apariţiei volumului mai sus menţionat, sub două laturi distincte. Pe de-o parte, dovedeşte preocuparea şi pasiunea omului de la catedră prin profesia aleasă, iar pe de altă parte, posibilitatea ce o oferă elevilor de a-şi prezenta în proză sau versuri încercările lor de debut - şi de ce nu surpriza că mâine să devină prozatori sau poeţi.

Poate e locul de a susţine cele afi rmate, prin a evoca răspunsul în versuri dat de renumita scriitoare -Otilia Cazimir - o mare prietenă a copiilor - încă din copilărie, la un interviu publicat în revista “Adevărul literar şi artistic”:

“Pe vremea când am început să “scriu “Mă pieptănam cu cozile pe spateŞi-aveam într-un caiet liliachiuîn loc de fl ori metafore presate “.

Dar într-un alt interviu, scriitoarea evocă debutul său literar astfel: “Eram elevă de liceu, când am trimis “Vieţii Romaneşti” primele poezii. Mă temeam de furia directoarei să nu afl e că mă ţin de “fl eacuri”,deşi mă ţineam şi de carte”.

Exemplul dat, îl consider destul de elocvent în infl uenţa ce o poate prezenta revista literară asupra elevilor. Urez tuturor colaboratorilor revistei - actuali şi viitori - deplin succes iar coordonatorului multă sănătate, putere de muncă şi de creaţie, depline satisfacţii şi împliniri.

Luminţa Dădălău, profesor... nu vom închide ferestrele!! Astăzi, când lumea e frământată de tot felul de idei, unele stupide, altele pragmatice, şcoala alunecă încet pe râpa apatiei şi a unilateralităţii. Dascălul îşi face datoria la clasă - în cazul fericit în care conştiinţa n-a sucombat încă şi-şi găseşte o scuză în a nu mai face altceva. Prea repede uitam că am fost copii, că aşteptam cu sufl etul la gură să spunem o poezie pe o scenă sperând din toată inima să nu ne încurcăm şi să se bucure părinţii de noi. Prea repede uităm ca am fost şi noi copii şi că pe la sfârşitul caietelor aşterneam în taină gândurile noastre într-un vers frânt, într-o frază pe care apoi o mâzgăleam intens nemulţumiţi de felul cum suna sau nedorind să afl e cineva gândul nostru înainte de a fi căpătat forma perfectă. Dar căpăta oare forma perfectă? Ce înseamnă perfecţiune în afară de ceea ce-ţi doreşti întotdeauna pentru tine şi nu vezi niciodată la alţii?! E în fi rea oamenilor să aştepte întotdeauna de la alţii să fi e buni, simţitori, integri... Ce facem noi, dascălii, pentru cei pe care-i formăm?

E o întrebare pe care “Fereastra sufl etului” încearcă să o lămurească. A da copilului posibilitatea de a se autoevalua oferindu-i şansa de a se compara cu alţii, de a-şi vedea cuvântul tipărit şi de a-l întâmpina cu sfi ală, cu încredere sau descumpănit - e sensul acestei cărţi.

Trebuie să spunem că gestul de a aduna totul într-o carte a găsit interpretări

72

diferite. Cei care n-au făcut nimic în viaţa lor nu pot vedea în gestul altora de a face ceva, vreun lucru bun şi varsă fl ăcările neputinţei pe toate căile. De ce-am uita tocmai acum povestea cu paiul şi bârna...Ceilalţi - căci mai sunt şi de aceia - au văzut ca şi noi - ca, acolo unde îşi da cineva silinţa, copiii încearcă să se afi rme. Şi numai atât şi ar fi destul. Dar nu e vorba numai de o simplă şi fi rească sete de afi rmare a unor copii ci mai ales de încercarea lor de a-şi exprima gândurile şi altfel decât o fac în mod curent. Dacă acum cuvântul nu-i slujeşte îndeajuns e fi resc. Mânuirea cuvântului cere cunoaştere, talent şi exerciţiu, şi toate acestea se câştigă în timp printr-o trudă constantă.

Cei lipsiţi de har abandonează repede, ceilalţi merg înainte fără a se lăsa intimidaţi de eşecuri sau îmbătaţi de laude. Ei trebuie să ştie că, nici critica exagerată, nici laudele excesive, nu slujesc adevărul şi că el se afl ă pe undeva pe linia de mijloc între cele două extreme. Printre cei care scriu în această carte se disting câţiva care promit şi pentru care putem ierta naivitatea şi stângăcia celorlalţi.

Festivitatea de lansare a cărţii a adunat laolaltă câteva nume bine-cunoscute ale vieţii culturale gorjene care au apreciat activitatea la care participau înţelegând prin ea actul de pionierat la care asistau şi subliniind intenţia prof. Dădălău D, de a polariza foiţele din aceste văi, de a le da ocazia să se manifeste într-un mod superior. Poeţii prezenţi au făcut prin cuvântul lor, prin versurile recitate, prin căldura cu care au răspuns invitaţiei de a participa la această manifestare, prin schimburile de replici ce au avut loc spontan, dovada calităţilor lor deosebite şi au revărsat asupra celor prezenţi un strop din harul lor.

În încheiere aş vrea să adresez celor care scriu poezie bine cunoscutul îndemn al lui Boilean din “Art poetique”

“Grăbiţi-vă încet şi fără să vă pierdeţi curajulReveniţi de mii de ori asupra celor scriseŞlefuiţi-vă opera şi-o reşlefuiţi Adăugaţi uneori şi ştergeţi adesea”.

Pentru cei care au iniţiat această mişcare mai am o vorbă “să nu se oprească pentru că nimeni nu dă cu pietre în pomul fără roade!”

Catedra de limba şi literatura română, Grup Şcolar lndustrial Minier Motru Salutăm din tot sufl etul iniţiativa colegului nostru, profesor Dumitru Dădălău de la Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari, care cu ajutorul Fundaţiei “Murmurul Jilţului” a reuşit să deschidă “fereastra sufl etelor, o antologie lirică a elevilor de pe plaiurile Mătăsarilor.

Lansarea cărţii a fost impresionantă. Au participat scriitori, personalităţi ale culturii gorjene, primari, şi profesori din ţinuturile Jilţului. Atmosfera a fost sărbătorească, urmată de program artistic. Răsfoind această carte, am avut senzaţia dislocării barierelor timpului, am rememorat stări privilegiate de dincolo de “ferestrele sufl etului”: inocenţă, candoare, simplitate, sinceritate. Din acest

73

univers ce stă în general sub semnul hobiului, se desprinde totuşi poezia lui Alin Dobromirescu, de reală distincţie şi uneori cu grave rezonanţe fi losofi ce. Fie şi numai dacă un singur nume să fi e lansat în sfera poeziei adevărate, gestul colegilor de la Mătăsari este minunat. De o reală apreciere se bucură şi ilustraţiile care au fost realizate tot de elevii talentaţi. Fie ca această iniţiativă să nu fi e doar un început ci un infi nit... Fluidul roditor -16 “Murmurul Jilţului” - rezonează valori Fără să ştim de ce, vremurile rămân potrivnice spiritului uman. Şi totuşi, ca o ciudăţenie, într-un anume loc şi interval de timp, pe anumite văi, foste mlaştini, lângă nişte coline cândva visătoare, acum dealuri “cioplite” şi frământate ale Jilţurilor, iată, aici se întâmplă ceva miraculos. Un grup de elevi însufl eţiţi de talent, sprijiniţi de profesori, în principal de prof. D. Dădălău, au optimizat realul, logodindu-l cu sacralitatea, înfi inţând Fundaţia şi revista “Murmurul Jilţului’”.

Ceva, sunt sigur, care va dăinui într-o viitoare generaţie spirituală a Gorjului. Fenomenul din Mătăsari are ritm şi atrage în mişcarea sa literar-artistică şi informativă tinere condeie din spaţiul şcolar zonal, cât şi un “supliment” chibzuit de colaboratori înzestraţi în ale scrierii. (Foşti absolvenţi ai liceului, personalităţi culturale, profesori, oameni sensibili la frumos şi adevăr). În paginile revistei “Murmurul Jilţului” se simte o diversitate de stări sufl eteşti prielnice, sufl u de gândire proaspătă, o direcţie tradiţională a respectului şi datoriei împlinite. Revista semnifi că evoluţii reuşite, o mişcare literară fără accente elitiste sau didacticiste, un îndemn la armonie şi competiţie prin dăruire şi perseverenţă. Cred în mesajul şi curgerea unduitoare a acestei reviste şcolare. Am fost la Mătăsari şi ne-a impresionat atmosfera entuziastă de receptare a puterii cuvintelor din scrierea poetică, de către tineri, în egală măsură, cu afi rmarea spiritului de creaţie, atât cât este acesta la vârste tinere. Există acolo “consum cultural” de invidiat care, în cele din urmă, prin frecarea de aspre realităţi ale vieţii generează noi forme de cultură. Suntem încrezători în steaua constelaţiei literare a lui Alin Dobromirescu, a Elenei Ghiţan, Getei Buzărin, Sidoniei Petrescu, Elvirei Fuiorea, Marilenei Oaie, Oanei Corega etc., tineri creatori care prin sensibilitate forţează porţile talentului elogios.

Doresc celor patru D (profesorii Dădălău) şi profesorilor din arealul Mătăsari, bucuria continuăm ofensivei pe reduta “dârzeniei” binelui”, prin stimularea disponibilităţi creative în elevii cu rezultate notabile.(D.V.F.)

Cornel Ciciu, inginer, primarul comunei Bolboşi Iată că un “om “cu sufl et de lumină, pe un ram de măslin, a reuşit să deschidă o fereastră către cei cu sufl etul încărcat de simţăminte, pasiuni, frământări şi idealuri, remarcându-le în antologia “Fereastra sufl etului” o clipă de poezie. Ca martor ocular, cu sufl etul deschis invitaţiei făcute, am trăit cel mai mare act de cultură de pe văile Jilţurilor, odată cu lansarea antologiei poetice “Fereastra sufl etului”. Acest moment de cultură demonstrează încă o dată că viaţa la sat s-a născut, iar viaţa spirituală a

74

acestuia renaşte prin grija şi menirea unor oameni. Dacă nu aş fi fost prezent la aceasta lansare, sincer să fi u, mi-ar fi părut

rău şi aş fi pierdut un moment unic din viaţa unor prieteni de sufl et pentru care hrana spirituală este la loc de cinste.

Nutresc speranţa că acesta este doar un început, aspru adevăr al potenţialului spiritual al celor, ce şi-au deschis pentru tot ce este frumos omului, cartea scrisă de oameni pentru oameni. Sincer, exprim mulţumiri domnului profesor Dădălău Dumitru pentru împlinirea acestui act de cultură, ideal visat cu ochii deschişi, de ani de zile şi necesar sufl etului gorjenesc. 3.03/98

Zizi Ceauşescu, profesoară Deschid o carte, cu emoţie deosebită, încep să parcurg primele versuri, pătrund în intimitatea fi ecărui sufl et pur care prin cuvinte cu măiestrie alese şi-a deschis sufl etul spre noi. “Fereastra sufl etului” - oare înţelegem noi câtă gingăşie exprimă cele două cuvinte? Peste veacuri cei ce azi sunt copiii noştri, vor fi părinţii acelora care la rândul lor vor publica gândurile lor adunate în versuri şi deschizând largi ferestre spre lumina sufl etului.

Câtă bucurie pentru noi, dascălii liceului din Mătăsari, care în momente de nelinişte, tristeţe sau bucurie putem să deschidem “Fereastra sufl etului” şi citind versurile, ne picură-n sufl et linişte, lumină şi dragoste pentru acei care au creat aceste minunate versuri-bucuria sufl etului nostru de adult.

Carmen Pădureţ, inginer profesor Nu poate să treacă o zi pe lângă mine fără a avea o mică satisfacţie. Ei bine, a fost o zi de iarnă în care sufl etul mi-a fost încântat de mii de satisfacţii. Această zi a fost ziua de 13 februarie 1998, zi în care în Mătăsari a fost lansată cartea “Fereastra sufl etului”.

O zi care a început monoton şi s-a terminat într-o agitaţie fi rească vârstei copilăriei. Am văzut invitaţi de mare curăţenie spirituală, am văzut copii cu lacrimi în ochi de bucurie, dar am văzut şi copii cu glasul plin de emoţie citindu-şi propriile creaţii. Mi-am amintit de anii de elev când eram mândri să participăm la astfel de întâlniri. Cartea este o încununare a unui an de muncă a Fundaţiei “Murmurul Jilţului” din Mătăsari, fundaţie creată de oameni sinceri şi cu sufl etul mare sub condeiul d-lui prof. Dădălău Dumitru.

Ideea este genială! Sunt puţini oameni care se mai gândesc la copii cu sufl etul, cu poezie şi dans. Păcat ca nu toate cadrele didactice din şcoală au văzut această lansare să-şi amintească ce e un sufl et de copil, ce este o poezie, ce este un om de artă. Copiii simt cu sufl etul şi ne-au demonstrat-o la lansarea unei cărţi extraordinare. Poeziile şi desenele sunt foarte frumoase iar eu, ca om al ştiinţelor exacte şi ca inginer recunosc că nu aş fi fost în stare sa creez aşa ceva. Sunt mândră că am trăit această zi, 13 februarie 1998.

Ieana Dădălău, învăţător gradul I 13 februarie 1998 a fost o zi deosebită pentru liceul nostru. În această zi, elevii şi profesorii liceului s-au întâlnit cu invitaţi de onoare, nume cu rezonanţă în cultura Gorjului, pentru a lansa prima carte de versuri scrise de elevi şi profesori cu înclinaţie în acest domeniu, versuri ce au

75

fost adunate apoi publicate în volumul sugestiv intitulat “Fereastra sufl etului”.Şi pentru ca toate acestea sa devina realitate, a fost nevoie de un om cu sufl et mare, cu multă putere de munca cu dragoste şi pasiune pentru ceea ce face - de domnul profesor Dumitru Dădălău.Apreciez această iniţiativă menită să descopere şi să lanseze tinere talente cu gândul că acesta a fost doar un început.Urez succes şi multă putere de muncă colectivului de redacţie şi colaboratorilor acestei reviste.

Ana Păsărescu, directoarea Şcolii cu cls. I-VIII “Ion Vâlceanu”, com. Drăgoteşti. judeţul Gorj Am participat la sărbătoarea de sufl et organizată şi condusă de domnul profesor Dumitru Dădălău. Consider că a fost o activitate desăvârşită.Prin cartea “Fereastra sufl etului” domnia sa a publicat şi a încurajat cele mai bune creaţii ale elevilor din bazinul Jilţurilor.Programul artistic organizat cu această ocazie a fost minunat. A îmbinat tradiţionalul cu modernul.Elevii din această unitate de învăţământ au dovedit că pot mult atunci când sunt dirijaţi.

Acest dascăl are o activitate didactico-ştiinţifi că cunoscută şi bogată. Consider că acest dascăl nu a uitat niciodată că pe umeri noştri se sprijină cele mai mari responsabilităţi. Consider că dumnealui nu va uita niciodată că în mâinile dumnealui şi în general ale noastre dascălilor, se afl ă viitorul naţiunii române. Îl consider unul dintre dascălii care contribuie la clădirea personalităţii tinerelor mlădiţe şi a pus de fi ecare dată interesul comun, interesul societăţii. Modelator de sufl ete, a reuşit să formeze copiii în spiritul respectului pentru cei din jur.

Mulţumesc din sufl et domnului profesor şi elevilor săi că m-au invitat la această sărbătoare prin care mi-am încântat văzul prin frumoasele costume populare, auzul prin minunatele cântece interpretate şi poezii recitate, mi-a încântat sufl etul prin tot cea ce a făcut.Vă urez la mulţi ani, multă, multă putere de muncă.Cu mult respect.

Viorica Buruiană, învăţătoare la Liceul Mătăsari Amintesc că în iarna acestui an s-a sărbătorit un an de la înfi inţarea Fundaţiei “Murmurul Jilţului”. Această sărbătoare îmi oferă ocazia exprimării unor gânduri, impresii, în semn de respect şi admiraţie pentru aceasta manifestare.

Momentul aniversar a strâns împreună generaţii de dascăli mai vechi şi mai noi, care au slujit şi vor sluji cu abnegaţie acest liceu, precum şi elevii acestuia. Dintre elevii liceului s-au ridicat minţi luminoase care dăltuiesc cu ştiinţă şi talent scrieri de valoare literară şi ştiinţifi că. De la amvonul catedrei au răsunat glasul şi îndemnul unor persoane de elită ale liiceului, elevi - membrii ai fundaţiei - precum şi invitaţi de onoare. Aniversarea a fost precedată de numeroase şi fecunde activităţi cutural-artistice ale profesorilor şi elevilor. A fost într-adevăr o zi de sărbătoare, şi de pilduitoare manifestare artistică.

Spectacolul de gală oferit participanţilor la sărbătoare a prilejuit o adevărată înălţare şi desfătare sufl etească. Elevii s-au întrecut în a demonstra că sunt nu numai demni reprezentanţi ai şcolii omagiate, dar şi virtuoşi artişti ce te încântă prin talent şi-ţi fac senină viaţa prin mesajul ce-l transmit prin versuri.

76

Când iarna îşi rotunjea fulgii spre mijoc de februarie, când ploile lunii îşi picurau auzul în tipsia soarelui viitor, a rasărit, ca adus de cumplite nelinişti, într-o zi, când sitclele cereau lumină şi vis de nebunie. Stelele au luat-o şi au botezat-o “Fereastra sufl etului”. De atuncj în fi ecare dimineaţă, în lumina blânda a soarelui şi în murmurarea tainică a Jilţului, se aude şoptit “Fereastra sufl etului”.Lectura acestei antologii lirice “Fereastra sufl etufui” cred că va încânta clipele de linişte ale multora dintre noi. Fundaţia “Murmurul Jilţului” îşi face un titlu de cinste prin publicarea acestei antologii lirice căreia îi doresc viaţă lungă şi să se bucure de apariţia a noi şi noi lucrări.

Ing. Cosmin Ceauşescu, S.C. “ACTIS” S.R.L. Volumul “Fereastra sufl etului” m-a impresionat în mod profund. Este un vlăstar tânăr al acestor meleaguri care va dăinui. Peste timpuri, fi ind un simbol al creativităţii oamenilor talentaţi din aceste locuri, tineri care au putut fi remarcaţi datorită aclivităţii şi dorinţei continue a domnului prof. Dumitru Dădălău de a demonstra că trăim într-o zonă nu lipsită de activilate culturală, ci dimpotrivă o zonă în care urmaşii acelora care au creat aici costume populare cu străvechile marame îşi refl ectă sufl elele lăsând fereastra deschisă prin versurile create de către aceia ce mâine vor fi la rândul lor urmaşi şi poate creatori.

Domnica Graure, directoarea Şcolii Corobăi Am avut fericita ocazie să fi u invitată la frumoasa activitate organizată în Liceul Matăsari cu prilejul lansării antologiei “Fereastra sufl etului” cuprinzând cele mai reuşite încercări literare de-a lungul unui an în revista “Murmurul Jilţului”. Totul a fost minunat!

Alunecând pe făgaşul timpului, acest moment se constituie ca o moştenire, încredere şi speranţă despre crezul şi sensibilitatea tinerilor condeieri ai Liceului Mătăsari. lar despre mentorul Fundaţiei “Murmurul Jilţulur, simplu: faptele noastre ne fac ceea ce suntem. Este o concretizare a înţelepciunii de veacuri: “omul sfi nţeşte locul!”. “Fereastra sufl etului?” - sufl et şi inteligenţă, puterea de a pătrunde sensul adânc al cuvintelor, sensibilitate şi talent, raza de speranţă.

Tot ce e frumos în viaţa vine din razele soarelui şi din ochii însoriţi de lumina şi speranţă ai copiilor. Poeziile lor sunt lumină şi speranţă. Sufl etele luminate de neprihană, vorba sinceră care aduce bucuria de a trăi, aduce-n viaţă mai binele, după care toţi jinduim.

Văd în aceşti adolescenţi izvoarele noastre curate, cu limpezimi ce izvorăsc din chipul şi faptele celui care-l îndeamnă, izvoare care urcă şi cărora domnul profesor Dumitru Dădălău le-a dat deoparte din zidurile ce vor rezista timpului. Şi pentru că suntem şi în prag de martie, Mărţişor - un fi r alb şi unul roşu, unul de lumină şi altul de bucurie şi noroc, împletite laolaltă - vă urez tot ce-i mai bun şi frumos: sanătate, idealuri nobile, generoase.

Ioana Burchel, jurist, Bucureşti Plăcut surprinsă la afl area faptului că în Mătăsari, pe tărâm care pentru mine înseamnă rădăcini şi dragoste faţă de cei care m-au adus pe lume, o mană de oameni, cu un sufl et de aur au tipărit rostirea,

77

gândurile şi sentimentele chiar, nu-mi rămâne decât sa spun, FELICITĂRI! Felicitări şi urări, “la mai multe numere” pentru revista “Murmurul

Jilţului”, felicitări pentru cartea de poezii “Fereastra sufl etului” şi nu în ultimul rând felicitări pentru domnul profesor Dădălău şi mica sa echipă. Aş vrea ca toate aceste realizări ale unor oameni mari să încânte, să bucure sufl etele şi să fi e de folos copiilor şi tuturor cititorilor.

Mi-ar place de asemenea, să mai pot vedea lucruri, abia imaginate de unii, transformate în realitate, aici, pe dealurile Gorjului. Şi n-aş mai putea adauga nimic decât, FELICITARI! Cu stimă!

NE SCRIU ABSOLVENŢII LICEULUI

GRIVEI ION, student în anul IV la Universitatea din Petroşani “Copilul încă de mic îţi ordonează existenţa în funcţie de autoritatea verbală a părintelui, a educatoarei, iar mai târziu a învăţătorului şi profesorului”. Stau şi mă gândesc la drumul pe care l-am parcurs până acum, şi scriu câteva rânduri la revista apărută la liceul pe care l-am absolvit cu puţin timp în urmă. Vă rog să îmi permiteţi să mă prezint faţă de cei care nu mă cunosc încă.

Sunt Grivei lon, m-am născut la începutul anului 1975, în oraşul Motru, am absolvit clasele I-VIII în cadrul Şcolii Generale Mătăsari, după care am urmat cursurile liceale în cadrul Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari, profi lul electronist automatizări miniere. Am absolvit liceul în anul 1993 după care am susţinut examen de admitere la Universitatea din Petroşani, Facultatea de Maşini şi Instalaţii Electromecanice, secţia Electromecanică unde am fost declarat admis, în prezent fi ind student în anul IV. Trebuie să mărturisesc că meseria pe care mi-am ales-o este o pasiune a mea încă din copilărie şi urmând cursurile liceale am aprofundat mai mult din tainele meseriei. Aceasta este datorită, în mare parte, dascălilor din cadrul acestui liceu care mi-au îndrumat paşii în aceasta meserie şi în viaţă. Nu pot încheia această frază fără a menţiona contribuţia importantă a fostului meu diriginte, inimosul profesor de limba şi literatura română.

Universitatea din Petroşani a luat fi inţă în anul 1948 sub denumirea de “Institutul de Mine Petroşani” având în componenţă Facultatea de Mine, Facultatea de Maşini şi Instalaţii Electromecanice şi mai târziu un Colegiu Tehnic. Din 1990 poartă denumirea de Universitatea din Petroşani unde începând cu anul 1990-1991 a luat fi inţă Facultatea de Ştiinţe.

Facultatea de Maşini şi Instalaţii Electromecanice pregăteşte specialişti în domeniile: electromecanic, mecanic şi automatică - informatică. Studenţii de la fi ecare secţie sunt împărţiţi în grupe, iar la orele de laboratoare şi seminarii în subgrupe. Pentru fi ecare secţie activitatea se desfăşoară în amfi teatru, seminarii şi

78

laboratoare. Disciplinele care prezintă lucrări practice se desfăşoară în laboratoare specializate pentru fi ecare disciplină precum şi în ateliere şcoală. În cadrul orelor de laborator se efectuează lucrări practice sub directa îndrumare a laboranţilor, se discută probleme legate de lucrarea practică efectuată, precum şi unele nelămuriri în legătură cu lucrarea efectuată. În orele de seminar se fac discuţii în legătură cu ce a fost prezentat la curs, rezolvarea unor probleme teoretice, la disciplina respectivă. Către anii III-IV studenţii benefi ciază de ore de proiectare în care fi ecare student realizează o anumită temă de proiectare. La cererea studenţilor, se pot oferi meditaţii suplimentare la fi ecare disciplină. Datorită eforturilor conjugate ale dascălilor, mai cu efortul meu personal, pot spune cu mândrie că o parte din gândurile mele au început să se realizeze. Oare de ce trebuie să fac toate aceste eforturi pentru a realiza ceea ce îmi doresc?

În primul rând sunt convins că numai prin mai multă muncă, ardoare şi perseverenţă, prin ocolirea unor bucurii ale tinereţii, voi putea realiza ceea ce mi-am propus. Reuşita mea va fi posibilă numai dacă mă voi pregăti temeinic pentru a putea fi cât se poate de competent la locul de muncă. Şi eu ca orice tânăr doresc o viaţă mai lipsită de griji, cu înţelegere şi acest lucru se poate realiza după terminarea facultăţii a cărei califi care reprezintă o muncă utilă şi necesară.

Doresc ca după terminarea facultăţii să mă integrez în societate în ceea ce priveşte profesia şi cu propriile forţe să îmi asigur existenţa şi să depind numai de mine însumi. Evident, acesta este un drum anevoios, care presupune un număr mare de ore acordate învăţăturii, exerciţii, muncă şi chiar renunţări la activităţi atractive imediate, al cărei efect va fi o viaţa mai buna aşa cum fi ecare şi-o doreşte. Doresc în acelaşi timp să arăt că la Petroşani mai frecventează cursurile foşti elevi ai liceului din Mătăsari ca: Petrică Gheorghiţă, Popescu Constantin, Dăescu Constantin, în anul III, Cârciu Leonard în anul II şi Severineanu Michi, Ceauşescu Octavian şi Ciortan Irinel în anul I. În speranţa că rândurile mele vor fi citite de generaţiile actuale precum şi viitoare, le urez acestora precum şi cadrelor didactice cât mai multă competentă şi perseverenţă în tot ceea ce întreprind şi vor întreprinde în viitor.

În încheiere aş dori să adresez colectivului redacţional al revistei “Murmurul Jilţului” o cât mai lungă continuitate. Cu deosebită stimă.

Angelica BOIANGIU şi Daniel DOBRECI, Universitatea Ecologică, Bucureşti. Felicitări pentru această revistă şi pentru aceşti minunaţi elevi, ce au avut curajul de a începe o asemenea muncă titanică. Spunem curaj, pentru că numai avântul şi puţin inconştienţa vârstei de 16 ani i-a determinat să concretizeze această iniţiativă. Avem nevoie de hrană spirituală pentru a putea lupta să facem un mâine mai bun pentru noi şi pentru cei ce vin după noi. Felicitări pentru domnul profesor, care cu experienţa şi talentul dânsului este sprijinul şi coordonatorul principal al acestei redacţii. Dar credem că este momentul să ne prezentăm.

Suntem Angelica Boiangiu şi Daniel Dobreci, care am absolvit liceul

79

dumneavoastră în anul 1993. Actualmente suntem studenţi în anul III şi IV Drept din cadrul U.C.B. Poate vă întrebaţi, şi pe bună dreptate, de ce scriem acest articol la revista “Murmurul Jilţului”. Orice adolescent, afl at încă pe băncile şcolii, visează un viitor frumos şi cu cât mai multe împliniri atât pe plan personal, dar mai ales profesional. Până aici totul este absolut normal, un tânăr ca orice om de altfel, dacă nu are capacitatea de a visa, duce o viaţă pustie şi ticsită. Dar a visa nu e sufi cient. Pentru a-ţi putea îndeplini visul trebuie să lupţi până când acesta devine o certitudine. Nu avem voie să renunţăm. Ne suntem datori în primul rând nouă, pentru a duce la bun sfârşit ceea ce dorim. Visul era şi este, să devenim jurişti. Pentru a ajunge acolo este o cale lungă şi plină de greutăţi. Am început acest drum cu elanul adolescenţei. Pe parcurs am învăţat cum să ni-l temperăm şi cum să calculăm fi ecare mişcare.

Nu vrem să credeţi că facem publicitate Facultăţii de Drept sau facultăţii în general. Numai voi trebuie să decideţi dacă veţi urma o facultate sau ce profi l anume. Dar cu sinceritate, daţi-ne voie să vă spunem că, pentru o bună formare ca om în societate şi ca bun profesionist, numai o facultate te poate ajuta. Şi lăsând puţin deoparte lucrurile neserioase, viaţa de student nu credem că poate fi echivalentă cu altceva. Momentele petrecute în mijlocul colegilor îţi dau posibilitatea de a cunoaşte mari personalităţi în domeniul respectiv sau posibilitatea de a frecventa biblioteci bogate. Dar foarte important este să simţi că ţi-ai luat viaţa în propriile-ţi mâini, şi că ai posibilitatea să o modelezi aşa cum crezi tu că este mai bine. De aceea, în continuare, o să încercam să descriem Universitatea Ecologică din Bucureşti pe care o urmăm, sperând ca, după ce elevii care nu s-au decis între două sau mai multe facultăţi să o aleagă pe aceasta şi credem că nu vor regreta. Dacă nu au auzit de această facultate, sperăm ca după citirea acestor rânduri să se gândească serios la această variantă cu Facultatea de Drept, nu numai cea din cadrul Universităţii Ecologice, dar şi din cadrul celorlalte universităţi particulare, care după ultimele reglementări în vigoare, confi rmă aceleaşi drepturi ca şi universităţile de stat.

Ca şi în toate ţările dezvoltate, învăţământul particular va fi reglementat, adecvat în continuare şi va lua o amploare deosebită singura problemă existenţa cât de cât a unei baze materiale din partea viitorului student.

Universitatea Ecologică din Bucureşti cuprinde mai multe facultăţi acreditate din care amintim: Facultatea de Drept, Facultatea de Management, Facultatea de Sport, Facultatea de Ecologie şi în curs de acreditare e Facultatea de Medicina. Facultatea de Drept, pe care şi noi o urmăm, are profesori titulari de la Facultatea de Drept, de stat şi profesori de la Academia de Poliţie “Alexandru loan Cuza”. Pentru cursurile de zi se fac 4 ani şi pentru cursurile fără frecvenţă - 5 ani. Pentru desfăşurarea cursurilor, Universitatea are trei amfi teatre numai pentru Facultatea de Drept şi o clădire cu 16 săli pentru seminarii. Pentru fi ecare student care are media cea mai mare din an se acordă bursă de merit. După

80

terminarea celor 4 ani şi respectiv 5 ani, studentul are două variante de susţinere a examenului de licenţă în cadrul Universităţii de stat sau în cadrul Academiei de Poliţie “AIexandru loan Cuza” sau, dacă procentajul deţinut de primele trei generaţii este mai mare decât minimul admis de lege, examenul se va susţine în cadrul facultăţii. Cu părere de rău, că nu am reuşit să fi m prezenţi la niciunul din evenimentele din toamna aceasta organizate în cadrul liceului, nu putem decât să vă mulţumim pentru spaţiul acordat în aceste pagini şi să urăm viaţă cât mai îndelungată acestei reviste, putere de muncă şi idei cât mai multe şi fructuoase colectivului de redacţie. Puiu Florinel Gureanu, student în anul III la Facultatea de Finanţe – Asigurări, Universitatea “Constantin Brancuşi” Târgu-Jiu. În aceste rânduri care urmează aş vrea să prezint câteva aspecte legate de viaţa studenţilor din cadrul Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu, studenţi printre care sunt bucuros că mă găsesc şi eu în anul III la Facultatea de Finanţe - Asigurări. Mai întâi aş vrea să încep a spune câteva cuvinte despre Universitate: Universitatea “Constantin Brâncuşi” are 2 facultăţi şi anume Facultatea de ştiinţe economice şi juridice şi Facultatea de inginerie.

La Facultatea de Ştiinţe economice şi juridice sunt 4 secţii, două la ştiinţe economice, fi nanţe-asigurări şi turism-servicii şi două la ştiinţe juridice, administraţie publică şi drept cu durata de studiu de patru ani, învăţământ de zi, iar la Facultatea de Inginerie sunt 3 secţii, tehnologia construcţiilor de maşini, centrale termoelectrice şi automatică şi informatică industrială, cu durata de studiu de cinci ani învăţământ de zi. În cadrul fi ecărei secţii studenţii sunt împărţiţi pe ani de studiu, iar în cadrul fi ecărui an pe grupe fi ind echivalentul claselor de liceu.În afara grupelor mai există şi 2 organizaţii studenţeşti: Societatea Studenţilor Gorjeni şi Asociaţia Studenţilor, la care studenţii pot adera sau nu în ce priveşte disciplinele studiate acestea diferă în funcţie de profi l şi de secţie în primii 2 ani asemănându-se foarte mult cu cele studiate în liceu, fi ind mai multe şi generale, urmând ca din anul III să se studieze materiile specifi ce profi lului respectiv acestea fi ind mai puţine iar câte odată şi mai uşoare, astfel că odată ajuns în anul III poţi considera că eşti absolvent. De aici s-a născut şi zicala “Primii 7 ani sunt grei, până treci în anul III”.

Anul universitar începe la 1 octombrie şi este împărţit în 2 semestre a câte 14 săptămâni fi ecare, semestre urmate de câte o sesiune de examene, o sesiune de iarnă şi sesiunea de vară. De obicei sesiunea de vara este precedata de presesiune în care studenţii cu restanţe la examenele din iarnă au posibilitatea să susţină din nou examenele. La fel şi începerea anului universitar este precedată de sesiunea de toamnă, reexaminările şi rereexaminările, perioadă în care studenţi cu restanţe din sesiunile de iarnă şi/sau vară susţin din nou examenele sau studenţii nemulţumiţi de nota obţinută la o materie, dar care nu au nici o restanţă pot veni la măriri, unde vor da din nou examene sperând la o nota mai mare. Fiecare disciplină are

81

repartizat un curs şi un seminar pe săptămână, acestea având în general o durată de 2 ore fi ecare. La cursuri profesorul ne prezintă disciplina respectivă urmând ca la seminarii studenţii să poarte o discuţie cu profesorul sau asistentul acestuia, să ridice probleme sau să rezolve aplicaţii practice referitoare la disciplina respectivă. Seminariile au o mare importanţă în pregătirea studenţilor pentru că dau posibilitatea studierii materiei imediat după ce aceasta a fost predată, când explicaţiile profesorului de la curs sunt încă proaspete, acest fapt ducând la o însuşire mai bună a materiei respective, iar activitatea de la seminar a unui student poate duce uneori la stabilirea notei pe care o primeşte la examen. 0 componentă importantă a vieţii studenţilor o reprezintă petrecerea timpului liber, care îmbracă cele mai variate forme, de la citirea unor cărţi sau reviste până la diverse excursii şi drumeţii la munte sau la mare, excursii de care cei mai studioşi dintre studenţi benefi ciază în mod gratuit.

“Gratuit” este cuvântul magic care bucură orice student, deoarece banii reprezintă cea mai mare problemă cu care se confruntă studenţii, şi nu numai ei, banii unui student nefi ind niciodată de ajuns, fi ecare încercând să minimizeze această problemă prin diferite mijloace: găsirea unui serviciu şi poate cea mai avantajoasă dintre toate, obţinerea unei burse de studiu sau de merit, acordate pentru o medie pe mărime sau pe an de minim 8,50 respectiv 9,80.

Sperând că aceste rânduri au convins o parte din iniţiatorii revistei să se alăture studenţilor din România începând cu 1 octombrie 1997, eu le urez mult succes în viaţă şi sa nu aibă restanţe. Cu consideraţie!

GRECU Alexandru Alin, electrician la E.M. Jilţ Sud Scriu acest articol adresându-mă elevilor Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari. Deşi paradoxal, aş începe spunându-le că îi invidiez. Vă spun acest lucru dragi prieteni fără vreo răutate. Da, vă invidiez. De ce? Pentru ca voi în drumul spre afi rmare aţi primit o şansă în plus. O şansă pe care mi-aş fi dorit-o şi eu, dar pe care ca elev al aceleaşi şcoli nu am avut-o niciodată. Despre ce şansă este vorba?

Cred că v-aţi dat seama că mă refer la această minunată revistă care acum va aparţine şi care dă o notă distinctă atât liceului cât mai ales localităţii Mătăsari. Deci, valorifi caţi-vă şansa la maximum, în acelaşi timp folosesc această ocazie pentru a felicita pe domnul diriginte pentru acest gest de excepţie unic, pentru că aşa cum ştim cu toţi dânsul este inima acestei reviste. Ştiţi, atunci când am citit primul număr al acestei reviste am simţit o bucurie imensă. În aceste momente de mândrie mi-au revenit în minte nişte cuvinte care-mi fuseseră adresate la puţin timp după ce semnasem primul meu contract de muncă. Participam la o discuţie la care erau prezenţi şi câţiva ingineri. Atunci am fost întrebat unde am terminat liceul. Am spus la Mătăsari. Mi s-a răspuns ironic în faţă şi am fost întrebat la fel de ironic dacă am învăţat ceva în incubatorul de la Mătăsari. Vă daţi seama că a fost ceva extrem de dureros pentru mine. Am încercat să demonstrez contrariul dar totul a fost inutil. De aceea, prin apariţia acestei reviste noi putem demonstra

82

mult mai uşor, atât cât şi voi, celor care mai au asemenea idei în cap, că şi la Mătăsari se învaţă carte. Dar, cine sunt eu?

Mă numesc Grecu Alexandru Alin, am 21 de ani şi la fel ca şi voi am învăţat în acest liceu, liceu pe care l-am absolvit în 1993. În prezent sunt electrician la E.M. Jilţ Sud.În aceşti ani care au trecut de la absolvirea liceului, cursul vieţii mele a cunoscut atât pante ascendente cât si descendente. AM reuşit la Facultatea de Management Financiar Contabil în cadrul Universităţii Ecologice Bucureşti, facultate ale cărei cursuri le-am urmat timp de 2 ani. Dar din păcate pentru mine, din diferite motive, pe care nu are rost să le prezint aici anul acesta m-am retras.Totuşi trăiesc cu speranţa că o voi lua de la capăt şi asta cât mai curând cu putinţă, pentru că numai aşa îmi voi putea îndeplini mult mai uşor aspiraţiile şi idealurile de viitor şi sunt destul de multe. Tot în acelaşi am trăit bucuria găsirii unui loc de muncă. Ziua în care m-am angajat, cu intervenţii, fi ind şi cea mai frumoasă zi din viaţa mea, dar în acelaşi timp a fost şi ziua în care am coborât din castelul de vise pe care-l clădisem în minte. A fost ziua în care m-am trezit la realitate.

După trei ani de serviciu am înţeles un lucru. Mi-am înţeles pentru prima oară cu adevărat părinţii. Am înţeles eforturile care le-au făcut pentru a mă creşte şi educa. Am înţeles de ce îmi cereau să învăţ şi să urmez un alt drum în viaţă diferit de al lor. Am înţeles că viaţa este dură şi mai ales necruţătoare cu cei care păşesc greşit pe drumul ei. Şi pentru că am înţeles toate acestea le mulţumesc şi le voi fi veşnic recunoscător părinţilor, dar şi profesorilor care la rândul lor au încercat să-mi călăuzească paşii în viaţă.

Va veni timpul, dragi prieteni, când şi voi le veţi da dreptate şi le veţi mulţumi sau, dacă nu, va veţi căi că nu i-aţi ascultat deşi acum vă deranjează faptul că nu vă ocolesc mereu spunându-vă să învăţaţi. Dar, credeţi-mă că am dreptate. Ştiu, o să spuneţi că nu puteţi să ajungeţi toţi profesori, doctori, avocaţi, ingineri... şi poate că aveţi dreptate, dar asta numai parţial. De ce? Pentru că eu consider că fi ecare dintre noi are o şansă de reuşită în viaţă. Şansa asta trebuie jucată până la capăt, pentru că numai voi singuri o puteţi valorifi ca. Aşa că, credeţi în voi şi faceţi tot ceea ce va stă în putinţă să reuşiţi. Vă urez: SUCCES.

Cam aceasta e ceea ce v-aş putea spune eu. Nu vă cer să mă înţelegeţi ci vă cer să gândiţi. Gândiţi-vă la drumul ce trebuie să-l urmaţi în viaţă. Gândiţi-vă că la ora actuală a găsi un loc de muncă şi implicit a-l păstra e un lucru foarte greu, totul depinzând de profesionalismul vostru, profesionalism pe care trebuie să vi-l formaţi. Gândiţi-vă că cei care v-au dat viaţă şi v-au crescut nu vă vor răul. Deci, gândiţi şi acţionaţi în consecinţă. Şi pentru că am scris aceste rânduri în ultimele zile ale anului 1996, aş vrea să transmit tuturor celor care mi-au îndrumat paşii prin şcoală din clasa I până în clasa a XII-a, multă sănătate, fericire si noroc în viaţă, împreună cu tradiţionalul “La mulţi ani!. La fel le doresc şi tuturor elevilor Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari. Cu respect!

83

GRIDAN Constantin Vasile, electrician E.M. Jilţ Nord Scriind aceste rânduri mă bucur şi vă mulţumesc domnule profesor pentru că mi-aţi oferit şansa de a fi din nou printre elevi, acum când nu mai pot spune decât “am fost elev”, pentru şansa de a-mi putea exprima gânduri şi impresii iar cu acestea plăcerea de a încerca să fi u atât cât se cuvine un îndrumător al elevului liceului dumneavoastră, al liceului meu, al cititorului revistei “Murmurul Jilţului”, acel cititor care îşi pregăteşte saltul spre înainte.

Mă bucur şi totodată vă invidiez, elevi ai Liceului Industrial Minier Mătăsari, pentru că aveţi o astfel de minunată revistă, pe care eu nu am avut-o, pentru că aveţi o şansă în plus de a vă afi rma, de a vă descoperi vocaţia şi de a demonstra că la Mătăsari este un liceu cu prestigiu, un liceu la care predau profesori minunaţi şi la care învaţă elevi minunaţi.

Mă numesc Gridan Constantin Vasile, şi la fel ca şi voi am învăţat la Liceul Industrial Minier Mătăsari, liceu pe care l-am absolvit în urmă cu aproape patru ani avându-l alături pe domnul diriginte Dădălău Dumitru. La fel ca şi voi am dorit ca după sfârşitul aceea ce înseamnă “viaţa de elev” să realizez ceva în viaţă cu care să mă mândresc, putând spune “sunt cineva”. Aşa am ajuns să susţin examenul de admitere la Facultatea de Inginerie din cadrul Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu. Am fost admis şi după un an de studenţie, cu profund regret, m-am retras din motive, de ce să nu o spun băneşti, trăind într-o familie modestă. Acum, când sunt electrician la E.M. Jilţ Nord, când simt că viaţa e cu mult mai grea de cum mi-am imaginat-o, râvnesc şi îmi dau silinţa spre un nou început, spre ceea ce am avut nu cu mult timp în urmă: o şansă pe care nu am ştiut să o valorifi c la maxim.

Ştiu, poate că nu toţi aspiră spre o facultate, atunci când sunt elevi, dar cu toţii aveţi vise şi vreţi să realizaţi ceva. Unii vrem să fi m intelectuali, să avem un viitor mai sigur iar alţii vrem să fi m simpli muncitori dar pentru toate acestea trebuie să ne pregătim într-o egală măsură. Că pentru a reuşi într-o facultate ne este aşa de uşor, cu toţi o ştim. Dar, ceea ce nu ştim este că pentru a obţine un loc de muncă, azi. în societatea în care trăim, este cu mult mai greu şi vi-o spun din propria-mi experienţă. De ce spun că este mai greu? Locuri sunt din ce în ce mai puţine, locuri la care aspiră sute de candidaţi. Parte dintre ei au cunoştinţe în cadrul întreprinderilor, parte dintre ei au un ban cu care să-şi cumpere un loc de muncă, căci ne-am obişnuit şi cu asta, iar nouă celor care nu avem nimic ci ne avem decât pe noi înşine nu ne rămâne decât să demonstrăm că avem o pregătire, că suntem mai buni şi merităm să învingem. Ce am avut eu atunci când m-am angajat? Mă aveam pe mine însumi şi nu puteam să nu regret că atunci când profesorii mă îndrumau spre o meserie eram cu ochii pe pereţi şi dădeam prea puţină importanţă. Dar, cu toate acestea nu mi-am putut pierde încrederea în ceea ce sunt, m-am ambiţionat, m-am pregătit şi am reuşit ca după susţinerea examenului să fi u admis obţinând un loc fruntaş şi totodată demonstrând că

84

învăţând ai parte de reuşită şi mai mult, demonstrând că şi la Liceul Industrial Minier Mătăsari se învaţă carte fi ind un real exemplu. Da. Am obţinut un loc de muncă şi am fost foarte fericit. Dar acum când practic o astfel de meserie îmi dau seama că nu poate însemna un ideal din a fi doar un simplu muncitor. Mi-am spulberat vise, acum când sunt în subordinea celor mari celor care au reuşit să-şi creeze un viitor în viaţă mai sigur şi mai bun. Mi-am spulberat vise şi mă revolt propria-mi persoană când văd colegii de lângă mine repetând că nu au fost capabili să-şi dorească, atunci când nu era prea târziu, să fi e asemeni şefi lor lor. Le dau ascultare şi mă alătur lor, dar sunt încă fericit şi încrezător că am şansa să o iau de la capăt. Ce trebuie să faceţi voi pentru a nu avea o astfel de experienţă?

Trebuie să-i ascultaţi pe părinţi atunci când vă îndrumă spre un viitor mai bun la care să fi ţi mândri de ceea ce sunteţi. Trebuie să daţi ascultare profesorilor care vă sunt în permanenţă alături, mereu ca deschizători de drumuri şi nu doar să-i criticaţi atunci când vi se dă o notă mai mică sau sunteţi apostrofaţi. Atunci când încă sunteţi elevi viaţa vi se pare mai frumoasă ca niciodată, fi ind lipsiţi de surprize; cei care se ascund în spatele ei, nu doresc idealuri şi vise care să se împlinească. La toate acestea trebuie să fi m ascultători, trebuie să ne impunem maturitate la nematuritate, să fi m mai siguri în ceea ce ne cerem să ne pregătim continuu ca mai târziu să putem spune că şi visurile au un temei tinzând spre realitate. Scriind acest articol, nu ştiu dacă am fost înţeles prin ceea ce am vrut să exprim, supărându-vă sau bucurându-vă, dar cred în voi şi vă urez succes în tot ceea ce vă propuneţi, iar visurile voastre să nu vă fi e doar un simplu vis ci realitate. Doresc succes şi infi nitate acestei minunate reviste “Murmurul Jilţului” care vă scoate în evidenţă dându-vă posibilitatea să vă exprimaţi gânduri, păreri, idei şi demonstrează că învăţaţi într-un liceu minunat şi cu merite deosebite.Cu dragoste!

SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI

A venit toamna. Copiii se întorc la şcoala lor dragă. Locuitorii văii Jilţului de la cel mai mic până la cel mai mare ies cu toţii la muncă, să culeagă roadele câmpului, să umple hambarele, să se pregătească pentru a primi pe cei dragi nu este mult timp, la marea sărbătoare care, anul acesta va avea loc pe 23 octombrie 1999. Este a doua ediţie pe care o vrem mai frumoasă, mai atractivă, cu o participare tot mai mare a celor care soarta le-a fost benefi că, s-au îndepărtat de locurile străbune şi fi ecare şi-au făcut un rost în viaţă acolo unde i-a fost hărăzit.

Vor veni cu toţii la casa părintească să-şi vadă locurile natale pe unde au copilărit, să se întâlnească cu rudele, cu vecinii, să-şi dea bineţe unul cu celălalt, să pună ţară la cale, să-şi povestească bucuriile şi necazurile şi, împreună, sâmbătă

85

dimineaţa pe 23 octombrie 1999, începând cu ora zece, să se prezinte la Grupul Şcolar Tehnologic din Mătăsari, unde generaţiile de azi îl vor primi în sufl et pe cei vârstnici care sunt părtaşi alături de ei la cea mai mare sărbătoare de pe văile jilţului. Şi la prima ediţie vom invita în mijlocul nostru pe cei care, astăzi, conduc destinele judeţului, vom avea prilejul să ţinem o mare adunare populară, să venim vecini din toate satele în straie de sărbătoare, să vedem un bogat şi atractiv program artistic prezentat de Ansamblul Doina Gorjului din Târgu-Jiu, de ansamblul Maria Apostol al şcolii Populare de Artă de formaţiile cultural – artistice din judeţ, ale liceului şi tuturor şcolilor din satele aparţinătoare comunei Mătăsari. Prin grija cadrelor didactice vom organiza două campionate de fotbal la nivelul celor patru sate precum şi la clasele de liceu şi şcoală profesională, vom sărbători majoratul, balul bobocilor, vom lansa revista Murmurul Jilţului şi odată cu lăsarea serii, şi în jurul focului prieteniei, vom juca, ne vom simţi bine.

Ca organizatori ai acestei memorabile sărbători, Fundaţia Murmurului Jilţului, Liga Fiii Jilţului, Consiliul Comunal şi Primăria Mătăsari, cu implicarea directă a conducerii Grupul Şcolar Tehnologic, fac un apel de sufl et către toţi locuitorii acestei zone să-şi invite pe cei apropiaţi, plecaţi în ţară sau în străinătate, să vină la Mătăsari la această zi mare asigurându-i că n-au ce regreta, că se vor simţi bine şi vor avea ce povesti urmaşilor, urmaşilor lor, de clipe de pomină petrecute împreună. Vă aşteptăm cu drag şi voie bună. Dumnezeu să vă ajute să fi ţi alături de noi.

D. Dumitru

DĂRUIRE ŞI COMPETENŢĂ

1 septembrie. O zi mare în viaţa şcolii. Începe un nou an de învăţământ, ultimul al acestui secol şi mileniu.

Gândul nostru se îndreaptă spre o nouă etapă de dezvoltare, spre înfăptuirea reformei care face paşi repezi în reîncadrarea sistemului nostru de învăţământ la noile standarde europene ale lumii civilizate. Făcând o analiză asupra ceea ce am făcut, din perspectiva viitorului, a ceea ce ne aşteaptă ne putem mândri că avem o bază materială de invidiat, că populaţia şcolară începe să fi e stabilă, că toată dăscălimea din Mătăsari este conştientă că trebuie să facă mai mult pentru a învăţa copii carte, pentru că împreună cu familia să determinăm o schimbare radicală în mentalitatea celor care mai cred că în ziua de azi se poate trăi şi fără să ai prea multe studii.

Realitatea este cu totul şi cu totul alta. Chiar dacă în ultimii doi ani învăţământul din Mătăsari a fost într-un declin total, trebuie să învăţăm din greşeli şi să găsim resursele necesare pentru a ridica ştacheta nivelului de pregătire al elevilor, să obţinem rezultate bune la olimpiade şi concursurile de meserii, să ne perfecţionăm pregătirea profesională, să întărim ordinea şi disciplina la toate

86

nivelurile să dezvoltăm în sufl etul fi ecăruia sentimentul datoriei împlinite. Din acest punct de vedere facem un apel călduros la toţi cei care au chemare pentru învăţământ, precum şi la cei care sunt părtaşi la bucuriile şi necazurile noastre, să ne unim eforturile şi să demonstrăm că şi în Mătăsari se poate face un învăţământ de calitate, performant că putem să fi m la înălţimea înaintaţilor noştri care, de pe băncile acestor şcoli din valea Jilţurilor, au ajuns oameni de nădejde slujind cu devotament comandamentele etapei în care trăiesc.

Trebuie să acţionăm cu tact şi discernământ, să învăţăm alfabetul reformei din această perioadă de tranziţie, să ne apucăm serios de treabă, să ne adaptăm din mers noilor cerinţe privind respectarea curricumulului, a plajei orare, manuale alternative, noii structuri a anului şcolar, folosirii în mod efi cient a orelor opţionale la diferite obiecte şi cicluri de învăţământ. Am demarat în forţă, am acţionat pentru o încadrare corespunzătoare cu personal didactic, am avut la toate clasele întâlniri cu părinţi elevilor,prilej cu care am făcut o analiză exigentă şi hotărâtă a rezultatelor obţinute, am stabilit de comun acord măsurile necesare pentru schimbarea atitudinii faţă de învăţătură, portul a uniformei şcolare crearea unui climat sănătos de muncă, prin pavoazarea imediată a sălilor de clasă şi coridoarelor. În acelaşi timp ne-am preocupat să perfecţionăm activitatea organismelor de conducere colectivă, să îmbunătăţim condiţiile de muncă ale cadrelor didactice, să facem demersurile necesare pentru continuarea lucrărilor la centrala termică, să împrejmuim incinta grupului, să reînfi inţăm centrul de execuţie bugetară pentru comunele Dragoteşti, Slivileşti, Bolboşi, Negomir să funcţionăm cu două clase a XI – a de liceu cursuri serale, o clasă postliceală de maiştri, să dăm în folosinţă un cabinet medical, să organizăm corespunzător practica elevilor, atât în producţie cât şi la ateliere să creăm condiţii omeneşti de cazare la internatul liceului, să obţinem aprobări pentru dotarea cu o maşină de transport, precum şi fonduri în vederea lambrisării holurilor şi cabinetelor, înlocuirea mobilierului degradat şi logistică necesară examenelor de capacitate şi bacalaureat care se vor da la noi în şcoală.

N-am uitat nici activitatea „Fundaţiei Murmurului Jilţului”,care în ultimii trei ani a adus numai bucurii liceului nostru, l-a făcut cunoscut şi apreciat pentru acţiunile culturale şi de educaţie organizată pentru tipărirea revistei, a antologiei lirice a elevilor, a genului de pictură, a taberei de creaţie de la sfârşitul lunii mai a.c.,precum şi obţinerea locului trei la concursul naţional al revistelor şcolare, ceea ce ne-a dat dreptul să participăm la Tabăra Naţională de la Muscelu şi Ciric Iaşi. Nu trebuie trecute cu vederea nici amenajarea Muzeului Jilţului, sărbătorirea în premieră absolută a Zilele liceului şi Fiilor Jilţului, acţiuni de mare anvergură, apreciate la modul superlativ nu numai de conducerea politică şi administrativă a judeţului de mass-media centrală şi locală cât şi de locuitorii acestor văi, de copii în general.

Fie ca, de asemenea acţiuni să mai avem parte şi timpul necesar să le organizăm, că sunt benefi ce pentru noi toţi.

Dădălău Dumitru

87

ELEVII TALENTAŢI - MÂNDRIA ŞCOLII

Am citit cu o deosebită plăcere MURMURUL JILŢULUI, nr. 10 ianuarie 1999. Am rămas plăcut impresionat de mulţimea corespondenţilor acestui periodic dar, mai ales de calitatea acestora. Nume de prestigiu ca: N. Dragoş, N. Brânzan, C. Băleanu, C. Pamfi loiu, D. Graure, Gh. Dănescu, D. Pătrăşcoiu, Liviu Poenaru şi mulţi alţii, asigură trăinicia acestei publicaţii.

Dar, cu totul deosebit este faptul că, bat la poarta consacrării foarte mulţi elevi - de la clasele mici până la ultimul an de liceu, liceenii corespondenţi - dovedesc maturitate şi este o plăcere să le citeşti articolele. Asupra acestora trebuie să se îndrepte atenţia îndrumătorilor şi mai ales sprijinul colegilor.

Iată, nişte întâmplări BĂTRÂNE, despre felul CUM NU TREBUIE să procedeze cei din jurul elevilor talentaţi. Profesorul de limba română, a cerut elevilor să redacteze o compunere cu titlul “O întâmplare din viaţă”. Un elev, cu înclinaţii în domeniu, a prezentat compunerea “PIŢIGOIUL DIN ULCIOR”. Expunere minunată, cum într-un ulcior, pus de mama lui într-un gard şi-au făcut cuib nişte piţigoi. El curios, cum sunt copiii, a spart ulciorul să vadă ce este în el. A găsit câţiva puişori. Ulciorul fi ind spart, părinţii au părăsit puişorii care au fost găsiţi morţi. Expunerea a fost înduioşătoare. Profesorul a acordat nota maximă. Dar, ce te faci cu GOLANII din rândurile elevilor. Invidioşi, răutăcioşi, au început cu ironiile, sâcâielile, chiar batjocuri. “Cum să intre un piţigoi în ulcior?” spuneau ei. Şi l-au tot sâcâit pe bietul băiat, că nu a mai fost capabil să compună aşa de frumos. Alt elev se trudea să înveţe la vioară. îi plăcea şi zilnic avea program de exerciţii. Când făcea exerciţiile, nişte răutăcioşi, unde nu începură să joace şi să chiuie de te asurzeau, motivând in batjocură: “Când cântă Nicu, aşa-i de frumos, noi nu ne putem abţine să nu dansăm”. Şi bietul Nicu abia ŢÂLŢAIA pe cele patru corzi. Au ţinut-o aşa până când Nicu s-a lăsat de vioară. Pe când, cunoscutul artist HORAŢIU MĂLĂELE era elev la L.T.V., priceput fi ind, a făcut caricatura profesorului de limba franceză. Fiind surprins, profesorul 1-a articulat cu 3. Profesorul îmi era cunoscut. L-am întâlnit, l-am certat, iar el a mărturisit că a făcut o greşeală, că s-a pripit fi ind sub tortura unor supărări. Vedeţi dragi elevi că, uneori şi profesorii greşesc, când, normal ar fi să-şi lase necazurile la uşa şcolii. Dacă veţi citi cu atenţie cele trei întâmplări, am convingerea că veţi înţelege care trebuie să fi e conduita faţă de colegii înzestraţi. Invidia, indiferenţa, obstrucţionarea colegilor dotaţi, trebuie să vă fi e străine. Uitaţi-vă în jurul vostru. Cunoaşteţi-vă bine colegii. Fiecare aveţi un “DAR” de la natură, care trebuie susţinut, încurajat. Ridicaţi-vă mai presus de ceea ce degradează sufl etul omenesc: invidie, ură, gelozie. Fiţi buni colegi şi preţuiţi-vă reciproc.

Când veţi fi OAMENI INTRE OAMENI - nu vă va fi nici sfi ală, nici ruşine de trecutul vostru. Vă veţi îmbrăţişa cu dragostea frumoaselor amintiri din anii de liceu. Ce poate fi mai NOBIL, mai FRUMOS !!

prof. pensionar Emanoil Cinteză, Săcelu - Hăieşti 1344 Gorj

88

VIAŢA SPIRITUALĂ A LOCALITĂŢII MĂTĂSARI

Astăzi când în acest moment festiv încercăm să ne amintim cum a evoluat învăţământul în comuna noastră din momentul când s-au înfi inţat primele ;clase liceale eu am să mă întorc mai mult în timp şi în câteva cuvinte am să prezint cum a evoluat în general învăţământul în comuna noastră.

Diverse documente, acte de vânzări, cumpărării de moşii, cărţi de judecată întocmite şi semnate de oamenii de pe aceste locuri demonstrează că scrisul a fost cunoscut de un grup restrâns, din timpuri foarte vechi.

După unele date transmise oral din generaţie în generaţie şi păstrate până azi de generaţiile de bătrâni, înainte de domnitorul Al. I. Cuza (prin anii 1850-1860 lon Dascălu îi învăţa pe copii literele, probabil făcându-le pe nisip aşezat în lădiţă. Legea instrucţiunii din 1867 prin care se puneau bazele unui sistem de învăţământ unitar în ţară şi care prevedea obligativitatea instrucţiei primare pentru copii între 8-12 ani, a fost aplicată numai parţial deoarece şcoala. Ca unitate de învăţământ, a luat fi inţă în anul 1893 fără a avea local propriu şi funcţionând prin case particulare. În anii 1893-1894 a funcţionat ca învăţător C-tin Mândruleanu care avea înscrişi într-o sală de clasă închiriată (la Zoiţa Constantin şi Popescu lon) 76 copii: din care au promovat 4 clase-18 elevi iar 5 clase doar 2 elevi. Spre sfârşitul secolului legea din 1864 a fost modifi cată cu „Legea învăţământului primar din 1893 (Tache Ionescu) completată în 1896 (Petre Poni)şi apoi cele doua legi ale lui Spiru Haret - „legea învăţământului secundar şi superior (1898) şi legea învăţământului profesional 1899 care au constituit progrese pe linia organizării învăţământului şi a conţinutului acestuia. Între 1894-1895 a funcţionat ca învăţător Velican Ion urmat de M.C.Popescu(1895-1898), Pupăzan Gheorghe 1899-1900, Nicolae Geamănu (1899-1904) care era din satul Temişeni. După 1909 au funcţionat Ponorescu Gheorghe. Ponorescu Vasile (1909-1940) - Tutila Gheorghe la al II-lea post înfi inţat în 1924; Nicolae Dragotoiu. Dăescu Ignat, Căruntu Sever, Tănăsoiu D Constantin, de care îşi amintesc poate mulţi dintre părinţii noştri sau chiar noi, Vîlceanu C-tin, Păsărescu Aneta, Ursu Gheorghe, Stăniloiu Elisabeta Griglou Gheorghe, Popescu Ion şi deja ne apropiem de zilele în care mulţi din dascălii afl aţi aici în faţa dumneavoastră i-au avut dascăli pe cei care îi enumăr acum şi chiar unii din elevii din sală le-au fost elevi, înv. Draga Gheorghe, Draga Elena, Stoichiţoiu Maria. După anul 1900 s-au pus bazele materiale în învăţământul din satul Mătăsari, prin contribuţia unui local de şcoală cu o sală de clasă şi o cămăruţă pentru păstratul arhivei şi cancelarie pentru un învăţător. Erau înscrişi la cursuri în anul şcolar 1900-1901-47 elevi în clasele I-IV şi 5 elevi în clasa a V-a, promovând clasele I-IV- 38 elevi iar clasa aV-a-3 elevi. Începând cu anul 1924 numărul elevilor a crescut. înfi inţându-se al II-lea post

89

de învăţământ. În perioada 1914 şi l918 va constitui un regres pentru activitatea şcolară. Între anii 1918-1944 regimul parlamentar adus o politică şcolară care s-a caracterizat prin intensifi carea acţiunilor de lămurire a copiilor să înveţe carte.

Sunt îndrumaţi tot mai mult copii din mediul rural spre şcoli superioare. Legea învăţământului primar al statului şi primar normal din 1924 a dr. P. Angelescu prevedea ca şcoala primară să fi e prelungită cu 3 clase supraprimare, această măsură a constituit un pas înainte în legislaţia şcolară românească, dar n-a dus la o micşorare a analfabetismului care se menţinea încă la o cotă ridicată, aceasta după Istoria învăţământului din România. In 1924 în Mătăsari erau 1411 locuitori din care neştiutori de carte erau 508. la Brădet din 877-288, iar la Croici în 1930 din 426 locuitori 236 nu ştiau carte. Localurile de şcoală erau foarte noi în satele care le cunoaştem că ţin de comuna Mătăsari. Astfel lipsa localurilor de şcoală a determinat pe cetăţenii satelor să se adreseze organelor judeţene pentru a-i sprijini în construirea localurilor şi deschiderea învăţământului. În 4 iulie 1924 s-a adresat Prefecturii judeţului Mehedinţi pentru a construi şcoală la Croici. În 1928 şi Maria Dădălău din Croici, înainteă Ministerului o petiţie prin care arată că primăria şi-a plătit chiria pentru localul închiriat din 1926, dar primăria era săracă după cum se precizează şi nu avea cu ce plăti.

Observăm că învăţământul din comuna noastră s-a dezvoltat în mare măsură prin contribuţia cetăţenilor care fi e că închină propriile locuinţe pentru a funcţiona şcoala, ori contribuie cu banii proprii. Chiar dacă erau foarte puţini pentru a construi localuri de şcoală în satul Mătăsari învăţământul s-a desfăşurat pe etape în localuri diferite, fi e alături de primărie în una din încăperile alăturate, fi e într-o încăpere în casa învăţătorului C-tin Tânăsoiu. Apoi s-a început construirea localului unde astăzi se afl ă atelierele şcolii. Documentele vremii precizează că fi ecare cap de familie era impus cu plata unei sume între 100-2000 lei după posibilităţile fi ecăruia. Cu toate sacrifi ciile făcute localul nu s-a dat în folosinţă în totalitate zbucnirea războiului a perturbat şi în satul nostru desfăşurarea învăţământului. În perioada următoare învăţământul se desfăşoară în localul unde astăzi sunt atelierele şcoală. Din anul 1970, s-a început construcţia unui nou local de şcoală în care toată lumea speră că voi funcţiona şi clase liceale. Locuitorii comunei au preferat să renunţe la electrifi care, doar pentru a avea condiţii deosebite de învăţătură pentru copiii lor, ceea ce s-a întâmplat. Începând cu funcţionarea învăţământului în localul respectiv mulţi putem să precizăm şi cum s-a desfăşurat la început învăţământul liceal, care era baza materială. Oricum localul respectiv, apoi localul destinat anume învăţământului liceal unde azi ne desfăşurăm noi activitatea s-au schimbat mereu.

Astăzi putem să afi rmăm că ne desfăşurăm activitatea în cel mai modem, mai frumos, mai dotat, mai deosebit local nu doar din comuna noastră si nici din judeţ, ci chiar din ţară.

Prof. Ceauşescu Zizi

90

Întâlnire cu artista - OCTAVIA CAZAN

Născută la 19 februarie 1933 în comuna Săcelu, judeţul Gorj, absolventă a Liceului Elena Cuza din Craiova şi activând în domeniul instructiv-educativ, în special la Liceul Nr. 2 din Tg.Jiu, d-na Octavia Cazan, după ani de studii libere de pictură devine membră a Asociaţiei Artiştilor din Bucureşti şi din anul 1994 este membră a C.I.V.A. din S.U.A.

Primul catalog internaţional de pictură primit de la C.I.V.A. a fost pentru anii 1997-1998 în care este singurul pictor din România înscris alături din pictori din Canada, Franţa, Italia, S.U.A. adică tot ce înseamnă cultură şi artă modernista. Am cunoscut-o vorbindu-ne despre activitatea dumneaei pe tărâmul culturii. Modestă, interiorizată, i-am cunoscut actuali elevi care o cinstesc şi o preţuiesc la justa-i valoare. De-a lungul vremii a avut mai multe expoziţii personale şi de grup în oraşe mari ale ţârii Tg. Jiu, Craiova, Bucureşti, dar şi în străinătate, în ţări ca Statele Unite ale Americii unde s-a bucurat de atenţia publicului iubitor de frumos si culoare şi unde a atras de partea sa aprecierile criticii de artă.

Într-un cuvânt, d-na Octavia Cazan oferă un spectacol cromatic de o sensibilitate deosebită care trezeşte în sufl etele privitorilor dorinţa de a o lua de la capăt, bucuria aceea mai mult nefi rească decât fi rească; d-na Octavia Cazan da o alta “ culoare” vieţii si condiţiei umane, atât de grea si de apăsătoare a uitării. Realizează o pictură realistă, sinceră care, trecută prin fi ltrele sufl etului, oferă originalitate şi îndemnă la meditaţie, la a se căuta pe sine însuşi, la a-ţi pune în raport cu universul personalitatea. Pictoriţa a văzut şi a înţeles, ba mai mult a zugrăvit atât frumuseţile naturii încât le-a dat ceea ce li se cuvenea, adică un loc de mare cinste în creaţiile artistice personale.,,Cascadele de la Borşa”, „Asfi nţiturile de soare”, “ Tablouri cu fl ori”,” Toamna la câmp”, sunt se pare cele mai apreciate tablouri ale artistei. Iar, pentru că până acum am vorbit mai cu seamă despre artista Octavia Cazan, ca să completăm acest tablou pe care încercăm şi noi să-l facem astăzi, ne vom opri puţin şi asupra omului de sufl et Octavia Cazan. Plină de dragoste, care i se citeşte şi respiră prin toţi porii feţei, d-na Octavia Cazan a ales să-si trăiască viaţa în mijlocul copiilor. Gingăşia sufl etului de copil, puritatea sufl etească fără margini au atras-o întotdeauna.

La întâlnirea de la Săcelu, am avut în faţă o familie, familia Cazan, o familie care a muncit în viaţă poate mai mult decât oricare alta sau tot atât de mult cât oricine pentru crezul său, pentru un trai mai bun. Soţul d-nei Cazan este inginer şi de asemenea un om cu sufl et mare. Din spusele dumnealui am înţeles că a condus lucrările pentru construcţia celor mai mari combinate din ţară, a fost, deci omul care şi-a adus o reală contribuţie la înfl orirea industriei româneşti. Şi, pentru că o astfel de ocazie nu ţi se oferă decât foarte rar în viaţă nu am putut să lăsăm să treacă pe lângă noi posibilitatea de a imortaliza momentul şi fără să

91

vrem să fi m prea îndrăzneţi sau deranjanţi, am înregistrat pentru dumneavoastră câteva cuvinte: Octavia Cazan: „Mulţumesc d-lui prof. Dădălău pentru cuvintele frumoase spuse despre timpul petrecut împreună la liceul nr. 2 precum vă mulţumesc şi dumneavoastră tuturor, mici şi mari, organizatori şi artişti care vă afl aţi astăzi aici cărora va spun din toată inima „ Bine aţi venit!

Ei, bine, copii, ne afl ăm şi în faţa unor lucrări să zicem noi minore, lucrări de început dar sunt lucrări care au trecut prin ochiul sufl etului. Culorile acestea care sunt pe mese nu exprimă altceva decât gândiri, unele poate sunt copii, altele poate sunt mai muncite, imaginaţii, după cum faceţi si dumneavoastră când încercaţi sa scrieţi o poezie - ocazie cu care vă felicit pentru ca v-am văzut, am fost la curent totdeauna prin grija domnului profesor si preşedinte al Fundaţiei cu revistele pe care le aveţi acolo şi încă o dată îi mulţumesc pentru albumul de pictură dăruit astăzi cu o parte din activităţile depuse la Mătăsari pentru că ceea ce faceţi acolo nu ştim dacă cineva a mai făcut în judeţul Gorj. De aceea, toată lauda pentru toţi cei care au muncit la întocmirea acestui album şi pentru cei care au realizat lucrările. De asemenea poeziile sunt adevărate comori acolo, proza scurtă,tot ce am văzut este nemaipomenit, deasupra aşteptărilor mele. De fapt, eu am lucrat şi cu un cerc de creaţie la Tg. Jiu cu toate că am fost bibliotecară. Prima dată am înfi inţat un cerc de drumeţie dar în toate.. cine credeţi ca ne-a ajutat. Cine era director pe atunci cu munca educativă? Domnul profesor Dădălău care nu era decât un sufl et mare, mare, mare ceea ce văd că a rămas astăzi şi mă bucur. Ei bine, am plecat câţiva - şapte elevi - pe munte şi acolo am văzut că elevii ăştia au talent, erau nebunatici. Ce-am făcut? Am lucrat cu ei la liceu, le-am dat câte un rol şi am jucat o piesă. Văzând peisajul pe munte am ajuns la concluzia că trebuie să imortalizăm ceva dar nu eram în stare mai ales eu care în liceu făceam nişte aventuri de care toată clasa râdea. Ei bine, a mai venit d-na Frântu, soţia domnului Frântu într-o zi cu un buchet de lalele şi a adus aşa de frumoase lalele care m-au impresionat foarte mult şi dacă veneai mai la începutul lunii mai, găseaţi în faţa casei mele un minunat covor de lalele. Dar au trecut din păcate. Bun, dar atunci, am zis eu, ce bine ar fi să rămână lalelele astea! Şi zice cineva “ doamnă aduc eu un pictor. Cine? Unul bolnav care citea să recupereze orele pierdute şi vine cu un elev. “ Mă, tu ştii să pictezi?” “ Nu ştiu?” “ Dar, ştii să desenezi?” “ Da” - cu o voce de bas. Cum te cheamă?” “ Luchian”. “ Luchian?” Ca să vedeţi ce trecut avea cercul de pictură de la Tg. Jiu de acolo. “ Mă, tu ştii cine a fost Luchian?” “ M-aţi întrebat în anul întâi” “ în ce an eşti!” „ în anul trei” în două săptămâni am făcut o expoziţie... dar când am vrut să fac cercul de pictură am avut şi opozanţi, Dumnezeu să-i odihnească! Nu le spun numele că nu mai sunt printre noi dar am cumpărat un bloc şi uite ce am lucrat eu, după, care domnul Dădălău a venit şi “ las, doamnă, că îl facem ca lumea” şi am făcut cercul de pictură. Materiale gârla, ca să mă exprim aşa popular, în două săptămâni s-a făcut o expoziţie dar curajul nostru mare a fost că am trecut nişte turişti francezi care luau masa şi au zis unii

92

că ar vrea să cumpere. Ei, apoi ne-au crescut aripile şi a zis d-nul Dădălău că vrea să ne ducem la concursuri că aşa era moda şi bună modă era.

Trebuie să ştiţi că acei copii, nu instruiţi foarte bine,dar talentaţi, nu ştiu cum se făcea dar numai locul I luau. Deci, dacă munciţi reuşiţi în viaţă. Totul e să-ţi placa să faci ceva. In momentele cele mai triste, în momentele extreme dacă ai poftă să pui mâna pe pensulă, pe creion şi pe hârtie te apuci şi faci aşa. Atunci este o treabă bună. Meritul şi prestigiul liceului nr. 2 a fost o perioadă când d-nul Dădălău a fost acolo. Eu m-am pensionat, sunt la vârsta la care sunt: Şcoala Populară mi-a dat acum cinci ani nişte ore aici, deşi aparţineam de Tg. Jiu. Doi ani am fost nevoită să întrerup, am mai încercat anul ăsta şi am realizat ceea ce vedeţi aici (expoziţia de pictură). Oricum, copiii au încercat să-şi spună gândurile aici. Printre ei am însă şi de la Tg. Jiu un elev care este tot la noi la şcoală şi o elevă, dar este în clasa a XI-a la “ Tudor Vladimirescu” care într-un an a reuşit să ia două premii la pictură şi o să-mi spuneţi dacă merită. Lucrările ei sunt pe hol. Se numeşte Mladin Alina. Sigur are alte posibilităţi dar are şi un har de la Dumnezeu pentru că, oricât am pune noi voinţă, dacă nu există acel har degeaba. Trebuie să fi m convinşi că facem treaba respectivă aşa cum suntem convinşi atunci când ne doare stomacul, că în câteva clipe nu ne mai doare şi nu ne mai doare. Eu vă mulţumesc foarte mult că aţi venit la acest schimb de experienţă pentru că mi-am dorit foarte mult să vă cunosc mai ales că vă cunoscusem prin revistă numai după nume, acum vă şi văd, sunteţi tare drăguţi toţi şi aveţi în faţă câţiva dintre pictoraşii noi care au venit astăzi aici să vă cunoască ”.

D-nul ing. Cazan: «Mulţumesc d-lui profesor Dădălău pentru invitaţia de a vorbi în faţa dumneavoastră şi îmi amintesc foarte bine de activitatea pe care am dus-o împreună în cadrul liceului nr. 2 din Tg. Jiu. Să fac o scurtă biografi e ca să-mi cunoaşteţi activitatea şi de pe ce meleaguri mă trag. Sunt născut din 1929, anul acesta am împlinit 70 de ani (se cântă, la mulţi ani! originar din Munţi Apuseni, comuna Balşa. Este cea mai mare comună din Hunedoara dar şi cea mai răspândită în cătune şi sate. Părinţii mei erau ţărani săraci, fară pământ. Au trebuit să plece, să se stabilească în alte localităţi unde puteau, să-şi câştige traiul deoarece numărul copiilor începuse să crească, eu fi ind al optulea. La o scurta perioadă de la plecare, a izbucnit războiul mondial, a fost înrolat tatăl meu în armata austro-ungară. întors după terminarea războiului, a revenit în satul în care se mutase şi unde ne-a găsit. Am făcut la Cugir şcoala industrială, după terminarea ei am fost recrutat pentru şcoala de ofi ţeri de radio de la Sibiu. După asta, am dat examenul de admitere la Institutul de Mineri din Petroşani, unde am fost admis si pe care 1-am terminat în anul 1957. După terminarea acestuia am fost angajai la Uzina electrică din Deva şi după o perioadă de vreo 8 luni de zile am fost transferat la întreprinderea de Prefabricate de la Hunedoara. De acolo a venit după mine de la Craiova şeful de cadre, în anul 1960, pentru a mă lua prin transfer şi aşa am prins în Tg. Jiu la 6 mai 1960.De la aceasta dată am

93

ajuns în funcţia de ing. şef-adj. pe şantierul Gorj care construia Combinatul de Prelucrare a Lemnului din Tg. Jiu. După terminarea Combinatului de Prelucrare a Lemnului am început construcţia Combinatului de Ciment şi Azbociment din Tg. Jiu, respectiv la Bârseşti. Paralel cu munca aceasta de inginer şef din cadrul Şantierului am depus si activitate didactică mai întâi la Şcoala Profesionala după aceea la Liceul nr. 2. După terminarea primei etape am fost transferat tot în interes de serviciu, la Cluj, conducător al unei Staţii de Utilaj Greu din cadrul întregului Ardeal.

După această perioadă, soţia mea a făcut o deplasare la Tg. Jiu, s-a întâlnit cu fostul meu prieten şi apoi director la Liceul nr. 2. Jianu Gheorghe care i-a spus soţiei să ne transferăm la Tg. Jiu pentru postul de director adj. din cadrul Liceului nr. 2. A venit şotia, mi-a spus despre propunere, am acceptat-o şi ne-am transferat la Tg. Jiu. Am activat în cadrul Liceului nr. 2 până în anul 1982 după care m-am transferat în cadrul şcolii de aici de la Săcelu şi am terminat activitatea cu 42 de ani de serviciu încheiaţi aici la Săcelul 1989. De atunci, bineînţeles-agricultorul sfătuitor celor care mi-au cerut părerile. În mare, aceasta a fost activitatea mea. Cât despre activitatea pe care am dus-o pe tărâmul cultural aş vrea să spun că. cu ajutorul cadrelor didactice, cu ajutorul Uniunii Tineretului Comunist s-au putut realiza foarte multe lucruri. Pentru ca în cadrul Liceului în acea perioadă, îndrumător la U.T.C. era d-l prof. Dădălău, care a sprijinii foarte mult această activitate culturală. S-a creat cercul despre care a vorbit şotia: de drumeţie, de poezie, de pictură. A uitat şotia sa amintească de mulţi vizitatori care au trecut prin Liceu şi care au participat la cercurile pe care le-a condus. printre care este si prietenul nostru Marin Sorsean şi alţii care au trecut prin liceu. Indiferent în ce eşti specializat poţi să faci si altceva. Eu va mulţumesc pentru participare şi va aştept la domiciliu. La domiciliul familiei Cazan, ne-a impresionat în primul rând ospitalitatea şi binevoinşa fără seamăn, să-ţi deschizi larg uşa pentru 40 persoane necunoscute în mare parte, nu este un lucru minor. Apoi am afl at că vila în care locuieşte pictoriţa Octavia Cazan şi soţul ei este proiectată şi executată de însuşi d-nul ing. Cazan care ne-a spus: „după ce am vizitat câteva ţări mi-a rămas în minte modelul acesta de vilă, am făcut proiectul şi apoi am trecut la execuţie. In ‘ 70 am făcut fondaţia, în 71 am fost naşul cumnatului meu şi n-am făcut nimic, în ‘ 72 am făcut parterul, în ‘ 73 etajul si apoi am mai stat doi ani după care am început tencuiala şi de-abia după aceea am făcut acoperişul si totuşi simt că încă nu este terminată casa. Vreau să fac exteriorul din nou după care cu siguranţă va urma interiorul şi tot aşa si niciodată nu se termină cu munca. Scara am făcut-o sub formă de spirală pentru a elimina spaţiul mort. Aşa,se spune în expresii tehnice. La subteran am conceput o a doua scară care coboară pe uşa aceasta si merge la subsol, sau la beci cum i se mai spune.” Ceea ce ar trebui noi să reţinem de la întâlnirea cu acei oameni realizaţi din toate punctele de vedere este dragostea pe care au pus-o în munca lor, voinţa cu care au făcut ceea ce au făcut şi îndrăzneala de a merge tot mai sus, tot mai sus fără a se lăsa intimidaţi de eventualele greutăţi

94

si piedici ce apar pe parcurs. Am întâlnit o artistă pictoriţă Octavia Cazan si viaţa parca pare mai bună. Ne-am căutat pe noi în picturile dânsei, am găsit candoare si dragoste. Ce poale fi mai frumos...!?!

Expoziţia de pictură, pe care noi am avut ocazia de a o vizita chiar la dumneavoastră acasă, în ziua de 30 mai a fost locul în care am luat contact cu focarul numit arta şi cultură. Noi care abia ne născuserăm sub culorile picturii, am ajuns să cunoaştem încă un om, încă o valoare, pe pictoriţa Octavia Cazan, pe dumneavoastră stimată doamnă.

Cuvintele doamnei voastre precum şi întreaga expoziţie, ne-au făcut sa trăim un moment unic, acela de a vizita pentru prima dată rasa unui adevărat pictor în carne şi oase. Noi aici, la Mătăsari, suntem nişte oameni care iubim adevărul, frumosul şi binele şi încercăm să cunoaştem nişte oameni care au făcut din înţelepciunea lor un ideal, o adevărată artă. Încă de, la începutul prezentării picturilor dumneavoastră, prin căldura acelor fl ori superbe, ne-au făcut parcă să le simţim mirosul, bucuria lor, şi ne-a surprins faptul în care dumneavoastră ne-aţi vorbit, având o mare răbdare în a explica totul despre fi ecare tablou. Vă mulţumim, doamnă Octavia Cazan, vă mulţumim pentru adevărata ospitalitate de care noi am avut parte la dumneavoastră acasă, văzând ceva ce poate unii dintre noi nu am văzut încă până în acel moment.

Deşi v-am tulburat liniştea dumneavoastră, liniştea unui pictor, care trebuie să fi e respectată, îndrăznim să vă cerem colaborarea, doamnă Cazan, să fi ţi şi pe viitor alături de noi cu o impresie sau chiar un simplu autograf, care ar putea contribui considerabil la formarea noastră artistic. Credem în dumneavoastră, credem că veţi colabora cu noi, şi acestea fi ind spuse nu rămâne decât să punem punct cereri noastre, să rămânem încrezători în personalitatea dumneavoastră de artist. Noi vă aşteptăm si suntem convinşi că nu ne veţi dezamăgi. În încheiere, vă rugăm să ne iertaţi îndrăzneala cu care v-am pricinuit deranjul şi vă rugăm să nu fi ţi supărată pe cei care au nevoie de valori, de dumneavoastră, de Octavia Cazan. Mulţumiri vă aducem pentru tot ceea ce faceţi, pentru că ne înţelegeţi şi ne veţi sprijini. Cu respect, încheiem, aşteptându-vă din nou în paginile revistei noastre, nu înainte de a vă mulţumi că existaţi, doamnă Cazan. şi că avem încredere în ajutorul dumneavoastră. Vă mulţumim! În numele iubitorilor de artă şi frumos.

Şerban Niculina

BAZINUL JILŢULUI - UN VIITOR SIGUR PENTRU TINERETUL MĂTĂSĂREAN

Sunt foarte emoţionat că mă afl u la această activitate asaltată de curând de toate mijloacele de comunicare, fapt care demonstrează că suntem mai mulţi decât suntem aici în acest colectiv de cadre didactice. Aşa se demonstrează că noi

95

suntem preocupaţi spre o dezvoltare pe care o meritam. Cred că sunteţi printre primele centre care organizează asemenea acţiune lăudabilă, de care ne vom aminti câţiva ani de zile. De ce se întâmplă în liceul din Mătăsari sincer vă spun sunt mândru pentru că şi eu am lucrat aici destul de mulţi ani şi poate cei mai frumoşi ani ai mei. În activitatea mea profesională am văzut că aici, în minerit, care reprezintă de fapt viitorul şi schimbarea, trebuie să atingeţi coarda sensibilă, educaţia şi pregătirea omului ca ceea ce are mai frumos şi mai sensibil dezvoltă acele instincte primare pe care din păcate multe sfere le propagă. Sigur vă puneţi problema ce se va întâmpla cu noi, ce viitor are acest bazin: noi parcurgem o perioadă foarte, foarte grea, poate cea mai grea din istoria acestui bazin, perioadă în care practic cu mulţi ani în urmă aici au fost aduşi mii de oameni din diferite zone ale ţării.

Sigur că această perioadă, sau această epocă a fost depăşită cu o altă situaţie. Oricum, cu toate că aici au fost închise mine, peste puţin timp eu zic că dvs., generaţiile care urmaţi după noi, nu trebuie să vă puneţi problema că nu veţi avea loc de muncă, pentru că din acest noian de locuri în care se realizează producţia de cărbune au rămas în dezvoltare acele unităţi viabile care pot asigura o continuitate şi o certitudine a dezvoltării: aici, în acest bazin, avem două dintre ele mai bune cariere din toată ţara şi poate cele mai bune din Europa.

Aceste cariere au rezerve care asigură o perioadă de 40-50 de ani de continuitate, de lucru permanent. Sigur, rolul şi obligaţia noastră este ca în acelaşi timp să creăm alternative: şi aici suntem o masă întreagă, în care proporţia este aproape egală. Pentru această categorie de tineri trebuie să se creeze alternative. Noi, Compania Naţională a Lignitului ne vom implica în viitor pe ideea creării de noi alternative; am aşteptat să vină fel şi fel de investitori în aceste centre cu statut special, din păcate până acum, nu au venit; sigur sperăm să apară. În viitor ne gândim să creăm aceste alternative, să participăm la crearea de alternative pentru ca toată lumea să nu depindă numai de minerit şi să fi e şi activităţi de servici sau alte activităţi în care să fi e absorbită această forţă de muncă.

După părerea mea, în Bazinul Jilţ în doi, trei ani de zile se va crea un echilibru între cei care pleacă şi cei care vor să intre în sistem pentru că s-a făcut acea corecţie masivă, ştiţi foarte bine ce s-a întâmplat în ultimi 2-3 ani de zile.

Obligaţia noastră, a Companiei şi a factorilor locali, este că această schimbare ne-a determinat să facem nişte corecţii şi noi, ştiţi foarte bine, că am produs mari degradări în mediul înconjurător; aşa se întâmplă în toate zonele miniere. Obligaţia noastră morală, profesională, de toate felurile, este să avem un program gândit cu suport fi nanciar să încercăm să refacem această zonă, care a fost o zonă deosebit de frumoasă. Cu peste 90 de ani în urmă aici, pe unde sunt carierele noastre, erau nişte codri deosebit de frumoşi şi noi avem obligaţia să refacem tot, acolo unde ne-am încetat activitatea, să refacem acest mediu.

Începând cu 2000, acestor genuri de activităţi le vom aloca sume foarte

96

importante. De asemenea vom dezvolta şi în continuare mineritul, să contaţi pe sprijinul nostru mai ales după ce am constatat şi ne-am convins că există cadre cu totul deosebite şi că există nişte copii care trebuie să fi e educaţi pentru o viaţă nouă, deci contaţi pe sprijinul nostru în tot ce întreprindeţi aici, pentru că suntem convinşi de faptul că viitorul, va fi schimbat, viitorul ale cărui trepte vor fi realizate de aceşti copii, care au şansa de a avea cadre bine pregătite şi cu intenţii atât de generoase.

Vă mulţumesc pentru şansa pe care mi-aţi dat-o să vin astăzi în rândul dvs. şi contaţi pe sprijinul nostru. Eu, vă mulţumesc!

Ing. Gavril Baican, director general al CNLO

ÎNVĂŢĂMÂNTUL ÎNTRE PRIORITATE NAŢIONALĂ ŞI REALITATE SOCIALĂ

Sfârşitul de veac şi de mileniu a adus, totodată, mutaţii în planul vieţii economice, politice, sociale şi culturale. Ultimul deceniu al acestui secol a constituit o perioadă plină, perioadă de transformări, cu implicaţii asupra tuturor domeniilor, la scara planetară şi în mod deosebit, asupra statelor din Europa de Est, inclusiv a României. Caracteristica dominantă a societăţii româneşti a fost reforma în planul educaţiei. Au existat două etape distincte în planul reformei învăţământului. O primă etapă, când s-a asigurat cadrul legislativ de organizare şi desfăşurare a învăţământului, prin aprobarea Legii 84/1995 şi a Legii 128/1997 şi s-a restructurat şi descongestionat conţinutul planurilor şi programelor de învăţământ şi o a doua etapă, care vizează reforma pe conţinut, introducându-se, începând cu anul 1997-1998, noul plan cadru pentru clasele I-V, activitate care s-a extins pentru învăţământul gimnazial şi clasa a IX-a şi care se estimează să se genereze pentru întregul învăţământ liceal în anul 2003. Şcoala românească a pregătit de-a lungul vremii forţă de muncă pentru toate sectoarele economiei naţionale. Schimbările şi restructurările propuse în acest domeniu au impus, cu necesitate schimbări şi în proiectarea şi fundamentarea reţelei şcolare, în funcţie de nevoile de pe piaţa muncii. Trebuie să menţionăm aceste căutări pe care şcoala le face pentru a se adapta cerinţelor economice de piaţă, neexistând o strategie clară în acest domeniu. Toate aceste transformări în domeniul învăţământului - considerat ca prioritate naţională - s-au propus fără o susţinere fi nanciară corespunzătoare. De aceea, un rol deosebit în această perioadă revine conducerilor unităţilor de învăţământ (managerilor şcolari), care trebuie să găsească şi alte surse de fi nanţare extrabugetară, gospodărirea cu mai multă grijă, ţinând cont

97

de priorităţi, a celor existente de la buget şi implicarea în mai mare măsură a comunităţii locale în cadrul acestui parteneriat cu şcoala.

Pe lângă resursele fi nanciare, resursele umane reprezintă o altă latură importantă, privind asigurarea calităţii procesului de învăţământ. Numai în anul şcolar 1999-2000 s-au pensionat peste 475 cadre didactice, de toate specialităţile, din totalul de 5550, câte îşi desfăşoară activitatea la nivelul judeţului Gorj.

O adevărată maree umană, cu fl uxul şi refl uxul determinate de ieşirile dar şi de intrările în sistem, la cumul sau plata cu ora, sunt necesare acoperirii acestui gol imens a unei experienţe deosebit de valoroase. Formarea iniţială şi continuă a întregului personal, constituie un alt obiectiv prioritar al procesului de reformă.

Numai aşa se vor putea realiza obiectivele reformei, începând de la locul unde se materializează adevăratul program de reformă, adică în clasa unde se desfăşoară programul de instrucţie şi educaţie. Promovarea prin grade capătă valori noi, gradul defi nitiv constituind acreditarea în învăţământ, iar gradele al II-lea şi gradul I - o evaluare periodică, adică reacreditarea. Un accent deosebit se va pune pe organizarea şi desfăşurarea examenelor cu caracter naţional - examenul de capacitate şi de bacalaureat. Se vor avea în vedere, mai ales ieşirile din sistem, dând şanse egale pentru toţi elevii, asigurându-se o pregătire prealabilă şi apoi evaluarea corespunzătoare.

Se are în vedere ca an de referinţă, anul 2005, când se vor urmări efectele reformei educaţionale, refl ectate în descentralizare, posibilitatea ca şcolile să-şi fundamenteze reţeaua şcolară, să-şi încadreze personalul didactic, să-şi stabilească strategia menită să conducă la îmbunătăţirea performanţei, să-şi asigure resursele materiale necesare. Aspectul formativ va fi dominant, iar formarea de abilităţi care să fi e utilizate in timp şi în cotidian, va constitui obiectul central al activităţii didactice. Toate acestea se fac cu oameni, cu pasiune, dăruire, vocaţie pentru acest sector important, care are fi r direct cu viitorul, dar şi cu o susţinere fi nanciară corespunzătoare.

Prof. Gheorghe Gămăneci,Inspector şcolar gen. adjunct

MANIFESTĂRI OMAGIALE

În săptămâna 10-15 ianuarie a.c. la Grupul Şcolar Tehnologic Mătăsari, în organizarea bibliotecii, s-a vernisat o expoziţie “Omagiu lui Eminescu”. S-au ţinut o masă rotundă “Eminescu-omul deplin al culturii româneşti, o seară de poezie “Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie!”. Elevii claselor a XII-a: Marius Parpală, Laura Buruiană, Sidonia Petrescu, Mihaela Gârbaci, îndrumaţi de prof.

98

Dumitru Dădălău, director în exerciţiu şi preşedinte al Fundaţiei “Murmurul Jilţului”, au fost protagoniştii unei interesante sesiuni de comunicări pe tema “Eminescu-ultimul romantic al secolului al XIX-lea”.

Echipaje din câte trei elevi de la clasele IX-XII au susţinut concursul gen “Cine ştie câştigă!” pe tema “150 de ani de la naşterea Luceafărului poeziei româneşti”. În cursul zilei de ieri, a avut loc spectacolul literar-muzical “La trecutu-ţi mare, mare viitor”, prezentat de către elevii ciclului gimnazial şi pregătit de profesoarele Luminiţa Dădălău, Zizi Ceauşescu, Elena Filip.

În tot cursul lunii, de altfel, alte cadre didactice vor ofi cia activităţi instructiv-educative pe aceeaşi tema: EMINESCU.

I.P, Gorjeanul, 1999

G.S.T.M. – E TOT CE AM MAI SCUMP PE ACEST PĂMÂNT

Iată-ne acum într-o ipostază inedită: „ Sărbătoarea Fiilor Jilţului”. Ne-am

adunat aici tineri şi bătrâni, mai ales tineri. Ne-am adunat să fi m martori la încă o reprezentaţie fără egal a Fundaţiei „Murmurul Jilţului”, dar mai presus de toate ne-am adunat, la acest sfârşit de octombrie, spre a cinsti spiritualitatea specifi că a satului românesc. Acest sat, cântat de poeţi şi descris de prozatori, este locul de naştere al veşniciei pe pământ. Sat în care plâng doinele şi râde hora. Satul copilăriei noastre.

Fundaţia” Murmurul Jilţului” se alătura si ea multora în încercarea de a păstra si conserva valorile sacre ale mentalităţii rurale. Această sărbătoare prilejuită de întâlnirea Fiilor Jilţului, este o sărbătoare de sufl et ce a luat naştere odaia cu toamna în Mătăsari. Trebuie să ştiţi ca a avut un ecou imens nesperat. Sincer sa fi u, nu am crezut că va avea atâta faimă Dar, după ceea ce s-a întâmplat anul trecut, tot farmecul acela, toate emoţiile de atunci parcă mă năpădesc şi acum. Şi pot spune chiar că este fi resc să fi e aşa. Pentru că, sincer vă mărturisesc de abia aştept focul prieteniei şi să jucăm din nou “ hora unirii”. E ceva care mă dă peste cap şi pentru toate îmi permit să-i mulţumesc profesorului Dumitru Dădălău pentru că ne face să ne simţim mândri de tot ceea ce exista în jurul nostru. În calitate de reprezentant al tinerilor fi i ai Jilţului, nu pot decât să salut aceasta iniţiativă, să fi u părtaş la tot ceea ce se întâmplă azi aici si vă promit că voi fi alături de dumneavoastră în astfel de momente difi cile.

Liceul nostru se poate lăuda cu fundaţie, revistă, cenaclu, apariţii editoriale, rezultate la olimpiadele si concursuri si un frumos muzeu. Am învăţat aici doisprezece ani de zile şi n-am ştiut să preţuiesc această şcoala îndeajuns. Sunt un fi u al văii Jilţului, m-am realizat în aceasta scoală, aici practic am învăţat sa fi u om. Am avut colegi poeţi. colegi care ştiau să cânte. Muzica lor ne-a

99

bucurat urechea prin glasul unor certe viitoare stele. care stele se prefi gurează a avea un cer senin; asta numai după truda, sudoare si efort depus. Acum, când valorile tradiţionale cunosc o oarecare descendenţă, când poezia numai constituie raţia de spiritualitate, doza inoculată de fi ecare dependent de frumos zi de zi, când mercantilitatea clipei tinde sa devină sau mai rău a si devenit prioritate pe lista de valori a individului, într-un Mătăsari al sfârşitului de secol şi mileniu se încearcă, cu optimism constructiv, reînnoirea si revitalizarea tradiţiilor pierdute, se încearcă şi chiar se reuşeşte menţinerea nestinsă a torţei spiritualităţii umane. Că sunt întruniri cu personalităţi, scriitori. jurnalişti, fi losofi , oameni de marcă, adevărate modele, că sunt activităţi de cenaclu sau distractive, clăci, cert este că elevului mătăsărean nu i s-a permis lâncezirea minţii. Este un lucru benefi c acesta, iar faptul că astăzi ne afl ăm aici dovedeşte efi cacitatea sa şi că nu în zadar ne-am ostenit. Noi, tinerii, suntem de fapt mici piese ale acestui angrenaj organizatoric; puteam spune chiar cu încredere că greul este dus de înaintaşi. Dar totodată putem afi rma cu şi mai mare încredere, că peste timpuri greul va atârna şi pe umerii noştri. Noi suntem aceia care reprezentăm continuitatea pe aceste meleaguri. Noi suntem azi şi vom fi şi mâine. Azi putem învăţa, lua aminte iar mâine putem duce mai departe totul.

Această sărbătoare nu este numai a noii generaţii cum s-ar crede. Această sărbătoare este a tuturor, a tuturor fi ilor Jilţului. lată încă un motiv în plus de a privi şi trata evenimentul cu seriozitate.

În încheiere, pentru a nu deveni indezirabil, vă mărturisesc că sunt mândru, pur şi simplu sunt mândru că mă număr printre fi ii acestor văi a Jilţului, dar mai ales sunt mândru de liceul meu şi nimeni nu-mi poate lua această mândrie. Cum unii se mândresc cu „ L.T.V.-ul”, cu Şcoala Normală, eu mă mândresc cu „G.S.T.M.-ul”. In fond şi la urma urmei, liceul din Mătăsari, prin dascălii şi elevii săi, este principalul organizator al acestui măreţ şi fenomenal eveniment. Un prieten avea o vorbă pe care îmi permit să o citez şi eu „se întâmplă ceva dumnezeiesc aici” şi cu adevărat se întâmplă.

N-aş vrea să închei înainte de a vă mulţumi tuturor pentru participare, pentru că sunteţi alături de noi şi ne sprijiniţi. Vă mulţumesc şi să dea domnul să ne întâlnim sănătoşi şi cu voie bună la anul!

Adrian Dobromirescu

SĂRBĂTOAREA „FIILOR JILŢULUI”

Sâmbătă, 23 octombrie, Fundaţia „Murmurul Jilţului”, Liga „Fiii Jilţului”, Consiliul Comunal si Primăria Mătăsari, cu implicarea directă a conducerii Grupului Şcolar Tehnologic, au chemat toţi locuitorii din Mătăsari să participe la marea sărbătoare a Fiilor Jilţului în mijlocul mătăsărenilor s-au afl at şi ofi cialităţile judeţului,,,marea adunare populară” având parte de un bogat

100

şi atractiv program artistic prezentat de Ansamblul Doina Gorjului din Tg-Jiu, Ansamblul Maria Apostol al Şcolii Populare de Artă şi formaţiile cultural–artistice din judeţ. Sărbătoarea a fost marcată şi de balul bobocilor, lansarea revistei,.Murmurul Jilţului, pentru ca, odată cu lăsarea - serii, locuitorii să se adune în jurul Focului Prieteniei. Unul dintre organizatori ne-a declarat;,,Toţi tinerii au posibilitatea să participe la un carnaval al tineretului, să se distreze şi să facă o noapte mătăsăreană de pomină. Suntem bucuroşi că, în ciuda timpului nefavorabil desfăşurării acestui eveniment, prezenta oamenilor în Valea Jilţului a fost numeroasa. Toată lumea s-a simţit bine, a uitat de necazuri şi de nevoi”.

Diana Gorlă (ORA, 8.05)

TINEREŢE – IUBIRE – PRIMĂVARĂ

Nu puteam descrie cele patru zile petrecute în tabăra de creaţie de la Săcelu din perioada 28–31 mai 1999, decât prin simple cuvinte. De ce? Pentru că am fost înconjurată de tineri, am întâlnit iubire de frumos şi oameni a căror viaţă este o continuă primăvară.

Tabăra a fost condusă de domnul profesor Dădălău Dumitru, iar copiii au fost cele mai bune talente ale Fundaţiei Murmurul Jilţului. Au fost vizitate foarte multe obiective scopul educaţional fi ind realizat. Copiii au văzut mânăstiri, localităţi reprezentative ale judeţului Gorj, muzee, trasee ale Carpaţilor Meridionali.În Săcelu s-auobservat efectele balneoclimaterice ale unor ape termale şi copiii au fost încântaţi. Dar să nu uităm scopul taberei: CREAŢIA.Copiii au avut clipe minunate prin artă (pictură, poezie, cântec). La Săcelu cel mai mult m-a emoţionat întâlnirea cu o frumoasă familie de gorjeeni – familia Cazan. Doamna Octavia Cazan este membră a Asociaţiei Artiştilor Plastici din Bucureşti, iar din anul 1994 membră a C.I.V.A. din SUA. La şcoală ne-a prezentat o serie de desene ale copiilor, îndrumaţi de dumneaei iar acasă am văzut o expoziţie fenomenală. Peisajele doamnei Octavia Cazan sunt imagini ale unui sufl et cald; culorile fi ind cutremurătoare alternând de la rece la cald. Ne-au plăcut toate picturile, începând cu peisajele ţi terminând cu fl orile imortalizate pe pânze expresive. Nu am calităţile şi componenţa unui critic de artă de aceea vreau să adaug că pe mine m-a emoţionat omul Octavia Cazan. Nu-mi închipuiam că în această lume dominată de cuvintele „bani, stres, lipsuri, sărăcie” aş putea întâlni un om simplu dar extrem de bogat sufl eteşte. O femeie care iubeşte natura, până la extrem, o femeie care are în degete prelungirea sufl etului şi în culoare iubirea pentru Dumnezeu. Sufl etul femeii este o carte deschisă sau un mister ce nu se lasă dezlegat ? Eu cred că sufl etul doamnei Octavia Cazan este descifrabil datorită picturilor văzute de mine. Sunt nemaipomenite! Mi-a plăcut modul elegant şi

101

simplu în care familia Cazan a primit un grup de 40 de oameni; copii au rămas încântaţi şi emoţionaţi. Totuşi doamna Cazan n-ar fi putut realiza tot ceea ce am văzut fără sprijinul domnului Cazan – un om care şi-a dedicat viaţa învăţământului şi copiilor în general.Am rămas încântată de acest episod al activităţilor din tabăra de creaţie – întâlnirea cu familia Cazan – pentru că am realizat că numai o familie unită, bazată pe respect şi înţelegere, poate realiza lucruri măreţe. Am înţeles încă o dată că nu lucrurile materiale contează în viaţă ci ceea ce realizezi pentru oameni, pentru viitor, ceea ce laşi în urma ta. Fericită este doamna Cazan pentru că lasă pentru viitor tablouri minunate.

Îi mulţumesc, domnului Dădălău Dumitru, că mi-a putut înlesni cunoaşterea unor astfel de oameni din Gorjul nostru frumos, oameni care m-au făcut să fi u mai optimistă şi încrezătoare în viitor. Le mulţumesc copiilor din tabără pentru că mi-au amintit de tinereţe, copilărie, frumos şi puritate acum când totul e gri şi pesimist în jur. Sper că vom avea şi noi copii care să calce pe urmele unor oameni ca cei pe care i-am întâlnit în aceste zile de mai. Oamenii aleşi, au fericirea măririi chiar când sunt nefericiţi şi renumele este cea mai mare fericire pentru ei. Un om ales este Octavia Cazan, şi-i mulţumesc pentru că a fericit mulţi oameni pe pământ.

Inginer Carmen Pădureţ

SCRISORI DESCHISE DE LA FIII JILŢULUI Mari Oae. Dragii noştri, îmi vine greu, ca întotdeauna, să exprim tot

ceea ce gândesc despre dumneavoastră şi nu pentru că sentimentele nu ar fi sufi cient de puternice, ci pentru că sunt foarte variate, încât nu ştiu ce să zic mai întâi. Mi-aţi fost în acelaşi timp părinţi, profesori, tanti Lenuţa şi unchiul Ionel au ţinut loc bunicilor mei de departe, Nadia şi Nicoleta m-au sfătuit, m-au tratat ca pe un om mare deşi eram şi mai mică şi vedeţi, nu am cum să vă uit vreodată.

Pentru toate acestea vă mulţumesc şi mai ales, vă mulţumesc domnule profesor pentru că mi-aţi transmis dragostea pentru limba română. Acest lucru m-a ajutat întotdeauna să mă descurc, m-a ajutat la bacalaureat, să iau note mari (10 la oral şi 8,80 la scris). La matematică şi la istorie am luat mai puţin, dar în fi nal am trecut cu 7,24 medie care nu mă face fericită nici tristă,doar mulţumită. În liceu la noi au luat foarte puţini de la mine din clasă au luat 4. Sper ca la Mătăsari să fi trecut cu bine şi colegii mei la care m-am gândit în fi ecare zi de examen. Învăţ, în continuare, fi indcă mi-ar plăcea să intru la teologie, dar nu ştiu dacă o să reuşesc. Am două prietene la Craiova care au terminat facultatea şi la care o să mă duc să mă ajute la gramatică şi Dogmatică.

Şi acasă s-au petrecut între timp multe. Din martie n-o mai avem pe muma Sofi ca. Ne-a rupt sufl etele de durere cu plecarea ei grăbită, amintire ce mă umple de tristeţe în fi ecare zi în care mă gândesc la tot ce s-a întâmplat. A stat

102

trei săptămâni în spital (avea ciroză), timp în care m-am dus în fi ecare zi la ea, de parcă aş fi putut să-i i-au din suferinţă. Eu am sperat să-i fi e bine, dar acasă a mai stat cu noi doar o săptămână. De atunci mami şi tati au stat mai mult la tae, că nici el nu mai poate să facă mare lucru. Au zugrăvit şi au vopsit casa, pentru că săptămâna trecută ne-am mutat aici defi nitiv.

E cam în margine, nu e ca la părinţii lui tati, dar e liniştit şi nu avem cu cine să ne certăm în fi ecare zi. Florin va veni la toamnă din armată şi probabil că o să se însoare. Soră-mea vine rar pe la noi, că are multă treabă, iar Manuel e mare şi nebun de nu mă înţeleg cu el. Îmi vine cam greu să mă obişnuiesc aici. E prea pustiu. Eu de când mă ştiu, m-am dus tot timpul acolo. Am prieteni pentru care m-am dus tot timpul acolo. Am prieteni alături de care m-am născut, am crescut şi acum mi-e greu să mă despart de ei. Îmi doresc din tot sufl etul să învăţ, să mă duc la facultate, să fi u în rândul lor, pentru că toţi sunt studenţi. Dar dacă n-o să reuşesc cu mintea mea, mami şi tati n-o să aibă niciodată bani să mă duc la o facultate particulară. Cu pensia lui tae abia reuşesc să poarte cheltuielile prin casă. Uneori, când văd la televizor distrugeri aduse de inundaţii, mă mulţumesc că suntem sănătoşi şi fericiţi fără calamităţi. Şi faţă de unii oameni din sat o ducem bine. Se descurcă tati cu tractorul, cu maşina, în general avem tot ce ne trebuie, mai puţin bani. Dar dacă m-aş gândi numai la timpurile negre, nu aş mai avea curaj nici să sper. Dumneavoastră ce mai faceţi? Aş vrea să vă găsesc sănătoşi pentru că aş vrea foarte mult la Mătăsari. Îmi vine câteodată dor de numai pot să mai stau. Întotdeauna vorbesc cu mami despre dumneavoastră, ne întrebăm ce mai faceţi, dacă sunteţi sănătoşi,ce mai fac fetele … Mie îmi este tare dor de ele, nici nu am idee despre cum arată. Închei, mica mea scrisoare, aici. Îndrept gânduri bune către dumneavoastră, către şcoala unde am învăţat atâţia ani. Urez revistei „Murmurul Jilţului”pagini pline de frumuseţe şi de măreţie şi de acum înainte, cu redactori cel puţin la fel de talentaţi, ca cei din generaţia noastră. Şi mai vreau,ca domnul profesor să fi e sănătos, pentru a crea alte lucruri bune. Sărut-mâna! La mulţi ani, Nico!(era să uit)

Mia Pitaru. Sunt din comuna Mătăsari, judeţul Gorj, absolventă a clasei a VIII-a B din cadrul Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari, unde am avut ca dirigintă pe doamna Dădălău Floarea.

Aici, am învăţat cu adevărat ce este aceea matematică, română, geografi e, istorie, limbi străine, iar în timpul liber informatica având ca profesor pregătitor pe doamna Dădălău Floarea. Rezultatele la cursurile de zi şi la concursuri, olimpiade s-au datorat în primul rând profesorilor pregătiţi în meseria respectivă, dar şi aparaturii cu care este dotată şcoala (calculatoare P.C., instrumente muzicale ş.a.). Niciodată profesorii nu s-au limitat numai la timpul rezervat cursurilor de zi, astfel că la limba şi literatura română, la matematică doamnele profesoare Luminiţa Dădălău şi Floarea Dădălău au lucrat ore suplimentare cu noi, pentru a putea cuprinde materia necesară examenului ce urmează să fi e. Noi, elevii,

103

mergem la şcoală la ora 7:30 dimineaţa pentru a lucra la matematică sau la limba română. Nici un efort nu a fost prea mare din punct de vedere al doamnelor profesoare şi au făcut totul ca să ne ajute pe noi, elevii. S-au străduit să ne determine de a asimila toate cunoştinţele necesare acestui examen atrăgându-ne şi în alte activităţi intelectuale în afara orelor de curs (cercurile de informatică, matematică, teatru, de dans modern şi popular, cenaclu folclor ş.a.).

O mare importanţă în dezvoltarea noastră intelectuală a avut-o revista şcolii „Murmurul Jilţului”, condusă de domnul profesor Dumitru Dădălău, în cadrul căreia am publicat şi eu mici poezii şi picturi. Dacă nu existau aceste activităţi nu puteam face faţă cerinţelor actuale. La absolvirea claselor V-VIII am fost îndrumată, spre dorinţa mea,de doamna dirigintă Floarea Dădălău să urmez un liceu al ştiinţelor reale, astfel m-am înscris la Liceul nr. 2 din Târgu –Jiu, secţia informatică – telecomunicaţii. Examenul de admitere în liceu a fost un adevărat examen de curaj al meu personal, cu multe emoţii, înconjurată numai de persoane necunoscute, rivale care îmi dau emoţii, mă descurajau şi în acelaşi timp mă ambiţionau să nu cedez, pentru a demonstra că munca mea şi mai ales munca profesorilor mei, ce nu au precupeţit nici un efort pentru pregătirea noastră în vederea acestui examen. A fost pentru prima dată când în prezenţa unor cadre necunoscute m-am străduit să dau viaţă muncii depuse de doamna dirigintă, Floarea Dădălău şi de doamna profesoară de limba şi literatura română, cât şi la matematică subiectele impuse, nu au depăşit materia claselor V-VII şi puteau fi rezolvate cu uşurinţă însă şi-au dat concursul emoţiile, timpul, pretenţiile examenului, cadrul în care se desfăşura concursul şi poate şi unele scăpări ale mele m-au determinat spre a atinge punctul culminant al acestui examen. Am fost destul de pregătiţi, după părerea mea la disciplinele pentru examen, drept pentru care le mulţumim din sufl et acestor două cadre didactice.

Nu am uitat sfaturile dumnealor nici chiar în timpul examenului. Nu mă pot pronunţa că a fost greu sau uşor, dar sunt fericită că am trecut pragul acestui examen în mod favorabil şi asta nu înseamnă că nu-mi dau seama că vor veni şi alte momente difi cile în viaţa de liceană. Acest examen mi-a dat mai mult curaj să sper că voi ajunge şi eu informatician de nădejde al viitorului. De câte ori măgândesc, în special pe doamna dirigintă Floarea Dădălău, căreia îi mulţumesc că a fost ca o mamă pentru mine şi îi dedic, în încheiere, câteva versuri compuse de mine: „M-a călăuzit o stea,/Mi-a provocat un semn/Cerându-mi să înving lumea/Am strâns lacrimi,/Pentru a-mi spăla faţa/Şi sufl etul…/M-am regăsit apoi/în cadrul meu/Şi m-am trezit acum/Cu steaua, care/Face parte din mine…!”

104

DECADA CULTURII SCRISE LA MĂTĂSARI

Acum când şi cea mai fragilă sufl are s-a lăsat contaminată de mirajul întâlnirii cu Sine, când suntem mai conştienţi parcă şi totodată mai cu luare amintire la îndemnul lui Brâncuşi: „Să nu uităm niciodată să fi m copii”, tocmai acum cred că merită să ne aducem aminte şi de afi rmaţiile psihologului Victor Frankl: „cea mai umană dinte toate cerinţele omeneşti este dorinţa de a avea un sens”. Dar, există un sens ? Care este sensul? Cioran concluzionase: „Dacă lumea ar fi avut un sens,s-ar fi relevat până acum şi noi l-am fi afl at”.

În toată această febrilă căutare de sensuri, cea mai îmbucurătoare dintre reuşite este Poezia, singura în măsură să dăruiască Cunoaşterea De Sine, singura în stare să-ţi ofere sprijin pe urcuşul spre nemurire. Ce este Poezia? „Poezia este Cum dar mai ales Precum”, spunea poetul Ion Popescu. Şi nu pot să nu întrevăd scânteia de gând a lui Nicolae Diaconu: „POEZIA ÎNCEPE (ŞI ) DE LA MĂTĂSARI…”. Şi, pentru că veni vorba de Mătăsari, să-mi fi e permis a spune câteva lucruri. Da, „poezia începe (şi )de la Mătăsari” pentru că, luni 19 ianuarie 1998, Poezia s-a mutat la Mătăsari. Sau, cum spunea sufl etul acestei acţiuni „CAPITALA CULTURII GORJENE S-A MUTAT, CHIAR ŞI PENTRU O SINGURĂ ZI –LA MĂTĂSARI…”. Cu aceste cuvinte se deschidea, la numai 4 zile după sărbătoarea SFÂNTULUI POEZIEI ROMÂNEŞTI, manifestarea de sufl et, la care s-au reunit oameni de sufl et, personalităţi remarcabile, manifestare ce s-a consumat în incinta liceului din Mătăsari. Maestrul Nicolae Dragoş,Viorel Gârbaciu - inspector şef cultură, Constantin Popescu – Centru de Îndrumare al Creaţiei Gorj, Nicolae Diaconu, Adrian Frăţilă, Dumitru Grama, Costel Dobriţescu – poeţi, Alexandra Andrei – director al bibliotecii „Cristian Tell” din Târgu Jiu, sunt numai câteva nume care au „iradiat” în acea zi, în Mătăsari. Şi cum la un astfel de eveniment presa este inerentă, Gheorghe Strâmtu de la „Opinia” şi ziarul „Gazeta de sud” au fost la datorie. Cu toate acestea s-au petrecut sub frontispiciul „DECADEI CULTURII SCRISE” –oblăduită de Viorel Gârbaciu. Editura „Punct”a fost cea care s-a prezentat şi şi-a prezentat creaţiile şi creatorii. A fost ceva frumos, de sufl et, menit să ţină aprinsă făclia spiritualităţii româneşti ceva care a respirat la înalte cote organizatorice. Şi meritul îi revine, incontestabil, domnului profesor Dumitru Dădălău, cel care a ştiut să facă în aşa fel încât, la Mătăsari, să vină primăvara mai repede. Bucuria a fost cu atât mai mare cu cât cu cât, în mijlocul nostru, s-a afl at maestrul Nicolae Dragoş, poet naţional, spirit ludic, om care s-a întâlnit cu sine. Credeam că cel mai „gustat” moment din program a fost lectura poetului şi publicistului Nicolae Dragoş care ne-a amuzat cu amintirile hazlii ale lui Benone Sinulescu, a cărui viaţă cu toate peripeţiile ei a imortalizat-o între coperţile cărţii sale. Şi pentru că poate nu toţi dintre cei prezenţi au optat pentru „Viaţa ca un cântec” a îndrăgitului cântăreţ(fi ind atât

105

de multe cărţi), iată o întâmplare hazlie povestită de Benone Sinulescu, pe care, reproducând-o, cred eu că n-o să se supere nici domnul N. Dragoş, nici domnul Benone Sinulescu: „Altădată, vine o femeie la mine, şi zice: „Vai, atât de mult vă iubim, domnule Benone, şi pe dumneavoastră şi pe doamna Irina, încât vrând să vă ştim mereu lângă noi, ştiţi ce-am făcut?” „Ce-aţi făcut”, am întrebat curios: „Ştiţi, noi avem un căţel şi o pisică şi la câine i-am zis Benone, iar pisicii i-am zis Irina. Şi mereu vorbim cu ei: Pis, Irina, marş, Benone!”Ha! Ha! Ha!”. Într-o emulaţie extraordinară, s-a glumit, s-a vorbit despre poezie, s-au recitat versuri astfel încât, am putea spune că această întâlnire a fost liant între două generaţii. Au recitat ei – poeţii mari, consacraţi, arbori duri, - am recitat noi, tineri încă vlăstari, fragili. Ceea ce a frapat mai mult a fost dorinţa şi dispoziţia de receptivitate a actului de cultură de către elevi. A fost minunat! La sfârşit, într-o foarte caldă comunicare între creator şi consumator, s-au dat autografe de căître cei în măsură să le ofere. Şi nu putea fi altfel! De aceea, mă mir şi mă bucur, ţin fruntea sus şi mă fălesc că sunt elev al liceului din Mătăsari şi totodată mă văd norocos de faptul că, aici, am găsit „modelatori” pe măsură. La Mătăsari, în acea zi, soarele a fost alături de noi şi la propriu şi la fi gurat. Şi ce ar fi mai frumos decât să închei cu vorbele lui Nicolae Dragoş cel care ne-a făcut cinste, mare cinste venind la Mătăsari, în „cuibul nostru de vulturi” sau în „cuibul nostru de poezie” – cum vreţi să-i ziceţi: „Şi cum localitatea în care trăiesc, gândesc şi scriu aceşti tineri se cheamă Mătăsari şi cum mătasea face parte din ceea ce ne putem imagina mai delicat şi mai frumos, sper ca din cuvintele alese să fi e ţesute în timp pânze alese şi ce bine ar fi ca ele să aibă sensibilitatea care ne-au lăsat-o moştenire de incontestabile covoare gorjeneşti. Augure”

A.D.E.G.

Poetul

Poetul, nu-i pasăre de searăCu cântecul întârziat în guşăNici pasăre de pradă care-n ghearăPoartă simbolic urme de cenuşă.

Poetul nu-i o clipă pentru ieriEl este timpul fără de - ncetare Cum e lumina pentru care speriUrcând prin univers din zare-n zare

Poetul nu-i o cobză a nimănuiSunând cum bate vântu-n corzi uitatePoleitor al falselor statuiPoetul nu-i! E zbor şi libertate

106

În drumul lor mai tainic luminează Luceferi ce-i întâlnesc cuvântulMare în curcubeu se – nveşmânteazăCând versu – nvaţă valul duios cutreierându-l.

Nicolae Dragoş

Despre vers

Totul se compară? până şi adevărulspre care năzuim ca spre Mecaca şi-a semănat cu timiditate înfrângerea lăsând spre hazarduri grea ipotecă?

totul pare să aibă o limită?cum norii pier cu superbie de ploaiecad pe umerii noştri, fără de ştiretot felul de intemperii, în şuvoaie?

oare catastrofal e poetulcând îşi urcă drama intimă-n Olimp?cum să vă spună că pentru adevărul acelapentru lestul ce lasă să urce în voie macelade-o veşnicie, cântândnu mai are nici zare, nici timp?

lasă poetul cortina să cadă pe actul ce-a fost(acceptând poate altul anost)

vârsta poetului fără timp enumai să poată ceasul de iericu altul, de astăzi, să-l schimbe.

Nicolae Dragoş

Imperiul privirii

Sunt cavalerul gol eliberat de zale,Hildago care poartă un copil de bărbier Nerăbdător trist al viselor, vă cerSă rătăcim în largi, perfecte rotocoale,

107

Printr-o imensă vale necutreierată,În care sângerează macii în tăcere,Unde-s copacii cu frunzele prea greleŞi oamenii cu urechile de vată.

Din loc în loc ciudate caravane,Armate albe de epave în derivăŞi care violete gonind în perspectivă,Cu somnambuli apatici pe olane

Îndepăratre zări aruncă ploi rebele,Care-ntre noi rămân deodată suspendele …Vă rog acum,să împărţim pe jumătate Acest fl uid-imperiu al privirii mele

Costel Dobriţescu

Cunoaşterea de sine

Da,eu cunosc:fi ecare moare singur şi numai odată moare defi nitiv

Prin vârful de cruce al clopotniţeidangătul de clopot va curge spre cervestind sosirea-mi.

Doamne, prin locurile tale fără de timpdacă grai nu avea-voi, să-mi laşi al meu chip!

D. Grama

108

Rondelul ghioceilor

La tâmple-s ghiocei de-argint Dar nu vestesc primăvarăÎncepe timpul să te doară…Şi le-ai urat bine-aţi venit…

Ştii oare cine i-a sădit ?Când s-au ivit întâia oară?La tâmple-s ghiocei de-argint Dar nu vestesc a primăvară…

Şi nici nu ştii când ai trăit Ca gânduri triste te-nfi oarăDe ce acum întâia oară Îţi pare căte-ai irosit?La tâmple-s ghiocei de – argint…

Luminiţa Dădălău

Rondel trist

Pădurea desfrunzită geme lung Strigă la cer cu ramurile înnodate Plâng răvăşite frunzele uscate Cu lacrimi roşii şi măceşii plâng

Nu mă întreba de ce mă duc în crângCând-nici o frunză verde nu se zbate Pădurea desfrunzită geme lungStrigă la cer cu ramurile înnodate

Se zbate-n piept un iepure nătâng Şi-n colivia-i şubredă nu poate Să cheme desfrunzită libertatea De-aceea poate-n inimă şi-n crâng Pădurea desfrunzită geme lung…

Luminiţa Dădălău

109

Timp

Cerul îşi scaldă nimicul în apă,Visele plouă-n miraje identice,Şonuri galactice duc, câteodată,Sacrele murmure spre luminile veşnice…

Patimile lumii nu au timp, nu au scut,Milenii se scurg în tăcere,Balanţa înclină un sufl et vândutStă auru-n pungă şi fi rea în miere…

Mărgăritarele lumii nu mai plouă în noi,Gheaţa îşi creşte cristale-n mizerii;Trei paşi, mai nesiguri,plus doi înapoi,Ne-afundă cu-ncetul în aspre decenii.

Trăim între ziduri de ace orare,Clipa se duce înainte-înapoi,Timpul fecundităţii milenare Nu-l vom putea cunoaşte noi…

Clepsidra petrece şi astăzi la fel Zise, planoare în cerul păzit,Dar cugetul lumii se pierde şi elÎn lumina de ocazii,suprem labirint.

Cornel Bălescu

UN LICEU PREGĂTIT DE SĂRBĂTOARE

Nu demult, înainte de a lua vacanţă, s-a organizat de către liceul nostru o frumoasă serbare cu prilejul Sfi ntelor Sărbători de Crăciun.

Prin grija domnului director au putut lua parte şi de această dată copiii din şcolile comunelor vecine, cum de altfel s-a petrecut şi anul trecut, doar că anul acesta au fost în număr mai mare. Ei au vizitat fi ecare clasă, acestea fi ind împodobite cu diferite ornamente specifi ce sărbătorilor de Crăciun, le-au admirat şi cred că au rămas surprinşi de ceea ce avem noi la şcoală.

Începând cu ora 11,00 am coborât în sala de sport, acolo ne aştepta un

110

decor minunat format din instalaţii, baloane, hârtie creponată şi elevii care ne-au încântat cu minunatele colinde cât şi cu acele căciuliţe de Moş Crăciun, toţi avându-le alături de bluzele albe care îţi dădeau un sentiment de tinereţe.

Acea atmosferă ne-a încântat pe toţi făcându-ne să ne simţim bine, să fi m mai voioşi şi mai plini de viaţă. Ascultând cu mare atenţie ceea ce se petrece pe acea scenă amenajată special pentru serbare, am avut marea bucurie de a-i admira şi pe colegii noştri de clasă, care au fost incluşi în acel program cu bine cunoscutul ritual capra şi bineînţeles alături de ursul, vicleiul, steaua, pluguşorul.

Am petrecut mai bine de jumătate din zi bucurându-ne de acea atmosferă şi plecând cu sufl etul împăcat, că ceea ce s-a întâmplat în nici un liceu. Chiar şi acum, după trei săptămâni, acele momente ne-au rămas în minte şi în sufl et şi aşteptăm cu nerăbdare şi alte evenimente ce vor mai veni.

Turcitu Valentina

O VIZITĂ FĂCUTĂ DE ELEVII CLASELOR A VIII-A LA COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC

MĂTĂSARI

Cu prilejul sărbătorilor de iarnă liceul nostru, împreună cu elevii şi cadrele didactice, a sărbătorit aceste mari evenimente. Aşadar, în ziua de 19 decembrie 2000 s-a realizat un program artistic dedicat întrutotul acestora.

Liceul nostru în acea zi era vizitat de către elevii claselor a VIII-a din Slivileşti, Bolboşi, Trestioara, Corobăi, Dragoteşti, Brădet, Negomir, Raci, Valea şi Miculeşti. Cu toţii ne-am apucat la o întrecere în amenajarea şi împodobirea sălilor de clasă specifi c acestor sărbători. În acea zi, elevii împreună cu doamnele profesoare au venit la noi să ne viziteze. Aceştia au venit cu maşinile elevilor.

O profesoară de la Bolboşi după ce a ajuns cu elevii în Mătăsari i-a băgat într-un bar neştiind unde să meargă cu ei, a fost o întâmplare tare hazlie din acea zi. Ei au început să viziteze mai întâi Muzeul Jilţului afl at la grădiniţă rămânând impresionaţi de ceea ce au văzut acolo deoarece au avut ce admira, fi ind obiecte antice de valoare. Apoi au mers prin fi ecare cabinet în parte: de informatică, biologie, chimie, fi zică, română şi matematică, văzând cât este de dotată şcoala noastră cu toate necesităţile folosite pentru anumite scopuri. Iar după aceea, mergând prin fi ecare sală de clasă, rămânând entuziasmaţi de ceea ce avem noi în liceul nostru. După încheierea acestei vizite la care am participat cu toţii fi ind foarte emoţionaţi am mers în sala de sport unde am asistat la programul artistic. Toţi elevii au plecat cu o părere foarte bună despre liceul din Mătăsari.

Bertea Camelia

111

COLINDE

Colindele sunt cântece tradiţionale de Crăciun. Ele vestesc şi preamăresc naşterea lui Isus, venit pe lume ca să mântuiască oamenii de păcate. Reiau sub diverse forme emoţionante, povestea biblică a naşterii Mântuitorului, colindele exprimă bucuria oamenilor cu ocazia acestei sărbători creştine.

În spiritul păstrării tradiţiilor strămoşeşti, şi la Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari s-au pregătit sub îndrumarea profesorilor, grupuri de elevi care au mers şi au colindat la principalele întreprinderi din zonă. Dar cu două zile înainte (19 decembrie 2000) au prezentat sub forma unui spectacol în faţa cadrelor din zonă: steaua, vicleiul, ursul, căpriţa, pluguşorul, sorcova. Steaua, colindul şi vicleiul sunt specifi ce serii Ajunului de Crăciun, vestesc şi preamăresc naşterea Domnului Isus Hristos.

Pluguşorul este un cântec tradiţional care se cântă în noaptea Anului Nou. Exprimă urări legate de belşug şi gospodărie, pornind de la povestea lui „bădica Traian”, care a început să are şi să semene, obţinând o recoltă bogată. Pluguşorul se lega în trecut de începutul anului calendaristic, care la români coincidea cu începutul anului agricol, 1 martie. Prin schimbarea sistemului de numărare a anilor, obiceiul s-a mutat în timpul sărbătorilor de iarnă. În felul acesta se explică ideea muncilor de primăvară cântate în pluguşor. Sorcova se cântă în prima zi a anului. Sorcova îşi are originea tot la romani, care se felicitau la începutul anului cu o ramură de dafi n verde. Cântecul şi „sorcovitul” sunt considerate aducătoare de noroc, de sănătate şi bucurie.

Pîrvu Cătălina Delia

LICEUL MEU, GRĂDINĂ ÎNFLORITĂ

Da! Liceul meu, liceul nostru este o adevărată „Grădină înfl orită”. Acest liceu a fost dat în funcţiune acum 20 de ani, avându-l ca director pe omul care a dovedit că este omul potrivit la locul potrivit, numim aici pe domnul profesor Dădălău Ion. Cel care a făcut ca în Mătăsari să poată să înveţe mai multe generaţii de copii, din ziua de astăzi să nu mai mergem la alte licee, ci aici în Mătăsari.

Această citadelă a învăţământului românesc este aşezată într-o vale şi anume „Valea Jilţului”. Deşi unii încearcă să desconsidere acest liceu să nu aibă faimă în judeţ şi nici în ţară, dar datorită evenimentelor care au loc aici, el a dat dovadă că nu contează faima pentru a îndeplini ceea ce ţi-ai propus şi cel mai mult contează să-ţi doreşti acest lucru.

112

Acum patru ani a avut loc lansarea primului număr al revistei „Murmurul Jilţului” odată cu depunerea jurământului de către preşedintele ţării, Emil Constantinescu. După apariţia numeroaselor numere, revista anul trecut a ocupat locul III la etapa naţională şi locul I la etapa judeţeană, iar anul acesta locul II la etapa naţională. Deci putem spune că este o revistă pe care toată ţara o cunoaşte.

Liceul nostru dispune de o „Fundaţie Cultural Ştiinţifi că” o antologie de versuri „Fereastra Sufl etului” ce are ca autori, elevii acestui liceu. Ca în fi ecare an s-a obişnuit sărbătorirea „Zilelor Liceului” şi „Sărbătoarea Fiilor Jilţului”care a început odată cu inaugurarea „Muzeului Jilţului”. De doi ani în liceul nostru au avut loc schimbări majore. Începând de la lambrisarea sălilor de clasă, schimbarea mobilierului, realizarea unei centrale termice şi schimbarea caloriferelor. Prin acest liceu au trecut personalităţi marcante ale Gorjului. Aceştia fi ind prezenţi la lansarea cărţilor foştilor elevi ai liceului Cornel Bălescu (Suferinţa stelelor) şi Alin Dobromirescu (Îngerul cu călimara). Cel mai mare eveniment care a putut fi realizat în cadrul acestui liceu, s-a produs pe data de 9 noiembrie 2000, atunci când am avut onoarea de a-i avea printre noi pe domnul ministru al Educaţiei Naţionale Andrei Marga, care a inaugurat noul Colegiu şi anume „Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari”. Datorită faptului că suntem conectaţi la tot ceea ce este mai nou şi mai modern în materie de informatică, deoarece şcoala dispune de o reţea de calculatoare ultra-moderne şi ultra-performante, conectate la reţeaua Internet, de o televiziune cu circuit închis, de laboratoare şi cabinete foarte bine dotate din punct de vedere material, de o sală de sport cu tot echipamentul necesar, de o bibliotecă a elevilor dotată cu mii de volume prin care se acoperă necesarul de informaţie în toate domeniile, de cadre didactice specializate care au făcut din Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari un liceu foarte bun, cu elevi bine pregătiţi. Toate aceste lucruri, s-au realizat datorită omului, profesorului de limba şi literatura română Dumitru Dădălău. Pentru pregătirea noastră, a elevilor, pentru a obţine rezultate cât mai bune la învăţătură se ocupă domnii profesori care muncesc foarte mult pentru a ne ajuta la obţinerea rezultatelor bune, dar şi şcoala prin ceea ce a realizat, cât şi prin orele suplimentare pe care le facem la limba română, matematică, franceză şi informatică pentru consolidarea cunoştinţelor. Suntem mândri că învăţăm în acest liceu şi nimeni nu ne poate lua această mândrie.

În fi nal, mulţumim celor care s-au ocupat pentru ca acest liceu să fi e mereu ceea ce este acum adică o „Grădină Înfl orită” de pe aceste meleaguri mătăsărene.

Bărbăcioru Corina, Purdescu Elena

113

ZIUA COLEGIULUI

De 2 ani, în sufl etele noastre s-a aşternut liniştea, căldura şi ne-am lăsat purtaţi pe meleaguri îndepărtate pornind din vremuri vechi şi ajungând în zilele noastre; plimbaţi pe aripile cărţii ne-am îmbătat gustând doar din cunoaştere, din ceea ce este cultura. Am traversat perioade difi cile... dar glorioase; am învăţat să ne iubim aproapele, să fi m oameni,dar până a ajunge să fi m oameni, suntem si vom mai fi încă o bună bucată de vreme elevi. Trăim într-un lăcaş plin de cultură, în mediul unde în orice colţ ai privi vezi o carte, un manuscris... sau pur şi simplu un elev care, la rândul său, poate fi o carte mai mult sau mai puţin deschisă.

Casa noastră a fost săracă Noi “ne-am născut săraci”. Cu timpul, privind într-o parte sau într-alta am realizat că sărăcia noastră era aproape nesemnifi cativă, era una materială, nu spirituală. Dragostea şi forţa noastră era aproape invizibilă, dar unindu-ne am realizat ceva, am realizat faptul că putem fi uniţi, că ne putem sprijini pe umărul aproapelui, că suntem o familie ce se va lupta cu morile de vânt. Cu trudă ne-am înălţat încet - încet, în primul rând pe plan educaţional, am avut rezultate mult mai bune; pe plan spiritual am spus şi ne-am convins că trebuie să învingem, şi nu în ultimul rând fi nanciar, ne-am îmbogăţit... peste noapte şi spre mirarea tuturor. Ieri eram săraci, azi suntem bogaţi. Am rămas puţin miraţi şi am început să ne punem întrebări. Răspunsul lor a venit mai repede decât ne aşteptam. Ideile pentru o viaţă noua dăinuiau într-un sufl et mare şi o inimă şi mai mare. Zile interminabile erau frământate de gânduri şi de idei pentru mai bine, pentru o viaţă nouă la care am aspirat noi şi la care să aspire şi alţii.

Când în cele mai înalte “scaune” s-a afl at de ascensiunea unui biet grup şcolar, acestuia i s-a acordat cea mai mare atenţie, despre aceasta s-a vorbit în toate ungherele, pe toate posturile TV, radio, în toată mass-media. A fost ca o minune din care noi, am făcut parte. Ziua în care s-a făcut publică şi s-a ofi ciat bogăţia noastră a fost o zi festivă şi de mare onoare pentru noi. La 9 noiembrie 2002 a păşit pentru prima oară Ministrul Învăţământului Andrei Marga în Mătăsari, în acel punct de pe hartă, acel colţ uitat de lume care s-a făcut remarcat dintr-o dată. În momentul în care a fost întâmpinat cu pâine şi sare, când a tăiat panglica de inaugurare, nouă ni s-a deschis un nou orizont, 2 porţi larg deschise, primitoare, un nou început, o lume în care păşim cu dreptul. Casa noastră a fost declarată Colegiul Naţional Tehnologic, lucru inscripţionat pentru vecie pe placa de marmură fi xată în zidul Colegiului. De atunci, noi am început o viaţă nouă, plină de împliniri, de atunci viaţa pentru noi, a fost prosperă şi ascensională; căci nu este de ajuns să fi i bogat spiritual întrucât ai nevoie şi de planul material pentru a putea rezista. De atunci şi noi suntem noi, suntem schimbaţi şi ne e drag să venim la şcoală, chiar dacă viaţa de elev implică şi greutăţi. Dacă viaţa ar fi roz n-am simţi că-i viaţa. Noi îi mulţumim sufl etului Colegiului pentru ceea ce ne-a făcut să fi m, să simţim şi pentru că ne-a deschis ochii, ne-a făcut să aspirăm întotdeauna spre mai bine.

Alexandra Boulean

114

Radio Oltenia Craiova, 4 octombrie 2000 DE VORBĂ FĂRĂ CATALOG

Bună dimineaţa doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, vă spune Liliana Hinoveanu Ursu împreună şi astăzi cu dumneavoastră până la ora 10 la o nouă ediţie a emisiunii “De vorbă fără catalog”. O zi frumoasă de; octombrie, şi să sperăm că şi dumneavoastră vă veţi simţi bine alături de noi de Radio Oltenia Craiova. În regia tehnică de emisie se afl ă colegii mei lulian Ştefănescu şi Petre Ganea. Şi astăzi, vă propunem multe subiecte interesante, să sperăm noi. Mai întâi vom poposi la Mătăsari pentru că acolo se sărbătoresc 110 ani de învăţământ. Vom sta de vorbă cu câteva eleve ale acestui liceu, care au participat la o sesiune omagială de deschidere a evenimentului.

Acum ne îndreptăm către Mătăsari pentru că, iată, acolo se desfăşoară un complex de manifestări dedicate celor 110 ani de învăţământ în Mătăsarii Gorjului. Manifestările au fost deschise săptămâna trecută cu o adunare omagială la care au participat foarte mulţi elevi ai liceului, profesori şi invitaţi din afara liceului şi va continua până pe 19 octombrie. Tot în această perioadă se desfăşoară şi Zilele Liceului iar în perioada 18-19 octombrie Sărbătoarea Fiilor Jilţului. Domnul profesor Dumitru Dădălău, directorul liceului ne-a spus că în această perioadă, în fi ecare zi, există câte o manifestare. Aşadar ieri, s-a desfăşurat simpozionul “tradiţie şi inovaţie” în învăţământul din Mătăsari. A fost o întâlnire a elevilor şi cadrelor didactice cu foşti directori ai Şcolilor din Mătăsari în perioada 1955-2003. De asemenea în paralel se desfăşoară şi meciuri pentru fotbal, pentru că iată toate acestea sunt cuprinse în cupa Zilele Liceului la fotbal. Astăzi se întrec clasele a V-a cu a VI-a şi a VII-a cu a VIII-a, iar mâine Cupa Fiilor Jilţului la fotbal între cartierele şi satele comune comunei Mătăsari. De asemenea manifestările vor continua luni, doamnelor şi domnilor, cu dezbaterea Consiliului Elevilor - partener de nădejde în desfăşurarea procesului instructiv - educativ în cadrul Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari. De fapt eu am realizat un interviu cu o reprezentantă a Consiliului elevilor, chiar cu lidera Consiliului Elevilor, dar acest interviu vi-l propunem pentru-săptămâna viitoare. Astăzi vom asculta opiniile a câtorva eleve despre ce a însemnat învăţământul la Mătăsari şi ce înseamnă astăzi pentru că ele sunt cele care simt pe propria piele, ce înseamnă să înveţi într-un liceu modern, singurul Colegiu din mediul rural. Dar mai bine să ascultăm interviul pe care l-am realizat acolo la Mătăsari, la ei acasă.Stimaţi ascultători, ne afl ăm la Mătăsari, un amplu program de manifestări dedicate celor 110 ani de învăţământ în această localitate a judeţului Gorj. A avut loc o sesiune omagială la care au prezentat referate elevi ai liceului şi am plăcerea de a sta de vorbă în minutele următoare cu câţiva dintre ei. De fapt este vorba de patru eleve. Cum vă cheamă:- Lupu Dorinela, sunt elevă în clasa a XII-a B.

- Hinoveanu L.: Tu despre ce ai vorbit? “

115

- Lupu D.: Am vorbit despre dezvoltarea învăţământului în Mătăsari. - Hinoveanu L.: A însemnat multă căutare pentru tine realizarea acestui

referat? - Lupu D.: Da. - Hinoveanu L: Şi care sunt impresiile după ce ai descoperit în cărţile pe

care le-ai cercetat, ce părere ai despre învăţământul în Mătăsari de acum 110 ani? Pare cu mult deosebit faţă de cel de astăzi?

- Lupu D.: Da, este diferit de cum era în anii precedenţi. Pe atunci erau şi foarte mulţi analfabeţi, astăzi sunt foarte mulţi elevi care învaţă.

- Hinoveanu L.: Am observat în cele spuse de tine că pe parcursul trecerii timpului s-au construit localuri de şcoli, au venit tot mai mulţi dascăli care să-i înveţe pe copii carte aici?

- Lupu D.: Da, s-a dezvoltat şcoala, clădirea, tot mai mulţi elevi încep să vină la şcoală, nu mai sunt mulţi analfabeţi cum au fost în trecut.

- Hinoveanu L.: Existenţa acestor şcoli pe raza localităţii Mătăsari dovedeşte faptul că într-adevăr dezvoltarea învăţământului nu a fost lăsată la întâmplare. Ce gânduri ai acum la cei 110 ani ai învăţământului? Ce vrei să faci tu? Eşti încă elevă.

- Lupu D.: Vreau să iau bac-ul, să merg mai departe la o facultate, să urmez facultatea.

- Hinoveanu L: Şi ce anume? - Lupu D.: ASE-ul. - Hinoveanu L.: Eu îţi doresc succes. - Lupu D.: Vă mulţumesc. ‘ - Hinoveanu L: O altă elevă, cum te cheamă: - Popescu A.: Sunt Popescu Nicoleta Alina, elevă în clasa a XII-a B, a

Colegiului din Mătăsari. - Hinoveanu L: Tu despre ce ai vorbit? - Popescu A.: Am prezentat şcolile particulare din Oltenia în perioada

1848-1864. - Hinoveanu L: Erau multe? - Popescu A.: Nu erau chiar aşa de multe. Erau chiar puţine în acea

perioadă, profesori foarte puţini, elevii şi mai puţini, în unele clase erau chiar 12 elevi.

- Hinoveanu L: Dar se observa un interes al părinţilor şi al elevilor pentru învăţătură, gândindu-se că numai astfel pot să reuşească în viaţă?

- Popescu A.: Da, deci unii părinţi au contribuit pe plan fi nanciar pentru a pune bazele unor şcoli, pentru ca copii lor să fi e mai deştepţi decât ei. •.

- Hinoveanu L: Te întreb şi pe tine cum am întrebat-o şi pe colega ta, există diferenţe mari între învăţământul de acum 110 ani şi cel de acum?

- Popescu A.: Există foarte mari diferenţe, atunci erau foarte puţine şcoli,

116

foarte puţini elevi şi foarte puţini profesori, condiţiile erau stricte atunci şi aspre. Nu toţi elevii puteau să se prezinte la cursuri mai ales că mulţi erau de la ţară şi trebuiau să se ocupe cu gospodăriile.

- Hinoveanu L: Şi acum sunt situaţii critice, dar acum condiţiile de învăţământ sunt altele, cel puţin ale voastre. Eşti mulţumită de condiţiile de aici din şcoală?

- Popescu A.: Da, sunt condiţii foarte bune de învăţat, profesori foarte buni care se ocupă de noi şi clasele sunt foarte bine aranjate.

- Hinoveanu L: Ce-o să faci după ce termini liceul? - Popescu A.: Aşa cum a spus şi colega mea vreau să iau bac-ul şi

bineînţeles să dau la facultate. M-am hotărât, vreau la psihologie. - Hinoveanu L: Îţi doresc succes atunci şi la una şi la alta şi la bac şi la

facultate. - Popescu A.: Mulţumesc! - Hinoveanu L: Cum te cheamă? - Hobeanu R.: Hobeanu Rodica Valentina, sunt elevă în clasa a Xll-a

B, mate-informatică şi am prezentat un referat intitulat “Pagini din istoria învăţătorilor, elevilor şi profesorilor gorjeni”.

- Hinoveanu L: Am observat că foarte mulţi dascăli, şi nu numai aici în Gorj, au dat dovadă de vitejie pentru apărarea graniţelor ţării noastre, în cele două războaie mondiale. De ce crezi tu că foarte mulţi dascăli au participat la război şi au dat dovadă de patriotism?

- Hobeanu R.: Au fost educaţi din strămoşi. -Hinoveanu L: Probabil au trebuit să constituie un exemplu pentru

ceilalţi? - Hobeanu R.: Da, să fi e un exemplu pentru ceilalţi şi pentru dragoste de

patrie. - Hinoveanu L: Au fost mulţi dascăli? - Hobeanu R.: Din Mătăsari Vasile Păsărescu, din Dragoteşti Victor

Vîlceanu -sunt cei mai renumiţi. - Hinoveanu L: Tu dacă ai fi pusă într-o asemenea situaţie ce-ai face? Ai

da dovadă de patriotism? - Hobeanu R.: Da, aş da dovadă de patriotism. - Hinoveanu L: Şi de eroism? - Hobeanu R.: Da, şi de eroism. - Hinoveanu L: Nu ţi-e frică? - Hobeanu R.: Nu. - Hinoveanu L: Nu se ştie niciodată. Ce vei face după ce vei termina

liceul? - Hobeanu R.: Voi urma facultatea de istorie. - Hinoveanu L: Cineva v-a ajutat să faceţi aceste referate, pentru că singuri

nu vă puteaţi descurca.

117

- Hobeanu R.: Doamna profesoară de istorie Ceauşescu Zizi. - Hinoveanu L: O altă elevă. Cum te chemă? - Turlică M.: Sunt Turlică Maria Cristina, sunt elevă în clasa a XII-a

B. matematică-informatică la Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari. Eu am prezentat un referat numit” îndatoririle profesorilor şi ale învăţătorilor în trecut”.

- Hinoveanu L: Şi ce concluzie ai tras tu din acel referat? - Turlică M.: Profesorii erau obligaţi să facă şi unele lucruri pe care nu

trebuiau să le facă, de exemplu să taie lemne, să acopere şcolile cu şindrilă, să confecţioneze ferestre.

- Hinoveanu L: Credeţi că acum nu se întâmplă? - Turlică M.: Nu ar trebui să se mai întâmple aşa ceva, pentru că profesorii

sunt puşi în faţa noastră pentru a ne învăţa pe noi să facem ceva în viaţă nu să facă ei pentru noi acel lucru.

- Hinoveanu L.: Iată că există similitudini între învăţământul de acum 110 ani şi cel de acum, pentru că din punct de vedere material totuşi nevoile sunt cam aceleaşi, şi atunci profesorii erau nevoiţi să facă dincolo de ora la clasă şi alte lucruri pe care nu ar trebui să le facă, aşa cum spuneai şi tu.

- Turlică M.; Dar nu se plâng de acest lucru? - Hinoveanu L: Nu se plâng şi cred că la clase îşi fac datoria. -Turlică M.: Da,îşi fac foarte bine datoria profesorii noştri, îşi fac chiar

foarte bine datoria cu noi. - Hinoveanu L: Tu ce-o să faci în continuare? - Turlică M.: Eu vreau să iau bacalaureatul, şi să urmez facultatea de

psihologie. - Hinoveanu L: Îţi doresc succes. Istoria învăţământului din Mătăsari 110

ani, într-o carte la care au lucrat şi câţiva elevi ai Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari. Cum vă cheamă?

- Bănică C.: Mă numesc Cătălin Bănică, sunt elev în clasa a XI-a B. - Hinoveanu L: Este prima carte la care lucrezi, prima carte de acest

gen? - Bănică C.: Da, este prima carte la care lucrez. - Hinoveanu L: Şi ce-a însemnat lucrul la o asemenea carte. - Bănică C.: Este ceva fantastic să-ţi vezi numele scris pe o carte. Am avut

ceva de muncă din mai până astăzi. - Hinoveanu L: Ce cuprinde cartea? - Bănică C.: Cuprinde elevii şi profesorii lor care şi-au desfăşurat

activităţile în şcolile din Mătăsari între 1893 şi 2003. Sunt câteva portrete ale unor personalităţi de pe Valea Jilţului şi creaţii lirice ale unor colegi de-ai noştri.

Emisiune realizată de Liliana Hinoveanu

118

VIVAT, CRESCAT, FLOREAT,COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC DIN

MĂTĂSARI Ing. Emil Popescu, Prefectul jud. Gorj Dragi elevi, stimaţi colegi,

stimaţi locuitori ai viitorului oraş Mătăsari, pe care îl preconizăm încă de pe acum, având, în vedere oamenii pe care îl are şi dorinţa de a fi cât mai sus în rândul comunităţilor din judeţul nostru. Avem astăzi marea plăcere de a avea în mijlocul nostru una dintre cele mai proeminente personalităţi ale ştiinţei româneşti şi ale activităţii ştiinţifi ce şi didactice din ţară, personalitatea domnului Andrei Marga.Dragi elevi, onorat corp profesoral, stimaţi cetăţeni. Dacă acum trei săptămâni în urmă mă cutremurau cuvintele pe care le auzeam, ca Jilţul moare, vreau sa va spun că dovada ca Jilţul nu moare sunteţi dumneavoastră, sunt realizările care se văd aici, în această şcoală.

Excelenţă, privirile dulci şi cristaline ale acestor copii care v-au primit în această frumoasă seară de toamnă, arată dragostea de care vă bucuraţi în Gorj. Doresc din toată inima să felicit corpul profesoral,conducerea Companiei Naţionale a Lignitului, Exploatarea de la Jilţ, pentru ajutorul care l-au dat acestei scoli. Ca această şcoală, aş dori sincer să fi e, toate celelalte şcoli din judeţul Gorj. Mă bucur, de asemenea, că în prezenţa excelentei sale domnul ministru Andrei Marga, astăzi, liceul dumneavoastră devine colegiu. Vă doresc ani mulţi, sănătoşi şi cu multă putere de muncă. Vă mulţumesc!

Prof. drd. Nicolae Mischie, preşedintele Consiliului Judeţean Gorj.Domnule ministru, bine aţi venit în „Ţara lui Litovoi”, care ne-a zămislit aici, la poalele Carpaţilor şi intră în ţara lui Brâncuşi, cel care a ştiut să facă din aceştia copii minunaţi ai judeţului Gorj, oameni reprezentativi la nivel de ţară, oameni dornici de glorie, de bunătate şi de implicare cu răspundere în rezolvarea problemelor ţării! Aşa cum Brâncuşi a reuşit să propulseze aceste meleaguri şi România în universalitate, dumneavoastră, domnule ministru aţi reuşit să preluaţi în mod critic o activitate destul de laborioasă în domeniul reformei învăţământului, apreciind ceea ce a fost bun, amplifi când ceea ce trebuia făcut în perioada următoare, realizând la ora actuală ceea ce este şi era necesar învăţământului, apreciind ceea ce a fost bun, amplifi când ceea ce trebuia făcut în perioada următoare, realizând la ora actuală ceea ce este şi era necesar învăţământului românesc. Iată de ce, dragi elevi şi stimaţi părinţi, întrunirea din această seară are o semnifi caţie deosebită nu numai pentru Mătăsari, ci pentru judeţul Gorj în plenitudinea sa. Pentru că domnul Marga, deşi nu face parte din partidul meu, domnul ministru Marga a dovedit că şi-a identifi cat întreaga sa activitate cu interesele învăţământului gorjenesc. A avut aici un discipol, pe Adrian Gorun, cel care a creat o breşă bună în structurile învăţământului naţional, deci, la nivelul ministerului, şi pe

119

care eu l-am lăudat şi am spus „Doamne, e bine că a ocupat această funcţie, că noi, gorjenii, o ştim să n-o predăm, ori îi menţinem pe cei care îi avem ori ne menţinem toţi acolo unde suntem”.

Da,… deci… important este un lucru, că acolo unde te găseşti trebuie să munceşti cu dăruire, cu abnegaţie şi cu interes pentru cei mulţi. Când acţionezi numai penttru tine, degeaba ocupi o funcţie de răspundere şi degeaba trăieşti de fapt sau te consideri descendent din comunitatea respectivă. Aici avem un exemplu concret în persoana directorului Dădălău, a fratelui său şi a întregului colectiv de cadre didactice care… domnule ministru… au dovedit în această perioadă destul de difi cilă, impusă de greutăţi inerente, au reuşit să realizeze într-adevăr o citadelă a spiritualităţii gorjeneşti şi de ce nu, româneşti. Felicitări, domnule director! Eu zic că… nu este meritul nostru, cei care am putut să punem o mână de ajutor, ci este meritul dumneavoastră, al comunităţii, pentru că aţi ştiut să acţionaţi cu seriozitate şi să rezolvaţi ceea ce era necesar pentru aceste sufl ete plăpânde, dar doritoare de carte, de înţelepciune, de ştiinţă, care nu vor uita niciodată că într-o atmosferă atât de exuberantă, au văzut la ei, aici, la Mătăsari un ministru, ministrul învăţământului, acela care de fapt s-a gândit dintotdeauna la situaţia şi la destinul pe care trebuie să şi-l urmeze ei. Eu vă fac o mărturisire: Nu ştiu dacă domnul ministru îşi mai aminteşte, prin 1992 se constituia Consiliul Naţional de Acreditare.

Chemaţi la Bucureşti, la sala 29 la Parlament, eu fi ind deputat atunci, profesori universitari din întreaga ţară, din toate centrele universitare şi… mă uitam la unii profesori universitari în vârstă, respectabili, pentru toată activitatea pe care au… au depus-o, că insistau aşa… cu un interes care pe undeva deranja la vârsta dânşilor să… să menţină sau să fi e menţinuţi în acest Consiliu de Acreditare. Unul dintre cei mai tineri profesori universitari şi rectori la Cluj, domnul Andrei Marga, imediat după ce a intrat în sală... era ministru atunci domnul Golu, după câteva discuţii si după câteva întrebări, domnia sa a spus aşa: “Domnilor, de ce nu înţelegeţi că menirea mea parcă ar fi mai nimerită să rămân la Cluj, pentru că acolo sunt rectorul universităţii şi eu acum mi-am propus să mă ocup de organizarea acestei universităţi, eu mi-am propus sa.. să fac din Universitatea Cluj, o universitate model, să mă desăvârşesc acolo în tot ceea ce vreau eu să realizez pentru mine si pentru universitate si parcă nu mi-ar place sa vin între doua avioane de la Cluj la Bucureşti ca să semnez doar nişte documente.

Personal, domnule ministru, am fost încântat de dorinţa dumneavoastră de a sluji interesele învăţământului şi aţi dovedit pe parcurs, după ce Universitatea de la Cluj si-a primit binemeritatul botez de universitate model, că aţi ştiut si că ştiţi să slujiţi interesele învăţământului românesc, motive pentru care eu, personal, din umila mea fi inţă, vă felicit pentru tot ceea ce aţi întreprins şi pentru toată această deschidere de a sluji cu devotament ceea ce au făcut şi alţi discipoli ai învăţământului romanesc, deci dorinţa de proprietate în cel mai important

120

domeniu de activitate, pentru că învăţământul, in ciuda viziunii unora, rămâne, pentru o ţară cel mai important domeniu de activitate. Dacă nu-i pui creionul în mână elevului la clasele primare, dacă nu ai răbdarea să poposeşti asupra lui, atunci când, învaţă primele litere şi învaţă sa citească primele silabe, dacă nu-i asiguri după aceea tot ceea ce îi este necesar pentru a pătrunde in tainele disciplinelor şcolare. nu se realizează mare lucru.

Prof. univ. dr. Andrei Marga, Ministrul Educaţiei Naţionale Domnule director Dadălău, domnule preşedinte Mischie, domnule prefect Emil Popescu, domnule secretar de stat Adrian Gorun, stimaţi colegi, dragi elevi, onoraţi părinţi..., sunt... sincer emoţionat să particip la aceasta ceremonie de rebotezare a liceului de la Mătăsari şi vreau din capul locului să vă mulţumesc din toată inima pentru că îmi oferiţi acest prilej. Nu v-ascund că resimt ca un privilegiu să fi u astăzi, aici, printre atâţia prieteni eu care într-adevăr am încercat pe parcursul timpului, să fac, chiar dincolo de diferenţele de opinie dintre noi, să facem ceva în serviciul comunităţii din Gorj, din România, sunt foarte bucuros să regăsesc mulţi tineri care duc înainte o tradiţie de dragoste pentru carte, dragoste pentru învăţătură, care a preocupat totdeauna prestigiul şi au făcut vestit Gorjul. Sunt foarte bucuros să văd cât de puternica este comunitatea asistă această unitate de învăţământ.Daţi-mi voie sa nu întârzii în a proclama şi ofi cial fără a mai citi toate datele dacă vreţi tehnice ale ordinului, a proclama ofi cial trecerea din acest an şcolar: 2000-2001 a Liceului Mătăsari în poziţia de Colegiu Tehnologic Mătăsari. Aceasta trecere, această decizie a ministrului, dacă vreţi noi am luat-o de la distanţă, unii au trecut pe aici o dată si au văzut locurile nu ştiam isprăvile de la faţa locului.

Pot să vă spun că... nu ne-am înşelat, că suntem absolut convinşi că nu ne-am înşelat si că prin tot ceea ce dumneavoastră aţi făcut cu prisosinţă, meritaţi această trecere a liceului în rangul de Colegiu Naţional Tehnologic. Este, nu v-ascund şi pentru noi un moment istoric : pentru prima dată în România un liceu plasat într-o comună întru-un sat... rural... să luăm tehnologia consacrată, devine colegiu naţional.Vă revine dumneavoastră, această întâietate în istoria învăţământului românesc, în sensul că aveţi primul colegiu naţional amplasat într-o localitate rurală.

Îmi dau seama însa că în anii ce vin multe se vor schimba şi în ce priveşte recunoaşterea ca oraşe, în ce priveşte plasarea localităţilor în ierarhia urban - rural, dar istoriceşte rămâne un fapt consacrat. Acest fapt vi se datorează în cea mai mare măsură, se înţelege, vreau la rândul meu să evoc mândria pe care o resimţim văzând ceea ce aţi făcut aici şi vreau imediat să adresez mulţumiri în primul rând directorului şi direcţiunii şi corpului profesoral al colegiului tehnologic, pentru că oricum am întoarce lucrurile până la urmă persoanele care sfi nţesc locul. Dacă persoanele sunt competente, dacă îşi asumă iniţiative, dacă tratează cu devoţiune problemele, atunci ies fapte, ies chiar înfăptuiri, dacă nu, ies mai puţin din toate acestea. Vreau să mulţumesc autorităţilor locale pentru

121

că învăţământul nostru a intra cred în normal, în interesul că stă bine pe umeri autorităţilor locale, să mulţumesc în particular preşedintelui Consiliului Judeţean domnului Mischie care, practic a asistat la cele mai multe din momentele pe ca noi le-am parcurs în învăţământ în ultimii ani… realizându-le chiar la Gorj. Mult discutatul curriculum naţional, desigur, e răspunderea noastră dar trebuie să spunem ca şi domnul Mischie a fost alături de noi... atunci.

Vreau să mulţumesc domnului prefect şi Prefecturii pentru preocuparea plină de atenţie şi de competenţă pentru ca Gorjul să păstreze şi să-ţi întărească nivelul învăţământului pe care îl are. Într-adevăr în ce mă priveşte, nu l-am cunoscut pe Adrian Gorun decât probabil când am ţinut nişte conferinţe la Cluj şi mai târziu, sigur, ca inspector general. Pot să deconspir acum că el ilustrează cu prisosinţă tradiţia gorjeană a unor oameni dinamici, a unor oameni cinstiţi, a unor oameni competenţi, a unor oameni care se angajează pentru cauza pe care o au în faţă. Şi... în ce mă priveşte, nu voi fi absolut deloc gelos ca domnul Gorun să continue mult în acest rol de responsabil al învăţământului preuniversitar din ţara noastră. Vreau să mulţumesc şi Companiei Lignitului care îmi dau seama din ceea ce am văzut în liceu, că a susţinut si susţine unitatea de învăţământ. Trebuie să spuneţi foarte limpede, fără parteneri economici, sociali nu sunt posibile performanţe în învăţământ oricât am întoarce lucrurile şi este un merit clar al dumneavoastră, al Companiei din Mătăsari, statura liceului şi de astăzi încolo a Colegiului Tehnologic. Îmi dau seama cât de mulţi părinţi sunt angajaţi în şcoală şi trebuie să păstrăm continuu o recunoştinţă. Poate mai devreme decât mulţi din multe locuri din ţară au înţeles că şcoala e a lor şi că ea până la urmă arată şi funcţionează aşa cum fac ei să arate şi să funcţioneze.

Sigur in aceste clipe putem să ne aruncăm gândurile în urmă si avem la ce refl ecta, pentru că aveţi, din câte am văzut 107 ani de şcoală organizată aici, aveţi 20 de ani de liceu organizat aici, e o istorie cu siguranţa plină de lucruri foarte importante pentru voi, dar nu numai pentru voi aici ci şi pentru Gorj, pentru România. Ne-am putea arunca sigur, gândurile în urmă spre ceea ce am făcut în ultimii ani şi eu cred că s-au făcut multe lucruri şi as menţiona aici doar unul: Totuşi, până la această oră singurul domeniu major din societatea românească care a întrunit acele criterii, acele fapte necesare, încât a trecut de negocierea de la Bruxelles care nu este un simplu omagiu, care nu este niciodată un omagiu, este o analiză foarte exigentă şi dacă aşa s-a putut vă asigur că am resimţit mereu un sprijin de la Gorj, am simţit în primul rând un sprijin prin ceea ce dumneavoastră aţi făcut ca profesori, ca părinţi, ca elevi, ca autorităţi, implicate şi vreau să vă mulţumesc din toată inima pentru aceasta. Ce vom face în continuare? Sigur, nu aş ocoli să spun că sunt probleme materiale pe care le resimţim toţi, fi e că suntem părinţi, profesori, este foarte clar că suntem într-o ţară care are nevoie urgentă de investiţii şi că dacă nu vor fi investiţii, atunci greu vor merge toate lucrurile şi de aceea aş spune mereu: investiţii înainte de toate

122

şi apoi vor veni foarte multe lucruri. Ar fi foarte oportun ca să ne preocupăm să aducem investiţii din ţară si din afară şi dumneavoastră, fi ind legaţi de o industrie care, sigur, trebuie să se reaşeze, ştiţi poate mai bine decât alţii cât de importante sunt investiţiile. Dar dincolo de acestea e foarte clar că mulţi părinţi se luptă cu necazuri, cu probleme materiale, costă hainele, costă încălţămintea, costă cărţile care trebuie cumpărate afară de manualele care le dă statul, costă multe lucruri. Pot să vă confi rm că încercăm să venim chiar în ultimele luni cu un val de măsuri de susţinere mai bună a elevilor...Evident copiii costă mai mult decât alocaţiile şi ar fi bine să ne putem apropia, dar vor spori în continuare. Intervenim pentru că ştim că mulţi copii, chiar si de aici, fac naveta la distanţe mari. Intervenim cu o susţinere cu 75% a transportului oricărui elev care se deplasează la mai mult de 2 km. Aceasta pentru a preveni... pentru a preveni situaţia în care vreun copil trebuie să abandoneze învăţătura din motive economice. Evident, copiii sunt ai părinţilor, părinţii au o răspundere, dar trebuie spus foarte clar, în cazul învăţământului obligatoriu si nu numai, statul rămâne cu o răspundere oricum am privi, oricum am privi locurile. În legătură cu aceasta, eram tentat să explic la venirea aici, ca şi în alte locuri că sistemul s-a descentralizat şi că numai dacă fi ecare căutăm să săvârşim fapte bune, putem merge mai departe. Eram tentat să argumentez ideea, după care, statul trebuie să facă mult pentru copii, dar statul nu poate înlocui acţiunea de la nivel local. Am văzut însă că nu e nevoie să argumentez, pentru că dumneavoastră întruchipaţi această înţelepciune care este a vremurilor noastre. Sigur, vin în continuare măsuri şi trebuie să vă spun că vom aduce în sistemul şcolar treptat, întreaga populaţie a României, în înţelesul că fi ecare dintre noi în câţiva ani trebuie să trecem printr-o nouă baie de pregătire şcolară. Educaţia pentru toţi nu e doar o parolă, devine o măsură instituţională pe care o vom aplica. Este foarte clar că trebuie făcute investiţii în învăţământ şi România va trebui şi-n anii următori să mărească alocaţiile pentru învăţământ şi mai ales pentru infrastructură care este destul de veche. E clar că trebuie să facem ceva pentru învăţământul rural şi facem în acest sens. Deja în această toamnă intervenim cu 11 milioane de dolari pentru hărţi, pentru materiale, care s-au deteriorat de multă vreme. În 2000, 2001, 2002 se intervin cu 4 mari măsuri în învăţământul rural, transport şcolar, deci dotare cu microbuze şi autobuze a şcolilor, cantine şcolare, acolo unde este nevoie, biblioteci şcolare şi laboratoare cu micro reţele de computere, aceste 4 capitole vin încet realizate în fi ecare şcoală rurală, încât să reducem distanta care mai persistă, care e cea mai mare din tara noastră, dintre condiţiile de la sat si cele de la oraş. Sigur, intervenim în continuare şi în ceea ce priveşte statutul profesorilor. Ştim prea bine, reforma pune într-o altă poziţie profesorul şi îi cere mai mult. Este foarte clar ca atunci când ai la dispoziţie 24 de manuale alternative şi elevi care, ca orice elev de pe Pământ, gustă cu plăcere punerea în încurcătură a profesorului cu o întrebare surprinzătoare din manualul al 23-lea, este evident că profesorul are alt efort în

123

faţă. Două măsuri sunt pregătite în această privinţă : prima se referă la plasarea salarizării profesorilor la nivelul funcţionarilor publici. Măsura era mai demult concepută dar ţara noastră are în sfârşit o legislaţie a funcţionarului public, cu salarizarea care e prevăzută mai mare încât nu vrem să prevenim situaţia în care toţi vreţi să deveniţi primari sau preşedinţi. Evident, e bine să fi e mulţi profesori primari şi preşedinţi, dar noi trebuie să-i plătim şi-n învăţământ mai bine astfel încât să nu alunecăm în aceste roluri, dar, încă o dată, e bine, nu este nici o ezitare în această afi rmaţie. Şi a doua măsură care vine este, sigur, aceea de a plăti orele care trec dincolo de normal, în sistemul de creştere a salariului şi nu în sistemul de plată cu ora care este depăşit de multă vreme, Aceste măsuri şi în consolidarea staturii profesorului care devine cu adevărat centrul educaţiei în aceste sisteme bazate pe alternative educaţionale, pe manuale alternative ş.a.m.d.

Nu v-ascund, că trebuie să facem paşi încă mari, că trebuie să facem din învăţământ o sursă a bogăţiei, până la urmă şi economice. Aceşti paşi stau în puterea noastră si eu sunt convins că aici, la dumneavoastră, este bine percepută această modestă, dacă vreţi, dar foarte adevărată înţelepciune: “Oamenii sunt cei care sfi nţesc locul “. La un moment dat, menţionaţi că n-au fost prea mulţi miniştri aici, eu vă doresc sincer, ca dintre cei de faţă să iasă câţi mai mulţi miniştri şi eu sunt convins că Gorjul poate da câţi mai mulţi miniştri, dacă i-a dat, totuşi pe Brâncuşi.

Daţi-mi voie să închei, efectiv dorind tuturor elevilor să se simtă bine, să se simtă de pe acum, mândri de colegiul pe care îl au, de dotarea care este aici, de profesorii foarte califi caţi care sunt aici... Vreau să le confi rm, ca unul mai în vârstă, că peste ani vor resimţi o mândrie teribilă când vor putea spune: Eu am făcut nu orice şcoală, ci Colegiul Tehnologic de la Mătăsari. Vreau să le doresc, distinşilor mei colegi, profesori, să aibă parte de satisfacţii si de echipările care sunt necesare si daţi-mi voie să menţionez, fi e şi numai în treacăt de data aceasta, că mă bucură, este un privilegiu pentru mine această postură de naş în care sunt la această oră, şi că pot să vă confi rm că vom sprijini cât se poate de repede colegiul, ca să aibă instalaţia de tipărit, cât să poată scoate volumele, revistele şi materialele pe care dânşii doresc să le scoată la această unitate. Nu este o unitate mare, domnul inspector general spunea că sunt şi mai mari în Gorj. Pot să vă asigur că în ţară nu sunt multe atât de mari. Oricum, iau această mărime şi ca un indiciu al unei reforme reale care s-a făcut si din punctul de vedere al cuplării în instituţii puternice a diferitelor nivele ale învăţământului preuniversitar, dar mai presus de toate ceea ce este esenţial e să vedem o unitate care cu adevărat, trăieşte prin comunitate şi comunitatea la rândul ei, trăieşte prin acest colegiu.

Închei efectiv, pronunţând în strămoşeasca noastră latină “Vivat, crescat, fl oreat, Colegiul Tehnologic din Mătăsari”.

124

POLITICĂ ŞI DECENŢĂ

De curând, profesorul universitar Andrei Marga, ministrul Educaţiei Naţionale a fost pentru a treia oară într-o jumătate de an, în judeţul Gorj. Vizitele Ministrului în judeţul nostru au explicaţii majore. Cea mai importantă este aceea că cel mai înalt ofi cial al învăţământului recunoaşte şi apreciază activitate educativă din această zonă. A doua explicaţie rezidă din faptul că de aproximativ o jumătate de an învăţământul preuniversitar (secundar) din România este coordonat de profesorul Adrian Gorun.

Ultima vizită a tandemului Andrei Marga – Adrian Gorun are dublă conotaţie: profesională şi electorală. Această a doua componentă a vizitei n-a fost evidenţiată explicit de către nimeni. Tocmai pentru că ne-am obişnuit cu prezenţa coordonatorilor ministerului în oraşul şi judeţul de lângă Parâng şi Vulcan. De data aceasta, Andrei Marga şi Adrian Gorun au fost în Gorj pentru a încununa (şi electoral ) demersurile lor în folosul învăţământului de aici. Adrian Gorun este candidat al CDR 2000 pentru Senatul României, iar Ministrul Andrei Marga a ţinut să fi e prezent alături de colaboratorul său în această agresivă şi demagogică întrecere electorală. Cei doi au contrazis total impresia generală despre politicieni. Ei s-au prezentat în faţa oamenilor cu realizări excepţionale. Prilejul vizitei profesionale şi electorale a fost transformarea Grupului Şcolar Minier din Mătăsari în Colegiu Tehnologic. Este primul Colegiu tehnologic din ţară, înfi inţat în mediul rural. El se adaugă celor patru Colegii Naţionale („Tudor Vladimirescu”, „Spiru Haret”, „Ecaterina Teodoroiu” din Târgu Jiu şi Colegiul Naţional din Motru) şi Colegiul Comercial „Virgil Madgearu”. Toate realizate în timpul ministeriatului Andrei Marga – Adrian Gorun (unele înfi inţate când Adrian Gorun era inspector general la Gorj).

La zestrea învăţământului din această parte de ţară cei doi oameni ai şcolii au mai adăugat: Centrul de Formare în Studii Europene şi Centrul de Formare Continuă a Educatorilor, Învăţătorilor şi Profesorilor. Primul este singular în ţară, iar al doilea este împlinirea unei dorinţe vechi a dascălilor de aici. Ei nu mai sunt nevoiţi să se deplaseze în alte centre universitare pentru perfecţionarea periodică cerută de Statul Personalului Didactic. Tot datorită strădaniei lui Adrian Gorun, judeţul Gorj a fost inclus în rândul unităţilor administrativ – teritoriale (7 în total) benefi ciare ale Programului mondial de reabilitare a şcolilor din mediu rural. Au fost înfi inţate două unităţi liceale de mare perspectivă: Liceul Teologic (la Târgu Jiu). Tot Andrei Marga a acreditat Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu. Nici Ministrul, nici Secretarul de Stat n-au spus aceste lucruri la întâlnirea festivă de la Mătăsari. Amândoi au considerat că toţi oamenii de bună credinţă le cunosc realizările. Nici unul n-a cerut nimănui un vot la alegerile care se apropie. Festivitatea de decernare a titlului de Colegiu Tehnologic liceului din Mătăsari a prilejuit şi alte constatări care se înscriu în rândul excepţiilor de la

125

regula existenţei noastre cotidiene. Prima constatare: comunitatea locală (primar fi ind C. Purcel) s-a implicat total în amenajarea unor şcoli de factură europeană. Sălile de clasă, laboratoarele, cabinetele, mobilierul, dotările sunt cele mai bune din judeţul Gorj şi între cele mai bune din ţară.

A doua: un director (Dumitru Dădălău) a revalidat perenitatea proverbului: „Omul sfi nţeşte locul”. Nu scriu acum despre ele. Dacă profesorul Tică Dădălău realizează şi creşterea calităţii învăţământului în şcoala pe care o conduce strălucit, el merită să fi e venerat de toată sufl area de acolo (la fel ca alţi predecesori ai săi, în special Constantin Panfi loiu, dar şi Ion Dădălău, Nelu Căruntu, Nicolae Dădălău, Georgeta Danciu, Petre Bălescu, Dorina Panfi loiu, C. Vişan, Ion Danciu şi alţii, pe vremea cărora din Mătăsari plecau spre cele mai prestigioase licee copii deosebiţi). Tică Dădălău poate şi trebuie să răspundă la această provocare.

A treia: la Mătăsari s-a susţinut şi un examen politic. Examen promovat cu note maxime de participanţi. Deşi Nicolae Mischie şi Emil Popescu, preşedintele Consiliului Judeţean şi respectiv prefectul judeţului, reprezintă părţi adverse (în campania electorală) ale Ministrului şi Secretarului de Stat, discursurile lor au fost elogii la adresa ministeriabililor. Decent, argumentat şi fără nici o răutate Preşedintele Consililui Judeţean şi Prefectul au subliniat la unison meritele incontestabile ale celor doi oaspeţi în realizarea reformei învăţământului. În special Nicolae Mischie (despre care se spune că nu este prea dus la biserică) a recunoscut calităţile umane, profesionale, manageriale şi politice ale Ministerului şi ale contracandidatului său - Adrian Gorun în competiţia pentru un loc în Senatul României.

Deşi pentru Mischie era un bun prilej electoral, el s-a purtat ca un adevărat cavaler recunoscând valoarea oaspeţilor. Felicitări Domnule Preşedinte, felicitări Domnule Prefect. Se poate şi politică decentă, civilizată. În felul acesta, cei care votează învaţă mai repede şi mai uşor regulile democraţiei. S-auzim cât mai des despre asemenea întâmplări.

Gheorghe Gorun,Director, Colegiul Naţional „Spiru Haret”,

Târgu Jiu,2000

126

SEVA PRIMĂVERII NOASTRE

Stimate domnule ministru, distinşi invitaţi, domnilor profesori, iubiţi colegi, Cu ocazia acestui eveniment unic în localitatea noastră, prin transformarea liceului din Mătăsari în Colegiu Naţional, vă rog să-mi permiteţi să exprim cele mai frumoase sentimente de recunoştinţă domnului ministru Andrei Marga, reprezentanţilor ministerului, conducerii judeţului, Consiliului local şi Primăriei Mătăsari, Companiei Naţionale a Lignitului, Exploatării Miniere Jilţ, pentru cinstea şi onoarea făcută şcolii noastre, o şcoală căreia i-a dat viată o mână de oameni ai acestor locuri, oameni care au confundat însăşi existenta lor cu a şcoală si al căror ţel a fost luminarea vlăstarelor acestei Văi a Jilţurilor.

Astăzi, 9 noiembrie 2000, este o zi mare pentru noi, ca elevi, pentru noi, ca oameni si iubitori de împliniri, pentru că astăzi suntem onoraţi să primim vizita unei personalităţi marcante a societăţii româneşti, pe dumneavoastră, domnule ministru al învăţământului şi de aceea vă rog să-mi permiteţi să vă urez şi eu bun venit în această citadelă închinată culturii, învăţământului şi frumosului. Adresez aceleaşi urări de bine onoraţilor oaspeţi care au ţinut să fi e prezenţi la marea noastră sărbătoare. Cu toată stima şi tot respectul de elev pe care vi-l port, vreau să vă mulţumesc pentru faptul că aţi venit astăzi aici în Mătăsari, în această comună mică, dar cu oameni gospodari şi foarte pricepuţi.

Suntem martorii unui eveniment deosebit, suntem gazdele unor sentimente purifi cate si ale unor emoţii inerente, însă deosebite, căci realizăm cu toata fi inţa imensitatea unui astfel de eveniment pe acest străvechi meleag gorjenesc în Gorjul, ţinut căutat, slăvit, doinit şi adorat, cu oameni remarcabili, ce nu dezmint adevărul, am putea spune că „Nu-i român cum e olteanul, nici oltean cum e gorjeanul”.În ultimul an şi jumătate în liceul nostru s-au produs schimbări masive. S-a continuat lambrisarea sălilor şi culoarelor, fi ecare clasă dispune de mobilier nou, s-a introdus Internetul şi în fi ecare sală de curs se afl ă un televizor. Cred că suntem singura instituţie de învăţământ din ţară cu o astfel de dotare.

Această citadelă a învăţământului românesc a împlinit nu demult 20 de ani de la înfi inţare, 20 de ani de activitate remarcabilă şi 35 de ani de la terminarea primei promoţii de clasa a VIII-a. În tot acest timp pragul liceului a fost călcat de sute de mii de elevi si profesori care, laolaltă, au dus faima liceului peste graniţele Gorjului. În acest liceu am trăit şi vom trăi încă până la absolvirea lui numai momente de bucurie. Din acest „cuib” de elevi si-au luat zborul în fi ecare an absolvenţii clasei a Xll-a care pleacă spre instituţii de învăţământ superior şi postliceal în majoritatea lor. Reuşitele lor sunt o dovadă a eforturilor depuse de ei si de cei care le-au îndrumat paşii în şcoală.

Suntem mândrii de ceea ce suntem, privim cu demnitate în ochii tuturor, ne iubim şcoala şi dascălii, avem încredere în munca noastră şi rezultatele ei. Nu ne temem că nu vom face faţă concurentei, nu ne sperie nici vechimea, nici

127

tradiţia altor şcoli, suntem tineri şi la propriu si la fi gurat şi ca oameni şi ca liceu dar citând pe Corneille: „Valoarea nu aşteaptă numărul anilor”

În liceul nostru se învaţă carte, dar se fac şi acţiuni specifi ce unei instituţii de învăţământ - întâlniri cu oameni de cultură, lansări de carte, schimburi de experienţă pe teme ştiinţifi ce. Avem onoarea să învăţăm într-o şcoală de pe băncile căreia au reuşit oameni adevăraţi: maiştri, ingineri, dascăli, poeţi care şi-au lansat cărţile la noi, aici. Aceste acţiuni nu sunt la noi o întâmplare ci s-au dovedit a fi o permanenţă. Această şcoală e templul nostru, templu în care sufl etele şi minţile noastre se îmbogăţesc continuu pentru confruntarea cu timpul si cu timpurile. Sperăm, distinşi oaspeţi, să înţelegeţi că în spatele tuturor realizărilor făcute în această instituţie sunt mulţi ani de muncă, iar lucrurile care dăinuie nu sunt un joc al hazardului.

Domnule ministru, faptul că aţi consimţit să daţi Cezarului ce-i al Cezarului atestă recunoaşterea noastră ca instituţie, a valorii noastre materiale şi umane. Vă rugăm să credeţi în ceea ce aţi sădit în noi si să vă bucuraţi, cum ne bucurăm noi, astăzi, trăind o mare implinire. Anii pe care-i avem şi-au deschis fl orile. Seva primăverii noastre va da roade în curând: Vi le vom închina dumneavoastră, tuturor celor care au sădit în noi demnitatea şi omenia, dragostea de om şi de ţară. Pentru că ne-aţi dat nouă cel mai mare respect, vă mulţumim din inima şi vă dorim domnule ministru să aveţi parte numai de bucurii, să fi ţi sănătos şi fericit că dacă reforma învăţământului s-a înfăptuit în Mătăsarii Gorjului, a învins în toată ţara. Să ne trăiţi cu toţii!

Pârjol Ileana

COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC DIN MĂTĂSARI - ŞCOALA VIITORULUI

Un liceu ca oricare altul? Da, am putea spune despre liceul din Mătăsari, având în vedere faptul că în judeţul nostru marea majoritate a liceelor au profi luri în domenii „grele” ale economiei.

Putem spune însă si NU. Şi în acest sens doresc să-mi afi rm opinia. Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari este una din unităţile de învăţământ de tradiţie din judeţul Gorj care îşi consolidează an de an statutul de liceu modern, una din cele mai performante unităţi de profi l. oferind şansa unei serioase specializări profesionale, precum si aceea a unei modernizări armonioase a personalităţii individuale. Unitatea de învăţământ se remarcă prin acţiunile profund active sub formă de concursuri, expuneri de probe practice, activităţi culturale si de cenaclu, rezultate la olimpiade si concursuri, se poate lăuda cu o fundaţie cultural-ştiinţifi ca, un frumos muzeu al Văii Jilţurilor, un cinematograf, o revistă intitulată simbolic

128

„Murmurul Jilţului”, care are menirea să dezvolte personalitatea elevilor, să-i facă să iubească frumosul din natura si societate, revistă prin intermediul căreia ne-am făcut cunoscuţi în întreaga ţară si care s-a situat în ultimul timp pe primele trei locuri pe ţară printre revistele şcolare.

Numeroşi elevi, absolvenţi ai şcolilor gimnaziale din zonele di-mprejurul localităţii Mătăsari, care are un farmec neconfundat, care face parte din acea divina operă de artă, din acea simfonie geografi că ce se cheamă România, se înscriu an de an aici datorită compatibilităţilor lor de formare cu oferta şcolii, dar si cu evoluţiile previzibile ale mediului economic şi social. În decursul anilor, tot mai mulţi absolvenţi s-au angajat în meseriile pentru care s-au instruit, ori şi-au continuat studiile, devenind specialişti de renume pe plan local si naţional. Deschiderea festivă a cursurilor şcolare, serbările ocazionate de comemorarea evenimentelor istorice şi a personalităţilor literare, sărbătorirea Zilelor Liceului, majoratului, balului bobocilor si a Fiilor Jilţului, sărbătorilor de iarnă si de sfârşit de an şcolar competiţiile sportive, au intrat deja în tradiţia liceului nostru făcând din Mătăsari, un leagăn de cultură si civilizaţie. În ultimii ani de zile, preocuparea conducerii şcolii a fost găsirea de soluţii pentru creşterea bazei materiale precum şi a numărului de clase şi profi luri astfel că la ora actuală liceul are clase de electronişti automatizări, matematică informatica, fi lologie, şcoala profesională, ucenici precum şi cursuri postliceale de maiştrii, iniţiere în calculatoare şi operator calculator. Somptuoasa clădire are aspectul unei şcoli moderne, cu săli încăpătoare şi luminoase, coridoare lungi lambrisate îmbrăcate în mochete vesele, cu pereţii împodobiţi cu panouri tematice, expoziţii de pictură, fl ori, materiale didactice interesante si frumos executate de cadre didactice ale şcolii împreună cu elevii. Sălile de clasă au un aspect estetic deosebit, datorită ingeniozităţii cu care au fost împodobite: mobilier nou, fl ori, tablouri, încât liceul nostru rivalizează cu licee din judeţ si chiar din tară.

La Mătăsari, există un învăţământ orientat pe valori. Suntem conectaţi la tot ce este mai nou si mai modern în materie de informaţie, avem un colectiv de dascăli care ne fac cinste, suntem cu toţii o familie în care domneşte punctualitatea, veracitatea, disciplina presupusă de obţinerea unor performante respectul fată de aproapele nostru ca fi inţă similară nouă, ajutorarea celui afl at în difi cultate, receptivitatea la argumente sunt valori ce merită a fi cultivate în orice context si oricând în învăţământ. Avem laboratoare, o sală de sport bine dotată, un atelier şcolar echipat cu toate maşinile şi instalaţiile necesare unui proces modern de învăţământ ce funcţionează pe module şi specialităţi si ceea ce este cel mai important, dispunem de un laborator de informatică dotat cu aparatură ultramodernă, calculatoare ultra performanţe. Ne numărăm printre cei peste 800 de milioane de abonaţi la Internet din întreaga lume, şi dispunem de multiplele avantaje oferite de această reţea mondială de informatică, fără precedent în istorie. Comunicarea, stă la temelia tuturor evoluţiilor si revoluţiilor, defi neşte prin fl uxuri

129

şi calitate fi ecare acţiune. Lanţul determinărilor izvorâte din optica informaţională se extinde asupra tuturor domeniilor de activitate, de la asigurarea resurselor materiale până la relaţiile sociale şi până la comportamentul individual, ceea ce a generat un impact deosebit în procesul şcolar de instruire,creionul şi tastatura, video terminalul şi programele adaptate materiilor şcolare devin în egală măsură componente de bază ale procesului didactic şi pedagogic. Fantezia elevilor, uşurinţă cu care aceştia se acomodează cu lucrul la calculator şi efi cienţa predării-practice a lecţiilor, iată câteva argumente în favoarea învăţământului asistat de atotputernicul calculator. Calculatorul este pentru elevi şi nu numai un univers frumos in care îşi dau întâlnire inteligenta,calmul, răbdarea şi logica, un univers de cunoştinţe, care pot fi înţelese pretutindeni. Ecranul magic al calculatorului îi ţine pe copii într-un ritm permanent de lucru se poate spune chiar că maşina îl obligă pe elev să lucreze şi să gândească în orice moment, de aici reieşind clar efi cienţa si randamentul computerelor acum, în era informaticii, în plină explozie a pătrunderii calculatorului în orice activitate. Prin utilizarea calculatoarelor în şcoală se sensibilizează tineretul cu o tehnologie de vârf a viitorului. Dispunem de asemenea de televiziune cu circuit închis. Ce înseamnă televiziunea în epoca modernă şi ce rol joacă în informarea si educarea publicului larg ştim cu toţi. Sistemul TV. acest „prieten” de nădejde al fi ecăruia dintre noi, este relativ tânăr, ţinând pasul cu dezvoltarea tehnologiilor, transformându-se in „cutia cu miracole a secolului XX”. Avem o bibliotecă cu mii de volume prin care acoperirea cu necesarul de informaţie în toate domeniile este forate bună. Datorită faptului că sfera cunoştinţelor ştiinţifi ce creste foarte repede,că timpul de trecere de la descoperirea ştiinţifi că la aplicarea ei în practică este din ce în ce mai scurt, omul trebuie să înveţe toată viata pentru a se putea adapta uşor si efi cient la noi profesii, la noi condiţii de muncă şi viată. Şcoala este mijlocul principal de pregătire a cetăţenilor de mâine ai societăţi. Ei îi revine sarcina de a-i învăţa lucru ce nu se vor perima repede, de a-i informa în aşa fel încât să se poată orienta singur într-un câmp de probleme mereu noi. Scolii, prin neobosiţii ei slujitori, îi revine marele merit de a modela si forma cetăţenii viitori ai societăţii. Animaţi de dorinţa de a transmite cât mai multe cunoştinţe elevilor,cadrele didactice de la şcoala noastră au fost mereu receptive la tot ce a fost nou în domeniul educaţiei. Acest lucru se poate observa si dintr-o analiză a rezultatelor obţinute de elevii noştri în ultima perioadă, care au demonstrat mereu că la Mătăsari se face învăţământ de calitate, performant. Acum, când valorile tradiţionale cunosc o oarecare descendenţă,când poezia nu mai constituie raţia de spiritualitate, doza inoculată de fi ecare dependent de frumos zi de zi, când neclaritatea clipei tinde să devină sau mai rău a şi devenit prioritate pe lista de valon a individului, într-un Mătăsari al sfârşitului de secol şi mileniu, se încearcă cu optimism constructiv reînnoirea si revitalizarea tradiţiilor pierdute, se încearcă şi chiar se reuşeşte menţinerea nestinsa a torţei spiritualităţii umane. Că sunt întruniri cu personalităţi, scriitori, jurnalişti fi lozofi oameni de

130

marcă adevărate modele,că sunt activităţi de cenaclu sau distractive cert este ca elevului mătăsărean nu i s-a permis lâncezirea minţii, iar acesta este un lucru benefi c. Învăţământul nostru va încuraja,prin organizare iniţiativa si competiţia si va favoriza înnoirea.

Vizita profesorului universitar doctor, Andrei Marga, ministrul Educaţiei Naţionale, în Mătăsari cu prilejul atribuirii denumirii de Colegiu Naţional Tehnologic – Grupului Şcolar Tehnologic Mătăsari, în ziua de 9 noiembrie 2000, ne obligă, ne mobilizează, ne face să dovedim că merităm ceea ce am obţinut şi demonstrează ca mătăsărenii, atunci când vor, pot să facă multe, să fi e mai buni decât alţii.

Claudiu Mihăiţă Chisega

COCONII IZEI La marea Sărbătoare a Fiilor Jilţului care s-a desfăşurat în liceul din

Mătăsari a participat şi un grup de copii ai Maramureşului, împreună cu primarul localităţii Strâmtura, judeţul Maramureş, domnul Ion Pasere. În momentul în care au urcat pe scenă ceva în inima mea a tresăltat de bucurie,cred că acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu ceilalţi colegi ai mei. Mă bucur enorm de mult că am şansa să scriu despre acei copii minunaţi, numiţi simbolic “Coconii lzei”,despre acel moment care pentru mine este şi va rămâne unic. Acei copii talentaţi cu feţele lor drăgălaşe şi inocente au făcut sărbătoarea Fiilor Jilţului ceva de neuitat.

Au cântat şi au dansat aşa cum numai în partea Maramureşului se face în costumele lor tradiţionale ca să ne transmită nouă elevilor liceului Mătăsari şi locuitorilor acestei comune ceva din vraja locului în care s-au născut şi trăiesc. Şi pot să spun că au reuşit şi sunt sigură că nu este numai părerea mea,ei au încântat cu vocea lor frumoasă şi cristalină pe toţi cei care trăiesc în Mătăsari şi nu numai pe ei. Au cântat pe străzile comunei aşa cum nimeni nu a făcut-o vreodată. Aş fi vrut să fi e acum în mijlocul nostru cei de la Televiziunea Română, care cu câteva săptămâni în urmă au făcut un reportaj despre comuna Mătăsari,numind-o “Oraşul mort”,arătând doar părţile urâte,părţi pe care le au si alte oraşe şi comune. Oricum,aceşti copii minunaţi ai Maramureşului au adus în sufl etul locuitorilor din Mătăsari şi al elevilor liceului în care eu învăţ speranţă şi gândul că ce este frumos şi pur nu piere niciodată. Îmi aduc acum cu plăcere aminte cuvintele unui domn profesor care ne-a vizitat liceul şi clasa în perioada sărbătorii că “dacă dânsul ar mai fi acum elev i-ar plăcea să înveţe în Mătăsari”.spunându-ne că suntem norocoşi si suntem într-adevăr. Pentru mine, ziua în care au urcat pe scenă copiii Maramureşului, Coconii Izei - cum sunt numiţi- va rămâne unică. Sper să revină în liceul nostru pentru că, noi, îi aşteptăm cu drag.

Otilia Tuca

131

RECUNOAŞTERE LA CEL MAI ÎNALT NIVEL

Ca reprezentant al elevilor din Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari exprim bucuria şi admiraţia care ne-au copleşit în ziua măreaţă de 9 noiembrie 2000 din istoria localităţii noastre prin desfăşurarea unui dublu eveniment, este vorba în primul rând despre vizita unui înalt demnitar al statului român care ne-a făcut onoarea de a se afl a în mijlocul nostru şi de a da o notă la fel de importantă pe cât este evenimentul, cu atât mai mult cu cât persoana care ne-a onorat cu prezenta domniei sale a fost chiar domnul ministru al Educaţiei Naţionale, domnul Andrei Marga, la data aceea cel mai important om al învăţământului românesc, iar pe de altă parte, dar nu separat, un alt eveniment şi anume inaugurarea noului Colegiu Naţional Mătăsari rezultatul transformării vechiului Liceu Tehnologic, meritul unei munci asidue şi neîntrerupte a omului care este zi şi noapte dedicat profesiei sale şi mai presus de aceasta ridicării nivelului de cultură şi propăşirea tineretului mătăsărean în acord cu realităţile unei lumi moderne şi civilizate, nimeni altul decât domnul director şi în acelaşi timp diriginte prof. Dumitru Dădălău.

Este greu să exprime cineva în cuvinte preschimbarea care a avut loc în liceul nostru şi este mai greu să exprimi recunoştinţa omului care a contribuit cu timp si sufl et la această înnoire. Nu rămâne decât să admirăm şi să ne bucurăm de timpul prezent şi să ne gândim de pe acum cu regret la timpul când va trebui să lăsăm în urmă ceea ce astăzi ne încântă şi ne trezeşte admiraţia şi respectul. Privind în retrospectivă trebuie să amintim că totul a început datorită iniţiativei domnului Dumitru Dădălău de a înfi inţa o revistă a liceului, este vorba despre „Murmurul Jilţului”, revistă care consemnează de pe poziţii de egalitate cu alte publicaţii ale unor unităţi de învăţământ din Gorj, dar şi din ţară, dovadă fi ind numeroasele participări ale colectivului revistei „Murmurul Jilţului” la diferite acţiuni de publicistică, amintim: Tabăra Naţională de Ziaristică - Ciric, laşi, Muncelu - laşi, Tabăra de creaţie de la Săcelu, Herculane, Rânca, precum şi alte concursuri interjudeţene la care am participat obţinând succese notabile.

Toate acestea au fost posibile pe lângă eforturile deosebite ale primului orchestrator domnul Dădălău, şi ale unor jucători de decizie locală şi judeţeană, este vorba de Primăria Mătăsari, Exploatarea Minieră, Inspectoratul Şcolar Judeţean, Inspectoratul de Cultură prin conducătorii acestora, cât şi unor persoane fi zice sau alte persoane juridice care au contribuit direct sau indirect la aceste realizări. A urmat apoi cu succes la fel de notabil înfi inţarea Fundaţiei Murmurul Jilţului pentru a completa seria evenimentelor şi pentru a ajuta cât mai mult la crearea unui climat de cultură, propice evoluţiei spiritului creativ în rândul elevilor şi nu numai, eforturi care nu au rămas nici de această dată fără rezultat, din contră s-a remarcat o tendinţă clară a tineretului din zonă de a îmbrăţişa cultura, arta, tradiţiile. Nu trebuie să fi e decât cineva care să aprindă scânteia pentru ca focul

132

să înceapă să ardă cu fl ăcări. Astfel, cultura locală s-a îmbogăţit cu numeroase creaţii concretizate fi e în poezie fi e în proză, fi e în alte domeniu al culturii, să amintim doar lansările de carte care se desfăşoară de câţiva ani încoace, creaţii aparţinând unor tinere talente literare, născute şi crescute pe aceste meleaguri.

În sfârşit, retrospectiva se încheie cu prezentul când suntem meşterii celei mai mari reuşite pe plan local pentru noi toţi, dar mai ales pentru generaţiile viitoare de elevi care vor urma să studieze în liceul care se va numi de acum Colegiul Naţional şi care va face faimă localităţii, Gorjului şi chiar ţării. Nu este lipsă de modestie când afi rmăm că, şi Colegiul nostru face cinste ţării, din contră afi rmaţia este pe deplin fondată şi oricine doreşte să se convingă nu trebuie decât să vină până la Mătăsari pentru a vedea condiţiile în care studiază elevii de aici, precum şi noua înfăţişare a liceului, o schimbare totală, nouă, plină de personalitate, model de exemplicitate şi ideal.

S-au făcut şi se fac în continuare eforturi mari şi susţinute, dar după cum vedeţi succesele nu întârzie să apară. Aceste merite sunt recunoscute astăzi implicit prin prezenţa fostului ministru Andrei Marga, a secretarului de stat Adrian Gorun, a preşedintelui CJ, Nicolae Mischie, a prefectului Emil Popescu, deoarece prin bunăvoinţa si recunoaşterea pe care ne-au acordat-o învăţământul din această zonă minieră a cunoscut o nouă etapă, poate cea mai importantă din existenţa sa.

Popescu Cristi,redactor-şef, “Murmurul Jilţului”

SUNTEM MÂNDRI DE COLEGIUL NOSTRU TEHNOLOGIC

Am fost aici, împreună, martori la un eveniment deosebit, o mare sărbătoare remarcabilă pentru noi toţi, în această unitate de învăţământ sau mai bine zis, în acest „Colegiu Naţional Tehnologic din Mătăsari” există dotare corespunzătoare standardelor cerute. Suntem foarte mulţumiţi de tot ceea ce s-a realizat si de tot ce ni s-a pus la dispoziţie pentru ca noi să ne pregătim cât mai bine.

Suntem mândri că în reţeaua învăţământului din Gorj, liceul din Mătăsari se înalţă maiestuos, ca o Coloană a Infi nitului, pentru că dispune de o bază materială de invidiat, de un corp profesoral în plin proces de perfecţionare, tot mai notabil, bine intenţionat în pregătirea elevilor pentru muncă, pentru viaţă, în obţinerea unor rezultate meritorii în toate competiţiile organizate pe plan naţional şi judeţean. Suntem foarte mulţumiţi că venim în acest liceu cu mândrie, cu plăcere, atât pentru învăţat dar şi cu respect pentru toate cadrele didactice care se pregătesc să ne întâmpine cu tot ce este mai bun şi mai important pentru educaţia corespunzătoare, atât moral cât şi profesional. Ne ajută să devenim maturi în

133

viată, să luăm decizii corecte şi ne sprijină în toate propunerile noastre de elevi. Suntem bucuroşi că suntem elevi ai acestui liceu pe care îl respectăm

prin rezultatele obţinute. În dotarea acestui colegiu avem toate căile posibile de a comunica cu toţi cei care se afl ă în alte colţuri ale lumii prin intermediul internetului. Toată baza materială este pusă la dispoziţia noastră pentru activităţi şcolare. Toate acestea au avut drept scop crearea unei imagini sănătoase despre oamenii acestor locuri care-şi dedică întreaga lor viaţă, pasiune şi pricepere pentru binele nostru, al tuturor. Pentru a demonstra în continuare că suntem în stare să înfăptuim ce ne-am propus, trebuie să acţionăm cu răbdare, tact şi dăruire, să ne organizăm cum se cuvine, pentru a da funcţionalitatea secţiilor înfi inţate în aşa fel să fi e cât mai atrăgătoare pentru elevi. Ştiu că asemenea încercări au fost făcute şi în alte licee, dar nu cunosc vreo evoluţie mai reuşită.

În sfârşit, visul nostru a fost împlinit ca să avem o instituţie reprezentabilă din toate punctele de vedere şi toate acestea au fost posibile datorită unui domn cu pasiune şi personalitate puternică.

Acest domn este nimeni altul decât profesorul Dumitru Dădălău. Din partea noastră îi mulţumim foarte mult. Făcând un bilanţ a ceea ce am realizat în anii trecuţi avem curajul să afi rmăm că, ce ne-am propus am înfăptuit, că activităţile educative iniţiate au depăşit toate aşteptările, am făcut ca liceul nostru să fi e trecut în topul instituţiilor de învăţământ din Gorj şi din ţară, în care cadrele didactice şi elevii, cu sprijinul organismelor judeţene şi-au făcut pe deplin datoria, au obţinut rezultate care confi rmă că atunci când se vrea, totul e posibil.

Sperăm ca şi de acum încolo să obţinem rezultate la fel de bune şi multe satisfacţii, pentru a-i ridica supremaţia.

Vulpie Adelina, Pătraşcu Adrian

S-A ÎMPLINIT UN VIS

Acum, când liceul nostru este într-o permanentă sărbătoare ne aducem aminte cu bucurie că am fost onoraţi de prezenţa ministrului Educaţiei Naţionale pentru a aniversa 107 ani de învăţământ general şi 20 de ani de învăţământ liceal în localitatea noastră, evenimente încununate de declararea liceului nostru „Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari”. Estre o mândrie pentru noi, să ştim că nu suntem într-un colţ foarte uitat, că nu suntem cu nimic mai prejos celorlalţi tineri care învaţă în alte licee. Acum suntem convinşi că opţiunea noastră pentru acest lăcaş de cultură nu a fost o greşeală sau o întâmplare, a fost poate destinul de a învăţa într-o şcoală modernă, îndrumaţi de profesori cu un înalt profesionalism, care ne iubesc, ne ocrotesc, ne deschid calea spre realizarea noastră.

134

Condiţiile de care ne bucurăm noi astăzi întruchipează munca plină de dăruire a celor care slujesc cu cinste învăţământul românesc, a celor ce conduc destinele Gorjului şi conducătorilor întreprinderilor din zonă. Toate eforturile conducerii Colegiului nostru sunt pentru viitorul nostru, tuturor ni se potriveşte dictonul latin „Maxima debetur puero reverentia” - Datorăm copilului cel mai mare respect. La rândul nostru, trebuie să răsplătim eforturile cadrelor didactice prin rezultate cât mai bune la învăţătură, la concursurile şcolare, la olimpiade, la examenele de capacitate, de bacalaureat şi de admitere la facultate.

Afi rmarea noastră a fost inaugurată de obţinerea unui premiu pe ţară la concursul pe meserii şi ocuparea locului al II-lea de către revista Colegiului, „Murmurul Jilţului”, între liceele tării, în anul 2000 şi locul I pe judeţ.

Sub îndrumarea domnului profesor de limba română, Dădălău Dumitru; directorul C.N.T. Mătăsari; îşi desfăşoară activitatea Fundaţia cultural – ştiinţifi că „Murmurul Jilţului” ce ne oferă posibilitatea afi rmării noastre literare. În mijlocul nostru au venit poeţi de valoare : George Ţărnea, Nicolae Dragoş, Adrian Frăţilă, Nicolae Diaconu, a fost prezent Studioul de Radio Oltenia din Craiova, tot mai mulţi redactori de la studiourile de radio şi TV, din judeţ şi din tară. Au fost plăcut impresionaţi de creaţiile noastre, ne-au încurajat şi astfel am lansat trei volume de versuri, un album de pictură ale colegilor noştri, alături de unele volume ale poeţilor amintiţi mai sus. Accesul la Internet oferă posibilitatea informării noastre în ceea ce priveşte programele, subiectele si regulamentele de desfăşurare a examenelor de capacitate si de bacalaureat. Realizarea televiziunii cu circuit închis constituie un nou pas spre modernizarea desfăşurări procesului de învăţământ în Liceul nostru, devenit de curând colegiu.

Responsabilitatea noastră, a elevilor, este aceea de a răsplăti munca profesorilor noştri prin seriozitate la învăţătură, prin sporirea prestigiului liceului.Să facem cinste numelui de „colegiu naţional”!

Ne luăm angajamentul să nu vă dezamăgim, şi vă mulţumim pentru şansa pe care ne-aţi acordat-o. Vizita ministrului şi a celorlalţi invitaţi va rămâne înscrisă în cartea de onoare, iar 9 noiembrie 2000, va rămâne cea mai emoţionantă zi din viaţa noastră.

Chisega Mihăiţă

AM SĂRIT ÎN SUS DE BUCURIE

Domnule director al Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari, Jilţ, Gorj, mă numesc Băzăvan C. Ilie, din comuna Bolboşi, sat Bălăcesti, judeţul Gorj, ocupaţia mecanic auto SC TAMSA Jilţ, fost absolvent al liceului seral, promoţia 1996 - 1999. Sunt soldat în U.M.01273 din oraşul Dej, judeţul Cluj Napoca.

135

În data de 03.12.2000, mă afl am în oraşul Cluj în vizită la unchiul meu; între orele 11. 00 – 12.00 am văzut la televizor pe programul România 1 liceul pe care îl conduceţi cu cea mai mare responsabilitate. În acele momente de transmisie am rămas blocat de imaginea pe care aţi reuşit să o aduceţi acestui liceu din Gorj.

În seara zilei de 03.12.2000, orele 19.00, întorcându-mă în U.M. colegii m-au întrebat dacă eu cunosc liceul din Mătăsari, Gorj. Le-am spus că acolo am terminat eu şi fraţii mei; la un moment dat am sărit în sus de bucurie pentru că au spus că este foarte frumos amenajat, cu televizoare color în fi ecare sală de clasă şi cele peste 50 de calculatoare, plus confortul pe care îl au acei elevi, etc.

Cu respect ţin să vă mulţumesc din tot sufl etul pentru efortul deosebit pe care l-aţi depus şi vă urez dumneavoastră, cât şi întregului colectiv de profesori „multă sănătate şi împlinirea tuturor dorinţelor”, „La Mulţi Ani !”

Fruntaş, Băzăvan llie, Jud. Cluj Napoca, U.M.01273 - Dej

PERFUZII CU CERNEALĂ

Babilon Autohton

Nimeni nu mai înţelege nimicDin această amalgamareDe vociDe ideiDe imixtiune în treburile interneAle fi ecăruia.

Este greu să convingi că ai dreptateÎntr-un Babilon autohtonCu iz balcanicŞi infl exiuni orientale

Doar ţipete drept promoLa o problemă de viaţă şi de carteUn as în mânecăNeatenţia celui de lângăŞi potul fost luatAltfel.

Liliana Hinoveanu Ursu

136

Perfuzii

Perfuzii cu cerneală într-o lumeA războiului rece,Precum turnul din Pisa ne înclinăm un momentSufl etul până când înţelegem mândriaprostească Ce se multiplică în copiatoarele lumii.Şuvoaie de cerneală sau tuşDezlănţuind stare de fapt a unui războiUn război al replicilor, al gândurilor,O cutie care se răzbună pe propriul volumTrimiţându-şi e-mail.

Liliana Hinoveanu Ursu

La modă

Se poartă muşchii, moda se schimbăPe tricouri, pe mâneci, pe picioareO modă a muşchilor Bicepşi, tricepşi, facialiNumai muşchi să fi e.

Aş alege nişte muşchi care să-misusţină neputinţaDe a înfunda proştiiAzi se poartă muşchii,Mâine vom mima surprinderea de a trece la moda ridurilorFără creme, fără operaţii esteticeDoctorii s-ar înscrie la şomaj.Dar moda vine şi treceTrec şi ridurileAş alege muşchiiDar ridurile mă împing de la spate.

Liliana Hinoveanu Ursu

137

Dependenţa

S-a mai dus o iarnă cu zăpezile abia născuteAu înfl orit în pământ seminţele,Dar vântul le-a uscat îndrăznelile Şi ne-am pomenit într-o iarnă – primăvarăCa un sifon răsufl at prea devreme.

De la timp un timp anotimpurile au intrat la apă,Au dispărut pantofi i precum bizoniiPurtătorii de pantofi Vor dispăreaPapucii pe care să-i dai istorieiCa să nu ţi-i dea ea ţie

Între iarnă şi varăO primăvară anemică şi o toamnăDependente de soareŞi de amintire

s-a mai dus o iarnăîşi pierduse pantoful pe pârtie se împiedicase de un fi r de iarbăpână la iarna viitoareacolo

Liliana Hinoveanu Ursu

DIN VIAŢA ŞCOLII

Primăria din Mătăsari alocă 1,3 miliarde lei pentru Grupul Şcolar. De la domnul profesor Dumitru Dădălău, directorul Grupului Şcolar

Tehnologic din comuna Mătăsari - un neobosit şi statornic colaborator al ziarului nostru, am afl at câteva vesti privind comunitatea şcolară din localitatea de pe Jilţ.Astfel, în ultima şedinţă, consilierii locali au alocat, în urma rectifi cării bugetare, suma de 1,3 miliarde lei. Banii alocaţi vor fi folosiţi pentru construirea centralei termice proprii, împrejmuirea cu un gard betonat cu o lungime de aprox. 600 m, a liceului. De asemenea, se va încerca achiziţionarea unui autoturism şi a zece calculatoare necesare procesului de modernizare a învăţământului. În spaţiul fostului cămin cultural comunal s-au amenajat trei ateliere-şcoală.

138

Profesorul Dădălău ne-a mai informat că ieri, vineri 5 noiembrie, la orele prânzului s-a inaugurat un nou cinematograf al comunei în sala de sport a grupului şcolar. Având o capacitate de 1000 de locuri, edifi ciul, dotat cu aparatură de proiecţie modernă va fi destinat vizionării celor mai noi producţii cinematografi ce autohtone şi mondiale.

De asemenea, începând cu 1 noiembrie a.c. copiii care învaţă la Grupul Şcolar Tehnologic din Mătăsari benefi ciază de asistenţă medicală gratuita prin cabinetul şcolar încadrat cu un medic specialist şi o asistentă.

Şi tot, în incinta liceului, funcţionează un bufet, aprovizionat zilnic de către UACC Jilţ, cu produse lactate, preparate proaspete din carne si panifi caţie, dulciuri si răcoritoare.

Marius BECHERETE, Gorjeanul/2747

CAMPIONATUL DE FOTBAL ŞI CROSUL TINERILOR MĂTĂSĂRENI

Luna octombrie a.c. a fost dedicată în exclusivitate activităţilor sportive. S-au organizat, pentru prima dată, la nivelul satelor componente comunei Mătăsari, campionatul de fotbal dotat cu cupa “Fiii Jilţului”. Astfel, duminică de duminică, fotbaliştii noştri tineri, însoţiţi de suporteri, pe baza tragerii la sorţi au jucat fotbal la Croici, Brădet Runcurel şi Mătăsari câştigând de fi ecare dată cei care au fost mai pregătiţi. Chiar dacă nu au fost terenuri de fotbal omologate în fi ecare sat apreciem preocuparea echipelor gazde de a găsi poieni întinse la margini de pădure pe care le-au amenajat corespunzător ca să-şi primească adversarii la ceas de sărbătoare, să joace civilizat chiar pe timp nefavorabil, mândri că pot să facă un lucru care le place, organizat de Fundaţia Murmurul Jilţului. Cu aceeaşi dăruire au jucat şi cele şapte clase liceale şi 12 de profesională care, zi de zi, pe baza sportivă, conform grafi cului, s-au întrecut pe sine. Au câştigat tot cei care au fost mai buni şi au avut galerii mai puternice. Astfel, de ziua marii sărbători s-au jucat fi nalele între XII A şi XII B - câştigătoare XII B şi între satele Croici şi Runcurel - câştigătoare Croici. Seara târziu la lumina refl ectoarelor s-a încheiat şi crosul tinerilor mătăsăreni care au avut câştigători pe Boştinaru Petre, Dondera Claudiu, Blaj Cosmin, Dragotoiu Georgiana, Ţandără Gabriela, Buzgure Mirela, Ostafe Mariela, Motoc Vasilica, Postelnicu lonela, Horcea Vasile, Zăvoianu Constantin, Mustaţă Valeriu. O contribuţie la reuşita acestor activităţi au avut-o biroul de poliţie Mătăsari, Sindicatul Carieră Jilţ Sud şi catedra de sport condusă de domnul prof. Mateescu Iulian.

Reporter

139

ZILELE CULTURII SCRISE ÎN GORJ 20-26 MARTIE 2000

Dumitru Dădălău: Aşa cum ştiţi în judeţul Gorj, în aceasta perioadă, se desfăşoară zilele culturii scrise în care o serie de edituri vin să-şi prezinte scriitorii şi cărţile pe care le tipăresc. Vreau să vă spun că suntem din nou fericiţi că avem în mijlocul nostru pe inspectorul şef teritorial al Gorjului, domnul profesor Viorel Gârbaciu, alături de care au venit prietenii noştri poeţii. Nicolae Dragoş şi George Ţărnea din Bucureşti şi scriitorii Nicolae Diaconu, domnul Vânătoru, doamna Alexandra Andrei şi domnul Marius Şolea, înainte de a da cuvântul domnului inspector şef teritorial, vreau să vă spun, să cunoască şi dumnealor, că la nivelul judeţului Gorj, cu trei zile în urmă, s-a desfăşurat etapa judeţeană a revistelor şcolare, revista care este cunoscută distinşilor noştri oaspeţi si care, la Herculane, a obţinut locul 1 pe judeţ, cu specifi carea că participă la etapa naţională a revistelor şcolare, la care a fost anul trecut şi a obţinut un frumos loc III. Altădată, eraţi mai veseli, mai săltăreţi, vă rog să fi ţi aşa cum trebuie după orele de curs. Să ne ascultăm invitaţii.

Viorel Gîrbaciu : Doamnelor, domnilor colegi, dragi prieteni, întâmplările literare organizate în ultimii ani, aici la Mătăsari au fost pentru noi realmente extrem de plăcute, de neuitat şi, aşa că am introdus şi de data aceasta localitatea dumneavoastră în periplul nostru prin satele şi oraşele Gorjului. În grupul şcolar din Mătăsari se petrec în plan cultural, lucruri deosebite. După principiul arhicunoscut dar şi arhiverifi cat de viaţa, omul sfi nţeşte locul, aici la Mătăsari: într-un loc unde în mod normal ar trebui să nu se întâmple în plan spiritual, se întâmplă foarte multe şi aceasta nu datorită factorilor puşi să facă aceasta, ci datorită unor oameni de sufl et. lata aceasta revistă, iată fundaţia Murmurul Jilţului, muzeul Jilţului. Vă spunem că am ţinut neapărat să venim aici şi nu oricum, ci cum oameni de mare calitate intelectuală. Printre noi iată două personalităţi incontestabile ale literaturii române de azi: poeţii N. Dragoş. G. Ţărnea. Am stabilit ierarhizarea după criterii strict alfabetice. Noi, după cum ştiţi am organizat mai înainte decada culturii scrise în Gorj, apoi zilele culturii scrise în Gorj, paralele sunt din ce in ce mai puţine şi ar trebui să rămânem la numai o săptămână de manifestări pe principiul unui Badea Cârţan modern,aducând acasă la cei dornici de literatură cărţi şi scriitori. Alături de oaspeţi noştri dragi şi distinşi in ordinea alfabelică a scaunelor: Marius Solea, poetul, eseistul editorul N. Diaconu, doamna Alexandra Andrei, directorul Bibliotecii judeţene Christian Tell, domnul Nicolae Vânătoru, directorul Şcolii de Arta Tg. Jiu, G. Drăghescu actor. Pentru că începe primul şi pentru că în felul acesta o să spargă gheaţa îl rog pe prietenul meu, N. Diaconu să vorbească despre Editura Fundaţiei C. Brâncuşi.

Nicolae Diaconu: Eu n-am să vorbesc despre editura,pentru că v-am vorbit data trecută. Vreau să vă vorbesc despre cărţile altora pe care le editez. Vreau să

140

vă prezint mai întâi două cărţi care au conţinut istoric, una care interesează mediul şcolar, despre cronicarii munteniei şi moldoveni, despre Transilvania, scrisă de conf. univ. N. Mischie, preşedintele Consiliul Judeţean Gorj. El a făcut un act de dreptate cronicarilor români, care în genere sunt neglijaţi atunci când se vorbeşte despre Transilvania, întrucât istoriografi a românească, de regulă, porneşte în a demonstra drepturilor românilor în Transilvania, porneşte de le cronici ungureşti. De regulă, istoriografi a românească îşi caută întemeierea adevărurilor pe care le exprimă pornind de la câteva cronici ungureşti. Acesta este în esenţă meritul acestei cărţi, că pune între coperţi o anumită temă şi o epuizează, caută în toate cronici segmente în care cronicarii vorbesc despre romanitatea populaţiei transilvănene, despre continuitatea neîntreruptă a acestei populaţii româneşti din Transilvania, aceasta ar fi , deci cartea domnului Mischie. Tot profesorul Mischie scrie altă carte care interesează: istoria vieţii politice a României şi a judeţului Gorj, aşa cum această viaţă politică s-a constituit într-un destin politic de excepţie, numit Grigore Iunian, a fost unul din marii avocaţi interbelici şi unul dintre numele de seamă ale P.N.T. din perioada interbelică. Cam acelaşi lucruri le spun şi eu în prima jumătate a acestei cărţi care a apărut de curând. Se numeşte “în goana literaturii”, dar în această carte sunt de fapt două, ele se adună între aceleaşi coperţi, două cărţi diferite din motive economice, adică de preţ. În jumătatea de carte scriu despre diferiţi poeţi contemporani, iar în prima carte m-a interesat tot ce l-a interesat şi pe Nicolae Mischie,numai că eu m-am interesat despre mai mulţi politicieni din perioada interbelică. Au existat câţiva mari politicieni, unii dintre ei având destine tragice, de pildă, I.C. Duca sau A. Călinescu, care au fost împuşcaţi în calitatea lor de prim-miniştri tocmai pentru că încercaseră să-şi asume rolul de a face ordine în România, pentru că nici în perioada interbelică ordinea nu a strălucit în România. Acestea sunt cele 4 cărţi publicate de noi de curând. Vi le-am prezentat pe toate laolaltă. Vă recomand de asemenea două cărţi despre T. Arghezi: “Limbajul poetic arghezian” şi “Arghezi între infi nituri”, o carte despre poezia religioasa a lui Arghezi. 0 altă carte scoasă spre sfârşitul anului trecut, o carte de poezie a colegului nostru, profesorul Zenovie Cârlugea. Cam acestea sunt cărţile scoase de editura fundaţiei Constantin Brâncuşi.

Viorel Gîrbaciu: Mulţumesc Nae. Să continuăm cu câteva peripluri lirice. Este lângă mine poetul, dar şi actorul Teatrului dramatic Elvira Godeanu din Tg. Jiu, George Drăghescu care a scos de curând al patrulea volum de versuri al său: George Drăghescu nu e un simplu artist, ci dublu. Poet pe scenă, se fereşte a fi un doctor în poezie. Dens şi limpid, concentrând în câte un vers rolul pe care-l joacă fără a trişa, ca om înzestrat cu harul poeziei, ne bucură prin ceea ce socotim că ar face onoare oricăruia dintre noi, când considerăm că poezia e un fel de a fi , pur şi simplu un fel de a fi . Când avem simţământul că a fi poet înseamnă a trăi într-un anume fel pe cât de chinuit, pe atât de privilegiat. George Drăghescu trăieşte poezia sa, trăind, precum orice poet autentic, în locul nostru. Tăietura aforistică

141

a versului său e un semn de timiditate, care-l poate bucura pe cunoscător, dar şi unul de nobleţe.

Nimicul şi valoarea

Nimicul către valoare:- Frumoaso, tu ai picioare?Valoarea către nimic:- Am, dar nu vreau să le stric.Nimicul către valoare:- Poate ai şi aripioare?Valoarea către nimic:- Taci, că tu nu ştii nimic.Nimicul către valoare:- Mă-ntreb cât ai fi de mare?Valoarea către nimic:- Pân-la cer de mă ridic.Nimicul întreată luna: Tu valorii-i pui cununa?

George Drăghescu

Poarta IaduluiMi s-a spus să închid poartaiadului;când să pun şi ultimul zăvormă cuprinse diavolescul dorde cai, de cireşe de mai, de fatace-o înşelai,şi m-am întors.Mi s-a spus să închid poartaraiului;când s-ajung la ultimul cuipe cine văzui?Pe Dumnezeu, retras la colţ decer,îi însemna pe păcătoşi c-un fi er.

George Drăghescu

142

Viorel Gîrbaciu: Marius Solea este cel mai tânăr poet al Uniunii Scriitorilor din România, care a scos destule cărţi pentru vârsta sa. Marius e format într-un fel intelectual în medii... Marius:

Marius Şolea: Voi citi doar două poeme unul despre ţară pentru că sunt un băiat serios şi preocupat de problemele ţării mele şi al doilea un poem golănesc. Evident vreau să termin bine şi voi începe cu primul poem intitulat: “Noapte provincială”

Nicolae Dragoş: Stimate profesoare, stimaţi părinţi, destinşi colegi, acum doi ani, graţie celor care se ocupă de cultură în Gorj şi profesorilor voştri, am fost prezent, aici, într-un moment deosebit al vieţii mele. Graţie editorului N. Diaconu mi se lansa un volum “Copacul din Vis” care, vreau să subliniez un fel de împliniri a 60 de ani. Fără îndoială că, o parte din cei prezenţi au devenit probabil, între timp, absolvenţi ai şcolii. Atunci vă promisesem că voi scoate o carte pentru copii şi am scos acea carte. Ea se intitulează “Colivia cu păsări”. Am făcut portrete la foarte multe păsări. Nu este vorba despre păsări de curte.

Ciobanul Mioriţei

Cu paltinii cu stele-n vecie logodit,Cu sufl etu-n lumină şi trupu-n glie trist,Călătorind spre nunta transfi gurată-n Mit.Senin se-mbracă-n jertfă al muntelui Nou Crist.Sculptură cu sculptorNu-i afl ă daltei linişti cât viaţa-şiSchimbă faţa.Trece din zi în noapte visând să afl e LoculÎn cadrul viu izvorul îşi spune dimineaţa…

Triumful versuluis-au adunat silabe,consoane vocale,zidind spre sufl etinvizibil pod,să întâlnească-nnevăzută calecuvinte semănateşi devenite rod.

143

Duminica e ziua cea tristăDuminica e ziua cea mai goală,Făcut-anume s-o simţim din plin,Cu două cepe şi-un pahar de vin.Şi-o zeamă chioară aburind în oală.Ce mare lucru…? Mai murim puţinSărbătorind ieşirile din ţoală,Când bietele puteri abia ne ţin.Se înnegreşte sufl etu-n batistăTratat cu vagi parfumuriFranţuzeşti,Printr-o magie foarte fantezistăŞi-ţi spun, din nou, când vrei săMă trezeşti, Duminica e ziua cea mai tristă,Din gheaţa unei marmuri, el vreaSă nască focul.

Relicve îngereşti de carne goalăŞi târfele au sufl ete curate,Chiar dacă, zilnic viaţa şi-o mânjesc,Lăuntric plâng şi încă mai tânjescDupă iubiri subţiri şi-adevărate…Dar prea nesăbuit se decojesc,Ca ninuci de aur, disperate,Care-au uitat când vor fi fost furateDoar pentru pofta celor ce rânjesc.Şi-atunci, când obosite, dau în boală,De soarta lor nu-i nimeni răvăşit, Nici nu le culcă-n puf, nici nu le Scoală,Întru iertarea trupului spăşit -Relicve îngereşti de carne goală Dintr-o iubire fără de sfârşit.

George Ţărnea

144

SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUIEDIŢIA A III-A, 21 OCTOMBRIE 2000

Dumitru Dădălău. Distinşi invitaţi, dragi cetăţeni ai localităţii Mătăsari şi de pe Valea Jilţului, daţi-mi voie pentru început să zic un bun venit conducerii politice şi administrative Gorj, la care participă întreg Consiliul Judeţean împreună cu prof. drd. domnul Nicolae Mischie. Toată conducerea prefecturii jud. Gorj, în frunte cu domnul prefect Emil Popescu şi domnul subprefect Tomescu lon. Se afl ă apoi domnul parlamentar de Gorj, domnul ing. Ştefan Popescu Bejat - fi u al Jilţului din rădăcină în rădăcină, imediat în apropierea distinsei sale domnii, doamna Doandeş Petra, senator al Gorjului, în Parlamentul României.

Daţi-mi voie, să vă anunţ cu mult respect că la această Sărbătoare de sufl et participă şi conducerea Inspectoratului Şcolar Judeţean Gorj în frunte cu domnul prof. Gheorghe Gămăneci, inspector general, aşteptând ca în minutele următoare să fi e prezent aşa cum a făcut-o si altă dată, domnul ministru secretar de stat, prof. Adrian Gorun. Venim astăzi la această sărbătoare alături de Consiliul Local şi Primăria Mătăsari cu care, de un timp încoace, zămislim un viitor luminos pentru tot tineretul din Mătăsari. Venim astăzi,aici alături de Corala Romanţa de la Bucureşti condusă de un alt fi u al Jilţului, domnul prof., fost inspector, Nicolae Racoceanu. Timp de 20 de ani a muncit pe văile Jilţului să creeze condiţii materiale şi spirituale zonei noastre, în speţă liceului din Mătăsari, domnul inginer, primar al comunei Strâmtura din jud. Maramureş, Ion Pasăre, care, împreună cu un grup de 40 de elevi – Ansamblul Maramureşului - vă vor arăta ce fac ei aici.

Distinşi invitaţi, dragi elevi, este cunoscut faptul că această citadelă a învăţământului românesc împlineşte în această toamnă 20 de ani de existenţă în care s-a pus bazele unei uzine cu foc continuu, în care materia primă este materia cenuşie şi inteligenţa tinerilor noştri copii. În decursul acestei perioade s-a acţionat şi s-a reuşit în cea mai mare parte să se creeze o bază materială foarte puternică ceea ce a permis învăţământului din Gorj să creeze aici un liceu cu care se mândreşte azi toată lumea. Dacă, în urmă cu vreo doi sau trei ani se punea problema desfi inţării învăţământului în Mătăsari,iată că acum avem alături de noi pe toţi cei dragi, pe toţi cei care ne ajută şi ne creează condiţii deosebite de învăţătură si de practică. Merită felicitări. Am vizitat şcoala. Domnule preşedinte, domnule prefect, stimaţi parlamentari, cu două săptămâni în urmă am avut zilele liceului precedate de analize foarte serioase, împreună cu părinţii acestor copii si am căzut cu toţi de comun acord că Mătăsarii - care are carte de vizită acest liceu, - trebuie să devină pe mai departe centru pilot în dezvoltarea învăţământului românesc în ţara noastră, trebuie să rămână pentru totdeauna unitate reprezentativă a învăţământului. De aceea, aş vrea să vă anunţ aici cu bucurie pe toţi locuitorii Mătăsariului, cu sprijinul Consiliului local şi al Primăriei

145

Mătăsari, al Companiei Lignitului, al Organelor Judeţene care coordonează întreaga dezvoltare economico-socială şi spirituală a judeţului Gorj, am reuşit să facem ce am făcut. Eu n-am să mă refer la ele întrucât distinşii invitaţi au vizitat, au văzut şi îi lăsăm pe dumnealor să-şi spună părerea. Un singur lucru vreau să anunţ părinţii acestor copii, că noi ne vom ocupa aici în Mătăsari să dezvoltăm în permanentă şi să modernizăm baza materială pe care o avem la dispoziţie si să facem ca liceul Mătăsari să aibă rezultate din ce în ce mai bune la învăţătură şi instruire practică. Dacă în cursul anului trecut liceul Mătăsari s-a afl at pe locul 5 în rândul liceelor industriale din judeţul Gorj, în ceea ce priveşte procentul de promovabilitate s-a afl at pe un loc mai bun în ceea ce priveşte intrarea copiilor în învăţământului liceal şi profesional.

Este o mare mândrie pentru noi să vă raportăm în cadru festiv ceea ce Mătăsariul n-a avut până acum. Am înfi inţat în această toamnă 6 clase de liceu, 5 clase de profesională, una de postliceală ceea ce înseamnă că am absorbit nu doar din Valea Jilţului ci şi din Motru, Tg-Jiu din toată zona dintre Jiu şi Motru,Tismana şi Turceni toţi copiii dornici de carte să vină aici şi noi să-i primim cu braţele deschise. Este o mare bucurie că am reuşit să învingem o inerţie. Chiar dacă unii au procedat să ne ponegrească în Mătăsari, în Grupul Şcolar la ora actuală funcţionează televiziune cu circuit închis care alimentează cele 30 de televizoare amplasate in fi ecare clasă, care în scurt timp, cu sprijinul celor ce-i vedeţi aici ne vor ajuta să luăm licenţa şi să băgăm televiziune prin cablu în tot Mătăsariul. Aş vrea să mai reţineţi că una din bucuriile noastre este că am reuşit să aducem şi să transpunem în viaţă un ordin al Ministrului Educaţiei Naţionale de a aduce copiii la şcoală din zonele îndepărtate cu maşina.

Domnule preşedinte, domnule prefect, cei 347 de copii din toată zona coboară în fi ecare dimineaţă între orele 7 - 7,30 şi vin la cursuri pentru că au unde veni. Spaţiul este destul de ospitalier, cele 108 cadre didactice îi primesc cu braţele deschise, iar cei 54 de oameni care au păşit pentru prima dată în învăţământ în această toamnă si-şi fac ucenicia în Mătăsari sunt hotărâţi să ducă la îndeplinire sarcinile trasate pe linia învăţământului. Noi, împreună cu tot corpul profesoral, vrem să constituim avangarda, pionul, oamenii care tragem după noi toată civilizaţia comunei Mătăsari si, să fi e clar pentru toată lumea că Mătăsariul nu mai este locul în care nu s-a întâmplat nimic, Mătăsariul este o localitate foarte puternică ce se va dezvolta din punct de vedere social, economic şi spiritual în perioada următoare şi nu vom mai fi bătaia de batjocură a unora care încearcă să defăimeze marile realizări care s-au făcut în Mătăsari timp de decenii. Daţi-mi voie în continuare să-l invit la cuvânt pe primarul comunei Mătăsari

Gheorghe Gaşpar Bună ziua şi bine aţi venit la această sărbătoare mare, sărbătoare care are astăzi cu sprijinul şi meritul deosebit al domnului prof. Dumitru Dădălău, care întruna, zi şi noapte,necontenit,meditează şi militează pentru ca acest învăţământ din localitate să arate şi să aibă condiţiile necesare dezvoltării lui

146

aşa cum merită această societate. Eu, mulţumesc distinşilor invitaţi, care au avut deosebita plăcere să fi e în mijlocul nostru şi le cer să ne acorde şi în continuare sprijin, atât cât le stă dumnealor în putere, ca localitatea Mătăsari să fi e acolo unde îşi merită locul. În continuare, pe toată durata mandatului meu, cu tot ceea ce-mi stă mie în putere,voi fi alături de minunaţii copii, elevi, profesori, cetăţeni şi o să-i sprijin atât cât o să pot eu. Vă mulţumesc şi în continuare, vă doresc un an cu multe schimbări!

Dumitru Dădălău Îl invit la cuvânt pe domnul inginer Ion Pasăre, primarul comunei Strâmtura din judeţul Maramureş, invitatul nostru de onoare care a ţinut neapărat să fi e prezent la această mare sărbătoare pe care o numeam anul trecut cea mai mare după Paşti şi Crăciun.

Ion Pasăre Bine v-am găsit! Să ştiţi că mă încearcă nişte sentimente deosebite, se simte, cred, şi vocea tremurândă. Aici au rămas cei din familia mea aproape 20 de ani, copiii au crescut cu copiii de aici, din faţa mea. Am vrut să fi m aici în mijlocul dumneavoastră în această zi deosebită pentru că şi alaltăieri, seara am văzut la T.V.R.1 un reportaj de care nu ştiu când s-a făcut şi cum, dar, nu trebuia să-l prezinte. A fost prezentat oraşul care moare, dar vreau să vă ca impreuna cu acesti tineri din faţa mea, cu această conducere care este în Mătăsari şi la judeţ,aceasta regiune nu poate să moară. Din punctul meu de vedere, vă aşteptăm şi noi la Maramureş, la anul la un festival de-al nostru, unde să ne vedeţi la lucru. Am adus o parte din maramureşenii noştri care sunt laureaţi pe la diferite festivale. Acum 2 săptămâni am fost în faţa unor ambasadori din Statele Unite, ai Germaniei, ai Franţei şi sperăm să vă placă şi dumneavoastră. Noi vă mulţumim şi tot înainte!

Dumitru Dădălău Are cuvântul Alin Dobromirescu, student în anul II absolvent al liceului din Mătăsari, autorul cărţii “Îngerul cu călimară”.

Alin Dobromirescu Stimaţi invitaţi! Permiteţi-mi, vă rog, să încep prin a vă aduce aminte motto-ul care a însoţit anul trecut manifestările dedicate Sărbătorii Fiilor Jilţului: “Noi mai avem destule pe-aici de rezolvat

Noi încă rolul nostru nu ni l-am terminatVrem s-auzim cocoşii vestind cum ştiu doar ei.Întâia dimineaţă din mileniul trei”.

Călăuziţi de aceste vorbe minunate, ne-am adunat şi astăzi,tineri şi mai puţin tineri pentru a trăi si a fi martori la această frumoasă sărbătoare, pentru a demonstra continuitatea ei,şi ca aici, la Mătăsari, se fac lucruri care dăinuie lucruri care rezistă vitregiilor vremurilor actuale. Mătăsari o urbe pe cale de dispariţie cum se spune, dar o comunitate de oameni în care cultura este înfl oritoare. “Nu-i român precum olteanul, nu-i oltean precum gorjeanul” şi am mai adăuga noi “nu-i gorjean precum mătăsăreanul”. Si este adevărat acest lucru pentru că, iată astăzi, tot Gorjul s-a adunat la Mătăsari. Unde în Gorj,dacă nu la Mătăsari, se fac astfel dă lucruri. Nu vreau să par subiectiv dar despre această localitate sunt

147

multe de spus. Uitaţi-vă numai la acest liceu, despre care se zvonea că va fi închis. Uitaţi-vă ce realizări, ce dotări, ce s-a putut face aici. Să modernizezi totul, să construieşti, să atragi elevi, să le arăţi că ai încredere în ei, că eşti prietenul lor, că pentru ei te zbaţi nu este lucru puţin şi toate acestea s-au făcut la Mătăsari. Marii oameni sunt impresionaţi şi tocmai de aceea cred că sunt în asentimentul dumneavoastră, cald afi rm că liceul din Mătăsari a devenit, prin truda oamenilor care lucrează aici, cartea de vizită a învăţământului gorjean si nu numai. Nu poţi vorbi de învăţământ în Gorj, nu poţi vorbi de reformă, pentru că tot suntem familiarizaţi cu termenul, fără să nu te ducă gândul la Mătăsari. Pentru că aici s-a făcut reformă, perioada de tranziţie a trecut. De aceea invităm pe cei în măsură să vină, să vadă şi să înveţe de la cei care au pus umărul ca liceul din Mătăsari să arate precum arată.

Eu am terminat în urmă cu doi ani aici şi sincer vă mărturisesc că sunt invidios pe elevii care au astăzi posibilitatea să înveţe în această şcoală. Este şansa pe care societatea românească ar trebui s-o ofere fi ecărui om. Trebuie apoi să spun că cei care termină la Mătăsari au poate o altă şansă unică, rară cu siguranţă, de a se angaja în cadrul C.N.L.O. Compania a angajat în fi ecare an absolvenţi ai liceului din Mătăsari, le-a oferit un loc de muncă foarte greu de găsit în zilele noastre. Printre fericiţi mă număr şi eu şi de aceea, mulţumesc respectuos conducerii C.N.L.O. care, peste două zile,organizează concurs pentru a oferi un loc de muncă tinerilor şi în acest an iar, atenţie, prioritari sunt absolvenţii liceului Mătăsari şi cei din zone apropiate. Nu este puţin lucru să ştii că faci o şcoală şi ai un loc de muncă asigurat. Ei bine, la Mătăsari,acest lucru se poate şi asta datorită C.N.L.O., cărora încă o dată la mulţumim.

Observaţi, deci, că nu pot să mă desprind de aceste locuri dragi mie, de care mă simt legat tocmai prin ceea ce sunt astăzi, prin ceea ce fac şi vreau să mulţumesc acum fostului meu profesor de Limba şi literatura română şi actualul director, Dumitru Dădălău omul spre care se îndreaptă, pe umerii căruia apasă meritele acestei instituţii de învăţământ că nu îmi dă voie să merg mai departe, acum când paşii mă îndreaptă spre alte orizonturi şi să uit de unde am plecat, că nu mă lasă să neglijez aceste locuri chiar dacă, din prea mare dorinţă de a face mereu şi mereu alte lucruri noi, o fac uneori.

Este un lucru minunat să nu îţi uiţi rădăcinile, este o valoare dacă vreţi şi mă gândesc că în condiţiile unei existenţe ca cea de astăzi, poporul român tocmai de aceasta are nevoie. De reînnoirea şi revitalizarea valorilor, de găsirea de valori noi care să ne permită să tindem şi să reuşim să pătrundem odată mult râvnita poartă a Occidentului. Sărbătoarea Fiilor Jilţului din acest an de graţie 2000, vine cu o paletă nouă şi mult mai completă în manifestări. Fără îndoială cunoaşteţi şi, cred că unii dintre dumneavoastră au luat şi parte în cele două săptămâni trecute la „Zilele Liceului” cu prilejul cărora s-au organizat simpozioane, expoziţii de pictură, mese rotunde, sesiuni de referate, lansări de carte şi multe altele. Au fost

148

nişte zile minunate, în care am simţit cu adevărat sprijin cultural din această Vale a Jilţului. Ca absolvent al liceului de aici, ca om care mă trag din aceste locuri,nu pot decât să salut înrădăcinarea acestui eveniment cultural de excepţie, să mă bucur totodată pentru împlinirea a 20 de ani de învăţământ liceal în Mătăsari şi sper ca la anul să fi e tot aşa sau şi mai frumos, după o vorbă a lui Petru Rareş: “ Vom fi , iarăşi ce-am fost şi chiar mai mult decât atât”.

Salut conducătorii administrativi ai judeţului, domnii parlamentari de Gorj şi consider că este un lucru bun prezenţa dânşilor aici pentru a vedea că atunci când se vrea se poate. Trebuie doar să se vrea.

Închei cu urarea, să ne întâlnim la anul sănătoşi şi cu mai multă dorinţă de a face să ardă focul prieteniei pe aceste meleaguri. Vă mulţumesc!

Dumitru Dădălău Alături de noi şi participant de fi ecare dată la toate manifestările de sufl et organizate în liceul din Mătăsari,organizatorul multor acţiuni la nivel judeţean şi naţional, consilierul şef al Inspectoratului Judeţean pentru Cultură

Viorel Gîrbaciu Trebuie să vă mărturisesc că sunt impresionat - îmi cer scuze o să vorbesc foarte puţin pentru că sunt răguşit - sunt impresionat şi de data aceasta ca şi de fi ecare dată când vin la Mătăsari şi vin destul de des pentru calitatea deosebită a lucrurilor de sufl et care se fac aici. Se zice că un popor care nu-şi respectă tradiţiile şi valorile, un popor care-şi uită rădăcinile riscă să piară. Lucrul acesta, numai prin ce vedem aici,nu poate fi posibil. Dacă vorba românească veche spune că omul sfi nţeşte locul iar câţiva oameni de aici şi primul dintre ei este prietenul meu de-o viaţă, prof. Dumitru Dădălău,au sfi nţit cu adevărat spiritualitatea acestor locuri. Şi dacă faptul că la Mătăsari fi inţează primul si aproape singurul muzeu organizat după revoluţie câtă vreme în alte locuri primarii se luptă să desfi inţeze muzee şi dăscălimea nu mai e interesată de asta,înseamnă că la Mătăsari e bine. Câtă vreme la Mătăsari apare iată o revistă de cultură în care au publicat copiii şi dascălii Mătăsariului, dar şi poeţii importanţi din Ţara Românească vezi aici pe Nicolae Dragoş, Ioan Flora, Ţărnea ca să nu mai vorbesc de poeţii gorjeni, înseamnă că e bine, dacă la Mătăsari există o fundaţie care, iată, scoate cărţi, iată aşadar, că în locul unde nu se întâmplă nimic se întâmplă fapte de cultură extraordinare, iată şi minunaţii copii în costumele naţionale. Sunt toate acestea prilejuri de bucurie pentru mine şi am ţinut să vi le mărturisesc sincer după cum toţi mărturisesc în speranţa că având alături într-o relaţie, sper fericită autoritatea publică locală prin persoana tânărului, dar atât de inimosului primar, la Mătăsari se întâmplă din ce în ce mai bine şi mai frumos şi în plan cultural. Vă mulţumesc şi vorba românului “Doamne ajută! “.

Dumitru Dădălău Daţi-mi voie să-l invit la cuvânt pe şeful învăţământului din Gorj, domnul inspector general.

Prof. drd. Gheorghe Gămăneci Vă mulţumesc! Stimaţi oaspeţi,dragi elevi, stimaţi cetăţeni ai comunei Mătăsari, participăm astăzi la un eveniment

149

deosebit din viaţa şcolii din Mătăsari şi, de ce nu, am putea spune,fără teamă de a greşi, din viaţa şcolii gorjene. Este o sărbătoare de sufl et, de simţire românească şi-aş vrea să vă mărturisesc sincer că mă simt deosebit de onorat şi fericit că cu o parte din evenimentele care s-au derulat în cei 20 de ani de învăţământ şi evenimentele în plan economic,social şi mai ales pe domeniul învăţământului am fost contemporan. Cu peste 23 de ani în urmă, la una din plenarele Comitetului comunal, în prezenţa fostului primar de atunci, domnul Purcel, s-au pus bazele dezvoltării acestei localităţi în planul economic social şi cu atât mai mult în domeniul învăţământului. Erau lucruri incredibile pentru acea perioadă. La nivelul învăţământului funcţionau cele 2 unităţi. Şcoala Brădet şi Şcoala nr.1 Mătăsari, coordonarea activităţii şcolii Mătăsari aparţinea domnului dascăl, prof. Constantin Pamfi loiu, un minunat dascăl, un om al şcolii, un om de sufl et, dublat la conducere de un tânăr absolvent al Facultăţii de Fizică-Chimie, un energic, un împătimit şi un neastâmpărat, aş spune, care s-a dovedit peste ani domnul Dădălău lon. Aici era un câmp liber,azi sunt fapte, realităţi,iar acum această instituţie reprezintă un etalon aşa cum era şi şcoala de pe vremuri a învăţământului gorjean şi este o unitate de temut pentru multe unităţi din ţară la această oră. Pentru toate acestea,eu aş vrea să felicit sincer colectivele de elevi,de cadre didactice pentru tot ceea ce au dobândit până in acest moment. Mulţi dintre domniile lor poate că au trecut în lumea umbrelor, alţii au preluat ştafeta şi au condus-o pe această mirifi că câmpie a împlinirii. Este o speranţă şi această speranţă este transformată în şansă pentru că încadrarea în această unitate este deosebită şi iată că după mai multe căutări şi-a găsit identitatea şi la conducerea acestei unităţi a ajuns inimosul şi neastâmpăratul, îmi place să spun prof. Dădălău Dumitru. Tuturor încă o dată felicitări, sănătate, putere de muncă şi să dea Domnul multe bucurii aşa cum ne dorim în fi ecare şi de peste ani. Vă mulţumesc!

Dumitru Dădălău - Mulţumim şi noi domnului inspector general. Cu permisiunea dumneavoastră, îl invit la cuvânt pe domnul prefect de Gorj.

Ing. Emil Popescu - Dragi elevi,stimaţi cetăţeni, onorat corp profesoral, dragi invitaţi,manifestarea dvs. de astăzi a produs şi produce în sufl etul tuturor celor ce sunt aici mari emoţii, iar cetăţenilor Văii Jilţului cred că le va produce aceleaşi emoţii.

Onorat corp profesoral, pentru toţi cei care au trecut prin clasele dvs., aţi făcu lucruri deosebite şi sunt convins că toţi aceştia uită prieteni,colegi,dar pe dumneavoastră nu vă vor uita. Învăţătorul şi profesorul va sta mereu ca o icoană în mintea unui elev şi mai târziu a unui cetăţean matur. Domnule director,permiteţi-mi ca din articolul de sufl et al dumneavoastră să preiau un proverb: “că nimic în viată nu este uşor şi nimic nu este greu, totul este posibil şi se va înfăptui dacă vrem şi dacă sperăm”.Demonstraţia este făcută! Ceea ce s-a făcut astăzi în acest liceu m-a emoţionat profund, sincer vă mărturisesc. Consideram, ca un cetăţean al Gorjului,ca etalon Liceul Tudor Vladimirescu. Astăzi dumneavoastră

150

aţi demonstrat contrariul. Etalonul învăţământului gorjean în ceea ce priveşte baza materială este acest liceu. Felicitările, mulţumirile sunt doar pentru dumneavoastră şi pentru distinsul dumneavoastră conducător şi pentru organele administraţiei publice locale din această comună. Cuvintele sunt de prisos în continuare, emoţiile ne încearcă pe toţi. Pentru că şi aşa ne-am întins prea mult, tuturor, elevi,profesori, cetăţeni vă doresc multă sănătate şi realizări deosebite. Vă mulţumesc !

Dumitru Dădălău - Mulţumim şi noi domnului Prefect.Îl invit la cuvânt pe domnul inginer Ştefan Popescu Bejat, parlamentar de Gorj, fi u al Jilţului. Vă mulţumesc foarte mult pentru această invitaţie şi după cum vă spuneam şi mai de dimineaţă în cerc restrâns, mă încearcă emoţii deosebite, întrucât în istoria acestei localităţi şi a învăţământului din această zonă mai mulţi ascendenţi din familia mea şi-au adus, într-un fel sau altul, contribuţia. Este vorba de bunicul meu care întreaga carieră,de decenii şi-a desfăşurat-o aici şi apoi, vremelnic, mama mea care de asemenea a fost învăţătoare pentru o anumită perioadă de timp aici. Deci sunt destule motive să încerc o stare de emoţie în plus şi să fi u alături de dumneavoastră la această sărbătoare, în trecerea mea vremelnică pe la Consiliul Judeţean,apoi ca deputat am fost alături de această localitate si ştiu cei din administraţia locală şi conducerea acestei instituţii de învăţământ că am avut o plecare asupra problemelor cu care vă confruntaţi si cu care se confruntă această localitate. Evident, că problemele au fost preluate de o nouă conducere, de domnul Mischie care,cred eu,că a avut aceeaşi preocupare pentru dezvoltarea unor probleme edilitar gospodăreşti, extrem de importante în această localitate, cum ar fi aducţiunea de apă,un nou sistem de încălzire în această localitate Mătăsari. De asemenea, referitor la unele opinii în legătură cu viitorul acestei localităţi, noi cu toţii vă încurajăm că vom face în continuare tot ceea ce depinde de noi ca această localitate să se dezvolte pe un drum bun şi ceea ce astăzi vedem, baza materială a acestei instituţii, spun că ne vom strânge cu toţii eforturile ca această localitate să aibă viitor. Drumul bun pe care a pornit C.N.L.O în urma unor restructurări profunde,ajungându-se la efi cientizarea activităţii şi la un viitor sigur, cel puţin trei decenii de aici încolo în ceea ce priveşte exploatarea minieră ne dau convingerea că tineri şi maturii acestei localităţi vor avea un viitor sigur.Cam acestea sunt cele câteva gânduri. Ştiu că foarte multe lucruri s-au spus,foarte multe se mai pot spune, dar ştiu că există şi un program şi de aceea închei cu bucuria că mesajul părinţilor mei a fost preluat de oameni de nădejde aici, la Mătăsari, şi sunt sigur că mama mea care trăieşte va fi impresionată foarte puternic de ceea ce s-a întâmplat în această zonă unde a profesat şi dumneaei pentru o anumită perioadă. De aceea,din tot sufl etul vă doresc tuturor multă sănătate şi evident succes în activităţile ce le veţi desfăşura şi să vă asigur de sprijinul meu şi al colegilor mei prezenţi aici, în continuare. Vă mulţumesc !

Dumitru Dădălău - Mulţumim şi noi domnului deputat pentru cuvintele

151

frumoase spuse la adresa localităţii Mătăsari şi, daţi-mi voie,să-l invit cu mult respect la cuvânt pe prof. dr. preşedintele Consiliului Judeţean,domnul Nicolae Mischie. Stimaţi fi i ai Jilţului,dragi tineri,stimate doamne şi domni. Particip şi eu cu emoţie la această mare întrunire de sufl et,pentru mine,care este marcată de realizarea unui acord viu între generaţiile mai în vârstă şi cele mai tinere generaţii de pe meleagurile Jilţului. Între generaţiile de aici şi între fi ii Jilţului plecaţi în ţară pretutindeni,deci dialog care vine să readucă aici,acasă sentimentele ce nu trebuie să le uite nimeni şi anume acele sentimente de siguranţă faţă de locul natal,acea dorinţă de a-şi vedea locuitorii acestei văi a Jilţului cât mai progresivi. E un deziderat care aici la Mătăsari s-a transformat într-o realitate determinată tocmai datorită modului în care oamenii Jilţului au ştiut să reacţioneze cu responsabilitate. Se vorbea aici de fraţii Dădălău, de colectivul de cadre didactice de la acest minunat liceu. Se arătau o serie întreagă de împliniri. Eu zic că nu au făcut nimic altceva decât să dovedească acelora cu mintea îngustă, care acum câţiva ani veniseră cu ideea năstruşnică de a desfi inţa liceul de la Mătăsari, deci să le dovedească prin argumente palpabile că la Mătăsari liceul poate să reziste, că el poate să devină aşa cum spunea prof. Dădălău o citadelă a învăţământului românesc şi poate că cel mai bun lucru pe care poate să-l facă în perioada următoare este să menţină aceste calităţi şi eu personal vă asigur că localitatea Mătăsari nu va muri ci din contră va cunoaşte o dezvoltare destul de frumoasă şi că la Mătăsari îşi vor găsi loc investitori străini, la Mătăsari se va schimba întregul aspect al localităţii. Spun aceasta bazându-mă pe sprijinul pe care putem să-l oferim, bazându-mă pe oamenii care există la ora actuală la conducerea instituţiei din Mătăsari şi spun aceasta gândindu-mă, aşa cum spunea şi domnul Bejat,la grupurile parlamentare prezente aici,doamna senator Doandeş şi domnul Bejat şi probabil că şi viitorii parlamentari domnul Hârsu lon, Florescu lon,domnul Popescu care vor fi chemaţi şi puşi la treabă să redreseze şi viaţa din domeniul sănătăţii unde, Mătăsarii nu stau prea bine. Eu vă asigur din acest punct de vedere şi nu numai atât, vă asigur că C.N.L.O se va ocupa cu siguranţă de reîncadrarea acelora pe care i-a dat afară in mod nejustifi cat. Noi avem pentru zona Gorjului cărbune pentru încă 150 de ani de aici încolo. S-a promovat o idee greşită în aşa zisa bombă a restructurării, a tranziţiei. a remodernizării, au constatat însă acest lucru şi e bine că au constatat repede această optică greşită.

Noi,Gorjul,nu putem trăi fără minerit,nu putem să nu scoatem cărbunele din străfundurile pământului pentru că mineritul a scos sărăcia din casa fi ecărui gorjean.Ca atare, trebuie regândită optica asupra acestei importante resurse de care dispunem. Mă bucur şi vă felicit din toată inima,domnule director şi domnule primar şi mulţumesc totodată şi domnului inginer plecat de aici la Maramureş pentru că a reuşit să aducă aceşti minunaţi copii frumoşi, cu mintea ageră şi cu sufl etul deschis pentru a se realiza ceea ce spuneam la început. Un adevărat dialog între cei de aici, din Mătăsari şi cei care au plecat în celelalte părţi ale ţării.

152

Iată, că la Mătăsari se face carte, liceul prosperă şi foarte mulţi absolvenţi de aici au devenit studenţi, foarte buni. Noi ne-am propus şi de ce nu, poate o să dirijăm şi către Mătăsari un colegiu pentru că nu există bază materială mai frumoasă ca în această instituţie şi atunci când se vor diversifi ca specializările în cadrul colegiului vom înfi inţa şi la Tg - Jiu. Mie,ca şef al administraţiei publice locale nu-mi rămâne decât să vă urez multă sănătate şi rezolvarea tuturor aspiraţiilor dvs. La mulţi ani!

Dumitru Dădălău – Iată, cu o mare bucurie, putem anunţa prezenţa între noi a domnului ministru secretar de stat, alături de noi şi anul trecut,domnul prof. Adrian Gorun căruia, cu permisiunea dumneavoastră îi dau cuvântul.

Domnule prefect, domnule preşedinte al Consiliului judeţean, domnule primar, înalţi oaspeţi ai Grupului Şcolar din Mătăsari, stimate colege şi colegi, profesori, stimaţi copii, pot să vă spun că după 8-9 luni, în şcoala dumneavoastră am constatat că aceasta este reforma în învăţământul preuniversitar din România. Nu vreau să benefi ciez prea mult de sărbătoarea dumneavoastră, vreau doar să mulţumesc pe această linie, modului excepţional de colaborare pe care Inspectoratul Şcolar Judeţean, pe vremea când îl conduceam, cu direcţiunea liceului din Mătăsari, a pus în aplicare programele de reformare ce se dovedesc acum a avea fi nalitatea scontată. În acelaşi timp, mulţumesc pe această linie primăriei comunei Mătăsari, atât în formula anterioară cât şi în formula prezentă pentru sprijinul pe care au înţeles să-l acorde unităţilor de învăţământ din această localitate. Anunţ pe această cale, faptul că după discuţii cam de trei săptămâni am reuşit ca judeţul Gorj să poată să aplice, alături de alte 7 judeţe din ţară, care erau anterior constituite ca judeţe pilot, programul de relansare a învăţământului în mediul, rural, un program fi nanţat de Banca Naţională, program care începând cu sfârşitul lunii februarie va aduce în şcoli, grădiniţe, în şcoli primare, gimnaziale şi liceale din învăţământul rural, toate dotările începând cu planşele elementare care sunt atât de necesare,continuând cu foarte multe cărţi pentru bibliotecile şcolare inclusiv cu calculatoare pentru toate unităţile de învăţământ. Rămâne să învăţăm să le utilizăm, rămâne să aplicăm ceea ce reuşim în orele de curs. În acelaşi timp,eu cred că mi-am achitat toate promisiunile de anul trecut de la această întâlnire cu fi ii Jilţului,când spuneam că examenul de bacalaureat va fi la Mătăsari şi când spuneam că această unitate de învăţământ şi-a recâştigat dreptul de-a reintra in competiţii naţionale. Totodată, tot pe această cale,ştim că toate solicitările privind planul de învăţământ au fost respectate la Mătăsari.

Vă mulţumesc, vă urez succes şi mulţumesc tuturor celor care contribuie la viaţa şcolii!

Dumitru Dădălău - Mulţumim domnului ministru secretar de stat pentru cuvintele frumoase, calde spuse la adresa învăţământului din Mătăsari şi să-l asigurăm că noi vom munci în continuare tot aşa cum am muncit şi până acum şi vom depăşi planul de şcolarizare. Domnule ministru, am mai afi rmat-o, am

153

realizat în această toamnă ceea ce nu s-a realizat în Mătăsari. Am făcut 6 clase de liceu în loc de 3, am făcut 5 clase de profesională şi ucenici în loc de 3 câte am avut şi o clasă de postliceală de maiştri electromecanici. Nu pentru că am dat bacalaureatul în Mătăsari, ci pentru că aici se face carte,că avem un colectiv de cadre didactice destoinic, hotărât să înveţe copiii carte. Ne-am menţinut pe locul 5 pe judeţ în rândul grupurilor şcolare, dând la o parte şcoli cu tradiţie ale Gorjului. Baza materială aţi văzut-o,noi am avut aici o întâlnire cu conducerea inspectoratului, au stabilit măsuri foarte ferme pentru mersul ascendent al reformei în învăţământul românesc. Contaţi pe noi!

Au urmat apoi o scrie de spectacole prezentate de ansamblurile artistice Copii Maramureşului, condus de domnul primar ing. Pasere Ion,Doina Gorjului,unde nume cu rezonanţă din lumea muzicii s-au făcut auzite, Petrică Mâţu Stoian, Măgureanu, Maria Loga şi alţii, după care formaţiile cultural-artistice ale liceului au încântat spectatorii cu o serie de jocuri şi cântece. Finalele campionatelor de fotbal pe sate şi pe liceu au fost deliciul iubitorilor de fotbal.Spre seară,a urmat retragerea cu torţe,Stelele Jilţului şi apoi balul bobocilor la care Miss Boboc Mătăsari a ieşit o tânără din clasa a IX-a pe numele ei Alina Popescu. Totul a luat sfârşit într-un mod minunat, cu speranţa de mai bine la anul.

Reporter

O ZI DE NEUITAT!

Afl ându-ne la cea de-a treia ediţie a sărbătorii Fiilor Jilţului, domnul director Dumitru Dădălău ne-a făcut o mare surpriză pentru care am rămas entuziasmată şi îmi voi aduce aminte toată viata. Cu sprijinul domnului director, Dumitru Dădălău şi al domnului primar, Pasere Ion din Maramureş au putut veni special pentru această sărbătoare un grup de copii.

Aceşti coconi, cum le zicem noi, au o denumire mai specifi că locurilor de unde vin şi anume “Coconii Izei”. Coconii Izei au sosit vineri seara, 20 octombrie a.c. în Mătăsari. Împreună cu domnul director Dumitru Dădălău au vizitat liceul, dar trebuie să menţionăm că venind spre liceu aceştia cântau cântece maramureşene şi jucau, împreună cu copiii satelor Brădet şi Brădăţel, care erau îmbrăcaţi în straie de sărbătoare. Cu căruţele cu cai, au făcut defi larea prin Mătăsari până la liceu, unde ne-au încântat cu cântecele şi jocurile lor. În seara sărbătorii, copiii Maramureşului ne-au cântat şi au jucat, luându-şi la revedere de la noi, dar cu promisiunea că, la anul ce va urma, vor veni şi ne vom întâlni cu acei magnifi ci copii numiţi “Coconii Izei”.

Vulpie luliana

154

OAMENI CARE, ÎN CENUŞIUL VIEŢII, ADUC UN STROP DE LUMINĂ

Călătorul venit aici în Mătăsari are satisfacţia de a parcurge un drum plin de intimitate, dată fi ind poziţia geografi că mai aparte a acestei aşezări. Dinspre Strâmba Vulcan ai senzaţia că te afunzi mereu în inima pădurilor dese de stejar şi fag dar, o dată ajuns pe piscul unui deal, se ivesc satele cu ca-se ca nişte mărgele de mărgăritar înşirate de-a lungul văii Jilţului. Sat sau oraş? Te-ntrebi nedumerit, dar aceasta nu mai contează după ce localnicii îti devin interlocutori sau prieteni.Cât despre mine, semnatarul acestor rânduri, pot să afi rm că legătura cu Mătăsarii are o vechime apreciabilă. Sunt peste patru decenii de la primul pas pe aceste minunate locuri si de atunci oamenii de aici mi-au devenit prieteni şi colaboratori apropiaţi. Localitatea, cetăţenii, valorile lor morale şi spirituale s-au etalat sub ochii mei. Iată, de aceea acum, mă afl u printre ei, într-un loc de muncă plin de seriozitate şi răspundere, în vederea creşterii şi educării tinerelor mlădiţe mătăsărene. Toamna acestui an a venit plină de lumină şi căldură. A adunat iar miile de şcolari la locul lor de muncă. Într-un timp relativ scurt, această mare unitate de învăţământ a pregătit una dintre cele mai ample acţiuni “Zilele liceului şi Fiii Jilţului” manifestare afl ată la cea de a IV-a ediţie, în perioada 9-21 octombrie din acest an. Bucuria şi interesul copiilor s-au evidenţiat pe tot parcursul ediţiei. Programele culturale, sesiunile de comunicări ştiinţifi ce, întâlnirile, procurarea şi confecţionarea obiectelor de recuzită, ordinea şi curăţenia - iată atmosfera acestor zile... Am citit în sufl etele lor acea bucurie, acel entuziasm pe care ţi-l dă doar succesul public - “scena din mijlocul societăţii din care faci parte si pe care îţi joci rolul vieţii”. În zilele de “apogeu” am venit devreme în localitate, dar nu eram primul. Deja “actorii” se rânduiau pe strada principală cu alură de bulevard, altădată, un drumeag desfundat de ploile reci ale lui octombrie...

Un fl uviu viu de tinereţe s-a revărsat atunci de la Monument spre Liceu. Uniforme de liceeni şi şcolari, costume populare din zona de interferenţă Gorj - Mehedinţi, un car alegoric intim. Căruţele şi caii reveniţi în cotidian, ritmurile muzicii populare şi moderne - acesta era pulsul dimineţii de 20 octombrie 2001.

Ziua întreagă însă a fost un fi lm în turnare, cu actori autohtoni şi invitaţi din Moldova, Banat, Transilvania, Doina Gorjului, teatrul “Elvira Godeanu”, Grupul folcloric de la Baia de Aramă condus de cunoscuta, apreciata şi mult îndrăgita solistă a plaiurilor mehedinţene, învăţătoarea Elena Miniş Trancă, dramatizările şi montajele locale, soliştii şi recitatorii şcolilor, focul prieteniei, obiceiurile locale, retragerea cu torţe, berbec la proţap, iată uriaşul spectacol din Mătăsari. Totuşi se cuvine să afl ăm cine era “regizorul” acestui grandios spectacol cu largi reverberaţii în conştiinţa şi sensibilitatea oamenilor? Cui se datora ideea şi lungul efort de concepere şi pregătire? Evident, pe oricine ai fi întrebat ţi s-ar fi răspuns invariabil: dom’ director!

155

Dom’ director nu este altul decât profesorul de limba şi literatura română, DUMITRU DĂDĂLĂU, un om trecut de fl oarea vârstei, cu fruntea brăzdată de o uşoară încruntare, un om harnic şi nobil, exigent cu sine şi cu cei din jur. El este unul dintre fi ii Jilţului, născut şi crescut la Croici - sat cocoţat pe coama unui deal dinspre apus. Acolo, în preajma oamenilor cinstiţi şi harnici, urcând şi coborând pantele abrupte, la plug, cu vitele sau la cules s-a călit “dom’ director” devenind omul simplu, intelectualul de marcă de mai târziu, îndrăgit şi respectat de o şcoală întreagă, de un sat sau oraş - cum vrem să-i spunem. De acolo curge şuvoiul de simţire românească faţă de valorile tradiţionale ale satului, dragostea şi preţuirea pământului natal.

Se cuvine să adresăm din toată inima cele mai sincere felicitări elevilor, părinţilor, tuturor cadrelor didactice, conducătorilor de şcoli pentru această manifestare de prestigiu şi să mulţumim organelor locale pentru sprijinul neprecupeţit acordat tineretului mătăsărean în fi ecare zi, în fi ecare an.

Prof. Gheorghe Lungan

ÎNTÂLNIRILE DE LA 730

Aceste întâlniri zilnice de la 730 sunt binevenite în rândul profesorilor ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari. De ce? Pentru că ele se desfăşoară într-un cadru, am putea spune intim, aici întâlnindu-se zi de zi profesorii, administraţia şcoli şi conducerea şcolii, “marea familie” a Colegiului. Toate discuţiile purtate la această oră matinală ar putea alcătui un jurnal zilnic, jurnal care rămâne nescris pe hârtie, dar scris în sufl etele profesorilor. Chiar dacă salariile profesorilor nu oglindesc adevărata valoare a lor, acest lucru nu este un obstacol în calea educaţiei copiilor. Oglinda profesorilor sunt elevii şi nu banii. Fiecare dintre noi, cadrele didactice, trebuie să pregătim absolvenţi în măsură să decidă asupra propriei cariere şi să se integreze activ în viaţa socială.

Sfaturile profesorilor cu o carieră strălucită sunt binevenite în rândul tinerilor profesori afl aţi în stadiul de formare şi afi rmare. Ţinând seama că la începutul anului şcolar colectivul de cadre didactice a fost alcătuit din şaizeci de profesori în stadiul de formare, consfătuirile de dimineaţă trebuie să fi e şi sunt o lecţie de profesionalism oferită de profesorii titulari, cu toate gradele didactice obţinute, profesorilor tineri. Activităţile ce se desfăşoară zilnic în cadrul Colegiului sunt dezbătute dimineaţa la 730. Chiar dacă unii dintre noi sunt „alintaţi” de domnul director, acest lucru este făcut în favoarea noastră. Aceste „aprecieri” sunt rezultatul neparticipării noastre în acţiunile propuse şi nedefi nitivate. Implicându-se sufl eteşte în activităţile şcolare, domnul director, prof. Dumitru Dădălău,

156

doreşte ca şi ceilalţi profesori să îi urmeze exemplul. Dânsul cultivă dragostea pentru meseria aleasă şi celorlalţi fi ind un model exemplar de cadru didactic. De aceea, profesorii sunt supuşi unor probe am putea spune. O “probă” ar fi atribuirea rolului de diriginte. Acum profesorii pot să demonstreze spiritul de pedagog cu care sunt înzestraţi. Acest rol este foarte greu pentru unii dintre noi, deoarece acasă nu îndeplinim atribuţia de părinte, poate că nu avem întemeiată o familie. Pentru că, a fi diriginte, înseamnă a fi al doilea părinte pentru elevi, părintele spiritual. Profesorii ce au avut această misiune mai mulţi ani, ne împărtăşesc nouă, profesorilor tineri, experienţa de care avem nevoie. Această experienţă ne ajută la menţinerea între magistru şi discipol a unei relaţii platonice. Această relaţie se păstrează atâta timp cât pentru noi,.ca profesori, meseria pe care ne-am ales-o rămâne o “brăţară de aur”. Dorinţa de afi rmare a elevilor trebuie promovată prin organizarea de acţiuni şcolare şi extraşcolare.

În cadrul Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari au loc o serie de “sărbători” pentru elevi şi realizate de elevi cu ajutorul conducerii şcolii şi al cadrelor didactice. Ex. “Zilele liceului”, “Sărbătoarea Fiilor Jilţului”, “Sărbătorile pomului de iarnă”, “Serbările primăverii”, etc. Programul de desfăşurare al acestor acţiuni se discută în cadrul întâlnirilor de la 730. Creativitatea profesorilor este pusă în lumină. Acum pot demonstra că sunt un model real pentru elevi şi elevii devin un model pentru ceilalţi. Şi acest lucru se demonstrează prin “acta non verba” (fapte, şi nu vorbe). Acest “acta” – adică “fapte” au avut urmări benefi ce asupra destinului acestei şcoli. Să nu uităm că această şcoală a fost până în 9 noiembrie 2000 Grup Şcolar Industrial. Atunci „Fiii Jilţului” s-au bucurat de transformarea lui în Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari. Vizita domnului ministru ne-a demonstrat încă o dată valoarea acestei unităţi de învăţământ. Domnul ministru a fost surprins de modul de organizare din această şcoală. Domnul director, prof. Dumitru Dădălău, l-a înştiinţat că organizarea se face la o cafea, dimineaţa, când participă toţi cei ce îşi desfăşoară activitatea aici.

Această întâlnire de dimineaţă este unica la nivelul judeţului Gorj şi datorită ei liceul se situează între liceele de elită din Gorj. Instruirea nu durează decât treizeci de minute. Şi trec aşa de repede încât unii dintre noi, profesorii, nu reuşesc să-si termine cafeaua. De ce ? pentru că suntem atât de atraşi de aceste discuţii încât sunetul clopoţelului care ne cheamă la ore se aude parcă peste cinci minute si nu peste treizeci. Aceste minute nu sunt sufi ciente uneori pentru a dezbate o problemă majoră a şcolii, de aceea discuţiile sunt reluate în următoarea zi, la o altă cafea.

Prof. Alina Udriştioiu

157

COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC MĂTĂSARI- JUDEŢUL GORJ PROIECT DE PARTENERIAT

Încheiat între Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari - Gorj şi şcoala „Titu Maiorescu” din laşi, în schimbul de experienţă care a avut loc în zilele de 20-21 octombrie 2001 între o delegaţie formată din cadre didactice şi elevi ai şcolii „Titu Maiorescu” din Iaşi şi conducerea Colegiului Naţional Tehnologic din Mătăsari - Gorj, s-a hotărât stabilirea unor relaţii de parteneriat pe termen mediu, în condiţiile legii.

Aceste relaţii vizează următoarele domenii de activitate: • înfrăţirea celor două unităţi de învăţământ, în special în sectorul

învăţământului gimnazial; • Participări comune la programe şi proiecte naţionale şi regionale cu

fi nalităţi instructiv-educative şi cultural ştiinţifi ce; • Schimburi de experienţă didactică. • Vizite de documentare; • Acţiuni educative comune (tabere, drumeţii, vizite, spectacole) cu elevii

celor două şcoli; • Schimburi de publicaţii de specialitate;. • Schimburi de experienţă în domeniul realizării şi editării revistelor

şcolare; • Colaborări în revistele partenere (Pasărea-Care-Nu-E - Murmurul

Jilţului); • Schimburi de publicaţii şcolare. Drept pentru care s-a încheiat prezentul document.

Reporter

MĂTĂSARIUL TRĂIEŞTE PENTRU SPORT

Pentru foarte mulţi dintre oameni, oraşul Mătăsari nu reprezintă decât un alt loc,,dominat” de mineri şi înconjurat de mine cariere. Dar, pentru oamenii din lumea sportului această localitate înseamnă şi locul în care, încă, mai pâlpâie fotbalul şi boxul. Cei care conduc destinele acestor exploatări miniere s-au gândit că, oamenii de rând, care trăiesc în această zonă mai au nevoie pe lângă grijile de zi cu zi şi de o rază de speranţă şi bucurie. Astfel, acolo îşi desfăşoară activitatea Asociaţia sportivă “Minerul”, care, în prezent are două secţii ce funcţionează normal. Fotbalul este foarte iubit la Mătăsari, astfel că, atunci când favoriţii joacă pe propriul teren, oamenii lasă treburile şi se îndreaptă spre stadionul aşezat pe un deal, care se afl ă lângă oraş.

De-a lungul timpului, echipa a avut nenumărate urcuşuri, dar şi coborâşuri.

158

Au fost momente când echipa cocheta cu primele locuri, iar la Mătăsari nu prea câştiga nimeni. Au fost însă şi clipe când oamenii au tremurat serios la gândul ca “Minerul” ar putea retrograda. Cea mai grea încercare de acest fel a fost în ediţia trecută de campionat, atunci când “salvarea” a venit în ultima etapă, şi a fost obţinută în urma unei victorii extraordinare, realizată la Moreni, în disputa cu Flacara, echipa ce a retrogradat în urma acelui rezultat. A fost o victorie în care aproape nu mai credea nimeni, un merit deosebit avându-l atunci şi ex-panduristul Adelin Şolea, care a intrat în joc pentru a-şi ajuta mai tinerii coechipieri. După meci, au fost suporterii care au plâns de fericire, pentru că, dacă ar fi retrogradat, poate că echipa s-ar fi desfi inţat sau ar fi fost înghiţită de ‘’mocirla” Campionatului Judeţean. Scăpaţi de grijile retrogradării, cei de Mătăsari s-au reorganizat şi doresc să pună bazele unei echipe competitive, care să reprezinte cu cinste “interesele minerilor”. Mai mult decât atât, a fost reînfi inţata secţia de box, în coordonarea ei fi ind adus Ştefan Popescu, vicepreşedintele Comisiei Judeţene de Box. Astfel, sâmbătă, în sala de Sport a Liceului Minier din Mătăsari s-au desfăşurat meciurile etapei a treia a Campionatului Judeţean de Box. Pentru buna desfăşurare a întrecerii şi-au dat concursul: Dumitru Dădălău, directorul liceului, şeful de personal al Minei Drăgoteşti, fost boxer în anii 1979-1982 la Metalurgistul Sadu, Nicolae Hoară, precum şi liderii de sindicat din bazinul carbonifer al Mătăsarului, în frunte cu ing. Cornel Gârjoabă. Boxerii locali au lăsat o bună impresie, ei câştigând aproape la toate categoriile de greutate. Dintre sportivii pregătiţi de antrenorul Ştefan Popescu s-au remarcat: Ludovic Balint, Daniel Gug, Marin Dorobanţii, Dragoş Lupsoiu, Ion Radu, Ion Bobiţa şi seniorii Laurenţiu Cucu şi Abel Cătuţoiu, transferaţi de la Metalurgistul Sadu, precum şi Ionuţ Drăgulescu, transferat de la CSM Panduri Tg. Jiu. Ceilalţi remarcaţi au fost Ionuţ Neamţu, Ovidiu Piroiu, Adrian Irod şi Leonard Ioncilă, de la CSM Panduri (antrenor Doru Neamţu) Ciprian Niţu. Teodor Clop. C-tin Pirici, Paul Popescu de la CSS Tg. Jiu (antrenor lon Hău), Andrei Ianăş, Flavius Sârbu, Claudiu Ilinca, Cristi Popescu de la CSS Sadu (antrenor Ion Geica), Sergiu Goangălă, Rareş Cuţui, Iulian Muşat, de la Minerul Motru (antrenor Dumitru Păun), Firan Ionescu Constantin.

Eduard Kiss, Obiectiv Gorjean, 79

159

TĂIATUL MOŢULUI

Această seară de 9 noiembrie 2001, va rămâne memorabilă pentru noi, din două motive: astăzi se împlineşte un an de când şcoala noastră a fost onorată prin vizita ministrului Educaţiei Naţionale care a declarat liceul nostru, primul colegiu Naţional din ţară, din zonă rurală. Iar în al doilea rând, împreună cu colegii din clasa a XII-a, ne sărbătorim cel mai frumos eveniment din viaţa noastră, majoratul. Aceste evenimente nu ar fi avut loc dacă n-am fi avut la „cârma” acestui colegiu din Mătăsari, pe un fi u al acestor meleaguri, care s-a dedicat trup şi sufl et ca şcoala noastră să fi e cunoscută şi recunoscută în ţară fi ind şi subiect pentru câştigarea unui mare premiu la o emisiune TV de mare audienţă.

Acest colegiu pentru noi este un Făt Frumos din poveste care a crescut într-un an cât alţii în 10. Facem tot posibilul ca faima acestui liceu să fi e la înălţimea muncii şi strădaniilor noastre. Acest colegiu a ajuns pentru judeţul Gorj o provocare încercând toţi să ne concureze. 9 nov. 2001, Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari împlineşte un an şi cum este datina creştină când un prunc împlineşte anul este un eveniment fericit în familie, sărbătorindu-se “tăierea moţului”. Aşa şi noi sărbătorim “tăierea moţului” acestui tânăr frumos.

Această seară de noiembrie pentru noi, clasa a XII-a, este un eveniment de maximă importanţă afectivă ţinând cont că din această zi ne considerăm oameni maturi, oameni în care societatea românească îşi va pune nădejdea. Partea cea mai frumoasă a vieţii este adolescenţa. Ea nu este doar blândeţe, frumuseţe şi veselie, ci însăşi treapta dintre copilărie şi maturitate cu tot ce implică ea: încăpăţânare, nervozitate, nestăpânire, îndrăzneală sau timiditate.

In relaţiile cu ceilalţi, gândurile ce ne frământă şi lacrimile pe care le ştergem pe ascuns, când nimeni nu ne înţelege. Pentru un tânăr, adolescenţa reprezintă cea mai frumoasă parte a vieţii, e vârsta la care poţi iubi şi eşti iubit. 18 ani, e vârsta la care încerci să găseşti răspunsuri ta nenumărate întrebări. Odată cu acest pas am trecut din lumea viselor într-o lume reală cu care trebuie să realizăm idealurile spre care am tins. Cred că sunt în asentimentul tuturor colegilor mei de a manifesta bucuria că suntem privilegiaţi pentru că sărbătorim acest mare eveniment împreună cu oamenii care, de aproximativ 12 ani, ne-au condus destinele. Totodată am dori să ne arătăm recunoştinţa şi respectul pentru domnii profesori şi în special pentru domnul director să-i asigurăm că în sufl etele noastre vor rămâne ca o amintire, spre care în clipele de bucurie ne vom uita cu drag în urmă. Chiar dacă, de astăzi, păşim peste pragul adolescenţei, am dori din toată inima, ca sufl etul să ne rămână tot tânăr, curat şi cinstit.

Vulpie Iuliana

160

LA ZI ANIVERSARĂ

Ziua de 9 noiembrie 2000, Ziua-n care,Aşteptam cu mic cu mareZiua sosirii ministrului

Eram toţi în curtea şcoliiToţi voioşi şi toţi zglobii,În mână ţineam garoafa,Şi-aşteptam sosirea ministrului

Şi iată că seara.A adus cu eaMarea surpriză:Sosirea domnului ministru

Emoţie, fericireSe citea pe faţa noastră,Când ministrul învăţământuluiA-nceput să ne vorbeascăA fost şi va rămâneUn moment de neuitat.Dezvelirea adevărului:Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari

Multă fericire, multă bucurie,Toată lumea e zglobieToţi sunt veseli si voioşiPuţini sunt acei nervoşi

Aplauze răsună în valea JilţuluiCăci a venit ministrulSă numească primul colegiu de la satAcela-n care noi am învăţat

Ce mare bucurie se citeaPe feţele elevilor de aiciÎncât toată lumea-nţelegeaC-aceasta este un lucru pe veci

161

Azi 9 noiembrie 2001,Ne amintim cu dragDe acel moment emoţionant:Înfi inţarea Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari

A venit vremea,Să-i tăiem moţul,,Acestui copil frumosCe se-naltă arătos

Pe zi ce trecePrestigiul lui creştePe zi ce trecePrestigiul se măreşte

Suntem acum ColegiuSi-avem mare prestigiu.Să ni-l păstrăm în continuare,Suntem ceva mai mare

Să nu uităm nici de unde am plecat,Să nu uităm nici ce vrem să-ajungem,Să nu uităm nici ce-n urmă am lăsat.Si din cursă să nu ne retragem.

Si acum, cu mic cu mare,Să sărbătorim veseli şi cu bucurie,Un an de la înfi inţareaUnui Colegiu cum nimeni n-are:Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari

Sus paharul dragii mei.Petreceţi aici cu noi,Că e zi de sărbătoarePentru tine, pentru mine, pentru fi ecare

Să sărbătorim cum se cuvineAcest lucru foarte bun,Lucru de mare cinstePentru cei ce-aicea sunt

162

Să nu uitam însăC-acest lucru a fost realizat,Cu multă, multă voinţăŞi cu ajutorul unui om adevărat

Mulţumiri, mii de mulţumiriDin partea noastră, a elevilorSi din partea tuturorTuturor copiilor

Suntem mândri de-acest ColegiuDe locu-n care învăţămSă-l păstram,Să nu-l distrugem.

Vom fi recunoscătoriDe-aici înainte, Vom fi recunoscătoriNe vom aduce aminteŞi acum să urăm Dragului nostru ColegiuAni buni de-acum înainteŞi frumoase cuvinte

La mulţi ani, dragul nostru Colegiu!Mulţi ani de-acum înainteFie ca prestigiul tău, Niciodată să nu se schimbe.

Rusu Oana Ruxandra

Gândurile bune adresate Colegiului nostru de cătredoamnele LILIANA HINOVEANU URSU ŞI MARIA

BĂLAN STĂNESCU

Doamna Liliana Hinoveanu Ursu: Vă spun “Bun găsit” pentru că ne reîntâlnim la “Zilele Liceului” din Mătăsari. Rememorez momentul în care şcoala dvs. a devenit Colegiu. Şi pentru mine şcoala are o dublă semnifi caţie pentru că în loc să stau acasă să sărbătoresc ziua de naştere, am sărbătorit-o aici

163

cu dvs. pe 9 noiembrie, cred că vă amintiţi această zi importantă pentru şcoala dvs. Revin de fi ecare dată cu plăcere în Mătăsari, indiferent unde mă afl u, fi e în clase, fi e în cancelarie, fi e în sala de sport, fi e pe teren acolo unde se petrece de obicei “Sărbătoarea Fiilor Jilţului”, dar mă simt aproape şi în cabina de emisie, când intru în direct cu domnul director Dumitru Dădălău prezentând activităţile pe care le desfăşuraţi. Aici se fac lucruri extraordinare! Cum spunea şi colega mea, am afl at că încă o revistă se naşte din gândurile dvs. frumoase, este vorba de NR. 21, că, încă o sărbătoare se pune la punct pentru a fi împreună cei care sunteţi în Mătăsari si cei care sunt plecaţi departe, dar îşi amintesc întotdeauna cu bucurie de locul naşterii, de matca lor sufl etească şi de asemenea mă gândesc că, iată, când vine toamna este sărbătoare la parametri în sufl et. Am lăsat la o parte microfonul, dar poate că mă simţiţi uneori la microton cam didactic, ceea ce înseamnă că nu mă dezic de prima mea meserie, aceea de profesoară şi că mă simt bine în permanenţă în mijlocul dvs. Vă doresc încă o dată “La mulţi ani”! şi să aveţi parte numai de bucurii şi să fi ţi conştienţi că aveţi alături oameni extraordinari care sunt profesorii voştri şi care sunt alături şi la bine şi la mai bine.

Doamna Maria Bălan Stănescu: Să vedem dacă şi fără microfon mă aud tot la fel de bine în această frumoasă, încăpătoare sală. Ţin să vă felicit pentru minunatul program pe toţi cei care vă afl aţi aici, elevi ai acestui colegiu, pentru “Zilele liceului”. Eu vă cunosc pe dvs. din emisiunile colegei Liliana Hinoveanu Ursu. Sâmbăta, noi cei care trudim la radio mai avem timp să ne ascultăm colegii, nu ca să-i criticăm, ci ca să-i felicităm. Felicit toate elevele care au susţinut acest mini recital de poezie. Trebuie să vă mărturisesc că într-adevăr sunteţi nişte elevi minunaţi, excepţionali şi acest fapt se datorează profesorilor care zilnic trudesc la catedră şi încearcă, sau mai degrabă, reuşesc să vă transmită toate cunoştinţele lor. Această sărbătoare de anul acesta a Colegiului din Mătăsari, a făcut să vibreze corzile sensibile ale inimii mele pentru că m-am întâlnit cu o dragă prietenă de facultate, fi ind vorba de doamna Dădălău Luminiţa, pe care nu mă aşteptam să o întâlnesc aici.

Promit că voi reveni, iar dvs. când veţi părăsi aceste meleaguri gorjene şi veţi pleca în ţară, poate şi în lume, să nu uitaţi niciodată de aceşti dascăli care v-au format şi v-au făcut să fi ţi ceea ce sunteţi acum şi ceea ce veţi fi poate peste ani. Felicitări şi mult succes!

ZILELE ABSOLVENTULUI

2 iunie, o zi de sâmbătă cu soare şi multă agitaţie, împreună cu iubitul nostru “Domnul director Tică Dădălău” şi stimaţii domni profesori, alături de majoritatea elevilor claselor a XII-a şi a VIII-a, pornim la drum cu două autocare

164

şi un microbuz pe traseul : Mătăsari - Tg-Jiu-Horezu - Râmnicu Vâlcea - Călimăneşti - Căciulata - Valea Oltului şi Sibiu, vizitând mânăstirea Cozia. Între orele 14-15 am luat masa de prânz la Sibiu, unde ne-am simţit foarte bine mai ales că s-a petrecut în mijlocul naturii, la restaurantul Oltul.

În jurul orelor 15-16, am vizitat Muzeul satului afl at la Dumbrava. Am fost la Păltiniş,unde C. Noica şi-a scris jurnalul său. De atâtea minunăţii văzute, am uitat că la ora 16 trebuia să ne întâlnim cu domnul director la locul de unde ne despărţisem pentru vizitarea muzeului satului (unde am văzut şi casa lui Vasilică Dădălău din satul Croici). După toate acestea am ajuns la “Ocna Sibiului” în jurul orei 21, după care au urmat cazarea şi cel mai important şi mai frumos “Masa festivă”, moment minunat şi distractiv. După masa festivă care a luat sfârşit a doua zi dimineaţa în jurul orei 700 ne-am putut odihni până la ora 1100 după care a avut loc masa de prânz. În jurul orei 12.oo, am plecat spre casă pe traseul: Sibiu - Sebeş - Alba Iulia - Orăştie - Simeria - Deva - Haţeg - Sarmisegetuza - Petroşani - Valea Jiului - Tg-Jiu - Mătăsari.

Întoarcerea acasă ne-a făcut mai mult să ne pară rău că excursia a luat sfârşit. Gândim mereu că poate ne vom mai întoarce cu domnul director, domnii profesori şi mai ales cu colegii în acele locuri minunate, locuri încărcate de istorie, de legendă, frumuseţi ale naturii de neînchipuit, care ne vor rămâne încrustate în inimă tot restul vieţii. E un mare privilegiu pentru noi să calci pe locurile prin care au trecut Decebal, Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul, acolo unde s-a înfăptuit de două ori Unirea, să ştii că ai trecut prin locurile lui Octavian Goga, Lucian Blaga, Emil Cioran, Grigore Alexandrescu, Ion Slavici, Eminescu, Geo Bogza, Ioan Alexandru şi mulţi alţii care au umblat în suiş şi coborâş, au lăsat pentru eternitate identitatea frăţiei noastre naţionale.

O organizare perfectă, totul a mers ca la carte: muzica ne-a făcut mai tineri decât suntem, domnii profesori ne-au îmbrăţişat cu căldură, emoţiile au fost din ce în ce mai mari că totul se scurge aşa de repede, încât nici nu ştim cum au trecut cei 8 sau 12 ani, dar mai ales cele două zile. Timpul nu mai avea răbdare.

Aşteptăm, cu toţii, profesori şi elevi, ziua cea mare,ziua care ne va fi xa destinul pentru fi ecare din noi: examenele de capacitate şi bacalaureat – examenele vieţii noastre. Dumnezeu să ne ajute!

Sorea Robert, Georgiana şi Roxana

165

COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC MĂTĂSARI, UN MIC PARADIS ÎN MIJLOCUL INFERNULUI

În urmă cu un an, prin programul de reforme în învăţământ, iniţiat de fostul ministru al Educaţiei Naţionale, Andrei Marga, Liceului Industrial din comuna Mătăsari - Gorj i-a fost conferită titulatura de Colegiu Naţional. Astfel, Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari a devenit prima şi deocamdată singura instituţie de învăţământ liceal din mediul rural care s-a transformat în colegiu naţional. Recent, am efectuat o vizită la această unitate şcolară, să vedem dacă îşi merită titlul acordat. Şi într-adevăr, am avut ce vedea !

Chiar de la intrarea pe poarta şcolii te întâmpină patru antene parabolice, de parcă ai intra într-un studio de transmisie a programelor prin cablu. Mai târziu aveam să afl ăm că într-adevăr, CNT Mătăsari îşi are o staţie proprie prin care se pot urmării 20 de’ programe transmise prin satelit, fi ecare sală de clasă si laborator fi ind dotată cu câte un televizor color, modern, cu teletext şi există câte un elev care răspunde de televizor.

La uşa de intrare în colegiul propriu-zis este un elev de serviciu care te poate îndruma. La ora vizitei noastre inopinate, domnul director Dumitru Dădălău se afl a în cabinetul dumnealui, care mai degrabă seamănă cu un birou ministerial. Bucuros de oaspeţi, domnul director s-a oferit să ne conducă prin câteva săli de cursuri, chiar în timpul orelor. Fiecare elev purta uniformă, iar în clase n-am mai întâlnit clasicele bănci care scârţâie şi troznesc din toate încheieturile, ci măsuţe cu alură de birouri, la care tinerii studioşi stau doi câte doi. Dulapuri cu cărţi şi planşete tematice, rafturi cu fl ori şi nelipsitele televizoare color fac parte din dotarea obişnuită a fi ecărei săli de curs.

În laboratorul de informatică, circa 15 calculatoare, claviatura şi mouse-ul necesar îi ajutau pe tineri să-şi desăvârşească cunoştinţele şcolare în cel mai occidental stil. Am trecut şi prin cancelaria profesorilor şi prin biblioteca în care domnişoara Doina Dădălău abia pridudeşte să împrumute cărţi de specialitate sau de beletristică tinerilor setoşi de cunoaştere. Tot în bibliotecă este amenajat un punct de documentare profesională şi o expoziţie cu diferite publicaţii în care s-a scris despre această instituţie şcolară. Aici am putut răsfoi cartea “Fereastra sufl etului” - volum de poezii care înmănunchează creaţiile elevilor, dar şi revista colegiului, intitulată “Murmurul Jilţului” care, recent, a ajuns la cel de-al 19-lea număr. Despre “Centrul Mătăsari al Ofertei Educaţionale - 2001”, unde elevii clasei a VIII-a se pot informa pe ce drum al şcolirii vor păşi mai departe, am scris într-un material anterior.

Faptul că peste tot domneşte ordinea şi curăţenia, că toate holurile arată ca la un hotel de cinci stele, că toate toaletele sunt placate în gresie, demonstrează încă o dată modernitatea acestei instituţii de învăţământ. În recreaţii, elevii pot lua o mică gustare caldă sau o răcoritoare, chiar la un mini bufet amenajat în

166

curtea şcolii. Tot în interiorul Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari a fost amenajat “Muzeul Jilţurilor” cu obiecte şi documente care amintesc de cele mai vechi ocupaţii şi de portul popular de pe Valea Jilţului, dar şi de cea mai nouă îndeletnicire a localnicilor, mineritul. Cel mai mult ne-a impresionat colecţia de numismatică. Sala de sport este la fel de bine dotată. Dar, faţă de alte clădiri de acest gen de la instituţii similare, în timpul cât nu sunt activităţi sportive, aici pot rula fi lme artistice şi documentare, fi ind dotată cu toată aparatura necesară. Colegiul din Mătăsari se mai poate mândri cu ceva: o centrală termică proprie, automată, cu tehnică de ultimă oră, care tocmai se afl ă în probe tehnologice. Astfel că, la iarnă, pot să vină şi gerurile arctice, elevii şi cadrele didactice nu vor tremura în paltoane, aşa cum se întâmplă în alte şcoli.

Am pătruns şi în curtea şcolii, pe baza sportivă sau în locurile de recreaţie. Terenul de fotbal este mărginit într-o parte de cea mai originală tribună pe care am văzut-o vreodată : un fragment de bandă rulantă pentru transportul cărbunelui, cu covorul de cauciuc montat pe tamburul de întoarcere la care au fost ataşate gradenele tribunei. Astfel, combinaţia respectivă ţine loc şi de material didactic şi de “suport” pentru galeria echipei de fotbal a colegiului. Aici au fost plantaţi circa 400 de tei tineri, majoritatea s-au prins, iar când aceştia vor creşte şi vor fi în fl oare, va fi un adevărat paradis. L-am întrebat pe domnul director Dumitru Dădălău de unde a făcut rost de fonduri pentru a realiza asemenea minune de şcoală. A răspuns simplu: “Am găsit soluţii. Dacă vrei, poţi!”. Aşadar, secretul îi aparţine.

Am părăsit Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari profund impresionaţi, promiţând că vom reveni. Odată ajunşi în stradă, am constatat câtă discrepanţă, câtă diferenţă există între blocurile muncitoreşti, majoritatea afl ate în paragină şi această unitate şcolară pe care îndrăznim s-o numim de elită, încât Colegiul ni se pare o oază a Paradisului aruncată în mijlocul... Infernului!

Nicolae Giorgi,Gorjeanul, 23 mai 2001

MOMENT DE EXCEPŢIE LA GRADUL SUPERLATIV ABSOLUT

Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost într-o continuă căutare a unei divinităţi în care să creadă, căreia să-i aducă jertfe. Instituirea creştinismului, credinţa în “Cel trimis de Dumnezeu pentru mântuirea omenirii”, a dat naştere unor confl icte: împăratul Claudiu îi izgoneşte pe creştinii din Roma, Nero ordonă primele represalii împotriva creştinilor chiar până în vremea lui

167

Domiţian, creştinismul a fost considerat o sectă a iudaismului. Începând cu sec. II, creştinismul începe să fi e privit ca o religie nouă şi nepermisă, fi ind practicat în catacombe. În anul 313, prin Edictul de la Milan, Constantin cel Mare acordă libertate de cult creştinismului alături de celelalte culte. După cum afi rmă Tustel de Caubanges: “0 dată cu creştinismul, sentimentul religios a luat o expresie mai înaltă şi mai puţin materială, (...) Dumnezeu a apărut ca o fi inţă unică, uriaşă, universală, singurul ce însufl eţeşte lumile şi singurul ce trebuie să satisfacă nevoia de adoraţie care există în om. Religia îşi are acum sediul în gândirea omului, a devenit spirit, omul nu mai dădea lui Dumnezeu de mâncare şi de băut, rugăciunea nu a mai fost o formulă de incantaţie, ea a devenit un act de credinţă şi o umilă implorare. Sufl etul omului se afl a într-o astfel de relaţie cu divinitatea, teama faţă de zei a fost înlocuită cu dragostea faţă de Dumnezeu. Creştinismul mai aducea nou şi alte lucruri. El nu era o religie cosmică a nici unei familii, religia naţională a nici unei familii, religia naţională a nici unei cetăţi şi a nici unei rase. Încă de la primele sale începuturi, creştinismul chema spre el întreaga omenire. Pentru acest Dumnezeu nu mai existau străini. Acest lucru a avut consecinţe importante,atât pentru relaţiile dintre popoare, cât şi pentru ocârmuirea statelor.

S-au stabilit sărbătorile religioase, astfel, naşterea Domnului lisus Hristos, 24 - 25 Decembrie, a fost numită “Crăciun”, după legenda care spunea că atunci când losif şi Maria au fost alungaţi din Nazareth ei au pornit spre Bethleem, unde au fost “găzduiţi peste noapte de un moş, “Moş Crăciun”, care nu mai avea loc decât în hambar. Acolo a luat fi inţă Mântuitorul nostru lisus Hristos. Naşterea Lui a fost o sărbătoare pentru toate popoarele şi pentru a-l răsplăti într-un fel pe acest moş bun, au denumit sărbătoarea “Crăciun”. De atunci, cu ocazia acestei sărbători se organizează slujbe în biserici, serbări, iar oamenii cinstesc naşterea Domnului. Credincioşii mătăsăreni şi târgujieni au avut deosebita onoare de a-l avea în mijlocul lor pe cel care păstoreşte miile de creştini ai Olteniei, Mitropolitul Teofan. “Tatăl nostru carele eşti în ceruri, sfi nţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, fi e voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de Cel rău. Amin”.

Astfel, cele două mii de sufl ete s-au unit şi au rostit rugăciunea către ceruri, care a răsunat şi a pătruns în sufl etul celui ce a ascultat-o.

Domnul director Dumitru Dădălău: Înalt Prea Sfi nţite Părinte Teofan, Mitropolit al Olteniei, domnule subprefect al judeţului Gorj, Eugen Vâlceanu, domnule părinte protopop Vasile Vlădoiu, domnule Inspector Rovenţa Constantin, daţi-mi voie ca în numele celor 2000 de elevi şi cadre didactice din localitatea Mătăsari, să vă zic un “Bun venit”, în modul cel mai sincer, pentru strădania pe care aţi făcut-o de a veni astăzi în mijlocul nostru, la această mare sărbătoare a sufl etului din localitatea Mătăsari. În Mătăsari, aici în această localitate din Valea Jilţurilor, care adună copiii dintre Jiu şi Motru, dintre

168

Filiaşi şi Apa Neagră Dumnezeu v-a binecuvântat ca astăzi, 18 decembrie să veniţi aici în mijlocul nostru şi să ne onoraţi cu prezenţa dumneavoastră, pentru că aici suntem toţi iubitori ai credinţei, suntem toţi cu credinţă în Dumnezeu, suntem toţi fi i de muncitori şi să fi ţi convinşi că aceşti copii minunaţi şi cadrele lor, fac tot ceea ce le stă în putinţă ca să înveţe carte şi să nu iese din cuvântul Domnului. Înalt Prea Sfi nţite Mitropolit, această şcoală, puternică citadelă a învăţământului din Gorj, nu am reuşit în puţinele cuvinte să vă informăm despre ce s-a întâmplat aici, cu puţin timp în urmă, acest aşezământ, în prezenţa ministrului Educaţiei Naţionale, puternic centru de cultură, de civilizaţie, de învăţământ şi de ştiinţă a devenit “Colegiul Naţional Tehnologic”, prima instituţie de acest gen din România, care-şi desfăşoară activitatea la ţară. Cu treisprezece luni în urmă, aţi trecut prin şcoală, aţi pornit de la originea noastră ca să vedeţi că fi ecare a ajuns ceea ce este acum, trecând prin mâini de oţel, au ajuns oameni cultivaţi şi educaţi. Am organizat activităţi cu toate clasele primare, gimnaziale şi liceale, în care aceşti copii minunaţi s-au descurcat excelent şi cred că este momentul ca în acest cadru să mulţumim tuturor acelora care ne-au ajutat, începând cu Consiliul local de la Mătăsari, Consiliul Judeţean şi acelor prieteni adevăraţi din Exploatarea Jilţ. Domnule Mitropolit,să fi ţi de acord să primiţi cuvintele noastre deosebite, mulţumiri pentru faptul că aţi venit aici ca să ne onoraţi cu prezenţa dvs. Am organizat la viaţa mea multe lucruri frumoase, dar mai frumos ca acum n-a fost niciodată. Au trecut zile şi nopţi când n-am dormit şi când nu ştiam dacă Dumnezeu este sau nu cu mine. Acum mă simt binecuvântat, după cum spunea Eminescu “Căci mii de ani i-au trebuit / Luminii să ne-ajungă”, prin dumneavoastră, lumina este la Mătăsari. Daţi-mi voie să-l invit la cuvânt pe domnul subprefect Vâlceanu Eugen: Prea Mărite Mitropolit, domnule director, stimate cadre didactice, dragi copii, trăim astăzi un moment deosebit, astăzi, într-o zi aşa frumoasă avem onoarea şi plăcerea de a avea în mijlocul nostru, în ajun de Sf. Sărbători, pe înalt Prea Sfi nţitul Mitropolit al Olteniei, Teofan, care, de când se afl ă la conducerea bisericii oltene, a călcat în lung şi-n lat toate colţurile Olteniei. Am avut ocazia să ne întâlnim mai des în diferite locuri pentru a vedea ce a fost făcut de către toţi locuitorii, începând de la cel mai mic până la cel mai mare. Sigur, voi toţi aveţi emoţii, s-a văzut şi la domnul director şi se vede la oricine, este pentru noi o cinste şi o onoare de a-l avea pe Mitropolitul Teofan în mijlocul nostru. Îi urăm viaţă lungă şi îl asigurăm că ori de câte ori va veni aici, va fi primit cu drag şi cu inima deschisă de toţi creştinii acestor locuri. Şi îi dorim Sf. Mitropolit să fi e în continuare sănătos, să aibă puterea să îndrume pe drumul cel bun, să fi e alături de noi şi împreună să slujim pe domnul lisus Hristos Vă mulţumesc!

Înalt Prea Sfi nţia Sa, Mitropolitul Olteniei, Teofan: Domnule subprefect, domnule director, distins corp profesoral al acestui aşezământ de învăţământ, de cultură, de trecut, dar mai ales de viitor. Intrând în sala aceasta,

169

sala de sport a instituţiei dvs., pe această uşă şi aruncându-mi puţin privirea asupra voastră, asupra copiilor de aici, văzând atâţia ochi, atâtea frunţi, atâtea inimi până la urmă, m-a cuprins un fi or pentru că-n viaţa din 1987, trecut-am în faţă a zeci de mii de oameni, dar niciodată în faţa unui număr atât de mare de tineri, de copii şi văzându-vă pe voi şi pe cei din spatele meu pregătiţi pentru un colind sau două, sau poate cine ştie ce să ne spună, ascultându-l pe domnul director, pe domnul subprefect, acum îmi vine mie rândul să vă vorbesc şi stau şi mă întreb ce pot să vă spun. Pe de-o parte am atâta a vă spune poate că,uitându-mă la voi fi ecare aţi gândit ceva. Mă gândeam în timpul călătoriei de dimineaţă că, dacă am avea timp mai mult la dispoziţie, poate v-aş chestiona eu pe voi să răspundeţi la întrebarea “Ce este Crăciunul” şi s-ar putea să primim răspunsuri foarte interesante mai ales de tipul celui pe care poate acum câteva zile de Sf. Nicolae, nu ştiu la ce televiziune, un trecător obişnuit a fost întrebat “Cine este Sf. Nicolae” şi au fost câţiva care au răspuns foarte bine, dar două persoane au dat un răspuns ciudat şi bineînţeles incorect.Cel de-al doilea “Care a fost Sf. Nicolae? şi răspunsul “Sf. Nicolae a fost un sfânt care a murit şi a înviat”. Acesta era răspunsul unui român obişnuit, oltean român, iar cel de-al doilea răspuns “Sf. Nicolae a fost un apostol al lui Hristos” şi mi-am dat seama totuşi, că încă există multă ignoranţă în ceea ce priveşte cunoştinţele religioase. Poate mai ales la oamenii mai în vârstă, că voi puţini cred că aţi fi dat un asemenea răspuns, şi această manifestare a mea surprinse din puţine piepturi, arată acest lucru. Eu aş vrea să vă răspund. V-aş cere îngăduinţa să mă ascultaţi pentru câteva minute, ce-aş înţelege eu şi să încerc într-un limbaj accesibil şi prietenos şi celui mai puţin exigent “Ce este Crăciunul”? şi sper să nu depăşească răspunsul meu mai mult de 3 - 4 cuvinte: Dumnezeu a creat lumea, aşa spune profesorul de religie şi sper ca din ce în ce mai mult şi profesorul de biologie va fi pătruns de acest sentiment al creaţiei omului de Dumnezeu. Mulţi au făcut-o. Noi la Craiova lucrăm la un manual de biologie pentru licee, care are să aibă ca fundament al întregii percepţii, crearea omului de către Dumnezeu. Ştiţi bine că Dumnezeu a creat pe Adam şi pe Eva, dar ei n-au fost mulţumiţi şi-au zis cum zicem şi noi de atunci: “De ce să fi e cineva mai mare decât mine? să fi u şi eu ca acela mare, că dacă eu aş fi în locul lui aş şti ce aş putea face “ şi, că este vorba de învăţământ, de biserică, de politică sau de economie, şi ce şi-au zis Adam şi Eva:” De ce să nu fi m şi noi ca Dumnezeu?”, neacceptând condiţia lor umană creată de Dumnezeu. Cum există şi această ispită, aproape mondială de a-l îndepărta pe Dumnezeu de tine, zicând “Am eu nevoie de cineva mai mare decât mine, căruia să mă supun, de care să ascult? Nu!” şi mă aşez eu în locul lui şi oamenii s-au îndepărtat de El prin această atitudine: Adam şi Eva urmaşii săi. Dumnezeu, văzându-i pe oameni că rătăcesc, le-a trimis mesaje, le-a trimis pe prooroci, pe profeţi, pe Moise, pe David, ca să-i aducă înapoi, însă omul, ştiţi foarte bine, că nu mai ascultă, e un rebel, se îndepărtează de Dumnezeu din ce în ce mai mult. Şi atunci Dumnezeu a zis: “Măi, dacă omul ăsta pe care Eu l-am

170

creat, nu ascultă nici de profeţi, nici de prooroci, de nimeni, mă duc Eu la el” şi Dumnezeu a decis într-o bună zi să coboare pe pământ, să-l ia pe om de mână şi să spună:”0mule, ce faci”?, dar omul e atât de rebel, de mândru şi atât de orgolios, noi cei mai în vârstă ca dvs., copiii care se lăsă u mult mai multă deschidere modelaţi, omul ce a zis:”Păi, dacă Dumnezeu a coborât între noi, ia să scăpăm noi de El. Îl punem pe Cruce, îl răstignim, şi-am terminat cu Dumnezeu, cu totul”, numai că omul nu este o fi inţă atât de rea, şi eu dacă vă spun vouă multe lucruri, veţi zice multe lucruri: “Ei părinte, păi spui, că sunt de-ale dumitale, de-ale bisericii şi e datoria dumitale să ne spui asta, să te credem noi. Te credem pentru că am auzit că eşti un om de cuvânt, dar până la proba contrarie lasă-mă şi pe mine să-mi manifest o anumită nuanţă de scepticism, de îndoială”. Dar, dacă voi aţi fi într-un pericol, să zicem “Doamne fereşte”, un incendiu undeva, de care nu se apropie nimeni că este pericol de moarte, şi voi m-aţi vedea pe mine, că mă dezbrac de haina aceasta şi intru în foc chiar cu preţul vieţii mele, aţi zice: “Măi, să ştii că ăsta, ce-a spus şi face”. Erau atâtea fi inţe în pericol de a fi arse, s-a aruncat pe sine în foc, a murit, a stins focul, şi noi suntem bine”,ce vei zice atunci. “Păi să ştii că omul ăsta a spus adevărul. Omul ăsta a fost un om mare, şi-a dat viaţa pentru mine, ca eu să trăiesc” şi atunci s-ar putea ca acest cuvânt, probabil în mintea unora, plin de teorii frumoase va zice “Stai, că omul ăla a zis adevărul, pentru că el nu numai a spus, dar a şi făcut. A intrat în foc pentru mine, pentru tine, pentru noi toţi ceilalţi şi s-ar putea atunci, chiar dacă sunteţi mai necuminţi, s-ar putea ca voi sau mulţi dintre voi, să vă schimbaţi viaţa pentru că aţi văzut cuvântul meu plin de tărie nu prin frumuseţea cuvântului, ci prin faptul că mi-am dat viaţa pentru voi. Spune undeva, în Scriptură, că nu există prieten mai mare, mai fi del, decât acela care-şi dă viaţa pentru prietenul său. Şi uite copii, dragi adolescenţi, stimaţi profesori, aşa s-a întâmplat cu Hristos, nu a fost doar un predicator, să spună “Să fi ţi buni, să fi ţi drepţi”, că omul zice “Lasă-mă părinte să-mi trăiesc viaţa”, cum zicem de multe ori noi, oamenii în vârstă, dar Hristos ce a zis; “îmi dau viaţa mea pentru voi copiii aici de faţă şi pentru întreaga omenire, eu mor pentru ca voi să trăiţi, eu mă arunc în incendiu pentru că lumea acum 2000 de ani, era într-un incendiu total, desfrâu, homosexualitate, furt, crimă, familia, nu se mai însurau bărbaţii, nu se mai măritau femeile, totul era un dezastru total şi pentru faptul că, acest Hristos, Dumnezeu a murit pentru oameni în 3 secunde şi ştiţi puţin istoria creştinismului, până la Sf. Constantin cel Mare, care de anul trecut este şi ocrotitorul oraşului Tg-Jiu, în trei secunde s-a schimbat lumea, iar pentru că noi suntem astăzi aici, cu dvs., nu suntem decât în numele acelui Dumnezeu, care, tărât într-o zi, să coboare pe pământ, să se nască din Sf. Fecioară Maria, şi toate cântecele mărturisesc acest lucru. Nu ştiu dacă cuvântul meu a fost înţeles puţin de către dvs., însă nu v-aş ruga decât un singur lucru şi ştiu că inima dvs. a tinerilor este mult mai receptivă decât a noastră, a adulţilor, pentru că voi încă aveţi mult ideal, mult dor de viaţă, încă poate durerea şi suferinţa vieţii nu

171

v-a zdrobit şi nu s-au rupt aripile, atât vă cer, să fi ţi prieteni fi deli prietenilor voştri. Nu este un rău mai urât de către tineri, decât cineva să-l trădeze pe celălalt. Asta vă doresc vouă în această zi a întâlnirii voastre cu Mitropolitul, dar mai ales în ajun de sărbătoare. Atunci când situaţia va pretinde spre acest lucru, voi între voi, să fi ţi în stare să vă daţi viaţa pentru prietenul vostru. Nu vă trădaţi niciodată prieteniile, acesta este mesajul pe care Crăciunul îl înrădăcinează în viaţa voastră. Cum Hristos a murit pentru noi toţi şi în numele lui noi suntem aici, în ce măsură noi vom putea: „Să nu-ţi trădezi niciodată prietenul. Prietenul la nevoie se cunoaşte”. Dacă întâlnirea noastră de astăzi vă ajută să înţelegeţi puţin aceste două lucruri, că prietenul nostru cel mai bun este Dumnezeu, care moare pentru mine, ca eu să trăiesc, moare în locul meu, şi că voi la rândul vostru, veţi avea ocazia să daţi ceva din inima voastră, pentru a nu vă trăda prietenul de orice fel, adică, pe lângă declaraţia pe care am făcut-o toţi aici, când am rostit “Tatăl nostru”, pe lângă aceasta să avem şi în comportamentul nostru de zi cu zi câteva clipe de licărire.

Acum, ce-aş putea să vă spun terminând cuvântul meu? Vă pun o întrebare, poate unii veţi răspunde, poate alţii nu, “Ce înseamnă cuvântul Amin”? Aţi rostit cuvântul “Amin”, căci sunt poate mai în vârstă, care n-au urmat cursurile de religie, acest cuvânt înseamnă “Aşa să fi e”, adică în timpul slujbei se zice de 100 de ori Amin. Întreb şi eu acum şi sper să-mi răspundeţi “Dumnezeu a coborât pe pământ ca să-l ia de mână pe om, să-i arate calea care este, spre cer”. Amin pe de o parte, pe de altă parte, dacă spun Amin şi nu în înţeles mai larg bate şi “Aşa a fost, aşa este, aşa să fi e” înseamnă că, voi declarând acest “amin” veţi fi în putere în ciuda unor căderi inerente a unor fi inţe umane “Să nu vă trădaţi niciodată prietenul. Amin”, “Aşa să fi e” Ţin a mulţumi domnului director pentru această poftire, pentru imaginea frumoasă ce a alcătuit-o aici, în faţa mea şi nu-mi va fi deloc uşor să uit această imagine,eu şi colaboratorii clerici şi laici veniţi cu mine de la Craiova, pentru că nu aţi uitat că este Crăciunul, încă de la Sf. Nicolae este Crăciunul şi mai sunt doar câteva zile până la Crăciunul veritabil, ţin şi eu să aduc aici cuvântul meu de părinte “La mulţi ani!” corpului profesoral al acestui aşezământ, părinţilor acestor tineri, tinerilor de aici să aibă parte de o sărbătoare a Crăciunului cât mai frumoasă - românilor, în special oltenilor, şi nu în ultimul rând, domnului director. Dar, pentru că suntem în pragul sărbătorii Crăciunului şi-i place olteanului să sărbătorească şi bine face dacă are inima bună şi un an binecuvântat să aveţi, iar anul care vine să fi e puţinel mai bun ca anul care-l încheiem acum. Vă doresc tuturor numai şi numai bine. Bine v-am găsit!

Domnul director Dumitru Dădălău: Înalt Prea Sfi nţite Mitropolit, ascultându-vă cu emoţie, m-am gândit că-n această zonă, dacă excavatoarele scormonesc pământul, Dvs. cu învăţătura Dvs. ne-aţi mişcat sufl etele, ne-aţi umplut inima de bucurie, pentru simplul motiv că, noi cei care facem educaţie, facem mai puţină decât lecţia care ne-o făcurăţi Dvs. aici, acum, în Mătăsari,

172

de aceea cred, că întâlnirea de astăzi reprezintă pentru noi un legământ faţă de Dumnezeu, faţă de comunitatea din Mătăsari, cea mai frumoasă a 13 lună din păstorirea dvs. în fruntea Olteniei şi în Mătăsari, am dat drumul la primul an al secolului şi al mileniului. Înalt Prea Sfi nţia Dumneavoastră Mitropolit al Olteniei, părinte Teofan, daţi-mi voie ca-n acest cadru minunat, să mă rog bunului Dumnezeu, ca dvs. să rămâneţi veşnic tânăr cum sunteţi şi să nu uitaţi niciodată clipa de 18 decembrie 2001, în care aceşti minunaţi copii ai noştri v-au aşteptat cu inimile pline de bucurie şi că tot ceea ce au făcut ei şi părinţii lor, au făcut-o numai în semn de respect, de dragoste şi profundă simţire pentru înalta Dvs. personalitate.

Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să ştiţi că în Mătăsari aveţi credincioşi de nădejde care vă vor urma în vecii vecilor. “Asta-i pofta ce-am poftit-o. Amin”.

Cu uimire, cu sfi ală şi cu gratitudine am întâlnit cadrele didactice şi elevii aşezămintelor de învăţământ din Mătăsari. Feţe curate, frunţi senine cu izvor de frumuseţe ţâşnit din adâncul pământului s-au transformat într-un imens cortegiu de colindători de aproximativ 2000 de inimi candide îngenunchiate în faţa lui Hristos, Dumnezeu. Binecuvântarea lui Dumnezeu să fi e cu toţi locuitorii acestor ţinuturi spre binele naţiunii române.

Boulean Maria Alexandra

SCRISOARE DE GRATITUDINE

Domnule director, În viaţa oamenilor există momente de excepţie, momente în care ne este dat să gustăm binele la gradul superlativ absolut, aproape divin. Un astfel de moment a fost pentru mine întâlnirea pe care (cu voie de la Dumnezeu, cum frumos ziceaţi în invitaţie) mi-aţi prilejuit-o cu miile de elevi şi cadre didactice ale Colegiului din Mătăsari.

Vă trimit, cu oarecare întârziere - am lăsat bucuria să-şi tragă sufl etul, gândul meu de gratitudine. Conduceţi un liceu de excepţie, un liceu cald, un liceu cu un chip curat. Lumina din ochii elevilor dumneavoastră m-a reconfortat sufl eteşte şi m-a întărit în misiunea ce-o avem de împlinit cu toţii. Întors în Craiova, după acest adevărat pelerinaj, l-am rugat pe Bunul Dumnezeu să reverse darurile Sale asupra Directorului, asupra cadrelor didactice şi asupra elevilor Colegiului din Mătăsari. Fiţi, iară şi iară, binecuvântaţi!

Teofan, Mitropolitul Olteniei18.12.2001

173

DOUĂ MII ŞI UNA INIMI

A scrie despre Mătăsari este un lucru greu, deoarece fi ecare acţiune din perimetrul acestei localităţi uimeşte prin profunzimea valorilor de participanţi, atraşi parcă de un magnet nevăzut.

Aşa se poate spune despre ziua de 18 decembrie 2001, când, sub „bagheta” eminentului „dirijor” (de acum, un nume consacrat şi îndrăgit, de la pruncii de grădiniţă şi până la cel mai vârstnic mătăsărean – profesorul DUMITRU DĂDĂLĂU) două mii de inimi tinere au vibrat în acelaşi ritm cu o altă inimă mare, care bate constant şi imaculat credinţa şi bunătatea, dragostea şi sinceritatea, nădejdea şi încrederea în dăinuirea peste milenii a neamului românesc.

Inima celui căruia mă adresez, cu evlavie, aceste rânduri este a Înalt Preasfi nţiei sale TEOFAN – mitropolitul Olteniei.

Inima aceasta era parcă aşteptată de mai bine de o jumătate de secol, timp în care sufl etele noastre s-au acumulat multe întrebări la care numai un singur răspuns trebuia să vină: credinţa în Dumnezeu şi în libertate! A venit, căci nimic nu e mai presus de voinţa Domnului. Concepută într-un spectru larg, acţiunea de la Mătăsari a cuprins un spectacol închinat sărbătorilor de iarnă de mare rafi nament, vizita la muzeul local, orientarea şcolară a profesorilor a elevilor claselor a VIII a, „dialogul” cu Moş Crăciun – toate subordonate întâlnirii cu mitropolitul Olteniei. Aşteptat cu multă căldură de cei două mii de şcolari din Mătăsari, Ciuperceni, Câlnic, Teleşti, Drăgoteşti, Slivileşti, Bolboşi şi Negomir împreună cu profesorii lor, oaspetele de seamă a reuşit să declanşeze acel sentiment de coeziune sufl etească, uimind prin puterea de comunicare cu un număr aşa de mare de participanţi. Pentru un scurt moment, gândurile mele s-au refugiat în istoria de aur a neamului şi am „revăzut” pe mitropolitul Varlaam, Dosoftei, Simion Ştefan… şi mi-am întors apoi cugetul spre acest „păstor” al Olteniei noastre milenare. Vorbele sale, sfaturile, îndemnurile, chemările către noi se revărsau coerent şi sigur, într-o atmosferă de linişte deplină. A urmat o replică a formaţiilor Colegiului Naţional: cântece de stea, colinde, jocul ursului, jocul caprei, piţărăii, pluguşorul, sorcova, într-o notă specifi că locurilor. Vocile calde şi tinereşti au răsunat parcă mai puternic şi mai sigur ca niciodată. „Moşul” a fost destul de darnic cu toţi cei prezenţi: de la tradiţionalii colăcei,la cadourile mult râvnite de cei mici. Prezenţa la această manifestare a domnului subprefect al judeţului, Eugen Vâlceanu, a părintelui protopop Vlădoiu şi a domnului inspector şcolar Constantin Rovenţa a dat un plus de grijă şi respect pentru şcoala gorjeană şi acţiunile ei.

Încheiată pe fondul unei mulţumiri sufl eteşti prin rostirea rugăciunii „Tatăl nostru”, întâlnirea de la Mătăsari a fost cotată „magnifi că”, de neuitat, istorică, unică în analele acestei unităţi. Este datoria celui ce scrie aceste rânduri să constate că la Mătăsari s-a născut un nou şi viguros interes pentru cultură şi civilizaţie,

174

pentru tradiţie şi credinţă. Acest lucru rezidă în atitudinea oamenilor, a elevilor şi a îndrumătorilor lor. Pentru cei care nu au trecut prin Mătăsari vreodată, evident, totul pare o „poveste de iarnă”, dar această poveste este trăită, este dorită şi fi nalizată. Comparând măsurile luate la Tg-Jiu de organele locale în întâmpinarea sărbătorilor de iarnă, se poate spune că la Mătăsari (incinta Colegiului Tehnologic) a lucrat o „mână” identică cu cea de a Tg-Jiului; este mâna lui Dumitru Dădălău şi a subordonaţilor săi.

Încheind aceste rânduri, fac ofi ciul de a transmite din partea mătăsărenilor cele mai sincere gânduri, urările de sănătate şi fericire tuturor elevilor, profesorilor şi cetăţenilor acestui minunat judeţ de la poalele Parângului. La mulţi ani!

Prof. Gheorghe Lungan Gorjeanul, vineri, 21 dec 2001

EDUCAŢIA RELIGIOASĂ ÎN ŞCOALĂ

Este, mai mult decât onorant şi emoţionant să particip astăzi la întâlnirea copiilor, elevilor cu aşa personalităţi de marcă şi prezenţa domnului mitropolit aici, face şi mai grea misiunea mea. Nu-i uşor să ţii un discurs, fi e el şi foarte scurt în faţa unor astfel de personalităţi. V-aş adresa câteva gânduri, am un discurs neterminat pe care-l vom termina împreună. Problematica educaţiei religioase este tema pe care o vom discuta împreună astăzi, a generat mai multe poziţii din partea exponenţilor societăţii civile, după cum ştiţi foarte bine, opiniile oamenilor politici sunt diverse, unele susţinând introducerea programelor religioase iar altele plăpânde, într-adevăr fi rave, chiar denigratoare la adresa noii discipline.

Punctele de vedere ale părinţilor copiilor noştri, fi e urmează opiniile impuse de oamenii politici, fi e ascultă autoritatea şcolară care se conformează legislaţiei în vigoare. Elevii, în general, în marea lor majoritate covârşitoare, aş putea să spun, au primit cu bucurie şi interes problematicele aduse de noul obiectiv: religia. Nelipsind totuşi unele comentarii, mai ales la clasele mari şi asta, în principal, din cauza aglomerării programului şcolar şi nicidecum din raţiuni de conştiinţă. Realizarea în şcoli a unei culturi religioase, a unei culturi în general, a unei conduite religioase a elevilor este necesară şi posibilă. Educaţia tineretului este mult direcţionată şi complexă, şcoala pregăteşte sistematici din perspective intelectuală, morală, estetică, civică, sanitar etc., iar componenta religioasă se adaugă în mod fi resc acestora în mod natural, obţinând astfel un demers educaţional global, integrator şi nu concurenţial între toate aceste tipuri de educaţie. În favoarea ideii de educaţie religioasă în mod instituţionalizat, în şcoală, pledată în diverse argumente de ordin cultural, argumente de ordin

175

psihologic, pentru că educaţia religioasă invită, la refl ecţie, de ordin etic, pentru că într-o perioadă de disoluţie a reperelor morale educaţia religioasă poate aduce un sufl u nou în ceea ce priveşte aspectele relaţionale, comportamentale la nivelul individului şi societăţii, argumente de ordin sociolog, argumentul istoric este bine de ştiut de către voi şi de către noi toţi, credinţa creştină fi ind un factor important al continuităţii poporului român în acest spaţiu şi nu în ultimul rând de ordin pedagogic, pentru că a fi educat în spiritul religios înseamnă a spori educaţia şi de a o continua de unul singur deschizând apetitul pentru perfecţionarea de sine.

Pentru ca educaţia religioasă, educaţia creştină să fi e bine făcută, trebuie ca discursul religios să părăsească „ghetoul liturgic”, cum se exprima o înaltă faţă religioasă, şi trebuie să coboare în arena socialului. Trebuie să-şi continue eforturile, toţi factorii care contribuie la realizarea creştină şi ştiţi foarte bine care sunt aceştia: familia, şcoala, biserica, mass-media, asociaţiile creştine, pentru că doar prin eforturi comune se va putea obţine o acţiune modelatoare a spiritelor tinerilor noştri. Mulţumim pentru prezenţa în mijlocul nostru a Înalt prea Sfi nţitului Părinte Mitropolit al Olteniei şi eu, cel puţin, consider că astfel de întâlniri directe cu tinerii noştri nu fac decât să sporească credinţa copiilor noştri, a tineretului nostru. Domnilor profesori, dragi copii, e o mare bucurie pentru noi astăzi că îl avem în judeţul nostru pe Înalt prea Sfi nţitul Părinte Mitropolit al Olteniei, dovadă a interesului pe care îl manifestăm pentru dezvoltarea credinţei şi pentru sprijinul acordat bisericii la nivelul judeţului nostru.

Înalt prea Sfi nţia Voastră, în numele populaţiei acestui judeţ, a populaţiei adulte şi a copiilor din tot judeţul, vă mulţumim pentru că v-aţi deplasat la nivelul judeţului Gorj, făcând eforturi deosebite de a veni, într-un timp record, pentru a putea desfăşura un dialog cu aceşti minunaţi copii. Este un prilej care rar se întâlneşte şi ne-a fost dat nouă, gorjenilor şi oltenilor, graţie bunului nostru Dumnezeu, să avem un Mitropolit, care să-şi identifi ce destinul şi preocupările cu destinele noastre, ale gorjenilor şi ale oltenilor.

Prof. Cornelia Bărbieru, Inspector şcolar general adjunct

al Inspectoratului Şcolar Judeţean Gorj

SERBĂRILE PRIMĂVERII

De curând, în cadrul Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari, au avut loc o serie de manifestări artistice dedicate “Serbărilor primăverii”. Aceste manifestări au fost un omagiu adus primăverii: anotimpul reînvierii.

Elevii Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari, au pregătit cu minuţiozitate diverse programe artistice, incluzând: recitări de poezii, scurte

176

piese de teatru după marii noştri scriitori, dansuri populare, dansuri tematice, cântece corale. Totul s-a desfăşurat sub forma unui concurs, concurs pentru cei mai buni actori, cântăreţi, recitatori, dansatori. Fiind vorba de un concurs, a existat şi un juriu format din cadre didactice. Din acest juriu au făcut parte: prof. Grivei Elena, Ceauşescu Zizi, Pădureţ Carmen, Toma Cornel, Mateescu Iulian, Nişulescu Elisabeta. A fost un Juriu obiectiv. Sarcina acestora a fost destul de difi cilă, ţinând cont de modul în care s-au prezentat concurenţii.

Datorită faptului că pe data de 8 Martie s-a sărbătorit “Ziua internaţională a Femeii “, majoritatea concurenţilor şi-au ales poezii şi cântece dedicate celei mai dragi fi inţe din lume : mama. Emoţiile concurenţilor au fost vizibile. Dar se pare că au fost emoţii constructive. Fiecare participant a căutat să dea ce are mai bun în el. Dintre toţi recitatorii, s-au evidenţiat: Bădoi Alina, clasa a VIII-a D, prof. diriginte doamna Dădălău Luminiţa, Rusu Oana, prof. diriginte Dădălău Floarea, Bădoi Alexandra, clasa a VII-a B.

Cel mai bun cântăreţ de muzică folk s-a dovedit a fi Nebancea Doru, clasa a VII-a B, prof. diriginte Ceauşescu Zizi. Toate aceste manifestări s-au desfăşurat într-un cadru destins, creându-se o legătură strânsă între profesori şi elevi. N-au existat animozităţi, ură între concurenţi, chiar dacă era vorba despre un concurs. Totul s-a desfăşurat sub egida „Cel mai bun să câştige”. Ceea ce s-a şi întâmplat.Aceste manifestări nu au avut ecou numai pe plan local, ci şi pe plan judeţean.

S-a demonstrat încă o dată: Colegiul Naţional Tehnologic îşi merită cu prisosinţă numele. Multe mulţumiri domnului director Dădălău Dumitru care a fost sufl etul acestor manifestări. Mulţumim, de asemenea, doamnelor profesoare Ceauşescu Zizi, Sbora Veronica pentru implicarea deosebită în alcătuirea programelor artistice. Sper ca aceste competiţii să aibă continuitate, ele fi ind şi un mod de relaxare plăcută, chiar şi pentru concurenţă.

Pamfi loiu Adelina Raluca

COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC

- UNICAT ÎN ROMÂNIA

În timp ce învăţământul românesc înoată prin reforme şi restructurări pentru a-şi găsi făgaşul normal, într-o comună din Gorj fi inţează o şcoală unicat în România, Colegiul Tehnologic Mătăsari, singurul colegiu din mediul rural. Ca urmare a redresării şi reorganizării mineritului din zona Jilţ, au început să apară rezultate pozitive pentru această unitate de învăţământ. Odată cu începerea anului şcolar 2002-2003, numărul de elevi cuprins în planul de şcolarizare va depăşi cifra de 1.800.

177

Cu toate că zona este considerată preponderent minieră, aici se pregătesc elevi pentru foarte multe ramuri din industrie şi economie. Colegiul dispune în acest moment de 27 de săli de clasă, din care 16 sunt laboratoare şi cabinete. S-au fi nanţat două cabinete de informatică conectate la Internet şi un cinematograf unde rulează în fi ecare zi de vineri un fi lm.

Clădirea atelierului-scoală are 8 săli dotate excelent, iar internatul poate asigura cazarea a 80 de elevi. Pentru acest an şcolar, efectivele de elevi au ajuns din nou la 1.800, după ce în anii trecuţi scăzuseră la 1.100. Rata de promovabilitate este de peste 90 %, iar rata de abandon şcolar se situează sub 4%. Directorul general al Colegiului, Dumitru Dădălău, ne-a declarat: „Colegiul nostru este unicat în România. Dorim să avem rezultate deosebite, pentru că avem profesori deosebiţi. Puţine şcoli pot să se prezinte în aceşti ani cu rezultate care pot fi comparate cu cele obţinute de noi”. Planul de şcolarizare pentru viitorul an de învăţământ prevede cinci clase pentru liceul de zi, pe specialităţi, două clase pentru învăţământ deschis la distanţă, patru clase pentru şcoala profesională si câte două clase pentru ucenici si cursuri postliceale.

Primarul comunei Mătăsari, Gheorghe Gaşpar, spune că, dacă localitatea pe care o conduce ar benefi cia de o atenţie mai mare din partea autorităţilor judeţene, la Mătăsari ar mai putea fi şi alte obiective la loc de cinste: „Colegiul este mândria noastră. Deocamdată suntem prea săraci ca să ne dorim mai mult”.

Cornel CICIU,„Ediţie Specială”, nr. 275/13.02.2002

CANGURUL CONCURS DE LOGICĂ ŞI PERSPICACITATE

Încă din anul 1998, CANGURUL „poposeşte” şi la noi în şcoală, de fi ecare dată cu alte exerciţii şi probleme de matematică, interesante şi atractive, cu idei noi şi care mai de care mai antrenante. Scopul acestui concurs este acela de a descoperi faţa amuzantă a matematicii, de a te învăţa să gândeşti logic, să fi i spontan, intuitiv, perspicace, să şti să te foloseşti de cunoştinţele acumulate.

Şi, dacă în alţi ani participarea a fost bună, anul acesta au participat 206 elevi (un număr foarte bun) excluzând clasele IXC, IXD, XA, XIB, VIIC,VIIC,VIID,VD unde nici un elev nu a avut, poate, curajul să fi e faţă-n faţă cu problemele acestui concurs. Aşadar, pe 5 aprilie, s-a desfăşurat jocul-concurs CANGURUL, unde au venit elevi din clasa a II-a până în clasa a XII-a. Problemele (24 sau 30 la număr) trebuiau rezolvate în 75 de minute, fi ind grupate

178

pe medii de difi cultate dintre care una singură era corectă; iar punctajul maxim era de 126 de puncte (clasele primare) si 150 puncte (clasele V-XII).

Cu siguranţă ceea ce i-a determinat pe elevi să participe, a fost spiritul de competiţie, acumularea experienţei în faţa altor examene şi atractivitatea problemelor. Nu este nevoie să fi AS în matematică, la acest joc pot participa toţi elevii indiferent de nivelul de pregătire. Deşi valoarea sumei, pe care trebuie să o plăteşti pentru a participa, a fost de 38.000 anul acesta, nu credem că a infl uenţat într-un mod negativ numărul celor care s-au înscris.

Un alt punct de atracţie al acestui joc-concurs au fost premiile: toţi participanţii au primit câte o revistă care conţine subiectele de concurs precum şi alte jocuri şi probleme matematice (Jocul Hexagoanelor); 10% dintre participanţii din fi ecare şcoală vor primi cărţi şi diplome în funcţie de rezultatele lor, se acordă locuri gratuite în tabăra internaţională Cangurul pentru judeţele cu un număr mare de participanţii iar cei mai buni elevi din ţară participă la o probă de baraj, în urma căreia vor fi desemnaţi câştigătorii taberelor în străinătate la care sperăm să ocupăm şi noi un loc.

În încheiere, propunem ca şi la nivelul Colegiului Naţional din Mătăsari să desfăşurăm un concurs de talia Cangurului, care să aducă implicarea mai multor elevi şi unde să ne demonstrăm competenţa şi abilitatea.

Oana RUSU şi Alina BĂDOI

SĂ CONSOLIDĂM PRESTIGIUL CUCERIT

16 Septembrie 2002. Zi superbă de toamnă cum, parcă, n-a fost niciodată. Se mişcă toate Văile Jilţurilor. Începe şcoala. Vin copii la Mătăsari. Vin copiii la Mătăsari de oriunde, în Cetatea Luminii. Peste tot, pe străzi, printre blocuri, în autobuze, în curtea şcolii e mare veselie, bucurie şi satisfacţie pentru clipele revederii. S-a terminat vacanţa, continuăm cu forţe proaspete o nouă activitate. Părinţii sunt alături de copii, dascălii sunt fericiţi când îşi văd discipolii plini de viaţă, frumoşi, îmbrăcaţi de sărbătoare, şi prin gesturi şi discuţii apropiate se întreabă unii pe alţii ce-au făcut şi ce gânduri au în noul an şcolar.

În prezenţa subprefectului de Gorj, domnul economist Eugen Vâlceanu, a deputatului de Gorj, domnul profesor doctor Ion Mocioi, a reprezentanţilor EMC Jilţ, Consiliului Local şi Primăriei Mătăsari, Biroului de Poliţie, întreaga asistenţă ascultă, cu emoţie şi vie recunoştinţă mesajele domnului lon Iliescu - preşedintele României, domnului Adrian Năstase, prim-ministru al Guvernului României, domnului Nicolae Mergea, inspectorul general al ISJ Gorj, bucuroasă şi mulţumită, în acelaşi timp, că, şi în acest an, Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari a obţinut rezultate meritorii la concursurile naţionale de capacitate şi

179

bacalaureat, la olimpiadele şi concursurile pe meserii, ocupând locul l pe ţară la concursurile naţionale ale revistelor şcolare şi de protecţia mediului.

Satisfacţia este şi mai mare pentru că, printr-un efort colectiv făcut deopotrivă de cadrele didactice, părinţi şi elevi, cu sprijinul judeţului, am reuşit să diversifi căm reţeaua de învăţământ, să aducem în cadrul colegiului pe lângă specializările fi lologie, matematică-informatică, ştiinţe ale naturii, protecţia mediului, electronică şi electrotehnică, clase de economic la liceu, de informatică tehnologică şi electromecanică la, profesională, de croitorie la ucenici, şi şcoală postliceală de maiştri.

Dispunând de toate formele de învăţământ, de la ciclul preprimar până la şcoala postliceală, colegiul din Mătăsari a devenit cea mai puternică citadelă a învăţământului din Gorj, o uzină cu foc continuu, în care îşi desfăşoară activitatea 85 de clase cu 2.079 de elevi, îndrumaţi cu competenţă, dăruie, pasiune şi patos lăuntric de 120de “strungari în sufl ete” şi slujiţi cu devotament de alte 20 persoane nedidactice şi auxiliare. Cu o bază materială modernă, colegiul din Mătăsari, unicat în România, se poate mândri că începe noul an şcolar într-un climat sănătos de muncă şi învăţătură, într-un entuziasm de nedescris că ceea ce se face aici şi acum de durată şi orice lucru bine făcut, cu migală şi competenţă, cu sacrifi ciu, va dăinui de-a pururi.

Moliere spunea: “Lucrurile valorează atât cât le facem să valoreze”

Prof. Dumitru DĂDĂLĂU, Director Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari,2002

SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI ZILELE COLEGIULUI

ediţia a IV-a

În perioada 20-21 octombrie, se desfăşoară sărbătoarea satului, „Sărbătoarea Fiilor Jilţului” moment aşteptat de toţi copiii, părinţii, bunicii, moment de deplină relaxare. Toată sufl area Mătăsariului şi distinşii invitaţi se strâng în curtea Colegiului Naţional Tehnologic pentru a asculta ansamblul Folcloric „Doina Gorjului”, montajul celor mici, cântecele de veselie şi voie bună, pentru a se îmbăta de izul sărbătorii ce domnea în fi ecare ungher.

Deschiderea sărbătorii a fost făcută de domnul director Dumitru Dădălău si distinşii săi invitaţi: “Onoraţi oaspeţi, dragi elevi, stimaţi profesori, stimaţi locuitori ai Văii Jilţului suntem aici în această toamnă bogată la cea de-a IV-a ediţie a festivalului “Fiilor Jilţului”, o activitate pe care noi o încununăm astăzi cu bune rezultate după ce două săptămâni de zile am desfăşurat în acest

180

complex de învăţământ “Zilele Liceului” prilejuite de sărbătorirea a peste 20 de ani de învăţământ liceal în Mătăsari. Daţi-mi voie, ca în acest cadru minunat să salut toţi invitaţii şi să dau cuvântul, peste câteva momente domnului primar.

Vreau să salut cu deosebită consideraţie şi mult respect, invitatul nostru, pe domnul economist Eugen Vâlceanu, subprefectul judeţului Gorj, care participă din partea conducerii judeţului, domnul profesor Gheorghe Gămăneci, inspectorul general adjunct al învăţământului, domnul profesor Ion Sanda, directorul Direcţiei de Cultură de la nivelul judeţului Gorj, domnul director Paraschiv, directorul Exploatării Miniere Jilţ, cariera Nord, fi u al Jilţului, preşedintele Fiilor Gorjului în Banat, economistul Sebastian Bălescu din Timişoara şi domnul doctor Joavină din Constanţa, şi în primul rând primarul comunei noastre, Gicu Gaşpăr.

Domnule subprefect, întreaga sufl are a Mătăsariului a întâmpinat această sărbătoare a noastră, cu rezultate deosebite în minerit, în domeniul agriculturii, în învăţământ, în sănătate. Dacă o să mă refer numai la activitatea pe care o desfăşurăm noi aici, vă raportăm că, cu sprijinul Consiliului local Mătăsari, al Primăriei, al dvs., conducerii judeţului, am reuşit să facem lucruri minunate pentru ca să aveţi aici pe cei mai tineri copii, pe cele mai frumoase vlăstare, pe aceia care au dorit să rămână în Mătăsari, să înveţe carte. De aceea aş dori să-i felicit pe aceşti tineri care au considerat că Mătăsariul este casa lor, este locul în care ei au puterea să se afi rme. Noi, în această perioadă am obţinut rezultate remarcabile la examenele capacitate şi bacalaureat situându-ne pe locuri fruntaşe la nivelul celorlalte unităţi de învăţământ din judeţ. Despre noi s-a vorbit mult, şi de bine şi de rău. Suntem Colegiul Naţional din ţară, primul care desfăşurăm activitatea la tară aşa că îi las pe distinşii noştri invitaţi să vorbească despre munca pe care am făcut-o noi aici. Domnule primar, având în vedere că deţineţi conducerea Mătăsarului, vă rog pe dvs. să luaţi cuvântul:

Gheorghe Gaşpar: “Domnule director, vă mulţumesc. Bună ziua şi bine ne-am reîntâlnit la această sărbătoare în care domnul director a pus sufl et de la înfi inţare şi până când vlăstarele de faţă îl vor duce peste veacuri.Aş dori pe această cale să mulţumesc cadrelor didactice care au pus sufl et în această instituţie etalon la nivel de judeţ, mulţumesc tuturor unităţilor industriale ale localităţii care ne sprijină în acţiuni pentru a realiza ceva în folosul comunităţii. Eu, în continuare, vă stau alături, vă sprijin şi vă doresc în continuare o sărbătoare cât mai plăcută şi să ne întâlnim sănătoşi peste veacuri, împreună cu vlăstarele de faţă. Vă mulţumesc!.”

Are cuvântul preşedinta Consiliului elevilor pe Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari, eleva Postelnicu lonela: „Distinşi invitaţi, dragi cetăţeni ai localităţii Mătăsari şi de pe Valea Jilţului, Permiteţi-mi pentru început să zic “Bun venit” tuturor celor care sunt astăzi alături de noi, pentru a trăi şi a fi martori la această frumoasă Sărbătoare a Fiilor Jilţului. Se spunea despre Mătăsari că este

181

o urbe pe cale de dispariţie. Realitatea dovedeşte contrariul. Iată, astăzi s-a strâns tot Gorjul aici, pentru că: “Nu-i român precum olteanul, nu-i oltean precum gorjeanul” şi am mai spune noi “nu-i gorjean precum mătăsăreanul”.

Priviţi acest liceu în care învăţăm şi puteţi vedea câte realizări, câte dotări s-au făcut, şi toate datorită unor persoane cu inimi largi, care a ştiut cum să atragă elevii, cum să le arate că este prietenul lor. Noi, elevii acestui Colegiu, singurul din ţară amplasat într-o zonă rurală, suntem mândri că învăţăm în această şcoală, că purtăm uniforma acestei şcoli şi că suntem îndrumaţi de un corp profesoral minunat, spre un drum al vieţii mai bun, la capătul căruia vom ajunge “Oameni adevăraţi”. Colegiul nostru nu este ca oricare altul. Este unitatea de învăţământ ce se remarcă prin activităţi extraşcolare, prin activitatea educativă intensă şi prin lupta care se duce pentru ridicarea nivelului de pregătire al tuturor elevilor şi prin seriozitatea cu care se abordează toate activităţile.

Suntem mândri de activităţile ce le desfăşurăm şi de revista şcolii, ce în curând va împlini 5 ani de la apariţie. Este o onoare pentru mine să învăţ în acest Colegiu din Mătăsari, unde învaţă peste 1.700 de elevi şi în care numai în acest an şcolar s-au înfi inţat 5 clase de liceu, 7 clase de profesională şi şcoală complementară de ucenici, 2 clase de liceu seral.

Ca reprezentantă a elevilor din această şcoală, mă fac purtătorul lor de cuvânt şi vă transmit că vom fi alături de întregul corp profesoral şi de conducerea şcolii, la toate activităţile organizate de şcoală. Suntem conştienţi că mai avem încă multe de făcut pentru a fi la înălţimea aşteptărilor celor care ne îndrumă paşii, dar, împreună cred că vom reuşi.

Sărbătoarea Fiilor Jilţului, ajunsă la ediţia a IV-a anul acesta, are menirea de a strânge toţi fi i satului, oameni răspândiţi în toate colţurile lumii. Ei au venit aici pentru a se întâlni cu cei dragi, cu prietenii, rudele şi cunoscuţii. Este un lucru minunat să nu-ţi uiţi rădăcinile şi să vii cu drag pe meleagurile natale. Sărbătoarea Fiilor Jilţului din acest an vine, aşa cum ne-am obişnuit, cu activităţi noi şi diverse. Ca proaspătă elevă de liceu, venită din rândurile elevilor acestei şcoli, persoană ce mă trag de pe aceste meleaguri, nu pot decât să salut înrădăcinarea acestei sărbători şi să mă bucur totodată pentru împlinirea a 21 de ani de învăţământ liceal în Mătăsari.

Sper ca la anul şi anii următori, această sărbătoare să devină tot mai frumoasă şi să rămână o tradiţie a acestor meleaguri. Inchei cu urarea să ne întâlnim la anul sănătoşi şi cu mai multă dorinţă de a face să ardă focul prieteniei pe aceste meleaguri. Vă mulţumesc!”

Are cuvântul domnul economist Bălescu Sevastian, preşedintele Fiilor Gorjului în Banat. „Preiau cu drag şi respect expresia elevei din unitate, e bine să vii cu drag şi cu mândrie în aceste locuri. Particip pentru a IV-a oară la aceste manifestări deosebite, mi-a fost teamă, m-a apucat un fi or când am citit pe frontispiciul clădirii dvs., cuvântul “naţional”. Când am văzut “Colegiul

182

Naţional” l-am întrebat pe colegul meu Dădălău dacă este adevărat sau nu, poate fi doar adevărat, dar m-a cuprins cu adevărat mândria şi nu voi putea niciodată să-mi pară rău că am plecat de la alte treburi mai importante din Timişoara să vin aici. Vreau să vă spun ca de la Brădet, în anul 1962, veneau la centrul de comună cu un instrument numit “feştilă”, o sticluţă de penicilină în care puneam două-trei picături de petrol, aprindeam o cârpă ca să pot să ajung din satul întunecat Brădet aici la Mătăsari să fac o şcoală. Am cumulat câţiva ani de şcoală şi mă afl u acum în Timişoara, şi printr-o glumă scrisă undeva într-un ziar, când s-a strigat catalogul gorjenilor în Banat s-au ivit 180 de gorjeni: gânduri cum le spuneam noi, şi-au constituit tradiţia “Fiii Gorjului în Banat”. Nu glumesc când vă spun că funcţii de răspunderi le-au avut gorjenii, nu glumesc când vă spun că din această zonă, părea cum spunea această elevă “întunecată”, se vorbea despre întunecimea Mătăsariului. Nu este adevărat, chiar dacă aşa cum este, cu unele blocuri nefi nisate sau altele întâmplător lăsate, e bine, de acolo de unde suntem, să venim cu drag.Când am călătorit în Philadelphia, prima mea grijă a fost aceea de a vedea ce urme româneşti sunt acolo şi când am întâlnit în muzeul din Philadelphia cel mai mare spaţiu afectat operelor lui Brâncuşi, am avut un mare sentiment de mândrie şi am întrebat pe o supraveghetoare de ce sunt atât de rare piesele aici şi mi-a spus pentru că Brâncuşi este cel mai vizitat sculptor dintre cei care sunt în acest muzeu, de aceea i s-a creat spaţiu. Nu întâmplător au fost puse rar piesele, ci pentru că erau foarte mult vizitate. Legat de Brâncuşi, vreau să vă spun că anul acesta, nu întâmplător ca anul I al mileniului III a fost ales Anul Constantin Brâncuşi. Am participat, în perioada 26-31 august 2001, la un buchet de manifestări la Chişinău. De asemenea, m-a cuprins mândria, când bustul lui Brâncuşi pus pe clădirea de Ştiinţă şi Artă din Chişinău, oferindu-i-se locul cel mai de preţ şi când la dezvelirea bustului au participat oameni din toată lumea şi când i s-a dat un cuvânt de respect acestui mare sculptor. Vă este cunoscut că Brâncuşi s-a născut în Gorj,insa n-a murit în Gorj, dar vă spun eu că Brâncuşi este prezent peste tot, este o mare mândrie că în aceste locuri gorjene este acest spirit al sentimentului de mândrie, pentru că suntem si am rămas demni. Pe ştampila noastră, pe sigla Asociaţiei “Fii Gorjului în Banat”, fi gurează patru versuri: “Parcurgând treaptă cu treaptă/Pe-al greului urcuş/Ne-am păstrat coloana dreaptă/Căci suntem urmaşi ai lui Brâncuşi”. Am să vă citesc o poezie despre Brâncuşi, căci nu putem ignora anul I, al mileniului III, al lui Brâncuşi:

„Eu v-am creatEu v-am creat Coloana infi nităGândea BrâncuşiŞi masa sfântă a tăceriiCioplită-n piatră cu sudoareSă nu fi u dat de voi uităriiCăci sunt gorjean prin neam si fi inţă

183

În cinstea vinului simţireOpera mea mă reprezintăPrin frumos şi prin iubireAzi, nu-mi doresc decât un lucruSculptura mea să se aduneIar voi, s-o păstraţi cu grijăViu să rămână al meu nume!

Sunt sigur că aşa a gândit Brâncuşi” Inginer Paraschiv Ion, din partea Exploatării Miniere Jilţ, directorul

Carierei Jilţ Nord. „Bună ziua şi bine v-am găsit, reprezint activitatea de bază din judeţul nostru şi anume mineritul, încerc să mă adresez în special tinerilor, pentru că reprezintă majoritatea celor de faţă, sper că dintre dvs, cei tineri, mare parte se vor îndrepta spre această activitate, pentru asta e nevoie de o parte teoretică solidă, fără aşa ceva nu se poate face,fără performanţă bineînţeles că nu va exista această meserie. Aveţi toate condiţiile, domnul director Dădălău are merite foarte mari că v-a creat aceste condiţii de învăţământ, Sper ca dvs. să învăţaţi şi vă aştept la Cariera Jilţ Nord. Mulţumesc.”

Dumitru Dădălău: Şi noi îi mulţumim dânsului şi să ştiţi că el este cel care ne creează baza materială pentru a ne desfăşura laboratoarele tehnologice şi această bandă, pe care am inaugurat-o astăzi, în prezenţa domnului subprefect, în prezenta conducerii inspectoratului nostru şcolar. De acum înainte toţi elevii care sunteţi înscrişi la liceul tehnologic, la şcoala profesională şi ucenici, aveţi pe viu locul unde să vă pregătiţi din punct de vedere teoretic şi practic. Domnule Inspector general adjunct, vă rog să luaţi cuvântul:

Gheorghe Gămăneci: Domnule subprefect, domnule primar, domnule director, distinşi invitaţi, dragi colegi, stimaţi elevi, stimaţi fi i ai Jilţului, participăm împreună astăzi la o activitate deosebit de importantă care va rămâne în tradiţia noastră şi a acestei minunate localităţi. Eu cred că este meritul unui grup de oameni inimoşi, unor oameni care zbătându-se între necazuri şi bucurii, între greutăţile cotidiene şi-au găsit timp să realizeze şi astfel de activităţi care să valorifi ce tradiţia locală şi în acelaşi timp să picure în sufl ete noastre un gram de bucurie. Şcoala rămâne vatra mereu aprinsă a spiritualităţii neamului. Aş vrea să vă spun că este unul dintre cele mai importante segmente ale societăţii şi nu pentru că fac parte din acest segment care are legătură directă cu viitorul. Cei care vă pregătiţi astăzi pe băncile şcolii, veţi fi generaţia activă a anilor 2020, 2025, etc. Meritul colectivelor de cadre didactice din această localitate, meritul colectivului de cadre didactice din Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari este acela că a făcut din această unitate o unitate de temut în lumea celor din această sferă, i-a dat identitate, a constituit un local în care s-au pregătit generaţii si zeci de generaţii se vor forma de aici înainte.

O unitate de învăţământ este valoroasă prin vechimea ei, uneori, dar

184

este mai valoroasă prin colectivele de cadre didactice, prin rezultatele pe care le obţin absolvenţii acestor unităţi. Mătăsariul şi Colegiul de aici a demonstrat într-adevăr că este una dintre astfel de unităţi, la umbra acestor ziduri formându-se oameni care vor activa în toate sferele societăţii noastre. Este cadrul propice, să transmitem în numele Inspectoratului, sincere felicitări pentru tot ceea ce aţi dobândit şi vă urăm în continuare noi importante succese.

De asemenea, ne aşteaptă şi suntem puţin după deschiderea unui nou an şcolar, sunt o serie întreagă de probleme cu care se confruntă şcoala românească în general, şi şcoala din Gorj. Aş vrea să vă spun că este bine să vă bucuraţi de aceste avantaje ale vârstei dvs., dar să nu uitaţi că aveţi în faţă examenele vieţii, examenele naţionale, examenele de capacitate şi bacalaureat, care vă vor evidenţia şi de care contează întregul demers al formării dvs. Aveţi un minunat corp de cadre didactice, colectiv de cadre didactice, această experienţă minunată a înaintaşilor este împletită extraordinar la Mătăsari cu acest elan tineresc. Este bine să benefi ciaţi de toate aceste condiţii pe care vi le-a creat comunitatea şi ceea ce vi s-a oferit, devenind una dintre cele mai bune unităţi cu cea mai bună bază materială din ţară.

Este tot atât de adevărat că este bine să descoperim şi dragostea de a învăţa, de a ne forma, de a munci. Sunt lucruri care ne vor călăuzi în viaţă. Păşiţi cu atenţie pe urmele înaintaşilor dvs. şi duceţi mai departe această ilustră povară.

Vă doresc sănătate, multe împliniri şi să vă bucuraţi de cât mai multe rezultate în toate zilele de peste an.

Dumitru Dădălău: Mulţumim domnului inspector general, dânsul este omul care a ajutat şi a pus umărul la dezvoltarea învăţământului din Mătăsari.Afl at în conducerea Inspectoratului Şcolar, de ani de zile, ne-a sprijinit ca să devenim o unitate model, să devenim Colegiu, să creştem populaţia şcolară a acestei zone a Jilţului, să facem aşa cum spunea, un corp profesoral de temut, căruia nu-i e frică de nimeni şi care va ieşi la luptă cu armele noastre, care sunteţi voi elevii şi să obţinem noi rezultate la olimpiadele şcolare, la examenele vieţii, ale capacităţii şi bacalaureatului.

Iată că, am plăcerea să-l invit pe bunul meu prieten, care a ţinut neapărat să fi e prezent în noua sa calitate pe care a mai avut-o, profesorul Ion Sanda, directorul Direcţiei Judeţene de Cultură din Judeţul Gorj. Înainte de toate, îngăduiţi-mi să mulţumesc aşa cum se cuvine, încă de la început, conducerii Primăriei Mătăsari şi conducerii liceului din Mătăsari, şi în mod special bunului meu prieten şi coleg, domnului director Dumitru Dădălău, omul care şi cândva era omul numărul unu al judeţului Gorj, în ceea ce priveşte organizarea acestor manifestări. De la început, vreau să-l felicit pentru o asemenea organizare.Îngăduiţi-mi să nu rostesc un cuvânt ofi cial aşa cum am făcut-o acum două săptămâni la “Fiii Gorjului în Bucureşti”, îngăduiţi-mi să vă rostesc, să vă zic mai bine “Rostire de neîncăpătoare cuvinte”

185

Astăzi 20 oct. 2001, o zi autentică de toamnă gorjenească, o zi de unduire sufl etească şi de dragoste de oameni, o zi de imensă bucurie, o zi de înaltă vibraţie, de răscolire, de sărbătoare a fi ilor Jilţului, de pe aceste meleaguri, de pe Valea Jilţului. Doamne ce zi frumoasă, încărcată de vraja naturii, mustind de tinereţe, de înţelepciune, de voie bună.

În calitate de poet şi eseist român, în calitate de director al Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional al judeţului Gorj, îngăduiţi-mi să vă spun şi eu “Bună ziua şi bine v-am găsit sănătoşi prieteni, rude şi iubiţi fi i ai acestor minunate şi străvechi meleaguri, ale Văii Jilţului. Iubiţii mei, pentru voi cei de aici, dar mai ales pentru cei sosiţi acasă de acolo de unde i-au purtat paşii cărările vieţii, din toată ţara sau din străinătate, muica sau taica al bătrân, vedeţi că v-au lăsat busuioc de după icoană de v-au stropit cu agheasmă sfi nţită de preotul din sat şi v-au pus pe masă azimă dulce şi parfum de gutui din dealurile toamnei., nuci vreo 200 din nucul de la poartă şi must din struguri de ananas cules de taica din coastă, must bă, din ăla care scapără şi sfârâie-n ulcelele noi de pământ şi toţi cei de aici v-au pregătit dragii mei, de sărbătoare uliţa copilăriei, pe cea de din vale sau pe cea de din deal. Au scormonit în lăzile de zestre ale sufl etului şi v-au dat aici amintirea copilăriei voastre încinsă cu breciri pe care voi aţi uitat-o undeva, cândva într-un sat, unde toaca mai sună şi clopote încă mai bat. Pe poteci cu lună plină, bătătorite de paşii fl ăcăului voinic, până spre vârful cu dor, au dat de zâmbetul fetelor dăltuit în porţi de soare şi sărut; şi de fuiorul doinelor; de nostalgia locului şi de pasul horelor, de bucuria cântului, de lacrima pământului, şi roua cuvântului de când voi eraţi în sat fete mari de măritat şi fl ăcăi de însurat”.Făcusem o regie, o regie cu cei de la Doina Gorjului, dar din punct de vedere ofi cial nu se putea, mai ales că avem oaspeţi veniţi din alte colturi ale ţării, aici invitaţi ca şi oaspeţi pe linie artistică, vreau să încep aşa, spunându-vă tuturor “Râdeţi bă cu toate cele/ 24 de măsele/ că scriserăm pe răboj/ Mărioară de la Gorj”. Vă mulţumesc!”

Dumitru Dădălău: Omul potrivit la locul potrivit, profesorul Ion Sanda. Domnule profesor vă mulţumesc pentru cuvintele frumoase spuse la adresa noastră şi am plăcerea să-l invit la cuvânt pe domnul subprefect Eugen Vâlceanu. ”Doamnelor şi domnilor profesori, stimaţi elevi, stimaţi invitaţi, Fii ai Jilţului, participăm astăzi alături de dvs. la încă o aniversare a sărbătorii dvs. pe care de patru ani aţi realizat-o, tradiţie a Fiilor Jilţului, ocazie cu care să invitaţi fi ii acestor meleaguri, din ţară, să se adune acasă pentru a mai vedea ce s-a mai întâmplat în localitatea din care au plecat. Suntem într-o localitate în care aparent nu se întâmplă nimic pentru că, condiţiile de zonă minieră îi creează foarte multe dezavantaje, însă aceste condiţii în viitorii ani sperăm să devină condiţii care să creeze posibilitatea dvs., elevilor de astăzi să rămâneţi în această zonă, să plecaţi cât mai puţini din această zonă, să fi ţi folositori comunităţii în care trăim şi în care ne desfăşurăm astăzi activitatea. Este o chestiune astăzi evidentă, că liceul

186

din Mătăsari, prin realizările ultimilor ani, a ajuns Colegiu Naţional şi care se poate mândri cu dotare şi cu un corp profesoral de elită.

Ăsta este probabil şi meritul celor care astăzi pot să se mândrească cu faptul că o parte din sufl etul lor, a celor care au fost generaţiile trecute, s-a materializat într-un tezaur de valori care vor fi puse în evidenţă în viitorul apropiat. Vreau ca din partea mea şi a Consiliului Judeţean Gorj să vă transmit felicitări pentru toate aceste realizări, să transmitem felicitări şi domnului primar care şi-a îndreptat atenţia atât spre învăţământ cât şi spre celelalte secţii ale vieţii social economice din comună. Vă dorim în continuare succes şi multe împliniri. Vă mulţumesc!”

Dumitru Dădălău: L-am ascultat cu multă atenţie pe domnul subprefect Vâlceanu şi am rămas profund impresionat de modul în care, în calitate de conducător al judeţului, apreciază activităţile desfăşurate de conducerea Primăriei din Mătăsari, a Consiliului local, a învăţământului şi a celorlalte unităţi economice de pe raza acestei localităţi. Domnule subprefect astăzi şi-au dat mâna aici în Mătăsari tinerii elevi care vin din tara lui Ştefan Cel Mare, aceia care calcă în fi ecare zi pe paşii pe unde au trecut Eminescu, Creangă, Enescu, Ciprian Porumbescu, împreună cu cei din Baia de Aramă conduşi de îndrăgita solistă de muzică populară Elena Miniş Trancă, au venit aici să participe la această mare sărbătoare a Fiilor Jilţului şi să fi e alături de noi cu trupul şi sufl etul, la tot ceea ce se întâmplă aici. Tuturor vă dorim ca în cursul zilei de astăzi să petreceţi o zi de neuitat şi să urmăriţi în continuare desfăşurarea ansamblului artistic “Doina Gorjului” al cărui director Liviu Dafi nescu ne-a ajutat să îl avem pentru a IV-a oară aici la noi, să urmăriţi după aceea ansamblul “Liliacul” din Baia de Aramă şi celelalte formaţii ale Colegiului Naţional Tehnologic din Mătăsari. După orele 14, vom participa la etapele fi nale ale campionatului de fotbal, la Crosul tineretului urmând ca odată cu lăsarea serii să participăm la programul cunoscut care dvs. vă este cel mai drag.

Vă mulţumim domnule suprefect, distinşi invitaţi, vă invităm să urmărim programele care s-au pregătit în cinstea venirii dvs. şi în cinstea noastră a tuturor, a Fiilor Jilţului. Vă mulţumesc pentru că aţi participat, vă mulţumesc şi vă doresc din toată inima să aveţi parte numai de bucurii, să fi ţi sănătoşi, să vă creşteţi copiii în cinste şi fericire si să ne întâlnim bucuroşi de acum înainte, pe alte coordonate.

Au urmat multe acţiuni interesante până noaptea târziu, plecând din curtea Colegiului Naţional Tehnologic din Mătăsari cu inima împăcată şi cu un profund regret că totul s-a terminat. Vom aştepta următoarea sărbătoare tot cu braţele deschise, cum am aşteptat-o şi pe aceasta.

A consemnat, AlexandraMaria Boulean

187

„FIII JILŢULUI”Ediţia a V-a

Ca în fi ecare an, în mijloc de toamnă ruginie, după ce gospodarii îşi pun la adăpost agoniseala muncii de peste an, vine vremea odihnei binemeritate. Mătăsărenii se pregătesc, însă, de sărbătoare. Anul acesta, sâmbătă şi duminică, fi ii Jilţului risipiţi în cele patru zări se întorc acasă.

Despre semnifi caţia acestor două zile încărcate de emoţia revederii cu cei dragi, ne vorbeşte prof. Dumitru Dădălău, destoinic fi u al comunei, directorul Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari, gazda manifestărilor:

“Sărbătoarea fi ilor Jilţului, afl ată la cea de a cincea ediţie, încununează un efort deosebit făcut, timp de două săptămâni de zile, cu cei 2.079 de elevi care şi-au sărbătorit “Zilele Liceului prin organizarea unui complex de manifestări cultural - educative, care a venit să întregească activitatea instructiv — educativă pe care o desfăşurăm la nivelul Colegiului. Ceea ce vrem noi să facem aici va fi un lucru extraordinar pentru că elevii noştri, tinerii din această localitate afl aţi pe băncile şcolii vor fi viitorii angajaţi ai unităţilor din bazinul carbonifer al Jilţului, aici formându-li-se adevărata personalitate.

Sărbătorim în aceste zile la Mătăsari o acţiune pe care ne-o dorim cât mai perpetuă în perioada următoare şi să avem posibilitatea să-i chemăm pe toţi oamenii locului risipiţi prin ţară să vină şi fi e alături de noi, alături de copiii lor. Dacă ar fi să spicuim câteva acţiuni din programul manifestărilor pe care ni le-am propus, cred că merită remarcat faptul că vrem să reînviem acea “paradă a tinereţii” pe care noi o organizăm la începutul activităţilor prilejuite de sărbătoarea amintită. După aceea, programele folclorice prezentate de ansamblurile artistice ale Colegiului, ale “Doinei Gorjului”, ale Şcolii Populare de Artă Tg – Jiu şi pentru a doua oară, ale Ansamblului “Liliacul” din Baia de Aramă mehedinţeană. Vom avea fi nalele de fotbal pe generaţii: liceu cursuri serale, liceu cursuri de zi, reprezentantele şcolilor comunei şi ai şcolii profesionale. Şi cred ca cel mai important şi cel mai atrăgător.pentru copiii şi localnicii Mătăsariului este că, odată cu lăsarea serii, va avea loc o retragere cu torte fi nalizată printr-un grandios foc de tabără la care se va cânta, se va dansa, se vor spune poezii, snoave, glume. A doua zi dimineaţa, cei veniţi din alte părţi, împreună cu rudele apropiate vor merge la străbuni, la biserică, la cei dragi să-şi revadă locurile natale, să facă agape câmpeneşti, bucurându-se de roadele pământului, să facă “cotitul butoaielor” şi să “numere bobocii” aşa cum este obiceiul ţăranilor din partea locului în fi ecare toamnă.

Adrian Vâlceanu,Gorjeanul, nr. 3499

188

SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI LA MĂTĂSARI

În perioada 19-20 octombrie, la Mătăsari va avea loc cea de-a V-a ediţie a Sărbătorii Fiilor Jilţului. Organizatorii acestei manifestări sunt Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari, Fundaţia şi Revista “Murmurul Jilţului”. Deschiderea se va face sâmbătă, la orele 10, cu o paradă a tinereţii, urmată de o întâlnire cu conducătorii politici şi administrativi ai judeţului Gorj.

Sărbătoriţii vor vizita Muzeul Jilţului care are peste 2000 de exponate, care prezintă evoluţia în timp a vieţii de pe aceste meleaguri, precum şi modernul sediu al Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari. Vor putea fi vizionate spectacole în care se vor întrece în a-şi demonstra talentul, Ansamblul Profesionist “Doina Gorjului”, Şcoala Populară de Artă Târgu Jiu şi Grupul Folcloric “Liliacul” din Baia de Aramă. Nici formaţiile culturale artistice ale Colegiului Naţional şi Şcolii Numărul 2 din Mătăsari, Croici, Brădet şi Runcurel nu se vor lăsa mai prejos, iar micuţii elevi din învăţământul primar şi de la grădiniţă îi vor încânta pe cei prezenţi cu inocenţa desenelor pe asfalt. Cu acest prilej va fi lansat şi numărul 24 al revistei colegiului, “Murmurul Jilţului”.

Şi cum sportul nu putea lipsi de la o astfel de manifestare, iubitorii acestuia vor putea participa la fi nalele campionatului de fotbal între reprezentativele Mătăsari, Croici, Runcurel, Brădet, crosul tinereţii, precum şi o gală de box. O dată cu lăsarea întunericului, toată populaţia va putea participa la o retragere cu torţe care se va desfăşura pe traseul - Şcoala Generală Numărul 2 - Colegiul Naţional Tehnologic, urmată de un foc al prieteniei.

Toţi tinerii vor avea posibilitatea să se distreze participând la carnaval, recitaluri de muzică şi poezie, o paradă a modei şi concursul Miss Colegiul Mătăsari. înfometaţi şi obosiţi de atâtea activităţi, participanţii vor putea să savureze un berbec la proţap, să se prindă în hore populare şi să se relaxeze la o discotecă în aer liber.

Duminică, 20 octombrie 2002 când se marchează ziua recoltelor bogate, slujbe religioase se vor desfăşura în toate bisericile din Mătăsari. Localnicii vor trece, după aceea la cotitul butoaielor,la inventarul hambarelor şi vor număra bobocii. Ziua va fi încheiată cu agape câmpeneşti şi vizite la cei dragi.

Karoly Kovacs,

Timpul nr.42(138)

189

PE URMELE STRĂBUNILOR

1 Decembrie1918, ziua în care istoria României s-a schimbat; stavila a fost îndepărtată şi românii au putut să se bucure de întregirea neamului. Fiecare colţişor din pământul românesc ne aminteşte de unul din momentele deosebite din istoria patriei noastre.

E dimineaţa de început de iarnă când la Craiova - un loc în care privind statuia lui Al. Ioan Cuza, ne apare în faţă acea mândră Horă a Unirii, care s-a jucat aici exprimând fericirea oltenilor. Urmaşii banului Olteniei, ai lui Mihai Viteazul, când îi privim statuia în măreţia ei, îl vedem în faţa ostaşilor săi, cu securea în mână, cu privirea ca o săgeată ce dorea să străpungă pieptul oricărui duşman, pentru ca ţara să fi e liberă, să se îngemăneze cu celelalte ţări surori.

Aşa l-am simţit pe Brâncuşi, cel venit din Hobiţa Gorjului când se plimba, adolescent fi ind, pe străzile Craiovei, visând la operele ce vor ieşi de sub dalta sa - adevărate minuni ce vor uimi lumea, începutul fi ind aici, la Şcoala de Arte Frumoase şi sfârşind la Paris; Brâncuşi acela care, în cinstea eroilor ce au căzut pe câmpul de luptă a ridicat „Coloana fără de sfârşit” pentru a păstra peste veacuri memoria eroilor noştri. Slatina - încă un loc unde străbate istoria, un loc de Mare Unire - un vis măreţ pentru care Ecaterina Teodoroiu şi-a dat viaţa; în Slatina, regina Maria a fost alături de Bătrâna mamă a eroinei de la Jiu în momentul cinstirii Ecaterinei, prin ridicarea primului monument ce se afl ă aici. Au pornit în lume făcând cunoscută valoarea României: Dinu Lipatti, Eugen Ionescu, Ion Minulescu, care, fi e pe pânză, fi e în versuri, fi e în acordurile pianului, au transmis lumii întregi frumuseţile patriei noastre, faptele de eroism ale românilor, pentru a rămâne veşnic în memoria urmaşilor.

Urmărind fi rul roşu al istoriei nu putem să nu ajungem călătorind prin zona subcarpatică, prin serpentinele ce străbat Dealul Negru la circa 525 m, în locul unde voievozii din neamul Basarabilor îşi dorm somnul de veci – unde picturile de pe pereţii Bisericii Domneşti ne privesc cu ochii blânzi ai înaintaşilor noştri, o candelă pâlpâie uşor veghind somnul probabil al lui Vladislav Vlaicu. Acest locaş ce reprezintă, sub oblăduirea Sfi ntei Filofteia - locul de unde îşi are începutul viaţa organizată a creştinismului ortodox-român prima Mitropolie Ortodoxă dependentă de Bizanţ întemeiată de voievodul Nicolae Alexandru în 1359. Charles Dille spunea: „Nu speram să afl u la atâta distanţă de Constantinopol o Capodoperă”. Culorile blânde de roşu şi negru ale fl orilor pictate în secolul al XIV-lea le întâlnim în muzeul de la Piteşti, de la Craiova, Slatina, Râmnicul Vâlcea. Doar un pas dacă faci şi te întâmpină Mânăstirea Curtea de Argeş, loc de legendă care semnifi că mitul jertfei pentru creaţie şi care arată tuturor că „Nimic nu se naşte din nimic”. Ctitorie a lui Negru Vodă, una din ctitoriile de neam şi ţară unde îşi afl ă odihna realizatorul României Mari prin voinţa şi sacrifi ciul românilor pe câmpul de luptă, marele rege Ferdinand şi regina Maria, regii României Mari

190

încoronaţi în cetatea lui Mihai Viteazul în octombrie 1922 - Alba Iulia. Două nume predestinate, Curtea de Argeş - Alba Iulia, legate de visul de veacuri al românilor - LIBERI Şl UNIŢI.

Dar trecutul istoric ne urmăreşte mereu şi la doar 14 km de Râmnicul Vâlcea într-un loc mirifi c al Defi leului Oltului ce face legătura între Oltenia şi Transilvania-prin trecătoarea Cozia şi Depresiunea Loviştei te întâmpină Mănăstirea Cozia pe malul Oltului zbuciumat unde îşi doarme somnul de veci Mircea cel Bătrân, care a păstrat ţara Basarabilor liberă mereu. Alături îşi doarme somnul cea care i-a dat viaţă primului voievod ce a realizat unirea Ţării Româneşti, Moldovei şi Ardealului - mama lui Mihai Viteazul. Şi parcă această parte a ţării e legată printr-un fi r pe care e scris „Unire”; la ieşirea din defi leu, între depresiunea Sibiului ajungi în Tălmaciu acolo unde Mihai Viteazul şi-a ordonat oştenii pentru a învinge pe Andrei Bathory la Şelimbăr şi să intre victorios în Alba Iulia pe 1 noiembrie 1599, realizând prima Unire.

Sibiul te întâmpină apoi, tăcut dar semeţ, construcţiile sale zvelte în stil gotic te îndeamnă parcă să priveşti atent în jur un nou loc de istorie. Catedrala romano - catolică unde a fost înmormântat Iancu de Hunedoara, voievodul care a apărat Europa de înaintarea turcilor la nordul Dunării, aici clădirea unde consiliul dirigent (organ executiv) şi-a desfăşurat lucrările după Marea Unire - acolo la monumentul ridicat în cinstea eroilor căzuţi în 1989 pentru ca ţara românilor liberi să prospere. Acum, la 84 de ani de la înfăptuirea visului tuturor românilor, Unirea, intrăm în Alba Iulia păşim cu grijă, de teamă să nu tulburăm somnul celor care şi-au dat viaţa pentru Unire - de teamă că nu suntem la înălţimea iluştrilor noştri înaintaşi. Alba Iulia (Apullum) cetate cu nume de lumină; cetate veche şi mereu nouă, un templu în care ar trebui să ne închinăm noi, toţi românii. Se aude parcă Mihai intrând în vechea cetate, se aud gemetele lui Horia, Cloşca şi Crişan striviţi de roată, se aud moţii lui Avram Iancu strigând „Noi vrem să ne unim cu ţara”- se aud paşii hotărâţi ai celor peste 100.000 de români ce intră aici pentru a consfi nţi prin voinţa lor, Unirea neamului român.

Alba Iulia renaşte în fi ecare an, aici se adună precum în 1918 - românii din toate colţurile ţării să-şi amintească, să nu uite toţi ca unu şi unu ca toţi. Ardelenii, caracterizaţi de blândeţe, de cumpătare, vin aici cu steagul tricolor în mână - ei cei care şi-au văzut ţara separata prin graniţe invizibile de patria mamă, o preţuiesc poate mai mult decât orice român. În inima lor sălăşluieşte sămânţa iubirii de ţară care se fructifi că an de an tot mai mult.

În mâinile românilor, la 1 Decembrie fl utură steagurile chiar dacă în aer nu se simte nici o adiere se zbuciumă parcă la fel ca trecutul nostru istoric, iar românii, precum trestia, s-au aplecat, dar s-au ridicat mereu şi nicicând nu s-au rupt în furtunile istoriei. De sus, simţim parcă aţintiţi spre noi ochii tuturor acelor care şi-au dat viaţa ca noi, azi, să fi m o ţară, una singură ca românii să fi e un singur popor, nu moldoveni, ardeleni, muntenii.

191

1 Decembrie – ziua când Transilvania, Basarabia, Bucovina au fost alături formând România Mare - când toţi şi-au putut spune „frate” în marea sală a Unirii - acolo unde azi ne afl ăm şi noi, unde umerii ni-i simţim grei de povara istoriei, dar nu ni-i apasă, ci ni-i înnobilează, obligându-ne în acelaşi timp să răspundem mereu”Prezent”să fi m mândri de acest trecut, dar hotărâţi să clădim viitorul pentru noi şi urmaşii noştri. Suntem mândri că suntem vlăstar din acest copac cu ramuri puternice ce se cheamă „poporul român” şi că trăim într-o aşa mândră ţară, ROMÂNIA.

Delegaţia judeţului Gorj:Alexandra BĂDOI, Adelina

PAMFILOIU, Luiza TĂMÂRŞ,prof. Zizi CEAUŞESCU -

C.N.T. Mătăsari

MESAJUL ELEVILOR GORJENI LA ALBA IULIA

Din Ţara lui Litovoi, de unde Tudor Vladimirescu, în fruntea pandurilor săi, a pornit să scoată răul din rădăcină şi să scape ţara de hoţi, vă aducem salutul nostru fi erbinte în numele celor 65.000 elevi gorjeni şi a celor peste 2.200 elevi şi cadre didactice din Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari, cetate a luminii, cea mai mare unitate de învăţământ din Gorj, unicat în România, primul colegiu din ţară, de la ţară. Noi, urmaşii Ecaterinei Teodoroiu, de la Jiu, despre care ştim că, într-un moment greu al luptei, a îmbărbătat soldaţii sfi dând moartea şi strigând: „înainte, tot înainte”, suntem fericiţi că avem prilejul să participăm la această măreaţă sărbătoare, să fi m în locul unde marii înaintaşi au împlinit aici visul de veacuri al românilor, înfăptuind statul modern „România Mare”.

Venim de acolo de unde „Măiastra” a zburat, anunţând lumii întregi ca eroii nu mor nicicând. Venim din ţara lui Brâncuşi, titanul de la Hobiţa, părintele sculpturii moderne, care, cioplind cu dalta sa parcă îndeamnă „aşează-te române în tihnă la masa tăcerii şi aminteşte-ţi că acei ce nu mai sunt, cu sângele şi viaţa lor ne-au împlinit visul de veacuri, independenţa, unirea, că sângele lor a udat pământul românesc, a colorat petalele macilor ce unduiesc în adierea vântului vara”; eroii cărora spre nemurire le-a ridicat coloana recunoştinţei şi a cârei „poartă a sărutului” închină un arc de triumf victorios vieţii asupra morţii, iubirii şi perenităţii noastre pe aceste meleaguri.

Noi suntem aceia care avem viu în memorie pe gorjeanul nostru Tudor Arghezi, care, împletind slova de foc cu slova făurită, a lăsat pentru eternitate „cuvinte potrivite”, „cuvinte fulgi”, „cuvinte metal” aşa cum îi stă bine celui mai mare poet al românilor de după Mihai Eminescu.

Noi venim de acolo de unde „poetul ţărănimii”, sufl et în sufl etul neamului său căruia i-a cântat bucuria şi amarul a realizat o operă monumentală şi în liniştea

192

mănăstirii Tismana a creat „Moartea lui Fulger”, a tradus Divina Comedie; venim din locul în care Ion Ghica si Grigore Alexandrescu au făcut ca „Răsăritul lunii la Tismana” să strălucească pe înaltul cerului ca un glob de aur.

Noi, cei mai tineri locuitori ai Gorjului, venim aici, fi ind mândri de trecutul istoric al strămoşilor noştri, care au căzut pe câmpul de luptă la Rovine, Călugăreni, Rahova, Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz, Răzoare, când, cu piepturile dezvelite, au înfruntat moartea, arătând duşmanului şi lumii întregi că „pe aici nu se trece”. Nu vom uita nicicând cuvintele poetului George Coşbuc care preciza că „Ţara Basarabilor în care a căzut, din stejarul Romei, cea mai sănătoasă ghindă” este pământul din care venim noi azi, un loc minunat, plin de istorie, legendă, mit şi baladă. Suntem fericiţi că în această măreaţă zi de sărbătoare, „Ziua Naţională a României”, ne afl ăm aici, în locul, unde, pe 1 Decembrie 1918, s-au adunat românii, venind din bătrânul Maramureş, din Crişana şi Banat, din Basarabia străveche, din Bucovina lui Ştefan, pentru a consfi nţi „Marea Unire” şi au dovedit că aceasta s-a făcut prin voinţa tuturor românilor, fi ind dreptul lor dobândit cu arma în mână pe câmpul de luptă. Sufl etele noastre de copii tresaltă de fericire, inima bate cu emoţie în piept, pentru că în aceste momente înălţătoare, de mare vibraţie patriotică, auzim parcă tropotul calului lui Mihai care intră mândru în măreaţa cetate Alba Iulia, gemetele lui Horia şi Cloşca, striviţi de roata care însă nu a putut strivi şi idealurile românilor de a fi liberi. Auzim şi acum sunetele buciumelor pe culmile munţilor din jurul Vidrei lui Avram Iancu chemând la luptă dar şi la hora morţii.

Suntem mândri că, noi, generaţia intrării României în NATO, ne afl ăm, astăzi, aici, unde s-a înfăptuit„Marea Unire”, aici, unde din fi ecare piatră, din fi ecare clădire, străbate chipul strămoşilor noştri dispăruţi în lupte care ne îndeamnă: „copile, să nu uiţi istoria niciodată”.

Alba Iulia, 1 Decembrie 2002 Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari - Gorj

SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUIediţia a V-a

Domnul director Dumitru Dădălău: “Distinşi invitaţi, cadre didactice, dragi elevi! Bine aţi venit la cea de-a cincea ediţie a “Sărbătorii Fiilor Jilţului” din Mătăsari! Suntem onoraţi astăzi, de prezenţa in mijlocul nostru a domnului Subprefect de Gorj, economistul Eugen Vâlceanu, a domnului deputat Ion Florescu din Gorj în Parlamentul României, a domnului Inspector general adj. Gheorghe Gămăneci, a doamnei Aurora Traşcă, directoarea Şcolii de Artă şi a domnului Liviu Dafi nescu, directorul Ansamblului ‘Doina Gorjului”.

193

Iertată să-mi fi e trecerea, un ‘Fiu al Jilţului” şi un om de mare valoare şi caracter, profesorul Constantin Băleanu, directorul “Gorjeanului”, preşedintele “Fiilor Gorjului”, în Banat domnul economist Sebastian Bălescu, alături de care avem reprezentanţii Consiliului Local şi ai Primăriei din Mătăsari. Afl aţi la a cincia ediţie, Sărbătoarea noastră care a fost precedată de “Zilele Liceului” în perioada 7-18 octombrie, a fost sprijinită de către Prefectura şi Consiliul Judeţean Gorj, de câtre Inspectoratul Judeţean, de Direcţia de Cultură şi Patrimoniu, de ansamblul artistic “Doina Gorjului” şi “Ansamblul Şcolii Populare de Artă”, de Consiliul Local şi Primăria Mătăsari, de Compania Naţională a Lignitului şi Exploatarea Minieră Jilţ.

Sărbătoarea de azi se desfăşoară într-un cadru fericit întrucât ziua de astăzi este cum n-a mai fost nici o zi din această toamnă, o zi splendidă ce seamănă cu noi, toţi aşa că zâmbiţi, vă rog, că Dumnezeu e cu noi şi ne apără pe toţi şi suntem prezenţi la această mare Sărbătoare. După cinci, am căpătat deja o tradiţie, după cinci ani, noi venim aici, la această mare Sărbătoare, într-un număr mult mai mare, spre deosebire de anii precedenţi. Dacă începeam cu cinci ani în urmă, Sărbătoarea Fiilor Jilţului cu 1.400 de copii iată că suntem prezenţi acum 2.100 de elevi şi preşcolari la care se adaugă cele 140 de cadre didactice şi personal administrativ şi nedidactic. Sunt cunoscute de-a lungul anilor preocupările ce le-a avut Primăria şi Consiliul Mătăsari, conducerile unităţilor miniere din Jilţ pentru a crea condiţii deosebite de muncă şi viaţă locuitorilor din Mătăsari şi când spun acest lucru, mă refer implicit la modul în care noi, cei ce ne desfăşurăm activitatea pe ogorul şcolii benefi ciem de tot ce este mai bun în învăţământul românesc. Cu o activitate remarcabilă în această “Cetate a luminii”, aşa cum spuneam şi cu ocazia împlinirii a 25 de ani de activitate minieră în Jilţ, noi venim la această Sărbătoare, cu realizări în ceea ce priveşte procesul instructiv-educativ cu obţinerea rezultatelor remarcabile la activităţile ce le desfăşurăm pe plan judeţean şi naţional. De aceea daţi-mi voie ca în acest cadru festiv să vă felicit pe toţi pentru râvna pe care aţi depus-o de-a lungul acestui an, pentru eforturile pe care le-aţi făcut in ultimele două săptămâni de zile, când v-aţi întrecut unii pe alţii, elevi şi cadre didactice deopotrivă, realizând un complex de manifestări cultural-sportive, ce au fost simţite şi recunoscute, în întreaga Oltenie şi în ţară.

Eu nu aş vrea să mai lungesc mult festivitatea noastră şi cu permisiunea dumneavoastră îl rog pe domnul Sebastian Bălescu, economist, preşedinte al” Fiilor Gorjului” în Banat, să ne aducă salutul celor de acolo:” “Mulţumesc domnului meu coleg de vârstă şi de şcoală pentru că face aceste acţiuni deosebite şi cifra cinci nu este trecută întâmplător ca un element de graniţă în şirul numerelor naturale, putem să numim astăzi o întâlnire eveniment, poate chiar un jubileu. Pe timpul când eram elev aici la şcoală, cinci era nota cea mai mare, acum când ai cinci eşti la limită. Noi spunem că nu va fi un jubileu sfârşit, ci o dezvoltare a acestor acţiuni”. Domnilor trebuie să reţineţi câteva din îndemnurile pe care eu vi

194

le fac, căci acolo unde sunt gorjenii, şi noi am avut experienţa din Banat, unde nu se pătrunde uşor, să constituim încă din 1984 un nucleu un “Catalog” îi spuneam noi atunci, de gorjeni în Banat. Acum ne afl ăm constituiţi într-o organizaţie non-guvernamentală care desfăşoară activităţi culturale ţine legătura cu toţi gorjeenii din ţară şi din lume. În data de 2 noiembrie, avem întâlnirea “Fiii Gorjului în Banat”, şi cei ce au curajul să vină în Timişoara în data de 2 noiembrie ora 18, la restaurantul “Universul”, patronat de gorjeanul, Răducanu, fratele dr. Răducanu cunoscut aici în Gorj, sunt bine veniţi. Se cuvine să apreciem şi să reţinem toate eforturile de unire a oamenilor chiar dacă nu sunt gorjeeni, în cadre asemănătoare şi să ne opunem la stările de dezbinare. Nu este bine să preluaţi şi nici să faceţi stare de incitare, că este ea politică, morală, religioasă ş.a.m.d. Să luptaţi pentru unitate nu pentru dezbinare! Aţi observat şi cred că ştiţi: românii au fost primii ce au avut curaj să meargă la Papa, să încerce după Marea Schismă să facă unitate. Dacă în acest cadru s-au găsit elemente potrivite de ce noi gorjeenii, românii, oamenii care avem acest tic să nu ne unim permanent. Ţin la aceste chestiuni chiar dacă nu am timp, să vin aici unde m-am născut, aici unde am copilărit, să văd chipul acestor copii minunaţi cărora le spun “Succes la învăţătură şi să nu uitaţi pe acolo pe unde veţi fi locurile unde v-aţi născut si pe cei care v-au dat primele poveţe de bine. Vă doresc succes în viaţă!”

Vicepreşedintele Ligii “Fiii Gorjului”, “Fiii Jilţului” în Mătăsari, d-l Constantin Băleanu, directorul ziarului “Gorjeanul”: “Bună ziua! Cel ce vă vorbeşte este un fost elev al Liceului Mătăsari, un fost profesor chiar, ca de almintere primul vorbitor, d-l Bălescu, fost elev al meu. Pot face comparaţie între Şcoala Generală de pe atunci cu ceea ce este acum instituţia liceală din Mătăsari, Colegiul Naţional Tehnologic, unitate unică în ţară, pentru că nici o unitate din mediul rural din România nu arată aşa şi nu se numeşte “Colegiul”. Meritul principal în ceea ce priveşte acest pas important în învăţământul românesc aparţine directorului D-tru Dădălău, organelor locale şi organelor judeţene. Mătăsari se bucură de sprijinul permanent al autorităţilor judeţene pe fondul preocupărilor constante pozitive ale organelor comunale. Dumneavoastră învăţaţi într-o unitate de primă mărime din învăţământul românesc, aveţi condiţii dintre cele mai bune. Nu vreau să vă reţin atenţia cu prea multe, şi vă doresc să fi ţi la înălţimea acestor condiţii create de cei ce se ocupă de Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari. Numai succese! Mulţumesc!

D-na Aurora Traşcă, directoarea Şcolii Populare de Artă, din Tg-Jiu: “Bună ziua Mătăsari! Bine v-am găsit. Înainte de a fi director al Şcolii Populare de Artă sunt consilier în Consiliul Judeţean Gorj, şi-mi permit să aduc salutul Consiliului Judeţean Gorj, mai precis al d-lui preşedinte Mischie şi al vicepreşedinţilor Consiliului, care din motive obiective nu au putut să vină astăzi aici, dar cu sufl etul sunt alături de dumneavoastră aşa cum au fost întotdeauna şi sprijină această acţiune.

195

Mulţumim organizatorilor, d-lui Director Dădălău care este sufl etul acestei organizări, pentru că în această zi de toamnă ne-a prilejuit să ne întâlnim în acest frumos colţ de plai care este Mătăsari şi a petrece împreună o zi minunată.

Vă mulţumim tuturor şi vă dorim distracţie plăcută, alături de noi, Ansamblului popular “Doina Gorjului” şi Ansamblului Şcolii Populare de Artă “Rapsozii Gorjului” şi sperăm să vă simţiţi foarte bine. Vă urez tuturor “ La mulţi ani” şi cele mai frumoase gânduri! La revedere”!

Dumitru Dădălău: “D-le inspector general adjunct vă invit să luaţi cuvântul. Gheorghe Gămăneci: “D-le Subprefect, d-le deputat, d-le Director general, d-le Director, stimaţi colegi, invitaţi, dragi elevi. Aş vrea să încep prin a spune că deja a intrat în tradiţia acestei localităţi şi acestei instituţii de învăţământ de prestigiu, că acum la mijlocul lunii octombrie, în plină toamnă, benefi ciind de o zi superbă, poate fără precedent în ultimele 2 săptămâni să ne întâlnim să marcam acest eveniment deosebit din viata localităţii şi unităţii de învăţământ care este Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari.

Este pentru mine un prilej de bucurie, de plăcere, de mândrie şi în acelaşi timp mă onorează, căci de câţiva ani particip la aceasta activitate, care se înscrie nu ca o simpla acţiune, dar şi ca o activitate de bilanţ şi în acelaşi timp o acţiune de angajare a tinerilor generaţii pentru dezvoltarea învăţământului în această zonă a Gorjului. Iată că, aşa cum prezenta d-l director Dumitru Dădălău, această strategie pe care a aplicat-o ani de zile, structurată pe orizonturi de tip urgenţe şi perspective, a condus la şcolarizarea în acest an a peste 2.100 de copii şi elevi din toata aceasta zona a Jilţului.Este un lucru extraordinar, este un lucru care dă identitate acestei unităţi de învăţământ şi care se-nscrie printre marile şcoli din judeţ şi nu numai. Este în acelaşi timp un efort deosebit si toate aceste lucruri se fac cu trudă şi cu migală. Colegiul Tehnologic Mătăsari se înscrie printre primele unităţi din judeţ şi ţară în ceea ce priveşte baza materială şi resurse umane,dispune de cea mai bună bază de instruire şi educaţie din ţară şi s-a recunoscut acest lucru, dumneavoastră sunteţi benefi ciarii ei.

Colegiul Tehnologic Mătăsari se înscrie printre primele instituţii. şi în ceea ce priveşte rezultatele pe care le obţine în procesul de instrucţie este tot mai prezent în ceea ce priveşte competiţiile interscolare, obţinând rezultate deosebite. Şi-a croit un drum stabil în acest spaţiu spiritual al Gorjului şi chiar naţional şi revista atât de frumos şi inspirat denumită “Murmurul Jilţului “a întrunit sufragiile unui juriu naţional care a clasat-o pe locul 1 în cadrul competiţiei revistelor şcolare pe ţară. Este un lucru extraordinar şi nu este un lucru puţin. Pentru toate acestea, din partea conducerii Inspectoratului Şcolar, eu vreau să valorifi c şi acest cadru, să vă transmit sincere mulţumiri felicitări pentru tot ceea ce aţi dobândit, le meritaţi cu prisosinţă şi trebuie să ne gândim ca la umbra acestor ziduri, aşa cum s-a spus aici, s-a scurs foarte multă cerneală; având foarte multe emoţii sunt foarte multe amintiri, s-au format şi se formează personalităţi de primă mărime

196

nu numai la nivelul judeţului Gorj. Este rodul activităţii acestui harnic colectiv de cadre didactice care numără peste 120 de colegi şi care s-au străduit ca zi de zi, oră de oră, să dea viată conţinutului planului de învăţământ.

Încă o dată îi felicităm. Văd aici, şi nu mă pot abţine să observ, această îmbinare a cadrelor, a talentelor tinere cu experienţă pozitivă, şi salut cu această ocazie prezenta unor cadre de prestigiu care au contribuit la dezvoltarea învăţământului gorjean, având în mijloc inspectorul general al I.S.J. Gorj, profesorul Mihail Mărtoiu şi de asemenea profesorul Gheorghe Lungan care au acceptat să desfăşoare şi să dea, într-adevăr, o mână de ajutor, aici la această unitate de învăţământ. Meritul este al colectivului de cadre didactice şi elevilor. Meritul este aşa cum s-a subliniat aici al acestor harnici dascăli din familia Dădălău şi aş îndrăzni, că mai aproape, denumirea colegiului să fi e “Sfântul Ion si Dumitru”, pentru că se apropie şi se desfăşoară această activitate în prejma acestei creştineşti sărbători de Sfântul Dumitru. În acest cadru, eu aş vrea să doresc elevilor, cei care se instruiesc astăzi pe băncile acestui colegiu, să-şi îndeplinească în acest an şcolar gândurile, năzuinţele, califi cative de FB şi numai note de nouă şi zece;părinţilor să se bucure de rezultatele copiilor lor,iar colegilor le doresc să aibă putere de muncă, sănătate, numai bucurii în aceste zile de peste an şi să ne întâlnim şi să numărăm cât mai multe ediţii ale Fiilor Jilţului. Vă mulţumesc!

Deputatul Ion Florescu: “Regret că nu mă pot lăuda şi eu cu faptul că sunt fi u al acestor frumoase meleaguri, dar sunt fericit că pot asista la o asemenea manifestaţie. Mă bucur în acelaşi timp, că din cele 5 ediţii pe formă nouă, că ştiu că este o reeditare a tradiţiei, dacă nu îmi cer scuze, dar sunt trist, din nou că nu sunt fi u al acestor văi. Dar, dacă mă adoptaţi voi fi ! Am participat în mod sigur la 4, dar parcă nici una nu a fost aşa de frumoasă ca cea de astăzi, ajutată şi de Dumnezeu prin această frumoasă zi de toamnă, cum spunea D-nul Director. Dumneavoastră, participanţii, constat că sunteţi din ce în ce mai mulţi, într-un număr mai mare, motiv de bucurie şi de satisfacţie, atât pentru noi cât şi pentru organizatori, dovedind încă o dată, cât de inspirată este ideea organizări acestui fel de manifestări. În încheiere felicitări organizatori lor, felicitări dumneavoastră participanţilor; să vă dea Dumnezeu sănătate tuturor,astfel încât să ne întâlnim şi la anul în număr mult mai mare şi sub diverse auspicii. Mulţumesc mult, mult de tot şi numai bine!”

Dumitru Dădălău: D-le Subprefect, v-a venit rândul să puneţi piatra de temelie ! Vreau să-i mulţumesc că în ultimele acţiuni organizate a fost lângă noi şi ne-a susţinut în toate demersurile ce noi le facem pentru ca dumneavoastră să aveţi bune condiţii de învăţat.

Eugen Vîlceanu: “Domnule deputat, domnilor şi doamnelor profesori, stimaţi elevi, stimaţi invitaţi. Eu pot să spun că mă mândresc că din văile acestea mă trag, că am şi soţia din această localitate şi că am şi lucrat mulţi ani în

197

această localitate. Pot să spun că o cunosc foarte bine, cunosc modul în care s-a dezvoltat din momentul în care a pătruns mineritul aici şi până astăzi, şi pentru cei ce sunt mai tineri le spun că s-au depus eforturi pentru ca astăzi Mătăsariul să arate aşa cum este şi că în continuare Mătăsariul are perspectiva de-a se dezvolta ca o localitate care în curând va benefi cia de o elementară necesitate pentru elementele de astăzi, în care va avea apă, gaze o dotare în care să se poată desfăşura activităţi culturale si intelectuale. In preocupările celor de la conducere stau în special centrele miniere, centre în care există oameni ce-şi desfăşoară activităţi în minerit, în petrol şi-n alte ramuri. În mod deosebit Mătăsari, Motru, Rovinari, care încercând atât cu bani de la guvern cât şi cu bani din fonduri atrase de la Asociaţia Economică Europeană care în prezent îşi desfăşoară un proiect în localitatea dumneavoastră, chiar pe centrul localităţii vom căuta ca aceste proiecte sa se facă şi să fi e îndrumate către aceste localităţi.

Pentru tinerii de azi, Mătăsariul poate constitui o speranţă, poate să creeze cadrul în care ei să-şi desfăşoare mulţi ani de aici înainte activitatea căci mineritul va avea o viaţă de 40-50 de ani şi că nu va fi o activitate în restrângere, ci că nu va fi o activitate în restrângere, ci o activitate în dezvoltare atâta timp cât va exista în zonă cărbune. Din partea noastră, a Prefecturii judeţului Gorj, felicităm conducerea şcolii pentru organizare, colectivul de cadre didactice pentru stăruinţa ce au depus-o în aceste zile pentru că azi să benefi ciem de o sărbătoare bine organizată şi într-un astfel de cadru dumneavoastră să vă simţiţi bine. Vă felicităm pe toţi! Vă dorim sănătate şi multe împliniri!”

Dumitru Dădălău: „Vă mulţumim domnule Subprefect pentru cuvintele frumoase! Vă rugăm să-i transmiteţi domnului Prefect Toni Mihail Greblă toate sentimentele noastre de stimă şi de consideraţie şi că, aici desfăşurându-ne activitatea, vom face tot ceea ce depinde de noi pentru ca să nu dezminţim aprecierile ce le faceţi asupra noastră. Cu câteva minute în urmă, domnul preşedinte Mischie, a sunat şi vă transmite la toţi multă sănătate şi bucurie, cu scuzele de rigoare că trebuie să primească ambasadorul Uniunii Europene, care este prezent în Tg - Jiu la această oră, şi nu a putut să fi e alături de noi.

Şi noi îi transmitem toate cele bune şi să mai conducă în continuare destinele Gorjului împreună cu echipa prezentă aici. Distinşi invitaţi, vă mulţumesc că aţi fost alături de noi şi vă invit să urmărim, în continuare, programul.

Reporter

198

ZILELE LICEULUI ŞI SĂRBĂTOAREA „FIILOR JILŢULUI”

Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari în colaborare cu Fundaţia şi revista Murmurul Jilţului vă invită să participaţi la manifestările prilejuite de Zilele Liceului. Evenimentul are loc în perioada 17-19 octombrie şi este urmat de sărbătoarea Fiilor Jilţului.

Zilele Liceului prezintă un program diversifi cat ce cuprinde activităţi culturale şi sportive. Astfel, vor fi prezentate sesiuni de referate şi comunicări pe diverse teme, spectacolul de teatru oferit de Teatrul Dramatic “Elvira Godeanu” din Târgu Jiu, precum şi concursuri gen “Cine ştie câştigă” în diverse domenii. De asemenea, în cadrul acestui eveniment se vor organiza majoratul “Sărbătoarea tinereţii noastre” şi Balul Bobocilor. Latura sportivă este reprezentată de “Cupa Zilele Liceului” la fotbal. Sărbătoarea Fiilor Jilţului este o continuare a manifestărilor, îmbogăţind astfel paleta culturală a localităţii. Cu acest prilej se vor organiza spectacole prezentate de Ansamblul Profesionist “Doina Gorjului”, formaţiile Colegiului Naţional şi a şcolilor nr.2, Croici, Brădet, Runcurel. De asemenea, Carnavalul tineretului, Parada modei, Miss Colegiu Mătăsari, Focul Prieteniei, Gala de box, horele populare şi discoteca în aer liber se înscriu în variante de atracţie a invitaţilor.

Evenimentele vor culmina cu organizarea Zilei Recoltelor Bogate şi totodată cu ofi cierea de slujbe religioase în toate bisericile din Mătăsari.

Adevărul de Gorj,nr.117

ZILELE LICEULUI, LA MĂTĂSARI

Continuă, la Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari, manifestările prilejuite de “Zilele Liceului”. După ce ieri a fost ziua rezervată literaturii, prin concursul de eseuri “Chemarea străbunilor”, sesiunea de referate “Literatura română - artă a cuvântului” şi recitalul de poezie “întoarcerea la rădăcini”, manifestările au ca punct comun mediul înconjurător tot ceea ce înseamnă el pe plan educaţional: are loc aici o dezbatere “Poluarea - o problemă ce ne ameninţă existenţa” şi un concurs gen “Cine ştie câştigă”, pe tema “Natura - darul lui Dumnezeu pentru oameni”

Gorjeanulnr.3491, A.V.

199

P O R T R E T E Î N A Q U A F O R T E

Un munte de bunătate

O vorbă veche românească spune că nu cunoşti un om decât după ce ai mâncat cu el un sac de sare. Oare cunosc în totalitate şi în profunzime omul, Domnica Graure ? Fiecare dintre noi avem o personalitate aparte. Ea poate fi deschisă sau de nepătruns. Permitem sau nu să fi m cunoscute.

Aceste rânduri nu încearcă să farmece pe editor prin construcţiile fascinante ale artei epice şi nici printr-un stil reportericesc deosebit. Încerc, dând la o parte vălul vieţii trecute să-mi aduc aminte câteva momente plăcute pe care le-am petrecut împreună de când ne-am cunoscut. Nu doresc să scormonesc în viaţa nimănui. Doresc să-mi amintesc de momentele plăcute, care nu au fost puţine. Nu le voi evoca pe toate. Aş scrie poate un roman.

Cum am cunoscut-o ? Eram tinere şi pline de viaţa, în faţa unei noi cariere, ce ne va marca drumul viitor. Cu un fi zic plăcut, veselă, cu un timbru al vocii melodios şi dulce, îţi dădeai seama ca prin simpla ei prezenţa totul în jur radia un optimism debordant. Nu ştiu dacă cei care au cunoscut-o cu adevărat şi-au dat seama că în spatele acelei veselii şi a acelui zâmbet întotdeauna voitor, se ascundea ca un val tristeţea şi melancolia. Provenind dintr-o familie simplă, cu cinci copii, au răzbit în viaţă, bazându-se doar pe inteligenţă deosebită şi pe un stil de muncă foarte ordonat. A fost atrasă din adolescenţă de ştiinţele exacte. Probabil o trăsătură de familie, deoarece şi doi din fraţii ei au îmbrăţişat meserii bazate pe matematică, respectiv sunt ingineri, unul la Bucureşti şi al doilea la Sibiu. Viaţa a făcut ca să termine Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii din Cluj, dovedind pe parcursul vieţii o rară îmbinare între calităţile inimii cu cele ale intelectului. A fost greu, a fost uşor…

Timpul este cel care răspunde la această dilemă. A fost greu. Pierzându-şi mama de tânără, a rămas cu nostalgia dragostei materne pe care şi-a arătat-o mai târziu familiei. Pe patul de moarte mama sa a pus-o să promită că va avea grijă de fratele mai mic, Ion, înlocuind-o. Lăsând această promisiune ca pe un crez, toată viaţa şi-a dedicat-o familiei. Cu multă răbdare şi cu multă înţelepciune a condus familia, încercând ca tuturor să le întindă o mână. Nu s-a gândit că din munca ei să-şi sporească averea, ci s-a gândit cum să contribuie la educarea şi bunăstarea fraţilor,nepoţilor şi strănepoţilor. Aş putea spune că este un munte de bunătate. Câţi dintre noi am fi procedat la fel. Nu şi-a întemeiat o familie; gândindu-se că fraţii pot suplinii această lipsă, că nepoţii pot fi un ajutor la nevoie. Colege fi ind nu mi-am dat seama că bunăvoinţa ei nu se răsfrânge asupra familiei, ci asupra tuturor. Am trecut atât eu cât şi copiii mei prin momente grele. Mi-a fost alături.

200

M-a ajutat, m-a îmbărbătat şi nu m-a lăsat niciodată de izbelişte. Copiii mei, mai în glumă mai în serios, au spus că şi-au pierdut tatăl, dar au în schimb două mame - una fi ind “Tanti Domnica”. A suferit alături de mine şi de copiii mei. Ce poate fi mai minunat decât să ai lângă tine un om care te înţelege, te ajută şi îţi este alături la bine şi la rău. Dar gândindu-mă acum când scriu aceste rânduri, îmi dau seama că i-a ajutat după posibilităţi pe toţi. Ca director, atât la şcoala din Corobăi cât şi din Dragoteşti, a încercat să facă în aşa fel încât sa lase un loc de „bună ziua”. A dotat şcolile cu materiale pe care alte şcoli nu le-au avut.

Azi este un cadru didactic deosebit. O iubesc colegii, o preţuiesc elevii şi foştii elevi. Toţi îi sunt recunoscători pe buna dreptate şi pe merit. Acest om, înzestrat cu o bunătate aparte,cu o bunăvoinţă şi înţelepciune ieşită din comun, merită să fi e iubită şi respectată. S-a distins intru totul prin prospeţimea inspiraţiei şi prin minunata puritate a sufl etului.

Nu pot ca în încheierea acestei mici caracterizări să nu-mi amintesc o strofă din poezia lui Sulli Pradhomme: „Când văd plutind o frunză moartă, / Visez la drumu-i neştiut, / La vântul ce mereu ne poartă, / Spre ziua din Necunoscut.”

Rămânând cu nostalgia vremurilor trecute, nu pot să nu port o recunoştinţă vie, o prietenie sinceră omului Domnica Graure. Merită. Mi-amintesc de o strofă din poeziile lui Turgheniev: „Ca apele de primăvară, / Ce trec năvalnic, spumegând, / Frumoşii ani ai vieţii noastre,/ Se duc şi nu se-ntorc nicicând”

Profesor Maria Blendea

Sufl et fără odihnă

În urmă cu aproape 35 de ani, o tânără pereche se plimba neliniştită pe peronul autogării din Târgu-Jiu, aşteptând autobuzul de Dragoteşti şi căutând pe cineva care să poată da relaţii despre această localitate. Ea - de statură potrivită, tăcută, gânditoare. El - înalt, corpolent, jovial.

Întâmplarea ne-a adus faţă în faţă. Am afl at că amândoi sunt profesori de geografi e, absolvenţi ai Facultăţii de Biologie - Geografi e din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj, promoţia 1968 repartizaţi la cele două şcoli generale din comuna Dragoteşti. Fuseseră colegi de grupă, se căsătoriseră din facultate, şi acum se îndreptau conform repartiţiei ministeriale spre şcolile unde aveau să profeseze o viaţă, să înobileze inimi şi gânduri.

Atunci am înţeles şi starea lor psihică atât de diferită. Ea părăsise Clujul, simbolul culturii şi civilizaţiei din vestul ţării, oraş în care s-a născut şi a crescut, urmându-şi soţul într-un sat îndepărtat din Oltenia, sat ce avea legătură cu reşedinţa de judeţ decât printr-un singur autobuz care circula mai întâi până la Timişeni, apoi până la Mătăsari. Neliniştea din sufl et şi fl acăra din priviri erau provocate

201

de contactul cu necunoscutul atât de diferit de mediul in care se formase. El - originar din Peştişani - era mândru că revenise în jud. Gorj, sperând să ajungă cu timpul în comuna natală, căci casa şi satul le considera sfi nte. Dar... n-a fost să fi e aşa. Nu bănuiam atunci că profesoara Maria Blendea, căci despre ea este vorba, îmi va deveni prietenă pe viaţă, că întreaga sa carieră didactică se va derula în satul meu natal, că vom fi colege în aceeaşi unitate şcolară până la pensie.

Ajungând seara în Dragoteşti, au dormit mai întâi la mine, apoi au găsit temporar o gazdă şi după puţin timp s-au mutat în casa familiei doctorilor Gicu şi Bebe Vîlceanu (medici în Bucureşti şi respectiv în Deva), nepoţii lui Ion Vîlceanu - ctitorul învăţământului din Dragoteşti şi nu numai (fi ind şi inspector şcolar - Plasa Broşteni). Aici s-au simţit bine în tot cei 30 de ani. Proprietarii nu veneau decât rareori pe acasă, dar fi ind oameni de aleasă omenie şi de înaltă cultură, întâlnirile erau aşteptate cu nerăbdare şi bucuria revederii era de ambele părţi. Eu însămi am participat deseori la asemenea momente, fi ind prietenă cu cele trei familii. De aici nu a mai plecat soţul doamnei Maria, profesorul Ion Blendea, decât când a trecut în lumea celor sfi nţi şi drepţi. De aici nu a mai plecat doamna profesoară, doar când a ieşit la pensie şi s-a stabilit în Mătăsari, împreună cu doi copii, nora şi nepotul. Acomodarea în viaţa rurală, în cei 30 de ani a decurs aşa de fi resc, cum eu care cunoşteam Clujul (fi ind absolventă a Facultăţii de Filologie din cadrul aceleiaşi universităţi), nici nu bănuiam că poate s-o facă un orăşean: fără lamentări, fără reproşuri. S-a integrat în viaţa satului, în tradiţiile şi obiceiurile lor, de parcă ar fi fost fi ica satului. De ce n-ar putea fi cel puţin „Cetăţean de onoare”?

Avea grădină de zarzavat, îşi făcea toate treburile singură. La vârsta aceea, a tinereţii, nu înţelegeam de unde are atâta energie. Şcoală, familie (a crescut trei copii), iar seara - o bună dispoziţie pentru cercul de prietenii. Căci în casa în care locuia, unde odinioară învăţătorul Ion Vîlceanu discuta cu Spiru Haret - pe atunci ministru şi bun prieten al fostului inspector - problemele educaţiei şcolare, acum îşi dădeau întâlnire mai toate personalităţile comunei (profesori, doctori, ingineri, directori de întreprinderi industriale din zonă) şi erau primite cu mult respect înalte personalităţi ale Gorjului afl ate cu diferite misiuni în zona noastră. Era o familie cu mulţi prieteni. Lângă o ceaşcă de cafea, la lumina lămpii, apoi a becului, se depănau amintiri, se fundamentau experienţele vieţii.

Am cunoscut-o treptat pe această mare profesoară şi am rămas prietene nedespărţite, sprijinindu-ne moral, reciproc, de-a lungul vieţii. Ce m-a atras la ea? Avea întregul potenţial de care dispune o femeie: inteligenţă, sensibilitate, credinţă, bunul simţ şi bunul gust, putere de dăruire, intenţie. Momentul esenţial în devenirea ei ca profesoară a fost, înainte de toate, revelaţia muncii. Cu o cultură solidă, cu o generozitate rar întâlnită s-a apropiat de copii, le-a îndrumat şi limpezit calea spre desăvârşire. Rezultatele obţinute s-au datorat profesionalismului ce a caracterizat-o, accentuat de dorinţa de perfecţionare, aspirând mereu la mai bine.

202

Viaţa profesională şi-a împletit-o cu cea familială, dragostea faţă de elevi fi ind la aceiaşi parametrii, ca şi faţă de cei trei copii ai săi. Sănătatea şi echilibrul ei, naturaleţea pe care o transmitea atât în carieră cât şi în familie sunt atribute ale unui om deosebit. Întrebată însă de ce i-a plăcut meseria de profesor, ea răspunde şi acum ca şi de-a lungul anilor „Pur şi simplu”; nu-i place să vorbească despre sine. Ne-am pensionat amândouă în acelaşi an -1999. în pragul vârstei a treia simte bucuria de a trăi. Un motiv îl constituie cei trei copii, sentimentul că au fost crescuţi să fi e oameni buni şi înţelepţi. Şi cum roata sortii se învârteşte, una din fi ice, Oana, este profesoară de geografi e, s-a căsătorit şi s-a stabilit în Cluj, locuind în apartamentul în care a crescut şi mama sa. Frumoasă răsplată!

Nici nu observă cum sita vremii mai cerne câte un fulg de argint în părul grizonat deja, cum câte un rid îi brăzdează faţa, trăieşte bucuria de a avea nepoţii alături (Alexandru este nedespărţit, dus la grădiniţă doar de bunica). La cei aproape 60 de ani, se străduieşte să ţină cerul vieţii cât mai senin. Aceasta este unica şi marea sa satisfacţie. Şi-i de-ajuns! Sau aşa părea până în septembrie 2002, când vocaţia sa de dascăl, nostalgia celor 30 de ani de apostolat, sentimentul utilităţii, au făcut-o să simtă nevoia de reîncadrare în învăţământ şi să solicite ore la Colegiul Mătăsari. A bătut şi uşile s-au deschis, întâlnind pe domnul director Dumitru Dădălău, om de aleasă omenie şi dornic de ridicare a prestigiului învăţământului din Mătăsari.

Acum Maria (nume predestinat sacrifi ciului, dar şi revelaţiei) funcţionează ca profesor, încadrat la cumul. Elanul tinereţii este înlocuit în mod fericit cu înţelepciunea senectuţii, rămânând constante dăruirea şi complezenţa profesională. îi dorim viaţă îndelungată, sănătate şi voie bună.

Prof. Domnica GRAURE

Doină, doină, cântec dulce...

Realizarea unui proiect feminin mai ales al unei dăscăliţe, impune o atenţie din partea celui care îl compune, femeia fi ind acel „subiect” de mare fi neţe şi rafi nament, astfel încât vorbele sunt puţine şi neîncăpătoare a creiona trăsăturile acestor fi inţe dragi.

Am ales, pentru acest modest omagiu adus unei profesoare de limba şi literatura română, numele de Doina - Ileana Hoară de la Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari. El putea să fi e oricare alt nume, dar „Doina” este expresia celor mai largi sentimente umane, când de rău, când de singurătate când de fericire între ai „tăi” … Marele poet român s-ar fi întrebat: „să-ţi fac un cântec? Vorbele-mi sunt goale..” Evident încerc să refac „drumul Doinei noastre” de atunci, din 1966, când la Şcoala Generală din Zorleşti, comuna Prigoria se

203

prezenta la post tânăra Doina - Ileana Dănescu, fi ica celui mai destoinic dascăl din Crasna Gorjului. Am asistat-o la clasă şi pe loc m-a surprins bunătatea şi dăruirea acestei dăscăliţe în raporturile cu elevii, profunzimea cunoştinţelor transmise româneşti în formarea tineretului pentru muncă şi viaţă. Mă întrebam în sinea mea dacă nu cumva este prea matură în gândire şi în fapte, dar am renunţat uşor după o altă întâlnire „de profesie” cu tatăl său şi, mai ales cu Mircea Dănescu – fratele; atunci am înţeles că am în faţă oameni de mare cultură, seriozitate şi căldură sufl etească.

Sigur, anii trec, „se duc ca clipele” şi Doina noastră a luat viaţă în piept şi a dus-o cu demnitate pe tot parcursul celor aproape patru decenii.

Azi, Doina – pensionară – munceşte cu aceeaşi dragoste ca-n alte dăţi, desfăşoară aceleaşi lecţii de înaltă ţinută ştiinţifi că şi melodică, participă cu regularitate la acţiunile colectivului, ajută cadrele tinere, cu gândul la trecutul ei de dăscălie. Vorbele coerente şi frumoase, cu clas de doină, se apleacă asupra celor mici cu înţelegerea feminină, păşeşte sigur pe holurile largi, cu o punctualitate deplină. Alături de soţul ei, profesorul Ion Hoară, directorul Şcolii Generale din Miculeşti, comuna Slivileşti, Doina a crescut frumos şi inteligent pe cei doi fi i ai săi, iar acum este bunică. Ştiu că şi alte nume de personalităţi, sau chiar de oameni simpli, dar cu o viaţă demnă, şi-ar putea găsi loc în paginile „Gorjeanului” nostru, oglindă fi delă a calităţilor semenilor de pe aceste locuri.

De aceea, am îndrăznit să deschid lista celor modeşti în viaţă, dar mari în fapte, chiar dacă am început cu litera „D”. În gândurile mele se zbat toate „literele” de la A la Z, cu aceleaşi preţuiri şi respect.

Prof. Gheorghe Lungan, Târgu-Jiu, 18 ianuarie 2003

O enciclopedie adevărată

Străbatem cărările existenţei noastre către un destin pe care încercăm să ni-l făurim în aşa fel încât să nu ne învăluim în ceaţa anonimatului (se înţelege, a unui anonimat major).

Nu foarte mulţi reuşesc ca, după urcuşuri şi coborâşuri, după depăşirea multor meandre., să ajungă acolo de unde, după ce-şi vor fi şters fruntea de sudoare, să poată privi înapoi cu sentimentul că au învins. M-aş fi dorit un reporter direct al aceluia al cărui profi l mă mulţumesc să-l creionez din unele informaţii culese de la cei pe care i-am întrebat aşa„din curiozitate”despre viaţa lui, completându-şi cu ceea ce ştiu eu, acest profi l dorindu-se a fi „o surpriză”. Elisabeta şi Gheorghe, oameni simpli, dar stimaţi şi apreciaţi în satul lor, care

204

s-au ridicat prin eforturi proprii, sunt binecuvântaţi de Dumnezeu cu mai mulţi copii. Bucuria a fost mare de fi ecare dată, la fel s-a petrecut şi atunci când a apărut pe lume şi cel de-al cincilea copil. Nu după mult timp, acesta avea să-şi ia zborul de la casa părintească din Găvăneştii Gorjului, pornit pe drumul său, aceasta petrecându-se după absolvirea claselor gimnaziale, orientându-se spre cariera de dascăl. Tânărul cu o înfăţişare plăcută, de statură potrivită, cu fruntea înaltă, cu părul bogat, uşor ondulat, cu ochii cărora cerul le-a împrumutat două picături din limpezimea şi profunzimea lui, avea să devină în curând învăţător într-un sat gorjean. Drumul spre cunoaştere, spre împlinire nu se opreşte aici,dorinţa de perfecţionare e tot mai puternică. Îşi va continua studiile devenind în cele din urmă profesor de limba şi literatura română, împlinindu-şi astfel un vis.

Învăţător deci, într-un început de drum, profesor de limba română mai apoi, devine tot mai apreciat şi cunoscut. Curând va fi cooptat la Consiliul Judeţean al Organizaţiei de pionieri, existent la acea vreme, dovedindu-şi calităţile de îndrumător şi bun organizator. Astfel, parcurge, etapă după etapă, o existenţă ce îl va detaşa de ceilalţi, făcându-l remarcat. Eu l-am cunoscut după ce devenise un adevărat om remarcabil. Asta s-a petrecut prin anii 1967-1968, când, după absolvirea facultăţii eram profesoară la o şcoală din judeţul Gorj.

Domnul Gheorghe Lungan, căci despre dumnealui este vorba, m-a îndrumat şi sfătuit în acest început de carieră. Ca inspector şcolar la învăţători, mai apoi, a continuat să îndrume paşii multor începători, să încurajeze pe cei mai puţin iniţiaţi în activitatea de educatori. Temperament năvalnic, spontan, neobosit, un adevărat scorpion, nu-şi stăvileşte preocupările odată cu pensionarea. Nu s-a detaşat de activitatea de educator, dar preocupările se vor diversifi ca, se vor împleti, se vor completa. Va continua activitatea ca profesor de limba română la şcolile din Târgu-Jiu, în cele din urmă venind la C.N.T. Mătăsari, unde ne-am reîntâlnit după o vreme mai îndelungată.

Nici viaţa de familie n-a fost una oarecare. Cea care avea să-i fi e tovarăşe de viaţă este Emilia Pupăzan, fi ica învăţătorului Vasile Pupăzan şi a Mariei Nişulescu, originară din Mătăsari. Împreună vor creşte şi educa doi copii, Luminiţa şi Florin pe care îi vor realiza frumos pentru viaţă, dar pentru aceasta a fost nevoie să-şi împartă timpul între viaţa de familie şi aceea de om cu multe preocupări. Dincolo de activitatea de la catedră, domnul profesor este preocupat şi de cea publicistică.

Atras fi ind de farmecul şi frumuseţea poeziei populare româneşti,va publica două volume în acest sens, în care a strâns multe nestemate ale folclorului românesc. O serie de publicaţii gorjene sau din afara judeţului se bucură să găzduiască în paginile lor verticale, studii critice, eseuri cu o problematică diversă. Prin toate acestea, prin întreaga sa activitate a dovedit mult profesionalism, multă exigenţă faţă de propria-i persoană, dăruire pentru cealaltă. Este plăcut să te simţi în preajma unui astfel de om, de la care nu se poate să nu afl i cele mai neaşteptate

205

lucruri. Este, aş putea spune, fără să exagerez, o adevărată enciclopedie. În puţinele clipe de răgaz se retrage şi la casa părintească, renovată după

gustul şi trebuinţele sale, bucurându-se şi de unele clipe de linişte, de tihnă, lăsându-se purtat de gânduri, care sigur nu sunt puţine şi nici lipsite de frumuseţea şi frumosul fi ecăruia în parte.

Îşi bucură sufl etul cu nepoţeii, revărsându-şi asupra acestora întreaga dragoste şi sunt convinsă că este un bunic preferat, lăsându-şi baltă toate preocupările pentru ca zâmbetul să înfl orească pe feţele acestora. Ce poate fi mai frumos? Îşi face timp şi pentru alte pasiuni: calculatorul reuşind să-l captiveze ore în şir. Sunt convinsă însă că scrisul şi lectura rămân preocupările preferate.

Fără îndoială, domnule profesor, că aţi fost un favorit al sorţii, un ales al acesteia. Aţi dovedit mult profesionalism şi dăruire, fapt care m-a îndemnat să-mi exprim un gând de preţuire şi consideraţie pentru omul şi profesorul care a acoperit cu activitatea o jumătate de secol. Nu sunt o obişnuită a condeiului, nu ştiu dacă am folosit lumini şi umbre care să realizeze profi lul aşa cum mi-aş fi dorit, încât să se ridice la valoarea pe care o aveţi,dar în el am pus multă sinceritate şi mult respect.

Sunt convinsă că mai aveţi multe de făcut şi vă doresc forţa necesară.

Prof. Doina HOARĂ

Inefabilul feminin Când un dascăl bun iese la pensie sau când, pentru un timp oarecare, este

numit într-o funcţie care-l abate de la meseria lui o perioadă, învăţământul are de pierdut.În această profesie se împletesc în mod fi resc şi fericit harul, competenţa, răbdarea, perseverenţa, cu o permanentă muncă de autoperfecţionare care-l ţine la curent cu tot ce este nou şi-i oferă acel sentiment de singurătate de sine pe care copiii îl simt şi-l apreciază la dascălii lor. Ce poate fi mai frumos pentru un dascăl decât aprecierea ce i-o dau elevii, dar mai cu seamă după ce vremea şcolarităţii a devenit de mult o amintire? În faţa acesteia păleşte şi devine lipsită de importanţă chiar şi părerea colegelor sau a superiorilor pe linie ierarhică.

Ce poate fi mai frumos decât să împărtăşeşti cu generozitate celor ce ţi-au fost încredinţaţi, lumina cunoaşterii tale, să ţeşi cu migală şi răbdare pe urzeală fragilă şi niciodată aceeaşi, sufl etul şi mintea copilului-acel tot imperfect, dar mereu perfectibil care însumează exprimare frumoasă şi corectă, logică şi convingătoare, aceea gândire ordonată şi polivalentă, acea capacitate de a înţelege şi interpreta un mesaj ori pe ce cale a venit el? Limba şi literatura română nu este doar limba şi literatura maternă, nu este o disciplină ca oricare alta, menită să furnizeze cunoştinţe dacă e vorba de gramatică sau artistice – dacă e vorba de

206

literatură. Ea este mijlocul prin care elevul capătă conştiinţa de sine, se defi neşte în raport cu alţii, se integrează în poporul din care face parte şi pe care, dacă se respectă, îl va iubi şi respecta, se raportează la universalitate.

Iată de ce profesorul de Limba şi literatura română nu face o „meserie” pur şi simplu, ci un apostolat, dat fi ind faptul că recompensele sale sunt îndeobşte morale. Astfel de dascăli înfl oresc, strălucesc şi se sting lângă noi cu discreţia cu care se întâmplă toate lucrurile bune şi profunde ale omenescului. Îi vedem şi-i iubim abia după ce golul lăsat în urma lor la ieşirea la pensie se umple greu sau nu se umple niciodată defi nitiv. Revenind printre noi ei nu au nimic din plictiseala acră a multor tineri: sunt la fel de generoşi, de risipitori chiar, ca în prima lor tinereţe-prezenţa lor este tonică, discursul lor sigur, gândirea lor ordonată şi profundă, sfatul lor-preţios.

Lângă noi se afl ă patru dăscăli de limba română care au fost de-a lungul a mai bine de treizeci de ani modele pentru elevii lor, care au polarizat energiile colectivelor din care au făcut parte, al căror cuvânt a cântărit întotdeauna greu pentru ce-i ce au ştiut a-l auzi şi a-l preţui: Graure Domnica, Hoară Doina, Firan Paraschiva şi Lungan Gheorghe. Despre fi ecare, gândul meu are cuvinte de respect, laudă, prietenie. Fiecare reprezintă o ipostază fericită a profesorului de limba română dar deşi multe trăsături îi unesc, sunt atât de diferiţi unul de celălalt. îi uneşte competenţa profesională, îi particularizează sensibilitatea, maniera specifi că de a fi şi de a înţelege întâmplarea sau miracolul de a fi - cum ar fi spus Nichita. Am să schiţez un portret al unuia dintre aceştia dar, mărturisesc, mă încearcă pe de o parte teama de-a nu fi nedreaptă faţă de acest dascăl, căci cuvintele mele oricât de expresive ar fi nu-i vor defi ni în totalitate complexitatea, pe de altă parte dorinţa de a vorbi cu aceeaşi căldură despre ceilalţi care mi-au fost aproape sufl eteşte şi alături de care am format de-a lungul timpului o adevărată echipă. Firan Paraschiva - simplu Chivuţa – căci despre ea am fost onorată să vorbesc -este unul dintre dascălii care-şi pot trece pe cartea de vizită cu majuscule profesia. Un chip frumos şi armonios, zâmbitor, care exprimă adâncimi sufl eteşti bogat nuanţate şi inspiră respect şi admiraţie, un chip pe care şi acum, la vârsta deplinei maturităţi descoperi acea candoare luminoasă şi întrebătoare ce înnobilează chipurile feminine la orice vârstă şi care se numeşte inefabilul feminin-iată expresia de ansamblu. Când o cunoşti însă, alte şi alte trăsături îţi lasă o plăcută impresie.

Prietenoasă şi plină de solicitudine, dornică să placă şi să nu supere pe nimeni, disciplinată la serviciu ca şi în viaţă, lăsând în urma ei bună dispoziţie, încredere în viaţă şi în forţa omului de a trece peste toate încercările ei cu fruntea sus-aşa a fost şi aşa este. Aceeaşi notă tonică i-a călăuzit şi demersurile profesionale şi n-a contat că a predat în oraş sau în nu ştiu ce sat din judeţ pentru că aceeaşi dragoste de meserie, aceeaşi dorinţă de a se face folositoare, aceeaşi dăruire a însoţit-o pretutindeni. Disciplină, competenţă profesională, pasiune pentru

207

profesie şi responsabilitate-iată pe scurt portretul dascălului Firan. Acestora le stau mărturie foştii elevi, azi ei înşişi oameni împliniţi, la devenirea cărora a avut un considerabil aport. Pe plan familial este din nou exemplară; soţie şi mamă ea a fost deopotrivă liantul şi pârghia de echilibru a unui cămin reuşit.

Copiii cărora le-a dat naştere şi pe care i-a crescut în cultul valorilor umane esenţiale- respect, seriozitate, muncă, adevăr-au răsplătit eforturile prin reuşitele lor profesionale şi sociale: dublu licenţiaţi Doru şi Eli sunt azi oameni respectaţi în mediile sociale în care trăiesc. Pentru un astfel de om, viaţa nu este doar o temporară incursiune prin vreme, ci o preţioasă fărâmă de eternitate.

De câte ori vorbesc despre pensionari am impresia că recitesc „La steaua” eminesciană sau că redescopăr mesajul baladei Meşterului Manole. Ce dacă zidirea rezistă numai o generaţie? Imaginea se perfectează în timp...

Prof. Luminiţa DĂDĂLĂU

GORJUL ESTE SINGURUL JUDEŢ CARE ARE UN

COLEGIU NAŢIONAL ÎN MEDIU RURAL „Nu sunt bani” ni se spune de câte ori întrebăm de ce şcolile au clasele

nezugrăvite, băi rupte sau geamuri sparte. Iată că o şcoală din cea mai săracă localitate a Gorjului ne dă prilejul să-i contrazicem pe cei care îşi ascund neputinţa în spatele „lipsei de fonduri”. Ne referim aici la Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari. Pare greu de crezut dar, aici, în ultimul an, zeci de săli de clasă şi laboratoare au fost remobilate, şcoala a fost văruită, iar băile aduse la standardul unui hotel de lux. S-au cumpărat calculatoare moderne care au fost conectate la Internet. Liceul are cinematograf propriu şi în curând va intra în funcţiune o staţie de televiziune cu circuit închis, în fi ecare clasă existând deja câte un televizor color. Elevii nu tremură de frig pentru că,în clase au fost instalate calorifere electrice, asta până când se va fi naliza noua centrală termică. Caloriferele vor fi apoi mutate la internatul şcolii.Elevii sunt încântaţi de felul în care arată şcoala.

„Pentru prima dată în România, un liceu din mediul rural devine colegiu naţional”, spunea ministrul Educaţiei Naţionale la sfârşitul anului trecut, când a proclamat ofi cial transformarea Liceului Mătăsari în Colegiu Naţional Tehnologic Mătăsari, Directorul CNT Mătăsari, prof. Dumitru Dădălău, ne-a spus în timp ce ne prezenta şcoala că multe îmbunătăţiri au fost aduse în ultimul an: „Nu ne vom opri aici pentru că lucruri bune se pot face în continuare. Deocamdată trebuie să fi nalizăm noua reţea electrică şi să punem în funcţiune centrala termică proprie”.Prof. Dumitru Dădălău, spune că sute de elevi de clasa a VIII – a din zonele învecinate au fost invitaţi să vadă şcoala cu prilejul sărbătorilor de iarnă. Ei au primit cadouri de Moş Crăciun alături de cei 1400 de elevi ai Colegiului, dar

208

au avut şi posibilitatea unei orientări şcolare şi profesionale. Cu toţii s-au arătat încântaţi de felul în care arată acum şcoala.

Roxana Stoian,Informaţia Gorjului

Nr. 63, 15 – 21 ianuarie 2001

O ŞCOALĂ REPREZENTATIVĂ PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL GORJEAN

Amintiri frumoase, amintiri de neşters mă leagă de şcoală, ca fostă elevă a G.S.T. Mătăsari, apoi cadru didactic în cadrul aceluiaşi grup şcolar.Am revenit în această toamnă, la începutul, acestui nou an şcolar, în instituţia în care am învăţat ani de zile. Îndreptându-mă spre şcoală la 1 septembrie, amintirile m-au copleşit şi fi lmul anilor petrecuţi în această instituţie s-a derulat în mintea mea cu repeziciune. Clasele primare în care m-am deprins cu scrisul, cititul şi cunoştinţele de bază, apoi perioada de gimnaziu şi de liceu, când pe lângă obiectele de studiu am învăţat despre valorile fundamentale ale umanităţii (bine,adevăr,frumos), valorile care în vremurile tulburi pe care le trăim au cam început să fi e uitate mai ales de către generaţiile tinere. Nostalgia anilor de şcoală - perioadă pe care cei mai mulţi oameni o consideră cea mai frumoasă din viaţă - mi-a cuprins sufl etul: mi-am amintit orele de curs şi acei oameni minunaţi de la catedră, profesorii mei,care cu multă răbdare şi tact pedagogic formează an de an şi pregătesc pentru viaţă generaţii de elevi. Am fost extrem de emoţionată şi intimidată la gândul că va trebui de-acum să le stau alături în cancelarie, să lucrez alături de doamnele mele profesoare şi domnii profesorii; dar această primă zi în cancelarie s-a desfăşurat cu bine şi asta datorită colectivului de cadre didactice care m-a primit cu căldură, cu sfaturile de început de carieră şi cu încurajări. Am fost fericită să mă afl u alături de aceşti oameni, care au fost întotdeauna pentru mine un model şi acum mai mult ca oricând, să le urmez exemplul. Întâlnirea cu copiii, aceste făpturi fragede care ne-au fost încredinţate nouă, profesorilor, pe parcursul orelor de şcoală, pentru a-i învăţa, pentru a le descoperii aptitudinile şi a insista în dezvoltarea lor şi pentru a-i pregăti pentru viaţă, această întâlnire m-a făcut să realizez ce responsabilitatea voi avea de purtat şi să caut metode de a face lucrurile cât mai bine cu putinţă, mai ales că posibilităţi există.

Revenind după o absenţă de patru ani, am găsit în Mătăsari o şcoală modernă, o şcoală reprezentativă pentru şcolile gorjene cu cabinet, laboratoare foarte bine dotate, televiziune cu circuit închis, calculatoare cu acces la internet, o şcoală care vrea să ofere şi elevilor şi profesorilor cele mai bune condiţii.

prof. Ionescu Gabriela

209

VOI FI LA ÎNĂLŢIMEA ÎNCREDERII ACORDATE

Iniţial acest subiect cu o tentă uşoară de abordat la prima impresie, devine sugestiv cu cât te gândeşti mai mult la abordarea acestei teme, prin aceasta însemnând să vorbesc mai mult despre mine şi aici amintesc pe domnul profesor de română, care ne-a pus pe fi ecare să scriem autobiografi a, adică totodată şi unele date cronologice şi, chiar dacă ceea ce scriu se aseamănă cu o autobiografi e, totuşi nu este. Aşa cum destinul, soarta este un hazard, o întâmplare câteodată, mi s-a întâmplat un lucru extraordinar, acela de a deveni colegă cu domnii profesori care mi-au călăuzit paşii de-a lungul şcolii (primare), gimnaziale şi liceale, oferindu-mi o educaţie, cărora le rămân recunoscătoare, iar cea mai mare bucurie a fost atunci când am păşit cu sfi ală şi emoţie pragul şi,mai apoi cel al cancelariei unde am fost întâmpinată cu afecţiune şi căldură de toate cadrele didactice şi în special de cele cărora le-am fost elevă. Domnul director m-a prezentat în faţa tuturor, prezentarea care a creat unele stări printre care cea de reţinere faţă de domnii profesori care mi-au redat cele mai frumoase amintiri din perioada liceului, reţinerea că aş mai fi încă o elevă a acestui liceu şi nu colegă cu dânşii. Îmi doresc din toată inima să fi u şi, bineînţeles, încerc să fi u la înălţimea încrederii care mi s-a oferit într-un moment în care nu mă aşteptam şi aşa cum o persoană deosebită mi-a spus cândva că tinerii se simt puternici, stăpânii lumii ca şi cum nimic nu le-ar sta în cale, este un mare adevăr,dar se simt şi mai puternici atunci când li se oferă încrederea de a face lucruri măreţe.Ei trebuie să fi e încurajaţi cu idei, aşa cum şi mie mi s-a întâmplat şi mai ales atunci când ai norocul să întâlneşti oameni mari, cu o experienţă spirituală bogată şi să-ţi îndrume paşii către ceva constructiv apare o forţă de a duce, la bun sfârşit ideile care, altfel, nu erau în prim plan.

Profesia de profesor este totodată şi prima profesie din viaţa mea, reprezentând bucuria de a preda elevilor aşa cum şi mie mi s-au predat multe lucruri interesante. Printre elevii la care predau, de multe ori mi se întâmplă să mă văd printre ei, felul cum gândeam, prin acest lucru încerc să mă apropii de elevi pentru a le reda ce m-au învăţat şi pe mine mulţi dintre domnii profesori şi pe care îi şi văd zilnic, mai pe majoritatea, gândind că mai târziu vor intra pe poarta liceului,ca şi mine de altfel, cu aceeaşi sfi ală, elevii la care predau în momentul de faţă şi să fi u fericită că am avut o mică contribuţie la formarea lor. Acum, timpul liber mi-l ocup cu lucruri constructive, aşa cum afi rma un mare fi losof că nu „există bucurie în timpul liber decât dacă l-a precedat bucuria muncii’. Uitându-mă în trecut îmi dau seama de unele jocuri ale copilăriei care acum unele au devenit jocuri foarte serioase ale vieţii, au un sens, o raţionalitate care atunci nu exista. La acest subiect „impresii la început de carieră” nu mă aşteptam, poate dacă aş fi fost într-un alt liceu, dar aici nu mă surprind aceste teme fi indcă am avut norocul de-a avea profesori foarte buni, printre care domnul profesor de

210

română ne surprindea cu astfel de genuri de subiecte şi acum îmi este mult mai uşor având o viziune chiar şi foarte mică a ceea ce ar trebui scris. La acest subiect se pot scrie multe lucruri, iar ceea ce am scris a fost din toată inima, şi am scris cu sinceritate şi stimă pe care o am faţă de toţi cei care mi-au fost ca şi părinţi pentru mine, chiar mai mult cărora le sunt şi le rămân recunoscătoare şi, aşa cum am mai spus-o, o să-mi dau toată silinţa pentru viitorii colegi proveniţi din acest liceu şi aş fi încântată să le citesc sau să le ascult impresiile lor la început de carieră.

prof. Brăiloiu Mihaela

CANGURUL 2002

Am pornit din Tg- Jiu, marţi 2 iulie, ajungând în tabăra de la Arbănaşi din judeţul Buzău în aceeaşi zi, spre seară, parcurgând peste 7 ore de mers cu trenul. Tot în aceeaşi seară s-a desfăşurat festivitatea de deschidere a taberei, organizatorii, punându-ne la curent cu programul celor nouă zile. Tabăra a fost organizată pentru a răsplăti meritele celor care au obţinut rezultate bune la concursul internaţional de matematică “Cangurul”. Fiecare elev putea contribui cu idei şi păreri noi privind organizarea cât mai bună a taberei.

Tabăra este situată la o distanţă de aproximativ 25 Km de principalul oraş al judeţului, Buzău, în cuprinsul Subcarpaţilor de Curbură. De aici, urcând pe culmile subcarpatice din jurul taberei se pot admira culmile sudice bine împădurite ale munţilor Buzăului şi Vrancei. Tabăra este aşezată în aerul curat al muntelui fi ind împrejmuită de câteva case ţărăneşti, într-un cadru de vis.

Aşadar, pe 4 iulie, am avut ocazia să vizităm poate cea mai importantă atracţie turistică a acestui judeţ şi anume “Vulcanii Noroioşi”. Unicat în ţară, dar şi în lume, situaţi într-un cadru natural foarte variat. Drumul parcurs de la tabără şi până aici a durat circa 5 ore de mers, dar efortul a meritat. Vineri, pe 5 iulie, aveam să ne continuăm seria de călătorii prin peisajul somptuos al munţilor ce alcătuiesc partea nordică a acestui judeţ. Tot atunci am văzut un alt loc deosebit de atractiv pentru turişti, “Muntele de sare” admirând totodată pajiştile şi pădurile înverzite ale munţilor.

Tabăra ne-a oferit oportunitatea de a participa la numeroase concursuri distractive: concursuri de ceramică, de pictură pe sticlă, de postere, de matematică distractivă, campionate de volei, baschet, tenis de masă şi de câmp, fotbal, concurs de miss şi mister, concurs de tabinet, de dans şi multe altele. La concursul de tabinet am reuşit să obţin locul al 111-lea dintre participanţi şi locul 1 la fete. Aceste concursuri distractive au demonstrat că tinerii care cunosc matematică, practică cu succes şi alte lucruri care nu includ matematica. În tabără am avut prilejul să învăţ câte ceva din tehnicile artei moderne şi ale ceramicii.

Sâmbătă după amiază, pe 6 iulie, am fost mutaţi în cadrul taberei din

211

“Poiana Pinului”. Clipele petrecute aici au fost la fel de frumoase ca cele petrecute ta Arbănaşi. Această tabără este situată mai aproape de zona de câmpie, dar este la fel de pitorească. La mai puţin de 2 km de tabără, înconjurată cu tei şi pini, se afl ă complexul Mănăstirii Ciolanu, mănăstire înconjurată de sculpturi realizate de tineri sculptori veniţi aici în tabără. Reprezentanţii Teatrului Naţional ne-au ajutat să descoperim şi să învăţăm câteva din misterele teatrului de la apariţia lui, de la formele lui primitive şi până în prezent, la formele lui cele mai complexe. Toţi cei care au participat au primit “Diplomă de jucător”. Tot aici, am schimbat idei şi impresii cu tineri veniţi din afara graniţelor noastre din ţări precum Austria, Ucraina, Bulgaria, Lituania etc. Străinii s-au dovedit a fi foarte prietenoşi în relaţiile cu tinerii români dar şi foarte talentaţi. Focul de tabără din data de 10 iulie a închis mica noastră vacanţă petrecută în cadrul minunat al judeţului Buzău. De la profesorii veniţi alături de noi ne-am îmbogăţit cunoştinţele nu numai cu matematica cunoscută de noi, dar şi cu matematică bazată pe distracţii şi pe jocuri. Joi, a doua zi, am plecat despărţindu-mă cu greu de aceste minunate locuri, dar şi cu dorinţa în sufl et că mă voi mai întoarce aici cândva. Chiar dacă nu voi mai revedea foarte curând acele focuri, cel puţin voi păstra datorită experienţei irepetabile, ceea ce ar trebui să reprezinte totul în existenţa noastră şcolară. Tot ceea ce s-a petrecut în cele două tabere nu se încadrează în ceea ce am prezentat eu, dar am înţeles, datorită acestor experienţe inedite, că în lumea noastră nimic nu este imposibil, ci totul este posibil. Performanţa presupune muncă, dăruire şi plăcere în tot ceea ce facem, ea implică dragoste şi nu prespune neimplicare. Performanţa poate fi accesibilă majorităţii, cu menţiunea că cele spuse mai sus să fi e îndeplinite.

Georgiana Dragotoiu

POVESTEA UNUI OM ADEVĂRAT

Rândurile de mai jos nu au tangenţă cu un renumit român din literatura rusă de la care am preluat titlul, ci doar sintagma „om adevărat” poartă încărcătura valorii vieţii şi muncii persoanei la care voi face referinţă în cele ce urmează:

Fiecare ne întrebăm adesea cine este omul cel mai apropiat, cel mai sincer sau adevărat prieten trecut prin sita unor îndelungate probe de loialitate faţă de noi. Şi reuşim să-l identifi căm, sau poate ne înşelăm, luând-o de la început pe acest drum sinuos al căutării omului adevărat. Eu l-am căutat dintr-un motiv personal, dintr-o nevoie de amiciţie sau mai ştiu eu din ce alte considerente morale, materiale, politice, culturale, etc. Aceasta pentru că menirea mea este tocmai ca a lui – cultivarea în rândurile oamenilor a acestor valori.

Şi l-am găsit, mai mult dintr-o „invidie”, fi indcă este mai bun decât mine, având la activ o viaţă întreagă de muncă, fi reşte, cu bucurii şi necazuri,

212

cu satisfacţii sau cu decepţii, dar niciodată învins. I-am luat urma din primii ani de viaţă, de când îşi lua dreptul de a activa cum îl taie capul, colindând dealurile şi văile dintr-o zonă subcarpatică a judeţului nostru, „cercetând” cu uimire fauna şi fl ora locurilor - misterele naturii – pe care încerca să le dezlege singur, fără sprijin, cum avea să pătrundă în viaţă, triumfător, mândru şi neabătut din drumul său. În anii de şcoală s-a dovedit un elev şi mai apoi un student ambiţios, perseverent, judecat şi mereu interesat de problemele realităţii înconjurătoare, de fenomenele lumii materiale, de cauzele sau efectele acestora. Se întreba adesea şi nu abandona ideile până când nu triumfa în înţelegerea lor. Dezinvolt, radiind de sănătate şi voie bună, stăpân pe sine, sociabil – aşa venea după mulţi ani de studiu de la două facultăţi pe care le-a absolvit cu „magna cum laude” ca tânăr profesor de matematică – înţelept educator al multor generaţii de gorjeni. Munca sa plină de roade l-a ridicat pe scara valorilor, de la director al unor prestigioase unităţi liceale, până la rangul de inspector general, funcţie pe care a deţinut-o decenii de-a rândul. În această ipostază,l-am cunoscut direct, fi indu-i subaltern. Simţeam că are încredere în noi, dar niciodată nu spunea acest lucru. Mereu găsea formule, idei, acţiuni pe care, evident, le adoptam şi le îndeplineam fără şovăire.

Când gândea? Când proiecta în cugetul său adânc aceste lucruri? La tot pasul… nu avea tihnă, dacă ştia ceva nelalocul său. Bătea metru cu metru raionul şi apoi judeţul ca să vadă şi să ia măsuri: „Copiii au nevoie de lumină!” – spunea de fi ecare dată. Aşa se explică ivirea unor localuri de grădiniţă, de şcoli primare, generale sau licee, internate, săli de sport, laboratoare, biblioteci, cantine, terenuri şi baze sportive, loturi experimentale aprobate în toate localităţile judeţului nostru – rodul muncii sale neobosite de peste trei decenii. În raporturile sale cu elevii şi dascălii se arăta destul de sever. Înfi era pornirile necontrolate, sancţiona lenea, rutina şi delăsarea. Era de-ajuns să te privească drept în faţă şi simţeai o vină umilitoare… Era prezent la toate activităţile didactice şi extradidactice. Se interesa de pregătirea pentru olimpiade, concursuri de orice natură, manifestări culturale, sportive, expoziţii, expediţii de mare anvergură şi pentru toate avea câte un sfat bun, un îndemn, o mulţumire. Ca om, purta un respect deosebit semenilor săi, comunica blând şi atrăgător, era modest şi foarte îngăduitor cu cei neiniţiaţi. Se veselea, juca horele ţărăneşti, râdea molipsitor. Cine era omul acela despre care v-am povestit mai sus? Acesta există cu adevărat şi poartă un nume frumos, respectat şi îndrăgit de toţi locuitorii Gorjului, pentru că aproape 90% îşi amintesc cu drag şi respect de profesorul VASILE ROMANESCU…

La început de an, se cuvine să-i adresăm din toate inimile noastre urarea de viaţă îndelungată, sănătate şi voie bună şi asigurarea că exemplul său va fi pentru noi mereu un punct de referinţă.

La mulţi ani, domnule profesor inspector general!Prof. Gheorghe Lungan

213

RESPIR, CU ADEVĂRAT, AER DE ŞCOALĂ

Incomparabilă întâmplare norocoasă în viaţa unui om, când el găseşte forma tematică a existenţei sale în care îşi poate împreuna armonios toate însuşirile. Aceasta mi-a izbutit, graţie unei pline şi desăvârşite manifestări a spiritului dinamic şi creator promovat de un temperament vulcanic care organizează şi conduce activitatea colectivului didactic al Colegiului Naţional Tehnic Mătăsari, celui ce i s-a încredinţat marea răspundere de a educa generaţia începutului de mileniu pe frumoasele meleaguri ale Jilţului, profesorului Dădălau Dumitru.

Văzută din vremea noastră, situaţia dominantă din punct de vedere al răspunderii individuale şi de grup rămâne orientarea educării conştiinţei morale, foarte importante prin consecinţele lor, evidenţiindu-se: răspunderea părinţilor pentru educarea copiilor, răspunderea în profesia aleasă, răspunderea individuală faţă de societate şi răspunderea morală colectivă faţă de individ. Faptul că în fi ecare lună părinţii participă în număr foarte mare la şedinţele şi lectoratele planifi cate, la analizele semestriale, la sărbătorirea unor evenimente alături de copiii lor, la serbările şcolare sau la alte activităţi cu fi nalităţi concrete şi utile, nu ezit să afi rm că în şcoala noastră se delimitează cu pricepere specifi cul răspunderii morale şi aria de cuprindere a acesteia. Se are în vedere că, în linii mari, omul va fi în viaţă aşa cum s-au străduit părinţii să-l educe. Şcoala trebuie să ajute pe fi ecare să-şi conştientizeze menirea sa, ca pe lângă moştenirea materială pe care părinţii caută să o lase copiilor, pe lângă moştenirea ereditară pe care o lasă vrând, nevrând, mai există o moştenire morală lăsată de părinţi. Mai mult decât atât, în tripla moştenire lăsată de părinţi copiilor, cea mai importantă rămâne moştenirea morală. Cu cât va fi mai săracă moştenirea morală, cu atât va fi mai „bogată” viata copiilor în greşeli. De ce pe locul următor se are în vedere răspunderea tuturor în profesiunea aleasă? Socot ca motivul rezidă în modul de realizare a omului în viaţă. Omul se realizează pe plan uman prin întemeierea unei familii, iar în plan social prin profesiune. Cum este înţeleasă răspunderea în raport cu profesiunea ? Din dezbateri şi alte modalităţi de formare continuă se desprind două planuri, care de fapt se completează. Primul este acela al alegerii unei profesiuni în conformitate cu înclinaţiile înnăscute. Al doilea plan este acela al răspunderii morale în profesiune. Există deci o răspundere faţă de profesiune şi o răspundere în profesiune. Legat de această cerinţă, ecoul gândurilor mele, afi rmă cu sinceritate că succesul de necontestat al colectivului nostru în educaţia copiilor, constă, în primul rând în faptul ca cei chemaţi să conducă procesul instructiv-educativ, au înţeles că pentru a reuşi în educaţie, trebuie în primul rând să iubeşti copiii. Fără această iubire nu poţi reuşi mai mult decât acela care ar dori să ajungă celebru, dar nu are calităţi vocale pe măsură. Autorul acestor rânduri consideră semnifi cativă scrisoarea depusă în cutia de opinii şi sugestii a şcolii, în numele clasei a Vll-a, de către eleva Totolici A., din care citez: „Domnule Director, sunteţi un om cu sufl et mare care îşi dă ce are mai scump pentru copiii

214

lui din aceasta şcoală. Nimeni nu ar mai face aşa ceva pentru noi, aşa că ne sunteţi foarte drag şi vă iubim....”.

Omenie, iubire şi îngrijire de copii şi de formare a sufl etului lor pe căi raţionale şi sentimentale, încât la fi ecare pas ai satisfacţia de a vedea triumfând bunul simţ şi superioritatea inimii, în pofi da pustiului sufl etesc care încruntă atât de enigmatic fruntea îngustă, dar pretenţioasă a unor pedagogi. Nimeni nu trebuie să vadă în aceste rânduri intenţii polemice personale, mă refer numai la atitudini. Toate acestea pentru că şcoala trebuie să devina o „familie” adevărată, creatoare de sufl ete, iar „autoritatea”ţinută numai cu catalogul e departe de a fi o autoritate pedagogică. Dar nu este sufi cient să iubeşti copiii, pentru a reuşi în educaţie trebuie să te străduieşti să înveţi tainele acestei ştiinţe. Fără această cunoaştere nu poţi reuşi mai mult decât acela care are voce,dar nu ştie s-o cultive, cum s-o folosească pentru a deveni un adevărat cântăreţ. Uneori ne întrebăm dacă celui care-i lipseşte iubirea faţă de copil îi putem oferi iubire,dacă el nu o are de la natură. Poate iubirea ca şi talentul, este un dar primit de sus. Dar putem oferi iubirea noastră faţă de copii ca un exemplu şi îndemn pentru alţii. Simt nevoia să citez din Al. Vlahuţă: „Când am ştii toţi ce să facem cu viaţa noastră, când am putea să dăm, în fi ecare moment, cea mai bună întrebuinţare energiei de care dispunem - ce lume ar fi , Doamne! Adevărat paradis!”

Numai sfera superioară, cea care creează şi modelează, trebuie să ne atragă, considerând ca o datorie sacră pentru orice intelectual adevărat să lărgească şi să prelungească spaţiul acesta, pentru ca el să cuprindă întreaga generaţie de elevi - unitar şi curat precum e lumina cerului.

Toţi trebuie să înţelegem că progresul omenirii este posibil prin luminare şi nădăjduim în capacitatea de educare a individului ca şi a colectivităţii printr-o răspândire mai generală a culturii. Cărturarii care cred în profesia lor nu se îndoiesc niciodată că se poate preda şi învăţa în mod desăvârşit tot ceea ce este moral. Omului, pătruns de simţămintele morale, i se pare întotdeauna neînsemnată şi himerică propria sa existenţă, dacă el este lipsit de ideea confortabilă că ar putea contribui şi el, ca individ, cu râvna şi infl uenţa sa, la dezvoltarea morală a întregii mase de elevi. Prezentul nostru să fi e numai o treaptă spre o mai înaltă desăvârşire, numai o pregătire pentru un proces vital mai perfecţionat. Dirigintele sau profesorul care ştie să adeverească printr-un nou ideal această putere de a nădăjdui în progresul moral al elevilor săi, acela devine conducătorul iubit al generaţiei încredinţate spre educare. Învăţătura nu trebuie să lase loc niciunei uri pătimaşe, ea îşi pune eroica şi răbdătoarea stăruinţă într-un ţel depărtat şi abia vizibil acum. Este şi rămâne un ideal spiritual potrivnic impulsurilor iraţional ale pasiunii ruşinoase. Fanatismului îi este mult mai uşor să aprindă cu ajutorul urii, fl acăra sa nelegiuită.

Nu este greu să observi că există pe lumea aceasta şi oameni care nu înţeleg că orice realizare colectivă sau personală devine posibilă prin eforturi şi inteligenţă. Ba mai mult, îi deranjează calităţile unora, adică exact ceea ce

215

ar trebui să ne bucure pe toţi. Privirea severă, uneori chiar resemnată a omului activ care lucrează de dimineaţa până seara, deseori uimindu-ne cu puterea de concentrare si efort, reuşeşte să lumineze pe cei din jur cu un surâs ironic. Tăria lui este întemeiată pe principii - pe adevăr şi dreptate, pe ordine şi lege, pe datorie şi mărinimie - este dârzenia celui înţelept. Puterea celui slab este îndărătnicirea.

Punctele de vedere exprimate până aici, conştientizate prin diverse modalităţi, dau instituţiei în care lucrăm emblema unei şcoli adevărate, cu atmosfera specifi că normalului benefi c. Dragostea de şcoală, bucuria inaugurării fi ecărui an de învăţătură, sărbătorirea la sfârşitul lui a premianţilor, succesele, dragostea pentru dascăli, emoţiile tezelor, febra pregătirilor unor serbări şcolare, legile atât de frumoase ale camaraderiei şcolare şi alte valenţe dau culoare vieţii elevilor şi profesorilor din Colegiu. Elevii învaţă într-o şcoală frumoasă, cu bază materială de invidiat, cu colegi mulţi, manuale sufi ciente, laboratoare modern dotate, bibliotecă, sală şi bază sportivă încăpătoare, televiziune integrată, computere moderne ş.a., toate subordonate ideii de a învăţa şi educa. Nu lipsesc distracţiile, sportul şi excursiile. Se conferă statutul de elev ca fi ind o treabă foarte serioasă. Nu te poţi juca cu doisprezece ani din viaţă. Temelia celui mai de preţ edifi ciu - profesiunea - sunt cunoştinţele.

Întrecerile, discuţiile si îndemnurile promovate în cadrul diverselor activităţi cu elevii, traduceri de texte, analize literare, încercări literare de poezie şi proză, vizionări de spectacole, de fi lme, cooperări şi colaborări la revista Colegiului „Murmurul Jilţului” şi la alte publicaţii, chiar de specialitate, precum şi multe alte preocupări pentru o cultură multilaterală, călăuzesc elevii spre o concluzie care devine din ce în ce pentru mai mulţi credinţa că ceea ce înveţi trebuie făcut cu temeinicie. Concursurile pe obiecte, activitatea diversă, lectura, frecventarea muzeelor şi a unor expoziţii, lansări de cărţi în prezenţa unor personalităţi intelectuale, trăirea unei intense vieţi culturale, toate sunt subordonate învăţăturii - care este însăşi raţiunea de a fi şi a te numi elev. Transpuse toate acestea pe coordonatele vieţii şcolare, reiese cu limpezime nevoia încadrării totale în disciplina şcolară. Ştim că există printre elevi unii cu o concepţie adânc dăunătoare: „învăţ atât cât îmi dă ca temă şcoala, sau nici atât”, spun ei. Şi din comoditate ei adaugă:„nu avem timp să ne facem o cultură generală în afara orelor de şcoală pentru că avem atât de mult de învăţat pentru ore...”. E limpede pentru oricine că aceste cuvinte refl ectă mulţumirea cu puţin. Profesorul este acela care trebuie să sesizeze la timp asemenea lucruri. El nu leagă pe nimeni la un stâlp de caznă, mâna sa nu-i înarmată cu sabie, nici o pasiune fanatică nu-i desfi gurează chipul, dar ochiul său se înalţă limpede, luminos şi autoritar, priveşte deasupra tumultului iar raţiunea, cea eternă şi tăcut răbdătoare va aştepta neclintită. Timpul ei vine, revine întotdeauna.

Profesor Mihail Mărtoiu, fost inspector şcolar general

al judeţului Gorj

216

110 ANI DE ÎNVĂŢĂMÂNT, LA MĂTĂSARI

Am fost, recent, oaspeţii satului Croici, însoţindu-l pe deputatul PSD, Ion Florescu într-o acţiune de „luare de contact” cu oamenii şi locurile judeţului. Acţiuni care se desfăşoară săptămânal şi la care participă toţi parlamentarii pesedişti gorjeni, fi ecăruia fi indu-i repartizată, de către preşedintele organizaţiei judeţene, Nicolae Mischie, câte o numită zonă a Gorjului. Adunaţi la Şcoala generală Croici, care datează din 1926, (dar atestarea primelor forme de învăţământ primar pe aceste locuri se va aniversa în octombrie a.c., 110 ani!), sătenii au avut destule de spus parlamentarului gorjean. Nu atât despre conducerea administrativă de la Mătăsari (de care aparţine satul), cât despre problemele cu care se confruntă zi de zi: transportul lor şi al copiilor ce merg la şcoală la Mătăsari; alimentarea cu apă a gospodăriilor din sat; drumul comunal. Au vorbit despre “durerile” lor: V. Pamfi loiu (cel care a luat viaţa de la capăt, cum se spune, recalifi cându-se şi deschizându-şi o fabrică de mobilier de serie mică); Cristian Biţu (care a pus problema actualizării planului de dezvoltare economico-socială al localităţii); Ion I. Lupşoiu (preşedintele organizaţiei PSD Croici); viceprimarul Udrişte de la Mătăsari; decanul de vârstă din Croici, pensionarul Constantin Stoichiţoiu; prof. Ion Dădălău, directorul adjunct al C.N.T. Mătăsari, prof. Dumitru Dădălău, directorul Colegiului Naţional Tehnologic din Mătăsari, fi u al satului. În cuvinte simple, oamenii i-au spus deputatului Ion Florescu ceea ce-i „doare”: ar mai vrea un microbuz şcolar („maşina galbenă”) care să-i ducă şi să-i aducă de la liceul din Mătăsari pe copiii din Croici, deoarece pe timp nefavorabil, în special iarna, drumul de acces devine greu şi anevoios; ar vrea să fi e sprijiniţi pentru înfi inţarea unui dispensar şcolar la Colegiul Mătasari, unde învaţă peste 2000 de elevi; pentru satul lor îşi doresc îmbunătăţirea alimentării cu apă, oferind şi soluţia săpării unor puţuri de către CNLO datorită căreia, prin mineritul din zonă, au avut şi de lucru, dar şi de suferit. Toate acestea au fost ascultate cu atenţie de către deputatul Ion Florescu şi notate de către şeful de cabinet al acestuia, juristul Adelin Ungureanu. Nu li s-au făcut promisiuni deşarte oamenilor, au fost îndrumaţi să identifi ce singuri soluţii pentru a le fi mai bine în comunitatea în care trăiesc şi muncesc, urmând ca propunerile lor să fi e înaintate şi analizate la nivelul instituţiilor competente. Consiliul local din Mătăsari, consilierii care răspund de satul Croici, împreună cu oamenii locului suntem convinşi că vor pune umărul pentru ridicarea nivelului de viaţă în „satul dintre dealuri”. Am părăsit Croiciul şi pe oamenii săi cu promisiunea unei reveniri, în toamna acestui an, la “Fiii Jilţului” când se va aniversa acel secol şi ceva de învăţământ în Mătăsari.

Marius Becherete, “Gorjeanul”, nr. 3615

11 aprilie2003

217

MISS KAREN MARTIN LA MĂTĂSARI

Timp de două săptămâni, 08-22 februarie 2003, domnişoara Karen Martin, cetăţean american, din statul Ohio a fost oaspete de seamă în judeţul nostru. Scopul „vizitei” a fost acela de a contribui la pregătirea cadrelor didactice care predau limba engleză în vederea sporirii rolului şcolii româneşti în stimularea interesului elevilor pentru studierea, însuşirea şi utilizarea limbii engleze în comunicarea orală si scrisă, în orice relaţie interumană.

Pentru cititorii „MURMURULUI JILŢULUI” credem că este necesar să facem o succintă prezentare a oaspetelui nostru. Născută într-un mic orăşel, Sardis, din statul american Ohio, din familia unui renumit medic stomatolog şi fermier în acelaşi timp, Karen a studiat la Universitatea din Ohio State şi, la o frumoasă vârstă a tinereţii sale, reprezintă interesele şi dorinţele americanilor pentru sporirea gradului de cultură şi civilizaţie în întreaga lume. A sprijinit timp de opt ani de zile învăţământul din multe ţări africane şi europene printre care enumerăm Mauritania, Iordania, Marocul şi România. O fi re blândă şi de o sinceritate de invidiat,o„perlă americană” Karen este foarte apropiată de elevi şi cadrele didactice din unităţile vizitate. Vorbeşte frumos timbrat, clar şi coerent, se bucură de mediul ambiant creat, râde molipsitor, cântă vocal şi instrumental piese de mare virtuozitate din repertoriul universal, încât cu greu s-au derulat despărţirile de la şcolile pe unde a fost.

În judeţul nostru, Karen a avut un program destul de încărcat: instruirea profesorilor, cu o vechime de până la cinci ani, care predau limba engleză în şcolile din zonele defavorizate: Mătăsari, Urdari, Plopşoru, Runcu-Bâlta, Bălceşti, Bumbeşti-Jiu, Negomir-Raci, asistenţe la unele lecţii desfăşurate de cadrele din aceste localităţi, precum şi din municipiul nostru. Este de apreciat modul în care au înţeles şi s-au pregătit elevii şi profesorii de la aceste şcoli. Vizita la Mătăsari avea să fi e o uimitoare surpriză pentru oaspetele nostru drag. Primită cu multă căldură şi dragoste, elevii şi cadrele didactice au dovedit un interes crescând faţă de această activitate. Profesorii Ionela Ceauşescu şi Claudiu Lucan au demonstrat nu numai conştientizarea misiunii lor didactice, ci şi cultura personală, largile posibilităţi de comunicare în limba engleză, precum şi sentimentele faţă de oaspetele american. Aici, în laboratoare dotate recent cu calculatoare în valoare de peste un miliard şi jumătate de lei, în muzeul Jilţului s-au desfăşurat lecţii în variantă modernă şi spectacol folcloric bilingv. De asemenea, întâlnirea cu numerosul colectiv didactic a pus în evidenţă similitudinea preocupărilor dascălilor din cele două ţări, dorinţa de a se cunoaşte, reciproc, cât mai multe din experienţa dobândită în domeniul instruirii şi educaţiei tinerei generaţii. Primirea călduroasă cu participarea unui număr mare de elevi ai colegiului, calitatea activităţilor didactice, implicarea de nedescris a directorului Dumitru Dădălău în conceperea, organizarea şi desfăşurarea acestei acţiuni se pot deduce

218

uşor din cuvintele inserate de Karen în „Cartea de Onoare” a şcolii: „You have an excellent school and an excellent director! Thanks again. Best of luck in the future. Sincerely, Karen Martin, U.S.Embassy” sau din adorabila felicitare adresată „Boss-ului” de 1 Martie; „Thank you again for a memorable visit to your school”. (O excelentă şcoală şi un excelent director. Mulţumesc din nou. Mult noroc în viitor. Cu sinceritate! Mulţumesc din nou pentru memorabila vizită în şcoală. Karen Martin).

O acţiune, un rezultat care ne bucură, ne stimulează. Dorim tuturor cadrelor didactice din Gorj multe si însemnate rezultate în munca lor nobilă.

Prof. Luminiţa - Mili POPESCU, inspector şcolar de specialitate

GÂNDURI DESPRE KAREN MARTIN

Ionela POSTELNICU. După ce domnul profesor de limba română ne-a anunţat că am avea o vizită importantă în şcoală şi ne-a precizat numele persoanei, cu toţii am rămas plăcut impresionaţi şi oarecum speriaţi de această vizită. Profesoară de engleză fi ind, afl ată în a şaptea lună de vizită în România, Karen Martin, a asistat la orele de engleză a numeroşi elevi din toată ţara, făcându-şi impresii numeroase. Ultima impresie avea să şi-o facă despre noi, elevii din Mătăsari. Vizita dumneaei în şcoală, ne-a făcut să fi m mai încrezători, mai siguri pe noi. La început, la prima vedere, s-a părut o persoană mai distantă, căreia nu-i place să comunice, însă... ne-am înşelat. În momentul când ni s-a oferit posibilitatea de a-i pune întrebări, am ridicat mâna, şi am rostit: „ What is your opinion about Romania?” şi dânsa mi-a răspuns cu o căldură ce m-a cuprins şi mi-a dat curaj să-mi continui dialogul: „It’s very cold here”. Într-adevăr, este foarte frig la noi în ţară, dar noi nu simţeam frigul, pentru că eram învăluiţi de o căldură pe care nu ne-o puteam explica. Ochii dânsei, mari şi albaştri, ne stăpâneau şi ne îndemnau la comunicare. Chipul vesel şi glasul cald, dulce, zâmbetul, demonstrau faptul că este o persoană sociabilă, fără pată de răutate, cu sufl etul curat. Din dialogul purtat, a rezultat faptul că este singură, nu are o jumătate a vieţii, o companie pentru viaţa pe care o duce, însă nu se simte singură. Ne-a explicat un lucru pe care noi îl ştiam deja: „My family, are the most important people in my life, and that way l’m not feeling alone.” Ne-a mărturisit că, acum, după şapte luni de depărtare de casă, de familie, se simte singură, pentru că vorba aceea: „Nicăieri nu e mai bine ca acasă.” Felul în care vorbea, în care povestea lucruri din viaţa dumneaei, cum a întâlnit vedete TV, cum ştie patru limbi (ne-a vorbit chiar şi în arabă) şi mai ales ştie să aprecieze ceea ce are, ne-a determinat să fi m mai realişti, să vedem mai clar norocul şi onoarea cu care ne-a binecuvântat Dumnezeu prin vizita lui Karen în această şcoală din localitatea noastră. Încă o lumină în viaţa

219

noastră de elevi, alături de multe altele anterioare, aprinsă de cel pe care Karen l-a lăudat:„Your director, is a good person. He has a big soul and he makes very much for you. You should be proud, because you have a such beautiful personne to coordonate you.” Acest lucru ne-a convins total de faptul că ştie să aprecieze şi ceea ce vede, pentru că, a rămas profund impresionată şi de laboratorul de informatică, în care am întâmpinat-o. Şi, cum spunea Mircea Eliade: „Deasupra tuturor gloriilor efemere şi deşertăciuni legate de patimile noastre omeneşti,un singur punct rămase fi x, neclătinat de nici o catastrofă istorică, “geniul”, pentru că aşa este Karen, un geniu, prin modul în care priveşte viaţa şi prin felul său de-a fi , alături de multe alte genii.

Alexandra BĂDOI. 18 februarie 2003 a devenit o adevărată sărbătoare pentru noi, o zi în care obiceiurile străvechi se îmbinau cu tot ce e modern. În şcoala noastră, pentru prima dată a venit o domnişoară profesoară forte modestă, Karen Martin din America. A fost întâmpinată cu pâine şi sare, apoi a vizitat şcoala noastră. După ce a asistat la câteva ore de limba engleză, a venit la muzeul şcolii. Acolo i-am pregătit o surpriză. Elevii clasei VIII B au pregătit o şezătoare în limba engleză. Toţi copiii lucrau ceva; fi e ţeseau la război, tricotau, torceau, fi e făceau coşuri sau mături. Aşa cum se face în şezătorile româneşt, i-am spus glume, proverbe în limba engleză şi am cântat.

Am avut o mare surpriză din partea domnişoarei Karen: după ce s-a terminat şezătoarea, ne-a spus o glumă şi a cântat la chitară foarte frumos. A gustat mâncărurile noastre tradiţionale, a dat mâna cu fi ecare dintre noi şi a făcut fotografi i. Se simţea şi emoţia noastră, dar mai ales emoţia dumneaei. E o persoană foarte sensibilă, drăguţă, modestă şi cu un sufl et mare. Sper să nu uite niciodată şcoala noastră şi să mai vină pe la noi, pentru că sunt convinsă că fi ecare dintre noi va păstra această amintire plăcută ş,i poate, dacă vreodată vom călca şi noi pe pământ american ne vom aminti cu siguranţă de domnişoara Karen Martin.

Dumitru Alin BURĂU. Karen Martin este o profesoară din S.U.A, care a venit la noi în ţară pentru a vedea cât de bine se vorbeşte limba engleză în şcolile româneşti. Când am afl at că şcoala noastră va fi vizitată de o americancă şi că va trebui să ţinem o oră deschisă la care va asista şi Karen, am rămas înmărmuriţi. Înainte de a vizita colegiul nostru, Karen a vizitat şi celelalte licee din judeţul Gorj. Pe data de 18.02.2003, când Karen era aşteptată să ne viziteze şcoala, toţi aveam emoţii şi ne rugam ca totul să se desfăşoare cu bine. La ora 11 fi x, Karen a sosit şi a fost condusă în cabinetul de limba română, unde noi o aşteptam, după care ora a început. Noi, împreună cu doamna dirigintă Ceauşescu Ionela, i-am prezentat imagini despre judeţul Gorj. După toate prezentările, Karen s-a oferit să-i punem întrebări, la care ea ne-a răspuns cu multă bucurie şi mult calm. Ne-a povestit despre şcolile din S.U.A, care sunt foarte diferite de ale noastre, despre tinerii americani, cărora le place să navigheze pe internet şi să se joace pe jocuri video şi despre sporturile americane.

220

Nouă ni s-a părut că este o persoană frumoasă, comunicativă, plină de umor, căreia îi plac foarte mult copiii şi sperăm că a plecat cu impresii foarte bune despre şcoala noastră.

„PERFUZII CU CERNEALĂ”- de Liliana Hinoveanu -

Domnul director Dumitru Dădălău: „Stimaţi invitaţi, cadre didactice, dragi elevi! Sărbătorim astăzi un eveniment deosebit în viaţa şcolii noastre, premergător, sărbătoririi a 153 de ani de la naşterea poetului nepereche, Mihai Eminescu. Este o zi frumoasă, este o zi superbă, în care oaspeţii noştri dragi au ţinut cu tot dinadinsul să fi e alături de noi la această mare întâmplare de sufl et.

Daţi-mi voie, ca la acest moment aniversar să salutăm distinsele doamne, titani ai microfonului oltenesc, pe doamna Liliana Hinoveanu şi doamna Ioana Dinulescu; cu acelaşi respect, îl salutăm, ca de fi ecare dată, pe bunul nostru prieten, profesorul Ion Sanda, directorul Direcţiei Judeţene de Cultură şi Patrimoniu Gorj. V-aş ruga să nu epuizaţi aplauzele, căci pe drum se afl ă domnul inspector general din Ministerul Educaţiei şi Cercetării, domnul profesor Stelian Ursu, domnul inspector general Nicolae Mergea de la Inspectoratul Judeţean Gorj, iar în fuga timpului, directorul Radioului Craiova, Mircea Pospai, aleargă cu cât o putea la oră să ne prindă aici, în această activitate. De asemenea, suntem onoraţi de prezenţa presei, ca de fi ecare dată, oameni de primă mărime, condeieri de sufl et ca Nicolae Giorgi de la „Gorjeanul” şi alţi prieteni de la „Adevărul de Gorj”, „Informaţia Gorjului”şi alte publicaţii de la noi, din judeţ. Aş vrea să-mi daţi voie să deschid această manifestare de sufl et, amintindu-vă că ea a fost pregătită cu mult timp în urmă şi este o mare cinste şi onoare să poţi să aduci din şpalt o carte care să fi e lansată, nu în mijlocul Craiovei, nu în oricare alt municipiu din Oltenia, ci, aici, în Mătăsarii Gorjului, care a fost de-a lungul anilor portdrapelul Radioului Craiova. Această carte se numeşte „Perfuzii cu cerneală” şi poartă semnătura distinsei doamne Liliana Hinoveanu, poetă şi publicistă. Născută din părinţi de dascăli, într-o localitate a Mehedinţiului, cochetează cu poezia încă din tinereţe, şi părinţii, în special tatăl, cu ochii albaştri, o învaţă să iubească „Cuibul cu guguştiuci din plopul înalt din faţa casei” şi să lege cuvintele unele de altele pentru a crea cele mai frumoase propoziţii în limbă română.

Doamna Liliana Hinoveanu vine, de fapt, pe o linie post-modernistă, încadrându-se foarte bine în poezia stănesciană şi soresciană, având în vedere că prin tot ceea ce a scris până acum, cuvintele scrise pe hârtia albă, reprezintă o stare de fapt. Să îţi propui să faci poezie în această perioadă este un lucru extraordinar, întrucât distinsa noastră invitată astăzi nu face nimic altceva decât

221

să vină să ne dea nouă sentimente şi aceste sentimente, care pătrund prin furtuna vremii le dă vieţii...şi dacă sunteţi cuminţi şi ascultători s-ar putea, mi-a promis, că ni le dă şi pe gratis, drept pentru care-i mulţumim. Să faci echilibristică între „un ion negativ şi un ion pozitiv”, să vii să magnetizezi un sufl et cald şi iubitor de frumos, iată ce a putut să facă mai bun Liliana Hinoveanu, împreună cu soţul şi familia sa, să ne dea nouă, cititorilor din Oltenia, tot ceea ce este mai frumos în limba română, tot ceea ce este mai frumos în dulcele dor universal. A fi la Radio Craiova, a face poezie, a fi în contact permanent cu oameni de diferite speţe iată un mod durabil de a face poezie, iată cum se leagă cuvintele unele de altele şi iată cum starea de fapt se transformă într-o existenţă perpetuă şi, iată, că doamna Liliana Hinoveanu planează deasupra noastră, a tuturor şi lasă urme puternice în poezia modernă contemporană. Este plăcut să avem asemenea scriitori în mijlocul nostru, mai ales că noi în această «vale a luminii” încercăm să ţinem pasul cu timpul şi departe de biblioteci, de librării, departe de acei ce sunt în contact permanent cu condeiul, încercăm din când în când să ne întâlnim cu oaspeţi dragi, cu oameni ce ştiu să facă poezie, cu oameni care se întâlnesc acolo sus, cu oameni ce au dus lirismul pe cotele cele mai înalte. De aceea, ca să lăsăm şi pe alţii să-şi spună cuvântul să lăsăm sufl etul doamnei care e ca o Veneţie într-o gondolă să se bucure de liniştea sufl etească a celor ce suntem prezenţi aici şi să înţeleagă că cei peste 2000 de elevi ai C.N.T. Mătăsari împreună cu cele 120 de cadre didactice o iubim, o stimăm, o respectăm pentru tot ceea ce face.

Vă felicităm, stimată doamnă, pentru tot ceea ce aţi scris până acum, pentru faptul că ne lăsaţi nouă, urmaşilor, o poezie frumoasă, o poezie care încântă pe orice cititor, o poezie care poate să tresalte sufl etul fi ecărui cititor şi în special pe cel al tineretului zilelor noastre. Vă dorim ca viaţa să vă ofere în continuare noi posibilităţi de a scrie cât mai multe cărţi şi, dacă aţi putea,să le lansaţi în Mătăsari. Am făcut o convenţie la începutul acţiunii noastre şi daţi-mi voie să-l invit în continuare pe domnul director al Direcţiei de Cultură, Patrimoniu şi Culte, domnul Ion Sanda, profesor, care, vedem noi ce va spune înainte de a se duce la iubirea dumnealui dintâi, Grupul Şcolar „Gheorghe Magheru”

„Stimate domnule director, Mitică Dădălău, înalte şi distinse reprezentante ale scrisului românesc: Liliana Hinoveanu şi loana Dinulescu, înalt distins corp profesoral din Colegiul Mătăsari, dragi elevi, prieteni ai versului şi ai «Versului» românesc. Ne afl ăm într-un moment de înaltă sărbătoare, spuneam cu alte prilejuri că, dacă aş fi un legiuitor, aş numi ziua de 15 ianuarie, ofi cial, nu ştiu prin ce ordonanţă sau lege «Ziua naţională a limbii şi a literaturii române” şi aş mai numi-o «Domnul Eminescu”. lată-ne-n preajma zilei de 15 ianuarie, aici la Mătăsari, în acest cadru sărbătoresc, cu buchete de bucurii spirituale ce vi le aducem din adâncul sufl etelor noastre. De nenumărate ori am venit aici, vin şi voi veni de câte ori voi fi invitat, voi veni cu cea mai mare plăcere pentru că am fost primit cu o căldură nemaipomenită de oamenii minunaţi ai acestor locuri.

222

Fără îndoială «omul sfi nţeşte locul», dar va trebui în continuare să sfi nţească locul şi locurile. Desigur este greu să-ţi aduni cuvintele să spui tot ce-ai vrea tu mai frumos într-un cadru sărbătoresc...dar, aşa cum ne pricepem ne exprimăm bucuria că suntem împreună cu dumneavoastră la lansarea unei cărţi deosebite de poezie ce va poposi la dumneavoastră în bibliotecă şi o veţi răsfoi toţi, este cartea distinsei poetese, a doamnei Liliana Hinoveanu despre care vorbea ilustrul dumneavoastră director Mitică Dădălău, omul care peste tot pe unde s-a dus a sfi nţit locul. Cartea se numeşte «Perfuzii cu cerneală”. Am primit-o acum 2 ore, am răsfoit-o în grabă, ca orice om curios, şi îngăduiţi-mi şi mie să transmit în faţa dumneavoastră şi cu ajutorul dumneavoastră, felicitări pentru poetesa Liliana Hinoveanu pentru reuşita aceasta şi nu numai.

În mare grabă am putut să-mi dau seama că Liliana Hinoveanu rămâne în acea atmosferă poetică despre care spunea domnul director Mitică Dădălău, atmosferă poetică strănesciană sau soresciană. Este o poezie contemporană care ne unge sufl etele, o poezie încărcată de subtile adevăruri. Daţi-mi voie să încerc să vă conving citindu-vă doar o singură poezie din această carte «Perfuzii cu cerneală”, a Lilianei Hinoveanu. «Rodia» (36). Felicitări Liliana Hinoveanu, vă aşteptăm cu noi volume şi cu aceeaşi bucurie pentru a ne revedea, nu numai în Mătăsari, ci şi în alte locuri în acest «Gorj de pasăre măiastră” sau în acest Gorj,despre care o tânără şi frumoasă poetesă spune că «seamănă, măi omule, Gorjul meu cu Soarele”.

Permiteţi-mi să vă citesc o poezie ce-am făcut-o cu ani în urmă când eram în tabăra de la laşi, am scris-o chiar la Bojdeuca din Ţicău. Însoţeam cu grijă tineri elevi de la mai multe licee, grup din care făceau parte şi doi elevi de la Liceu, pe atunci, din Mătăsari. Trei zile, unul dintre aceşti copii n-a prea vorbit, iar eu i-am adunat la mine şi am spus «Copii, avem un program, în care trebuie să publicăm şi nişte versuri»,iar el a spus: «Domnule profesor, uitaţi şi de la mine câteva versuri”; vă rog să mă credeţi că m-a uluit. Am luat legătura cu domnul Director Dădălău şi i-am spus: «Vezi că ai un mare poet acolo” şi, vă rog, dacă-l întâlniţi să-i transmiteţi că profesorul Sanda îl roagă să nu renunţe la condei, căci este un talent extraordinar. Este vorba de Alin Dobromirescu.

Domnul director Dumitru Dădălău: „Care acum este profesor aici!” Domnul Ion Sanda: „O surpriză extraordinară şi cred că locul lui este

lângă noi. Eram împreună cu el şi cu ceilalţi membri ai echipajului la Ţicău şi acolo m-au răscolit amintirile şi ţinuturile acelea încărcate de istorie şi de pitoresc şi am scris următoarea poezie:

«Unde eşti Mihai, bădiePe ce căi îmi rătăceştiChip frumos cu negre pleteVânt dinspre nemurireÎn pridvor de Ipoteşti...»

223

Domnul director Dumitru Dădălău: „Mulţumim domnule profesor Sanda pentru toate cuvintele frumoase spuse la adresa acestei instituţii, la adresa copiilor noştri dragi, la adresa colegilor mei pe care-i iubesc şi-i stimez ca de fi ecare dată. Am aici un grup de liceeni care încearcă să ne aducă în faţă câteva din creaţiile doamnei Liliana Hinoveanu. Mulţumesc copii, o invit pe doamna loana Dinulescu, cea care conduce de ani buni “Agora Literară”, cea care pune pecetea pe destinul multor scriitori din această ţară. «Dacă pe aici nu se trece, pe aici se trece!»”

Doamna Ioana Dinulescu, Radio Oltenia Craiova: Bună ziua prieteni şi bună vă fi e inima. Ne întâlnim într-o zi cu un Soare extraordinar, un Soare chiar mai însorit decât Gorjul domnului lon Sanda, o zi nemaipomenită. Sunt pentru a doua oară aici, la liceul din Mătăsari, la Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari şi mă bucură că pe o hartă puţin cam confuză cultural, nefi ind vorba de Gorj, ci de faptul că ne afl ăm într-o comună, se întâmplă lucruri minunate. Datorită domnului Director, dar şi celorlalte cadre didactice şi bineînţeles şi datorită elevilor din acest liceu. V-aş spune că la 15 Ianuarie, la Memorialul Ipoteşti, în apropierea oraşului Botoşani se va înmâna premiul naţional Mihai Eminescu unuia dintre marii poeţi sau poete ai acestei ţări, mari contemporani afl aţi în viaţă.

Rugămintea mea de cititor al lui Mihai Eminescu ar fi ca profesorii de limba şi literatura română din acest colegiu din Mătăsari, să facă o lecţie despre poezia acelui poet contemporan, căruia i s-a înmânat premiul, pentru că, din păcate, în manualele de literatură contemporană lipsesc sau sunt reprezentaţi absolut precar. E bine să ne întâlnim în ajunul «Zilei de aur» a literaturii române, ziua naşterii poetului naţional Mihai Eminescu, ziua trecută în scripte pentru că se mai discută încă problema zilei reale,dar ne interesează, deocamdată, aici şi acum şi mi se pare momentul cel mai potrivit pentru a lansa o carte, mai ales că este o carte de poezie. Despre Mihai Eminescu v-aş invita să ascultaţi mâine seară emisiunea «Agora Literară”, ediţie specială «Mihai Eminescu”. Acolo îi veţi asculta pe oamenii care îl citesc, sunt şi scriitori dar, sunt întâi şi întâi cititori ai lui Mihai Eminescu cu atât mai mult cu cât această emisiune cere şi un concurs de fi delitate şi m-aş bucura să răspundeţi corect la întrebarea concursului şi să primiţi un premiu ce constă în cărţi, premiu substanţial, din partea Radioului Oltenia Craiova, al sponsorilor noştri.

Colega mea, Liliana Hinoveanu se trage dintr-o familie în care mai există un poet, mai în vârstă decât Liliana: llarie Hinoveanu, este fratele tatălui ei, deci are precedent în familie, fratele tatălui este inginer, dar scria poezii din tinereţe aşa cum şi Liliana scrie de mult poezii, dar a îndrăznit abia cu câţiva ani în urmă să-şi dea către cititori rodul inimii şi al minţii ei. Eu v-aş recomanda-o s-o citiţi, o să vă placă cu adevărat. Scrie modern, dar scrie cu sensibilitate şi cum trebuie să scrie, adică pe înţelesul cititorilor, însă aş ruga-o să facă un lucru care nu se întâmplă la astfel de împrejurări,dar să facem o excepţie căci, cine-şi citeşte

224

creaţia mai bine decât creatorul.” Domnul director Dumitru Dădălău: „Mulţumim doamnă Dinulescu,

daţi-mi voie să-l invit pe domnul Mircea Pospai să ne adreseze gândurile sale. Domnul Mircea Pospai, directorul Radioului Oltenia Craiova: „L-am

rugat pe domnul Dădălău s-o lase pe Liliana ultima, fi ind sărbătorita zilei. Am venit aici cu mari emoţii şi n-am venit pentru a împlini o datorie faţă de domnul director Dădălău, căruia i-am promis de ani buni că vin la Mătăsari, ci faţă de mine, căci locurile acestea le-am îndrăgit cândva, într-un anumit mod.

Prin nişte ani, în1978, tipăream o carte, se numea «Amintiri din Valea Luminii”, în 1983 o alta «Cântec la cumpăna apelor”, şi pe atunci locurile acestea-şi schimbau puţin înfăţişarea, începea mineritul să le readucă la o altă viaţă. Doi oameni extraordinari de atunci, Gavril Baican şi Nicu Bercea, erau cei ce deschideau mineritul, mi-au devenit prieteni, unul a fost şi prefect de Gorj o bucăţică de vreme, altul este Secretar de Stat în Ministerul Industriei, dar şi-a lăsat ideile de atunci, amprenta şi eu pot să spun cu mâna pe inimă că din gândurile frumoase de atunci, din toate câte şi le doreau oamenii o bună parte dintre lucruri s-au împlinit. Faptul că este la Mătăsari, la sat, un Colegiu aşa, este o fi lă extraordinară extrasă dintr-o poveste deosebit de frumoasă şi că se mai întâmplă să fi e în fruntea acestui Colegiu oameni ce au reuşit să facă lucruri pe care dumneavoastră le simţiţi mai bine decât noi, cei din exterior, este iarăşi o împlinire superbă. Am să vorbesc puţin şi despre colega mea Liliana Hinoveanu, deşi sunt pus într-o mare încurcătură. Eu nu pot spune că am scris poezie, o singură dată m-am jucat puţin cu versurile, într-o carte, în rest am scris proză sau de-ale istoriei. Am lângă mine două poete şi două colege, loana Dinulescu, autoare a opt cărţi de poezie şi Liliana Hinoveanu, care este acum la a patra carte de poezie. Liliana Hinoveanu m-a luat pe neaşteptate acum vreo şapte ani când a venit la mine cu o carte superb colorată, «Poveste de Paşte», şi apărea chiar în săptămâna Paştelui. Am citit poveştile, poeziile şi am redevenit copil. A scris după aceea alte două cărţi, «Spre o altă pedeapsă” se numea una din ele; şi vine acum cu această carte «Perfuzii cu cerneală». Cred că şi titlurile spun nişte lucruri, nu voi intra în critica acestei cărţi, dar de la acea primă carte, până la cea din urmă se simte un transfer în ceea ce constă modul de a privi lucrurile. M-am gândit că Liliana doreşte să ne ducă cu gândul la ideea unei însănătoşiri a ceea ce se afl ă în juru-ne şi că nişte «Perfuzii cu cerneală” nu înseamnă nimic altceva decât cuvântul care însănătoşeşte sau vindecă şi, citind cartea am constatat că nu pot fi departe de adevăr aceste moduri, simple totuşi, în această clipă de a judeca. Am mai păstrat foarte puţin din ceea ce în cărţile anterioare mai găseam ca versuri şi mi-aş îngădui să citesc doar două strofe zise într-o poezie: «eu vindeam baniţa cu un pol/dar şi polul s-a transformat într-omie/numai sufl etul se mai vinde degeaba /când măria-sa gândul-îmbie /şi ne-am pus pe udat hăul din noi /din fântâna de gânduri/doar copilăria aş vrea s-o ascund/acolo-ntre rânduri»

225

Şi cu asta am trecut de Liliana Hinoveanu a altor ani si a altui mod de a scrie şi o găsim pe Liliana Hinoveanu găsindu-se încet pe sine zice: «Recunosc că nu am reuşit să mă autocaracterizez: / Recunosc spăşită că nu am reuşit să mă autocaracterizez / Fiecare schimbare meteo mă tulbură, dar/ Câte nu tulbură apele/Şi aşa prea tulburate / Vorbesc singură dimineaţa/La prânz, seara şi, mai ales, noaptea / Despre mine nu ştiu ce să spun /Să trăieşti într-un spaţiu care nu îţi prieşte / Suspiciunea este fl oarea invidiei / Cunoaştete ca să-i poţi cunoaşte pe alţii / prin tine /Am crescut fără să ştiu cum, de ce / Am vorbit mereu / Am tăcut la fel/Numai astăzi cine sunt, nu ştiu». Şi mai găsesc preocuparea care poate că este a omului de radio şi a scriitorului şi a poetului care-şi trimite mereu gândurile către alţii preocupat totuşi căci, iată, gândurile acestea s-ar putea să fi e purtate pe umeri de cineva şi zice: “Dacă mai scriu un cuvânt poate/ îmiamintesc gândul de ieri/ Câte gânduri nu mi-au trecut prin cap / Şi câte cuvinte în limbile pământului / Un gând, cel de ieri, le-a gonit pe toate/Care încotro/ Ultimul chiar se ascunse în umărul lui Atlas / Prea multe probleme pentru un amărât de gând/Cine ştie pe capul cui va cădea. / Îl priveşte.»

Şi mai priveşte Liliana Hinoveanu în ultima poezie a volumului la ceea ce ar putea să ne pască la început de mileniu, când ar trebui să fi m un pic mai altfel, dar ea într-un scepticism din poezie are un optimism pe care ar trebui să-l găsim dincolo de rânduri. Zice: «Lenea a devenit o stare de spirit naţională/De voie, de nevoie s-a cuibărit în fi ecare dintre noi/ O fi adus-o cineva clandestin / Precum porumbul / Şi mămăliga noastră de viaţă/s-a dus pe apa sâmbetei şi a lenei / treptat toate cuvintele care preamăreau / hărnicia / au dispărut, le-au ignorat dicţionarele / aruncându-le la coşul de gunoi al istoriei / o nouă limbă s-a născut / din neatenţia celor de la vamă / un virus într-o lume de hacheri.”

Liliana Hinoveanu, care reuşeşte să ne facă prin poezie să gândim dincolo de ceea ce este, poate, în jurul nostru în fi ecare clipă, la ceea ce poate să fi e şi mai departe de noi şi în clipa prezentă şi în viitor. Felicitări şi la mai mult!”

Domnul director Dumitru Dădălău: „Mulţumim domnule director pentru cuvintele calde spuse la adresa Lilianei Hinoveanu, iar domnul Sanda vrea să vă revigoreze:”

Domnul Ion Sanda: „Vreau şi eu să mulţumesc domnului director pentru vorbele ce le-a adresat în faţa noastră, a tuturor, pentru gândurile de bine ce ni le-a transmis şi pentru că este alături de noi, spunând şi pe alte meleaguri. Mulţumim şi poeteselor noastre că se afl ă lângă noi într-o astfel de sărbătoare. Vreau să vă anunţ că Ateneul Naţional Brâncuşi nu s-a mai deplasat de vreo 12-13 ani pentru că el dispăruse. Vremurile şi-au spus cuvântul, dar vreau să vă aduc o bucurie spunându-vă că a fost aprobat de către Ministerul Culturii, din nou Ateneul Naţional Constantin Brâncuşi. La Forumul Naţional de la Craiova şi Bucureşti, domnul Ion Iliescu spunea printre altele că au dispărut ateneele, dar la noi în Târgu-Jiu Ateneul se redeschide şi vă aşteaptă cu braţele deschise. Ateneul a fost

226

o rampă de lansare pentru foarte multe talente. Mi-aduc aminte că am poposit cu Ateneul aici la Mătăsari şi aşa cum vă spuneam despre Alin Dobromirescu, era un ţânc prin clasa a VI-a, a venit pe scenă, mi-a cerut microfonul, a recitat şi a fost magnifi c, iar cu noi în sală este acum şi se poate arăta, şi este unul dintre cei mai mari artişti ai Gorjului, artişti fotografi ce a avut expoziţii peste graniţele ţării în Japonia, Doru Dădălău. Felicitări Doru, la tine acasă şi succes în continuare! Având o voce impecabilă aici, Nebancea Dănuţ, aş vrea să-l invit, împreună cu Alin la Ateneu să se poată afi rma.”

Doamna Liliana Hinoveanu: „Emoţiile nu m-au părăsit, ci din contră se amplifi că de fi ecare dată când vin aici. Această carte apare ca şi prima mea carte, ele n-ar fi apărut dacă n-ar fi fost cineva să mă impulsioneze. Printre cei ce m-au împins de la spate este şi domnul profesor de limba şi literatura română, Dumitru Dădălău şi-i mulţumesc pentru aceasta, pentru că m-a făcut să grăbesc lansarea cărţii care este un dar de Crăciun. Mă bucur că «lăsarea la apă» să folosesc aşa un termen ce s-a încetăţenit ca o metaforă ce o veţi prelua dumneavoastră, această carte. Vreau să-i mulţumesc domnului Dădălău, este meritul dânsului, că pe această carte există o poză. Şi,iată, că mă mai leagă ceva de Mătăsari, poate că aşa a vrut Domnul să apară această carte în Mătăsari, această fotografi e a fost făcută tot de un Crăciun aici la Mătăsari, când a fost prezent Mitropolitul Olteniei. lată cum toate drumurile duc către Mătăsari şi cred că este un lucru extraordinar că această carte se lansează aici.

Mulţumesc colegilor că mi-au fost alături, poeta loana Dinulescu a fost un exemplu permanent pentru mine în ceea ce priveşte creaţia literară. Vreau să-i mulţumesc domnului Mircea Pospai pentru toate lucrurile ce le-a făcut,căci a constituit un exemplu pentru mine, căci eu sunt mai delăsătoare, trebuie să fi u impulsionată, dar până la urmă izbândesc, mă caracterizează zodia scorpionului.

Mulţumesc domnului Sanda că mi-a fost alături şi nu îi scriam eu în carte «patron al culturii gorjeneşti»,un exemplu,îl spun aşa pentru că dânsul a păstorit foarte mulţi ani cultura gorjeană şi este şi dumnealui un om care ştie ce trebuie să facă. Vreau să mai mulţumesc familiei mele care m-a ajutat să fi u ceea ce am vrut şi care-mi este alături în continuare. Emoţiile mă copleşesc, iar tinerii ce mi-au recitat versurile în afară de faptul că a fost cea mai bună recitare a versurilor mele m-au făcut să văd dragostea lor pentru poezie, «PERFUZII», «MEMORIA», «DEPENDENŢĂ» (poezii recitate de Liliana Hinoveanu)

Vă doresc să rămâneţi aici aceeaşi iubitori de literatură, să rămâneţi sănătoşi şi iubiţi.

Domnul director Dumitru Dădălău: „Felicitări încă o dată doamnei Liliana şi, daţi-mi voie, să-i fac o surpriză, surpriză de care nu ştie nimeni, nici colegii, nici elevii, nimeni. Am adus-o aici pentru dumneavoastră pe Elena Miniş Trancă din Mehedinţi”. A urmat un spectacol în cinstea doamnei Liliana Hinoveanu, spectacol care a pătruns în inima fi ecărui oltean.

227

Domnul director Dumitru Dădălău: „Domnule Inspector General Nicolae Mergea! Săvârşim una dintre cele mai frumoase activităţi ce s-au desfăşurat în Mătăsari vreodată. Acţiunea aceasta prefaţează ziua de mâine, când se împlinesc 153 de ani de la naşterea poetului nepereche al literaturii române, dar aş vrea să fac public aici faptul că astăzi inaugurăm suita de manifestări cultural artistice în cinstea împlinirii a 110 ani de învăţământ în Mătăsariul Gorjului.

Iată că, această acţiune a fost un preambul şi daţi-mi voie, domnule Inspector General, să punctez doar câteva direcţii spre care ne îndreptăm în 2003. O primă direcţie ar fi ca în Mătăsari să existe o reţea de învăţământ stabilă, dinamică, care să menţină cei 2.079 de elevi în această instituţie de învăţământ, o reţea care să aibă toate profi lurile şi specializările.

De aici, adaug pe cea de-a doua, ca toate cele 120 de cadre să fi e stabilizate în instituţiile învăţământului din Mătăsari. A treia direcţie este constituită din ridicarea ştachetei de învăţământ la olimpiadele şi concursurile şcolare, la cele 2 concursuri naţionale şi toate celelalte. A patra direcţie este să permanentizăm acţiunea extracuriculară de care avem atâta nevoie, să organizăm serbările primăverii, zilele absolventului şi târgului ofertei educaţionale unde să-i aducem din nou pe cei 500 de elevi din sfera noastră de infl uenţă. Voi continua cu Zilele învăţătorului, ale liceului, Sărbătoarea Fiilor Jilţului. Aceste acţiuni implică întocmirea unor documente ce vor rămâne pentru viitorime.

Suntem datori, noi cei de acum, să dăm prima monografi e a Mătăsariului, monografi e pe care nu o are. Să cuprindem în interiorul unor coperţi de carte dezvoltarea învăţământului timp de 110 ani, ceea ce înseamnă să etalăm valorile Văii Jilţului. Din Mătăsari, avem fi guri măreţe, ambasadori, generali, medici, profesori universitari ce-i aşteptăm, în a treia sâmbătă a lunii octombrie să vină să ne întâlnim cu satul, cu părinţii, să ne regăsim. Să facem o antologie de versuri, să continuăm cu revista şi să obţinem noi titluri în viitor. Este un program greu, dar şi noi fi ind ambiţioşi vom dovedi, atât elevii,cât şi profesorii, că vom avea un cuvânt important de spus în viitor. Mulţumesc ministerului, Radioului Craiova, domnilor directori că ne-aţi ajutat să fi m un duşman de temut pentru adversarii noştri, celelalte colegii.”

Domnul inspector general Nicolae Mergea: „Domnule director, dragi elevi, stimate cadre didactice, dragi invitaţi, la fi nalul unei astfel de activităţi încheiată deosebit, conştientizez faptul că nu-şi au rost prea multe cuvinte, totuşi sunt impresionat de această manifestare, domnule director, arătând înainte principalele aspecte ale Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari.

La început de an, vreau să vă transmit din partea Inspectoratului Judeţean «La Mulţi Ani!»,să felicit pe doamna Liliana Hinoveanu pentru modul în care refl ectă activitatea şcolară din judeţul Gorj şi regiunea Oltenia, asta denotă că ne cunoaştem şi sper să păstrăm legăturile ce există şi vreau să vă spun că este un sprijin etern pentru noi, Radioul Craiova si vă mulţumim încă odată pentru

228

efortul ce l-aţi depus venind astăzi aici, pentru a lansa cartea respectivă. Am urmărit activitatea liceului din Mătăsari încă din 1990, de când mă

afl u la inspectoratul şcolar. Mi-amintesc când un grup foarte restrâns de cadre didactice făceau eforturi pentru a susţine această şcoală, de a dezvolta specializările acestei zone. Lată, că astăzi, după 13 ani, liceul din Mătăsari este unul din cele mai mari din judeţ şi printre liceele mari ale ţării. Vreau să vă spun că şi noi dorim să avem o reţea de învăţământ în judeţul Gorj distribuită uniform în mediul rural şi urban, astfel încât voi elevii şi părinţii dumneavoastră să nu faceţi eforturi mari de deplasare de acasă, căci carte se învaţă peste tot.

Noi, la nivelul Inspectoratului Şcolar, suntem foarte mulţumiţi de ceea ce se întâmplă în C.T. Mătăsari şi sprijinim în măsura în care putem, acest liceu. Vă asigurăm tot sprijinul nostru! Vreau să felicit conducerea liceului din Mătăsari şi colectivul profesoral, pentru efortul ce-l fac, efort vizibil, pentru a fi şi aici o şcoală adevărată cu profesori buni şi elevi eminenţi ai judeţului Gorj. Vă doresc tuturor mult succes în noul an şi numai bine!”

Domnul director Dumitru Dădălău: „Vă mulţumesc, domnule Inspector General şi vă asigur, în numele colectivului de cadre didactice, că atâta timp cât dumneavoastră veţi considera că actuala echipă de conducere din Mătăsari va satisface nevoile şi cerinţele judeţului, noi ne vom strădui din toată fi inţa noastră să nu dezminţim ceea ce ne-au lăsat moştenire înaintaşi noştri şi vom face ca despre Mătăsari să se vorbească tot mai mult şi să auzim numai de bine. Domnule director general, daţi-mi voie, în încheiere, să vă invit să spuneţi câteva cuvinte miilor de copii ce au vrut să vă audă si să vă vadă.”

Domnul Director General, din M.E.C., prof. Stelian Ursu: „În primul rând vreau să vă spun «La Mulţi Ani!», atât colegilor cadre didactice, cât şi vouă dragi elevi. Pot să vă spun că de zona aceasta a Gorjului mă leagă începuturile mele ca Inspector şcolar, începuturi ce s-au materializat printr-o serie de activităţi de îndrumare şi control în acest judeţ.

Ca inspector ce am coordonat activitatea de fi zică am văzut tot timpul în domnul Inspector General Nicolae Mergea un prieten şi un ajutor în tot ceea am întreprins, dacă e să ne aducem aminte,cred că avem cu ce să ne lăudăm. Cred că am făcut prima programă de fi zică valabilă în România Mare după 1990, adică şi în Basarabia şi în Bucovina, de asemenea cred că materialele ce le-am elaborat împreună au fost foarte bine primite, dacă au fost preluate ca materiale alternative până şi în ţările din preajma României, Franţa etc. Aparenţa noastră este aceea de fi zicieni, şi ştiţi că nouă ne-a plăcut întotdeauna să fi m vârful de lance în activitatea de cercetare pedagogică. Dincolo de toate acestea, această unitate şcolară are un specifi c ce se înscrie în tradiţia Gorjului, acela de a avea puternice unităţi şcolare care au excelat şi nu este vorba de o anumită perioadă de timp, să zicem după 1990, din 1950 încoace, ci inclusiv din perioada interbelică s-au constituit unităţi din Gorj ca puternice centre de cultură, centre de unde tradiţia

229

şi cultura au emanat către restul populaţiei, ca puternice centre ce au format o intelectualitate de prestigiu a României. Programul de redresare a învăţământului din mediul rural, program guvernamental, prevede şi-şi doreşte ca aceste unităţi şcolare să fi e repuse în drepturile ce le conferă tradiţia cât şi specifi cul lor. Pentru aceasta se vor întreprinde o serie de programe cu desfăşurare în 2003-2004 şi în care vor intra unităţile şcolare din judeţul Gorj, mai ales unitatea aceasta şcolară, asta înseamnă programe de utilizare a unor mijloace de învăţământ pentru ca toţi elevii să respecte principiul egalităţii şanselor, principiul de tip social-democrat, un principiu ce este cerut de Integrarea Europeană.

Concursurile şcolare ce se vor desfăşura în judeţul dumneavoastră, sunt concursuri şcolare cu specifi c, şi anume am adus aceste concursuri aici pentru că tradiţia unităţilor şcolare din mediul rural din judeţul dumneavoastră este o tradiţie puternică şi este un exemplu pentru toate celelalte judeţe din ţară.

Aş dori în continuare să vă felicit pentru ceea ce întreprindeţi aici în această şcoală, să vă mărturisesc că aveţi toată aprecierea Ministerului Educaţiei si Cercetării pentru ceea ce faceţi, vom încerca alături de Inspectoratul Şcolar să vă susţinem în toate demersurile dumneavoastră şi vă mulţumesc pentru modul în care-i pregătiţi pe copii”

Domnul director, Dumitru Dădălău: „Domnule director general, vă mulţumim! Mulţumim, de altfel, şi vouă dragi copii că aţi fost atenţi şi aţi dat ascultare acestui program minunat şi vă asigurăm că în perioada următoare vom organiza acţiuni mult mai frumoase, mai ales că este anul învăţământului din Mătăsari. Şi, dacă nu vom benefi cia de acest lucru,înseamnă că este în detrimentul nostru. Vă mulţumesc tuturor pentru tot ceea ce aţi făcut, să rămâneţi veşnic tineri şi conducerea judeţului să fi e în permanenţă alături de noi.”

A consemnat, Maria Alexandra BOULEAN

„ISTEŢII” DE LA MĂTĂSARI

La Colegiul Tehnologic Mătăsari s-a desfăşurat Concursul „Isteţii”, derulat în baza unui regulament elaborat de către ISJ Gorj, pentru şcolile primare din judeţ. Au participat şase echipaje formate din câte 5 elevi fi ecare, din clasele a IV-a, concursul fi ind structurat pe patru module orientate pe o anumită disciplină de studiu (limba română, matematică, istorie-geografi e şi abilităţi practice), urmărindu-se crearea unei atmosfere de competiţie, de spirit creator în anumite situaţii-problemă, de rezolvare a unor exerciţii, stimularea gândirii logice, perspicacitate, capacitate de exprimare, cultivarea unor deprinderi practice şi realizarea educaţiei moral-patriotice. Aşa cum sublinia domnul Dumitru Dădălău, concursul este menit să antreneze „isteţimea” celor mici în promovarea spiritului

230

competitiv. În sala de sport a liceului, împodobită sărbătoreşte, au fost prezenţi părinţi ai copiilor, cadre didactice, inimoase grupuri de susţinători ai echipajelor afl ate în dispută, invitaţi. Evaluarea echipajelor şi desemnarea câştigătorilor au fost realizate de către un juriu format din învăţătorii: Ileana Dădălău, preşedinta juriului, Maria Udrişte, Ioana Ciobanu, Otilia Săceanu şi elevul Cristian Alexandru Armăşoiu care, în baza unor răspunsuri primite “la plic”, a stabilit podiumul câştigătorilor astfel: locul I, echipajul Fiii Jilţului”, clasa a IV-a B, C.T. Mătăsari (înv.Viorica Buruiană), locul II, echipajul Curajoşii”, Şc. Gen. Croici (înv. Dorel Ciobanu), locul III, echipajul “Fiii norocului bun”, C.T. Mătăsari, clasa a IV-a A (înv. Elena Gândilă). În timpul desfăşurării concursului, au prezentat programe artistice elevii din clasele primare ale C.T. Mătăsari şi ale şcolilor arondate acestuia.

Vasile Gogonea, «Gorjeanul»,nr. 361, 5-6 aprilie 2003

CONCURSUL „SANITARII PRICEPUŢI” Pe data de 28.03.2003, în cadrul Colegiului Tehnic Mătăsari, s-a desfăşurat

concursul „Sanitarii pricepuţi”, unde au participat 32 de echipaje, fi ecare echipaj fi ind format din 6 membri (16 echipaje la cls. V-VIII şi 16 echipaje la cls. IX-XII).Echipajele au susţinut o probă teoretică (10 întrebări grilă – complement simplu) şi o probă practică, la care au participat clasele care s-au clasat pe primele trei locuri, din fi ecare ciclu de învăţământ, unde au simulat primul ajutor şi transportul acordat unor personaje accidentate.

Juriul a fost format din prof. Mateescu Iulian, prof. Pădureţ Carmen, prof. Necşulea Cosmin, prof. Medregoiu Alexandra, asistent medical Stoichiţoiu Marilena. În urma desfăşurării acestor probe, s-au obţinut următoarele rezultate:

Notele la proba teoretică: Cls. V-VIII: V A-6; V B -10; V C-8; V D -2; VI A 6; VI B-8;VI C – 7;VI D – 4;VII A – 9;VII B -7;VII C – 7;VII D – 9;VIII A – 5;VIII B – 7;VIII C – 5;VIII D – 7.

Notele la proba practică: V B -10; VII A – 8; VII D – 7; Clasamentul fi nal: I. cls. V B – 20 puncte; II. cls. VII A – 17 puncte; III. cls. VII D – 16 Puncte; Notele la proba teoretică: Cls. IX-XII: IX A – 9;IX B – 10; IX C – 9; IX

D – 8;IX E – 7;X A – 8;X B – 5;X C – 5; X D – 8;X E – 8;XI A – 7;XI B -6;XI C – 5;XI D – 9;XII A – 9;XII B – 7;

Notele la proba practică: IX A – 8; IX B – 9;IX C – 9; Clasamentul fi nal: I. cls. IX B – 19 puncte; II. cls. IX C – 18 puncte; III. cls. IX A – 17 Puncte;

Reporter

231

EURO-SCOLA 2003 Totul a început într-o după amiază de vineri, când domnul director adjunct,

profesor Toma Cornel a venit în liceu cu regulamentul unui joc desfăşurat pe Internet, care se numeşte Euro Scola. Vineri seara, cum se obişnuieşte la noi în liceu, să se facă discotecă, ne-am întâlnit cu domnul profesor care ne-a informat că suntem înscrişi în concurs. La acest concurs sunt înscrise 1.385 de echipe din toată Europa din care 998 din Spania-ţară organizatoare şi 387 din restul Europei. Din cele 387 de echipaje 236 sunt din România fi ind lider detaşat faţă de celelalte state urmate de Grecia cu 77 de echipe. Au fost nominalizaţi elevi din toată şcoala cu vârste cuprinse între 13 şi 18 ani, din care s-au ales doar 10 elevi: - de la clasa IX-B, au fost aleşi Munteanu Geanina şi Tănăsoiu Cristian; - de la clasa X-B au fost aleşi Bardaş Costi, Bănică Cătălin, Benghiu Dănuţ, Lupu Adela, Postelnicu lonela şi Purcel Remus; - de la clasa XI-B au fost aleşi Lupu Dorinela şi Popescu Ionela. Zilele următoare am fost chemaţi la dânsul în birou şi ni s-a explicat cum am fost aleşi, că s-a pus foarte mare bază pe faptul că avem calculator, ştim engleză şi crede că cel mai important este faptul că toţi suntem conştiincioşi. Ni s-a explicat pe îndelete regulamentul concursului şi ne-am dat seama ce avem de făcut, că trebuie să reprezentăm şcoala aşa cum se cuvine la acest concurs care este accesat şi jucat direct pe Internet.

Internetul este o „reţea de reţele”, o înlănţuire de milioane de calculatoare, care deţine cantităţi uriaşe de informaţiei, o mare parte din acestea stând la dispoziţia oricărei persoane, care are un modem şi softul corespunzător. După cum ni s-a spus, concursul constă în rezolvarea unor serii de teste cu privire la ţările ce aderă la Uniunea Europeană şi despre structura şi organizarea Uniunii Europene. Jocul este împărţit în două faze diferite şi un test fi nal.

Prima fază, s-a desfăşurat în perioada 28 ianuarie - 16 martie 2003 şi a corespuns perioadei de înscriere în concurs a echipelor. Faza a l l-a a început pe 10 martie şi s-a sfârşit pe 6 aprilie 2003. Este divizată în două subetape identice ca mod de desfăşurare, cu deosebirea că timpul pentru testele individuale din cea de-a doua subetapă este mai mic cu 10 secunde. În fi ecare subetapă echipa trebuie să treacă testele de grup şi individuale pentru a intra în faza fi nală, care se va desfăşura în perioada 7-10 aprilie. Directoratul general de informaţie al Parlamentului European din Bruxelles va stabili premii pentru centrele educaţionale în alte ţări coordonate la Uniunea Europeană, pentru cei ce trec de faza fi nală. Pentru noi a fost o săptămână foarte lungă şi foarte grea pentru că am învăţat foarte mult despre ţările candidate la Uniunea Europeană, şi emoţiile ne-au depăşit întru-totul. Cu ocazia acestui concurs, am fost determinaţi să ne cunoaştem mai bine ţara şi pe noi înşine. Pe data de 15-16 martie, am fost cu toţii prezenţi la Tg-Jiu în clubul «SpiderNet», unde am putut să ne desfăşurăm

232

treaba având la dispoziţie toate calculatoarele din club. Odată aşezaţi în faţa calculatorului, ne-am conformat stării de spirit pe care a degajat-o concursul. Pentru a accesa testele de grup şi individuale am intrat pe site-ul www. euro-scola.com. folosind codul de acces şi parola noastră, respectiv codul individual de acces şi parola personală. Jocul constă într-o călătorie virtuală, în cele 13 state candidate, stimulându-ne cultura generală. Cele 13 ţări candidate sunt: Polonia, Cehia, Ungaria, Lituania, Letonia, Estonia, Slovacia, Slovenia, România,Turcia, Malta, Cipru şi Bulgaria. 0 parte din ţări au candidat în 1997, iar cea de-a doua parte în 2000. În fi ecare din cele 13 ţări a fost necesar să trecem 3 teste de grup cum sunt: Eurocultură, Euro-documentar şi Euro-hangman. Pentru prima etapă sunt doar şase ţări, restul şapte rămânând pentru a doua etapă.

Testul Euro-Cultură Constă în descoperirea unor imagini care pot fi monumente, catedrale,

biserici sau personalităţi foarte importante dintr-o ţară. Pe ecran ne apare un număr de 36 de pătrăţele ce acoperă o imagine din care doar 6 sunt descoperite, lăsând să se vadă o mică parte din imaginea al cărei nume trebuie să îl precizăm. În dreapta imaginii avem o listă de opţiuni din care trebuie să selectăm numele corespunzător imaginii. Dacă nu ne dăm seama de imaginea respectivă putem să mai descoperim încă o dată 6 pătrăţele cu riscul de a pierde un wild-card. Dacă răspunsul dat,nu este corect pierdem încă 5 wild-carduri. Pentru fi ecare soluţie dată corect, câştigăm 1.000 de puncte astfel că putem acumula 3.000 de puncte.

Euro-Documentar La începutul testului ne era precizată o scurtă listă cu detalii despre ţara pe

care o avem în discuţie. Trebuia să răspundem la 15 întrebări, pentru care aveam 5 cercuri, iar fi ecare era divizat cu trei sectoare. Fiecare sector era acoperit, doar răspundeam corect la întrebare. Aceste întrebări erau despre tot ce este legat de ţara respectivă şi Uniunea Europeană. Era posibil să se repete uneori întrebarea, fi e că am răspuns corect, fi e că nu am răspuns. La fi ecare întrebare avem patru variante de răspuns din care trebuia să alegem una. Punctajul jocului este de 3.000 de puncte, deci asta înseamnă că pentru fi ecare cerc primeam câte 600 de puncte. La fi ecare răspuns incorect pierdeam un wild-card. Dacă răspunsul dat era la ultima întrebare din cerc, pierdeam un wild-card şi pentru celelalte două întrebări era nevoie să răspundem la alte două întrebări în plus.

Euro-Hangman

El ne muncea la fel sau chiar puţin mai mult decât celelalte probe. Ştiţi

233

cu ce seamănă? Seamănă cu jocul nostru „Spânzurătoarea” care este amuzantă. Aici trebuia să ghicim având la dispoziţie patru încercări în prima subetapă şi trei în cea de-a doua, mai aveam la dispoziţie alfabetul, numărul de caractere al cuvântului respectiv şi un indiciu (membri, consilieri, oraş, râu, monumente, personalităţi, etc.), al cuvântului care trebuia descoperit. Pentru fi ecare cuvânt descoperit fără greşeli, obţineam 300 de puncte, iar punctajul maxim obţinut era de 3.000 puncte. Pentru fi ecare răspuns greşit era pierdut un wild-card.

La testele individuale: Asocierea: Ne puneau la dispoziţie 18 pătrăţele într-un chenar, iar fi ecare

pătrăţel conţinea câte un steag sau capitala şi câte un contur. Trebuia asociat steagul cu conturul, descoperind consecutiv un pătrăţel, conţinând steagul unei ţări, unul care conţinea capitala ţării respective, formând 9 ţări. Ca ajutor,şi pentru învăţarea metodei, de fi ecare dată când un pătrăţel era selectat, numele ţării la care se referă steagul sau conturul, era scris într-un pătrat mai jos. Dacă asociam cele 9 ţări în 40 de secunde primeşti 100 de puncte, iar dacă asociam de 10 ori cele 9 ţări obţineam punctajul maxim de 1000 puncte.

Nici mai mult nici mai puţin: Pe acest test noi l-am numit „Ploaia cu ţări”. Era tare amuzant, dar îţi da mare bătaie de cap. Aveam pe ecran harta Europei, pe care puteam vedea atât diferite contururi geografi ce ale diferitelor ţări cât şi populaţia lor în milioane de locuitori. Ne erau precizate anumite numere în milioane. Pentru a câştiga jocul era necesar să însumăm populaţia exactă. Fiecare răspuns corect valorează 100 de puncte. Timpul maxim este de 40 de secunde. Descoperă Europa: Acest joc poate fi asemănat cu un joc pe calculator, care se numeşte „Volfi ed”. Avem o poză complet acoperită, iar cu ajutorul cursorului care trasa o linie, putem descoperi imaginea. În timpul în care imaginea trebuia descoperită, patru elemente menite să ne împiedice, urmăreau cursorul. Dacă imaginea a fost descoperită în proporţie de 80%, ei ne arată toată imaginea. Această probă trebuia efectuată într-un interval de timp de 40 de secunde. Pentru fi ecare imagine descoperită primeam câte 100 de puncte, iar punctajul maxim era de 1000 de puncte.

Toate probele au fost destul de difi cile, dar noi nu ne-am plâns de acest lucru. Concursul s-a dovedit pe tot parcursul desfăşurării foarte inteligent, care te pune la multă muncă şi bineînţeles din care ai ce învăţa. Emoţiile concursului sunt din plin trăite, spiritul de echipă este foarte puternic, fi ecare dovedind că merită să facă parte din echipa aleasă. În toată această acţiune coordonatorul nostru, domnul profesor Toma Cornel, a fost alături de noi, este alături de noi,va fi alături de noi şi ne sprijină în tot ceea ce facem, simţim că totul este plăcut,chiar dacă este difi cil. Cu câteva ore înaintea încheierii celei de-a doua etape, echipa şcolii noastre se situa printre primele 20 de locuri. Probabil cu puţin mai multă atenţie şi un Internet mai bun, echipa şcolii s-ar fi situat printre primele 10 echipe din ţară.

C.N.T. Mătăsari -Team

234

CASA PRIETENULUI MEU interviu cu Dumitru Dădălău, director al C.N.T. Mătăsari, profesor de limba şi literatura română

Vasile Gogonea: Domnule director, cât de reconfortantă şi de benefi că poate fi o întâlnire cu un prieten... pentru dumneavoastră ca om atât de ocupat, atât de solicitat cu problemele stringente ale conducerii unei astfel de unităţi şcolare?

Dumitru Dădălău: Întâlnirea cu un prieten adevărat şi după o lungă perioadă de timp, îmi trezeşte în sufl et o bucurie imensă că am răgazul să stau de vorbă cu oameni de valoare, cu care am lucrat le-a lungul timpului, cu oameni pe care i-am cunoscut cu o ţinută morală deosebită, cu o valoare profesională de invidiat; întâlnirea mă întinereşte, mă linişteşte şi mă face să mă gândesc cu nostalgie că prea repede a trecut viaţa.

Vasile Gogonea: Am avut ocazia, astăzi, în compania dumneavoastră, să vizitez acest liceu, nu să-l inspectez, nu să-l controlez ci, pur şi simplu, să-l cunosc şi pot spune că e o revelaţie să descoperi, într-o localitate ca Mătăsari, o realizare la un asemenea nivel, care-aş putea-o numi de excepţie, un peisaj în învăţământul românesc. Este munca dumneavoastră, este munca celor care vă înconjoară şi pe care-i îndrumaţi în egală măsură?

Dumitru Dădălău: Eu sunt un fi u al locului şi am venit în Mătăsari după o absenţă îndelungată şi de câţiva ani continui să duc mai departe jugul vieţii şi să-nnobilez ceea ce fratele meu a făcut timp de 18 ani în această citadelă a învăţământului românesc. Ceea ce aţi văzut dumneavoastră aici este o părticică din viaţa noastră, din sufl etul nostru, întrucât, la îndemnul părinţilor, ne-am întors în satul natal să dăm lumină din lumina noastră şi să învăţăm pe aceşti copii carte, să facem din această instituţie o cetate a luminii care se ridică maiestuos ca o Coloană a Infi nitului deasupra tuturor instituţiilor de învăţământ din Valea Jilţului.

Vasile Gogonea: Pot să spun că vi se datorează în foarte mare măsură ceea ce s-a realizat aici, în baza materială, în cizelarea personalităţii dascălilor care predau şi chiar in educarea copiilor in această unitate de învăţământ.

Dumitru Dădălău: Eu sunt un simplu dascăl care, vremelnic, conduc această instituţie de învăţământ. Nu pot să-mi asum nici un drept, că eu am făcut totul în această şcoală. Tot ceea ce este în prezent aici, ca această şcoală să rivalizeze cu oricare altă instituţie de acest gen din ţară, de aceea, prin tot ceea ce am făcut, am considerat că e bine să lăsăm urmaşilor noştri lucruri la care poate nu gândeam niciodată, dar care au fost posibile de realizat într-un timp extrem de scurt, într-un timp în care noi am făcut adevărata reformă în învăţământ. Nu pot să-mi asum nici un drept că eu am totul în această şcoală. Tot ceea ce este prezent

235

aici este rodul muncii colectivului de cadre didactice, al părinţilor, al elevilor pe care-i iubesc şi-i apreciez ca pe lumina ochilor din cap, al comunităţii locale… şi am vrut ca această şcoală să rivalizeze cu oricare altă instituţie de acest gen din ţară, de aceea, prin tot ceea ce am făcut, am considerat că e bine să lăsăm urmaşilor noştri lucruri la care poate nu ne gândeam niciodată, dar, care au fost posibile de realizat într-un timp extrem de scurt, într-un timp în care noi am făcut adevărata reformă în învăţământ.

Vasile Gogonea: Mulţi dintre elevii claselor a VIII-a, absolvenţi ai şcolilor gorjene, vor citi acest interviu şi poate ar dori să afl e de la dumneavoastră care sunt elementele de noutate în anul şcolar viitor?

Dumitru Dădălău: A intrat în tradiţia şcolii noastre în ultimii ani de zile, ca cel puţin de două ori pe an, cu prilejul Zilei Mitropolitului de pe 18 decembrie şi în cadrul Târgului Ofertei Educaţionale, să aducem la C.N.T. din Mătăsari pe cei 550 de absolvenţi ai învăţământului de 8 clase din cele 20 de unităţi de învăţământ din zona noastră de infl uenţă: dintre Turceni până la Apa Neagră şi de la Motru până la Rovinari, să vină să vadă care sunt realizările acestei şcoli, să-i cunoască pe viitorii lor colegi, să se întâlnească cu colectivul de cadre didactice şi să vadă care este adevărata fată a acestei instituţii de învăţământ. Nu oricine se poate lăuda la ora actuală, iertată să-mi fi e modestia, cu o televiziune cu circuit închis, care are televizor în fi ecare clasă; nu oricine poate să spună că are mobilier nou în toate cele 30 de săli de clasă. Să ai o centrală termică nouă, instalaţie sanitară, instalaţie termică, instalaţie electrică, toate noi şi în următorii 20 de ani nu va avea nimeni ce să facă, întrucât toată baza materială este asigurată. Să ai ateliere, să ai laboratoare tehnologice, să ai un cadru propice pentru dezvoltarea tuturor copiilor de vârstă şcolară începând cu cei de la grădiniţă şi terminând cu cei de la şcoala postliceală. Un complex şcolar care numără 2.079 de elevi, 120 de cadre didactice şi 25 de persoane nedidactice şi auxiliare.

Vasile Gogonea: Vi se pare greu, vi se pare uşor să coordonaţi un asemenea colectiv?

Dumitru Dădălău: Toată viaţa mea am fost un luptător care cântă dar, nu un cântăreţ care luptă, ci un om care s-a implicat cu toată fi bra vieţii lui în realizarea obiectivelor pe care mi le-am propus. Nu cred că de-a lungul celor peste 40 de ani de muncă să-mi fi propus ceva şi să nu fi realizat. Iată că voi petrece anul acesta un moment deosebit al vieţii mele, în sensul că voi avea posibilitatea ca în această instituţie să sărbătorim atestarea documentară a 110 ani de învăţământ în Mătăsari. Este un prilej deosebit pentru a scoate în evidenţă în primul rând valorile pe care le-a dat unităţile şcolare de la noi, din Mătăsari. În al II-lea rând, cred că e de datoria noastră să lăsăm urmaşilor lucruri pe care le-au făcut şi înaintaşii dar pe care le facem şi noi şi de aceea, la începutul anului şcolar, ne-am fi xat nişte direcţii de acţiune pe care vrem să ni le respectăm până când vom desfăşura în luna octombrie „Sărbătoarea Fiilor Jilţului” şi „Zilele Liceului”.

236

Vasile Gogonea.: Presupun ca este vorba de un ciclu mai amplu de manifestări, motiv pentru care v-aş ruga să detaliaţi puţin cum se va derula el, în principiu.

Dumitru Dădălău: În primul rând e vorba de organizarea unor activităţi care să scoată în evidenţă rolul dascălului ca făclie şi apostol al satului de-a lungul timpului şi să scoatem o monografi e a localităţii Mătăsari, să cuprindem între coperţile unei cărţi toate personalităţile pe care le-a dat această localitate de-a lungul timpului şi slavă Domnului avem ambasadori, generali, medici, profesori, ingineri, miniştri, oameni care au plecat de pe aceste locuri, să reuşim să tipărim pentru copiii noştri o antologie de versuri, să scoatem în continuare revista „Murmurul Jilţului” - laureată a Concursului Naţional al revistelor şcolare organizat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi să întâmpinăm anul şcolar cu o reţea şcolară viguroasă, fl exibilă, cu un potenţial de cadre didactice capabil să instruiască tineretul şcolar, dar să fi e stabil în Mătăsari şi să se ocupe mult mai mult ca elevii noştri să aibă rezultate la examenul de capacitate, de bacalaureat, la olimpiade şcolare, la concursurile naţionale care se organizează.

Vasile Gogonea: Ca un manager deosebit de ambiţios şi aş putea spune, plin de imaginaţie, un neastâmpărat al spiritului şi-al muncii dăruite vocaţiei de dascăl şi de manager, v-aş ruga să fi xaţi câteva dintre obiectivele pe care vi le propuneţi pentru a dezvolta baza materială a unităţii şcolare pe care o conduceţi.

Dumitru Dădălău: Într-o şcoală, ca şi acasă la tine, niciodată nu poţi să spui că ai făcut totul. în fi ecare zi îţi vin alte idei, îţi dai seama că noutăţile sunt din ce în ce mai multe, să ţii pasul cu ceea ce apare în domeniu, şi pentru aceasta, primul lucru pe care trebuie să-l facem în Mătăsari, este să ne preocupăm să învăţăm, în primul rând, cadrele didactice să lucreze pe calculator. În al doilea rând să punem în valoare noua reţea de calculatoare, care valorează peste 1 miliard şi jumătate de lei şi să învăţăm în special copiii care sunt în clasele de matematică-informatică, dar şi în celelalte clase de liceu şi de gimnaziu să mânuiască cât mai bine această tehnică a viitorului. După aceea este un lucru foarte important ca prin munca pe care o desfăşurăm noi să constituim exemple de urmat pentru toată dăscălimea din jur şi pentru toţi copiii din această zonă, să înţeleagă că cei care vin şi intră pe porţile acestei instituţii de învăţământ, nu intră ca în oricare altă şcoală, ci intră într-un colegiu, şi nu în orice colegiu ci în primul colegiu naţional de la ţară, din ţară.

Vasile Gogonea: Pe domnul Dumitru Dădălău îl ştim ca pe omul care dintotdeauna a lucrat cu tineretul şi nu oricum, ci cu pasiune, cu dăruire şi cu perseverenţă. Cum ar defi ni, domnul Dumitru Dădălău, tinereţea?

Dumitru Dădălău: Tinereţea este fascinaţia vieţii. Tinereţea este lumina pe care o vezi, lumina pe care o trăieşti, lumina în care îţi dărui tot ceea ce ai mai bun în viaţă şi în personalitatea ta.

Vasile Gogonea: Ce este definitoriu pentru tineretul de astăzi? Sau care sunt elementele defi nitorii?

237

Dumitru Dădălău: Elementele defi nitorii pentru tineretul de astăzi sunt multe, dar unul dintre ele şi cel mai important este preocuparea lui pentru grija zilei de mâine şi asta mă face să susţin acest argument prin faptul că, dacă nouă, din Mătăsari, ne-au plecat la sfârşitul anului trecut, 11 copii, ne-au venit pe porţile acestei şcoli 400 şi dacă au venit 400 înseamnă că aceşti copii vor să înveţe carte, vor să trăiască în viitor, vor să nu rămână să ducă greul vieţii întorcând pământul de pe o parte pe alta, ci să mânuiască calculatoarele, s-ajungă în cele mai înalte sfere ale Cosmosului şi aceasta nu se poate face decât prin învăţătură. Că sunt şi probleme care nu s-au întâlnit în rândul tineretului într-o anumită perioadă, asta este cu totul altceva. Dar defi nitoriu pentru tineretul de astăzi este studiu, şi nu orice studiu, ci unul aprofundat care să-l călească, să-l formeze ca om pentru societatea de mâine care se plămădeşte astăzi.

Vasile Gogonea: Intrând în şcoala dumneavoastră am avut impresia că intru în casa unui prieten. Domnule Director mai este actuală noţiunea de prieten?

Dumitru Dădălău: Eu cred că da! Pentru că cine a fost om, om rămâne toată viaţa; dacă ai fost o lichea, şi nu ţi-a plăcut munca nu poţi să spui că eşti prieten cu cineva. Eşti prieten cu acela care se leagă sufl eteşte de preocupările tale, cu acela care are încredere în posibilităţile tale, cu acela care ştie să te aprecieze şi să-l apreciezi la rândul tău la justa lui valoare. Se împrietenesc aceia care se leagă sufl eteşte unul de altul; restul este apă de ploaie şi vorbă în vânt.

Vasile Gogonea: Oricum, părăsind liceul, pentru că problemele şi preocupările sunt altele, dar totuşi am sentimentul că păstrez în inimă şi în minte imaginea unui prieten şi vă mulţumesc, domnule Director.

Dumitru Dădălău: Şi eu vă mulţumesc şi vreau să vă spun că în încheierea acestei convorbiri mi-am adus aminte, că cu 25 de ani în urmă, noi amândoi am legat un fi r care nu s-a rupt, cu toate vitregiile vieţii. Pe timpul acela, eu, c-un mare dascăl al Gorjului, profesorul Titu Rădoi, tipăream o carte care se intitula “Ritmuri Incandescente” şi care cuprindea între coperţile ei pe cei mai talentaţi tineri ai Gorjului în creaţia literară. Printre aceia se afl a şi un prieten de-al meu, s-a chemat, se cheamă şi va rămâne veşnic tânărul Vasile.

Vasile Gogonea: Vă mulţumesc din toată inima şi vă iubesc, domnule Director, pentru tot ceea ce faceţi şi pentru faptul că existaţi.

Vasile Gogonea, inspector şcolar, Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj

COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC MĂTĂSARIÎN ITALIA

În perioada 15-20 noiembrie a.c, o delegaţie a Colegiului Naţional Tehnologic din Mătăsari formată din prof. dr. ing. Lucian Purcel şi prof. ing.

238

Carmen Pădureţ a participat la o întrunire în Italia, oraşul Conselve, regiunea Veneto, cu reprezentanţii şcolilor partenere din Franţa, Italia, Belgia, Polonia. Întrunirea a fost organizată de către Uniunea Europeană, în cadrul programelor COMENIUS, al căror scop este crearea unei reţele internet, create pentru schimbul de experienţă şi dezvoltarea de metode noi.

Pe perioada realizării proiectului propriu, reprezentanţii şcolii noastre, partener în cadrul acestor programe, au fost cazaţi la hotelul OASI din Conselve, iar întâlnirea s-a desfăşurat la Şcoala Institut la Compresivo „Enrico Mattei” din acelaşi oraş. Au avut loc vizite, întâlniri cu reprezentanţii conducerii administrative din Conselve, prezentări, lucru pe proiect. S-a vizitat regiunea Padova şi poate, cea mai mare atracţie, Veneţia – o zi întreagă, plimbări cu gondola, expediţie pe urmele lui Salvador Dali. Vineri, 19 noiembrie a avut loc diseminarea rezultatelor, concluziilor, cina festivă.

Participarea şcolii noastre, alături de multe şcoli din ţările amintite în cadrul acestor programe este o recunoaştere a muncii depuse, a seriozităţii de care dă dovadă în încercarea de a face cunoscute şi respectate drepturile omului şi, mai ales, dreptul de a învăţa în baza art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Alin D.

PROIECTELE COMENIUS - COMUNICARE LA CEL MAI ÎNALT NIVEL

Nevoia de colaborare între ţările lumii şi,mai ales,între cele europene -

luând ca punct de pornire tocmai ideea pusă în discuţie, analizată şi răstălmăcită de atâtea ori şi în atât de multe situaţii - şi-a găsit o concretizare demnă de menţionat şi reţinut, în sensul iniţierii unor relaţii de cooperare a şcolilor.

Vechiul ideal de realizare a unei structuri comune, mondiale sau chiar numai europene, de tipul literar (cel puţin), pentru care expresia Weltlitteratur, folosită de Goethe, sau literatura universală, în traducere românească, au arătat că este posibilă alinierea mai multor naţiuni la o singură linie conductoare şi materializarea unor aşteptări comune. Într-un asemenea cadru poate fi aşezat Colegiul Mătăsari, o dată cu încercarea de avansare a unor dorinţe de asociere a intereselor cu cele ale altor şcoli din Europa.

Deschiderea colaborării şcolii noastre cu instituţii de învăţământ din alte ţări europene s-a concretizat în cursul lunii ianuarie, anul curent, când, am pregătit şi înaintat către Agenţia Naţională Socrates documentele pentru două proiecte Comenius. Este vorba de:

- Proiect Comenius 1.1 - Proiect Şcolar, având ca şcoală coordonatoare LYCEE D’ENSEIGNEMENT GENERAL ET TECHNOLOGIQUE DE LA

239

LOZERE - LEGTA Site Aquacole de la Canourgue, Franţa, iar ca parteneri şcoli din Belgia, Italia, Grecia, Polonia precum şi şcoala noastră.

- Proiect Comenius 1.3 - Proiect de dezvoltare şcolară, având ca şcoală coordonatoare ISTITUTO COMPRENSIVO DI SCOLA MATERNA ELEMENTARE E MEDIA DI VEZZANO LIGURE, Italia, iar ca parteneri şcoli din Grecia, Letonia şi C.T. Mătăsari.

Ambele proiecte se desfăşoară pe o durată de trei ani începând cu anul şcolar 2004-2005, fi ind necesară reavizarea anuală a proiectului. Agenţia Naţională Socrates, analizând dosarele depuse, a avizat favorabil în cursul lunii iunie 2004, Proiectul de dezvoltare şcolară, Comenius 1.3, pentru care la începutul acestui an şcolar a fost semnat contractul de fi nanţare. Nu a fost avizat favorabil Proiectul şcolar, Comenius 1.1, drept pentru care în acest an şcolar nu vom benefi cia de fi nanţare de la Uniunea Europeană, urmând ca până la sfârşitul lunii ianuarie 2005 să înaintăm documentele în vederea avizării pentru cel de-al doilea an de derulare a proiectului. Colegiul nostru a rămas în parteneriat cu celelalte şcoli, întrucât cel mai important lucru este schimbul de experienţă între şcoli din ţări diferite, lucrul în echipă, al profesorilor şi elevilor, pe o anumită temă, lărgirea orizontului cunoaşterii, cunoaşterea culturii, obiceiurilor şi tradiţiilor din diverse ţări. Proiectul de dezvoltare şcolară - Comenius 1.3 are ca temă “Compararea metodologiilor educaţionale pentru o dezvoltare susţinută europeană” şi este focalizat, în primul rând, pe învăţământul primar, adresându-se deopotrivă şcolii, părinţilor, comunităţii locale şi factorilor de decizie la nivel judeţean. Pentru desfăşurarea în bune condiţii a proiectului a fost creată o echipă de cadre didactice alcătuită din: învăţătorii Ileana Dădălău - resp. comisie metodică a învăţătorilor, Dorel Ciobanu - resp. comisie metodică a învăţătorilor de la învăţământul simultan, Viorica Burueană, Elida Stăniloiu, Lizica Niţu, Irina Stoichescu, coordonată de prof. Cornel Octavian Toma, care să se implice în derularea activităţilor din cadrul acestui proiect.

Ideea alegerii acestei teme a proiectului aparţine prof. Maria Rosaria Micheloni, directorul şcolii ISTITUTO COMPRENSIVO DI SCOLA MATERNA ELEMENTARE E MEDIA DI VEZZANO LIGURE, coordonatorul general al proiectului şi are la bază concluziile preşedenţiei Consiliului European întrunit la Goteborg în 15-16 iunie 2001, privind strategia dezvoltării susţinute. Din cele trei capitole economic, social şi protecţia mediului, capitolul privind protecţia mediului şi dezvoltarea ecologică este abordat în acest proiect.

Conceptul de DEZVOLTARE SUSŢINUTĂ are ca fundament “asigurarea tuturor necesităţilor generaţiei prezente fără a compromite necesităţile generaţiilor viitoare”. Prin urmare generaţia tânără are nevoie de o educaţie în consonanţă cu strategia dezvoltării susţinute. În acest proiect ne propunem sa realizăm o strategie privind educaţia tinerilor de vârstă preşcolară, primară şi gimnazială orientată pe această temă, fi ind ştiut faptul că la o vârstă fragedă se asimilează, mult mai uşor, deprinderi pentru toată viaţa.

240

Din scopurile acestui proiect putem enumera:Să creeze în fi ecare şcoală un grup de lucru concentrat pe susţinerea •

dezvoltării temei.Să realizeze o abordare educaţională diferită, conformă cu subiectul •

dezvoltării susţinute inclus în planul educaţional general al şcolii.Să reducă numeroasele inegalităţi în interiorul strategiilor realizate cu •

scopul susţinerii dezvoltării prin abordarea a diferite planuri prin compararea diferitelor metode şi activităţi.

Să cerceteze, să ştie şi să înţeleagă problemele legate de mediu • (prin apelul la diferite ramuri ale educaţiei) şi să elaboreze în mod clar toate nevoile şi propunerile pentru îmbunătăţirea calităţii mediului prin schimbarea comportamentelor noastre şi prin creşterea valorilor şi atitudinilor în legătură cu problemele care privesc susţinerea.

Să promoveze cercetările şi instruirea tuturor profesorilor.• Impactul aşteptat ca urmare a derulării proiectului:

Să implice instituţiile, asociaţiile şi toate părţile sociale din regiune pentru • accelerarea unei dezvoltări ecologice/eco-dezvoltări a mediului natural şi social.

Să compare diferitele metode educaţionale printr-o concentrare precisă • asupra muncii profesorilor într-o dimensiune europeană.

Să comunice, să impărtăşească şi să compare diferite experienţe europene • într-un mod funcţional şi efi cient printr-un model educaţional cercetare-performare. Proiectul promovează o participare democratică a fi ecărui membru al şcolii şi al comunităţii. Desfăşurarea proiectului implică utilizarea tehnologiilor informaţionale moderne şi realizarea unor produse fi nale accesibile unui număr cât mai mare de persoane.

Ne revine deosebita onoare de a fi gazdele primei întâlniri de lucru, în luna mai 2005, când vom avea, ca oaspeţi, cadrele didcatice şi directorii din şcolile implicate în proiect: ISTITUTO COMPRENSIVO DI SCOLA MATERNA ELEMENTARE E MEDIA DI VEZZANO LIGURE, Italia, 4’th PRIMARY SCHOOL OF THERMI - Thessaloniki, Grecia, OJARA VACIESA GAUJIENAS VIDUSSKOLA - Gaujiena, Letonia, fapt care ne obligă totodată la o pregătire şi organizare ireproşabilă a tuturor activităţilor din cadrul acestui proiect.

Proiectul şcolar - Comenius 1.1 are ca temă “Vedere cuprinzătoare asupra apei în Europa”, este un proiect centrat pe mediu, se adresează elevilor din clasele liceale şi în mod deosebit, claselor cu profi l de protecţia mediului din cadrul colegiului. Scopurile urmărite în acest proiect sunt:

Cercetarea rolului istoric al apei precum şi originea acesteia în diferite • regiuni

Înţelegerea şi compararea ecosistemelor hidrologice ale fi ecărei regiuni• Compararea felului cum este tratată apa şi consumul acesteia în diferite •

regiuni

241

Promovarea unei politici de folosire raţională a apei• Realizarea unui curriculum multidisciplinar şi transdisciplinar, folosind o •

gamă variată de obiecte de studiuCunoaşterea diferenţelor culturale dintre ţările participante, dobândirea •

unor cunoştinţe lingvistice de bază şi motivarea elevilor în învăţarea limbilor străine.

Pentru organizarea şi coordonarea activităţilor din cadrul acestui proiect a fost constituită o echipă alcătuită din: profesorii Elisabeta Nişulescu, Cristina Fîcea, Ecaterina Tomescu, Cornelia Severineanu, ing. Pădureţ Carmen, Cărăbiş Delia, dr. ing. Lucian Purcel şi prof. Cornel Octavian Toma - coordonator.

Şcolile implicate în acest proiect sunt: LYCEE D’ENSEIGNEMENT GENERAL ET TECHNOLOGIQUE DE LA LOZERE - LEGTA Site Aquacole de la Canourgue, Franţa, SINT CLARACOLLEGE - Arendonk, Belgia, GYMNASIUM NR.18 - Czestochowa, Polonia, INSTITUTO DI ISTRUZIONE SUPERIORE “ENRICO MATTEI” Conselve, Italia şi Colegiul Tehnic Mătăsari. A fost întocmit un plan de activităţi în cadrul acestui proiect, iar rezultatele primei etape au fost prezentate de colegii noştri ing. Carmen Pădureţ şi dr. ing. Lucian Purcel la prima întâlnire de lucru, din cadrul proiectului, desfăşurată la Conselve - Italia, în perioada 15-20 noiembrie 2004. Avem în vedere continuarea activităţilor din proiect, conform planului existent, astfel încât în luna mai când va avea loc a doua întâlnire de lucru, în Polonia, să ne prezentăm cu realizări deosebite, care să onoreze şcoala în care ne desfăşurăm activitatea.

Prof. Cornel Octavian Toma, dir. adj.

FONDUL ROMÂN DE DEZVOLTARE SOCIALĂBd. Regina Elisabeta, nr 3, et. 3, sector 3, Bucuresti, C.F. 11318329

Tel: 315 34 40, Fax: 315 34 15 E-mail: offi ce@frds.ro; http://www.frds.ro/

SCHEMA DE DEZVOLTARE SOCIALĂ PENTRU COMUNITĂŢI MINIEREFORMULAR PENTRU CERERE DE FINANŢARE

SERVICII SOCIALE COMUNITARE

Fondul sprijină oamenii uniţi şi cu iniţiativă, care se gândesc la binele lor şi al comunităţii, să facă primul pas spre o viaţă mai bună.

Cu ajutorul organizaţiilor intermediare, Fondul asigură accesul la serviciile sociale de care membrii dezavantajaţi ai comunităţii au nevoie.

242

Organizaţi-vă, hotărâţi ce este important de făcut şi completaţi împreună dosarul de fi nanţare. Este în puterea voastră să obţineţi fonduri cu care să îndreptaţi lucrurile. Pentru a completa formularul de mai jos, vă rugăm să folosiţi:

GHIDUL PENTRU COMPLETAREA DOSARULUI DE SOLICITARE A FINANŢĂRII

Denumirea proiectului: CENTRUL DE INFORMARE MĂTĂSARI

Locul desfăşurării proiectului: Loc. MĂTĂSARI, Jud. GORJ

Numele solicitantului FUNDAŢIA “MURMURUL JILŢULUI”

Adresa ofi cială str. PRINCIPALĂ, NR. 75, Loc. Mătăsari, Jud. GORJ(conform ultimei hotărâri judecătoreşti privind sediul organizaţiei)

Telefon: 0253 376996 Fax: 0253 376996 Email: murmurul@k.ro

Reprezentant legal: DĂDĂLĂU DUMITRU, preşedinteCoordonator proiect: DĂDĂLĂU DUMITRU(nume) O comunitate minieră este defi nită ca fi ind grupul de gospodării şi/sau

familii învecinate care au probleme şi interese comune, se confruntă cu aceleaşi obstacole şi locuiesc într-o aşezare umană care poate fi sat, oraş, aşezare suburbană. Pentru a fi eligibilă, aceasta trebuie să se afl e pe lista localităţilor miniere eligibile pentru SDSCM.

SECŢIUNEA B. DESCRIEREA PROIECTULUI 1. Justifi carea şi oportunitatea proiectului

Faceţi o scurtă descriere a comunităţii miniere din care face parte grupul 1.1 defavorizat, identifi când caracteristicile populaţiei şi problemele sociale cu care se confruntă aceasta.

Bazinul carbonifer al Jilţului, situat în zona sudică a judeţului Gorj, este unul din cele mai mari bazine carbonifere din ţară. Localitatea Mătăsari situată in acest areal se confruntă cu numeroase probleme sociale generate de specifi cul monoindustrial la zonei, de disponibilizările masive efectuate în zonă începând cu anul 1997, de populaţia eterogenă care locuieşte in zonă (localnici şi familii venite din toate zonele ţării), având nivele de instrucţie şi cultură diferite, diverse etnii şi confesiuni religioase.

243

Toate acestea, precum şi lipsa unui orizont privind viitorul locuitorilor şi al famililor acestora au generat şi generează probleme sociale deosebite.

Există numeroase familii fără venituri stabile, care trăiesc din alocaţiile copiilor şi din ajutorul statului. Numeroase familii sunt dezorganizate sau dezmembrate, înregistrându-se şi un grad ridicat de alcoolism în răndul membrilor acestor familii. Copiii proveniţi din aceste familii sunt predispuşi la abandon şcolar, absenteism şi fenomene infracţionale. Această structură eterogenă are nevoie de un liant care să apropie membrii comunităţii şi să le ofere un alt orizont. Existenţa unui Centru de informare credem că poate fi liantul necesar.

În funcţie de problemele identifi cate, furnizaţi informaţii relevante, menţionând sursa lor:

date cantitative (ex, număr populaţie; distribuţia pe grupe de vârstă;

mortalitate infantilă; principalele cauze ale morbidităţii, rata şomajului; procentul familiilor monoparentale cu mai mult de doi copii; rata abandonului şcolar...).

Număr locuitori: 6.700; Sursa: Primăria Mătăsari Distribuţia pe grupe de vârstă: 0-3 ani=104, 3-18 ani=1896, 19-25 ani=389

(85 studenţi), 1500 salariaţi, 1000 agricultori, 1809 şomeri Sursa: Primăria Mătăsari şi Colegiul Tehnic Mătăsari - şcoală coordonatoare

a tuturor unităţilor de învăţământ din localitate Mortalitate infantilă: 1o/oo,Sursa: Primăria Mătăsari Principalele cauze ale morbidităţii: alcoolism, boli cardiace, TBC,

accidente de muncă; Sursa Centrul de sănătate Mătăsari Rata şomajului 27% ;Sursa: Primăria Mătăsari Procentul famililor monoparentale: 9,7% (aprox. 154 familii); sursa:

Primăria Mătăsari Rata abandonului şcolar 3% ; Sursa Colegiul Tehnic Mătăsari - şcoală

coordonatoareestimări calitative (date care descriu situaţia cu care se confruntă

comunitatea şi, respectiv, grupul defavorizat). rată mare a şomajului; perspectiva unor noi disponibilizări în domeniul mineritului şi implicit al creşterii procentului şomerilor; existenţa multor familii cu situaţie materială deosebit de difi cilă (fără venituri sau cu venituri foarte mici); inexistenţa în localitate a unui cămin cultural, aşezământ de cultură, a unui loc pentru petrecerea timpului liber sau pentru accesul la cultură şi artă, a unui internet café; localitate relativ izolată situată la peste 40 Km de cel mai apropiat oraş pe un drum judeţean la 15 Km de drumul naţional Târgu Jiu – Motru - Dr. Tr. Severin.

1.2 Prezentaţi pe larg problema care face obiectul prezentului proiect. Identifi caţi grupul ţintă şi descrieţi caracteristicile acestuia.

Orizontul şomerilor şi perspectivele de viitor ale acestora sunt infl uenţate puternic de situaţia socială din zonă. Existenţa Centrului de informare vine în sprijinul acestora, oferindu-le posibilitatea accesului la informaţie, posibilitatea

244

găsrii unei slujbe în concordanţă cu aptitudinile şi califi carea acestora, la largirea orizontului cunoaşterii şi nu în ultimul rând la posibilitatea petrecerii timpului liber în mod util şi plăcut.

Acest proiect se adresează în primul rând şomerilor, tinerilor proaspăt absolvenţi ai unei instituţii de învăţământ, persoanelor cu handicap şi în general locuitorilor comunei dornici de cunoaştere şi este în concordanţă cu orientările Uniunii Europene de atragere şi implicare, pe o perioadă cât mai mare din zi, a tinerilor în activităţi desfăşurate în cadrul instituţiilor de învăţământ sau în alte forme organizate în vederea acumulării unei culturi generale şi de specialitate vaste şi a reducerii cât mai mult a fenomenelor infracţionale.

1.3 Care este, în prezent, oferta de servicii sociale la nivelul comunităţii?Descrieţi pe scurt care sunt furnizorii de servicii care se adresează grupului

ţintă pe care l-aţi ales (publici şi privaţi - pentru profi t şi non-profi t), prezentând informaţii relevante precum: tipuri de servicii funizate, capacitate, condiţii de eligibilitate pentru benefi ciari etc.

Nu există la nivelul localităţii furnizori de servicii care să se adreseze persoanelor sus menţionate. Nu există “Cămin Cultural” sau alt spaţiu pentru acces la cultură, artă, informaţie cu excepţia fundaţiei “Murmurul Jilţului”, care a organizat, cu sprijinul, “Colegiului Tehnic Mătăsari” diverse activităţi ştiinţifi ce, culturale şi artistice cu prilejul unor evenimente deosebite. Putem menţiona: sesiuni de referate, dezbateri, mese rotunde, lansări de carte, tipăriri de reviste, albume, cărţi ale unor tineri din localitate, activităţi sportive, concursuri, sărbătorirea unor evenimente importante din viaţa tinerilor, şcolii, ţării etc.

1.4 Susţineţi caracterul inovativ al proiectului dumneavoastră şi încadrarea lui în contextul descris anterior delimitând acest proiect atât de serviciile publice existente, cât şi de activităţile desfăşurate anterior de organizaţia dumneavoastră în comunitatea respectivă.

Acest proiect de organizare a unui Centru de informare creează posibilitatea desfăşurării pe raza comunei Mătăsari a unei activităţi ştiinţifi ce, culturale şi artistice organizate, a unei informări corecte şi cât mai completă a locuitorilor privind viaţa economică, socială şi politică la nivelul localităţii, a zonei, ţării şi Uniunii Europene. Acest Centru de informare se doreşte a fi , într-un viitor apropiat un “focar” de ştiinţă, cultură şi artă la nivelul localităţii şi al localităţilor învecinate. Neexistând o activitate organizată la nivelul localităţii existenţa unui astfel de centru de impune de la sine ca o completare a activităţilor organizate de Fundaţia “Murmurul Jilţului”.

2. Obiectivele proiectului 2.1 Obiective generale (maxim 2)

Asigurarea accesului liber al locuitorilor comunei Mătăsari la ştiinţă, • cultură, artă, informaţie şi stăpânirea tehnicilor de informare şi comunicare;

Petrecerea timpului liber;•

245

2.2 Obiective specifi ce (2-3 obiective realiste, măsurabile, realizabile în timpul propus).

Găsirea unui posibil loc de muncă;• Posibilitatea reconversiei şi recalifi cării prin identifi carea unor posibili •

ofertanţi de astfel de servicii;Continuarea studiilor, în special în cazul tinerilor, prin identifi carea unor •

instituţii de învăţământ în concordanţă cu dorinţele şi aptitudinile acestora; 3. Benefi ciarii proiectului3.1 Listaţi criteriile de selecţie a benefi ciarilor. Domiciliul în comuna Mătăsari sau localităţile limitrofe, statut (angajat

şomer, elev, student, …)3.2 Precizaţi structura etnică şi pe sexe a grupului de benefi ciari identifi caţi.

Români 97%, rromi şi alte naţionalităţi 3%, Bărbaţi 46%, femei 54%3.3 Cum au fost implicaţi potenţialii benefi ciari în elaborarea proiectului?

Comentaţi.Potenţialii benefi ciari au fost informaţi şi consultaţi privind înfi inţarea unui centru de informare în localitate care să le creeze posibilitatea accesului la informaţie fi ind entuziasmaţi de această idee şi oferindu-se să participe activ în cadrul centrului cât şi la activităţile de amenajare a acestui centru. O parte din aceştia s-au oferit voluntari pentru toate activităţile ce ţin de acest centru.Ataşaţi procesele-verbale ale întâlnirilor cu benefi ciarii semnate de toţi participanţii, precum şi două-trei studii de caz relevante (vezi anexa 1 a Ghidului de completare a cererii).

3.4 Care este atitudinea comunităţii (ex., benefi ciari direcţi şi indirecţi) faţă de proiect? Respingere Acceptare ■ Implicare

3.5 Există şi alţi membri ai comunităţii care susţin proiectul? (voluntari, agenţi economici etc.) Ce acţiuni suplimentare vă propuneţi pentru atragerea acestora? Comentaţi.

Voluntari - tineri din localitate şi în special absolvenţi ai Colegiului Tehnic Mătăsari, cu şi mai ales, fără un loc de muncă, entuziaşti la ideea existenţei unui loc centru care să le permită accesul liber la informaţie şi cultură.

Agenţi economici - Exploatarea Minieră Jilţ şi Complexul Energetic Turceni. Se doreşte organizarea de activităţi “de ţinută” care să îi atragă şi totodată să îi implice în activităţile desfăşurate în centru.

3.6 Care este atitudinea autorităţilor locale referitor la susţinerea proiectului? Comentaţi.

Consiliul local şi Primăria comunei Mătăsari susţin în totalitate proiectul fi ind conştiente de rolul acestuia la nivelul localităţii în condiţiile în care nu există activitate culturală şi ştiinţfi că continuă şi susţinută.

3.7 Comunitatea a benefi ciat de prezenţa unui facilitator din partea FRDS? NU DA ■ Numele şi prenumele facilitatorului: MACARIE DANIEL - facilitator voluntar

246

4. Planul de lucru al proiectului 4.1 Descrieţi planul de lucru al proiectului (~4-6 pachete de activităţi),

folosind următorul model: 4.2 Ataşaţi o eşalonare grafi că a pachetelor de activităţi care să refl ecte

desfăşurarea în timp a acestora pe toată durata proiectului (grafi c Gantt, pe o o pagină A4).

4.3 Prezentaţi o listă detaliată a serviciilor care vor fi furnizate benefi ciarilor prin proiectul propus de dumneavoastră.

Accesul la: fondul de carte al bibliotecii cu peste 15.000 volume, ziare

reviste, periodice, internet, biblioteca cu soft educaţional şi de cultură generală, videotecă şi fonotecă;

Sprijin în:

căutarea informaţiei prin utilizarea clasifi cării zecimale universale (CZU) • la nivelul fondului de carte;

navigare pe internet• selectarea informaţiei• tipărirea şi multiplicarea de documente• exploatarea mijloacelor audio-video din dotare• găsirea unui loc de muncă• Organizarea de: activităţi ştiinţifi ce, cultural – artistice - literare,

simpozioane, mese rotunde şi dezbateri, lansări de carte. 5. Echipa de lucru a proiectului

Descrieţi componenţa echipei proiectului.

Nr.

Nume Denumire post N o r m ă de lucru

Observaţii

1 Dădălău Dumitru P r e ş e d i n t e , c o o r d o n a t o r proiect

2 Toma Cornel Octavian Responsabil3 Purcel Lucian Membru4 Pădureţ Carmen Membru5 Dădălău Floarea Membru6 Băleanu Benon Membru

6. Managementul proiectului 6.1 Susţineţi pe scurt capacitatea coordonatorului de proiect de a asigura

cu succes managementul proiectului. Coordonatorul de proiect dispune de o bogată experienţă în domeniul organizării şi coordonării unor activităţi ştiinţifi ce – cultural – literar - artistice fi ind, numai la nivelul Fundaţiei “Murmurul Jilţului” organizator a: Sărbătorii Fiilor Jilţului (anual în al treilea sfârşit de octombrie,

247

7 ediţii până în prezent), activităţilor dedicate Zilei Europei, Zilei Naţionale, Alaiului sărbătorilor de iarnă, Zilei poetului nepereche Mihai Eminescu, a sprijinirii tipăririi şi lansării cărţilor: Suferinţa stelelor - Cornel Bălescu, Îngerul cu călimară - Alin Dobromirescu, Album de pictură Culorile libertăţii, toate acestea aparţinând unor tineri din localitate, tipăririi revistei “Murmurul Jilţului” ajunsă la numărul 33, lansări cărţilor unor scriitori şi poeţi cunoscuţi: Nicolae Dragoş, George Ţărnea, Liliana Hinoveanu, întâlniri cu oameni de cultură, spectacole de teatru şi circ.

6.2 Prezentaţi câteva metode prin care vă propuneţi să asiguraţi monitorizarea şi evaluarea internă a proiectului. (ex, aplicare chestionare evaluare a satisfacţiei benefi ciarilor, furnizare rapoarte periodice de evaluare şi monitorizare etc.).

Evidenţa (participarea) persoanelor în Centrul de informare - plecându-• se de la premisa că o persoană revine, în mod repetat, într-un loc numai dacă se simte bine şi este atras de acel loc;

Sondaje de opinie privind serviciile oferite şi propuneri pentru • îmbunătăţirea activităţii;

Chestionare, privind rezultatele activităţii desfăşurate în cadrul centrului • şi aşteptări ale participanţilor.

7. Rezultatele şi impactul proiectului 7.1 Descrieţi detaliat rezultatele aşteptate ale proiectului (efectele

imediate) şi formulaţi indicatori corespunzători de măsurare a acestora. 7.2 Ce impact (efecte pe termen lung) speraţi să aibă acest proiect? Creşterea

gradului de cultură generală. Căpătarea sau dezvoltarea unor deprinderi artistice; Ridicarea nivelului de pregătire profesională; Căpătarea unor deprinderi de manipulare selecţie şi prelucrare a informaţiei; Creşterea gradului de civilizaţie

7.3 Identifi caţi posibile efecte ale proiectului asupra mediului înconjurător (pozitive sau negative). Precizaţi dacă aveţi cunoştinţă de autorizaţiile legale necesare pentru funcţionarea serviciului pe care doriţi să îl înfi inţaţi (ex., autorizaţia sanitară). Efectele directe ale proiectului asupra mediului sunt insignifi ante, iar pe termen lung, sunt pozitive prin conştientizarea locuitorilor asupra efectelor omului asupra naturii şi a dezvoltării unei atitudini civice de protecţie a mediului în conformitate cu prevederile Consiliului Europei privind Dezvoltarea susţinută -secţiunea privind protecţia mediului - Goteborg 2001.

SECŢIUNEA C ESTIMAREA COSTURILOR PROIECTULUI 1. Bugetul centralizat……………………………………………………………………………….. 2. Bugetul detaliat.......................................................................................................................... Folosind modelul din Anexa 3 a prezentului formular, vă rugăm ataşaţi

bugetul detaliat pe categorii de cheltuieli ale proiectului. (Cererea se consideră incompletă şi neeligibilă fără bugetul detaliat

248

corespunzător).SECŢIUNEA D

DURABILITATEA PROIECTULUI 1. Planul de întreţinere a proiectului după încheierea fi nanţării FRDS Întocmiţi un Plan de întreţinere a proiectului care să conţină informaţii cu

privire la: a) modul cum va fi continuat proiectul din punct de vedere tehnic (în

maxim 1/2 pagină, precizaţi tipuri de activităţi, tip de benefi ciari, capacitatea serviciului, componenţa echipei etc.);

Se va continua activitatea în cadrul Centrului de informare în acelaşi mod ca în primul an de activitate în aceeaşi echipă de lucru, la aceeaşi capacitate, cu diversifi carea tipurilor de activităţi desfăşurate prin adăugarea la cele deja cunoscute a unor activităţi având ca temă: sănătatea, consumul de droguri, alcoolismul, fumatul, protecţia împotriva virusului HIV şi a bolilor venerice, trafi cul de fi inţe umane şi combaterea acestuia.

Salariul responsabilului de centru va fi plătit de către Fundaţia “Murmurul Jilţului” şi principalul partener “Colegiul Tehnic Mătăsari” din resurse extrabugetare, iar cheltuielile de exploatare cum ar fi energie electrică, energie termică, apă, canalizare, curăţenie de principalul partener în proiect. Cheltuielile privind materialele consumabile vor fi asigurate de către principalul partener împreună cu Consiliul Local, Exploatarea Minieră Jilţ, sponsori şi alţi parteneri.

b) sursele de fi nanţare pentru cheltuielile de funcţionare a proiectului (Având în vedere costurile necesare pentru funcţionarea proiectului calculate anterior, întocmiţi un buget al proiectului pentru un an după încetarea fi nanţării FRDS, menţionând sursa de fi nanţare pentru fi ecare tip de cheltuială. Precizaţi dacă contribuţia va fi în bani sau în natură).

SECŢIUNEA E RISCURI ALE PROIECTULUI 1.Identifi caţi situaţii/factori de risc care ar putea infl uenţa negativ

implementarea şi durabilitatea proiectului. Clasifi caţi şi comentaţi probabilitatea de producere a acestora, precum şi impactul pe care l-ar putea avea asupra proiectului.

Risc/Factor de risc identifi cat Nivel preconizat al impactului (scăzut, mediu, mare) Probabilitate de manifestare (redusă, medie, mare) 2. Identifi caţi măsuri de reducere/eliminare a situaţiilor de risc

identifi cate.Numele, funcţia şi semnătura reprezentantului legal al solicitantului:

Prof. Dădălău Dumitru,

Preşedinte FUNDAŢIA MURMURUL JILŢULUI Mătăsari - Gorj

Ştampila organizaţiei: Data: 25.11.2004

249

ROMANIAJUDETUL GORJPRIMARIA COMUNEI MATASARINR________/22 NOIEMBRIE 2004

C Ă T R EFONDUL ROMÂN DE DEZVOLTARE SOCIALĂ

Primăria Comunei Mătăsari, judeţul Gorj reprezentata prin primar Gheorghe Gaspar si secretar Nicolae Dadalau va face cunoscut ca, pentru obţinerea de fonduri la Proiectul Centrul de Informare Mătăsari comunitatea miniera Mătăsari îndeplineşte următoarele criterii :

- Mai puţin de 50% din gospodăriile din comunitate au acces la o reţea funcţionala de apa potabila (pentru casele de locuit fără alimentare cu apa se face din puţuri de suprafaţa care seaca vara, datorita afectării stratului freatic de către cariere si mine;

- Mai puţin de 50% din gospodării nu au acces la o centrală termică şi nu au centrală de apartament pentru încălzire datorită lipsei de apă şi gaze;

- Mai mult de 80% dintre copiii de vârstă şcolară din satele Croici, Runcurel, Brădet, Brădeţel nu au acces la servicii de educaţie acceptabile (de exemplu : unităţile de învaţământ nu au apă curentă, instalaţii sanitare funcţionale, instalaţii de încălzire funcţionale, clădirile şcolilor au o vechime între 60 si 80 de ani;

- Mai mult de 50% din gospodării nu au acces la servicii sau facilităţi de sănătate acceptabile (de exemplu : centrul de sănătate şi cabinetele medicale individuale nu au apă curentă, nu dispun de instalaţii sanitare funcţionale şi de instalaţii de încălzire );

- Mai mult de 70% dintre membrii comunităţii miniere locuiesc în apartamente care au o degradare avansată a acoperişului, goluri sau crăpături în zidăria pereţilor, case ale scării deteriorate care prezintă pericol pentru siguranţa locatarilor, casele ţăranilor datorită alunecărilor de teren devin imposibil de locuit);

- Nu există un sistem de transport în comun al persoanelor cu regim regulat;

- Comunitatea nu are acces normal la infrastructura de piaţă (membrii comunităţii ajung cu difi cultate la pieţe de desfacere, spaţii comerciale, unităţi care asigură servicii publice datorită distanţei de 40 km faţă de oraş iar cele din localitate nu satisfac nevoile locuitorilor);

- Comunitatea trăieşte într-o zona monoindustrială minieră care a

250

fost şi va fi afectată de procesul de restructurare a sectorului minier, aşa cum este notifi cat de către Minsterul Economiei şi Comerţului. S-au închis minele Mătăsari, Dragoteşti, Negomir, Cojmăneşti, sunt în lichidare unităţile prestatoare – TAMSA, ITIA, TRANSRUT, IACMM, PRESUT, s.a.).

Suntem de acord cu amenajarea Centrului de Informare în cadrul Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari, întrucât la nivelul comunei nu dispunem de Casă de Cultură, Cămin Cultural, Club muncitoresc sau alt spaţiu amenajat pentru cultură şi informaţie.

PRIMAR, SECRETAR,Gheorghe Gaşpar Nicolae Dădălău

COLEGIUL MĂTĂSARI - CEA MAI

REPREZENTATIVĂ ŞCOALĂ DIN ROMÂNIA

Nicolae Mischie, preşedintele Consiliului Judeţean Gorj “D-le Director, d-le Deputat, d-lor foşti directori, d-lor inspectori şi stimat corp profesoral, dragi elevi şi eleve. E un moment deosebit de plăcut pentru mine să particip la această întrunire de sufl et a dumneavoastră, întâlnire determinată de împlinirea a 110 ani de existenţă a şcolii pe aceste meleaguri. Aceasta este o dovadă certă a faptului că, aşa cum se petrece astăzi aici, în curtea şcolii, acest dialog viu între generaţiile de odinioară şi generaţiile de azi, aşa s-au petrecut aceste schimburi de idei, aceste întâlniri binefăcătoare din totdeauna, pe aceste meleaguri. Ele au fost menite să ridice viaţa spirituală a acestei zone, şi eforturile comune s-au conjugat unui singur ţel, acela de a ridica această citadelă, unde,astăzi,educatoare, învăţători, profesori şi profesoare, cu dăruire, îşi aduc un neprecupeţit efort spre înnobilarea inimilor acestei generaţii tinere, la călăuzirea lor în viaţă, la determinarea lor spre a-şi însuşi ceea ce este mai bun, ceea ce este mai nobil şi ceea ce este mai înălţător pentru cetăţeanul României de azi.

Ce putem să spunem noi astăzi, ca autorităţi care ne găsim în acţiunea de dirijare a vieţii sub toate aspectele ei, la nivelul comunităţii gorjene, decât că, de foarte mulţi ani, în această zonă şi-au desfăşurat activitatea dascăli care au pus sufl etul şi au dat tot ce au avut mai bun şi mai mult pentru a face din generaţiile de azi, generaţii responsabile şi apreciate atât pe plan local, cât şi la nivel naţional. Avem un conducător de şcoală de excepţie, care a ştiut să catalizeze eforturile

251

comune ale tuturor dascălilor, ale tuturor elevilor şi cetăţenilor spre a face într-adevăr din Colegiul de la Mătăsari unicul Colegiu Tehnic din ţară, una din cele mai reprezentative şcoli din România. Felicitări Domnule Director, felicitări domnilor profesori şi doamnelor profesoare, felicitări dragi elevi. Am putut cu toţii să savurăm conţinutul plin de idei şi frumuseţea cuvântului, ţinut în faţa noastră de către eleva acestui liceu; aceasta înseamnă ca aici se plămădesc sufl ete nobile, aceasta înseamnă că aici sunt preocupări serioase şi aceasta înseamnă că Mătăsarii şi Valea Jilţului trebuie să se bucure în continuare de susţinerea noastră, pentru că aici oamenii ştiu ce să facă şi cu banii, ştiu să-şi folosească şi inteligenţa, ştiu să exploateze şi bogăţiile subsolului spre binele tuturor. De aceea, am convingerea că împreună cu colegii mei din Consiliul Judeţean, de la Prefectură, cu Primăria de aici, cu sprijinul Grupului Parlamentar de Gorj – prezent fi ind aici domnul deputat Florescu; ne vom înteţii eforturile ca Mătăsarii, în perspectiva timpului, să capete cu totul şi cu totul alt aspect, pentru că merită cu prisosinţă acest lucru; o merită hărnicia oamenilor, o merită deschiderea cetăţenilor din această zonă spre mai bine şi spre a se înfăptui lucruri minunate. Iată de ce ţin să accentuez, că această întâlnire se desfăşoară într-un moment deosebit de important, când împreună ne aducem contribuţia la realizarea marelui deziderat al României şi anume acela de a vota noua Constituţie Europeană, care nu este altceva decât cartea care prevede drepturile şi îndatoririle dumneavoastră, stimaţi elevi, în perspectiva evoluţiei timpului.

Este Constituţia dumneavoastră, de aceea vă rog să îndemnaţi părinţii să meargă la vot; este o îndatorire cetăţenească. Lăsaţi pe aceia care fl ecăresc pe posturile de televiziune sau care aruncă numai venin în societate, pentru că binele vine de la cei mulţi şi cei mulţi trebuie să vadă viitorul european al acestei naţiuni.Vreau să vă spun, pentru că suntem în această conjunctură, Guvernul Năstase a oferit anul trecut, pentru tânăra generaţie, 800 de posturi de euro – consilieri, deci absolvenţi de facultăţi care cunosc foarte bine limba engleză şi limba franceză, pot să concureze an de an pentru ocuparea acestor funcţii. La concursul din vară s-au ocupat doar 112 locuri din cele 800, ceea ce înseamnă că mai sunt peste 680 de locuri care trebuiesc ocupate de tineri din România, care îşi vor desfăşura activitatea în structurile euro – atlantice. Sunt momente unice, sunt posibilităţi unice şi avem convingerea, că tânăra generaţie se va gândi la aceste aspecte şi le va fructifi ca din plin. Vă doresc sănătate deplină, ani mulţi, succese permanente tuturor celor prezenţi aici. Vă mulţumesc!”

252

C.N.T. MĂTĂSARI – AURUL SUFLETELOR NOASTRE

Simona Baboi, preşedinta Consiliului elevilor. Mă simt privilegiată de faptul că sunt aici, pe scenă, în faţa dumneavoastră şi am astfel posibilitatea să vă privesc şi să citesc pe feţele fi ecăruia bucuria reîntîlnirii cu prietenii, cu colegii, cu cei dragi. Zic, aşadar, pentru început un “bun venit” tuturorcelor de pe aceste văi ale Jilţului încărcate de istorie şi sentimente nobile. Personal, simt că prind aripi de fericire că iată, Doamne, satul meu este din nou în sărbătoare. Şi ce Sărbătoare, sărbătoarea Fiilor Jilţului şi a 110 ani de învăţământ în Mătăsari.

Acum, în mijloc de toamnă aurie, când gospodarii termină de pus la adăpost roadele câmpului, vine vremea unei binemeritate odihne. Mătăsărenii însă se pregătesc de sărbătoare. Fiii risipiţi ai Jilţului se întorc astăzi, acasă.

A mai trecut un an, un an bun sau mai puţin bun pentru fi ecare, un an care pentru noi nu pot spune că a fost bun, ci unul foarte bun, pentru că, iată, vă văd mai tineri şi mai frumoşi. Haideţi, aşadar, să sărbătorim! Să sărbătorim cele 110 generaţii de elevi care şi-au lăsat amprenta prin aceste locuri pline de legendă. Dintre cei ce şi-au tocit peniţa aici s-au remarcat foarte mulţi cu rezultate bune şi foarte bune obţinute la diverse concursuri judeţene, naţionale şi chiar internaţionale, iar mai apoi au ajuns oameni de nădejde ai ţării. Aceste lucruri minunate şi multe altele le-am afl at de la profesorii noştri ce predau pe aceste meleaguri de ani buni şi mă simt mândră că fac şi eu parte, din cea de-a 110-a generaţie ce-şi continuă, cel mai important stadiu de instruire pentru viaţă. Nu ştiu spre ce orizonturi voi porni şi în ce direcţii mă vor purta valurile vieţii, dar un lucru îl cunosc în mod cert, oriunde voi fi , voi purta în sufl et imaginea şcolii unde mi-am desăvârşit treapta esenţială a educaţiei, chipurile dragi ale dascălilor mei şi emoţiile pe care le-am trăit alături de colegii mei, cu ocazia unor astfel de sărbători cum este “Sărbătoarea Fiilor Jilţului”. Emoţii prilejuite de participarea la diverse activităţi, de lansarea unor cărţi valoroase, de apariţia neîntreruptă timp de 7 ani a revistei,,Murmurul Jilţului,, la care muncim cu dăruire şi care, mai presus de toate, ne reprezintă pe noi, specifi cul acestei zone, de unde, prin trudă şi sacrifi ciu am reuşit să ne facem auziţi, priviţi şi admiraţi de toată ţara. Am învins vitregiile timpului şi mediului natural şi am ajuns să scoatem din pământul Mătăsariului nu numai cărbune, ci şi aurul, aurul sufl etelor ce şi-au pecetluit destinul în aceste locuri.

Astăzi, noi ne-am unit încă o dată forţele, am adunat aurul ce s-a adăpostit în solul acestor ţinuturi şi care a plecat din Mătăsari spre a oferi bogăţie şi altor colţuri ale ţării. Ca tânără fi ică a jilţului, îi salut cu stimă şi căldură pe toţi fi ii şi fi icele acestor locuri şi-i invit pe toţi ca, măcar pentru 48 de ore, să se bucure de viaţă, acompaniaţi de murmurul etern, care se revarsă peste sufl etele noastre

253

curate. Dumnezeu să ne ajute să trăim ani mulţi şi fericiţi împreună spre binele şi prosperitatea Jilţului nostru înfl oritor,să,,reedităm,, an de an această sărbătoare a învăţământului din Mătăsari, a fi ilor săi, odată cu zilele primului Colegiu Naţional din ţară şi de la ţară. Vă mulţumesc!

ŞCOALA ACUM 60 DE ANI

Dr. Dumitru Joavină, Constanţa : Sărbătoarea celor 110 ani de învăţământ pe aceste meleaguri şi 56 de ani de la înfi inţarea Gimnaziului în comuna Mătăsari a cărei primă generaţie am fost, mă bucură nespus de mult, fapt dovedit şi de prezenţa mea la această sărbătoare. Dacă privesc în urmă, la condiţiile precare în care am învăţat noi şi actuala bază materială pusă la dispoziţia noii generaţii, sunt împins să cred că dragostea de învăţătură pe care o manifestaţi este net superioară. De la 1-2 învăţători în clasele I-IV şi circa 4-5 la Gimnaziu, pe care i-am avut noi, la 125 cadre didactice pe care îi aveţi dumneavoastră e o diferenţă de la cer la pământ. Noi am fost o generaţie de sacrifi ciu, dar cu un sufl u permanent de studiu. A fost perioada de formare a noilor cadre, posibilitatea studiului la ţară, redarea încrederii ţăranilor că şi copiilor pot să studieze, să ajungă oameni mari. Nucleul celor 22 de elevi care a început să frecventeze gimnaziul şi perspectiva de afi rmare a lor în viaţă, a contribuit, la timpul acela, la schimbarea opticii ţăranului mătăsărean, creându-le fi ilor lor un minim de posibilităţi, acordându-le mai multe şanse de a studia. Cadrele didactice ale timpului, pentru care nu avem decât cuvinte de laudă, de şi puţine la număr, au reuşit să ne formeze, să ne corecteze oltenismele şi să ne dea încredere în noi. Trei ani de zile petrecuţi cu cadrele didactice regretaţii profesori C.Tănăsoiu, Costescu, Diaconescu, Gridan şi actuali pensionarii ; Pavel Stoichiţoiu, D. Panfi loiu etc., au fost un fel de familie, care ani de zile ne-au urmărit în drumul nostru ascendent. Reîntâlnirile la intervale mai mici sau mai mari, ne bucurau deopotrivă, atât pe noi cât şi pe profesori.

Cei patru mari: C.Tănăsoiu, profesor de limba română, se specializează foarte repede, scăpase de dialecticile olteneşti, pe care noi elevii le mai practicam, profesor Costescu, un as al conspectelor de Istorie şi Geografi e, folosindu-le cu succes chiar şi la Şcoala Tehnică, profesor Diaconescu, avocat de meserie, ne-a predat Matematică şi Geometrie, a învăţat matematică odată cu noi, aşa cum spunea el.Avea un stil de predare impecabil şi o putere de convingere încât plecai cu lecţia învăţată din clasă. Avea mania rezumatelor ; pe o coală de caiet trebuia să scriem toate formulele de suprafaţă şi de volum ale corpurilor geometrice şi alte formule necesare unor rezolvări de probleme., profesorul Gridan- cu el am făcut Limba rusă, o materie nouă, care o învăţam prin memorizare.

În clasa a VII-a, aveam noi cadre mai tinere: profesorul P. Stochiţoiu cu care am făcut algebra, ecuaţii cu 1,2 şi 3 necunoscute. Afl am notele de la teză înainte de a le aduce la şcoală, şi profesorul D. Panfi loiu, cu care am făcut Limba

254

rusă, o persoană mai rezervată în relaţiile cu elevi, era mai sobru. Şi alte cadre didactice, au contribuit la îmbogăţirea cunoştinţelor şi la formarea noastră ca oameni în societate. Trecerea în revistă a celor aproape 6 deceni de existenţă e foarte greu să o prezinţi în 5-10 minute sau pe una sau două coli de hârtie.

Acestea fi ind zise, îmi închei mica mea pledoarie cu mii de mulţumiri pentru colectivul cadrelor didactice actuale care s-au străduit să ne simţim fericiţi măcar pentru o zi.

ŞTAFETA GENERAŢIILOR, LA MĂTĂSARI

Vineri, 3 octombrie, la Colegiul Tehnic din Mătăsari a avut loc o emoţionantă întâlnire cu trei dintre directorii acestei instituţii din ultimii 50 de ani: profesorii Dumitru Băleanu, Constantin Pamfi loiu şi Ion Gr.Dădălău.

Acţiune propusă şi pregătită de actualul director, Dumitru Dădălău, întâlnirea s-a desfăşurat sub semnul unor puternice emoţii, mai ales că multe dintre cadrele didactice de la această prestigioasă instituţie au învăţat sub directa îndrumare a celor doi înaintaşi.

După o prezentare edifi catoare făcută de domnul director Dumitru Dădălău au luat cuvântul distinşii invitaţi, care au redefi nit anii de muncă şi condiţiile din această îndelungată perioadă. A uimit auditoriul prin coerenţa ideilor exprimate, căldura cu care au vorbit, ataşamentul oaspeţilor la actuala orientare a învăţământului românesc. Discursurile oaspeţilor au primit aplauzele meritate. Întâlnirea a benefi ciat de un plus de interes prin faptul că în instituţia din Mătăsari lucrează acum doi dintre profesorii care au deţinut funcţii de răspundere la nivelul inspectoratului şcolar, raional şi judeţean, în aceea perioadă:

Mihail Mărtoiu - Inspector Şcolar General şi Gheorghe Lungan - inspector şcolar pentru învăţământul primar. Invitaţi la cuvânt, foştii inspectori au adus un elogiu activităţilor cadrelor didactice de la şcolile de pe raza comunei Mătăsari conduse de cei doi directori, activităţi care şi-n prezent, prin contribuţia şi înţelepciunea actualilor directori, onorează exemplul înaintaşilor, constituie model pentru învăţământul gorjean.Totodată s-a exprimat încrederea în forţa şi capacitatea de muncă a tinerilor învăţători şi profesori sub îndrumarea cărora două mii de elevi se educă şi se instruiesc, în spiritul noilor orientări ale statului democrat românesc.

“Florile oferite în dar distinşilor oaspeţi - spunea în cuvântul său domnul profesor director Dumitru Dădălău - poartă cu sine toată dragostea, respectul şi recunoştinţa unor generaţii de copii şi dascăli care nu v-au uitat nici o clipă, dragi invitaţi!”. Acţiunea de la Mătăsari s-a înscris în programul “Zilelor liceului” din acest an.

G. 3737 / 7.10.2003, Înv. Irina Stoichescu, Şcoala Brădet

255

DEZBATERE LA MĂTĂSARI

Astăzi, începând cu ora 13.00, în sala de Sport a Colegiului, în organizarea Fundaţiei Culturale “Murmurul Jilţului” şi a comisiei profesorilor - diriginţi din Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari are loc o interesantă consfătuire - dezbatere cu tema “Participarea Şcolii la prevenirea şi combaterea trafi cului de fi inţe umane”, având ca invitaţi reprezentanţi din Inspectoratul Judeţean de Poliţie, Direcţia de Sănătate Publică, Direcţia de Tineret şi Sport Gorj.

Tot astăzi este programată şi o sesiune ştiinţifi că de comunicări ale elevilor, pe tema: “Model de lucru şi parametrii de funcţionare a megaexcavatoarelor utilizate în lume, în extracţia de cărbune”. Mâine, Colegiul Tehnologic Mătăsari va găzdui un interesant schimb de experienţă cu şcoala “Titu Maiorescu” din Iaşi, pe tema “Preocuparea conducerii şcolii pentru dezvoltarea bazei materiale a învăţământului”, organizat de aceeaşi Fundaţie Cultural - Ştiinţifi că “Murmurul Jilţului”. Pe terenurile de sport ale Colegiului continuă să se desfăşoare meciuri din cadrul Cupei “Zilelor liceului” la fotbal, cu participarea echipelor elevilor Colegiului.

G 3740 / 10.10.2003, B.M

“ZILELE LICEULUI” LA MĂTĂSARI

Se afl ă în plină desfăşurare manifestările consacrate aniversării celor 110 ani de învăţământ pe meleaguri mătăsărene. După dezbaterea de luni, consacrată rolului Consiliului elevilor în parteneriatul cu conducerea Colegiului Naţional Tehnologic şi a unui concurs,”Cine ştie câştigă”!, pe teme de matematică, rezervat elevilor claselor V-VIII, ieri a avut loc o interesantă sesiune de referate, cu tema: “Viaţă, spirit, materie”, consacrată elevilor pasionaţi de fi zică, astăzi urmând să aibă loc o altă sesiune de referate, consacrată de această dată iubitorilor de matematică, urmată de un concurs pe teme de matematică, pentru elevii claselor a IX-a. Tot astăzi este prevăzută organizarea unui concurs “Cine ştie, câştigă!”, pe teme de cultură generală, cu participarea elevilor claselor a II-a şi a IV-a. Mâine, joi, 9 octombrie 2003, de la ora 12.00, cei peste 2100 de elevi şi cadrele didactice ale Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari vor avea o întâlnire emoţionantă cu Înalt Prea Sfi nţitul Teofan, Mitropolitul Olteniei şi Arhiepiscop al Craiovei, pe tema: “Probleme actuale ale Bisericii Ortodoxe Române pentru educaţia tineretului”.

G.3738/08.10.2003, B.M.

256

ZILELE LICEULUI MĂTĂSARI

În săptămâna 26-30 octombrie localitatea Mătăsari a găzduit o multitudine de manifestări culturale grupate sub genericul „Zilele liceului”. Organizatoarea acestei sărbători, Fundaţia Murmurul Jilţului a avut in vedere marcarea împlinirii a 18 ani de la înfi inţarea liceului din Mătăsari şi a 14 ani de la darea în funcţiune a Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari. Aceste zile au avut de toate: simpozioane, („Liceul din Mătăsari pe noi coordonate ale dezvoltării învăţământului românesc), lansări de carte („Suferinţa stelelor” de Cornel Bălescu), o sesiune de referate („Rolul şi locul tineretului în etapa actuală”) o consfătuire – dezbatere („Localitatea Mătăsari – trecut – prezent şi viitor”), cu participarea reprezentanţilor primăriei, consiliului local Mătăsari), întreceri sportive. Săptămâna destinată culturii mătăsărene s-a încheiat cu sărbătoarea fi ilor Jilţului, manifestare ce s-a desfăşurat sâmbătă 31 octombrie a.c. Din cuprinsul acestei zile am reţinut: întâlnire cu conducătorii administrativi, parlamentarii de Gorj, inaugurarea Muzeului Jilţului, spectacole prezentate de Ansamblul artistic Doina Gorjului şi formaţiile cultural artistice ale Grupului Şcolar Industrial Mătăsari, crosul tinerilor mătăsăreni, campionatul de fotbal, carnavalul tineretului, hore populare şi discotecă în aer liber, etc. Încheiem această cronică cu crezul celor din Mătăsari: „Noi mai avem destule pe aici de rezolvat/noi încă rolul nostru nu ni l-am terminat s-auzim cocoşii vestind doar cum ştiu ei/întâia dimineaţă din mileniul trei.” A.D.

ZILELE ABSOLVENTULUI ÎN SEMENIC

Sub moto-ul “Multe am văzut, multe am trăit, multe am gândit şi am simţit, multe am învăţat în cursul acestei călătorii”, Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari a organizat recent „Zilele Absolventului ” la care au participat 170 elevi din clasele terminale a ciclurilor de învăţământ, împreună cu profesorii lor.

Acţiunea s-a concretizat într-o drumeţie de vis la 500 metri altitudine pe muntele Semenic. Plecarea a avut loc din Curtea Colegiului spre Motru, Drobeta Turnu Severin unde a fost vizitat Muzeul „Porţile de Fier” apoi Hidrocentrala, Mânăstirea SF. Ana din Orşova, Băile Herculane, Reşita şi s-a „descălecat ” la Râul Alb – Lacul Secu. Acolo a urmat o seară de nedescris, o masă festivă cu un meniu extraordinar, la care s-a dansat, s-a jucat, s-a râs şi s-a plâns. Profesorii au coborât de la catedră în rândul elevilor lor, au fost fericiţi împreună şi au plâns pentru că încă o generaţie îşi ia viaţa în propriile mâini.

Dimineaţa,după micul dejun, călătoria a urmat spre Reşiţa, Băile Herculane cu un popas şi prilej de bucurie pentru elevi la Şapte Izvoare, apoi Godeanu, Baia de Aramă, Mătăsari. Trebuie spus că, în fi ecare an, Colegiul din Mătăsari oferă absolvenţilor astfel de călătorii, clipe de neuitat, de vis. Anul acesta a fost Râul Alb, la anul, cine ştie! O excursie bine pregătită reprezintă echivalentul a multor

257

ore de română, matematică, istorie, biologie, chimie, desen, muzică, în care elevii şi cadrele didactice iau contact direct cu realitatea, cu realizările poporului român, cunosc frumuseţile neasemuite ale patriei noastre, învaţă cum să se organizeze în colectiv, cum trebuie să se comporte în activităţile extracurriculare, să se respecte unii pe alţii, şi de ce nu, să devină proprii organizatori ai unor acţiuni educative care să rămână tipărite peste veacuri în mintea lor ageră că au făcut ceea ce nu au făcut alţii. Am citit pe chipurile lor frumoase, mulţumire, satisfacţie, fericire şi bucurie. Tot ceea ce poate oferi viaţa mai frumos. Urăm şi noi elevilor succes la examenele de capacitate, bacalaureat şi admitere, iar celor de la Mătăsari conducere, profesori, personal auxiliar şi administrativ multă putere de muncă şi de acum înainte.

Alin Dobromirescu,2003

„UN NUME ADUNAT PE-O CARTE…”

Lansat cu ocazia aniversării a 110 ani de învăţământ în comuna Mătăsari, a Zilelor Colegiului şi a sărbătorii Fiilor Jilţului,din a doua decadă a lunii octombrie,volumul se constituie un prilej de recunoştinţă adus înaintaşilor care,peste mai bine de un secol au învăţat carte în şcolile de pe Valea Jilţurilor.Este,în acelaşi timp şi o datorie de conştiinţă transpunerea unui legământ solemn al actualilor dascăli mătăsăreni făcut la 15 ianuarie 2003,de ziua poetului nepereche, Mihai Eminescu. Răsfoind volumul „110 ani de învăţământ în Mătăsari, Gorj”, carte apărută cu sprijinul Asociaţiei Culturale „Casa Artelor” (preşedintele Teodor Dădălău ) şi îngrijită de profesor Dumitru Dădălău,directorul Colegiului Naţional Tehnologic din Mătăsari –preşedinte al Fundaţiei „Murmurul Jilţului „,ai în faţa ochilor documente şi imagini strânse cu trudă despre elevii şi dascălii care „pe pământul străbun,au menţinut aprinsă fl acăra culturii, ştiinţei şi progresului „cum inspirat grăieşte prefaţa cărţii. Peste cincizeci de fi guri eminente de elevi şi dascăli,toţi „trecători „ pe băncile şcolilor mătăsărene, dar care au lăsat urme adânci în spiritualitatea locului,şi –au găsit binemeritatul loc în paginile volumului :Ion Alexandru, Gheorghe I Bălan,Vasilica Gioancă, Constantin Băleanu,Dumitru Băleanu, Gheorghe Bălescu, Sevastian Bălescu, Ion Becheriţu, Dumitru Dădălău, Floarea Dădălău, Ion Gr. Dădălău (…)Vasile Trotea,şi alţii, sunt „nume adunate pe-o carte „. Spaţiul tipografi c limitat nu ne îngăduie spre a-i enumera pe toţi, dar –iertată-ne fi e lipsa de modestie-dându-i „Cezarului ce-i al Cezarului „ ne-am permis să scriem despre foştii elevi, azi oamenii de nădejde apreciaţi pe acolo pe unde s-au stabilit cu munca.

Volumul are şi o bogată ilustraţie – document, aproape 100 de

258

fotografi i înfăţişând istoria mai veche şi mai nouă a procesului de învăţământ şi de transformare modernă a plaiurilor mătăsărene „lupta ” spre citadin, spre urbanism.Inspirat aşezate spre mijlocul volumului, paginile de lirică, grupate sub genericul „Mister şoptit”, vin să întregească imaginea caldă, luminoasă, benefi că a ceea ce reprezintă pentru generaţiile de astăzi şi care vor urma, „nestemate puternice, aşezate în mănunchiul de fl ori alese” de pe Valea Jilţurilor. Se cuvine adus un omagiu truditorilor de cuvinte alese cu grijă şi aşezate în această carte – document, tuturor celor care „n-au pregetat nici un moment sacrifi cându-şi timpul liber, vacanţa, concediul pentru a tipări acest dar al lui Dumnezeu care va rămâne peste veacuri încrustat cu litere de aur, ca simbol al recunoştinţei că strungari în sufl ete ai uzinei cu foc continuu din Cetatea Luminii din Mătăsari şi-au adus obolul lor faţă de înaintaşi şi viitorime”.

N.A.: Volumul este însoţit şi de compact-disc care cuprinde numeroase date statistice ale mărturie revelatoare privind istoria celor 110 ani de învăţământ mătăsărean.

Marius Berechete,Gorjeanul 3758, 5-XI-2003

SĂRBĂTOAREA MAJORATULUI

Moment emoţional, despărţirea de adolescenţă, perioada în care familia şi şcoala au oferit scutul cald şi protector la adăpostul căruia voi aţi crescut şi aţi făcut paşi hotărâtori pe calea desăvârşirii voastre ca oameni.

De acum încolo sunteţi chemaţi,alături de generaţiile mai în vârstă să participaţi la rezolvarea treburilor societăţii, luând hotărâri pentru care să vă asumaţi răspunderea. Trebuie să înţelegi sensul răspunderilor care vă revin, trebuie să priviţi viaţa cu alţi ochi – în atitudinea voastră trebuie să apară actul de seriozitate şi gravitate care caracterizează pe omul nostru. Vă întâmpinăm cu un „bun venit” în marea familie a membrilor majori ai societăţii.

Începând cu această activitate, care trebuie să fi e pentru voi un moment solemn şi emoţionant – un legământ că păşim în viaţă, nu veţi regreta nici o clipă să repuneţi întreaga capacitate de muncă şi creaţie în folosul scumpei noastre patrii –România. Activităţi planifi cate cu elevii clasei a XII-a: „Constituţia legea fundamentală a României”; „Tânăra generaţie a României”; „Învăţarea de cântece şi poezii patriotice”; „Vizite la obiective istorice şi culturale, la obiective productive”. Hotărârea neclintită a voastră de a vă desăvârşi, de a face totul pentru prosperitate şi progresul poporului nostru trebuie să pornească de la acel dar şi optimism robust despre care poetul Nicolae Labiş spunea ce este scaunul distinctiv al tinerelor generaţii.

259

„Trăim în miezul unui ev aprins Şi-i dăm a-nsufl eţirii noastră venăCei ce nu au dezlănţuire ca noi În fl ăcările noastre se destramă”

Optsprezece ani este vârsta tinereţii active, expresie a elanului creator şi a gândurilor înaripate către viitor, a celor mai îndrăzneţe aspiraţii, un punct de răscruce în viaţa voastră. Această vârstă presupune din partea voastră, o angajare, un efort al fi ecăruia pentru a da vieţii un rost, un sens înalt în funcţie de epoca istorică pe care o trăim. Adolescenţa – primăvara vieţii – vârsta poeziei, înclinaţiei spre visare şi romantism în care sensibilitatea este destul de receptivă pentru tot ce este frumos. Mulţi dintre voi visează la dragoste înainte de a o cunoaşte – căutaţi să daţi vieţii sens şi farmec – sunteţi la vârsta dragostei la prima vedere în care ataşamentul între cei care vă iubiţi este sincer şi dezinteresat – apariţia în viaţa voastră a primei iubiri trebuie să fi e învăluită de poezie. Să rămână o amintire de neşters care trebuie să vă însoţească tot cursul vieţii voastre. Bazată pe cele mai înalte valori morale, iubirea umanizează instinctul sexual – dragostea se bazează pe respect, pe simţul demnităţii, pe nevoia de preţuire a partenerului – ea stă la baza relaţiilor de familie şi ca atare ridică în faţa Constituţiei individuale, probleme morale extrem de serioase. La această vârstă trebuie să vă puneţi pentru prima dată în mai serios problema drumului ce va fi urmat în viaţă – trebuie să vă exprimaţi intenţia de a vă câştiga singuri existenţa. Trebuie să vă hotărâţi să munciţi pentru a vă câştiga existenţa şi a duce o viaţă independentă din punct de vedere economic. Sunteţi la vârsta când trebuie să vă alegeţi profesiunea. O problemă difi cilă din cauza lipsei de informare şi de necunoaştere a amănuntelor legate de specifi cul meseriei pe care aţi dori să o îmbrăţişaţi deoarece vă afl aţi între vis şi realitate, între dorinţă şi optimism – nehotărârea voastră este fi rească, iar erorile sunt de – neînlăturat – nu uitaţi să cereţi sfatul celor mai în vârstă – părinţi şi cadre didactice. Tatonările pe linia alegerii profesiunii sunt inevitabile – nu uitaţi că în momentul în care aspiraţiile se verifi că,iar adevăratele aptitudini devin evidente, căutările iau sfârşit: începe marele drum al afi rmării în viaţă.

În pragul acestei vârste procesul de dezvoltare biopsihic ajunge la apogeul său – forţele voastre fi zice şi spirituale ating nivelul necesar pentru a putea lua parte în mod efi cient, în rând cu cei adulţi la viaţa socială. Începând cu această vârstă voi aţi ajuns la un anumit grad de maturizare care justifi că acordarea de a deveni stăpâni pe hotărârile pe care le veţi lua şi răspunzători de consecinţele acestora. Temeiul noului este imaginaţia creatoare care trebuie să vă caracterizeze – toate piedestalele statuilor ridicate în cinstea celor ce au adus cândva lumină au fost construite din pietrele care fuseseră aruncate mai înainte împotriva lor. Întreaga viaţă să o dăruiţi pasiunii pentru adevăr, pentru frumos. Găsiţi timpul necesar pentru meditaţie pe parcursul nesfârşit al muncii. Manifestaţi îndrăzneală în ipoteză, tenacitate în studiu, curaj în realizare, maximul

260

de exigenţă în verifi care – aceasta este chezăşia viitoarelor voastre realizări.Nu uitaţi că pregătirea profesională mediocră duce la acte de indisciplină.

Munca trebuie să fi e pentru voi o necesitate obiectivă – o măsură de verifi care şi apreciere a capacităţii voastre, a încrederii în propriile voastre forţe:

„Şi se ivi, odată cu omul slobod, muncaDin pravila ei aspră el îşi făcu porunca De fi ecare clipă simţind întâi, cu fricăÎn el nebănuite puteri că se ridică”

(Tudor Arghezi) Atunci când faceţi o treabă bună, să fi ţi mândri şi să aveţi sufl etul

împăcat că v-aţi satisfăcut obligaţiile sociale – să aveţi respect şi preţuire faţă de pricepuţi. Personalitatea voastră trebuie să fi e în spiritul unor înalte idealuri morale de libertate şi progres. Trebuie ca la această vârstă să cunoaşteţi legile penale – normele de drept civil, dreptul familiei, dreptul muncii, – începând cu această vârstă – începe răspunderea pentru faptele socialmente periculoase. Este vârsta la care să discerneţi mai repede şi mai sigur ce este bine şi ce este rău să aveţi curajul civic şi iniţiativă personală pentru combaterea atitudinilor negative.Sunteţi la vârsta când vă afl aţi în faţa unei probleme de viaţă de importaţă capitală – căsătoria,care este calea spre întemeierea unei familii.Este o cale frumoasă şi umană – legea vă dă dreptul. Nu uitaţi însă de faptul că trebuie să terminaţi şcoala, să vă alegeţi profesiunea, de a vă califi ca şi pe urmă să vă înjghebaţi un cămin propriu. Alegerea viitorului tovarăş de viaţă şi încheierea căsătoriei, sunt acte importante şi cu adâncă semnifi caţie.întrucât contribuie la împlinirea şi dezvoltarea personalităţii, fi ind totodată o sursă de fericire şi încredere în viaţă – înainte de a face acest pas sunteţi datori să vă confruntaţi trăinicia sentimentelor, să vă verifi caţi în mod sincer stima şi preţuirea reciprocă – nu uitaţi de răspunderea care vă revine faţă de copiii care apar în cursul căsătoriei, la consecinţele studiilor întrerupte.

Nu uitaţi de traumatismul psihic cauzat de jignirea unor sentimente profunde şi înşelarea încrederii prin cooperări uşuratice.Nu uitaţi că dragostea potenţializează cele mai multe calităţi umane: putere de sacrifi ciu, ataşament, renunţări, altruism, dăruire de sine.

Profesor Ion Dădălău, Director adjunct al C.N.T. Mătăsari

261

GÂNDURI LA ÎNCEPUT DE CARIERĂ ÎN MĂTĂSARI

Prof. Fîcea Elena Cristina. Deşi nu sunt chiar la începutul carierei de profesor, având trei ani de vechime în învăţământ însă în alte unităţi şcolare totuşi, în Mătăsari, pot spune că m-am simţit ca la început atunci când am păşit pentru prima dată în Colegiul Tehnic repartizată fi ind la această instituţie de învăţământ de către Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj.

Nu am să uit niciodată prima mea zi de lucru în acest liceu, momentul în care am intrat pe uşă şi am făcut cunoştinţă cu domnul Director Dumitru Dădălău. Nu îl cunoşteam personal, dar prin activităţile pe care domnia sa le organiza, se făcuse remarcat atât în Mătăsari cât şi în comunele din jurul Mătăsariului. Fiind profesoră la şcoala nr.1 “Ion Vâlceanu” din comuna Dragoteşti, auzisem multe lucruri frumoase despre dânsul şi despre “uzina cu foc continuu” pe care o conduce. Ţin minte că, atunci când am intrat în biroul dumnealui şi m-am prezentat, simpla prezenţă a sa mi-a impus respect şi m-a făcut să înţeleg că această şcoală este o şcoală mare, cu multe probleme şi în care trebuie să munceşti cu dăruire şi aptitudine dacă vrei să reuşeşti şi să te afi rmi pe plan profesional.

Cu trecerea timpului, mi-am dat seama că Domnul Director avusese dreptate şi totodată mi-am dat seama că dumnealui este un om care îşi face bine treaba conducând Colegiul cu o mână de fi er, aşa cum şi trebuie într-o astfel de intituţie, fi ind un om sufl etist, corect şi un cadru didactic de excepţie.

De asemenea, am fost impresionată în această unitate de învăţământ de numeroasele activităţi extraşcolare care se realizează cu şi pentru elevi. Fiind dirigintă la o clasă de-a X-a, din acest liceu, am fost prezentă la ansamblul de manifestări realizat cu prilejiul “Zilelor liceului”, “Sărbătorirea a 110 ani de învăţământ în Mătăsari” şi “Sărbătorirea Fiilor Jilţului”-sărbătoare care a devenit o tradiţie în Mătăsari. Stând printre elevi,am constatat imensa bucurie şi plăcere cu care aceştia participă la activităţi, lucru care, îmi permit să spun, nu l-am întâlnit în nici o altă instituţie de învăţământ. Impresionantă este însă şi dotarea liceului, baza materială a acestuia, laboratoarele de care Colegiul dispune, dintre care laboratorul de informatică dotat cu o reţea de 26 de calculatoare este de remarcat. Drept pentru care, daţi-mi voie, să felicit Colegiul Tehnic Mătăsari şi implicit pe domnul director Dumitru Dădălău pentru ceea ce realizează, pentru şcoala pe care o conduce şi pentru care pune atâta sufl et.

Prof. Ţîrcă Alina. Am absolvit “Facultatea de Litere” a “Universităţii Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. În urma concursului de titularizare am ajuns aici, la Colegiul Tehnic Mătăsari, cea mai mare instituţie de învăţământ din judeţul Gorj. Cu emoţie şi sfi ală am păşit pentru prima oară pe porţile şcolii. Era 15 septembrie. Începea şcoala. Şi pentru mine era un început. Începea un nou capitol

262

din viaţa mea. Până acum stătusem în bancă, învăţând,primind lumina învăţăturii. Era timpul acum ca lumina cunoştinţelor mele s-o împart altora, să strălucească mai departe, purtată de elevii mei, aşa cum şi eu am purtat lumina dobândită de la profesorii mei din şcoala generală şi liceu până la Cluj, aducând-o din îndepărtatul Ardeal mai strălucitoare, îmbogăţită de strălucirea cunoştinţelor acumulate în timpul facultăţii. Era timpul să vin la şcoală, dar eu nu mai învăţam, ci la rândul meu, trebuia să învăţ pe alţii. Frunzele palide ale toamnei mi-au amintit fi ecare început de an şcolar ca elev. Şi pentru prima oară nu intram pe porţile şcolii ca elev, ci ca profesor. Îmi voi aminti mereu emoţia pe care am simţit-o când i-am cunoscut pe elevii clasei aV-a C, clasa la care urma să fi u dirigintă. Cândva, am fost şi eu ca ei, ca oricare dintre cei 2000 de elevi ai Colegiului Mătăsari. Acum stau în faţa lor în timpul orelor cu aceeaşi dorinţă de a-i face să înveţe pe care am simţit-o şi eu atunci când eram elevă în sufl etul profesorilor mei. Îmi doresc să pot să-i fac să înveţe, să-i ajut în formarea lor ca oameni, pe toţi aceşti copii care mă privesc în fi ecare zi la ore, curioşi, însetaţi de cunoaştere. Îmi doresc ca peste câţiva ani să întalnesc un om în toată fi rea, bărbat sau femeie, un OM în adevăratul sens al cuvântului, realizat profesional şi familial, care să fi e unul dintre elevii mei de acum. Pentru mine, acea zi va fi ziua în care îmi voi primi adevărata răsplată pentru toate strădaniile mele, pentru toate emoţiile pe care le-am avut atunci când am păşit pentru prima oara în această citadelă a luminilor, într-o zi de toamnă.

Prof. Caşotă Monica. Am venit în această instituţie de cultură după ce am absolvit cursurile Universităţii de Vest din Timişoara, Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie. Am terminat cursurile Facultăţii de Litere, specializarea Română-Engleză. Înainte urmasem cursurile unui liceu real din Tg-Jiu, mai exact cursurile Colegiului Naţional “Ecaterina Teodoroiu”, secţia matematică-fi zică. Am decis să urmez cursurile unei facultăţii cu profi l umanist pentru că fosta mea profesoară din liceu mi-a inspirat o pasiune şi o admiraţie pentru limba şi literatura română. Prin frecventarea cursurilor Facultăţii de Litere am vrut să văd şi cum este de partea cealaltă, mai exact cum este să stai la catedră şi 30 perechi de ochii să te urmărească, să-ţi soarbă cuvintele la fi ecare oră de curs. Nu ştiu dacă odată cu începerea anului şcolar am pus bazele unei cariere în învăţământ, dar mi-aş dori acest lucru foarte mult, pentru că nu aş vrea să fi irosit patru ani petrecuţi pe băncile Facultăţii de Litere.

Sper ca peste ani să ajung să am tactul pedagogic pe care l-am admirat şi îl admir încă la profesorii mei din şcoala generală şi liceu, dar mai ales la profesorii mei din timpul studenţiei. Pe lângă acest tact pedagogic aş vrea ca elevii să stea cu plăcere la orele mele aşa cum stăteam şi eu la rândul meu, dar poate cel mai mult mi-aş dori ca elevii mei să poată găsi în mine un profesor-prieten. Cea mai mare satisfacţie a carierei mele de profesor ar fi ca la sfârşitul fi ecărui an elevii să rămână cu o amintire plăcută asupra muncii depuse de mine, amintire care să-i determine ca peste ani să treacă iarăşi pragul clasei pentru a-mi arăta ce

263

au devenit şi dacă prin materia pe care le-am predat-o, adică limba şi literatura română şi prin îndrumarea spirituală şi morală am putut participa cât de puţin la formarea lor ca oameni.

Profesor Mădălina Andreescu. Copil fi ind, ştiam că va veni vremea când va trebui să dau piept cu valurile vieţii, să-mi aleg un alt drum în viaţă, conştientă de urcuşurile şi coborâşurile acestuia. Fără să-mi dau seama de trecerea timpului m-am trezit la capătul drumului la care de mult am gândit şi mi l-am dorit. Am absolvit Facultatea de Horticultură, secţia Biologie-Ştiinţele Agriculturii din Craiova. În urma concursului de titularizare am fost repartizată ca profesor suplinitor la Colegiul Naţional Mătăsari. Deşi, de mult am visat să ajung într-un loc ca acesta, mi-a fost greu să mă acomodez dar, cu timpul, cunoscându-mi colegii şi de asemeni, elevii, am început să îndrăgesc acest loc, să simt că fac parte din această mare “familie”, de valori care m-au ajutat să mă pot integra şi să pricep unele din tainele meseriei de dascăl. Datorită faptului că visul meu a început să prindă aripi, problemele vieţii cotidiene mi se par acum minore şi le pot depăşi cu mai multă uşurinţă. Aici, la Mătăsari, am cunoscut un om extraordinar în persoana domnului director Dădălău Dumitru şi nişte oameni minunaţi, rămânând de asemenea profund impresionată de baza materială de care dispune această instituţie, de ordinea şi disciplina care există aici, afl ând ulterior că toate acestea i se datorează tocmai acelui om extraordinar şi cu un sufl et atât de mare şi anume domnului Director Dumitru Dădălău. Sunt mândră şi fericită că mă număr printre cadrele didactice care-şi desfăşoară activitatea în acest Colegiu renumit şi sper ca şi eu,prin munca mea, să contribui la înfl orirea acestui leagăn de cultură al fi ilor Jilţului.

Profesor Arjoca Cristian. În decursul celor 12 ani preuniversitari, 15 septembrie reprezenta o zi obişnuită, în care îmi începeam activitatea de elev. Nu m-a emoţionat nici un început de an şcolar până în anul 2003, an în care am devenit profesor. Ochii celor care mă priveau m-au făcut să realizez “lupta” în care intrasem, dar mai ales responsabilitatea mare pe care trebuia să mi-o asum.Mulţimea de sufl ete din faţa mea m-a obligat indirect,prin simpla lor privire, să mă dedic în totalitate meseriei pe care am ales-o şi pentru care m-am pregătit 17 ani. Mi-am dorit să pot transmite elevilor mei o părticică din cunoştinţele mele.Din punctul meu de vedere, materia pe care o predau este una interesantă şi utilă fi ecărui tânăr. Am avut un gram de noroc primind dirigenţie la o clasă de a noua… Pregătirea elevilor constituie prioritatea preocupărilor mele, dar şi relaţia de încredere şi prietenie pe care vreau să o stabilesc cu ei este importantă.

Vreau să nu vadă în mine doar un profesor, ci şi un foarte bun prieten, căruia pot să îi spună problemele şi suferinţele. Îmi doresc să mă implic în problemele elevilor mei, chiar dacă uneori situaţia lor mă poate depăşi, atâta timp cât este vorba de latura materială. Încerc să le argumentez importanţa informaticii ca materie de studiu şi nu doar ca o facilitate de recreere concretizată prin jocuri.

264

Nu combat importanţa momentelor de recreere prin intermediul calculatorului, dar nu susţin nici dependenţa creată de aceste jocuri. Încerc să-mi conving elevii că misiunea de profesor nu este atât de uşoară precum o percep ei, deoarece în informatică progresul înregistrat pe plan global se concretizează într-o mulţime de schimbări. Informaţiile acumulate de mine în timpul perioadei mele de studiu peste câţiva ani vor deveni insufi ciente, atâta timp cât tehnologia şi specifi cul programelor sunt într-o continuă evoluţie.

Dorinţa de a-mi face elevii să înţeleagă importanţa aprofundării informaticii mă obligă să învăţ alături de ei, prezentându-le noutăţile apărute pe parcursul perioadei de studiu.Elevii trebuie să înţeleagă modul în care sunt notaţi, si nu să eticheteze obţinerea notelor mici ca fi ind o dovadă de severitate din partea mea.Nu-mi face plăcere să-i pedepsesc şi nici să le dau note mici, dar valoarea notei, în concepţia mea, trebuie să refl ecte nivelul cunoştinţelor.

Îmi doresc să-mi înţeleg elevii şi să-i pregătesc pentru examenul greu pe care vor trebui să-l dea în timp. După părerea mea, ei trebuie să conştientizeze că acest examen este unul susţinut cu viaţa. Greutăţile cotidiene, dar mai ales societatea în care vor fi nevoiţi să-şi desfăşoare activitatea este destul de aspră.Am învăţat în această perioadă să trec peste micile răutăţi ale elevilor deoarece sunt convins că, în timp, ele se vor transforma în mulţumiri.

Profesor Dima Elena. Un ghem de sentimente nedesluşite s-a destrămat în mine când am afl at că o să predau la Colegiul din Mătăsari. Pe de o parte, erau emoţiile unui debutant ce se vede într-o instituţie atât de mare (120 cadre didactice şi 2000 de elevi), iar, pe de altă parte, năvăleau sentimentele de sfi ală, de înalt respect pentru cei care mi-au luminat drumul, căci aici, la Mătăsari, e locul uceniciei mele, e locul unde am început să înţeleg ce este viaţa şi tot aici e locul unde mi-am lăsat cei mai frumoşi ani, ai adolescenţei, în mijlocul colegilor şi domnilor profesori care au avut priceperea de a ne forma caracterul, de a ne oferi cele mai bune sfaturi pentru viitor şi de a ne încuraja în momentele grele.

Astăzi am ajuns colegă cu dragii mei dascăli, şi deşi timpul a reuşit să mai şteargă din timiditatea elevei de-altădată, mărturisesc că şi acum mă stăpânesc aceleaşi sentimente de stimă, de profundă recunoştinţă pentru dumnealor, căci indiferent de evoluţia mea profesională, eu voi rămâne pentru totdeauna eleva acestor giganţi, al căror izvor de cunoaştere va curge mereu.

Mă bucur şi sunt mândră că fac parte dintr-un astfel de colectiv, fi indcă am înţeles că aici este un mediu ideal de formare a tinerilor ce-au îmbrăţişat nobila meserie de dascăl, aici am modele de urmat, iar baza materială de invidiat a acestei instituţii îmi poate oferi nenumărate facilităţi în procesul de pregătire ca dascăl, o pregătire continuă spre desăvârşire, căci aşa cum îi place domnului director să spună, aici, este “o uzină cu foc continuu”. Dar cum “talentul fără muncă este un foc de artifi cii”, mi-am dat seama că, mai ales într-o astfel de instituţie, trebuie multă muncă în care să pui însă şi mult sufl et, căci numai astfel

265

vei putea culege nişte roade demne de admirat. Primele mele zile, ca dascăl, la Mătăsari, m-au lăsat profund impresionată: ordinea, disciplina, ţinutele decente ale elevilor, activităţile cultural-artistice, atmosfera primitoare, prietenoasă din cadrul colectivului didactic, toate acestea au concurat la concluzia că venirea mea în această instituţie îmi va aduce numai satisfacţii şi mă va ajuta să devin un luminător şi un deschizător de drumuri.

Şi acum, zilnic, pornesc de acasă cu aceeaşi “strângere de inimă” cu care porneam în fi ecare zi de şcoală, mă întorc cu aceeaşi mulţumire sufl etească, şi pentru a uita de greutăţile vieţii cotidiene de care am început şi eu să mă lovesc, nu pot să spun decât atât: “Bine te-am regăsit, şcoală dragă!”

ARC PESTE TIMP

Purtaţi de valuri către istoria atât de zbuciumată a acestui popor care ne

prezintă date / evenimente cu iz simbolic (Ziua Republicii, Unirea Principatelor Române, Ziua Independenţei) sau către calendarul de peste an în care găsim: Ziua Marinei, Ziua Jandarmeriei, Ziua Copilului, Ziua Femeii, Ziua Învăţătorului....etc ; am descoperit şi ziua de 9 Noiembrie, zi ce marchează mijlocul anotimpului “ Toamna”, o zi de imensă bucurie, o zi de înaltă vibraţie, de răscolire, ce reprezintă ziua botezului şcolii noastre, ziua în care a primit titulatura de Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari.

Doamne, ce zi frumoasă, încărcată de vraja naturii, mustind de tinereţe, de înţelepciune, de voie bună. Oprindu-ne o clipă din activităţile cotidiene auzim timpul picurând în clepsidră, aceasta aşezându-l în ani, decenii, secole, milenii, dar care în mod sigur nu va reuşi să aducă uitarea pentru istoria acestui neam de ţară, priceput la lucru dar şi la hore, temător de Dumnezeu, dar netemător de duşmani.Privind către aceeaşi clepsidră vom constata cu satisfacţie că am ajuns deja la cea de-a treia aniversare a prezenţei unui ministru şi nu orice ministru, ci tocmai al Învăţământului în mica noastră localitate, ridicând în premieră absolută pentru această ţară, la rangul de Colegiu, o şcoală dintr-o comună rurală.

Şi,dacă atunci eram mai tineri, dar şi urmare a încărcăturii emoţionale pentru imensul eveniment ce se desfăşura sub ochii noştri, ne-am dovedit a fi şi mai timizi, reţinuţi şi dând dovadă de multă stângăcie odată cu stângerea în buchetul vieţii noastre a noi şi noi ani, am căutat să dăm o nouă dimensiune acelui eveniment. Mă întreb acum, descătuşată parcă din acea încleştare a emoţiilor ce mă dominau în acele momente, câţi elevi au avut ocazia de a-l avea oaspete la ei “ acasă” pe însuşi Ministrul Învăţământului. Să fi e mulţi ; să fi e puţini, câţi să fi e oare? Greu de spus, orice răspuns s-ar da, poate nu ar fi edifi cator. În schimb, un lucru va rămâne cu siguranţă scris cu litere de aur în istoria acestui neam, acela că, în anul 2000 a apărut pentru prima dată pe harta ţării un Colegiu Naţional,

266

în mediul rural. Apoi, oricât de multe ori mai apărea de aici încolo, Comuna Mătăsari va rămâne pentru totdeauna Prima. Îmi face mare plăcere să arăt că sunt mândră că sunt gorjeancă, că m-am născut în această parte a judeţului având ocazia de a descoperi tainele cărţilor în această şcoală. Am păşit pentru prima dată şi destul de sfi oasă aici, într-o frumoasă zi, din toamna anului 1995.

Veneam, după ce contactul cu tainele cărţilor îl avusesem într-o altă localitate într-un local care nu avea decât două săli de clasă. Dacă la vederea acestei clădiri genunchii au început să-mi tremure, acum mă încearcă sentimente de bucurie că am fost prezentă la transformările care s-au produs aici. Pot spune, şi fără să greşesc, că am crescut odată cu această şcoală. Că acest lucru a fost posibil, mă opresc să le mulţumesc părinţilor mei că există, iar urmarea acestui fapt a făcut posibil ca eu să fi u elevă a acestei şcolii. Nu în ultimul rând,mulţumesc minunatului conducător şi dascăl, aceluia care s-a dovedit a fi un om deosebit şi nu greşesc dacă spun, un adevărat părinte, adică domnului Dumitru Dădălău directorul Colegiului Naţional Tehnologic a cărui viaţă se confundă cu existenţa acestei şcoli. Vă doresc multă sănătate, domnule director, pentru că fără dumneavoastră, astăzi această şcoală s-ar fi afl at undeva în anonimat.

Marcu Alina Cornelia, X C

ŞCOALA-IZVOR DE REALIZARE

Încă de la primul pas făcut în curtea acestui Colegiu impresiile mele, ca de altfel şi ale celorlalţi colegi din generală, au fost pozitive, acest lucru fi ind dovedit din faptul că 1/3 din colectivul din generală fi gurează pe listele de elevi ale acestei şcoli. Mătăsariul este singura comună din zonă care cuprinde ca instituţie Colegiul Naţional Tehnologic, o adevărată mândrie pentru toţi. Totul se datorează în mod special conducerii şi mineritului care contribuie foarte mult la dovedirea că şi în Mătăsari se poate ridica un „edifi ciu” pe care toţi să-l respecte la fel ca şi pe celelalte „edifi cii” din judeţ şi nu numai.

Toate personalităţile care au fost prezente la ineditele evenimente şi sărbători, sunt nume mari care au plecat cu cele mai bune impresii, aceasta datorându-se conducerii şcolii, dar mai ales dotării pe care o deţine: mobilier de ultimă generaţie, televizoare în fi ecare sală de clasă, numeroase laboratoare: de matematică, fi zică, informatică dotate corespunzător şi nu în ultimul rând, sală de sport şi ea dotată cu tot ceea ce este necesar într-o sală de sport unde elevii îşi pot dezvolta propriile hoby-uri pe linie sportivă.

267

O altă mândrie a acestei şcoli ar fi revista „Murmurul Jilţului” în care au fost publicate toate evenimentele şi sărbătorile manifestate la nivelul şcolii şi mai ales faptul că elevii talentaţi au ocazia de a se afi rma prin a-şi publica creaţiile proprii în fi ecare număr al revistei. Ca dovadă a talentului sunt premiile obţinute la diferitele concursuri naţionale şi mai ales respectul şi prestigiul ei, în comparaţie cu celelalte reviste naţionale. Variatele sărbători din cadrul Colegiului ne fac să ne simţim bine, ne ridică moralul. Cea mai importantă manifestare ar fi Sărbătoarea Fiilor Jilţului. Elevii sunt cei care participă la realizarea acestei sărbători cu poezii, dansuri şi multe, multe altele. Sărbătoarea mai cuprinde Balul Bobocilor (Miss Boboc), carnavalul tinereţii şi focul de tabără în jurul căruia simţim o căldură în sufl ete, făcându-ne să ne simţim ca şi cum am trăi un vis real. Toate acestea se datorează coordonării foarte bune, coordonare în fruntea căreia se afl ă domnul director Dumitru Dădălău împreună cu cei care fac parte din colectivul de profesori. Ei sunt cei care ne îndrumă spre a ne atinge scopul cu orice preţ, ridicându-ne moralul şi făcându-ne să ne simţim 100% optimişti şi dornici de a ne realiza.

Sper ca următorii ani să ne aducă cât mai mulţi colegi pentru că această şcoală merită, prin asta trebuie să le dovedim tuturor că şi în Mătăsari, în singurul Colegiul din mediul rural ( din ţară) se poate învăţa, la fel ca şi cum ai învăţa într-un liceu din centrul unui oraş mare şi poate nici acelea nu au parte de ceea ce avem noi aici, la ţară, având în spate munţii de cărbune şi un „râuleţ” curgător.

Vâlceanu Ramona, XI A LA MAJORATUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI LICEAL

MĂTĂSĂREAN

Dezvoltarea învăţământului liceal şi profesional în Mătăsari este legată de dezvoltarea industrială a Bazinului minier Jilţ.Primele clase de elevi au apărut în toamna anului 1980 două clase de elevi de liceu care frecventau cursurile serale, formate din muncitorii care îşi desfăşurau activitatea în zona extragerii cărbunelui. Erau tineri iar eu eram tânăr conducător al unităţii şcolare din Mătăsari cu o vârstă apropiată de a lor. Împreună cu celelalte cadre didactice din Mătăsari trebuia să rezolvăm problema punerii bazei învăţământului liceal în Mătăsari, în profi l minier. Adept al ştiinţelor exacte, problema fi ind pusă, am trecut la rezolvarea şi înţelegerea ei. Am studiat componentele : condiţiile (datele problemei) şi cerinţele(ce anume trebuia căutat în condiţiile date). Pentru găsirea soluţiei am ales calea optimală – pe care am găsit-o imediat – ajutat de inimoasele cadre tehnice : Gavril Baican, inginerul Bertea Nicolae, Paicu Aristică, Goşa Ghe., Cărăbiş Ion, CATRINOIU Constantin, Ciciu Cornel, oameni de calibru în RAL- Oltenia după 18 ani.Dispuneam de o gândire creatoare, eram curajos în convingeri, curios, independent în gândire, eram în permanenţă absorbit de

268

ceea ce am făcut şi de ceea ce ar trebuia să fac, eram critic, vizionar,optimist şi, în orice moment gata de asumarea riscurilor,eram exploratorul necunoscutului, descoperind împreună cu colegii şi elevii tainele acestuia. Nu m-au mulţumit niciodată lucrurile aşa cum sunt. Umblam ca albina, din fl oare în fl oare ca să fac mierea. Am privit sistemul educativ în mod egal, atât în calitate de curea de transmisie a maşinii economice şi sociale cât şi ca loc de dezvoltare personală a tinerilor şi adulţilor sau centrul integrator al învăţătorilor tehnici sau ca mediu comunitar. În „meseria” mea trebuie să facilitez comunicaţiile, să accelerez accesul la cunoştinţele utilizabile, să asigur un context favorabil exprimării sentimentelor, dar nu puteam absorbi toate activităţile de informaţie şi gestiune; trebuie să trec la organizarea procesului de învăţare şi distribuirea sarcinilor. Eram neobosit, mereu disponibil, calm, afabil întrebând mereu şi risipind, în permanenţă, idei, sfaturi… În relaţie cu cei educaţi am propus autoevaluarea, cooperarea, atitudinea terapeutică şi creativă, am acordat valoare încrederii în elevi, am identifi cat specifi cităţile acestora. Aveam o încredere deplină în individ şi în viaţă. Totdeauna am pus bază pe munca în echipă a cadrelor didactice în vederea echilibrării diagnosticelor şi punctelor de vedere multiple; prin rolul meu, aveam sarcina difi cilă de creşterea sau menţinerea toleranţei reciproce; trebuia să caut, fără soluţii unitare sau totalitariste, nici facile, forme moderate, dar efi cace, de cooperare disciplinară sau interdisciplinară. Eram convins că viitorul aparţine celor care apelează la sarcini deschise, ci nu închise, la situaţii ambigue cu soluţii multiple. Calitatea, supleţea, responsabilitatea şi rigoarea în profesiune sunt indispensabile. Luarea în serios a profesionalismului trebuie să fi e efectivă, atât în orientările deschise tinerilor, cât şi în însăşi formarea şi activitatea educatorilor.

Împreună cu echipa mea de cadre didactice aveam un singur scop: să-i facem pe tineri responsabili. Trebuia ca în societate, elevii noştri să joace roluri din ce în ce mai complexe – nu se aşteaptă de la ei să fi e agenţi inactivi sau pasivi în viaţa profesională care îi aştepta, ci să fi e creatori, persoane responsabile. Nu am uitat niciodată că lucrez cu oameni şi eram în căutarea unui umanism cu faţă încrezătoare. Am avut norocul că am lucrat într-o şcoală şi într-un colectiv didactic cruţate de jocul steril al falselor dezbateri reacţionare( totalitare sau identitare).Nu ne-am lăsat niciodată prinşi de reacţionalitate pentru că aceasta se întreţine, se interiorizează şi se umfl ă blocând înaintarea, interzicând angajamentele responsabile, închizând schimbările şi opoziţiile în cercul vicios al unei polemici inepuizabile. În permanenţă am căutat să mă debarasez de fantasmele triste şi identitare aderând la şansele sistemului nostru de învăţământ, în diversitatea sa progresivă, mărind încrederea în tineri şi în corpul profesoral. Orice victorie pe planul transformării mediului îşi are izvorul în acte de cunoaştere. Cunoaşterea este punctul de plecare al afi rmării omului şi, totodată, al progresului social. Axa echilibrului personalităţii este dimensiunea intelectuală prezentă în sfera existenţei noastre. Educaţia intelectuală este coloana intelectuală a programului integral de

269

formare a omului. Principalul vector al informaţiei este limbajul, iar principala activitate a gândirii este cea guvernată de principii carteziene: descompunerea sarcinii de cunoaştere în elemente cât mai simple şi angajarea pe drumul care duce de la simplu şi uşor, spre complex.

Împreună cu echipa mea aveam un singur gând: creşterea planului de şcolarizare şi reţea în Mătăsari. Cifrele de mai jos sunt semnifi cative. În atenţia mea şi a echipei mele a fost dezvoltarea bazei materiale care aste concludentă, rivalizând la această dată cu baza materială a unor licee de prestigiu din Gorj – bază realizată în perioada 7 nov. 1984-26 nov.1997. Natura activităţii specifi ce gândirii este căutarea si găsirea adevărului. O idee simplă, pentru a fi înţeleasă, trebuie integrată într-un sistem complex de noţiuni. S – au găsit voci, edevărat, puţine, care doreau să lichideze aceste forme de învăţământ din Mătăsari, voci care nu au făcut nimic pentru acest învăţământ. Ele trebuie să înţeleagă că nu de lichidarea şcolii poate fi vorba, ci de reala ei democratizare de creare a unei şcoli pentru tinerii din bazinul Jilţurilor care să răspundă adecvat evoluţiei cunoaşterii omeneşti. Şcoala de azi se confruntă cu probleme complexe; ea trebuie să fi e mult remaniată pentru a răspunde exigenţelor societăţii şi a omului acestei societăţi. Prin aceasta, ea nu va înceta să existe şi nu va pierde nimic din ceea ce îi este specifi c. Şcoala încă neremaniată este o şcoală „tradiţională” care se înfăţişează ca o instituţie specializata mai ales în a-i forma pe elevi. Alt reproş este legat de modul în care se desfăşoară această informare. Instrucţia este o componentă majoră a atitudinii culturale. Cultura este capacitatea de a se confrunta cu realitatea în baza cunoaşterii acesteia, înseamnă creativitate, adică posibilitate de a folosi informaţia pentru a gândi, a interpreta, a-ţi interpreta poziţia faţă de realitate într-o manieră care să te reprezinte, înseamnă mai ales crearea de noi valori. A şti pentru a şti este cea mai vană dintre vanităţi, dar, a şti pentru a înţelege, pentru a acţiona, pentru a obţine foloase este ţinta inteligenţei. Confruntarea cu realitatea presupune o percepere activă, investigatoare. Procesul pregătirii omului pentru muncă, cel al formării unui profi l moral înaintat, ca şi sensibilizarea pentru frumos, este condiţionat de progresele care se obţin pe planul dezvoltării capacităţilor intelectuale, a gândirii.

Izvorul şi motivele cunoaşterii umane se afl ă în procesul muncii, acolo unde omul efectuează, reglementează şi controlează, prin acţiunea sa, schimbul de materie dintre el şi natură. Atunci când omul reuşeşte să rezolve problemele fundamentale de cunoaştere, el transformă, nu numai natura, ci se transformă pe sine, îşi perfecţionează forţele de cunoaştere, ceea ce constituie premisa fundamentală necesară asigurării rolului de conducător în relaţiile cu natura.

Instituţia şcolară are ca prim obiect să asigure aculturaţia tinerei generaţii faţă de patrimoniul ştiinţifi c, tehnic, cultural şi social al României, dar şi să o pună în relaţie cu noile cuceriri ale cunoaşterii. La 18 ani învăţământ liceal în Mătăsari, alături de echipa de cadre didactice sunt pentru fi nalităţile şi funcţiile şcolii:

270

funcţia de transmitere magistrală de cunoştinţe, de documentare şi cercetare, de facilitare a raportului profesor-elev, de organizare a raportului dintre elevi, de dispunere tehnică pentru exerciţii de muncă dirijată, funcţia de producţie şi de creaţie, de consiliere metodologică, de evaluare a capacităţilor de stimulare a indivizilor pentru munca personală, în fi ne, funcţia de mediere cu grupul şi cu mediul. Această instituţie, din trecutul căreia fi ecare cărămidă, fi ecare colţişor, fi ecare clasă sau obiect, fi ecare generaţie de elevi înseamnă enorm pentru mine – pentru că, spre desăvârşirea lor s-a mistuit fl acăra tinereţii mele – mă reprezintă şi, când privesc în urmă, totdeauna îmi vine în minte o celebră comparaţie a lui Antoine de Saint Exupery.

Aceasta pune în paralel mormanul de pietre şi de nisip şi aceleaşi pietre şi nisip din structura unei catedrale. Mormanul de pietre dovedeşte absenţa culturii, pe când catedrala este expresia dăinuirii omului în timp, din creaţia sa. Păstrând proporţiile, aceeaşi idee mă urmăreşte şi pe mine.

Prof. Ion Gr. Dădălău

ŞI LA MĂTĂSARI „ZILELE ADOLESCENTULUI”

În perioada 7-18 mai 2003, Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari este gazda unei suite de activităţi cultural educative, desfăşurate cu ocazia Zilei Europei, Zilei Independenţei de Stat a României, Zilei absolvenţilor.

Cu acest prilej, după cum ne-a informat profesorul Dumitru Dădălău, directorul Colegiului vor avea loc sesiuni de referate („Unitate în Diversitate”, „Independenţa României – un vis împlinit”), dezbateri („Rolul şi locul consiliului elevilor în actul managerial al educaţiei şi instrucţiei”), colocvii („Colectivul de redacţie al revistei „Murmurul Jilţului” – factor important în reliefarea activităţilor instructiv-educative şi culturale desfăşurate în CNT Mătăsari”), vernisajul expoziţiei de cultură: „Liberi într-o Europă Unită”, depuneri de coroane la Monumentul Eroilor, concursuri de desene pe asfalt pentru elevii claselor I-II şi preşcolari de la grădiniţă, crosul celor mici şi crosul tineretului etc.

În perioada 10-11 mai, la Tismana are loc Concursul Judeţean al revistelor şcolare la care participă şi membrii colectivului redacţional al revistei „Murmurul Jilţului” al CNT Mătăsari, publicaţie premiată la mai multe ediţii naţionale şi judeţene ale acestui concurs.

Pentru luni, 12 mai, este organizată masa rotundă cu tema: „Adolescenţii şi lumea de azi”, cu participarea elevilor claselor a IX-a şi un concurs gen „Cine ştie, câştigă!” pentru elevii claselor III-IV, pe tema „Cum păstrăm mediul curat ?”. în zilele de 13 şi 15 vor fi organizate electorate cu părinţii copiilor de la grădiniţă, din învăţământul primar, liceal şi profesional, iar pentru 17-18 mai este programată o excursie în Munţii Retezat, la care vor participa 120 de elevi şi cadre

271

didactice, cu prilejul „Zilelor absolventului”.După cum ne preciza profesorul Dumitru Dădălău, în această perioadă, orele de dirigenţie au avut ca tematică semnifi caţia evenimentelor de la 9 mai, iar în săptămâna următoare, tematica orelor de dirigenţie va cuprinde elemente de educaţie sanitară şi probleme ale adolescenţilor.

Tot în această perioadă sunt în pregătire acţiunile prevăzute pentru Târgul ofertei educaţionale. Printre dascălii mătăsăreni care au „pus umărul” la toate aceste acţiunu se numără: prof. Maria Blendea, prof. Zizi Ceauşescu, prof. Cornel Toma, prof. Luminiţa Dădălău, înv. Viorica Buruiană şi educatoarea Mioara Dădălău. Ne putem încheia fără să amintim şi despre campionatele de fotbal şi baschet (fete şi băieţi) ale căror întreceri, până la fi nalele programate pe 13 mai, se vor desfăşura pe baza sportivă a Colegiului.

M. Becherete

TRADIŢIE ŞI INOVAŢIE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL MĂTĂSĂREAN

Domnul Dumitru Dădălău: Distinşi invitaţi, onorată asistenţă, avem astăzi plăcerea de a avea în mijlocul nostru, oameni în toată puterea cuvântului, cei care timp de o jumătate de secol au condus destinele învăţământului din Mătăsari, oameni care au trăit sub mai multe dinastii şi dictaturi, dar care au rămas verticali şi n-au uitat niciodată pentru ceea ce s-au pregătit şi de fi ecare dată au slujit pe cei care au avut prilejul să ia lumină din lumina dumnealor. In urmă cu 71 de ani în localitatea Runcurel, sat aparţinător comunei Mătăsari, vedea lumina zilei dintr-o familie numeroasă viitorul profesor de mai târziu Dumitru Băleanu. A făcut şcoala în satul natal şi comuna dragă,după care a urmat timp de 8 ani Şcoala Normală din Tg-Jiu, a fost repartizat în primul an de activitate la Şcoala primară din Miculeşti unde,timp de un an,trăgea cizmele şi bocancii să se ducă să înveţe copiii carte în satul de peste deal. A avut o tinereţe frumoasă şi minunată. Dumnezeu i-a hărăzit o soţie dragă care,venită din Oradea şi după aceea din Roşiuţa, şi-a legat destinul de al dumnealui şi împreună s-au apucat să înveţe carte copii din Mătăsari. Aşa se face că, numai după un an, distinsul nostru invitat de astăzi vine în comuna Mătăsari şi, într-un an de zile, este apreciat atât de mult încât cei care diriguiau învăţământul la nivelul raionului de atunci l-au pus director al Şcolii Coordonatoare şi Elementară din Mătăsari, şcoală pe care a condus-o până în anul 1961. Viaţa i-a hărăzit un alt drum, datorită calităţilor sale profesionale, datorită muncii neostenite pe care a depus-o la nivelul localităţii Mătăsari, datorită condiţiilor grele în care-şi desfăşura activitatea a reuşit să capete încredere la şefi i ierarhici superiori şi drumul său s-a oprit spre centrul judeţului devenind profesor al Şcolii de la Bârseşti, Inspector Şcolar timp de 7 ani

272

la Inspectorul Şcolar Judeţean, şi începând cu 1967 profesor şi director al Şcolii Generale Nr.5 din Târgu Jiu,instituţie de învăţământ pe care a slujit-o cu credinţă şi devotament până a ieşit la pensie. Absolvent al Universităţii din Bucureşti, Facultatea de Română şi Istorie, domnul director Băleanu, fi ul poştaşului din Runcurel, a fost apreciat de-a lungul vremii de cadrele didactice cu care a lucrat, de toţi cei care l-au cunoscut, de generaţiile pe care le-a pregătit. Viaţa dumnealui n-a fost simplă, ca orice om şi-a făcut datoria. Din trăirea puternică a familiei Băleanu, au ieşit două vlăstare deosebit de viguroase, în inteligenţa cărora distinşii lor părinţi au investit tot ce au avut mai frumos în dumnealor. Amândoi sunt medici în municipiul Tg-Jiu, băiatul medic chirurg la Spitalul Judeţean din Gorj, căsătorit tot cu o doctoriţă, fi ică de fost inspector general de învăţământ, care îndeplineşte funcţia de director al Direcţiei Sanitare a judeţului Gorj, iar fata absolventă cu medie maximă a Facultăţii de Medicină din Craiova, actualmente Inspector şef în cadrul Poliţiei Sanitare a judeţului Gorj, căsătorită cu un distins domn, inginer care-şi petrece veacul în Jilţ lucrând la Uzina de reparaţii. Stimate domnule director, nu ştiu dacă am reuşit ca în câteva cuvinte să vă fac un portret cât de cât sumar pentru ca cei cu care lucrez azi, care sunt în număr de 119 cadre didactice, şi noi toţi la rândul nostru pregătim 2000 de elevi, zic, nu ştiu dacă am reuşit să vă fac să fi ţi aşa cum sunteţi dumneavoastră, dar gândul meu rămâne la ideea că aţi fost şi rămâneţi un om deosebit - un mare director -. Vă rog să luaţi cuvântul.

Dumitru Băleanu: Stimaţi educatori, dragi elevi. Această localitate a fost aproape întotdeauna o aşezare de margine de judeţ, de nord a judeţului Mehedinţi până în 1950, de nord a fostului raion Strehaia până în 1956, de sud a raionului Tg-Jiu de la 1956-1967, când s-a revenit la actuala împărţire, administrativă. După război s-a căutat să se extindă baza învăţământului secundar, au luat fi inţă aşa numitele Gimnazii,unice într-un număr restrâns de localităţi, gimnazii a căror durată era de 3 ani, spre deosebire de 4 ani cursurile inferioare de liceu. Aici, în Mătăsari, în 1948, a început să se înfi inţeze şcoala începând cu clasa a V-a, până în 1965 când s-a generalizat învăţământul de 8 ani, ciclul actual gimnazial cuprindea 3 clase: a V-a, a VI – a, a VII – a. Pornind de la ceea ce spunea domnul Director, având în faţa mea un număr mare de elevi în condiţiile în care pentru clasele I-X învăţământul este obligatoriu, aş vrea să vă fac o precizare: dacă acum 50 de ani, venea la şcoală cine vrea şi cine putea în speranţa că va ajunge să trăiască mai bine, astăzi, în condiţiile învăţământului obligatoriu,voi, dragi elevi, să nu simţiţi şcoala ca o obligaţie pentru că deşi posibilităţile voastre sunt nelimitate în măsura în care munciţi, modul nou de a dobândi un loc de muncă astăzi este foarte oscilant. Eu,când am terminat 4 clase la Şcoala din Runcurel şi am fost admis la Şcoala Normală din Tg-Jiu în 1943, ştiam că dacă învăţ peste 8 ani voi fi învăţător poate chiar la mine în sat, am reuşit doar în satele vecine. Deci un ideal pentru înfăptuirea căruia trebuia muncă, luptă. Este adevărat, nu era

273

concurenţa de astăzi. Astăzi sunt posibilităţii mai mari pentru majoritatea şi statul alocă multe fonduri care să permită cuprinderea la şcoală a tuturor. La şcoala de 7 ani din Mătăsari, unde am venit în 1954,învăţau copii veniţi şi din Miculeşti, Dragoteşti şi Corobăi. Distanţele foarte mari, pe drumuri foarte proaste, fără să-i aducă maşina la şcoală şi învăţau pentru că doreau să înveţe, în condiţiile în care nu exista obligativitate. Aşa se face că mulţi dintre aceştia au părăsit acestea, obţinând califi cări superioare aspirând la o viaţă mai bună şi asta se face pentru că aşa cum vă spuneam, comuna era la margine de raion sau judeţ, cu legături foarte proaste cu centrul, şi în care oamenii nu aveau altă ocupaţie decât lucrarea pământului şi aşa sărac, sub care zace cărbunele de astăzi. Făcând o comparaţie între ceea ce reprezintă şcoala acum mai bine de 50 de ani şi ceea ce reprezintă astăzi vă veţi da seama că astăzi numărul de elevi care absolvă şcoli de nivel mediu, deci de liceu, se apropie de 200 de mii pe an, şi dintre aceştia auzeam acum la deschiderea anului universitar în jur de 80-90% urmează învăţământul superior de stat sau particular. Asta înseamnă că majoritatea au deschis aceste abilităţi, în care învăţământul de stat sau cu taxă şi învăţământul particular cu taxă; deci posibilităţi există, însă cu muncă. Perioada la care mă refeream, acum 50-60 ani în România absolveau liceul 13şi 15 mii deci de 12-13 ori mai puţini absolvenţi de licee care-şi găseau mai uşor loc de muncă pentru că erau putini. Astăzi fi ind mulţi absolvenţi,concurenţa va fi pentru ocuparea unui loc în producţie şi singura speranţă într-o zi mai uşoară este buna pregătire, pentru care aici aveţi cele mai bune condiţii.Cred că este printre puţinele centre în care există şcoală etalon în cuprinderea şi nivelul de lărgire al elevilor. Îndemnul meu este să perseveraţi în muncă, este o avere pe care nu o poate avea nimeni, chiar dacă nu scrie în Constituţie, apropo de producţia şi garantarea proprietăţii. Celelalte se pierd, învăţătura pe baza căreia puteţi obţin condiţii mai bune de viaţă, trebuie să constituie principala preocupare, pentru că de aceea veniţi la şcoala. Vreau să sper, să aud şi să citesc că în înfruntările care au loc pe linie şcolară, profesională, concursuri şi olimpiadă, numărul celor de aici va fi din ce în ce mai mare,onorând in acest fel strădania cadrelor didactice şi a părinţilor care doresc, sincer, ca urmaşii lor să trăiască mai bine decât au trăit ei, având în vedere că tendinţa societăţii viitoare de dezvoltare este spre mai bine. Binele însă nu vine de la sine, nu vine singur, trebuie făcut acest efort. Fiind la început de an şcolar, eu vă doresc succes, în eforturile pe care trebuie să le depuneţi pentru a onora statutul de elev. Imi aduc aminte de o apreciere făcută de fostul preşedinte american, Bill Clinton, care spunea că pentru a şterge discrepanţele între posibilităţile materiale ale celor care urmează învăţământul ar fi bine să poarte uniformă. In România s-au purtat cu un secol înainte, dar s-a renunţat la ele. Pentru clasele mici, am văzut că au existat preocupări mai mari, pentru ca măcar acolo unde sunt la vârstă egală şi la condiţii de muncă egale să se simtă egali pentru că viaţa, mai târziu, îi despărte. Vă mulţumesc!

274

Dumitru Dădălău: În octombrie 1932, un făclier al satului din Mătăsari, viitor notar de mai târziu aducea pe lume, un băiat frumos, deştept, inteligent, şi preocupat încă de mic de învăţătură. Acest copil avea să poarte numele de Costea Pamfi loiu. Şi dumnealui, ca şi domnul Băleanu, a fost legat de locul de baştină, dar şi-a ascultat părinţii şi după ce şi-a terminat cursurile în aceeaşi localitate în care învăţaţi dumneavoastră astăzi, a plecat ca elev al Liceului Tudor Vladimirescu din Tg-Jiu, după care a dat examen de diferenţă şi s-a transferat la aceeaşi Şcoală Normală din Târgu Jiu. lată că avem în faţa noastră, la bază, doi învăţători, oameni cu o pregătire pedagogică deosebită, cu o sensibilitate aparte, cu o dragoste de copii şi de locurile natale nemaiîntâlnită. Să fi i tânăr, să fi i la o vârstă de 22, 23 de ani şi să pleci în localitatea Cornu, comuna Teiu din judeţul Dolj, să-ţi începi activitatea ca învăţător, iată ceea ce înseamnă pentru cei ce sunteţi astăzi pe ogorul şcolii, dragoste faţă de meseria pe care ţi-ai ales-o. A stat puţin acolo şi a venit pe urmele domnului Băleanu şi dumnealui mutându-se la Mătăsari. Domnul Pamfi loiu a venit la Miculeşti, pe acelaşi post pe care fusese predecesorul dumnealui. Şi aici o întâlneşte pe fosta mea dirigintă, Eugenia Mercuţ, cu care s-a căsătorit şi, care în loc să locuiască la Miculeşti, l-a adus la Mătăsari, pentru că domnul Băleanu plecase şi locul de director nu trebuia să fi e ocupat decât de un băştinaş, pentru că nimeni nu putea să lumineze învăţământul din Mătăsari, decât aceia care sun născuţi, crescuţi şi trăiesc în mijlocul oamenilor cu care va munci mai târziu. Sunt multe amintiri, dar sper că,dacă Dumnezeu mă va ajuta când voi fi şi eu ca dumnealor voi scrie toate acestea. Cred ei că mâna nu va tremura şi va scrie cu exactitate tot ceea ce mintea mea, ştie de când eram la vârsta de 3 ani. Domnul Pamfi loiu a fost un exemplu, nu numai pentru. generaţiile de elevi, dar a lucrat în condiţiile deosebite cu un corp profesoral care nu avea decât simpla pregătire de absolvent de liceu, singurul om absolvent a Universităţii din Bucureşti, a Facultăţii de Biologie, era domnul Pamfi loiu. Aşa mi-am început eu activitatea ca elev pe băncile şcolii, când dumnealui venise şi preluase conducerea şi cârma comunei în Mătăsari, să conducă destinele învăţământului timp de 20 de ani. E o viaţă de om, să-ţi treacă atâtea generaţii prin mână, să construieşti şcoli, să faci colectivizare, să fi i în pas cu ceea ce se cerea de către conducerea de atunci, iată un lucru pe care nu l-a atins poate nici unul dintre noi, şi domnul Pamfi loiu le-a făcut pe toate acestea cu cinstire spre cinstea dumnealui. Ca şi domnul Băleanu, domnul director Pamfi loiu se uită cu mândrie înapoi şi priveşte că ceea ce a făcut în cei peste 40 de ani, cât şi-a desfăşurat o activitate pe ogorul şcolilor din Mătăsari, este o satisfacţie deplină şi duce cu dumnealui pe mai departe povara frumuseţii şi a preocupării deosebite pe care a avut-o de a fi înţeles şi de a face din noi oameni ca să venim aici şi să organizăm acţiuni. Când am gândit această treabă, dedicată sărbătoriri a 110 ani de învăţământ în Mătăsari, m-am gândit la faptul că n-o să fi u în stare să vorbesc nimic despre cei care m-au învăţat carte, că n-o să fi u în stare să mă ridic la nivelul acelora care m-au făcut şi s-au ţinut de

275

mine şi de alte generaţii, să devenim ceea ce suntem. 0 moralitate de nedescris, domnul Pamfi loiu împreună cu doamna Gica au lăsat şi lasă în urma dumnealor două fete deosebite cu nepoţii cu care se mândresc cei doi domni directori şi care vin şi trag la tataia şi mamaia de fi ecare dată, cu bucurie. Domnule director vă rog să luaţi cuvântul.

Constantin Pamfi loiu: Stimat auditoriu, consider că pentru mine este o satisfacţie deosebită de a participa la acest eveniment,când se sărbătoresc 110 ani de învăţământ în localitatea Mătăsari, ştiut fi ind faptul că dintre aceştia, la 30 ani de activitate mi-am adus aportul în cadrul acestei şcoli. Este adevărat, nu am să vă plictisesc, am să încerc în câteva cuvinte şi, desigur, să-mi scuzaţi lipsa de modestie, însă mă simt forţat să relatez nişte lucruri la care am participat şi pe care le-am condus în această perioadă de 20 de ani, ca un conducător al colectivului didactic al nivelului comunei Mătăsari şi respectiv 30 de ani ca slujitor în general al activităţii. Preluând activitatea la nivelul comunei Mătăsari, e adevărat,am găsit o bază materială bună, comparativ cu multe alte localităţi. Prin trecerea timpului,reţeaua şcolară s-a dezvoltat şi a fost nevoie de mărirea spaţiului de şcolarizare, aşa se face că, la nivelul comunei s-a construit un al doilea local de şcoală destul de impunător pentru perioada aceea şi rămas singur şi pentru acum, cel de acolo de la Nr. 2, la ora actuală. De ce fac această remarcă? Pentru că în zilele noastre construcţia unui edifi ciu se realizează într-o altă formă; se asigură, se preia de către patron, de către societate, urmează o perioadă, în sfârşit, de construcţie,după care se dă totul la cheie. Ei, pe vremea aceea nu stăteau lucrurile chiar aşa. Construcţia acelui local, presupunea o implicare a tuturor, a mea în primul rând, ca director alături de primarul comunei pentru că,dacă nu ne interesam nu puteam să realizăm ceea ce am realizat. lată de ce, atunci trebuia să participi direct, să alergi după materiale, după ţiglă, după tâmplărie, după cherestea. Nu erau toate aduse de cineva anume ca la urmă să-ţi dea cheile să intri în sală. De aceea a fost un acord deosebit al întregului colectiv de cadre didactice, în frunte cu mine, pentru construirea acelei constructii destul de falnice, destul de moderna, conform cerinţelor învăţământului. Am început într-o perioadă când fetele se pregăteau într-un atelier de activităţi de acestea de menajerie, şi în special de croitorie. Aş dori să menţionez că aveau ca maistru instructor o doamnă, doamna Dădălău care a fost şi educatoare la noi, care într-adevăr a depus sufl et pentru ca elevii să reţină şi să înveţe ceva şi de asemeni să-mi fi e scuzată lipsa de modestie dacă a mea fi ică cea mică care actual lucrează în Germania, dacă mânuieşte arta croitoriei pentru nevoile casei, bineînţeles, o face din cunoştinţele care le-a căpătat la atelierul şcolar din aceea perioadă. lată deci,că într-adevăr activitatea, deşi începătoare se desfăşura. Nu mai revin aici, e adevărat, şi ateliere aşa cum le-am înjghebat noi în perioada respectivă, în prima fază ateliere de tâmplărie, în a doua fază atelierele acestea mecanice, dotate cât de cât pentru vremea respectivă, pentru că reprezentam o şcoală cu adevărat etalon în perioada aceea, două ateliere

276

dotate, în şcoala mică de la deal, cu cât de cât strictul necesar, unde elevii puteau să înveţe primele noţiuni din activitatea aceasta practică. De asemeni tot în acea perioadă trebuia să ţinem pasul cu modernizarea învăţământului prin trecerea la învăţământul de cabinet. Ei, trebuie să spunem că şi aici, Şcoala Mătăsari a avut această posibilitate încât în localul nou desfăşuram, în acea perioadă, învăţământ pe cabinete biologie, istorie-geografi e, fi zică-chimie, ş.a.m.d., cabinete dotate cât de cât cu specifi cul şi profi lul obiectului. lată deci, şi mai mult decât atât, din cât îmi amintesc, pentru că a fi cât mai funcţionale am alergat e adevărat, am ţinut legătura cu Inspectoratul Judeţean, încât am realizat prin cooperativa Progresul-Motru, un set de pupitru, care să permită lăsarea ghiozdanului pe nume de elev, aşa fel ca să nu umble toată ziua de la o clasă la alta, schimbam doar cabinetul. Se par poate lucruri într-adevăr minore, dar ele au cerut o preocupare deosebită şi au fost realizate. Având în vedere aceste lucruri asigurate, având un colectiv de cadre didactice minunat, e adevărat mic pe vremea aceea 14-16, la nivel de centru, 25-30 la nivel de coordonare, dar un colectiv, minunat pentru că în toată această perioadă trebuie să spun, nu m-am confruntat cu vreo anchetă şcolară sau o reclamaţie sau ceva, dovadă că într-adevăr era un colectiv unit, un colectiv armonios, un colectiv care era înrolat pentru a-şi desfăşura activitatea de instruire şi educaţie. Aşa stând lucrurile cu baza materială, sigur grija şi preocuparea, aşa cum spunea domnul director actual, deşi dispuneau de o încadrare nu aşa cum dispuneţi dumneavoastră la ora actuală, de profesori cu studii superioare, am dispus de o încadrare cu cadre didactice fi e de liceu, fi e de şcoală pedagogică, dar din nou iertaţi-mi lipsa de modestie, dar trebuie să spun că ne numărăm printre şcolile fruntaşe, acest lucru se poate constata din documentele ofi ciale, printre şcolile fruntaşe privind numărul de elevi care mergeau şi dădeau examene de admitere la şcolile imediat superioare, în şcolile liceale, examen care se dădea pe baza unui examen destul de riguros, cu asemenea cadre didactice. Şi mi-aş permite, pentru a reliefa ce înseamnă preocuparea unui cadru didactic, un om cu adevărat erudit aş da aici un nume, pe domnul Tănăsoiu, care fusese de fapt dascălul meu şi care de acuma îl aveam profesor de limba româna, de o conştiinciozitate, corectitudine de nedescris şi aş face o mică paralelă, nu ştiu câţi vom găsi în situaţia actuală pentru că dânsul a avut o viaţă destul de zbuciumată, i-a murit în acest interval soţia, i-au murit cei doi copii, unul student în anul doi la Timişoara,fata studentă în ultimul an la Pedagogică în Caransebeş în situaţii de acest fel, acest om doar în ziua înmormântări lipsea de la şcoală, restul venea la şcoală şi cei din jurul casei se ocupau de înmormântări. Imaginaţi-vă şi dumneavoastră ce înseamnă conştiinciozitatea de dascăl. Am făcut această paralelă pentru a vedea că într-adevăr se muncea cu râvnă, se făcea pregătire suplimentară, am satisfacţia deosebită, deosebită repet, că într-adevăr cei ce au pornit din cadrul învăţământului Mătăsărean împreună cu cei din dreapta şi stânga mea, de domnii directori sunt elevi căror profesor şi director le-am fost,

277

şi care au mers mai departe cu aceste cunoştinţe căpătate în Şcoala Mătăsari, fără pregătire prealabilă pentru examen, au mers şi au luat examenele în condiţii destul de meritorii. Dacă vreţi as concretiza vânzători, educatoare, profesori, destul de mulţi la număr, ingineri, medici, toţi s-au ridicat, ştiu eu, din cadrul învăţământului Mătăsărean la care mi-am adus şi eu modesta mea contribuţie ca profesor, ca director al acestei activităţi pe o perioadă de 20 de ani.

Eu, de acum, gândindu-mă la condiţiile excepţionale pe care le aveţi dumneavoastră în ziua de azi, condiţii de care nu ştiu dacă mai benefi ciază un alt liceu, fac această afi rmaţie cu deplină răspundere, şi aceasta datorită unei preocupări deosebite al celui pe care îl cunoaşteţi, domnul Dumitru Dădălău, Doamne, iar fac o paranteză; chiar aseară auzeam probabil şi dumneavoastră aţi mai văzut cumva pe la jurnal, o situaţie de necrezut, un liceu de artă în inima Bucureştiului, de lângă Ministerul învăţământului, să pice pe elevi, tot dărâmat, vai de lume m-am întrebat cum e posibil acest lucru şi încă acolo, am ajuns la concluzia că asta trebuie să se datoreze celui care se ocupă direct de acest lucru, şi omul acesta este directorul şcolii, dacă alţii au avut o activitate mai tangenţială. Apoi,ăsta nu trebuie să aibă odihnă până nu ştiu unde încep acest an şcolar, acolo unde se dărâmă zidurile pe elevi. Iată deci o preocupare, o mândrie pentru noi toţi pentru dumneavoastră în principal că aveţi nişte condiţii excepţionale, la care ar fi păcat să nu benefi ciaţi din plin de ele pentru a ajunge ce doriţi în activitatea viitoare. Eu vă doresc deplin succes în activitatea viitoare având în vedere mai ales că este un nou an şcolar. Vă mulţumesc!

Dumitru Dădălău: Absolvent al Facultăţii de matematică-fi zică şi de chimie tehnologică a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, profesorul Ion Dădălău,crescut sub aripa oblăduitoare a domnului director Pamfi loiu a condus destinele învăţământului din Mătăsari timp de aproape 25 de ani. N-am să-l prezint prea mult pentru că ceea ce este în sufl etul meu pentru fratele meu ştiţi toţi, el este creatorul, organizatorul şi omul care a înfi inţat învăţământul liceal, profesional, de ucenici şi maiştri din Mătăsari. Sub conducerea lui s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat în Mătăsari şi avem condiţiile aici în care noi ne desfăşurăm activitatea aici. Mă rezum la această mică prezentare pentru că am destui prieteni care sunt în stare să facă o reclamaţie că l-am lăudat pe fratele meu, cum am sărbătorit-o pe nevastă-mea, şi cum îi sărbătoresc şi pe ceilalţi.

Dădălău Ion: Îmi este foarte greu să iau cuvântul, după ce antevorbitorii mei, doi titani ai învăţământului mătăsărean au luat cuvântul. Vreau să vă spun că în urmă cu 30 ani, am venit ca dascăl în Mătăsari şi am intrat într-un colectiv de oameni serioşi, zic aceasta întrucât pot să afi rm acum, după 30 de ani,că, martor îmi este doamna Ceauşescu, care a venit odată cu mine, acest colectiv serios m-a primit cum se cuvine, am învăţat în acea zi modul cum trebuie să primesc copiii la şcoală, cu cartea pe bancă, cu cărţile pe bancă pachet şi cu fl orile puse alături. In prima mea zi de activitate am avut de la cine să învăţ tot ceea ce trebuie să fac.

278

Toată perioada când domnul Pamfi loiu a stat în şcoală, chiar după, am învăţat spiritul de ordine şi de disciplină de la dumnealui. Zic spirit de ordine, spiritul de ordine în spirit, în documente. Spiritul de ordine pe care trebuie să-l aibă cadrele didactice. La aproape 30 de ani şi la această sărbătoare am câteva idei scoase, idei care se vor găsi în monografi a comunei Mătăsari, monografi e pe care o întocmesc cu doi distinşi profesori, unul mătăsărean - Nicolaie Racoceanu şi unul din Bucureşti, şi partea din învăţământ din ideile pe care vi le voi prezenta acum, veţi găsi aceste lucruri. Deşi în Mătăsari am venit în urmă cu 30 de ani să port cu cinste drapelul învăţământului, am intrat într-o şcoală cu multă dragoste, ca într-o oază de lumină, am intrat în clasă cu dorinţa nestăvilită de a mă dărui cu o convingere statornică şi înaltă că un copil nu e la început rău sau prost, ori incopetent, acesta depinzând de cel care predă, îl educă şi îl modelează, de marea lui măiestrie. Tot ce am făcut până acum în viaţă, am făcut cu pasiune şi dăruire, iar acolo unde nu am priceput îndeajuns am întrebat şi am învăţat din experienţa altora. Am avut ajutorul copiilor care au avut sufl et curat şi dornic, deoarece ei nu au fost stăpâniţi de ambiţii mărunte, de răutăţi sau de invidie. Pentru mine faptele au o valoare mai mare decât cuvintele, nopţile cu griji şi zilele cu frământări mi-au dat puterea de a regenera. Ca educator a trebuit în permanenţă să-mi stăpânesc sentimentele, să-mi educ pornirile şi gesturile pentru a putea fi ales ca model moral, ca să mă pot compara egal şi constant pe neiertătoarea scenă a vieţii. Am avut tot timpul curajul de a-mi susţine opiniile până la capăt. Am privit nepăsător, hărţuielile la care am fost supus,asta m-a făcut să fi u imun. Cei care au crezut că mi-au făcut rău, mi-au făcut bine ajutându-mă să scap de griji. Eu am intrat nedorit în sufl etul unor oameni. Viaţa unei şcoli este ca alunecarea unei nave care, în locul apei trece printr-o mare de oameni cu privirile aţintite asupra luminilor ei. Fie pe cârma, fi e pe punte ofi ţerii şi călătorii se schimbă rând pe rând. Drumul e numai înainte, dar uneori e un scurt răgaz când pânzele amintirilor poposesc pe catargul navei. Activitatea de dascăl cere să dăruieşti viaţă din viaţa ta pentru înfl orirea acelor gingaşe mlădiţe,care la rândul lor pentru o dăruire vor creşte. Acest colectiv de dascăli, seamănă cu o pereche de rândunele care se întorc pe cuib, şi se aşează pe partea lui cu ciocul încărcat cu un fi r de pai, cu hrana sau cu apa meşteresc cuibul, zboară sus,apoi scot un tril de bucurie şi îşi contemplă opera de 30 de generaţii de elevi. Am încercat să împletesc si, s-au refl ectat prin succesele colectivului, iar insuccesele au fost numai ale mele, deoarece eu am fost cel dintâi care trebuia să vegheze, să unească şi să conducă. În faţa sătenilor, în faţa oamenilor m-am prezentat ca un monolit şi nu mi-am dezvăluit niciodată slăbiciunile. Astăzi este o sărbătoare pentru toţi elevii şcolii şi această lună în care noi sărbătorim 110 ani de învăţământ în Mătăsari vreau să fi e o mare Sărbătoare a tinereţii pentru un sfert din populaţia comunei. Împlinirile şi neîmplinirile vieţii trebuie să rămână în calendarul memoriei, orice schimbare în vârful piramidei, aduce după sine modifi cări pe treptele inferioare. La această oră mă simt ca un

279

arhitect care a construit un edifi ciu măreţ, la temelia căruia s-a îngropat schelele căruia şi-a zdrelit braţele şi piciorul cărând poverile lui cu umerii, frumuseţile lui pictându-l cu imaginaţie, ca atunci când este gata să-şi dea seama că trebuie să-l părăsească. Deosebirea este că eu nu am părăsit edifi ciul ei, am rămas acolo unde am făcut o investiţie morală, atât de mare, care pentru mine a însemnat triumf şi bucurie. Eu am rămas acelaşi om cu har, gata de dăruire, cu sufl etul plin de omenie şi bunătate. De-a lungul timpului, majoritatea cadrelor didactice mi-au devenit prieteni. Dar nu o prietenie oarecare îngăduitoare ci bazată pe respect şi ascultare. După 30 de ani petrecuţi în Mătăsari, pot afi rma că împreună cu tot colectivul didactic, nu am muncit degeaba, nu am trăit în zadar şi nu ne-am sacrifi cat fără rost. Numele meu şi al colegilor mei sper să vă rămână întipărit undeva, colegii, elevii şi sătenii rememorându-ne faptele ne vor preţui poate mai târziu. Eu am lăsat o grădină pe roţi şi un colectiv didactic gata de dăruire. Eu am iubit oamenii deopotrivă: şi pe cei care nu mi-au vrut binele, şi mi-au făcut bine şi pe cei care mi-au vrut răul. Din marea mea dragoste pentru ei i-am îmblânzit şi apoi i-am iertat. Ei mă vor respecta. Poate mă veţi întreba de ce? V-aş răspunde simplu: nici pomul care înmugureşte, înverzeşte, rodeşte şi dăruieşte după atâta laudă şi farmec, fructele oamenilor nu le cere nimic în schimb. Am avut curajul de a merge înainte cu pieptul deschis şi nu am acceptat compromisuri. Cu toate că unii au încercat să mă transforme în material demonstrativ. Întâmplarea a făcut să mi se potrivească bine munca de director, am plecat la timp în culmea gloriei şi dacă aş fi rămas, trecerea vremii m-ar fi dezavantajat pentru că eu sunt un optimist şi un visător pentru lumea noastră complicată. Suntem într-o cară dezorientată surmenată de politicianism şi afacerism venerat. Când compromisul însoţeşte neabătut carul reformei este limpede că ne afl ăm pe un drum care se înfundă. Pentru mine şcoala reprezintă cartea de vizită a unei localităţi, este instituţia care reprezintă cel mai bine spiritul gospodăresc al comunităţii. Ea trebuie să fi e pildă pentru celelalte gospodării ale aşezării. Sunt puţini care realizează că truda dascălului e necesară ca respiraţia mai ales acum când, viaţa contemporană ştie să-şi devoreze fi i, să desfi gureze sufl eteşte. La lumina cărţii trebuie să ne unim riscul de a îndrăzni. Noi trebuie să rămânem în spiritul menirii noastre profesionale. Minţile celor cu care lucrăm nu sunt libere de informaţii, în aceste minţi acţionează deopotrivă şi îngerul şi diavolul şi spiritul raţional şi spiritul dizolvant. Noi trebuie să construim în sufl etele acestor oameni o realitate nouă, realitatea valorilor raţionale şi universale. Să avem puterea să fi m noi înşine prin informaţie şi prin cultură. Să creăm un popor puternic şi luminat, să învăţăm tinerii să facă conexiuni nu temele, să meargă vertical nu în genunchi, să intre în viaţă fără a pierde materie, demnitate, să aibă curajul înţelept în impunerea idealurilor. Calea spre înţelepciune nu înseamnă să desfi inţezi ceea ce nu ştii. Ne trebuie o tânără generaţie, luminată. Naţiunea română trebuie să nască şi să renască biologic.

280

Dacă “educaţia îl pregăteşte pe om pentru izbândă”, elevii care au trecut pe porţile şcolii din Mătăsari şi-au dovedit educaţia prin rezultatele pe care le-au obţinut an de an sub îndrumarea învăţătorilor şi profesorilor lor - oameni care au înţeles în toată profunzimea sa rostul gestului biblic de caldă aplecare asupra gândului şi faptei de început. Şcoala din Mătăsari a purtat în permanenţă straie de sărbătoare, încă s-au văzut vechi costume populare gorjeneşti, diverse lucruri scoase din lada de zestre, ceramică, desene...

Foştii elevi se întorc mereu aici unde le este inima şi rădăcina amintindu-şi cu plăcere de cei de la care au dobândit deschiderea spre cultură, de cei pe care i-au făcut să înţeleagă etica profesională, probitatea comportamentală, generozitatea omului de aleasă instrucţie de cei care i-am învăţat cum să intre în templul ştiinţei, cum să se reculeagă pentru a căpăta puteri noi, cum să se pregătească pentru bătăile hotărâtoare ale Adevărului- - oamenii care i-au învăţat că timpul este lumină. Dascălii mătăsăreni au fost şi sunt adevărate făclii care s-au mistuit arzând, din dragoste pentru neam şi tinerele generaţii. Din fl acăra acestora am avut darul de a fi pentru totdeauna şi mai tineri şi mai bătrâni decât discipolii lor. Picăturile de cerneală de pe catedrele dascălilor din Mătăsari rămân veşnice ca stropii de sânge pe un câmp de bătălie.

În continuitatea generaţiilor, în fi ricelele de fl ori care vor creşte an de an pe mormintele dascălilor mătăsăreni, va tremura veşnic fi orul nedesluşit care ne-a apropiat unii de alţii şi a unit generaţiile pe care aceştia le-au crescut şi educat. Amintesc aici pe prof. Tănăsoiu Constantin - dirigintele meu, pe foştii mei subalterni - Popescu Maria, Stoichiţoiu Maria, Duncea Ovidiu, Racoceanu Nicolae, Catrinoiu Constantin, Pasăre Ion. Nu pot să nu reamintesc pe dascălii care i-am cunoscut: Vişan de la Runcurel, Danciu de la Brădeţel, Pîrţaiche Gheorghe de la Brădet. Conducând învăţământul din Mătăsari timp de un sfert de secol am avut un destin frământat de situaţii echivoce, de vexaţiuni din partea unora, dar şi de întrebări, răzuite şi hotărâri proprii care m-au călit. Vocaţia mea a fost disciplina interioară, dar şi rigoare şi caznă.

Am încercat să fi u “o cloşcă de aur”, care a crescut “pui de aur”, ingineri, economişti, profesori jurişti, manageri stimabili, muncitori şi tehnicieni destoinici.Am evoluat împreună cu ucenicii mei. Mă consider printre întemeietorii de “şcoală” durabilă şi spaţiul geo spiritual al localităţii Mătăsari. În activitatea mea am avut totdeauna ca element propulsor şi girant familia şi însoţitoarea mea de viaţă impecabilă care mi-a asigurat excepţionale auspicii de afi rmare. Am căutat să formăm elevi disciplinaţi şi ordonaţi, pătrunşi de simţul datoriei şi al cinstei. Am desfăşurat o activitate minunată care a dat rezultate strălucite. Am scos elevi cu un nivel ridicat de cunoştinţe generale, care reuşeau să treacă cu succes examenele de intrare la alte forme de învăţământ superioare. Activitatea culturală şi de instruire a fost bine condusă în timp. Din copiii satelor mătăsărene au ieşit cetăţeni cinstiţi şi devotaţi patriei, oameni ai datoriei cu voinţă şi iniţiativă,

281

disciplinaţi şi harnici, reprezentanţi ai celor mai variate profesiuni: ingineri, agronomi, militari, învăţători, profesori, medici, jurişti, şoferi etc. Dascălii au cunoscut îndeaproape ţelurile educaţiei, concepţia despre a fi membru al societăţii, bazele morale, principiul îmbinării muncii intelectuale cu cea fi zică, concepţia asupra omului ca personalitate creatoare care,prin “ Ce vrei tu, vreau şi eu. Aruncă-mi sarcinile ce le voieşti, dă-mi bogăţie sau lasă-mă să lupt mai departe, cu sărăcia şi cu smerenia de a gândi fără trufi i şi înmulţiri ale meritului, cât am fost şi ce sunt”.

Dumitru Dădălău: Prestigiul acestei şcoli s-a desfăşurat sub îndrumarea a doi inspectori, domnul inspector Lungan, domnul inspector general Mărtoiu Mihai.

Domnul profesor Lungan Gheorghe: Dragi elevi şi stimaţi colegi, într-adevăr participăm azi la o acţiune deosebită în cadrul colegiului nostru, şi poate vă întrebaţi de ce eu iau cuvântul la această importantă manifestare. In primul rând,că sunt al treilea învăţător din cei trei de aici, adică am fost coleg, sigur, mai mic cu câţiva ani, decât domnul director Băleanu, decât domnul director Pamfi loiu. Mi-i amintesc, deşi au trecut de atunci 53 de ani, mi-i amintesc că i-am luat drept model. Incă din Şcoala Pedagogică se dovedeau nişte elevi deosebiţi, respectaţi de întregul colectiv de elevi din şcoala aceea. Nu mai vorbesc de condiţiile grele care erau atunci pentru noi pentru noi, dar vedeam în dânşii modele de învăţătură şi de comportare în această activitate de învăţare la Şcoala Pedagogică. Îi scuz că mă puneau şi de planton în nopţile de iarnă, că aşa era atunci trebuia să păzim pe schimburi tot ce aveam şi noi în şcoala aceasta, deci vă daţi seama în ce condiţii învăţam acolo, dar vreau să spun că de la dânşii am învăţat foarte mult. 0 confi rmă şi cele spuse de dânşii aici. Corectitudinea exprimărilor, coerenţa ideilor pe care le-au exprimat, frumuseţea limbajului pe care nu l-au părăsit, limbajul didactic. Aceasta mă face să cred că,într-adevăr îşi merită această cinste pe care noi le-o acordăm astăzi. De asemenea vreau să spun că apreciez modul în care cei doi directori care ne conduc astăzi au preluat din activitatea dânşilor, încât învăţământul din Mătăsari nu a coborât, ci curba calităţii a crescut cu fi ecare an. Dacă astăzi lucrez la Mătăsari, aceasta se datorează faptului că-mi aduc aminte din activitatea mea de îndrumare şi control, că de la învăţători şi profesori, de la directorii acestor unităţi, am învăţat foarte mult, deşi luând-o aşa ca ierarhie eram deasupra, dar totdeauna am fost alături de dânşii la egalitate şi am învăţat ce înseamnă muncă, ce înseamnă disciplină, ce înseamnă punctualitate. Mi-amintesc cu multă plăcere activităţile culturale, artistice, sportive. De aici, Mătăsarii fi ind clasifi caţi de multe ori pe locuri fruntaşe în acţiunile judeţene, raionale mai întâi, şi judeţene. Munca dânşilor s-a desfăşurat, să ştiţi în condiţii mai grele. Şi Băleanu şi Pamfi loiu veneau la Tg- Jiu cu o motoretă sau o motocicletă cu care treceau dealurile mătăsărene, dar erau primii în aceste acţiuni. Poate cei din oraş veneau după dânşii. Aceasta înseamnă seriozitate şi muncă, aceasta înseamnă

282

dăruire pentru învăţământ şi pentru cultură. Eu n-aş vrea să spun mai multe pentru că a rezultat de aici, dar în faţa a asemenea oameni, urmaţi cu multă, multă credinţă,avem ce învăţa de la dânşii. Eu vă mulţumesc!

Dumitru Dădălău: Pe domnul inspector general nu vi-l mai prezint, pentru că este profesorul nostru şi îl rog să ia cuvântul.

Mărtoiu Mihai: Stimate auditoriu, mă consider un privilegiat, al vremurilor parcurse,pentru că pe lângă faptul că am avut funcţia de conducere o profesie de credinţă, neegalată de mulţi din contemporanii vremurilor parcurse. Pentru mine este un moment deosebit de emoţionant, de calde aduceri aminte, în memoria mea rămânând adânc încrustate numele distinşilor profesori prezentaţi. Cei care perioade îndelungate au condus cu dibăcie colective de elevi şi dascăli, de cele mai multe ori în paralel cu ridicarea unor construcţii, în organizarea cărora aveau să devină în scurtă vreme standarde ale culturii, în zona de infl uenţă a Jilţurilor. Toţi au construit şi, iată,în decurs de 50 de ani oamenii locului se pot mândri cu cel mai mare Colegiu din judeţul Gorj, cu o dotare de invidiat, cu activităţi frumoase şi educative.

Mi-e greu şi n-am cuvinte,să vă povestesc greutăţile pe care aceşti oameni au reuşit să le învingă. Vremurile au fost mereu în primenire,iar şcoala trebuia să răspundă comenzii sociale a vremii şi a făcut-o bine, chiar foarte bine. Ce era poate în sufl etul fi ecărui? Frământări, întrebări ce căutau răspunsuri, deplasări, dotări, bucurii dar şi decepţii vremelnice. Şi din toate rămânea angajarea totală în rezolvarea celor mai felurite probleme astfel încât părinţi şi elevi, copii şi şcolari, profesori şi învăţători, capacităţile şi calităţile profesionale şi morale, de fl acăra fi erbinte a elanului productiv ce le răspândeau şi angajau în grava misiune de educare a tinerelor vlăstare. Poate nu mă crede toată lumea, dar de multe ori în zile de repaus, de sărbătoare, în haine de lucru s-a pus mâna şi s-au descărcat materiale, s-au îndrumat lucrările pe şantierul de lucru al şcolii, s-au mobilizat părinţi şi multe s-au înfăptuit din dragoste pentru copii şi şcoală. M-am simţit onorat că am putut să particip la această întâlnire de sufl et, m-am simţit întotdeauna foarte bine în preajma acestor minunaţi oameni, am avut ce să învăţ de la fi ecare şi am apreciat aspectul pe care l-au acordat muncii de conducere, angajamentul total în rezolvarea treburilor şcolii şi ale obşti. Faptul că sunt prezent vremelnic în Colegiul Tehnic Mătăsari nu este întâmplător,ci refl ectă materializarea aprecierii şi stimei ce o port oamenilor acestor locuri, care au ştiut să facă din locul acesta motiv de invidie pentru unii, pe deoparte dar mai ales de mândrie pentru elevii care oricând de aici înainte pot să spună : “Şi eu am fost elevul Colegiului din Mătăsari”. Este momentul să spun din tot sufl etul La mulţi ani Şcoală dragă, La mulţi ani profesori, să ne trăiţi dragi directori până la adânci bătrâneţi şi să vă bucuraţi de foloasele muncii dumneavoastră (întreaga asistenţă cântă:”Mulţi ani trăiască”).

Dumitru Dădălău: Aplauzele dumneavoastră mă scutesc de alte mulţumiri şi doresc şi eu sănătate multă invitaţilor noştri şi, când au prilejul, să vină în Mătăsari. Vă pup.

A consemnat, Simona Baboi

283

RESPECT ŞI RECUNOAŞTERE ÎNAINTAŞILOR NOŞTRI

Stimaţi oaspeţi, vă rog să-mi permiteţi pentru început să urez un bun venit ofi cialităţilor judeţului Gorj, fi ilor satului, tuturor celor ce au avut plăcerea de a participa la un asemenea eveniment în premieră, nu doar pentru localitatea Mătăsari, ci pentru întreaga Vale a Jilţutui şi nu numai. Posibilitatea de a participa la un asemenea eveniment ne-a fost oferită - afi rm fără teamă de a greşi, în exclusivitate de câtre unul din fi ii satului, un împătimit al păstrării nealterate a tradiţiilor şi obiceiurilor locale, de către domnul prof. Tică Dădălău.

Mărturia afi rmaţiilor mele o constituie întreaga organizare materială şi spirituală a acestui eveniment, întregul ansamblu de măsuri organizatorice de la nivel local, la nivel de ţară - cât şi în afara graniţei - de ştiut fi ind faptul că ziua de 31 octombrie nu este singura, ci ea încheie ciclul unei săptămâni de activităţi educative-respectiv 26-31 octombrie - “ZILELE LICEULUI”, manifestări ce au fost dedicate împlinirii a 18 ani de la înfi inţarea liceului nostru şi 14 ani de la darea în folosinţă a Grupului Şcolar Industrial Mătăsari. Ca unul care am participat direct la desfăşurarea acestor activităţi precum: simpozion, lansare de carte, sesiune de referate, consfătuire - dezbatere, apreciez înalta ţinută ştiinţifi că a materialelor prezentate, desfăşurarea ce s-a făcut sub egida “Fundaţiei cultural-ştiinţifi că, Murmurul Jilţului”,coordonată de preşedintele acestei fundaţii prof. Tică Dădălău. Este adevărat şi totodată fi resc, ca de-a lungul a zeci de ani, o bună parte din fi ii satului să părăsească locurile natale şi să se stabilească în diferite zone ale ţării sau chiar peste graniţă, aşa cum soarta, destinul, chemarea spre una din pasiunile fi ecăruia au decis-o. lată de ce un asemenea eveniment de reîntâlnire a cât mai mulţi dintre fi ii acestei localităţi, reprezintă un moment de o mare încărcătură emoţională, îndeosebi pentru cei născuţi şi crescuţi în localitate - azi reveniţi ia vatra părintească. Este prilejul ce oferă posibilitatea revederii cu cei dragi - părinţi, fraţi, prieteni din copilărie care nu se pot uita uşor, rude apropiate, vecini, locurile de joacă ale copilăriei, peripeţiile adolescenţei, toate reprezentând momente de o puternică încărcătură nostalgică. Este un sentiment de mare mândrie să constaţi că de-a lungul şi de-a latul acestei ţâri si chiar in afara ei, un mare număr de fi i ai acestei localităţi, ocupă înalte funcţii în ierarhia socială precum - doctori, ingineri, profesori ai tuturor treptelor de învăţământ universitar cât şi preuniversitar, economişti, preoţi - muncitori şi ţărani ce au un comportament moral cetăţenesc demn de toată cinstea. Desigur la toate aceste aspecte, mulţi îşi au contribuţia, printre care mă consider şi eu, motiv pentru care rog auditoriu să nu mă considere lipsit de modestie - vorbind şi de persoane mea- obligat fi ind de statutul de fi u al satului.

284

Locul şi rolul meu de educator nu a fost întâmplător, el fi ind dirijat de învăţătorul meu din clasele primare, domnul Constantin Tănăsoiu. După terminarea studiilor liceale şi universitare, am desfăşurat activitatea pe ogorul şcolii timp de aproape 40 de ani din care 31 ani în satul Mătăsari.

Este desigur foarte greu şi poate deloc indicat de a vorbi despre tine, ceea ce nici nu încerc să fac, ci doar precizarea că, după îndelungata activitate la catedră, ajuns la vârsta a treia – pensionar şi, aruncând o privire retrospectivă asupra perioadei de activitate, să pot constata cu deplină satisfacţie că în zestrea spirituală a generaţiilor la formarea cărora am participat se regăseşte şi modesta mea contribuţie. Este atât de bine ştiut faptul că, adevăratul respect, adevărata recunoştinţă pentru tot ce ai încercat să realizezi în timpul activităţii tale, se poate constata abia atunci când nu mai eşti ce ai fost, aspect ce mă înalţă moraliceşte constatând păstrarea nealterată a respectului pentru profesorul de ieri şi pensionarul de azi. Onorat auditoriu, ca unul care nu am părăsit nicicând localitatea şi socotesc că mi-am adus aportul alături de conducerea locală, care, - fi u al satului fi ind, apreciez eforturile depuse pentru ca localitatea noastră să arate aşa cum se prezintă azi - nu pot rămâne indiferent la prognozele de viitor ale localităţii motiv pentru care adresez apelul de sufl et ofi cialităţilor judeţului, fi ilor satului afi liaţi în diferite responsabilităţi din sfera vieţii sociale la nivelul local şi naţional, de a sprijini prin aportul dumneavoastră demersurile întreprinse de ofi cialităţile locale la dezvoltarea satului natal in ton cu cerinţele de dezvoltare, de azi şi mai ales de mâine. În fi nal, vă rog să-mi permiteţi să vă urez distracţie plăcută pe tot parcursul zilei, - succes deplin in activitatea dumneavoastră de viitor şi multă sănătate. Vă mulţumesc!

Prof. Constantin Pamfi loiu

CONSILIUL PROFESORAL - CENTRUL DE PERFECŢIONARE CONTINUA A CADRELOR

DIDACTICE

Articolul 17, din Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar precizează că,, răspunderea pentru realizarea politicii educaţionale la nivelul unei localităţi revine consiliului profesoral local, iniţiativele acestuia respecând însă politica educaţională la nivel naţional’’.

Întrunindu-se semestrial, în adunări de analiză a muncii desfăşurate, lunar, sau ori de câte ori este nevoie, pentru dezbaterea unor probleme de ordine interioară, teme profesionale – ştiinţifi ce sau metodice, consiliul profesoral devine astfel un organism viu, un adevărat centru de perfecţionare a muncii instructiv-educative din şcoală. Fără a insera aici atribuţiile acestui organism,

285

am ales spre expemplu o activitate de perfecţionare de la Colegiul Tehnic din Mătăsari, activitate concepută şi,, dirijată’’ cu multă măiestrie de directorul unităţii, profesorul Dumitru Dădălău.Mă refer la creşterea continuă a experienţei în domeniul muncii didactice, folosind acumulările cadrelor cu vechime şi bune rezultate la clasă. Colectivul didactic numără peste 120 de învăţători şi profesori de diferite specializări, din care jumătate sunt la încputul carierei.Aşa că, din start, iniţiativa conducerii este de bun augur.,,Minivacanţa,, din această lună a permis celor 30 de învăţători şi educatoarte să realizeze un util schimb de experienţă cu profesorii de la învăţământul gimnazial.Asistenţele la ore,. discuţiile purtate cu fi ecare dintre colegii acestora au avut drept scop găsirea de soluţii în vederea creşterii gradului de pregătire a celor mici, a deprinderilor de muncă intelectuală, precum şi a voinţei individuale de a se instrui şi educa prin fi liera şcolii noastre.

În cadrul consiliului profesoral, pe baza observaţiilor culese, într-o anumită etapă sunt puse în discuţie o serie de probleme care se cer rezolvate. Alături de cadrele didactice, o contribuţie majoră o au consiliul elevilor, cât şi comitetele de părinţi care participă lunar într-un număr impresionant şi cu contribuţii demne de luat în seamă. Activitatea de la Colegiul Tehnic din Mătăsari se distinge printr-o notă de profesionalism, de seriozitate şi angajament.Fie prezentarea unor materiale de analiză, planurile managerile sau referate ştiinţifi co-metodice, toate duc spre creşterea calităţii muncii, spre o nouă treaptă a acumulărilor experimentelor didactice. Aşa cum preciza directorul unităţii noastre, fi ecare profesor şi învăţător trebuie să-şi reconsidere raportul cu cel educat, pătrunzând cu tact şi cu discernământ în sufl etul fi ecăruia, înţelegându-i, atât bucuriile dar mai ales durerile, mai mari sau mai mici, şi să acţioneze efi cient asupra cauzelor care le produc. O comunicare afectivă cu elevul duce sigur la mai bune rezultate, decât aceea a situării pe poziţii autoritare şi infl exibile, care poate avea urmări de nedorit. Elevul angajat permanent în munca didactică în mod interesat şi plăcut face faţă oricăror cerinţe, pe când cel intimidat, inhibat devine un individ închis, indispus comunicării, cu orice urmare posibilă. În cadrul ultimului consiliu, desfăşurat într-un mod festiv, (de invidiat de multe colective didactice din şcolile judeţului nostru!), au fost aduse, sub forma unui bilanţ la trei ani de la primirea rangului de,, Colegiu Naţional’’, elogii elevilor şi cadrelor didactice care au desfăşurat o muncă rodnică, încât, la ora actuală, colegiul se bucură de cele mai bune condiţii materiale, de lumină şi căldură ) şi la propriu şi la fi gurat!)

Recunoaşterea muncii fi ecăruia, cuvintele de încurajare a tinerilor învăţători şi profesori, precum şi îndrumările competente pentru fi ecare sector de activitate, de la buna gospodărire a inventarului, la soluţii ştiinţifi co-metodice expuse în faţa consiliului profesoral de către directorul unităţii au avut menirea să declanşeze noi energii, noi angajamente la jumătatea semestrului în curs. S-au făcut referiri la starea disciplinară din unitatea, la modul în care se desfăşoară transportul elevilor din localităţile satelite, la încălzirea localurilor din celelalte

286

sate etc. O atenţie sporită a fost acordată concluziilor rezultate în urma şedinţelor cu părinţii de la toate nivelurile. Aici s-a pus accentul pe problemele strigente ale legăturilor dintre şcoală şi familie.Familia nu devine doar,, furnizor’’ de elev încredinţat spre instruire şi educare, ci un partener egal în acest domeniu.Aceasta are datoria de a crea mediu propice actului educaţional, de a veghea continuu la programul de lucru, dar şi de a asigura reconfortarea fi zică şi psihică a copilului.Va trebui urmărită permanent legătura întâmplătoare care se poate face în mediul localităţii noastre între elevi şi anumite grupuri sau indivizi a căror comportare este opusă principiilor democraţiei actuale.Diriginţii şi învăţătorii să cunoască bine şi în profunzime orice relaţie cu elementele declasate, folosind în acest scop tot ce oferă pedagogia şi eperienţa muncii didactice. Unitatea de vederi, acţiunea colectivă şi strâns legată de politicile interne ale şcolii s-a desprins clar din cele câteva ore de dezbatere.Evident, grija conducerii s-a materializat, la fi nal, într-o masă festivă, cu manifestări de bucurie şi satisfacţie, aici, în incinta locului nostru de muncă. Consiliul profesoral de la Mătăsari este un organism de monolit.Dincolo de rigorile muncii didactice, aceşti minunaţi oameni ştiu să se bucure de plăcerile vieţii, să cânte şi să danseze, să savureze vorbirea aluzivă, să aprecieze succesele aproapelui său. Cine şi cum este părintele acestui mod de viaţă civilizată şi plină de răspundere? Este omul prevăzut la articolele 18 /28 din regulamentul menţionat la începutul materialului, directorul fi ecărei unităţi şcolare.

Prof.Gheorghe Lungan

ANI DE LICEU

Dacă „emoţiile orelor de română”, „greul orelor de matematică” devin peste ani doar clipe de zbucium infantil, dacă întâlnirile asistate de Cupidon rămân şi ele nişte copilării, cele ce au, într-adevăr, trăinicie şi valoare în timp, sunt momentele în care comuniunea umană atinge apogeul, când comunicarea se realizează prin limbajul muzicii, al zâmbetelor, al privirilor, al dragostei, prin limbajul… sufl etului. Despre astfel de momente se merită să vorbim, mai ales astăzi, când sunt din ce în ce mai rare şi foarte puţine şcoli din România îşi mai dau „osteneala” să organizeze astfel de acţiuni educative.

Dar, iată, că miracole se întâmplă încă, chiar dacă mai rar, totuşi… se întâmplă! Un vechi proverb spune că „Omul sfi nţeşte locul” şi exact asta se întâmplă în Mătăsarii Gorjului, unde, un om care „nu e om, ci o sută, o mie de oameni” (după cum se vorbeşte despre dumnealui), nu conteneşte, de când a preluat cârma liceului, să surprindă în modul cel mai plăcut cu putinţă tot judeţul, dar şi ţara toată, dat fi ind faptul că toate activităţile organizate de acest titan, pe nume DĂDĂLĂU DUMITRU, au fost mereu mediatizate la nivel naţional.

Astfel, timp de două săptămâni (4-17 octombrie) elevii Colegiului Tehnic

287

din Mătăsari au avut şansa să-şi demonstreze calităţile, potenţialul, să se întreacă în diferite activităţi, organizate de către membrii comisiilor metodice: sesiuni de referate şi simpozioane pe diferite teme, dezbateri, mese rotunde, recitaluri de poezie, excursie la Curtişoara, vizite la Muzeul Jilţului, un schimb de experienţă pe tema „Preocupările Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari şi Şcolii << Titu Maiorescu>>” din Iaşi privind dezvoltarea bazei materiale – condiţie esenţială în asigurarea unui învăţământ modern, efi cient şi de calitate”. O altă activitate atractivă, cu un mare interes pentru elevi, a fost Cupa „Zilele liceului”, la fotbal, prilej cu care s-au putut descoperi reale talente pentru acest sport.

Suita de manifestări a culminat odată cu sosirea zilelor de 16 şi 17 octombrie, când toată sufl area mătăsăreană, la care s-au adăugat cei plecaţi din zona natală şi reveniţi, pentru acest eveniment, au luat parte la marea sărbătoare a „Fiilor Jilţului”.

Prof.Elena Ghiţan,2004

RAPORT DE ACTIVITATEpe anul 2004

Fundaţia “Murmurul Jilţului” îşi desfăşoară activitatea pe baza unor activităţi trimestriale care au vizat realizarea unor obiective cultural-ştiintifi ce, manifestări educative şi sportive, de informare şi comunicare.

Pornind de la situaţia reală a comunitatii în care Primaria, Şcoala, Biserica şi singura unitate minieră existentă îşi îndeplinesc menirea pentru care au fost create, nu există altă instituţie de drept care să suplinească organizarea unor activităţi pentru diferite grupuri ale colectivităţii decât Fundaţia “Murmurul Jiltului”, care are în conducerea sa un colectiv de cadre inimos şi serios, conştient că trebuie să facă ceva pentru această zonă defavorizată din toate punctele de vedere. Desfăsurându-şi activitatea în cadrul Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari, Fundaţia Murmurul Jilţului a avut drept ţintă, în primul rând pe cei 2.000 elevi, pe părinţii acestora care participă lunar la lectorate, pe şomerii care au fost disponibilizaţi în 3 serii din 1997 încoace, pe oamenii care n-au alt loc sub soare decât comunitatea minieră Mătăsari lipsită de apă, căldură, gaze, aşezăminte culturale, mijloace de transport în comun, de pământ sărac care nu asigură decât un trai mult mai puţin decât decent.

În acest contract, Fundaţia “Murmurul Jilţului” a devenit principalul organizator al multor acţiuni pe care ne propunem doar să le enumerăm :

- sărbătorirea principalelor evenimente din viaţa ţării şi a poporului român: 15 ianuarie, 24 ianuarie, 8 martie, 1, 2 mai, 1 Decembrie, etc.

- organizarea unor manifestări cultural-sportive şi recreative pentru

288

formarea unei personalităţi puternice cu un pronunţat spirit civic : Zilele Liceului, Colegiului, Adolescentului, Mitropolitului, Absolventului, Europei, Majoratului, Balul bobocilor, Serbările primăverii europene, Sărbătoarea Fiilor Jilţului, Alaiul sărbătorilor de iarnă, etc.

- organizarea Muzeului Jilţului, dă posibilitatea comunităţii sa cunoscă tot ce au creat mai valoros oamenii acestor locuri într-o gospodărie ţăranească pornind de la uneltele agricole şi până la straiele de sărbatoare, de la înscrisuri vechi şi până la monedele folosite pentru schimburile de marfă sau alte trebuinţe. Anul 2004, a oferit Fundaţiei “Murmurul Jilţului” posibilitatea de a sărbători 110 ani de învăţământ în Mătăsari şi 25 ani de învăţământ liceal, când tineretul a cunoscut ce au făcut înaintaşii lor de-a lungul timpului.

Pe tot parcursul anului acţiunile organizate au fost bine mediatizate de presă,ceea ce a creat o imagine favorabilă dezvoltării unei informări corecte între parteneri, aprecieri deosebite a organelor ierarhic superioare despre tot ceea ce se întreprinde în această comunitate minieră.

Merită scos în evidenţă parteneriatul fructuos existent între Fundaţia Murmurul Jilţului – Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari – E.M.C.Jilţ şi sindicatele miniere care ne-au sprijinit să organizaăm în mod corespunzător timpul liber al copiilor şi tinerilor prin excursii, drumeţii, vizite, concursuri cultural-sportive, participarea la tot mai multe activităţi pe plan judeţean şi naţional. S-au primit sponsorizări, donaţii în natură, în valoare de 100 milioane lei care au ajutat Fundaţia “Murmurul Jilţului” la tipărirea unor carţi, reviste, organizarea unor manifestări cu caracter educativ.

Pentru toate acestea, Fundaţia “Murmurul Jilţului” multumeşte tuturor colaboratorilor şi partenerilor care ne-au sprijinit în realizarea obiectivelor propuse.

Prof. Dumitru Dădălău,Preşedinte Fundaţia “Murmurul Jilţului”

MĂTĂSARI – CAPITALA SUFLETELOR NOASTRE

Indiferent de direcţia în care mergem, întâlnim la orice pas oameni care vor să-şi vadă copiii mari... din orice punct de vedere..., dar cu precădere din acela al statutului pe care viitorii adulţi ar putea să-l obţină şi să-l deţină. Fie meseria cea care să-i propulseze în vreun top al persoanelor de vază ale unui grup sau ale unei comunităţi, ori simpla – şi, de fapt, complexa – lor personalitate, alimentată de cultură şi cunoştinţe respectabile, sau fi e ca un compus al celor două atu-uri va reprezenta elementul de... lansare, actualele odrasle sunt îndreptate de părinţi către lăcaşurile de învăţătură numite şcoli.

Cu alte cuvinte, dacă este 15 septembrie într-un an, atunci părinţii (mai

289

ales mamele) îşi dichisesc copiii şi pornesc cu ei către şcoala de unde aceştia ar trebui să iasă cu cel puţin câţiva... kilometri mai „deştepţi”. (Nu înţeleg să măsor coefi cientul de inteligenţă al acestor copii în kilometri, dar nici ei nu ar trebui să se limiteze la a parcurge aceste distanţe către şcoală fără vreo fi nalitate demnă de reţinut). Până atunci, mamele şi-au încredinţat sufl etele – pentru că aşa cred că ar trebui defi nite fi inţele care le reprezintă în lume – unor oameni cu numele de profesori, aceştia adoptându-le de cele mai multe ori ca atare: devin părinţi la rândul lor, părinţi ai unui număr uriaş de copii.

Odată „instalaţi” la ceea ce în curând vor considera a fi un fel de pensiune turistică, elevii primesc toate elementele menite să le asigure baza pentru edifi ciul pe care ar urma să-l ridice în următorii unu, doi, zece, doisprezece ani: clase curate, aranjate, mobilier nou şi îngrijit, manuale proaspăt achiziţionate,investiţii numeroase, din toate părţile, în copii, în posibilităţile şi capacităţile lor de dezvoltare fi zică şi intelectuală. Răsplata? În principiu, nu prea te mai gândeşti la ce câştigi din eforturile pe care le faci în acest sens şi, deci, este vorba despre acţiuni necondiţionate pe care conştiinţa – probabil – le impune şi le înregistrează pur şi simplu. Însă aşteptările au locul lor special.

Ca şi cum în fi ecare clasă din şcoală s-ar afl a un Pip... multiplicat – după ce Dickens a făcut să graviteze în jurul lui acele ironice „Great Expectations” („Marile Speranţe”) – în timp ce părinţii şi profesorii s-ar fi transformat subit în eternii condamnaţi la nerecunoştinţă, un Magwitch care va rămâne la nesfârşit binefăcătorul din umbră al copilului devenit adult şi parcă amnezic...

Toată lumea vrea, ziceam, ca viitorul să fi e luminat şi susţinut puternic de oameni, în adevăratul sens al cuvântului, de rezultatul muncii serioase depuse acum, într-un prezent în care cei mai mulţi dintre copii par să contrazică profund orice încercare de... ridicare din precaritatea lingvistică şi comportamentală în limitele căreia se înscriu deocamdată.

Că preferă să se complacă într-o existenţă monotonă, defi nită doar de activităţi repetate în fi ecare zi şi înţelese ca fi ind impuse de o soartă nemiloasă, de o autoritate care ar părea să nu înţeleagă adevăratele lor plăceri şi dorinţe, că nu vor să evadeze din primitivitatea culturală în care se afl ă, cam asta ar fi concluzia pe care o poate emite cineva după mai mult de treizeci de zile petrecute în mijlocul liceenilor din Mătăsari... O generalizare ar fi totuşi exagerată, deşi toată lumea ar reuşi la un moment dat să dovedească faptul că ştie foarte bine regulile unui joc ce par a fi adoptat repede – pentru unii, mult prea repede – de către toate taberele implicate în lupta cu timpul, cu informaţiile numeroase sau cu situaţii diverse apărute pe parcurs în cadrul instituţiei: un joc ce ar putea fi uşor numit „furatul căciulii”. Un fel de cod nescris al celor care acceptă cu prea multă seninătate trecerea... inumană a vieţii pe lângă fi inţele lor îngenuncheate de plictiseală sau de interese cu totul depărtate de acelea care ar trebui să anime sufl etele unor oameni ce îşi petrec cea mai mare parte a timpului şi existenţei într-o instituţie de

290

cultură şi educaţie superioară. Ce ar putea fi mai frumos decât să poţi merge cu fruntea sus în mijlocul „mai-marilor” din liceele de la centru (Tg-Jiu) şi să spui că eşti elev sau profesor la Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari şi că ai reuşit să obţii rezultate lăudabile în domeniul X sau Y? Sau ce altă senzaţie ar putea-o egala pe cea trăită o dată cu recunoaşterea ta sau a echipei din care faci parte, pe plan naţional sau internaţional, ca urmare a efortului pe care l-au depus în direcţia îndeplinirii unei sarcini? Altfel spus: de ce să nu muncim atât cât trebuie şi aşa cum trebuie pentru a reuşi să reprezentăm cu mândrie liceul care ne-a adoptat şi ne susţine cu toate posibilităţile de care dispune? Nu trimitem copiii la şcoală doar pentru a-şi crea circumstanţe atenuanute la evaluare: nu am învăţat pentru că am ajuns prea târziu acasă, cu autobuzul, sau ceva asemănător. Cu această poblemă ne confruntăm toţi, iar distanţele percurse în fi ecare zi pentru a merge la şi de la şcoală ar putea să întărească hotărârea fi ecăruia de a înregistra succese constante în ciuda acestui neajuns. Stai de vorbă cu oameni care au ajuns să atingă acel prag de reuşită plecând dintr-o perioadă în care nici măcar străzi nu erau, iar maşinile erau într-adevăr un lux şi descoperi cu emoţie că se poate... Poţi ajunge „mare” dacă îţi cultivi ambiţia şi voinţa necesare pentru acest lucru.

Spicuind dintr-o serie de eseuri scrise de elevi, în care au încercat să explice de ce au venit la liceu, afl i că motivele majorităţii sunte legate de orientările părinţilor sau de cine ştie ce eroare apărută la repartizarea computerizată din vară. Poate că deciziile privind liceul la care să studiaţi nu au fost lăsate la latitudinea voastră, dragi copii, dar, odată ajunşi în mijlocul evenimentelor, odată implicaţi în procesul de învăţare, sunteţi liceeni pentru că voi vreţi aceasta, pentru că afl aţi la colegiul unde aţi venit lucruri demne de reţinut, asupra cărora să-i înştiinţaţi pe părinţi, care, astfel, să aibă conştiinţa înpăcată.

Sunteţi elevi ai celui mai bun colegiu din zonă, din ţară sau din lume, care obţine un asemenea statut poate chiar pentru că vă are pe voi – oameni care să-i facă numele cunoscut şi să-i aducă faimă nemărginită. Mai mult, felul cum arată sălile de clasă şi toate resursele materiale şi de informaţie pe care vi-le pune la dispoziţie, ar trebui să facă din Colegiul Mătăsari o instituţie de învăţământ cu cele mai căutate şi dorite resurse umane. Refuzăm să acceptăm că acest lucru va rămâne doar la nivelul de teorie şi expectativă, având în vedere că vorbim de o familie mare, nepreţuită şi capabilă să iasă din anonimat, aşa cum am arătat că este şi în alte situaţii, în alţi ani, în timpul altor generaţii.

Trăim într-o lume în care egoismul are marea capacitate de a ruina organizaţii considerate stabile şi cu tradiţie, în timp ce altruismul e căutat cu surpriză în dicţionarele explicative. O imagine cu care Colegiul Naţional din Mătăsari m-a întâmpinat şi care mi-a produs o emoţie adâncă, reprezenta o mulţime de mâini unite, ca într-o horă a degetelor-fi inţe, contopite parcă pentru vecie. Cuvântul de bază sugerat mie de reprezentarea imagistică amintită, nu a putut fi altul decât „solidaritate”, alături de care interesul pentru rezultatele

291

comune şi respectul sau aprecierea reciprocă constituie pilonii de susţinere ai unei instituţii, cu atât mai mult ai aceleia pe care cu răspundere ar trebui să o ridicăm la o anumită demnitate, să o promovăm. Lumea în care trăim noi, cei „legaţi” de Colegiul Naţional din Mătăsari nu poate fi decât una cu nucleul în această localitate. Deocamdată, aici este capitala aşteptărilor şi acţiunilor noastre, precum şi pista de lansare către orizonturi nebănuite pe care viitorul aşteaptă să le deschidă pentru tinerii noştri serioşi şi... truditori.

Oana Băzăvan, 2004

PERFORMANŢA CELOR 20 DE ANI

Personal, pentru mine, este o mare satisfacţie de a fi unul dintre cei care au fost prezenţi în toată această perioadă de 20 de ani, de la înfi inţarea în cadrul localităţii Mătăsari, a primelor clase de liceu.

Domeniul activităţii mele a fost şi este activitatea de instruire practică fi ind încadrat ca maistru instructor în cadrul acestui grup şcolar chiar de la înfi inţare. Dacă, în anul 1980/1981, activitatea de instruire practică se desfăşura într-un singur atelier improvizat - zis de lăcătuşerie generală - dotat cu două bancuri de lucru şi câteva menghine, alimentat la reţeaua electrică a satului de 220 V, acum după 20 de ani, pot afi rma cu deplină mândrie şi satisfacţie că alături de ampla dezvoltare ce a cunoscut unitatea în ansamblul ei,cu o dotare destul de modernă ce poate fi declarată model pe plan naţional. Şi activitatea de instruire practică a luat o amploare cuvenită, astfel,după 20 de ani, s-a ajuns de la un singur maistru în 1981, la 11 maiştri califi caţi ce îşi desfăşoară activitatea tehnică cu un număr de peste 200 de elevi, organizaţi şi repartizaţi pe grupe şi clase în cadrul celor 6 ateliere şcoală, pe profi l şi meserii, iar elevii de anii III şi IV profesională desfăşurându-şi practica la unităţile economice din zonă.

Cele 6 ateliere din cadrul unităţii noastre sunt corespunzătoare pe profi l şi meserii şi care corespund cerinţelor programelor de specialitate (mecanic, electromecanic, electrician pentru carieră exploatări la zi, mecanic vulcanizator).În activitatea mea, împreună cu colegii mei, am urmărit să le insufl ăm elevilor să iubească şi să onoreze munca, să aibă mare încredere în forţele lor proprii, să nu uite nici o clipă că reprezintă o părticică din marea societate în slujba căreia trebuie să se afl e, să iubească progresul, să-şi dedice viitorului, elanul şi “focul sacru” al tinereţii. Am urmărit mai înainte de toate, pentru a ajunge acolo unde doreşte, să ştie ce vrea, să fi e capabil să aplice în practică noţiunile teoretice, ştiut fi ind, că mulţi vor binele semenilor lor, dar mai puţini sunt cei care nu reuşesc

292

performanţa de a acoperi intenţiile prin fapte. Dacă acestea au fost gândurile noastre în activitatea de instruire practică, consider că am reuşit să le materializăm prin unele rezultate obţinute de foştii noştri elevi care au participat la olimpiadele şi concursurile pe meserii şi au ajuns până la faza naţională.

O satisfacţie a datoriei împlinite în activitatea de instruire practică o constituie prezenţa şi integrarea în viaţa socială a foştilor noştri elevi, azi oameni cu răspundere socială încadraţi în diverse activităţi de la muncitori cu înaltă califi care - precum Buşoi Emil, Baloşin Valeriu, Păsărescu Alexandru, Lupuleţ Cristian, la maiştri, subingineri şi chiar ingineri - precum Popescu Victor, Gîrjoabă lon, Grivei Dumitru, Popescu Constantin, Ciutureanu F, unii dintre ei încadraţi chiar în cadrul Grupului Sc. Mătăsari, ce le-a asigurat pregătirea de maistru - Gîrjoabă Ion, Popescu Victor şi nu în ultimul rând prof. Săceanu Ion de matematică – informatică, tot fost elev. al G.S.T. Mătăsari, şi mulţi alţii.

Îmi exprim respectul deosebit, pentru cei ce au condus în această perioadă de 20 ani, şi au făcut asemenea realizări la G.S.T. Mătăsari, şi în mod deosebit domnului profesor Dumitru Dădălău, actualul director care a dat în permanenţă dovadă de un înalt grad de organizare, competenţă şi mult profesionalism şi pentru noi cei de la Tehnic din G.S.T. Mătăsari, reuşind ca această unitate de învăţământ să aibă o dotare corespunzătoare, ajungând să întreacă şi chiar să devină un UNICAT pe plan judeţean şi nu numai.

Asemenea rezultate ne obligă pe toţi, profesori, ingineri, maiştri şi elevi la o autoperfecţionare continuă, călăuziţi de gândul de a vedea mereu că un pas înainte, pornind de la ideea că în afară de astăzi există şi mâine,şi că pentru a ajunge acolo, trebuie să lucrezi asupra ta, asupra naturii, asupra semenilor tăi. Lumea de mâine nu poate fi concepută fără tineri, din rândul cărora se înalţă frecvent şi sigur viitoarele celebrităţi ale omenirii. Printre tinerii de azi se afl ă deja viitorii conducători în toate domeniile activităţii umane, fapt care nu ne poate fi indiferent, pentru că la urma urmei, de ei depinde viitorul planetei noastre, al patrimoniului pe care l-au lăsat înaintaşii noştri.

Maistru, Persu Romică

CALITATEA SI EFICIENTA - CUVÂNT DE ORDINE LA MĂTĂSARI

Din iniţiativa conducerii Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari, în „minivacanţa” celor mici de la ciclul primar s-au desfăşurat, timp de o săptămână, activităţi metodice inedite care au reunit atât învăţătorii de pe raza comunei cât şi profesorii de toate specializările care predau la clasele V-VIII. În aceeaşi etapă, au avut loc şi asistenţe la grupele pregătitoare de la grădiniţele din localitate, precum şi ample dezbateri pe marginea celor constatate.

293

Activitatea s-a axat pe confruntarea directă a unor rezultate obţinute de elevi în clasele I - IV si nivelul actual de pregătire. Pentru atingerea acestui scop,învăţătorii au asistat la toate orele de curs, la clasele unde frecventează elevii pe care i-au avut în anii anteriori. Unele concluzii desprinse la fi nalul activităţilor pun în evidenţă o creştere a nivelului de pregătire al elevilor, clădit pe acumulări din clasele mici. Astfel, se constată posibilitatea de comunicare dialogată, profesor - elev,sau elev-elev într-o coerentă formulare a mesajelor pe marginea unui referent, lucru pe care învăţătorii insistă permanent. De asemenea, se poate spune că se menţin deprinderile de calcul oral sau scris, judecata problemelor cunoscând o mai mare rigoare ştiinţifi că.

Din sistemul de notare la toate obiectele de învăţământ s-a desprins îmbucurător o menţinere a nivelului de notare; elevii care au terminat ciclul primar cu medii peste şapte, obţin în continuare note care îi onorează. Evident se constată şi un oarecare regres la unii copii, dar situaţia nu este semnifi cativă.

Cadrele didactice de la ciclul gimnazial au făcut unele recomandări dintre care am reţinut următoarele:

- accentuarea activităţilor de comunicare în cadrul tuturor orelor de curs, pentru ca elevii să depăşească pragul neîncrederii în cunoştinţele proprii, precum şi de a da posibilitatea valorifi cării experienţei proprii în domeniul cunoaşterii;

- exersarea memoriei sub toate formele ei în vederea acumulărilor necesare susţinerii celorlalte procese noţionale;

- creşterea gradului de aplicaţii matematice de la concret la abstract, cu tendinţa de a stimula sentimente reale faţă de „ştiinţa ştiinţelor”.

S-au mai făcut preţioase recomandări pe linia studierii istoriei, geografi ei, ştiinţelor naturii, muzicii sau desenului - toate pentru a crea un cadru optim de instruire si educare a tinerilor. În privinţa activităţilor de la grădiniţă, învăţătorii au desprins concluzia că succesul pregătirii în ciclul primar are în vedere munca desfăşurată aici, unde se pun bazele unor prime deprinderi de ordine şi disciplină, se modelează atenţia, se familiarizează copiii cu un „regim” de lucru etc.

Activitatea desfăşurată la Mătăsari este un semn de opţiune pentru calitate şi efi cienţa didactică, idee susţinută de profesorul Dumitru Dădălău, directorul nostru, precum şi de învăţătorul Dorel Ciobanu, un adevărat „director” al ciclului primar. Cu satisfacţia acumulării unei experienţe bogate, aşteptăm noi forme locale care să ne fi e un adevărat laborator metodic şi ştiinţifi c. Fie ca profesorii de elită de aici să ne prezinte adevărate „lecţii” teoretice şi practice, spre binele nostru şi al elevilor.

Înv. Irina STOICHESCU,Sc. Pr. Brădet, Mătăsari

294

ELOGIUL IUBIRII PENTRU LOCURILE NATALE

Precedată de o amplă suită de manifestări cultural educative (vernisaje de expoziţii, sesiuni de referate şi comunicări, recitaluri de poezie, dezbateri, concursuri, schimburi de experienţă, balul bobocilor, întreceri sportive, lansări de carte, mese rotunde,,etc.) toate sub genericul “Zilele Liceului”, sărbătoarea Fiilor Jilţului, s-a desfăşurat pe parcursul a două zile : 19 - 20 octombrie. Momentul de vârf al acestei acţiuni de mare complexitate şi anvergură a avut loc sâmbătă începând cu ora 10°°, când baza sportivă a Colegiului Mătăsari a devenit punctul de atracţie nu numai pentru localnici, cit şi pentru oamenii din comunele învecinate. Cei veniţi la această tradiţională sărbătoare a mătăsărenilor au putut asista la parada tinereţii, lansarea revistei “Murmurul Jilţului”, la spectacolele prezentate de Grupul folcloric “Liliacul din Baia de Aramă, condus de Elena Miniş Trancă, Ansamblul “Doina Gorjului”, Şcoala Populară de Artă, formaţiile cultural - artistice ale Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari, şcolilor din Mătăsari, Brădet, Runcurel şi Croici.

La adunarea festivă au fost prezenţi subprefectul Eugen Vâlceanu, dep. lon Florescu, inspectorul general adjunct. Gheorghe Gămăneci, Preşedintele societăţii culturale “Fiii Gorjului” de la Timişoara - economistul Sevastian Bălescu şi alţii. Sărbătoarea Fiilor Jilţului a continuat cu fi nalele campionatului de fotbal între reprezentativele satelor Mătăsari, Brădet, Runcurel şi Croici, pe liceu (zi şi seral), şcoală profesională, crosul tinerilor mătăsăreni, retragerea cu torte, focul prieteniei, carnavalul tineretului, parada modei, miss Colegiul Mătăsari, recitaluri de muzică şi poezie, momente vesele, dansuri moderne şi de societate, gală de box, berbec la proţap, hore populare şi discotecă în aer liber, etc. Toate acestea s-au constituit într-un impresionant elogiu închinat iubirii pentru glia străbună, pentru valorile perene ale satului românesc, pentru locurile natale.

Fără a minimaliza eforturile şi meritele celorlalţi reprezentanţi ai organizatorilor - Fundaţia Murmurul Jilţului, liga Fiii Jilţului, Consiliul local, Primăria Mătăsari, Exploatarea Minieră Jilţ, susţinuţi îndeaproape de Prefectură şi Consiliul Judeţean, Inspectoratul Şcolar,Compania Naţională a Lignitului Oltenia, Direcţia Judeţeană de Tineret şi Sport, Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu, Centrul Judeţean al Creaţiei, Şcoala Populară de Artă şi Ansamblul “Doina Gorjului” -, ne facem o datorie de onoare din a sublinia contribuţia excepţională, la reuşita acestei prestigioase manifestări a profesorului Dumitru Dădălău, directorul Colegiului Naţional Mătăsari, admirabil fi u al Jilţului, un autentic apostol al spiritualităţii gorjeene.

Constantin Băleanu,Gorjeanul, nr. 3500

295

NOTA ZECE LA INFORMATICĂ PENTRU COLEGIUL DIN MĂTĂSARI

După ce „glasul modernităţii” s-a făcut auzit în Colegiul Naţional Mătăsari prin intermediul aparaturii ce a fost pusă la dispoziţia tuturor elevilor (şi nu numai), nu era posibil ca totul să rămână doar la nivelul unei „mândre glăsuiri” – sfi oasă şi menită numai să fi e consemnată în „cronicile” prezentului. Gradul ridicat de dotare tehnică a colegiului nu putea permite ca procesul de informare şi informatizare să rămână unul lipsit de dinamism şi fără vreo perspectivă.

Tocmai de aceea, astăzi avem posibilitatea de a vorbi de adăugarea unui element de evident progres în rândul celor deja existente: Internetul. Instalat încă din primăvara acestui an, sistemul de Internet rămânea să fi e extins în întreg colegiul, astfel încât informaţiile disponibile să fi e accesate de la oricare dintre cele peste şaizeci de calculatoare existente.

La împlinirea a patru ani de activitate superioară în Colegiul Naţional din Mătăsari, în data de 9 noiembrie 2004, conducerea instituţiei a avut plăcerea de a organiza un moment de inaugurare a sistemului extins de Internet. ”Răspândită” cu răspundere şi responsabilitate în doar câteva zile, reţeaua de Internet reprezintă un prim punct de dezvoltare a capacităţilor ştiinţifi ce şi tehnice, atât individuale, cât şi la nivelul întregului colegiu. Rămâne de reţinut efortul şi dăruirea pe care directorii instituţiei – dl. Dumitru Dădălău şi directorul adjunct, dl. Cornel Toma - au înţeles să le implice în perspectiva rânduirii materialelor propriu-zise, a aparaturii necesare pentru conectarea la Internet, precum şi curiozitatea şi dorinţa de învăţare a elevilor care au participat activ la întreaga operaţiune. În cadru festiv, „predarea” sistemului de Internet a fost făcută în mod ofi cial de directorul general, care, prin cuvintele adresate în primul rând elevilor, a încercat să arate importanţa iniţierii acestui proiect de anvergură şi, mai ales, semnifi caţia pe care poate să o obţină o asemenea investiţie în programele de informatizare. Merită apoi amintită implicarea unui număr de elevi din clasele X-XII pentru prezentarea propriu-zisă – în fi ecare sală de clasă din colegiu – a ceea ce înseamnă reţeaua de Internet şi accesul la aceasta. Situaţia în care au fost puşi le-a oferit, astfel, şansa de a-şi testa capacităţile de etalare a cunoştinţelor dobândite în cadrul orelor de informatică, precum şi atitudinea pe care trebuie să o adopte în situaţia când ei sunt cei care comunică o informaţie, şi nu cei care doar o primesc de la un cadru didactic sau o altă persoană. Importantă şi chiar indispensabilă pentru derularea activităţii educative la nivelul colegiului, dotarea cu informaţii, practic, a instituţiei face subiectul unei componente esenţiale a sistemului de învăţământ, privind modernizarea acestuia în concordanţă cu cerinţele unei societăţi moderne.

296

Racordarea întregii serii de calculatoare din şcoală la Internet, nu înseamnă altceva decât avansarea procesului de educaţie a elevilor din Mătăsari, în direcţia obţinerii de performanţe, atât la nivelul însuşirii cunoştinţelor pe care le pot afl a prin accesarea unor site-uri corespunzătoare, cât şi în privinţa dezvoltării capacităţilor de comunicare şi concentrare asupra informaţiilor obţinute. Altfel spus, ne îndreptăm vertiginos către atingerea unui grad maxim de dezvoltare, procesul incluzând deopotrivă educaţia ca atare, a elevilor, şi volumul de activităţi desfăşurate în cadrul colegiului.

(Oana B.)

UN CADOU DEOSEBIT PENTRU COLEGIUL DIN MĂTĂSARI

În cazul în care s-ar putea vorbi de existenţa unei probleme la nivelul Colegiului din Mătăsari, aceasta nu ar avea în vedere decât faptul că instituţia nu dispune încă de un sistem central de alimentare cu apă. Situaţie în care se afl ă de fapt marea parte a întregii localităţi, ştiut fi ind că lipsa apei la robinetele mătăsărenilor şi, implicit, procurarea cu greu a acestui element vital din diferite surse, constituie o problemă care îşi aşteaptă încă rezolvarea.

Pentru elevii şi întregul personal din cadrul Colegiului Naţional Tehnologic, o soluţie provizorie a fost afl ată. Aceasta, după ce încercările conducerii de a constitui un izvor pentru pomparea apei în reţea internă, au eşuat ca urmare a imposibilităţii de forare cu utilajele puse la dispoziţie de instituţiile de profi l din zonă. Directorul colegiului, dl. Dumitru Dădălău a ales să facă tuturor cunoscut faptul că s-a găsit o rezolvare doar în ziua în care întreaga şcoală sărbătorea trecerea a patru ani din momentul în care fostul liceu din Mătăsari a fost declarat Colegiu Naţional. O surpriză plăcută, un cadou deosebit şi un efort considerabil – atât fi nanciar, cât şi la nivel de discuţii – făcute de directorul şi managerul spiritual al colegiului pentru cei pe care îi conduce şi îi îndrumă cu multă responsabilitate şi dăruire. Despre ce este vorba? Cu sprijinul Primăriei Mătăsari şi a Consiliului Local, în colegiu a fost adus un număr de douăsprezece recipiente made in Koreea, care furnizează apă plată, atât rece, cât şi caldă (poate ajunge la 98° C). La nivelul şcolii, a fost constituită, în baza deciziei nr. 43, din 10. XI. 2004, o „comisie de recepţie”, pentru procesionarea aparaturii amintite, după cum a precizat dl. director Dădălău.

Dotarea instituţiei cu aceste maşinării constituie un element în plus de susţinere a dezvoltării şi modernizării Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari, oferindu-se în acelaşi timp elevilor şi cadrelor didactice din şcoală posibilitatea nemăsurată de a-şi alcătui şi susţine obiective pentru obţinerea unor rezultate excelente, pornind dintr-un cadru ce oferă o gamă întreagă de facilităţi.

(Oana B.)

297

O RAZĂ DE SOARE

Îmi caut cuvintele sub frunzele galbene şi ude. Mi-e greu să le găsesc. Mi-e frică să le caut! Să ne dăm seama, cât încă nu e pre târziu, că lucrurile trebuie trăite, că ar trebui să fi m fericiţi pentru fi ecare răsărit şi pentru fi ecare zâmbet cules de pe feţele – de prea multe ori triste – ale celor din jur.

Am simţit, pe 9 noiembrie 2004, de ziua Colegiului Tehnic Mătăsari, că trebuie să mă bucur de privilegiul de a fi cadru didactic aici. Suntem printre primele şcoli în care funcţionează programul AEL, avem o bază materială deosebită şi oamenii care dau viaţă tehnologiei. Putem dovedi şi de acum înainte că, „Omul sfi nţeşte locul”. Să privim fi ecare împlinire de acest gen ca pe o rază de soare care ne încălzeşte sufl etele în această toamnă!

Ne vom simţi mai puternici dacă, oglindindu-ne în ochii elevilor noştri, ne vom vedea, pe noi la minunata vârstă a copilăriei. Ne vom regăsi mai buni dacă, atunci când îi vedem în bănci, ne vom gândi că aşteaptă de la noi totul din punct de vedere profesional, dar şi un model de viaţă acum, când societatea nu le oferă decât exemple „întoarse”. La asta m-am gândit atunci când i-am văzut nerăbdători aşteptând să le fi e prezentate lecţiile pe computer, simţind parcă scrierea unei noi pagini de istorie a învăţământului în Mătăsari. Să fi m fericiţi că, alături de ei, putem şi noi, cadrele didactice ! Să ne gândim că, totuşi, „Niciodată toamna nu va fi mai frumoasă!”

Prof. Irina Grosu

LA MULŢI ANI, ŞCOALĂ DRAGĂ!

S-a obişnuit în ultima vreme ca ziua în care se serbează numele unei persoane să fi e de o însemnătate mai mare decât toate celelalte zile trecute cu roşu în calendar. Aşa s-a întâmplat şi la Mătăsari pe 9 noiembrie a.c., zi in care Colegiul Naţional Tehnologic a împlinit 4 ani de când a fost botezat cu noul său nume. În aparenţă, a fost o zi obişnuită: elevii si-au desfăşurat cursurile normal, cadrele didactice au fost la ore, au predat, au pus note.

Cu toate acestea, ce s-a întâmplat în cele din urmă în acea zi de 9 noiembrie 2004 a constituit un eveniment inedit în viaţa şcolară mătăsăreană. După sfârşitul orelor de curs, toţi cei peste 2000 de elevi ai Colegiului şi cele peste 120 cadre didactice au urmărit în sălile de clasă cuvântarea festivă rostită de către conducătorul şcolii, prof. Dumitru Dădălău, prin intermediul televiziunii cu circuit închis. Acesta a prezentat realizările unităţii şcolare pe care o conduce şi a mulţumit totodată profesorilor şi elevilor pentru sprijinul pe care îl acordă ca şcoala lor să fi e cea mai frumoasă dintre şcoli.

Au fost prezentate, apoi lecţiile la diferite discipline pe calculator cu ajutorul programului AEL care este una dintre realizările de ultim moment al celor de al Mătăsari. Trebuie amintit că Colegiul Naţional este dotat cu calculator şi televizor în fi ecare sală de clasă. În cele din urmă, a fost accesat INTERNETUL

298

astfel încât fi ecare elev de la Mătăsari a putut afl a care sunt paşii navigării în această mare lume a informaţiei. Toate acestea nu au însemnat decât o zi obişnuită, de muncă, la Colegiul din Mătăsari, o zi în care am mai crescut cu un an, o zi în care simţim nevoia să ne ridicăm în picioare în faţa profesorilor noştri, în faţa conducerii şcolii, în faţa şcolii în sine şi să le mulţumim cu plecăciune pentru cei 25 de ani de învăţământ liceal în Mătăsari.

Alin Dobromirescu

A.E.L. ÎN MĂTĂSARI Ce pare a fi puţin difi cil de stabilit şi îndeplinit, în zilele unei societăţi

parcă mereu afl ată într-o perioadă de tranziţie, este tocmai trecerea – dar una irevocabilă şi iremediabilă – către o stare diferită, o situaţie nouă, modernă. Ce pare a fi puţin de neînţeles pentru unii dintre elevi, în momentele unui proces educativ în care ei sunt elementul-nucleu, este tocmai faptul că instruirea în şcoală are interesul şi nevoia să se desfăşoare cu ajutorul lor, nu doar ca urmare a activităţilor organizate de profesori.

Cu alte cuvinte, primordială într-un învăţământ modern al secolului XXI este centrarea pe elevi în cadrul proiectelor şi acţiunilor instructiv-educative. Iar trecerea de la forma tradiţională de predare – conform căreia profesorul este cel care conduce o lecţie, cel care are cele mai multe lucruri de spus în cadrul acesteia, lăsând loc elevilor doar pentru acumularea brută de informaţii şi redarea ulterioară a lor, poate chiar fără vreo prelucrare anume – la modalitatea modernă de informare a elevilor: presupunând lecţii la care elevul participă activ, îşi exprimă în mare măsură opiniile şi reuşeşte să folosească resursele tehnice (calculatorul) pentru dovedirea capacităţilor intelectuale de care dispune. Mai mult, transformarea cadrelor didactice în ceea ce s-ar putea numi „îndrumători” sau „moderatori” ai elevilor capabili să-şi însuşească o serie de cunoştinţe pe care au posibilitatea să le dobândească în urma unor eforturi proprii, se arată a fi scopul didacticii actuale. Pentru toate acestea, pentru racordarea sistemului de învăţare din Colegiul Tehnologic Mătăsari la marele proces de modernizare al educaţiei, tuturor elevilor li s-au pus la dispoziţie calculatoare, cabinete speciale de informatică şi, mai mult, acces la Internet în cadrul instituţiei. Iar ca lecţiile la orice materie să se desfăşoare în concordanţă cu aşteptările, într-un sens în care învăţământul informatizat are întâietate, la nivelul întregului colegiu a fost instalat programul numit AEL (Asistenţă Educativă pentru Licee), menit nu să diminueze rolul profesorilor în alcătuirea lecţiilor, ci să ofere un ajutor în această privinţă. Un fel de asistent al profesorului, calculatorul poate să devină resursa materială complementară pe baza căreia procesul instructiv-educativ să îndrepte atenţia elevilor către asimilarea de informaţii în mod logic şi susţinut. Desfăşurarea lecţiilor are în sine meritul de a atrage interesul, odată ce succesiunea momentelor activităţii include metode de învăţare combinate, pornind de la cele bazate pe descoperire, şi până la cele care implică un grad ridicat de comunicare între elevi.

(Oana B.)

299

NOI ŞI UNIUNEA EUROPEANĂ

La Stroud (Anglia), reprezentanţii Şcolii Generale ”Pompiliu Marcea” din Târgu Jiu s-au întâlnit cu partenerii lor din Marea Britanie, Franţa şi Italia. Şcoala Generală “Pompiliu Marcea” din Târgu-Jiu este printre puţinele instituţii de învăţâmânt primar şi secundar din judeţul Gorj cu cele mai multe implicări în parteneriatele educaţionale cu deschidere europeană, reuşind prin învăţătorii, profesorii şi elevii atraşi in astfel de activităţi să impresioneze de fi ecare dată pe reprezentanţii şcolilor partenere, în proiectele abordate împreună. Gorjenii noştri s-au impus prin sinceritate şi stăruinţă în derularea acţiunilor educative, prin inventivitate şi pragmatism în descoperirea de noi idei şi strategii de lucru, prin inteligenţa şi dorinţa de a-şi raporta iniţiativa la spaţiul comunitar european, prin abilităţi manageriale în cadrul aplicării proiectelor şi realizarea unei comunicări clare, continue şi efi ciente într-o astfel de paletă se înscrie şi Conferinţa internaţională cu tema “Muncim împreună pentru a pune în valoare şi a avea grijă de Europa noastră”, organizată şi găzduită de Şcoala Primară Stroud, din comitatul Gioucester, regiune situată în sud-vestul Marii Britanii, ţară iniţiatoare şi coordonatoare a acestui proiect şcolar european, în cadrul programului “Comenius I”. La inedita întâlnire, manageriată cu mult profesonalism de prof. Carol Radcliffe, au participat Mr. Martin Whittle, consultant educaţional pe lângă Consiliul Europei şi reprezentanţi ai ţărilor acceptate în proiect: Franţa, Şcoala “Notre Dame de la Palestine”, Rennes • Brittany (prof. Pierre Bourdaud, Pascale Guillaudeuz şi Chaterine Cano); Italia, Şcoala Elementară de Stat “Romeo Dezi”, Saltara-Marche (prof. Bruna Mencarelli şi Giuseppina Coppola), România, Şcoala Generală “Pompiliu Marcea” Târgu-Jiu, Gorj (prof. Eniser Scrădeanu şi înv. Ion Elena). Această prestigioasă reuniune educaţională este fi nanţată de forul executiv al Uniunii Europene, Comisia Europeană, prin Agenţia Internaţională “Socrates”. Proiectul, care implică participarea celor patru ţări europene, se întinde în timp pe o perioadă de trei ani şi are obiective bine defi nite în interiorul curriculum-ului fi ecărei şcoli partenere, pe discipline de învăţâmânt ce trimit spre domeniile: arte şi meserii, muzică, istorie, geografi e, educaţia mediului, noile tehnologii, comunicare (limba maternă şi limbile străine), educaţie civică şi comunitară, sport.

La Stroud, s-au stabilit etapele desfăşurării proiectului şcolar pe întreaga sa perioadă, cu întâlnirile şi conferinţele incluse, s-au purtat discuţii despre toate elementele necesare, despre locul şi rolul elevilor în managementul proiectului, s-au emis ipoteze şi consideraţii despre sursele comunicării şi învăţării limbilor străine, s-au conturat planurile pentru al doilea an de proiect, pentru reaplicarea şi fi nalizarea raporturilor primului an de activitate. Tot aici, s-a stabilit ca întâlnirea copiilor din ţările participante să se ţină în primăvara anului 2006, la Rennes

300

(Franţa), cu prilejul unei Conferinţe a elevilor. S-a convenit ca obiectivele proiectului să fi e fi nalizate la timp, iar produsele acestuia să fi e vizibile şi prezentate profesorilor şi elevilor din şcoli, uneori chiar comunităţilor locale, să fi e realizate şi manuale cu conţinuturi axate pe educaţia ecologică, educaţia interculturală şi interlingvistică, educaţia civică şi europeană, toate acestea subsumându-se unui scop major şi indubitabil, acela al integrării în Europa pe competenţe şi valori morale. În urma hotărârilor luate la Stroud, se vor tipări reviste şi cărţi cu prezentarea şcolii, claselor şi elevilor, cărţi în care se vor regăsi informaţii, explicaţii, hărţi, desene, fotografi i, trăsături geografi ce ale mediului de viaţă, se vor organiza expoziţii itinerante din materiale reciclate, expoziţii diferite pentru elevi, părinţi şi comunitate, fi lme video şi CD-Rom cu toate lucrările de-a lungul unui an de muncă, activităţi de comunicare prin fotoreportaje, scrisori, e-mail-uri, fax-uri, excursii, vizite, lucrări de design, care să stârnească interesul elevilor şi al vizitatorilor, oaspeţi de peste hotare şi nu numai. Acolo, în Marea Britanie, s-au pus bazele proiectului nostru european şi s-au stabilit coordonatele progresului acestuia. Ca oaspeţi şi parteneri ai şcolii din acest district englez, am remarcat buna organizare a învăţământului în şcoala de aici, disciplina şi coerenţa activităţilor de învăţare pe un curriculum bine structurat şi riguros corelat cu psihologia educaţiei, cu vârsta copilului şi nivelul de dezvoltare psihoindividuală al fi ecărui şcolar, cu grupurile educogene (clasele) şi standardele de performanţă. Au ieşit în evidenţă preocupările permanente pentru asigurarea unui ambient atractiv în şcoală,încât copiii vin aici din plăcere, pe chipurile lor sesizându-se clipă de clipă multă linişte şi relaxare, calm, zâmbet şi mulţumire, disponibilitate pentru dialog. Se acordă toată atenţia acţiunilor destinate formării unui comportament civic activ prin respectarea normelor comunitare, educaţiei respectului pentru sine şi griji pentru mediul apropiat, cultului pentru mişcare, educaţiei pentru viaţă începând de la ce, cum şi când se mănâncă, până la organizarea efortului zilnic. a odihnei şi repausului săptămânal, educaţiei pentru afaceri, dezvoltării comunicării prin folosirea tehnologiei informaţionale de la cele mai mici vârste, cu mare accent pe empatie şi nevoile elevilor, într-un mediu educogen in care nimic nu pare strident sau forţat, în care relaţia educator-educat este una de parteneriat, fără a fi perturbată de “stresul pedagogic” sau de autoritarismul excesiv care sfâşie ici-colo spaţiile şcolare de la noi. Nu putem uita că, la Stroud, într-un oraş cu o populaţie de 110.000 locuitori, am văzut o şcoală primară foarte dotată material, in care cei 158 de copii cu vârste cuprinse între 4 şi 11 ani, cuprinşi in procesul educaţional, se bucură din plin de respectul celor 8 profesori şi alţi 20 de colaboratori, pe parcursul unui orar şcolar, care începe la ora 9 a.m. şi se termină la ora 15,15 p.m.. cu o pauză pentru masă şi joacă între orele 12.00-14.00. Este de reţinut ponderea însemnată pe care o deţin disciplinele opţionale în curriculum, autonomia reală şi lărgită a şcolii în organizarea procesului educaţional, cu orientări predilecte spre formarea de deprinderi, competenţe, concepte şi atitudini utile, spre descoperirea

301

şi dezvoltarea aptitudinilor, având ca ţinută formarea unor personalităţi dinamice şi fl exibile, cu mari resurse de adaptare şi un comportament puternic, atenuant şi constructiv, într-un spaţiu comunitar în care şcoala ocupă primul loc pe lista de priorităţi a Consiliului Local şi benefi ciază de sprijinul acestui organism direct şi necondiţionat.

Corelând realităţile şi posibilităţile noastre, de la Târgu-Jiu, cu exigenţele conţinute de obiectivele acestui proiect şcolar european, noi învăţătorii, profesorii şi elevii de la Şc. Gen. “Pompiliu Marcea”, fructifi căm prin toate mijloacele şi eforturile şansa participării la un astfel de parteneriat, determinând cu multă prudenţă activităţile şi urmărind la tot pasul dimensiunea impactului cu participanţii şi instituţiile comunităţii locale. Dintre multe altele, un element concret al diseminării proiectului este realizarea unei programe şcolare pentru disciplina opţională “Europa, prieteni fără frontieră” şi introducerea acesteia, spre studiu, în orarul elevilor din clasele a III-a, A, C şi D, pe aria curriculară “Om şi societate”, din curriculum-ul la decizia şcolii. Prin această implicare de curriculum încercăm să dezvoltăm şi să monitorizăm interesul învăţătorilor şi elevilor cuprinşi în proiect, dorinţa şi entuziasmul lor de a comunica cu alte şcoli, interesul faţa de Europa şi ideea de cetăţeni europeni. Prin ceea ce se face acum, Sc. Gen. “Pompiliu Marcea” este deja cunoscută în Europa, iar acest merit aparţine corpului profesoral şi elevilor de aici, el este cuantumul de energie nemăsurata cheltuit în clipele de aprigă frământare de gând, când s-au conturat ideile de răspuns pentru candidatura la provocarea lansată de partenerul din Anglia, Mrs. Carol Radcliffe, apoi vestea plăcută a obţinerii statutului de coparticipanţi prin acceptarea proiectului propus de şcoală şi, nu în cele din urmă, sosirea sprijinului fi nanciar de la Comisia Europeană, prin Agenţia Naţională Socrates din Bucureşti.

Aşadar, Conferinţa de la Stroud, desfăşurată între 12 şi 16 noiembrie 2003, deschide larg porţile unei şcoli din Gorj (România), pentru a participa la dezvoltarea uni proiect şcolar european cu impact pozitiv asupra formării unor competenţe ecologice, civice şi comunitare la toţi cei implicaţi în fi nalizarea cu succes a fi ecărei activităţi propuse. Prin urmare, putem spune că, prin punerea in practică şi a acestui proiect, după multe altele, şcoala gorjeană mai încarcă o fi lă din propria-i biografi e europeană, adăugând evenimentelor recente şi întâlnire din Marea Britanie care, prin imaginea creată în conştiinţa partenerilor noştri, succede celorlalte încercări de construi o dimensiune europeană învăţământului românesc.

Ion ELENA

302

PROIECTE COMENIUSCONSELVE - ITALIA

1. Ţări participante: Belgia, Franţa, Italia, Polonia, România 2. Participanţi pe ţări: Belgia – prof. Hild Peeters şi Hilde Driesen, elevi

Niels Van Hoof şi Sander Bruyninckx; Franţa – prof. Jean-Christophe Ygrie responsabil de proiect, Christine Estevenon, Frederic Meyrieu, Franck Lapray directorul şcolii participante şi cinci elevi cu vârste între 15-17 ani; Polonia – patru profesori (un bărbat şi trei doamne) şi trei eleve din clasele VII-VIII; România – prof. Carmen Pădureţ şi Lucian Purcel; Italia – prof. Amalia Mambella director la institutul Enrico Mattei, Donatella Foddai, Maria Luisa Nucibella şi alţii.

3. Deplasare: cu autocar de la fi rma ATLASSIB cu îmbarcare de la Deva la 14.11.2004 ora 1030 şi sosire la Padova la 15.11.2004 ora 930. Am ieşit din ţară pe la vama Turnu, am traversat Ungaria, Austria şi am ajuns în Italia,în oraşul Padova. De aici, cu un autobuz de transport în comun am sosit la Conselve o localitate afl ată la circa 22 km de Padova.

4. Activitate desfăşurată în Italia: Luni 15.11.2004 – sosire în Conselve în jurul orei 1200. Cazarea la hotel Oasis (menţionăm că ne-am descurcat singuri, organizatorii au venit la hotel seara). În după amiaza acestei zile au sosit şi celelalte delegaţii participante (francezii au făcut deplasarea cu un microbuz). În jurul orei 19 s-au prezentat în holul hotelului Oasis şi gazdele însoţite de părinţi ai elevilor de la institutul Enrico Mattei. Elevii participanţi la proiect au fost repartizaţi la familiile venite la hotel care şi-au asumat răspunderea pentru cazare şi masă.Ziua s-a încheiat cu o cină comună a delegaţilor de profesori la restaurantul hotelului (fi ecare şi-a plătit partea).

Marţi 16.11.2004 Ne-am întâlnit cu membrii celorlalte delegaţii la restaurantul hotelului pentru micul dejun (care a fost inclus în preţul de cazare de 40 Euro) în jurul orei 730. La ora 900 conform înţelegerii din seara trecută ne-am prezentat la intrarea Institutului Enrico Mattei, unde am fost întâmpinaţi de gazde având alături şi pe directorul şcolii prof. principal Amalia Mambella. După salutul de întâmpinare, am fost conduşi la cancelarie, iar de acolo în sala de consfătuiri. Aici s-a făcut prezentarea ofi cială a delegaţilor (profesori şi elevi) şi la propunerea directorului şcolii gazdă ca fi ecare delegaţie să adreseze un mesaj scurt în limba natală adunării de faţă a fost acceptată de toţi participanţii. Fiecare mesaj rostit a avut ca punct central ideea de Europă unită, idee care a încântat pe toţi participanţii şi fi ecare mesaj a fost aplaudat cu multă sinceritate. După mesaj noi am înmânat cadourile aduse din ţară delegaţiilor prezente. Conform programului întocmit de gazde şi înaintat la fi ecare delegaţie s-a trecut la lucrările propriu-zise. Am primit propunerea să vizităm şcoala până când sala de prezentare va fi

303

amenajată corespunzător (cu videoproiector). Am fost conduşi prin laboratoarele de informatică, consiliere, fi zică, chimie. Menţionez că în momentul vizitării nu am văzut elevi care să desfăşoare activitate (probabil că nu aveau ore la laboratoarele respective). Prezentarea aripei de şcoală vizitate s-a făcut în limba engleză, franceză şi italiană. Institutul Enrico Mattei este o şcoală cu un etaj, cu multe încăperi de dimensiuni mari şi care are aproximativ forma literei T (destul de modifi cată). Ne-a fost prezentată în continuare sala de sport, sală care este prevăzută cu teren de handbal şi baschet cu tribune pentru spectatori, cu câteva sute de locuri şi care este folosită şi la alte activităţi din şcoală (festivităţi, întâlniri, etc.) sau organizate de comunitate. Am vizitat în continuare terenul de sport al şcolii prevăzut cu teren de volei, handbal, fotbal gen stadion cu tribune,din care o parte acoperite. Obiectivele vizitate ne-au încântat şi ne-au bucurat în egală măsură. Am revenit în sala de lucru. În jurul orei 11 am primit invitaţie din partea directorului italian să ne deplasăm la bufetul şcolii pentru o gustare. Acesta este amenajat la parterul clădirii (şapte măsuţe rotunde şi pătrate acoperite cu sticlă, fi ecare cu câte patru scaune de material plastic, vitrină gen magazin alimentar pentru expunerea produselor şi care se livrează la comandă),iar accesul se face printr-un hol de legătură cu intrarea spre care mai au acces şi alte încăperi ale şcolii. Am fost serviţi cu brioşe, cafea, capucino, apă plată sau minerală. După o jumătate de oră am revenit la sala de lucru şi delegaţia poloneză au prezentat materiale legate de proiect. Au prezentat fotografi i, desene şi au prezentat liber în limba engleză şcoala de unde vin, regiunea în care se afl ă, apele din regiune, legende legate de regiunea prezentată, proverbe. Prezentarea a fost aplaudată de auditoriu. Conform programului,delegaţia României a urmat la prezentarea materialului. Am folosit retroproiectorul şi am proiectat imagini cu şcoala, regiunea în care ne afl ăm situaţi din punct de vedere geografi c şi economic, apele din această zonă, măsurile de protecţia mediului. Comunicarea s-a făcut în limba engleză şi franceză. Menţionez că imaginile prezentate au încântat auditoriul, care a adresat întrebări scurte în timpul proiectării şi şi-a exprimat admiraţia faţă de elevii şi persoanele care apar în material. Am fost felicitaţi pentru documentarul realizat de directorul gazdă, de responsabilul de proiect (francez) şi de d-na Hilde Driesen (Belgia).

La orele 13,programul de lucru s-a întrerupt pentru masa de prânz care s-a servit la restaurantul hotelului şi a constat în paste făinoase, friptură la ceaun, vin roşu şi desert. Costul mesei s-a împărţit la numărul de participanţi şi fi ecare şi-a plătit partea (din partea gazdei au participat trei profesoare). La orele 15, am revenit la şcoală, iar activitatea a continuat cu prezentarea făcută de francezi. Au vorbit liber atât profesori cât şi elevii despre şcoala lor care are în jur de 300 elevi. Prezentarea s-a făcut în limba engleză. Tot în engleză a făcut prezentarea şi partea belgiană şi tot prin vorbire liberă. Nu au avut un material pregătit anume. La orele 1830 activitatea s-a încheiat (directorul a anunţat că programul şcolii s-a

304

încheiat şi trebuie să plecăm pentru că se închide şcoala,lucru care a nemulţumit mai ales partea franceza) şi ne-am întors la hotel pentru masa de seară şi odihnă.

Miercuri 17.11.2004 Micul dejun la restaurantul hotelului împreună cu celelalte delegaţii participante după care am făcut deplasarea pe jos la institutul Enrico Mattei. Traseul urmat şerpuieşte pe două străzi ce se întretaie în unghi ascuţit străjuite de o parte şi de alta de case cu un etaj, ce au la parter magazine, agenţii, baruri, librării, etc. Am remarcat curăţenia, amabilitatea şi politeţa cetăţenilor atunci când se cereau diverse explicaţii. Înaintea şcolii am trecut printr-un parc încărcat cu verdeaţă şi pomi ornamentali,cum sunt magnolii de dimensiunea stejarilor de la noi. Conselve se afl ă aproximativ la aceeaşi latitudine nordică ca şi noi – paralela de 45 0. Am sosit în sală la ora 9 şi am început programul de lucru. Tema: Apa în regiunea noastră

1. Prezentarea apei în fi ecare regiune. Fiecare delegaţie a prezentat munca de cercetare a literaturii locale despre apă. Noi am prezentat proverbe, legende şi poezii despre apă pe suport de C.D. Fiecare delegaţie a prezentat materialul pregătit. Polonia a avut desene şi imagini pe C.D., Belgia a prezentat cu laptop-ul unuia dintre elevi (elevii au făcut prezentarea). Directorul şcolii din Italia a supus atenţiei participanţilor tema:

Fleuve, creature vivante

Il a une naissanceIl a une mort guand il se jetteEt il la procure par les inondationsIl devient enemi/amiIl a des bras, il embrasse un territoire

Il est lent, paresseux, capricieux, violent et impetueux, majestueux et superbe, petit ou grand, sec, maigre, gros, plein ou videSymbole d′union et de division, frontiere et pontIl a un litUn cours, il courtIl est sain ou malade Sacre, benit, deferleIl a une vie, fait Ecosysteme

305

AU MOYEN-AGEMoulins• Transports• Metiers• Toponymes• Legendes• Glossaire•

Acest material a fost înmânat fi ecărui participant şi a fost proiectat şi pe ecran cu videoproiectorul.

Directorul şcolii a cerut să fi m de acord ca elevii să prezinte programul şcolii lor şi să meargă să lucreze într-o sală vecină. Am fost de acord cu toţii şi elevii au ieşit însoţiţi de doua profesoare gazde.

Asupra temei propuse s-a convenit ca fi ecare delegaţie să o rezolve când ajunge în ţară. S-au purtat discuţii asupra modului de abordare a temei şi, întrucât, părerile au fost împărţite, am hotărât ca legătura să se ţină prin Internet între responsabilii de proiect şi să se accepte o formă de prezentare (CD, poze, fi lme, desene, informaţii pe suport de hârtie, etc.).

La orele 1145 am părăsit şcoala şi am plecat către Primăria din localitate unde eram aşteptaţi la ora 12. Deplasarea am făcut-o pe jos împreuna cu elevii, parcurgând câteva străzi în jurul parcului. În drumul nostru am trecut şi pe lângă o frumoasă catedrală - Chiesa Parrocchiale - cu o vechime remarcabilă,după arhitectură şi înfăţişare. Primăria, o clădire veche spaţioasă cu un etaj şi mansardă. La intrare un computer amplasat în partea dreaptă a holului de intrare, racordat la Internet la care, cetăţenii ce vin la primărie pot să acceseze informaţii despre comunitatea locală (impozite, taxe, etc.) sau alte informaţii.

Am urcat pe o scară spirală interioară şi am ajuns la mansarda unde era amenajată sala de consiliu. În mijloc, mese aşezate în formă de U pentru şedinţele de consiliu cu scaune pe exterior, acoperite cu o faţă de masă groasă din pluş verde. În dreptul fi ecărui scaun pe masă sunt microfoane. În spatele laturii înguste a U-ului,la circa 3 m este o fereastra mare ce are vedere la piaţa din faţa primăriei. Aproape de fereastră este aşezat un portdrapel cu steagul Italiei şi al localităţii Conselve. La capătul celălalt al meselor sunt circa 70 scaune pentru cei ce nu fac parte din consiliu, dar vin ca invitaţi sau cu diferite probleme. Suntem invitaţi să ocupăm loc.

Primarul localităţii un om cu vârsta peste 40 ani, antrenor de fotbal a ocupat locul central, profesorii şi o parte din elevi pe locurile consilierilor, iar o altă parte pe scaunele invitaţilor. Când toţi ne-am aşezat, directorul şcolii Enrico Mattei care ne-a însoţit, ne-a prezentat primarului arătând din ce ţări venim si pentru ce suntem prezenţi în localitate. Delegaţia care era prezentată s-a convenit sa adreseze un salut în limba ţării respective. Prezentarea s-a făcut în limba

306

franceză, engleză şi pentru cei de la primărie în limba italiană. După ce delegaţia noastră a fost prezentată şi am adresat cuvântul de salut, am înmânat un cadou pentru comunitatea localităţii gazdă reprezentată prin primar. Acesta a fost foarte încântat, a mulţumit pentru gest şi a analizat pe loc conţinutul. A fost contrariat când a ajuns la cârpa de borangic pe care a prezentat-o participanţilor negăsindu-i nici-o întrebuinţare. Am luat borangicul şi I-am legat-o la gât ca pe o eşarfă. I-am explicat în franceză că la noi în zonă se foloseşte cu ocazia unor evenimente deosebite cum este nunta. A fost mulţumit de explicaţii şi a ţinut să facem o fotografi e împreuna cu delegaţia noastră având cârpa legată.

După prezentarea tuturor delegaţiilor, a luat cuvântul primarul care ne-a prezentat localitatea. A scos în evidenţă faptul că are o istorie bogată, ilustrată şi în materialele pe care ni li va înmâna. A vorbit despre prezentul şi viitorul localităţii, despre problemele cu care se confruntă.

La plecare am primit materiale informative despre localitate. Am mulţumit gazdelor, care ne-au condus până la ieşirea din clădire, ne-am strâns mâna şi am plecat la hotel pentru masa de prânz. În jurul orei 1530, ne-am întâlnit din nou cu toţii în staţia de autobuz pentru a merge la Padova să vizităm oraşul. Ne-am achitat fi ecare biletul de autobuz în valoare de 4,5 euro şi pe la 1630 eram în Padova. Am fost conduşi de gazde (Donatella Foddai, un profesor de sport şi încă o profesoară, probabil soţia celui de sport) în oraşul vechi. Padova este centrul agricol şi industrial pentru toată zona. La orele 17 luminile sunt aprinse, iar clădirile pe lângă care trecem sunt iluminate cu proiectoare ce scot în evidenţă stilul arhitectural. Străzile sunt pline de turişti, dar şi localnici. Într-o porţiune lărgită a unei străzi pe care ne deplasăm admirând din mers frumuseţile create de sculptori, pictori şi arhitecţi de-a lungul vremii, am întâlnit un grup de negri care aveau marfă expusă pe jos pe cearşafuri: poşete, ceasuri, curele, etc. D-na Carmen a deschis aparatul foto, a apăsat pe buton şi lumina s-a declanşat imortalizând pe peliculă atât vânzătorii cât şi marfa. Lucrul acesta a deranjat foarte tare pe unul dintre negri prezenţi lângă marfă, care a ajuns imediat lângă doamna şi a încercat să-i smulgă aparatul din mână. Profesorul de sport cam micuţ de statură a acţionat imediat şi l-a blocat pe negru până când grupul nostru s-a îndepărtat. În piaţa din centrul oraşului vechi, gazdele ne-au invitat la o gustare şi un pahar de gingerone, o băutură tradiţională răcoritoare cu gust amărui de sâmburi de migdale servite în picioare de la o tarabă (nu ni s-a cerut să contribuim la plata consumaţiei). Am încheiat vizita plini de încântare şi bucurie faţă de frumuseţile văzute, dar şi de atmosfera de prietenie creată. Am aşteptat autobuzul circa ½ de oră şi fi ind ultimul care circula în acea zi avea toate scaunele ocupate. Deplasarea spre Conselve am făcut-o în picioare.

Joi 18.11.2004. La ora 8,împreună cu gazdele, aceleaşi din ziua precedentă am luat autobuzul pentru a ajunge la gara din Padova. Programul de lucru al zilei:

307

I. Originea apei în regiune - Analiza harţilor topologice şi topografi ce - Identifi carea cursurilor de apă din regiune – observaţii, fotografi i,

descrieri II. Supravegherea ecosistemelor hidrologice - Cercetări asupra fl orei şi faunei ecosistemelor alese - Cercetări asupra biotopului apei- caracteristici fi zice şi chimice - Analiza rezultatelor Activitatea din aceasta zi a fost programată să aibă loc la Veneţia. Am luat

bilete din gara Padova, le-am compostat pe peron şi la ora anunţată ne-am urcat în tren. Aici, trenurile nu poartă plăcuţă cu inscripţia destinaţiei. În tren nu se fumează, este curăţenie şi spaţiu sufi cient. Nu sunt prea aglomerate (poate şi unde circulă destul de des), iar controlorii sunt numai zâmbet, solicită biletele la control, le verifi că compostarea şi data compostării şi le înapoiază cu amabilitate. Nu am observat călători care să meargă cu „naşul”. Am coborât în gara din Veneţia după ce am trecut printr-un important nod de cale ferată - Mestre. Veneţia la ora 11 era scăldată de un soare călduţ de toamnă. Coborâm trepte de la gară ţi în faţă avem o minunata privelişte a Marelui Canal pe care circulă tot felul de vase pentru transport marfă sau pentru promenadă. Gălăgie multă, oameni ca într-un furnicar ce se mişcă în toate sensurile posibile, tarabe cu suveniruri, fructe, legume sau vieţuitoare marine completează peisajul, dându-i un aspect unic.

Este stabilit traseul după o hartă pe care ne-o prezintă italienii, analizăm harta şi căutăm să-l memorăm, să-l memorăm bine, cu teama (ascunsă) că avem toate şansele să ne pierdem prin mulţime (lucrul care de fapt s-a şi întâmplat seara la întoarcere). S-a urmărit îmbinarea utilului cu frumosul, adică să parcurgem şi programul propus, dar să şi vedem frumuseţile acestui oraş despre care auzisem multe şi văzusem multe (fi lme, albume, emisiuni tv.) dar niciodată,,pe viu″,nici noi, nici ceilalţi delegaţi.

Am traversat Marele Canal şi am intrat pe o stradă îngustă, mărginită de o parte şi de alta de clădiri, cu două etaje cu obloane de lemn la ferestre vopsite în roşu cărămiziu. Pervazele ferestrelor şi balcoanele clădirilor sunt încărcate cu ghivece de fl ori care mai de care mai frumoase ca şi colorit sau înfăţişare. Predomină roşul de diferite nuanţe. Flo,ri sunt şi la tarabele care sunt împrăştiate pe toată lungimea străzii dar sunt scoase la vânzare şi fructe, legume, peşte sau alte animale marine mici comestibile.

Canalele pe care se circulă cu bărcile, le traversăm pe poduri construite în arc. Ne oprim pe partea cea mai înaltă a podului şi privim apa. Ne sunt date explicaţii în limba engleză de către gazde cu privire la istoricul locurilor, identifi că pe hartă canalul respectiv, facem fotografi i. Ne sunt prezentate caracteristicile faunei şi fl orei ecosistemului ales. Constatăm că şi aici poluarea îşi spune cuvântul. La capetele podurilor pe unele canale puţin adânci se vede fundul pe

308

care sunt depozitate resturi menajere (sticle goale, cutii de conserve), bucăţi de metal, materiale textile, încălţăminte. Pe una din străduţele pe care înaintăm, am găsit amenajată la parterul unei case o expoziţie cuprinzând obiecte de artă, pictură, podoabe, suveniruri realizată de casa Marta Bibescu. Firma de la casa respectivă este scrisă în limba română, iar noi am arătat cu mândrie celorlalţi participanţi că acolo este o parte din ţara noastră. Rând pe rând, am traversat canalele, unele mai înguste folosite pentru bărci mici, altele cu lăţime sufi cientă pentru a fi parcurse în ambele sensuri de bărci cu motor folosite la transport de marfă sau pentru delectarea turiştilor. Gondole vopsite în negru, maro sau roşu cu saune tapiţate aşteaptă legănate de valuri la cheiurile de îmbarcare. Gondolierii cu pălării rotunde mari sau mai micuţe, cu nelipsitele panglici multicolore atârnând până la brâu se plimbă pe chei în aşteptarea clienţilor care nu se prea înghesuie.

Am ajuns la piaţa San Marco, de unde privirea cuprinde orizontul albastru al mării. Aici am văzut lucrările de consolidare a părţii de uscat ce ia contact cu marea. Oamenii toarnă betoane, sudează, strâng şuruburi sau citesc planuri la circa 3-4 m sub nivelul mării,de care sunt despărţiţi de un perete vertical din oţel de circa 150 mm care înconjoară locul de lucru. Lucrări de consolidare se execută şi la monumentele afl ate în apă folosind aceeaşi tehnologie.

Vizităm catedralele, turnul cu clopotele care din oră în oră îşi anunţă prezenţa până departe în zare. Porumbeii se plimbă în voie şi sunt stăpânii necontestaţi a tot ce înseamnă construcţie la San Marco. Timpul trece pe nesimţite şi o briză rece îşi face loc printre turiştii adunaţi grupuri, grupuri probabil după naţionalităţi. Conducătorii grupurilor ridică deasupra capului într-un băţ, o eşarfă, o pânză colorată sau un steguleţ. Observ că sunt persoane care s-au depărtat de grup, se simt singure şi îşi ridică privirea pentru a –şi căuta însemnul. Odată descoperit, este urmărit cu privirea şi cu coatele îşi croieşte loc prin furnicarul din piaţă, până când ajunge la grupul din care face parte. Sunt mulţi asiatici, femei şi bărbaţi de toate vârstele dotaţi cu aparate de fotografi at, fi lmat sau binocluri. Refl ectoare şi lămpi obişnuite se aprind din toate părţile şi piaţa este scăldată din nou în lumină. Restaurantele, berăriile sau cofetăriile sunt asaltate de turiştii care nu vor parcă să plece. Porumbeii s-au retras, pescăruşii mai zboară singuratici, piaţa este aproape goală, iar din când în când, melodii de la orchestrele ce au activitate în localurile din apropiere vin parcă să ocupe golul creat.

Ne îndreptăm către gară,străbatem străzile înguste şi răsucite ce se întretaie aproape la câţiva zeci de metri. Clădirile înalte nu permit vizibilitatea decât până la colţ. Polonezii (elevii ) sunt veseli nevoie mare şi se agită în stânga sau dreapta fără a acorda prea mare atenţie la strada pe care se deplasează. La un pod de trecere peste un canal, doi oameni cu o ţeavă în spate fac stânga, primul trece pe lângă pod şi face câţiva paşi pe dig, cel de-al doilea face întoarcerea le stânga şi anunţă cu voce tare – pardon- dar băieţii veseli nu aud şi unul este izbit violet cu capătul ţevii ce mai era încă pe pod. Rămâne câteva momente în inconştienţă, îşi

309

revine dar este încă năucit şi mai trece timp până să realizeze ce s-a întâmplat. I se acordă primele îngrijiri de către profesorii însoţitori. În acest timp, gazdele italiene s-au îndepărtat sufi cient să nu-i mai vedem. Nu ne dăm seama pe unde trebuie să mergem şi d-na Hilde din delegaţia belgiană, îi cheamă prin telefon. Jean Christophe Ygrie este dezamăgit de ghizii noştri care ne consideră şi pe noi de-ai locului fără a-i interesa prea mult soarta noastră. După mai multe telefoane apar şi italienii şi ajungem împreună la gară fără alte probleme. Cumpărăm bilet, îl compostăm şi urcăm în trenul de Padova. La orele 20 autobuzul soseşte la Conselve la hotelul Oasis. Masa de seară are loc într-un climat de entuziasm plin de impresii rostite în engleză sau franceză, dar şi în germană, poloneză sau română.

Vineri, 19.11.2004. Micul dejun este servit la restaurantul hotelului, după care ne deplasăm pe jos la institutul Enrico Mattei. La orele 9 suntem în sala în care ne-am obişnuit să desfăşurăm activitatea. Toate delegaţiile sunt prezente. Începem ziua de lucru urmărind cum şi-au realizat tema elevii. Aceştia au întocmit orarul şcolii de la care vin şi-l prezintă auditoriului prin proiectare pe ecran în Power Point. Polonezii au un program de la 830 la 1330 care în zilele de miercuri şi joi începe de la orele 10. Francezii încep la 9 şi lucrează şi sâmbăta. Italienii lucrează sâmbăta, iar dumineca au organizate programe recreative culturale sau sportive. Elevii au mai avut de realizat o tematică legată de impresiile generate de desfăşurarea acestui proiect. Materialul a fost realizat în limba engleză de către polonezi, belgieni şi francezi pe C.D., cu imagini şi text şi proiectat pe ecran. Prezentarea au făcut-o cei doi elevi belgieni şi a plăcut auditoriului, primind aplauze. În continuare, se trece la stabilirea programului de activităţi pentru următorii doi ani. Sunt făcute propuneri pentru ţări care să fi e gazde dar şi pentru tematică. S-a convenit ca propunerile ce s-au făcut, ca în luna mai 2005 activitatea să se facă în Polonia şi în octombrie 2005, în România să fi e orientative pentru că s-ar putea ca şi alte ţări să-şi manifeste interesul pentru acest proiect şi să dorească să găzduiască următoarea etapă. Activitatea s-a încheiat în seara zilei de 19.11.2004, cu o cină festivă.

Ing. Lucian Purcel,Ing. Carmen Pădureţ

310

PENTRU O EUROPĂ NOUĂ, FĂRĂ FRONTIERE

Extinderea Uniunii Europene prin cooptarea a noi state, în special din fostul bloc comunist, determină schimbări profunde şi pe toate planurile la nivelul întregului continent şi nu numai. Învăţământul a suferit numeroase modifi cări în ultimii ani, iar în multe ţări europene sunt în derulare numeroase reforme în acest domeniu determinate de adaptarea sistemelor proprii de învăţământ la noile realităţi europene şi de reducerea unor neajunsuri ale sistemelor de învăţământ.

Învăţământul românesc nu este nici el ocolit de aceste transformări profunde, fi ind necesară continuarea reformelor începute în ultimii 15 ani şi care vizează toate laturile acestui domeniu. Ne referim aici la schimbarea infrastructurii, respectiv resurselor materiale ale învăţământului, prin construirea de noi şcoli, modernizarea bazei materiale a tuturor unităţilor de învăţământ existente, prin continuarea dotării instituţilor şcolare cu tehnică de calcul ultramodernă, prin achiziţionarea de noi mijloace de transport. Privind resursele umane necesare asigurării unui învăţământ de calitate este necesară promovarea cadrelor tinere, competente şi punerea la punct a unui sistem de perfecţionare continuă a personalului din învăţământ, precum şi asigurarea pentru tot personalul didactic a unui salariu decent. Conştientizarea tinerilor asupra necesităţii însuşirii unor cunoştinţe temeinice, de specialitate, precum şi de cultură generală este foarte importantă. Problema misiunii şcolii româneşti în contextul integrării europene poate fi privită sub mai multe aspecte şi este strâns legată de procesul de reformă al întregului sistem educaţional.

Un prim aspect ţine de educarea tinerei generaţii pentru integrarea într-o europă nouă, fără frontiere. În educarea tinerilor trebuie avute în vedere:

Cultivarea valorilor culturale, istorice şi ştiinţifi ce europene− Cunoaşterea geografi ei europei− Dobândirea unor atitudini privind protecţia şi conservarea mediului şi a −

resurselor naturale în conformitate cu principiile dezvoltării susţinute Cunoaşterea cel puţin a unei limbi moderne de circulaţie internaţională şi −

a dobândirii unor competenţe lingvistice pentru învăţarea unor limbi europene de circulaţie mai restrânsă

Cunoaşterea şi respectarea valorilor europene− Cultivarea toleranţei faţă de toţi cetăţenii europei indiferent de cetăţenie, −

naţionalitate, rasă, religie, sex.Promovarea egalităţii între sexe, respectiv asigurarea şanselor egale între −

bărbaţi şi femeiReducerea violenţei în şcoală, familie, societate− Integrarea socială a tuturor tinerilor cu accent deosebit pentru cei cu −

probleme sociale deosebite

311

Cunoaşterea unor reguli şi norme de conduită privind călătoria în spaţiul − european. Atingerea acestor obiective nu poate fi realizată decât printr-un set de măsuri ce ţin de reforma învăţământului în ansamblu şi de conştientizare a tuturor “actorilor afl aţi pe scena învăţământului” din ţara noastră, asupra schimbării metodelor şi practicilor pedagogice, asupra identifi cării unor metode şi practici care să vină în întâmpinarea tinerilor. Merită amintite aici programele de parteneriat şi cooperare internaţională lansate de Uniunea Europeană cum ar fi Socrates, sau Leonardo da Vinci cu toate componente acestora, care, prin schimbul de experienţă, dintre cadrele didactice şi elevi din diferite ţări permite cunoaşterea şi îmbogăţirea experienţei fi ecăruia în domeniul practicii pedagogice.

Un alt aspect ţine de alinierea sistemului de învăţământ românesc la cel european. Aceasta implică un set de măsuri care trebuiesc luate în sistemul de învăţământ din ţara noastră pentru compatibilizarea acestuia cu sistemele de învăţământ ale altor state membre ale Uniunii Europene şi asigurarea unei pregătiri a tinerei generaţii conform standardelor internaţionale de calitate. Este necesară dobândirea de către absolvenţii diferitelor forme de învăţământ a unor competenţe de nivel european care să le permită integrarea în viitoarea piaţă europeană şi mondială a muncii.

Acest set de măsuri este necesar a fi parte componentă a reformei învăţământului românesc începută cu mai mulţi ani urmă şi care va continua şi în anii următori. Credem că, printre măsurile care vor fi luate in cadrul reformei se va realiza şi descongestionarea tuturor programelor şcolare la toate formele de învăţământ în paralel cu creşterea ponderii asimilării noţiunilor în clasă şi diminuarea activităţilor de învăţare de la domiciliu. Aceasta presupune asigurarea unei infrastructuri corespunzătoare şi mărirea timpului pe care îl petrece elevul în şcoală pentru activităţi didactice sau extraşcolare. Dascălul român nu trebuie să fi e numai un “imens rezervor de ştiinţă”, ci şi un foarte bun pedagog, psihlog şi părinte în acelaşi timp. Un al treilea aspect se referă la ceea ce ar putea oferi învăţământul românesc sistemului european. Aici am putea evidenţia rezultatele pozitive obţinute de învăţământul românesc şi pleiada de dascăli de o competenţă dosebită, unii dintre aceştia fi ind acceptaţi în instituţii de renume din străinătate.

Realizarea reformelor din învăţământul românesc şi conexarea acestuia la cel european nu trebuie privită ca abandonare a valorilor şi tradiţiilor şcolii româneşti şi acceptarea unui sistem extern, după cum nu trebuie respinse, apriori, elementele externe care au dovedit de-a lungul anilor o efi cienţă deosebită. Este bineştiut că la nivel mondial există probleme mari în identifi carea unor metodologii educaţionale efi ciente şi corespunzătoare acestui început de mileniu. Reforma învăţământului românesc trebuie să îmbine, în cea mai bună simbioză, elementele de tradiţie ale învăţământului românesc cu rezultatele, experienţa şi practica pedagogică pozitivă la nivel mondial. Misiunea şcolii româneşti în contextul integrării europene poate fi realizată numai printr-o reformă profundă a întregului sistem educaţional românesc.

312

Cum va evolua educaţia în viitorii ani, constituie o prioritate atât a comunităţii internaţionale, cât şi a celei româneşti, iar dacă aceste comunităţi îşi propun tratarea păcii ca o valoare, într-o lume contorsionată de spectrul războiului şi al escaladării confl ictelor militare, cultivarea atitudinii interculturale, într-un climat al exclusivismelor şi al proliferării subculturilor care exacerbează fanatismul, formarea în spiritul toleranţei şi al democraţiei, într-o existenţă socială traumatizată de spectrul terorismului, trebuie să înţelegem, înainte de toate, că educatorii au datoria de a înfăptui o schimbare de atitudine, pentru ca educaţia, ştiinţa, cultura şi credinţa să poată conduce la pace, progres şi prosperitate, nicidecum la dezumanizarea formelor de viaţă, la îngrijorarea şi chiar dispersarea individului, într-un mediu care se degradează continuu şi care sporeşte sentimentul insecurităţii şi al temerilor de tot felul.

Spectrul globalizării, evident, nu putea să ocolească sistemul educaţional, din moment ce dezideratul reformei trebuie să vizeze în primul rând educatorul, tocmai pentru a cristaliza reperele educaţiei ambientale (ecologică, culturale, sociale şi de cunoaştere a propriei identităţi), chiar în situaţia în care studiile de specialitate apreciază că familia tinde să devină un punct nevralgic al educaţiei, iar şcoala e percepută din ce în ce mai puţin ca o componentă a reuşitei sociale.

În contextul integrării europene, şcoala trebuie: - Să răspundă cerinţelor comunităţii. Ea nu se poate dezvolta fără legătura

cu comunitatea, pentru că nu ar mai aparţine acesteia. Nici comunitatea nu se poate dezvolta fără şcoală, pentru că membrii ei trebuie instruiţi. Poziţia şcolii este mai complicată acum, pentru că una este să-ţi lansezi oferta unui public consumator pasiv şi supus, şi alta este este să te adresezi unui public interesat, cunoscător, exigent etc. Acum se simte o superioritate a cererii.

- Să îşi păstreze caracterul “sacru”, pentru că, deşi lucrează cu cerere şi ofertă, nu produce bunuri de consum, ca alte domenii de activitate. Şcoala este şi în continuare o instituţie care produce pentru viitor, de aceea, cine este interesat de viitor, investeşte în şcoală.

- Să răspundă unor cerinţe diverse, uneori contradictorii şi complementare. De aici apar şi o serie de întrebări în legătură cu “produsele şcolii”. Să-i formeze pe elevi doar să se adapteze la cerinţele societăţii? Să le formeze o cultură generală? Să-i facă specilaişti în diferite domenii?

- Să formeze competenţe profesionale, dar şi competenţe de comunicare în relaţiile interumane, competenţe lingvistice în una, două sau chiar mai multe limbi de circulaţie internaţională, competenţe în domeniul informaticii, competenţe culturale (cultura Europei).

- Ca viitori membri ai Europei unite, în condiţiile liberei circulaţii a forţei de muncă, nu trebuie să se piardă din vedere nevoia de recunoaştere în toată Europa a diplomelor eliberate de sistemul românesc de învăţământ.

- Să realizeze evaluarea la sfârşit de sistem, nu la intrarea în sistem, să

313

aplice principiul: “intră cine vrea, termină cine poate”. - Să reţină pentru totdeauna că experienţe pedagogice reuşite nu pot fi

generalizate - de exemplu, anumite experimente pedagogice declarate reuşite în alte ţări, aplicate la noi fără discernământ, nu au dat rezultate.

- Să nu uite că vremea şcolilor nivelate nu mai exista, fi ecare şcoală trebuie personalizată, directorul având un rol important în acest sens, el devenind un manager care trece de la organizarea ştiinţifi că a muncii, bazată pe norme obligatorii, la un management participativ. În multe sisteme de învăţământ din Europa, directorul şcolii este manager, pentru că el decide în legătură cu resursele fi nanciare şi cele umane. La noi, încă nu este posibil acest lucru pentru că directorul de şcoală are contribuţii minore în stabilirea bugetului şi în angajarea cadrelor didactice proprii.

- Să reţină că părinţii vor diferenţia şcolile după alte criterii valorice. Ei nu vor mai împărţi şcolile în şcoli bune şi rele, ci în şcoli care se disting prin ceva şi altele, care au în centrul preocupărilor altceva.

- Să profesionalizeze cariere didactică, ceea ce înseamnă: a) recunoaşterea vieţii cotidiene în sălile de clasă şi a faptului că educatorul

ia decizii cruciale ale căror efecte pot fi benefi ce sau nefaste b) detaşarea progresivă de o supraveghere inutil severă, pe care autorităţile

o exercită şi care tinde să demoralizeze profesorii, creează un învăţământ rigid, mai puţin capabil să facă faţă nevoilor elevilor şi populaţiei locale.

- Să îşi asume schimbarea. Într-o societate care pare să nu mai poată răbda, într-o lume care se înstrăinează tot mai mult, riscul cel mare este să nu ne asumăm schimbarea, să nu vedem sau să nu ne pese că totul astăzi este altceva decât ieri şi că mâine vom vedea o altă lume decât cea de azi.

- Să realizeze, acum mai mult ca oricând, o conştiinţă ecologică în rândul elevilor, deoarece soarta viitorului vieţii în ansamblul ei depinde de munca educatorului de astăzi, de gândirea şi efortul de a menţine echilibrul în natură prin formarea unei conştiinţe ecologice de sine stătăttoare în rândul oamenilor.

- Să convingă societatea că ceea ce spunea un poet chinez anonim, acum 2500 de ani, este valabil şi astăzi, anume: educaţia este un proces pe termen lung, cu roade ce vor continua să hrănească generaţii la rând. “Dacă te poartă gândul peste un an, seamănă un ogor/ …. / Dacă te poartă gândul peste o sută de ani, educă oamenii/ Semănând ogorul, vei recolta o dată/ … Educând oamenii, vei recolta de o sută de ori…”

Înv. Ciobanu Dorel

314

SCRISOARE DE MULŢUMIRE

Stimate Cadre Didactice, ale Colegiului Tehnic Mătăsari Ne face o deosebită plăcere să vă mulţumim pentru participarea la Concursul Naţional „ATHENA”.

Graţie dăruirii şi abnegaţiei Dvs., suntem în măsură să ne îndeplinim un tel nobil pe care ni l-am asumat, acela de a oferi copiilor posibilitatea de a-şi descoperi şi demonstra potenţialul creator şi spiritul de inventivitate.

Graţie prestigiului pe care Dvs., îl întruchipaţi în ochii elevilor şi a bunăvoinţei pe care aţi manifestat-o, Concursul naţional „ATHENA” a reuşit să arate copiilor participanţi, şi chiar celor ce nu au participat, că învăţătura are multiple faţete, că educaţia trebuie să fi e o parte integrantă a vieţii noastre de zi cu zi, că, de fapt, niciodată nu trebuie să lăsăm din mână cartea.

Graţie Dvs., copiii participanţi au fost, pentru o clipă, integraţi în marele model educaţional european; graţie Dvs., copiii participanţi au fost mai aproape de colegii lor europeni.

De asemenea, am vrea să ne cerem scuze pentru inerentele difi cultăţi şi probleme ce au apărut pe parcurs; dorim să vă aducem la cunoştinţă că am negociat un nou contract cu Compania Naţională Poşta Română, în care nedoritele întârzieri să fi e evitate.

Totodată, ne face plăcere să vă anunţăm că am obţinut din partea sponsorilor un şi mai bogat pachet de premii, în vederea unui program cu Uniunea Europeană, pentru Ediţia a II-a a Concursului Naţional „ATHENA”, ce va avea loc în primăvara anului viitor (MARTIE – APRILIE – MAI 2005), cu o programă de concurs îmbunătăţită şi diversifi cată.

Cu înaltă consideraţiune, Concursul Naţional „ATHENA”

CONCURSUL NAŢIONAL PENTRU PREŞCOLARI „PITICOT”

Ministerul Educaţiei şi Cercetări şi Asociaţia pentru tineret Olimp au încheiat o convenţie de colaborare NR. 28/90 din 24 martie 2004 din care copiii de vârstă preşcolară,chiar în grădiniţă pot participa la Concursul Naţional pentru preşcolari „Piticot”

Înscrierea s-a efectuat în perioada 25 oct. – 21 nov. 2004,iar concursul s-a desfăşurat în data de 14 decembrie 2004 în interiorul grădiniţelor, simultan la nivel naţional, separat pe grupe.

Acest concurs a urmărit următoarele obiective : verifi carea cunoştinţelor copiilor dobândite în grădiniţă;-

315

dezvoltarea spiritului competitiv;- stimularea motivării pentru învăţare;- obişnuirea copiilor cu texte tip grilă;- stimularea activităţii, imaginaţiei şi intuiţiei;-

Din unitatea noastră au participat un număr de 15 preşcolari la „Pitic Frumos”, care au efectuat lucrări utilizând creioane colorate, carioca, tempera şi colaje pe o hârtie A4. Iar 11 preşcolari au participat la „Pitic Deştept”,care s-a desfăşurat sub forma de text grilă. Educatoarea a citit imaginile, iar copilul a avut ca sarcină să încercuiască pe foaia de concurs răspunsul sau imaginea cerută.

Textul a avut o structură graduală, primele întrebări au avut un nivel de difi cultate scăzut pentru a încuraja copilul să parcurgă întreaga lucrare, întrebările centrale un nivel de difi cultate moderat iar întrebările fi nale au avut un nivel sporit de difi cultate, care dau ocazia celor mai buni copii să se afi rme. Au participat copii de la grupele mari – pregătitoare conduse de educatoarele : Cornescu Alina, Cornescu Minodora şi Ciobotea Emilia.

În urma desfăşurări probelor de concurs s-au obţinut următoarele rezultate: Bobei Adelina, Becheanu Elvis, Coveanu Gabrielm, Pădureţ Adrian, Popescu Alexandra, Popescu Bogdan, Spătaru Alexandru, Stăniloiu Dragoş, Stoichiţoiu Cornelia, Tănăsoiu Andrada, Urs Mădălina au obţinut califi cativul F.B. iar Diaconescu Diana Laura a obţinut califi cativul EXCELENT. Pentru efortul, îndrumarea copiilor organizatori au acordat educatoarelor diploma de educator şi îndrumător. Următoarea etapă a acestui concurs va avea loc în luna mai 2005.

Educatoare Ciobotea Emilia

BEVOW – A BROADER VIEW OF WATER IN EUROPE

Proiect şcolar cu tema: „Vedere cuprinzătoare asupra apei în Europa”

În cadrul acestui proiect se urmăreşte, în cel de-al doilea semestru al acestui an, studierea apelor din zonă din punct de vedere toponimic şi geologic, precum şi al unor elemente ce ţin de moştenirea literară şi artistică refl ectată în diverse opere precum şi în cultura populară. Judeţul Gorj este un judeţ străbătut de numeroase ape al căror studiu scoate în evidenţă numeroase aspecte care, altfel, sunt mai puţin luate în considerare.

Apa – factor al dezvoltării durabile Apa este o resursă naturală regenerabilă, dar limitată fi ind partea integrată a existenţelor naturale.

Apa reprezintă un element indispensabil vieţii şi societăţii. Apariţia microorganismelor şi vieţuitoarelor pe Pământ s-a realizat datorită acestei resurse naturale – apa. O infl uenţă directă asupra apei o exercită activitatea omului

316

supunând-o unui puternic proces de degradare, având consecinţe negative asupra vieţii şi sănătăţii oamenilor şi a mediului.

Privită multă vreme ca un dar al naturii, apa devine din ce în ce mai mult una dintre problemele globale ale omenirii, un factor de infl uenţă a tuturor domeniilor vitale.

Epuizarea acestei resurse constituie o problemă de analiză şi refl ecţie la scară naţională, dar şi mondială pentru soluţionarea căreia se impun eforturile oamenilor de ştiinţă şi a factorilor politici de decizie. Practic, eforturile tuturor factorilor implicaţi trebuie să se orienteze către utilizarea, dezvoltarea şi protecţia resurselor de apă, respectiv către aplicarea conceptului de dezvoltare durabilă în domeniul gospodării apelor.

În prezent, România este una din ţările asociate ale Uniunii Europene care îşi canalizează toate eforturile pentru o ţară cu statut de membru al acestei comunităţi. În acest context, Directiva Cadru 2000/60/EC pentru Apă a Uniunii Europene reformulează fundamental politica europeană în domeniul apei şi devine instrument operaţional al dezvoltării durabile ce defi neşte obiectivele de protecţie a apelor pentru viitor.

Obiectivele fundamentale ale Directivei Cadru pentru Apă a UE sunt: gospodăria apelor la nivel de bazin hidrografi c bazată pe evaluarea caracteristicilor fi ecărui bazin; supravegherea stării apelor de suprafaţă şi subterane; defi nirea obiectivelor de calitate a apelor; stabilirea programelor de măsuri pentru atingerea obiectivelor fi xate.

Pentru a desfăşura dezvoltarea durabilă a resurselor de apă este necesar să se acţioneze în continuare pentru: implementarea Directivei Cadru 2000/60/EC şi a altor Directive ale Uniunii Europene din domeniul apei; cunoaşterea, conservarea, raţionalizarea, restaurarea şi valorifi carea resurselor de apă de suprafaţă şi subterane; protecţia resurselor de apă de suprafaţă şi subterane şi a ecosistemelor acvatice; avertizarea şi acţionarea rapidă pentru combaterea şi înlăturarea efectelor inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase şi a poluărilor accidentale.

Reţeaua hidrografi că a unui curs de apă constă dintr-un sistem ramifi cat de văi afl uente direct sau indirect cursului de apă fi ind considerat un element principal al reţelei. Văile colectează cea mai mare parte din precipitaţii şi le transmit cursului de apă principal.

Bazinul hidrografi c, de recepţie sau colector, al unei reţele hidrografi ce reprezintă suprafaţa teritoriului de pe care apele din precipitaţii şi apele subterane gravitează şi pătrund în ramifi caţiile reţelei.

Reţeaua hidrografi că a bazinului hidrografi c Jiu, aferent judeţului Gorj este foarte bogată. Densitatea medie a reţelei hidrografi ce este asemănătoare cu densitatea medie pe ţară (0,49 – 0,50 km/timp), iar scurgerea medie anuală variază între 10 l/s/km p. în medie şi 3,1 l/s/km p. în sudul judeţului.

317

Pe raza judeţului Gorj există un număr de 138 ape curgătoare. Dintre acestea, lungimea cea mai mare o are Jiul cu 139 km care străbate următoarele localităţi: Târgu-Jiu, Bumbeşti-Jiu, Rovinari, Băleşti, Drăguţeşti, Bâlteni, Fărcăşeşti, Ioneşti, Plopşoru, Turceni,Turcineşti, Ţânţăreni, Urdari.

Făcând o clasifi care a apelor din Gorj în funcţie de lungimea acestora vom observa că majoritatea localităţilor judeţului sunt situate de-a lungul unor cursuri de apă: Jiu – 139 km, Gilort – 116 km, Motru – 80 km, Amaradia – 62 km, Blahniţa – 53 km, Jilţ – 49 km, Tismana – 42 km, Jaleş – 42 km, Şuşiţa – 37 km, Olteţ – 41 km.

Comuna noastră, Mătăsari, se afl ă situată de-a lungul Văii Jilţului, străbătută de râul Jilţ a cărui lungime este comparabilă cu a celor mai mari râuri din judeţ, dar al cărui debit este inferior şi mult mai dependent de condiţiile climatice din zonă.

Dezvoltarea metodologiilor educaţionale pentru o dezvoltare susţinută europeană Sub acest titlu în cadrul Colegiului Tehnic Mătăsari se derulează un proiect de dezvoltare şcolară la care participă în acest an şcoli din Italia, Letonia, Olanda şi bineînţeles Colegiul nostru. Înainte de toate credem că este necesar să discutăm despre conceptul „DEZVOLTARE SUSŢINUTĂ”. Pentru a înţelege ce este dezvoltarea susţinută este necesar a face o scurtă trecere în revistă a LUMII de azi. Ultima jumătate de secol a adus multora câştiguri economice fără precedent, dar sărăcia tulburătoare şi problemele de dezvoltare, împreună cu efectele secundare ale expansiunii rapide a unor economii şi societăţi, angajează un efort imens la nivelul resurselor umane şi naturale ale lumii. De exemplu:

Peste şase miliarde de oameni locuiesc pe Pământ, cu o creştere de peste 140% de-a lungul ultimilor cincizeci de ani. În 2050, se aşteaptă ca populaţia Pământului să crească la 9 miliarde; o cincime din populaţia globului trebuie să supravieţuiască doar cu mai puţin de un dolar pe zi; aproximativ 1,1 miliard de oameni nu au acces la apă potabilă necontaminată. Apa contaminată şi o cantitate insufi cientă de apă reprezintă o cauză pentru 10% dintre bolile întâlnite în ţările afl ate în dezvoltare; mortalitatea infantilă este de zece ori mai mare în ţările subdezvoltate, decât în lumea industrială; în 1996, 25% dintre cele 4.630 de specii de mamifere care există în lume şi 11% dintre cele 9.675 de specii de păsări se afl au într-un pericol semnifi cativ de dispariţie. Situaţia prezentată anterior precum şi altele asemănătoare au determinat apariţia conceptului “Dezvoltare susţinută” care solicită îmbunătăţirea calităţii vieţii pentru întreaga populaţie a lumii, fără creşterea gradului de folosire a resurselor naturale, depăşind capacitatea Pământului. În timp ce dezvoltarea susţinută poate să solicite diferite acţiuni în fi ecare regiune a lumii, eforturile de construire a unei căi de viaţă cu adevărat susţinută solicită integrarea acţiunii în trei zone cheie. Creşterea şi egalitatea economică – sistemele economice mondiale din prezent sunt legate între ele şi presupun moduri complete de abordare, cu scopul de a sprijini o creştere

318

responsabilă şi de durată, asigurându-se în acelaşi timp implicarea naţiunilor sau comunităţilor.

Conservarea (protejarea) resurselor naturale şi a mediului înconjurător – Pentru conservarea cadrului natural pe care l-am moştenit, precum şi a resurselor naturale, pentru generaţiile viitoare, trebuie să dezvoltăm soluţii viabile din punct de vedere economic, astfel încât să reducem consumul de resurse, să stopăm poluarea şi să protejăm rezervaţiile naturale. „Este nevoie de construirea unui sistem, a unui set de reguli sau a unui cadru care să transforme globalizarea într-o forţă mai mare de îmbunătăţire a vieţilor tuturor oamenilor. Acest nou mediu trebuie să promoveze egalitatea şi să presupună o cooperare internaţională mai mare, în special în ceea ce priveşte fi nanţele, capacitatea de construire, transferul de tehnologie, scutirea de datorii şi comerţul.”Nitin Desai, sub-secretar general al Naţiunilor Unite şi responsabil cu problemele de economie şi afacerile sociale

Dezvoltarea socială – În toată lumea, oamenii solicită locuri de muncă, mâncare, educaţie, energie electrică, asistenţă sanitară, apă şi condiţii de salubritate. În timp ce transmit aceste nevoi, comunitatea mondială trebuie de asemenea să se asigure că structura bogată a diferenţelor culturale şi sociale, precum şi drepturile muncitorilor, sunt respectate. La fel, tuturor membrilor societăţii trebuie să li se dea posibilitatea de a juca un rol în determinarea propriului viitor.

Unele dintre cele mai importante probleme care încep să se rezolve în lumea de astăzi includ: reducerea sărăciei, mai ales în comunităţile rurale, unde locuiesc majoritatea săracilor lumii; îmbunătăţirea capacităţii tuturor ţărilor, în special a acelora care se afl ă în curs de dezvoltare, de a întâmpina provocările globalizării, incluzând construirea de clădiri cu o capacitate mai mare, precum şi transferul tehnologiilor de fi nanţare şi de protecţie a mediului înconjurător; promovarea unor standarde de consum şi producţie cu scopul de a reduce gradul de irosire şi folosire excesivă a resurselor naturale; înregistrarea siguranţei că toţi oamenii au acces la sursele de energie necesare pentru îmbunătăţirea nivelului de trai; reducerea problemelor legate de stabilitatea mediului înconjurător, care sunt responsabile de apariţia multora dintre bolile lumii actuale;îmbunătăţirea accesului către surse de apă potabilă, sesizarea populaţiilor care trebuie în prezent să se bazeze pe surse nesigure şi insalubre pentru a-şi creşte copiii şi a-şi menţine mijloacele de trai.

Succesul pe termen lung al dezvoltării susţinute va depinde de noi concepţii de transformare a ocupaţiilor obişnuite la fi ecare nivel al societăţii publice şi private. Pe lângă rolul important pe care îl joacă guvernele, liderii activi ai ONG-urilor, oamenii de afaceri şi alte grupări majore sunt esenţiali pentru transformarea dezvoltării susţinute din vis în realitate.

Un număr de programe şi proiecte ce urmăresc dezvoltarea susţinută au fost stabilite de către organizaţiile sociale şi grupurile de afaceri, care adesea lucrează împreună sau în parteneriat cu consilii locale sau guverne. Multe

319

alte asemenea proiecte trebuie să fi e fi nalizate în următorii ani. Summit-ul de la Johannesburg a inclus părerile, experienţele şi perspectivele unui număr larg de persoane care luptă pentru respectarea drepturilor omului şi care sunt angajaţi în programul de dezvoltare susţinută. Delegaţii afl aţi la summit s-au constituit într-un grup larg de alegători, printre care şi reprezentanţii Grupurilor Majore identifi cate prin Agenda 21: afacerişti şi întreprinzători,fermieri,autorităţi locale, comunităţi ştiinţifi ce şi tehnologice, copii şi tineri, populaţii indigene, organizaţii non-guvernamentale, femei, muncitori şi sindicalişti

Aceste grupuri au jucat un rol important în procesul de pregătire a summit-ului, incluzând dialoguri cu persoane care luptă pentru respectarea drepturilor omului, timp în care reprezentanţi din întreaga lume au putut să-şi împărtăşească punctele de vedere şi experienţele, atât unii altora, cât şi guvernanţilor care au fost convocaţi la Johannesburg.

Prof. Delia Cărăbiş

DE LA „MAGISTER DIXIT”, LA MAGIA CALCULATORULUI

În societatea contemporană, pedagogia se străduieşte să descopere noi forme de adaptare a învăţământului la progresul şi dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii, să, găsească metode, forme de organizare din ce în ce mai adecvate asimilării unui volum de cunoştinţe prin întărirea funcţiei formative a lecţiei şi stimularea gândirii elevilor.

Pe drumul spinos al Reformei educaţionale, implementarea învăţământului informatizat este o componentă majoră, primordială, fără de care modernizarea sistemului este de neconceput. În acest sens a fost elaborat programul naţional guvernamental de informatizare a învăţământului preuniversitar, care este în derulare, fi nalizarea primelor două etape concretizându-se în dotarea cu a 1220 de licee cu laboratoare informatice de înaltă performanţă, elaborarea a 340 de pachete (softuri) educaţionale multimedia disponibile în şcoli, pregătirea a 13.000 de profesori pentru folosirea calculatorului în instruirea asistată de calculator.

Perspectivele sunt de asemenea îmbucurătoare: continuarea dotării pentru toate tipurile de licee şi pentru şcolile de arte şi meserii, continuarea instruirii şi formării profesorilor, cuprinderea în programele de perfecţionare a cadrelor didactice modulelor AEL, realizarea a încă 350 de pachete multimedia, di n care 80 pentru disciplinele tehnologice. Acest amplu program de informatizare a sistemului educaţional, o adevărată şansă pentru modernizarea învăţământului în acord cu cerinţele societăţii moderne, actuale, a fost implementat cu responsabilitate şi în judeţul nostru. Astfel în licee şi şcoli gimnaziale au fost înfi inţate şi dotate cu calculatoare 30 de cabinete de informatică, ce sunt utilizate cu

320

efi cienţă, atât pentru instruirea elevilor, cât şi pentru formarea cadrelor didactice, care, indiferent de disciplina pe care o predau, vor trebui ca în viitor să ştie să mânuiască şi să utilizeze calculatorul, care va deveni indispensabil în procesul de învăţământ. În acest an şcolar şi în perspectivă numărul acestor cabinete va creşte substanţial, dotarea lor cu calculatoare performante şi cu softuri educaţionale devenind o problemă prioritară, atât a inspectoratului şcolar, cât şi a unităţilor de învăţământ.

De altfel, în acest an, inspectorii de specialitate, metodiştii şi formatorii au primit sarcină ca în cadrul activităţilor de formare continuă, de perfecţionare, să includă la fi ecare disciplină de învăţământ, activităţii teoretice şi practice de iniţiere, în utilizarea calculatorului şi de utilizare a calculatorului în procesul de învăţământ, lecţiile asistate de calculator, devenind o realitate în multe unităţii şcolare de pe raza judeţului nostru. Conectarea la Internet este o altă componentă a sistemului educaţional informatizat, acţiunea derulându-se în toate liceele şi în şcolile generale cu efective mari de elevi, urmând ca în perspectivă numărul acestora să crească semnifi cativ, atât în mediul urban, cât mai ales în cel rural, accesul la informaţiile oferite pe această cale fi ind o prioritate naţională.

Conectarea la Internet este esenţială, deoarece trebuie să recunoaştem că în sistemul de învăţământ informarea a ajuns la un număr mult prea mare de ani numai prin intermediul manualului, ori Internetul înseamnă multiplicarea informaţiei şi în acelaşi timp, comutarea rolului pe care îl are profesorul, din acela care mijloceşte manualul către elev, în acela care selectează informaţia, pentru că nu orice informaţie de pe Internet este la fel de importantă pentru instruirea şi educarea elevului. Prin mijloacele pe care le pune la dispoziţie, Internetul contribuie substanţial la creşterea mijloacelor de comunicare în şcoală, fundamentală pentru tot traseul ulterior al elevului. În condiţiile trecerii la un învăţământ informatizat, modern, activitatea didactică se centrează pe elev, pe participarea activă a acestuia în procesul de învăţare se trece astfel, după două secole în care metodica predării a avut în centrul atenţiei profesorul, la analizarea şi proiectarea curriculum-ului şi a activităţii pe modul în care se produce activitatea la elevi. Acest lucru este, însă, foarte greu de realizat, deoarece până în prezent, cadrele didactice, au învăţat didactica centrată pe profesor, nu pe modul în care se produce învăţarea. De aceea se impune regândirea formării iniţiale a cadrelor didactice, care în cadrul facultăţii, indiferent de disciplina pe care o va preda, trebuie să înveţe să utilizeze calculatorul, softul educaţional, să transmită cunoştinţe în condiţiile unui învăţământ informatizat, accentul centrându-se pe stimularea interactivităţii în procesul de cunoaştere. Acest sistem deplasează din ce în ce mai mult modul de însuşire al cunoştinţelor, de la lecţia de tip „magister dixit” la o lecţie de tip modern, în care elevul participă, în mare măsură, la crearea lecţiei. De altfel, etapa a III-a a programului naţional guvernamental de informatizare a învăţământului preuniversitar, se referă la realizarea soft-ului educaţional, al lecţiilor şi în primul rând la formarea profesorilor, care trebuie să stie să utilizeze aceste mijloace de învăţământ. Instruirea asistată de calculator

321

trebuie să fi e o componentă esenţială în cadrul programelor de formare continuă a cadrelor didactice, care îşi desfăşoară în prezent activitatea în învăţământ şi care la timpul lor nu au benefi ciat de o pregătire corespunzătoare, în condiţiile unui asemenea sistem educaţional informatizat. De aceea, Casa Corpului Didactic, care şi-a amenajat un cabinet de informatică în care organizează cursuri de iniţiere în utilizarea calculatorului, trebuie să amplifi ce această activitate şi să ofere sprijin logistic şi celorlalte unităţi de învăţământ. Centrele de documentare şi informare, al căror număr va ajunge în curând la 15, sunt un cadru propice pentru extinderea procesului de informatizare a învăţământului din mediul rural, pentru relansarea acestuia în raport cu cerinţele societăţii contemporane. De asemenea, colegiile şi liceele, care dispun de cabinete de informatică, dotate în mod corespunzător, trebuie să formeze toate cadrele didactice din unităţile respective, precum şi pe cele din zonele limitrofe, în tehnica utilizării calculatorului prin cursuri certifi cate, care vor fi luate în considerare atât în promovarea în funcţii, cât şi în acordarea de gradaţii şi salarii de merit, precum şi în acţiunile de mişcare a cadrelor didactice, mai ales, că se pune tot mai acut problema salarizării în raport cu rezultatele obţinute în procesul de învăţământ.Este important ca profesorul să poată ajunge la materialele de pe Internet,o dată cu elevul, şi să se transforme din cel care ştie tot şi transmite tot, în moderatorul care foloseşte informaţiile obţinute de copil din diferite surse. Învăţământul informatizat, însă, nu trebuie privit ca o alternativă, ca o fetişizare a computerului care diminuează rolul profesorului, ci ca un program complementar la educaţie, care, dimpotrivă, face să crească rolul profesorului, adevăratul creator şi moderator al lecţiei personalizate, al lecţiei adaptate la specifi cul, nivelul şi particularităţile elevului, în viitor preconizându-se, de altfel, profesionalizarea meseriei de dascăl, de profesor. Desigur, în implementarea Reformei, a acestui program de informatizare, sprijinul societăţii civile, al unor organizaţii şi grupuri de iniţiativă în formarea şi derularea politicilor educaţionale în acord cu necesităţile de moment şi de perspectivă ale învăţământului, în promovarea programelor moderne, europene, este mai mult decât binevenit.

În ultimă instanţă, factorii de decizie, respectiv M.E.C. şi Inspectoratul Şcolar, au datoria de a căuta astfel de „facilităţi”, de a stimula societatea civilă, organizaţiile neguvernamentale, comunităţile locale şi regionale, să se implice, cât mai larg, cât mai complex, în proiectele care vizează modernizarea şcolii, reforma educaţiei, perfecţionarea continuă a predării şi însuşirilor cunoştinţelor.Programul naţional de informatizare a învăţământului preuniversitar a fost receptat cu atenţie şi la nivel internaţional şi reprezintă o certifi care a faptului că România poate concura în domeniul IT cu ţări ale Europei Occidentale, ceea ce constituie o premisă în plus pentru integrarea în UE, problemă majoră a societăţii noastre contemporane.

Prof. Nicolae Mergea, Inspector Şcolar General al Inspectoratului Şcolar Judeţean Gorj,

Gorjeanul, nr 3854 – 26 martie 2004

322

AVEM DREPTUL LA UN MEDIU SĂNĂTOS

După cum v-am mai informat, Agenţia de Protecţie a Mediului Gorj în colaborare cu Inspectoratul Şcolar Gorj, a iniţiat un concurs de cunoştinţe şi abilităţi practice pe teme de protecţie a mediului, cu implicarea şcolilor generale şi liceelor din judeţ, pornind de la ideea că protecţia mediului se poate realiza deplin prin asocierea măsurilor de ordin legislativ şi administrativ cu cele de ordin educaţional. Concursul cu moto „Avem dreptul la un mediu sănătos” va provoca, în ideea formării unor abilităţi de viaţă responsabile faţă de mediu în rândul copiilor şi tinerilor şi aspecte din legislaţia de mediu în vigoare, precum şi Programele în derulare ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor Apelor şi Mediului, respectiv „România Curată”, „Să reciclăm hârtia” şi „ Să reciclăm PET-urile”. Joi, 25 martie a avut loc cea de-a cincea etapă a cestei competiţii, începând cu orele 10, în amfi teatrul Colegiului Tehnic din Mătăsari. Şi-au disputat titlul câştigător echipaje ale instituţiilor de învăţământ din Motru, Mătăsari, Dragoteşti, precum şi de la alte şcolii din localităţi învecinate.

Cu această ocazie lansăm mass-mediei locale invitaţia de a participa alături de noi la cea de-a patra competiţie din cadrul celor şapte ce se vor desfăşura lunar până la data de 5 iunie 2004. De asemenea vă informăm că lista participanţilor este deschisă tuturor celor care sunt cu sufl etul alături de noi şi doresc să ne sprijine în buna desfăşurarea acestor activităţi de educare şi formare a generaţiei viitorului.

APM Gorj, 2004

400 DE ELEVI AU ALERGAT LA CROSUL MĂRŢIŞORULUI

Recent, la Mătăsari s-a desfăşurat un interesant concurs de atletism la care au participat nu mai puţin de patru sute de elevi. Organizat de Asociaţia Judeţeană de Atletism Gorj, în colaborare cu Direcţia de Sport şi Liceul Mătăsari, Crosul Mărţişorului s-a bucurat de un real succes. Gazdele s-au mobilizat într-un mod exemplar pentru ca organizarea să fi e ireproşabilă, iar profesorii de sport Iulian Mateescu, Marian Pârvulescu, Melania Popescu, Cătălina Pârvu şi Mihai Manolache le-au fost de mare ajutor organizatorilor.

Crosul s-a desfăşurat pe distanţe variate în funcţie de ciclul de învăţământ. Astfel, fetele de gimnaziu au alergat pe distanţa de 600 metri, iar băieţii de aceeaşi vârstă – 800 metri. Liceenii au avut ceva mai mult de alergat, fetele 800 metri, iar băieţii 1.200 metri. La fi nal, s-au alcătuit clasamente în funcţie de clase, astfel s-a făcut o ierarhie pentru elevii de clasele a V-a, a VI-a, şi o alta pentru clasele a VII-a şi a VIII-a. La ciclul de învăţământ liceal s-a făcut o singură clasifi care.

Cosmin Brujan, Impact în Gorj, 2004

323

COLEGIUL NAŢIONAL TEHNIC MĂTĂSARI, INSTITUŢIE MODEL A ÎNVĂŢĂMÂNTULUI

GORJEAN

Colegiul Naţional Tehnic din Mătăsari este printre puţinele instituţii cu care se pot mândri oamenii din localitate. Este printre cele mai mari unităţi de învăţământ din Gorj, având un total de 1.847 de elevi. Directorul colegiului, profesorul de Limba şi literatura română Dumitru Dădălău, spune că şcoala din Mătăsari este unicat. Este singura şcoală din ţară care are televiziune cu circuit închis. Cu toate că vizita noastră a concis cu un moment trist (primise vestea că-şi pierduse o rudă apropiată într-un accident de circulaţie şi avea lacrimi în ochi), a avut totuşi puterea şi amabilitatea de a ne pune la dispoziţie toate datele necesare informării şi documentării noastre. Spunem acest lucru şi trebuie evidenţiată deschiderea domniei sale spre dialog, pentru că în cu totul alt mod au stat lucrurile la Primăria Mătăsari. Astfel, am afl at că, că în anul 2003, s-au împlinit 110 ani de când fi inţează instituţia învăţământului în Mătăsari. O primă atestare documentară a şcolii o regăsim în jurul anului 1893. În 1980 se înfi inţează primele clase liceale, iar în anul 1984 se dă în folosinţă Grupul Şcolar Industrial Minier, care la 9 noiembrie 2000 îşi schimbă denumirea în Colegiul Naţional Tehnic Mătăsari.Fiind o zonă monoindustrială cu specifi c mineresc, populaţia era constituită din oameni veniţi din toate colţurile ţării. După prima disponibilizare, numărul locuitorilor a scăzut aproape la jumătate şi, normal, şi cel al copiilor. În prezent, în Mătăsari mai sunt aproximativ două mii de elevi şi 120 de cadre didactice ce instruiesc copii de la grădiniţă, şcoala primară, gimnazială, profesională, şcoală de arte şi meserii, seral. Colegiul cuprinde o gamă largă de specializări. Astfel, la profi lul real există clase de matematică, informatică, chimie, biologie; la profi lul uman – fi lologia; la profi lul tehnic: protecţia mediului, electronişti automatizări; la profi l servicii: economie, contabilitate, fi nanţe, în total 84 de clase.

„Şcoala din Mătăsari se sprijină pe trei piloni importanţi: avere, putere şi spirit”, spune Dumitru Dădălău. „Averea constă în baza materială de care dispunem. Chiar dacă suntem singurul liceu din mediul rural, putem spune că suntem apţi să rivalizăm cu orice instituţie de învăţământ din mediul urban din ţară şi chiar suntem convinşi că ne situăm deasupra multora dintre acestea. Şcoala a fost modernizată. Din nişte săli cu pereţii jupuiţi şi degradaţi avem acum lambriuri, mese şi bănci noi. Avem chiar şi o centrală proprie care asigură încălzirea şcolii şi care este nou-nouţă. Suntem singura şcoală din ţară care are televiziune cu circuit închis. În fi ecare sală de clasă există câte un televizor unde elevii vizionează fi lme educative”. Chiar în timpul vizitei noastre, pe ecranele televizoarelor rula fi lmul Moromeţii. „Avem o reţea de calculatoare toate noi, în număr de 45, conectate la

324

Internet, cabinete şi laboratoare. În localul grădiniţei am reuşit, cu eforturi proprii şi cu ajutorul sătenilor, să încropim un muzeu, Muzeul Jilţului, în care puteţi vedea obiecte şi veşminte folosite de înaintaşii noştri”. Am vizitat şi noi muzeul şi priveam fascinaţi când la exponate când la lacrima din colţul ochiului pe care domnul director se tot chinuia s-o şteargă în timp ce ne arăta şi ne prezenta istoria fi ecărui exponat din micul muzeu, în care omul Dădălău îşi pusese o fărâmă de sufl et. Aşa am înţeles care era cel de-al doilea pilon pe care se sprijină şcoala din Mătăsari: puterea de muncă, munca până la extenuare şi experienţa acumulată în timpul vieţii. „Suntem o instituţie de temut, cu cel mai mare număr de dascăli din judeţ. Asta este puterea noastră”, exclamă emoţionat directorul Dădălău. „Spiritul, cel de-al treilea pilon, se bazează pe instrucţie. Avem un procent de promovabilitate de peste 95% la capacitate şi bacalaureat, peste 80% dintre elevii noştri au intrat la facultăţi. Unii dintre ei s-au încadrat în producţie. Până în 2003, am avut trei clase fi nanţate de Compania Naţională a Lignitului Oltenia, clase în care elevii aveau burse de peste un milion de lei pe lună, plus haine, transport şi masă gratuită. Cele trei clase aveau contract de 5 ani cu CNLO.

Ne putem lăuda cu locuri de II şi III la etapele judeţene ale olimpiadelor la matematică, română, economie. De patru ani suntem laureaţi ai concursurilor şcolare organizate de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, de trei ani la rând obţinem locul I pe ţară la concursul de Protecţie a Mediului. Avem şi un campion naţional la box, Boroş Francisc (anul II la profesională), câştigătoare a locului I pe judeţ la cros, două medalii de aur şi una de bronz la campionatele naţionale de semimaraton, organizate de Federaţia de Atletism. În fi ecare an organizăm manifestări tradiţionale din care exemplifi c „Sărbătoarea Fiilor jilţului”, planifi cată în primele săptămâni din octombrie, „Zilele Liceului”, „Zilele Majoratului”, Zilele Absolventului”, „Târgul Ofertei Educaţionale”, „Alaiul Obiceiurilor de Iarnă”, „Serbările Primăverii”, pe 9 noiembrie „Ziua Colegiului Tehnic Mătăsari”. În Mătăsari fi inţează o fundaţie cultural – ştiinţifi că omonimă a revistei ce ne aparţine, „Murmurul Jilţului”, revistă în care au fost publicate o serie de studii şi poezii ale elevilor, antologii de versuri. Mai avem şi un cerc de pictură şi un cenaclu, „Scorpionul”, şi multe alte activităţi creative şi educative”.

Dascălul Dumitru Dădălău s-a năsut în satul Croici şi, fi ind un om de-al locului, şi-a pus amprenta pe viaţa culturală a locurilor în care trăieşte, insufl ându-le semenilor dragostea pentru muncă şi demnitate. Este titular de 20 ani la catedra de limba şi literatura română şi din anul 1998 director al Colegiului din Mătăsari. Pune sufl et în tot ceea ce întreprinde şi are la activ importante realizări. În anul 1998 tipăreşte antologia „Fereastra sufl etului”, prefaţată de scriitorul Nicolae Dragoş. Organizează cenaclul literar „Scorpionul” şi publică albumul de pictură „Culorile libertăţii”, se implică şi sprijină publicarea a două volume de poezii – „Îngerul cu călimară” al lui Alin Dobromirescu şi „Suferinţa stelelor” al lui

325

Cornel Bălescu. La 1 decembrie 1996 înfi inţează Fundaţia „Murmurul Jilţului” şi revista cu acelaşi nume. Lăsâd faptele să vorbească, nu ne rămâne decât să urăm, tuturor celor care pun umărul pentru binele tinerei generaţii, mult succes şi aprecieri pe măsura eforturilor!

Amalia Negrescu & Otilia Burciu, Oglinda Gorjului, 3-9 martie 2004

OMUL SFINŢEŞTE LOCUL

Odată în plus ne-am convins de acest lucru atunci când, invitaţi fi ind, am fost oaspeţii Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari, al cărui director este inimosul dascăl Dumitru Dădălău. Ajutat de o „mână” de profesori şi specialişti în domeniul tehnic, domnia-sa a făcut din şcoală, o a doua casă. Stau mărturie laboratoarele pe specialităţi didactice,sala şi terenul de sport, cantina şi internatul elevilor(şi sunt peste 600!...) dar şi celelalte dotări: televiziune cu circuit închis, aparatură de laborator, informatică, birotică, într-un cuvânt tot ceea ce este necesar singurului Colegiu Naţional din mediul rural.

Zilele trecute s-a desfăşurat aici etapa cu numărul cinci (jubiliară!) a concursului iniţiat de Agenţia de Protecţie a Mediului Gorj împreună cu Inspectoratul Şcolar Judeţean. Au participat echipajele Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari (gazdele) şcolilor generale nr. 1şi 2 Motru,Colegiul „George Coşbuc”Motru, Clubului Elevilor Motru, Colegiului Tehnic Motru şi şcolii generale „Ion Vâlceanu” Dragoteşti. După alegerea plicurilor cu întrebări şi desfăşurarea probelor scrise şi teoretice, departajarea răspunsurilor s-a făcut – la mare „luptă”- de către un juriu de specialitate format din : ing. Gh. Fometescu, ing. Gh. Lazăr, ing. Gh. Popescu(toţi de la APM Gorj).Clasamentul etapei a cincea a dat câştig de cauză gazdelor, respectiv Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari, echipaj coordonat de prof.C.Pădureţ şi format din cei mai destoinici şi inimoşi copii pe care noi, reporterii, am putut să-i vedem până acum: Elena Gabriela Bălan, Domnica Bocean şi toţi ceilalţi au demonstrat că noţiunile de „ecologie”, „legislaţie de mediu”,”curăţenie” nu le sunt străine.Aşa cum ne spunea şi directorul executiv al APM Gorj, dl. ing. Gheorghe Fometescu, dar şi Inspectorul şcolar cu probleme educative, prof. Vasile Gogonea din cadrul ISJ Gorj, la această primă etapă „în afara municipiului” toţi concurenţii (respectiv cei clasaţi pe locurile 2- Colegiul Tehnic Motru şi 3- Şcoala generală 1 Motru) au demonstrat, alături de colegii lor, că ştiu ceea ce înseamnă a trăi într-un mediu curat, cum să facă să ajute la păstrarea acestuia, să se implice în acţiuni concrete de ecologizare. La rândul său, prof. Dumitru Dădălău – directorul Colegiului gazdă, alături de fratele său, prof. Ion Gr. Dădălău – director adjunct, de ceilalţi profesori şi elevi

326

de la Mătăsari au demonstrat că „Luna Curăţenie”, acţiunile legate de Programul Naţional „România Curată”(„Să reciclăm hârtia”, Să reciclăm PET-urile” ) au „prins” pe aceste meleaguri.

În concluzie, „şcoala gorjeană nu putea rămâne în afara acestui „Program Naţional”cu caracter educativ-formativ, într-o apelare a noastră, a tuturor, dascăli, educatori, părinţi şi elevi, către un mediu mai curat, mai sănătos”.(prof. inspector Vasile Gogonea)

Marius Becherete, 2004

MODELUL MĂTĂSĂREAN

Mai întâi am intenţionat să stabilesc drept titlu al acestui material de presă „Stilul de muncă „ de la Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari adică modul, felul de a fi , de a acţiona, de a se comporta, de a vorbi sau de a crea aparţinând unui numeros colectiv de elevi, cadre, părinţi, cetăţeni, ofi cialităţi. Dar, cum e şi normal, mai uitându-mă o dată în dicţionarul limbii noastre, am descoperit că stilul mătăsărean a devenit de mult o activitate demnă de imitat, un punct de referinţă pentru toate unităţile de învăţământ din judeţ.

Departe gândul că în şcolile noastre nu ar fi un stil concret şi cu bune rezultate, rod al seriozităţii celor chemaţi să formeze oameni instruiţi şi educaţi, dar un „ model” are totdeauna o înrâurire binefăcătoare, aduce un sufl u nou, fi e prin această imitare, fi e prin sugerarea de alte soluţii la nivel particular.

Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari este, după cum se ştie, un „colos” educaţional, cu mii de elevi şi cadre didactice, cu o avere de mii de miliarde. La aceste cifre, oricine se gândeşte cu seriozitate şi concluzionează că e difi cil să „dirijezi” fără nici o fi sură, căci, în alt fel, „edifi ciul” s-ar expune ruinării treptate…Totuşi, n-ar lipsi din acest raţionament speranţa că „ se va găsi un om” … Şi s-a găsit. El este profesorul de limba şi literatura română Dumitru Dădălău, omul al cărui stil de muncă a devenit cu timpul un adevărat model, recunoscut de colegi, de conducătorii sistemului de învăţământ,de numeroşi oaspeţi din ţară şi de peste hotare, de părinţi şi cetăţeni.

Ce aduce nou acest stil de muncă ? Nimic mai simplu decât simţul datoriei, conştientizarea răspunderii în faţa elevilor şi a societăţii, dragostea pentru munca împlinită, modestia, spiritul colectiv, respectul personalităţii etc. Conducătorul nostru are ceva în plus: poate cuprinde o arie extrem de vastă de probleme, cunoscând la orice oră din zi şi noapte, ca pe o tablă de şah, mişcările care se produc de la o etapă la alta, fi e chiar şi pe durate de minute sau ore, intervenind ( mutând „piesele”) după necesitate până „câştigă” partida. În alt fel, nu are somn până nu găseşte soluţia! Şi „tabla” lui de lucru comportă mişcări permanente în timp şi spaţiu. Un asemenea stil de muncă are nevoie de oameni, de colegii săi, care au înţeles că numai în acest fel activitatea colectivului poate purta aureola dorită. De aceea, de ani buni, s-a consacrat ca stil comunicarea zilnică, la prima oră, a unui mănunchi de sarcini cotidiene sau de perspectivă, după o prealabilă analiză a ceea ce a trebui rezolvat. Ce cuprinde „ mănunchiul

327

de sarcini” ? Tot: de la fi ecare bancă cu starea ei, de la fi ecare elev absent, de la uniforme, legitimaţii şi numere, la pregătirea pentru lecţii, la activitatea practică în şantier sau în ateliere, la sport şi artă, la bucurii şi necazuri…Şi, când nu te aştepţi, aduce dovezi incontestabile la una sau alta din probleme, încât te miri când mai are timp şi pentru aceste „mici” (dar foarte mari!) evenimente în actul educaţional.

Ca dascăl, am cunoscut şi am încercat să ajut multe colective didactice din judeţ o perioadă îndelungată de timp: Polovragi, Roşia Amaradia, Prigoria, Ţânţăreni, Brâneşti, Padeş, Motru, Tismana şi multe altele. Am reuşit să mă mândresc alături de cadrele didactice din aceste unităţi cu împlinirile trecute. Dar, la Mătăsari am descoperit ceva nou: forţa şi unitatea în jurul unui om de la care toţi aşteaptă un „semn”. Acest semn vine din clipă în clipă, smerit şi demn, mobilizator, dătător de personalitate pentru cel căruia i se adresează.

Consiliile profesorale, comisiile metodice, şedinţele cu părinţi, manifestările publice ale elevilor: expoziţii, spectacole, excursii şi drumeţii, vizite, întâlniri cu personalităţi ale vieţii sociale şi politice, înalţi prelaţi etc. poartă semnul ataşamentului marelui colectiv, al bucuriei şi mândriei apartenenţei la acest colegiu. Aici vin periodic elevii din localităţile adiacente, cu interes şi satisfacţie. În ochii lor se citeşte nerăbdarea de a fi „ titularii” acestei unităţi. Aici formaţii artistice de prestigiu: Doina Gorjului, Taraful din Baia de Aramă, Teatru de Stat „Elvira Godeanu”. Săptămânal, rulează fi lme de mare atracţie, care vin să completeze activitatea didactică. Oricând este nevoie se pot face transmisii, prin sistemul de televiziune propriu, a unor fi lme didactice, după programele şcolare: Moromeţii, Baltagul, Ion, Pădurea spânzuraţilor, Răscoala şi multe altele. În unitate se desfăşoară activităţii de înfrumuseţare, ca într-o întrecere, atât în interior cât şi în exterior, sub genericul sentimental „Vine, vine primăvara!”.

Vine şi în şcoală, vine şi în sufl etul copiilor şi cadrelor căci în Mătăsari şcoala devine „sanctuarul” unei rugăciuni sfi nte privind viaţa lor, iubirea şi munca privegheate de un ochi blând şi nobil-omul al cărui stil a devenit, incontestabil, un model.

Prof. Gheorghe Lungan

SERBĂRILE PRIMĂVERII LA MĂTĂSARI

Mezina bătrânului An, îşi făcu apariţia şi de astă dată pe meleagurile mătăsărene. Împreună cu alaiul său revitalizant, a reuşit să alunge cenuşiul peisajului şi să reinstaureze strălucirea razelor blânde şi calde.

Pentru natură, ea înseamnă ceea ce înseamnă pentru om, tinereţea. Şi ce minunat ar fi ca viaţa omului să se „rezume” la o eternă primăvară! Sau ce mulţumitor ar fi ca omul să-şi mai retrăiască măcar o dată tinereţea! Dar cum acestea rămân pure dorinţe irealizabile, putem măcar să încercăm a renaşte câte puţin în fi ecare primăvară. Dar…împovărat de griji şi nevoi, omul nu mai găseşte azi prea multe resurse pentru a se bucura de această miraculoasă metamorfoză a

328

fi rii. Doar sufl etul candid al copiilor mai simte inefabila trăire a inimii şi spiritului în momentul adulmecării mirosului de prospeţime, puritate,…, viaţă ce aduce cu ea cea mai dorită fi ică a bătrânului An.

Şi iată că şi de data aceasta, cele două mii de sufl ete de copii din Mătăsari, elevi ai Colegiului Tehnic din această localitate, au ştiut să-şi primească oaspetele de onoare, cu cântec, dans şi poezie, dedicându-i mai multe zile de spectacole pregătite cu migală împreună cu profesorii şi diriginţii lor. Zilelor de 1 şi 8 Martie le-au fost închinate multe momente din programul elevilor ce şi-au exprimat iubirea pentru nepreţuitele fi inţe din viaţa lor- mamele- cât şi intereselor pentru semnifi caţiile zilelor de Mărţişor. Culoare, veselie, vitalitate, exuberanţă, mai simplu, tinereţe. Din rândul elevilor, s-au remarcat cu această ocazie, noi talente, ce merită şi au nevoie în acelaşi timp să fi e cultivate, îndrumate spre succes.

Toate clasele ce-şi desfăşoară activitatea în cadrul Colegiului Tehnic din Mătăsari, începând cu grupa mică de grădiniţă şi încheind cu clasele terminale de liceu, s-au pregătit cu seriozitate, timp de două săptămâni, prin repetiţii zilnice, pentru a oferi fi ecare un program valoros.Seria serbărilor închinate Primăverii a culminat cu minunatul spectacol oferit în ziua de 8 Martie, reprezentând cel mai frumos cadou pentru mamele afl ate în sală, ai căror ochi, scăldaţi de lumină, au lăsat să le cadă pe sufl et câte o lacrimă din elixirul tinereţii…căci numai dragostea de mamă poate fi astfel răsplătită. Elevii s-au întrecut pe ei înşişi; mulţi dintre ei au prezentat creaţii proprii, în care au pus mult sufl et: poezii, scenete(cu personaje şi situaţii inedite), dansuri moderne, dansuri de societate, cântece şi jocuri populare. Clase, precum: a V-a A, a VIII-a A, a XI-a B sau a VIII-a B, a IX a A, a XI a A, a XII a A au încântat prin originalitatea şi dinamismul programelor pregătite. Comicul de situaţie de limbaj şi de nume al scenetelor create de elevi, autori şi actori, în acelaşi timp, a dispus auditoriul la veselie, la bună dispoziţie.

Vădit mulţumită, frumoasa mezină a rămas să vegheze atât de încercatele destine ale acestor oameni şi locuri, până la iminenta despărţire.

LORY DIMA

PARTENERIATE INTERNAŢIONALE

Proiecte internaţionale derulate de Colegiul Tehnic Mătăsari Colegiul Tehnic Mătăsari derulează două proiecte internaţionale

„Comenius”. Primul proiect şcolar are ca temă o prezentare generală asupra apei din zonă refl ectată în literatura, cultura şi arta populară.

Şcolile partenere din acest proiect sunt Franţa, Italia, Polonia şi Belgia. „Activitatea se desfăşoară în cadrul şcolii, cu implicarea elevilor sub coordonarea unui grup de profesori. Concluziile studiilor efectuate se prezintă celorlalţi elevi din şcoală şi partenerilor lor, cu ocazia întâlnirilor periodice ce au loc prin rotaţie în fi ecare şcoală. În acest proiect, elevii sunt actorii principali, care îşi desfăşoară activitatea sub regia profesorilor. Pe acest proiect vor pleca la începutul lunii

329

mai în Polonia, unde va avea loc o întâlnire de lucru urmând ca, în toamnă, Colegiul Tehnic Mătăsari să fi e vizitat de ceilalţi parteneri din proiect”, ne-a spus directorul adjunct al Colegiului Tehnic Mătăsari, Cornel Octavian Toma. Un alt proiect derulat de şcoală din Mătăsari, este legat de dezvoltarea metodologiilor educaţionale pentru o dezvoltare susţinută europeană. Prof. Cornel Octavin Toma a precizat că acest proiect se adresează învăţământului primar. În cadrul acestui proiect se urmăreşte identifi carea unor metodologii educaţionale efi ciente în educarea copiilor, pentru atingerea obiectivelor dezvoltării susţinute.

Acest concept vizează asigurarea necesităţilor generaţiei actuale, fără a compromite pe cele ale generaţiilor viitoare. Este un concept mai larg, dezvoltat în ultimii ani, care se referă nu numai la protecţia mediului, ci şi la conservarea resurselor naturale, la dezvoltarea unor tehnologii nepoluante şi neconvenţionale.

În cadrul acestui proiect, profesorii trebuie să identifi ce şi să utilizeze metodologii educaţionale prin care elevii să conştientizeze problemele de mediu care există, să capete atitudini comportamentale care să fi e în concordanţă cu ideile dezvoltării susţinute. Concluziile activităţilor desfăşurate de profesori se prezintă periodic la nivelul şcolii, comunităţii şi autorităţilor locale şi celorlalţi parteneri din proiect, cu ocazia întâlnirilor de lucru. Prima întâlnire va avea loc în luna mai la Colegiul Tehnic Mătăsari, la care vor participa şcoli din Italia, Letonia şi Olanda. Finanţarea acestor proiecte se realizează de către Agenţia Naţională „Socrates” în cadrul programelor europene.

Alin Ion,(Informaţia Gorjului, nr. 277, 4 – 10 aprilie 2005)

25 DE ANI DE ÎNVĂŢĂMÂNT LICEAL ŞI 40 DE ANI DE LA ABSOLVIREA PRIMELOR PROMOŢII DE 8

CLASE ÎN MĂTĂSARI

Elevii şi cadrele didactice de la Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari vor sărbători în perioada 1-15 octombrie a.c. Zilele Liceului, eveniment marcat îndeosebi de împlinirea a 25 de ani de învăţământ liceal în Mătăsari şi 40 de ani de la absolvirea primei promoţii de 8 clase din localitate. Manifestările dedicate celor două evenimente vor debuta pe data de 1 octombrie la ora 10.00 cu un moment aniversar la care vor participa absolvenţi din 77 de clase ale celor 23 de promoţii din perioada 1980-2005.

„Va fi organizată o adunare festivă şi va avea loc un spectacol cultural-artistic. De asemenea vor fi întâlniri cu diriginţii şi profesorii pe clase şi promoţii, se vor face vizite atât Colegiului, cât şi Muzeului Jilţului, Centrului de documentare

330

şi Informare şi va fi lansat nr.36 al revistei „Murmurul Jilţului”, au precizat surse din cadru conducerii Colegiului Tehnologic Mătăsari.

Deschiderea ofi cială a Zilelor Liceului va avea loc în prezenţa reprezentanţilor Prefecturii şi Consiliului Judeţean, Inspectoratul Şcolar Judeţean, Direcţiei Judeţene de Tineret şi Sport, Consiliul local şi Primăriei Mătăsari. În aceeaşi zi, în biblioteca liceului va fi organizat un vernisaj al expoziţiilor de fotografi i „Mătăsari – trecut şi prezent”şi de pictură „Culorile toamnei”.Duminică 2 octombrie a.c. se va desfăşura Cupa Fii Jiului,fotbal între echipele cartierelor din Mătăsari. Ziua de 3 octombrie, va fi ziua sesiunilor de referate din domeniul matematicii, informaticii, religiei, turismului la care vor participa elevii din clasele Vl-Vlll, iar marţi, 4 octombrie, vor fi organizate adunării generale ale părinţilor din învăţământul preprimar, primar, gimnazial pentru alegerea comitetelor de părinţi pe clase şi se va desfăşura sesiunea de referate „Modalităţi de formare a personalităţii copilului şi stimularea randamentului şcolar”, cu participarea şi organizarea comisiei învăţătorilor condusă de înv. Ileana Dădălău. Ziua de 5 octombrie, va fi dedicată unei lansări de carte („Oameni şi întâmplări din Gorj, de Pânişoară”), unui recital de poezie din lirica argheziană şi concursurilor pe tema „Cine ştie câştigă”, pe tema „Recunoaşteţi autorul şi personajul din operele literare”. În cea de-a Vl-a zi dedicată Colegiului, se va desfăşura o consfătuire-dezbatere intitulată „Parteneriat şcoală-familie” la care vor participa părinţii elevilor din învăţământului liceal. Se va alege comitetul de părinţi pe clase şi va fi semnat acordul de parteneriat şcoală – familie între director, părinte şi elev. În aceeaşi zi va fi vizionat fi lmul „Holocaustul uitat”, cu participarea claselor a V-a A şi a Vl- a C, după care va fi organizat un alt concurs de cultură generală pe teme de fi zică şi biologie la care vor participa elevi din clasele VII A, VII B, VIII A, VIII B, VIII C. În ziua de 7 octombrie, copiii şi elevii din învăţământul preşcolar, primar şi gimnazial vor avea ocazia să vadă „O poveste din pădure”, spectacol oferit de Trupa de păpuşari „Pinochio”din Târgu- Jiu a Şcolii Populare de Artă. De asemenea, în aceeaşi zi, elevii claselor a X-a, vor participa la concursul „Cine ştie câştigă”pe teme de chimie.

Sâmbătă, 8 octombrie, se vor sărbători 40 de ani de la absolvirea primei promoţii de 8 clase din Şcoala Generală Mătăsari. Evenimentul va fi marcat de întâlnirea dintre foştii elevi, diriginţi şi profesori, vizitarea Colegiului şi Muzeului Jilţului şi de o excursie pe traseul Mătăsari – Tismana - Padeş – Baia de Aramă – Motru. În ziua de 9 octombrie, se va desfăşura Cupa Jilţului la fotbal, între echipele din satele Croici, Runcurel, Brădet şi Mătăsari.

Luni, 10 octombrie a.c., se vor desfăşura:sesiunea de referate „Materiale magnetice,electroizolante solide şi compoziţi utilizate în industrie”, la care vor participa elevii claselor IX – X - XII; expunerea – dezbatere „Moda şi prezenţa ei în dezvoltarea creativităţii la elevi”,cu participarea elevilor claselor X E şi XI E SAM; concursul „Cine ştie câştigă pe teme de educaţie tehnologică cu participarea claselor a VI-a. În ziua de marţi, 11 octombrie va fi prezentat în

331

consiliul profesoral, consiliul reprezentativ al părinţilor şi consiliul elevilor, raportul general anual „Starea şi calitatea învăţământului din Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari”, de către directorul instituţiei prof. Dumitru Dădălău.

Ziua de 12 octombrie, va fi dedicată concursurilor de cultură generală şi sesiunilor de referate iar ziua de 13 octombrie va fi ziua teatrului. În ziua de 14 octombrie elevii claselor I şi II-a vor participa la un concurs de desen pe asfalt după care, comisiile de sport şi comisia învăţătorilor vor organiza Crosul tinerilor mătăsăreni şi al celor mici.

Adevărul de Gorj, nr.266/2005

UN SFERT DE VEAC DE ÎNVĂŢĂMÂNT LICEAL Sfârşitul acestei săptămâni coincide cu un moment deosebit în viaţa

locuitorilor comunei Mătăsari. Este vorba de aniversarea unui sfert de veac de învăţământ liceal în această localitate de pe Valea Jilţurilor.

Astăzi, 1 octombrie 2005, Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari va îmbrăca straie de sărbătoare, cei peste 1500 de elevi de la toate formele de învăţământ – preprimar, gimnazial şi liceal – alături de colectivul de cadre didactice şi specialişti condus de inimosul dascăl, prof. Dumitru Dădălău au pregătit un program dens consacrat acestui moment aniversar.

Sunt invitaţi, şi vor participa, absolvenţi din cele 77 de clase ale celor 23 de promoţii din perioada 1980-2005.După adunarea festivă – cu participarea invitaţilor din rândul ofi cialităţilor publice, judeţene şi locale, parlamentari de Gorj ş.a., va avea loc un spectacol cultural – artistic. Se va intra apoi în clase, la emoţionante întâlniri între profesori şi elevii diferitelor promoţii.

Sunt programate vizite ale Colegiului,Muzeului Jilţurilor şi Centrului de Documentare şi Informare, excursii, agape câmpeneşti, petreceri colegiale, după preferinţe şi posibilităţi. Este prevăzută şi lansarea numărului 36 al revistei Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari – „Murmurul Jilţului” – prestigioasă publicaţie şcolară, laureată a numeroase premii naţionale.

Revista este consacrată celor trei evenimente care vor avea loc în perioada 1- 15 octombrie 2005 pe aceste meleaguri ale Ţării Jilţurilor: aniversarea celor 25 de ani de învăţământ liceal, sărbătorirea celor 110 ani de învăţământ în Mătăsari(care se va desfăşura sâmbătă, 8 octombrie) şi bineînţeles ca în fi ecare toamnă, întâlnirea de sufl et a „Fiilor Jilţurilor”programată pentru zilele de 14-15 octombrie 2005.

Despre toate aceste momente de sărbătoare, bucurie şi preţuire a învăţământului şi educaţie pe meleaguri mătăsărene, vă vom ţine la curent.

Marius BECHERETE, Gorjeanul nr. 4248/2005

332

ZILELE PRIMĂVERII EUROPENE LA COLEGIUL MĂTĂSARI

26 aprilie – 21 mai 2006

Miercuri, 26 aprilie 2006: ora 13:00. Activitate metodică: comisiile pe arii curriculare şi rolul lor în elaborarea instrumentelor de evaluare şi notare, de desfăşurare a recapitulărilor fi nale, de pregătire specială a elevilor pentru concursurile naţionale şi de atestare profesională.

Joi, 27 aprilie 2006: ora 08:00 – 13:00. Etapa zonală a concursului Sanitarii pricepuţi, Motru, Gorj.

Vineri, 28 aprilie 2006: ora 07:00. Analiză-dezbatere a rezultatelor obţinute la examenul de simulare a bacalaureatului, organizează Consiliul de Administraţie cu elevii claselor a XII-a, părinţii acestora şi profesorii. Ora 10:00. Schimb de experienţă la Izvorul Tămăduirii de la Dobriţa-Runcu – organizează Fundaţiile „Murmurul Jilţului”, „Daruie Vieţii Farmec” şi Şcoala Generală Dobriţa cu colectivele de redacţie ale revistelor „Murmurul Jilţului”, „Fluidul Roditor”, „Prosens” şi „Cuget Liber”, la cea de-a zecea ediţie a manifestării: „Logodna vinului cu ulcica”.

Sâmbătă, 29 aprilie 2006: ora 12:00 Memorialul „Liviu Dafi nescu” la Casa de cultură a Sindicatelor Tg. Jiu, Carnavalul primăverii, Discotecă în aer liber.

Duminica, 20 aprilie 2006: Cupa Primăverii la fotbal pentru cele 24 de clase liceale, Concurs de istorie „Dumitru Micu Popescu”

Luni, 01 mai 2006: Desene pe asfalt „Viitorul ne aparţine”, Program cultural artistic „Pentru o Europă unită”, Crosul Primăverii la clasele a III-a şi a IV-a.

Marţi, 02 mai 2006: ora 12:00. Consfătuire: Rolul Consiliului reprezentativ al părinţilor în întreţinerea, dezvoltarea şi modernizarea bazei materiale a Colegiului Tehnic Mătăsari. Dezbatere: Contribuţia părinţilor în cadrul parteneriatului educaţional pentru evitarea abandonului şcolar, cuprinderea în învaţământul obligatoriu a tuturor copiilor de vârstă şcolară şi îmbunătăţirea frecvenţei acestora – adunări generale pe clase.

Miercuri, 03 mai 2006: Olimpiadele cunoaşterii – română - parteneriat educaţional cu Asociaţia Olimpicii Cunoaşterii din Craiova.

Joi, 04 mai 2006: Concurs judeţean „Patrimoniul gorjean”, Olimpiadele cunoaşterii- limba engleză- parteneriat cu Asociaţia Olimpicii Cunoaşterii - Craiova - Dezbatere : Consilierea şi orientarea profesională a părinţilor în vederea integrării sociale a absolvenţilor.

Vineri, 05 mai 2006: Consiliul elevilor – partener egal în procesul instructiv educativ

333

Sâmbătă, 06 mai 2006: Seară distractivă pentru tineret Luni, 08 mai 2006: Târgul ofertei educaţionale Marţi, 09 mai 2006: Ziua Europei: Concursul Euro junior - parteneriat

educaţional cu Asociaţia pentru Tineret Olimp, Bucureşti, Depunere de coroane la monumentul eroilor din Mătăsari, Program cultural artistic : „Eroi au fost, eroi sunt încă”

Miercuri, 10 mai 2006: Cercul de geografi e al profesorilor din licee şi gimnaziu

Joi, 11 mai 2006: Dezbatere: Atestatul profesional-certifi carea competenţelor de specialitate la liceul tehnic şi SAM.

Vineri- Sâmbătă, 12-13 mai 2006: Etapa judeţeană „ Concursul naţional de Reviste şcolare şi Tinere Condeie la Tabăra “Gura Plaiului”, de la Tismana.

Sâmbătă-Duminică, 13-14 mai 2006: Zilele absolventului – Excursie documentară la Drobeta Turnu Severin,Porţile de Fier, Orşova, Herculane, Masivul Godeanu, Podul de Piatră de la Ponoare, Baia de Aramă, Câmpia Soarelui-Padeş, Mânăstirea Tismana, Casa memorială „Constantin Brâncuşi”.

15-21 mai 2006: Comenius Socrates - Proiect internaţional de dezvoltare şcolară la Riga-Letonia, împreună cu şcoli din Italia, Turcia, Belgia şi Finlanda.

Director,Prof. Dumitru Dădălău

SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI

Ediţia a IX-a, 21-22.X.2006

După cum ne-am obişnuit, în fi ecare an, în cadrul Colegiului Tehnic Mătăsari, în plină toamnă frumoasă, se serbează întoarcerea acasă a tuturor celor plecaţi de pe aceste meleaguri ale Jilţurilor. Şi în acest an Sărbătoarea a debutat cu o suită de manifestări sub genericul „Zilele Colegiului Tehnic Mătăsari”, manifestări care au culminat cu ziua de 21 octombrie când, în curtea Colegiului din Mătăsari, au participat în calitate de invitaţi d-nul subprefect Constantin Dumitrescu, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Gorj, d-nul Gheorghe Grivei, precum şi Constantin Panfi loiu, fi u al Jilţului şi primul director al primei şcoli gimnaziale din Mătăsari.

Sărbătoarea Fiilor Jilţului a fost deschisă de către actualul director al şcolilor mătăsărene, d-nul Dumitru Dădălău, care a rostit următoarele cuvinte:

„Este o zi frumoasă, în care rodul activităţilor noastre educative, pe care le-am desfăşurat timp de trei săptămâni, intitulate „Zilele Liceului” este cules astăzi, ca un corolar al tuturor acestor manifestări. Venim aici cu gândul curat, că toţi cei care sunteţi prezenţi şi toţi cei care vor mai veni în cursul zilei de azi, până mâine dimineaţă, împreună, vom fi cu sufl etul curat că am rămas

334

aici. Localnicii mătăsăreni îi aşteaptă pe toţi cu cuptoarele încinse, cu pâinea şi cozonacul rumenit, cu friptura gata să fi e stropită cu vinul ostoit, cu ţuica care să spargă măseaua, dar cei mai mulţi suntem noi, noi cei care am ales să desfăşurăm activităţi în această vale a Jilţurilor, în această uzină cu foc continuu, conectată la cea mai înaltă tensiune. De aceea, astăzi ar fi bine să trecem în revistă câteva momente foarte importante ale activităţilor Jilţurilor: în primul rând stăm aici pentru că în această vale s-a dezvoltat şi se dezvoltă cel mai tânăr bazin energetic al României. Noi existăm aici pentru că înaintaşii noştri au ştiut să ne lase o avere de invidiat, o instituţie de învăţământ care acum şase ani de zile devenea primul Colegiu Naţional de la ţară şi din ţară.

Iată că, azi, puţine şcoli din mediul rural se pot mândri cu faptul că înainte de a intra în Uniunea Europeană au gaze la orice oră din zi şi din noapte, că sunt legaţi la apă curentă, că au o bază materială de invidiat.

D-le subprefect, d-le vicepreşedinte al CJ Gorj este o mândrie pentru noi pentru că avem posibilitatea ca în această instituţie de învăţământ, citadelă îi spunem noi, din judeţ şi din ţară, să avem poate ce nu au alţii. În primul rând aş dori să plecaţi de la ideea că nici o altă şcoală din judeţul Gorj nu a reuşit să ducă drapelul României în şapte ţări. Mătăsariul, prin două proiecte Comenius şi şedinţe cu directorii unităţilor de învăţământ, am fost anunţaţi că deţinem locul I în ceea ce priveşte contactele pe care le avem la ora actuală cu ţări ca : Olanda, Italia, Franţa, Germania, Grecia, Republica Moldova, Turcia, Bulgaria. Dacă noi, într-un an de zile am reuşit şi am făcut schimb de experienţă în ceea ce priveşte dezvoltarea învăţământului din România, fără sprijinul nimănui, iată că suntem de mult intraţi în Uniunea Europeană. În al doilea rând, ne-am numărat printre primele licee din Gorj în care s-a înfi inţat Centrul de documentare şi informare. În cursul acestei veri, o dată cu o delegaţie de şase francezi, 40 de formatori naţionali au venit la Mătăsari. Au venit şi au văzut un proces de învăţământ de calitate, modern, ancorat la toate standardele europene.

În altă ordine de idei, pentru că tinereţea dumneavoastră a început aici, şi copilăria dumneavoastră, d-le vicepreşedinte este aici, în aceste locuri, aş vrea să reţineţi totuşi că Mătăsariul are la ora actuală condiţii pe care nu le au alţii şi ne oferă posibilitatea să ne luăm la luptă cu oricine. Numai în cursul anului trecut unitatea noastră s-a situat pe locul I la o serie de activităţi care au făcut parte din calendarul Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi al Inspectoratului Şcolar Judeţean. Sunt rezultate la Cangurul, Olimpicii Cunoaşterii, Olimpiadele de Limba Română, de Limbi moderne, Educaţie tehnologică. De şapte ani, revista „Murmurul Jilţului” câştigă locul I pe ţară, ceea ce face ca, în Mătăsari, să se sărbătorească 10 ani de publicistică, care vin după ce am sărbătorit 110 ani de atestare a învăţământului în Mătăsari, 25 de ani de învăţământ liceal, 40 ani de la absolvirea primelor opt clase. Toate acestea nu fac decât să ne ambiţioneze să muncim pe mai departe, să avem rezultate mai bune. Mai avem puţin şi vom da

335

în funcţiune amfi teatrul, ne vom racorda la forajul de apă şi bine ar fi să spunem pe direct: avem apă, avem gaze, avem toate condiţiile, ca şi Atelierele şi Şcoala de Arte şi Meserii şi Şcoala din Brădet să fi e ancorată la tot ceea ce este necesar.

Benefi ciem la ora actuală de o colaborare efi cientă cu Primăria Mătăsari. Mulţumim pentru sprijinul pe care ni l-au acordat. Aici s-a aplicat programul guvernamental de descentralizare în învăţământ, în nici o şcoală nu s-au comasat trei şcoli. Avem aici cadre didactice cu studii superioare. Iată că sunt atâtea motive pentru care suntem fericiţi, pentru că la nivelul Prefecturii, la nivelul Consiliului Judeţean v-aţi găsit timp să veniţi să vedeţi o parte din realizările noastre. Pe parcursul zilei avem o activitate bogată. Avem invitat ansamblul „Maria Lătăreţu” şi „Doina Gorjului”. Acestea vor aduce consătenilor noştri bucurie în sufl et iar spre seară, când totul se va întuneca, torţele se vor aprinde în Mătăsari şi Focul Prieteniei va face ca în jurul lui să se învârtă Hora Unirii. Peste noapte se vor desfăşura : Miss-ul, Carnavalul Tineretului. Toată lumea se va simţi bine. Vă mulţumesc că aţi venit!”

În continuare, domnul Constantin Panfi loiu, fi u al Jilţului, a rostit o alocuţiune încărcată de sensibilitate şi melancolie, din perspectiva celui care a îndeplinit pentru prima dată funcţia de director la Şcoala Gimnazială Mătăsari. Domnia sa a ţinut să precizeze faptul că entuziasmul şi dăruirea începuturilor s-a păstrat ca un fi lon al bogăţiilor sufl eteşti şi pare că se transmite cu sfi nţenie de la o generaţie la alta. „ D-le subprefect, d-le vicepreşedinte al CJ Gorj, d-le director, stimaţi colegi, stimat auditoriu. Este pentru mine o mare satisfacţia ca unul care a lucrat pe ogorul şcolii aproape 40 de ani, să particip la un asemenea eveniment şi să constat că o bună parte dintre slujitorii acestei instituţii au avut onoarea şi satisfacţia să aducă aporturi la educaţia lor, şi constat că o parte dintre elevii de astăzi au reuşit nu numai să se menţină la cotele la care se bucura învăţământul mătăsărean pe vremea respectivă ci şi să le ridice la cote mai înalte, aşa cum cunoaştem cu toţii, benefi ciind şi participând la acest eveniment unic în ţară, ca şi Colegiul Mătăsari în mediul rural, pe plan naţional.

În modul cel mai sincer aduc toate mulţumirile mele întregului colectiv de cadre didactice, în frunte cu domnul director, pentru faptul că a reuşit să aducă această instituţie de învăţământ pe plan naţional, să poarte relaţii de educaţie cu ţări europene, să conducă până la un loc de frunte această revistă a şcolii şi multe alte realizări care se bucură de un bine meritat prestigiu. Mulţumirile mele, doresc în continuare succese deosebite!”

Continuând în spiritul celor spuse de antevorbitorii săi, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Gorj, Gheorghe Grivei a ţinut să sublinieze faptul că pentru reuşita unei acţiuni este în primul rând necesară conştientizarea datoriei partenerilor implicaţi şi dăruirea totală pentru realizarea scopului propus : „Domnilor profesori,dragi părinţi,domnule director, dragi elevi. Azi e un moment important pentru toţi si mă bucur să fi u în mijlocul dumneavoastră.

336

Văd foarte mulţi tineri,ceea ce îmi întăreşte convingerea că viitorul acestei localităţi e asigurat. Cunosc de asemenea rezultatele deosebita pe care colectivul de cadre didactice ale C.T.M. le-au obţinut prin intermediul elevilor. Aceşti tineri pregătiţi să facă faţă unor întreceri de înalt nivel,pe diverse domenii au capacitatea de a iniţia noi proiecte care să contribuie la modernizarea localităţii Mătăsari. De asemenea nu putem trece peste ceea ce s-a făcut bun în ultimii ani. Sunt lucruri importante care au schimbat condiţiile de viaţă ale locuitorilor, investiţii care nu ar fi fost posibile fără sprijinul Consiliului Local Mătăsari, primărie,Consiliul Judeţean. Proiectele trebuie să continue, iar programele ambiţioase a celor care se afl ă în frunte, nu trebuie să bată pasul pe loc şi să răspundă în totalitate interesului locuitorilor. Atât personal, cât şi în numele Consiliului Judeţean, vă asigur că vom acorda sprijinul în tot ceea ce depinde de noi. Vă mulţumesc!

În continuare, domnul subprefect de Gorj, Constantin Dumitrescu a ţinut să precizeze că, în relativ scurta perioadă, de când fi inţează Colegiul Tehnic Mătăsari, a dovedit că valoarea nu aşteaptă numărul anilor şi că învăţământ de calitate se poate face oriunde dacă există voinţă şi pasiune: „D-le director, d-le vicepreşedinte, dragi fi i ai Jilţului, îmi exprim bucuria de a fi prezent aici în mijlocul dvs. la a IX-a ediţie a Fiilor Jilţului, marea sărbătoare dedicată Liceului din Mătăsari şi vă transmit un gând frumos, pentru multe realizări în continuare şi vă spunem că vă vom oferi sprijinul nostru şi când o să-l cereţi, şi din propria iniţiativă. Sunt mândru de dumneavoastră. Am vizitat împreună cu domnul director acest Colegiu, un frumos centru de educaţie pentru elevii acestei părţi a judeţului Gorj. Dotarea este corespunzătoare, cadrele didactice sunt bine pregătite, alături de domnul director care este un adevărat argint viu al multor activităţi. Mătăsariul se face în continuare cunoscut prin aceste obiceiuri şi datini, acţiuni care sunt într-adevăr reuşite. Suntem într-o frumoasă zi, în care suntem toţi alături pentru a participa la această mare sărbătoare. Nu e deloc uşor să se organizeze astfel de manifestări şi aceste acţiunii au fost multe: simpozioane, lansări de carte, comisii metodice, stiinţifi ce. Este un merit pe care noi îl recunoaştem. Aceşti copii frumoşi vor avea prin dascăli care le luminează mintea,posibilitatea să poarte ştafeta şi în familiile lor,ducându-le informaţiile,noutăţile părinţilor,care fac astfel ca un elev din Mătăsari să fi e egal cu un altul din orice centru, sau ca un altul care studiază în una din ţările europene şi astfel viitorul va fi de partea lor, pentru că vor avea şanse egale. Vom ţine legătura permanentă pentru a promova ceea ce dumneavoastră prognozaţi pentru viitor,iar prin efortul cadrelor didactice, elevii C.T.M. vor avea succese depline la concursurile organizate la nivel naţional şi judeţean. Ţin să vă mulţumesc pentru plăcuta invitaţie de a fi prezent aici. Vă urez multe realizării, succese în continuare.

Fie ca această sărbătoare să fi e şi pentru viitor un punct de reper cu o amplă dezvoltare, iar dumneavoastră să petreceţi frumos. Nu în cele din urmă, cel care a rostit câteva cuvinte a fost un elev al colegiului, Copaci Emil, clasa

337

a IX a A, profi l Filologie. Un frumos discurs, al unui elev devotat: „ Domnule director, stimaţi profesori, iubiţi părinţi, dragi elevi. Nu ştiu dacă am să găsesc cele mai potrivite cuvinte ca să vă mulţumesc, în modul cel mai sincer pentru că vă afl aţi toţi „Fiii ai Jilţului „ în această zi plină de cultură şi tradiţii pe plaiurile mătăsărene. Din cele 365 de zile ale anului, una poartă numele : „Ziua Fiilor Jilţului „.

Este una din acele zile când, pentru a nu ştiu câta oară îţi dai seama cu adevărat importanţa acestei zile minunate de toamnă pentru noi „Fii ai Jilţului „. Sper să vă daţi seama de importanţa acestui colegiu din Mătăsari, nu numai de baza materială de aici, ci şi de copii care se formează şi de care sunteţi mândri pentru că sunt copiii dumneavoastră şi sper să vă daţi seama de acest lucru din versurile următoare :

„Liceul meu, mândria mea „ Licee-n lume nu-s doar zece, Sunt multe, mici şi mari Care-nfl oresc pe zi ce trece Dar tot nu sunt ca cel din Mătăsari

Suntem elevi. Şi suntem gospodari Avem în noi curaj de oameni mari Aşa cum suntem, noi suntem şcolari Al marelui liceu de pe malul Jilţului.

Avem profesori buni, la fel şi-nvăţătoare Din ciclurile gimnaziale şi primare Şi la liceu sunt ore extraordinare Care te-ajută să devii om mare.

Revista şcolii e, deasemenea, făloasă O dată s-o citeşti şi spui că e frumoasă Pare că-i scrisă de genii foarte mari Dar este scrisă doar de mici şcolari !

Ca să-i cunoşti pe-aceşti distinşi şcolari Un lucru sigur trebuie făcut. Să treci cândva pe la Fiii Jilţului, din Mătăsari Şi toţi îţi vor zâmbi,spunând „Salut ” !!!

În primul rând mulţumesc colegilor mei, care au umplut paginile revistei „Murmurul Jilţului „, cu gânduri şi cu imagini. Ce-am simţit, ca elev nimeni n-are

338

idee, când cu lacrimi în ochi îmi tremurau mâinile citind şcolii întregi articole în care îmi pusesem toată fi inţa. Şi cât de fericit eram spunând „ a noastră „. Da, a noastră! spuneam tuturor cu mândrie, de parcă aş fi vrut să audă o lume întreagă, că şi aici, într-un colţ mai puţin cunoscut există tinere talente, copii care doresc să înveţe şi să-şi pună gândurile într-o revistă a şcolii lor.

Ne pare rău însă,că nu toată lumea apreciază munca noastră, nu toţi ştiu ce înseamnă să-ţi vezi cuvântul publicat într-o revistă care astăzi împlineşte 10 ani de existenţă, ajungând până anul acesta la numărul 40. Pentru mine este cea mai nepreţuită revistă, când mă gândesc că în ea sunt şi eu un mic poet !Nu în ultimul rând vreau să mulţumesc domnului director, Dădălău Dumitru, care veghează neîncetat la tipărirea fi ecărui număr al revistei, lucru care necesită mult efort. Orice victorie nu se poate obţine de unul singur cum nici noi nu am fi ajuns la nr. 40 fără sprijinul domnului director. Vă mulţumesc domnule director, iar Fiilor Jilţului, adunaţi astăzi aici, vă doresc: ”un gând curat şi înalte sentimente de stimă şi mult respect ”. Vă mulţumesc !

Mulţumind celor prezenţi pentru participare, domnul director Dumitru Dădălău, a ţinut să sublinieze faptul că valorile perene ale culturii naţionale şi locale îşi vor afl a mereu locul în sufl etele şi conştiinţa noastră, ele ghidându-ne în tot ceea ce înseamnă activitate socio-culturală şi educativă.

Redacţia

COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC MĂTĂSARI-GORJ obiectiv de referinţă pentru

învăţământul românesc

Impresii de la Târgurile Ofertei Educaţionale Mărturisesc, că mă bucur de vizita făcută la această expoziţie pe care

o apreciez în mod deosebit pentru prezentarea clară şi argumentată a ideilor expuse, pentru modul excelent de tehnoredactare a ofertei educaţionale făcut de către C.N.T. Mătăsari, pentru ilustraţiile, fotografi ile, desenele realizate de copiii liceului nostru, care crează vizitatorului o imagine optimistă pentru viitorul acestui liceu. Atunci când informaţiile din domenii diferite au o bază solidă, când capacitatea de înţelegere este totală, când argumentele au suport şi, în special când se determină cauzele, este o reuşitǎ în comunicare şi totodată o reuşită pentru înţelegerea în viitor a ofertei educaţionale de a veni cu toată convingerea la C.N.T. Mătăsari. Iată, că domnul director Dumitru Dădălău, prin această expoziţie organizată la C.N.T. Mătăsari ne-a argumentat sufi cient, cu tot

339

ce există expus aici, că la liceul nostru pot veni tineri absolvenţi de gimnaziu, de pretutindeni.

Am rămas profund impresionată de cele văzute la această expoziăie şi de felul cum ne-a fost făcută prezentarea ei. Sunt onorată că mă numar printre cadrele didactice care activează în acest colegiu.

07.05.2001, Înv.Burueană Viorica

Manifestările organizate cu prilejul ofertei educaţionale, evidenţiază responsabilitatea cu care se lucrează în cadrul Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari. Dacă nu ar fi fost centru în unitatea noastră,nefi ind dirigintă la clasa a VIII-a, nu-mi puteam da seama de modalitatea ofertei celorlalte colegii şi licee.

Azi, când am posibilitatea de a compara, simt satisfacţia că lucrez într-un colegiu cu perspectivă, că unitatea este condusă de un manager cu gândire profundă şi capabil de organizare deosebită. Sincere felicitări, domnule Tică, pentru tot ceea ce aţi făcut, pentru competenţa de selectare a celor mai reprezentative activităţi, pentru prezentarea excelentă a activităţilor din cabinete şi laboratoare, mape tematice, potofolii, revista,,Murmurul Jilţului’’,tipuri de aparate, truse, echipamente tehnice, mijloace audio-vizuale, materiale grafi ce.Cu o astfel de ofertă, cu dotarea de excepţie a şcolii, cu încadrarea cu oameni competenţi, sunt convinsă că vor veni tot mai mulţi elevi pentru a urma cursurile liceale aici. O actiune O.S.P. mai bine gândită nici că se putea! Prin întreg ciclul de manifestări s-a înfăptuit un valoros schimb de experienţă între creatori, o nouă modalitate de abordare a orientării şcolare. Spre noi şi mari realizări !

Prof. Graure Domnica Am avut onoarea să fi m prima clasă care a vizitat Centrul de ofertă

educaţională din cadrul C.N.T. Mătăsari. Marturisesc că sunt mândră că sunt diriginta unei clase a VIII-a, în acest an, care este un an al începuturilor, al noului şi al absolutului. Clasa este formată din elevi, din judetul Gorj, şi am rămas încântaţi de ce am vazut. Este o muncă titanică, este o responsabilitate enormă să îndrumi un copil spre viitorul său. Noi, ca profesori, suntem păstorii acestor sufl ete şi prin acest centru, creat cu multă muncă şi devotament, încercăm să-i sfătuim pe copii să fi e pe urmele lui Brâncuşi. Aş face o legătura între Anul Brâncuşi-Centrul de ofertă educaţională-copii-profesori, prin a insufl a înţelegerea următorului citat:,,Brâncuşi nu a făcut altceva decât să elibereze fi inţele din zidirea materiei naturale. Numai că, această eliberare trebuie să îndeplinească o condiţie esenţială: după intervenţia omului, materia trebuie să-şi continue viaţa sa naturală. Altfel intervenind schimbări în viaţa lor, ele pot fi ucise’’.

Acest centru va ajuta ca, fi inţele copiilor care vizitează, să aspire la o viaţă naturală – viaţă care se numeşte Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari.

Diriginte, Pădureţ Carmen, Clasa aVIII-a C, Mătăsari

340

Asemeni doamnei diriginte, sunt foarte mândră, atât eu, cât şi colegii mei, că am fost prima clasă care a vizitat Centrul de ofertă educaţională din cadrul C.N.T. Mătăsari. Sunt de asemenea mândră că picturile mele se găsesc pe peretele cu picturi din acest centru. Centrul mi-a oferit ocazia de a afl a ofertele tuturor liceelor din judeţul nostru. Mulţumesc, în numele clasei, conducerii Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari, pentru oferta acordată.

Pagnejer Ramona

În urma vizitei făcute în sala amenajată, cu colectivul de elevi ai clasei a VIII-a D, în număr de 18, am rămas profund impresionată de modul şi de priceperea cu care au fost realizate panourile expoziţionale şi mapele cu ofertele educaţionale pe anul 2001/2002. În numele colectivului de elevi, de la clasa a VIII-a D, ţin să-i mulţumesc, domnului director Dumitru Dădălău, pentru munca şi devotamentul depus la realizarea a tot ce s-a făcut, atât la dotarea şcolii, cât şi pentru numărul de locuri şi clase create pentru anul 2001/2002. Aceasta este o iniţiativă lăudabilă deoarece copiii şi părinţii se pot informa cu privire la orientarea şcolară nemaifi ind nevoiţi să parcurgă distanţe mari la alte centre cu oferte.

Diriginte Popescu Mihaela

În urma vizitei la expoziţia ofertei educaţionale din cadrul C.N.T. Mătăsari, am rămas impresionată de cele văzute aici.Văzând pliantul de oferte educaţionale al C.N.T. Mătăsari şi celelalte documente ale activităţii din prezent şi din trecut ale colegiului, cu siguranţă paşii mei, se vor îndrepta spre această şcoală.

Barac Valeria Mirabela Sala amenajată ne-a impresionat prin ofertele liceelor, dar în special a

Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari, care a avut răbdarea şi iscusinţa să realizeze o mapă cu ofertă managerială deosebită. Aceasta se detaşează net prin calitatea grafi că şi conţinut faţă de a liceelor cu vechime din acest judeţ care n-au avut inspiraţia de a realiza o mapă care să le reprezinte nu numai numărul de clase, ci şi sufl etul liceului, pulsul acelor locuri. Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari, prin munca şi dăruirea domnului director profesor Dumitru Dădălău, a ajuns în doar doi ani, singurul Colegiu Naţional Tehnologic din ţară afl at în mediul rural.Ne-a încântat modul de prezentare a revistei Murmurul Jilţului, publicaţie şcolară de valoare naţională cu importanţă de document, în calea timpului trecător, ecou scris al simţirii unor cadre didactice şi a învăţăceilor lor.

Prof. Păsărescu Angela, Director Şcoala Brădet

De baza materială afl asem încă din iarnă, când am avut onoarea să vizitez acest Colegiu Naţional Tehnologic, însă acum m-au impresionat realizările

341

şcolare, căldura corpului didactic, cuvintele blânde, calde, spuse de domnul director. Voi fi mândră să fi u una dintre elevele acestui colegiu. Vă mulţumim pentru efortul depus în realizarea acestei expoziţii manageriale.

Copiluş Mădălina Vasilica

Am rămas impresionată, încă de la prima vizită, de modul de amenajare al sălii expoziţionale a ofertei educaţionale, pe anul 2001/2002 şi de priceperea şi migala cu care au fost realizate aceste materiale. Apreciez această metodă nouă şi performantă, de înscriere la liceu a elevilor de clasa a VIII-a şi consider că este binevenită, deoarece diminuează efortul material pe care-l fac părinţii şi îi absolvă de emoţii pe elevi cât şi pe părinţi. În urma vizitei făcute şi a celor vizionate, elevii clasei a VIII-a B s-au convins pe deplin că cea mai bună ofertă este a Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari şi că majoritatea vor rămâne aici.Sunt mândră, că sunt cadru didactic în cadrul C.N.T. Mătăsari, colegiu care a dus faimă în tot judeţul, şi chiar în ţară.

Diriginte, Grivei Elena Vasilica

Acum că mi-am găsit liniştea vizitând acest târg al ofertelor educaţionale, pliantul de prezentare fi ind foarte diferit de cel al celorlalte licee vestite, doresc să împărtăşesc toată bucuria şi să mulţumesc minunatului domn director, care s-a gândit la timpul pierdut pe drum şi efortul depus pentru a consulta aceste oferte în alte centre. Sunt fericită că diploma obţinută la concursul “Miss fulg de nea” face cinste acestei şcoli. Mulţumesc din sufl et domnului director care m-a susţinut şi care m-a încurajat în felul domniei sale, pentru bunătatea şi căldura sufl etească care ne-o împărtăşeşte cu atât zel.

Cu respect, Boulean Maria Alexandra

Azi 09.05.2001, am trăit bucuria de a vizita cu clasa a VIII-a din satul Corobăi, comuna Drăgoteşti, unul din cele mai dotate licee din ţară. Ca de obicei, domnul profesor, Dădălău Dumitru - directorul, ne-a primit cu mult sufl et şi cu multă căldură. Am văzut pe feţele copiilor satisfacţie şi bucurie când domnul director a prezentat oferta Colegiului Naţional Mătăsari. Ca profesor şi diriginte al elevilor din comuna Drăgoteşti - Corobăi - de fi ecare dată am vizitat liceul cu un sentiment şi de curiozitate, deoarece mereu există câte ceva nou de făcut în această şcoală prin grija domnului director. Mulţumesc domnului director, din partea mea şi a tuturor elevilor din satul Corobăi, pentru gestul minunat şi frumos de a organiza deplasarea şi prezentarea acestei şcoli minunate.

Cu mult respect, Diriginte, prof. Cîrciu Victor

Suntem bucuroşi şi totodată mândri că învăţăm în Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari, cel mai dotat Colegiu din judeţul Gorj. Suntem mândri

342

că avem un cenaclu şi anume, “Cenaclul Scorpion” de care s-a ocupat un om cu sufl et, care a depus o muncă titanică şi anume domnul director al C.N.T. Mătăsari - Dădălău Dumitru. Oferta educaţională a Colegiului nostru este unică, foarte deosebită faţă de celelalte licee. Toate realizările au fost posibile datorită domnului director Dădălău Dumitru care are multe iniţiative pe care întotdeauna le realizează. Colectivul clasei a VII-a B, mulţumeşte din sufl et, atât domnului director al C.N.T. Mătăsari, cât şi celorlalte cadre didactice, pentru tot efortul depus în a-i ajuta să facă alegerea cea mai bună, pentru un viitor sigur. Numai bine şi spor în realizări ! Cu mult respect şi admiraţie!

Colectivul clasei a VIII-a B, diriginte Dădălău Floarea

Astăzi, 09.05.2001, clasa a VIII-a, Dragoteşti, împreună cu dirigintele Iliescu Gheorghe, am vizitat pentru a doua oară, Liceul Tehnologic Mătăsari – iar impresiile au fost la fel ca prima dată, foarte bune. Elevii au fost impresionaţi de aranjamentele, care s-au petrecut în ultimul timp iar dirigintele a fost de părere că Liceul Mătăsari a devenit un Colegiu demn de laudă şi respect. Dacă ne-am apuca să scriem toate părerile noastre, am termina tot caietul, iar ceilalţi nu ar mai avea unde să scrie.

Încheiem, dar nu înainte de a ne mai aduce, încă o dată, laudele şi respectul pentru domnul director şi pentru Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari. Cu respect!

Elevii clasei a VIII-a, Dragoteşti împreună cu dirigintele, Iliescu Gheorghe

Cu prilejul vizitării Târgului Ofertei Educaţionale de la Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari, am rămas suprinşi atât noi cât şi clasa a VIII-a de la Şc.gen. Valea, de amabilitatea şi generozitatea cu care ne-a primit domnul director Dumitru Dădălău, cât şi a cadrelor didactice. Este o faptă demnă de toată lauda, ce dovedeşte că Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari, este un liceu puternic, din punct de vedere al bazei materiale, ceea ce dovedeşte că este alegerea cea mai potrivită pentru absolvenţii clasei a VIII-a. Noi nu putem decât să aducem numai cuvinte de laudă pentru domnul director, Dumitru Dădălău, pentru ce-a făcut la Colegiul din Mătăsari, şi că ne-a dat posibilitatea să mergem la un Colegiu apropiat de casă şi cu cea mai bună bază materială din ţară. Felicitări din toată inima, pentru tot ceea ce aţi făcut în această şcoală şi pentru comunitate.Vă mulţumim !

Diriginte, Stanculete Cristina, Eleva Sandu Larisa

343

Cu ocazia vizitării centrului de ofertă educaţională, organizat la Colegiul Tehnologic Mătăsari, am constatat o bună organizare a acţiunii ce dovedeşte pregătirea temeinică a conducerii acestei unităţi şcolare pentru ca prezentarea să fi e făcută cât mai bine şi cât mai clar. De asemenea, expunerea d-lui director al Colegiului, profesor Dădălău Dumitru, a fost foarte explicit organizată la nivelul elevilor pentru ca aceştia să fi e edifi caţi deplin în ceea ce priveşte oferta educaţională. Această acţiune este foarte benefi că elevilor şi părinţilor din şcolile comunei noastre, pentru a-şi face o idee cât mai clară asupra a ceea ce se oferă în plan educaţional. În concluzie, iniţiativa organizării acestui centru de ofertă educaţională la Mătăsari este foarte bună iar excelenta organizare a acestei activităţi denotă efortul extraordinar, depus de conducerea centrului.

Prof. Carcalicea Ion Şc.Generală Negomir

9 mai 2001. Cu ocazia orientării şcolare şi profesionale la Colegiul

Naţional Tehnologic, am participat la reţeaua şcolară şi profesională din judeţul Gorj, pentru anul şcolar 2001-2002.

Cu acest prilej, am constatat modul de înscriere, de admitere în licee şi şcoli profesionale, ucenici şi am studiat toate ofertele propuse de către liceele din judeţ. Toţi elevii Şcolii generale Raci, împreună cu domnii diriginţi, am avut multumirea sufl etească şi satisfacţia de a ne informa cu privire la viitorul nostru. Mulţumim, Colegiului Tehnologic Mătăsari, mulţumim îndeosebi domnului director, pentru tot efortul depus pentru organizarea acestei activităţi.

Prof. Gioi Marinică Eleva Răducan Luminiţa

9 mai 2001. Elevii claselor a VIII a A şi a VIII a B împreună cu diriginţii de la Şc. gen. SLIVILEŞTI şi elevii clasei a VIII a de la Şcoala Gen. MICULEŞTI, am participat la orientarea şcolară şi profesională de la Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari. Cu această ocazie, am constatat o foarte bună organizare,elevilor punânduli-se la dispoziţie mijloace de transport, sala unde s-a organizat orientarea şcolara a fost foarte bine amenajată şi totodată, cu toate materialele necesare unei bune orientări şcolare.Atât elevii cât şi diriginţii, aduc mii de mulţumiri, pentru tot ceea s-a făcut.

ss/indescifrabil

9.05.2001. În cadrul acţiunilor destinate ridicării calităţii procesului instructiv-educativ, din şcolile judeţului Gorj, apreciez în mod deosebit preocuparea colectivului de cadre didactice al,,Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari ‘’ pentru educarea elevilor în spiritul valorilor naţionale, locale, democratice. Iniţiativa d-lui director, prof.Dumitru Dădălău de a aşeza pe baze solide această

344

şcoală, printr-o dotare didactico-materială de excepţie şi o îmbunătăţire continuă a procesului de învăţământ începe să rodească. Centrul de ofertă educaţională pune în valoare ideea de mai sus. Modul de organizare, grija pentru copiii din acest centru de învăţământ sunt laudabile. Îmi exprim sentimentul de admiraţie pentru tot ceea ce întreprinde directorul acestei şcoli şi le doresc succes şi depline realizări.

Prof. Drulă Valeriu, director al Colegiului Naţional “George Coşbuc”,

din municipiul Motru

Centrul de ofertă educaţională confi rmă încă o dată calităţile manageriale ale domnului director, Dădălău Dumitru, grija pentru copiii din această zonă a judeţului Gorj. Sunt impresionată de tot ceea ce s-a realizat în această unitate şcolară, în folosul copiilor, al învăţământului. În încheiere, doresc domnului director multă sănătate şi putere de muncă pentru a materializa şi alte proiecte lăudabile !

Inspector şcolar, Duţulica Balaci

Fiind cadru didactic al CNT Mătăsari de 11 ani, mărturisesc cu sinceritate, că am avut multe de învăţat în acest liceu. Alături de un colectiv de cadre didactice bine închegat, cu conducători care au ştiut ce vor şi ce să ceară colectivului pentru a putea realiza ce şi-au propus. Pe lângă tot ce vizitatorul poate vedea în cadrul acestui liceu, iată că la loc de frunte este şi modul cum a fost gândită şi expusă Oferta Educaţională 2001, deci nu întamplător Mătăsariul a fost ales centrul organizatoric al acestei oferte. De modul cum dovedeşti măiestria de a-ţi prezenta unitatea în care lucrezi, de a-ţi trata semenii şi,, piesele,, cu care lucrezi, aşa vei avea izbânzi. Noi, cei din liceul Mătăsari, dovedim şi această mărturie. Deci, ca dascăl al acestei şcoli, profesor de matematică, vă cheam fără reţineri să veniţi în familia noastră – elevi şi profesori. Cu mult respect!

prof. Grecu Ilie

11 mai 2001. Felicităm conducerea şcolii,cadrele didactice şi elevii, care prin munca eforturilor au reuşit să realizeze acest produs al învăţăturii. Apreciem initiativa Inspectoratului Şcolar Gorj, de a organiza acest târg al ofertei educaţionale la Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari,târg ce îmi întăreşte speranţa în viitorul promiţător al acestor elevi. Dorim, domnului director Dădălău Dumitru,respect pentru realizarea acestui izvor de cultură şi civilizaţie,multă putere de muncă, şi să rămână aceleaşi om cu sufl et mare pentru şcoală. Cu mult respect!

ss/indescifrabil

345

11 mai 2001. Elevii şi profesorii Şcolii Generale Teleşti, fi ind prezenţi la Târgul Educaţional organizat de Inspectoratul Şcolar Gorj, la Colegiul Tehnologic Mătăsari, am avut ocazia să vizităm această unitate reprezentativă pentru învăţământul naţional dar şi pentru învăţământul din mediul rural. Ne-a impresionat baza materială de care dispune acestă unitate de învăţământ cât şi progresele realizate în modernizarea acesteia, înregistrate în ultimii ani, laboratoarele, sălile de clasă, baza sportivă, cabinetul de informatică precum şi un mobilier modern, nou şi ergonomic, şi dotata cu mijloace de învăţământ corespunzătoare. Felicitări, conducerii Colegiului Tehnologic Mătăsari, pentru modul cum a reuşit să realizeze acest centru de învăţământ de excepţie şi să-l doteze în condiţiile actuale de criză economică prin care trece ţara.Mulţumim, în acelasi timp, conducerii liceului, în special domnului director Dumitru Dădălău, pentru că ne-a oferit ocazia de a participa la Târgul Educaţional, prin punerea la dispoziţie a mijlocului de transport. Cu multă consideraţie!

ss/indescifrabil

11 mai2001. În urma vizitei făcute cu colectivul de elevi al clasei aVIIIa A, în număr de 24, am rămas profund impresionaţi de modul de amenajare al sălii expoziţionale, de munca titanică care s-a depus pentru a expune toate ofertele educaţionale din judeţ şi de responsabilitatea şi profesionismul cu care s-au realizat toate aceste mape şi panouri. Tot ceea ce s-a realizat în această sală şi în această şcoală mă face să mă simt mândră că sunt cadru didactic al acestei unităţi. Cu această ocazie, vreau să-i mulţumesc, domnului director Dumitru Dădălău, pentru eforturile depuse ca această şcoală să devină Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari.

Cu mult respect, Costea Gabriela În numele colectivului clasei a VIII-a A, vreau să vă mulţumesc pentru

condiţiile deosebite pe care ni le-aţi creat în această şcoală şi sperăm că nu vă vom dezamăgi la examenul de capacitate.

Cu respect, Moţi Denisa

Sunt mândră că sunt eleva şcolii şi doresc să-mi continui studiile aici.Cu respect, Cotoi Cornelia

Datorită domnului director pot continua studiile aici, în acest Colegiu cu un echipament dotat pentru orice situatie. Vă mulţumeşte,

Ursan Ramona, eleva clasei a VIII-a A

12.05.2001. Sunt foarte impresionată de ceea ce se găseşte în această sală.Bănuiam că este frumos, dar nu chiar,,fantastic’’.Sunt foarte mândră de domnul director, că reuşeşte să facă tot ce-şi propune şi pentru asta, mulţi îl invidiază.

346

Domnul director ne arată că ne iubeşte prin ceea ce face şi prin ceea ce ne promite ca va mai face pentru noi, în acest colegiu. Eu, personal îl respect foarte mult şi cred că merita respectul tuturor. Îi urez multă sănătate şi cât mai multe idei noi pentru acest colegiu, cât şi pentru noi. Sunt bucuroasă că învăţ în acest colegiu şi sper să rămân aici şi pe mai departe. Cu mult respect!

Vlădeanu Anamaria, eleva a clasei VIII-a B

15 mai 2001. O ofertă educaţională de excepţie, care trădează seriozitatea şi implicarea celor care au organizat-o. Prezentarea şi realizarea concurează cu ceea ce au oferit toate unităţile din municipiul Tg-Jiu. Un adevărat cabinet metodic care impresionează orice vizitator, mai mult sau mai puţin avizat. Felicitări,domnului director Dumitru Dădălău! Felicitări colaboratorilor!

Prof. Vasile Mija, preşedintele Uniunii Sindicatelor

Libere din Învăţământ, Gorj

31 mai 2002. Cu ocazia,,Târgului de ofertă educaţională’’ de la Liceul Tehnic, un prestigios COLEGIU, deşi tânăr, deja meseriile pentru care se învaţă aici te fac să nu te mai gândeşti în altă parte. Dotările de la acest COLEGIU, întrec orice imaginaţie, şi de aceea, conducerea Colegiului şi cadrele didactice merită toată consideraţia noastră. Organizarea exemplară, precum şi primirea deosebită, au lăsat o impresie extraordinară, excepţională în rândul colectivelor de elevi şi a cadrelor însoţitoare! Vă dorim mult succes! Şi vă mulţumim !

prof. Maria Niţă, Constantin Scurtu

31 mai 2002.,,Târgul de ofertă educaţională’’ de la Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari, ne-a impresionat prin tot ce am vizitat, prin tot ce am văzut în cabinete şi latoratoare, încă plecăm de aici cu gândul de a oferi detalii şi altor elevi de la alte şcoli, care n-au reuşit să vadă. De asemenea, cadrele didactice ne-au oferit lecţii deosebite, lecţii cu un bogat conţinut instructiv şi educativ. Domnul director ne-a uimit prin felul cum a prezentat istoricul acestei instituţii,eforturile depuse până când au ajuns la asemenea realizări. Cred că totul şi toate, au rămas întipărite în sufl etele copiilor care erau, mai tot timpul duşi pe gânduri, privirea ochilor lor arătând bucurie şi mulţumire, că au avut ocazia să vadă şi să audă cu urechile lor, numai fapte bune, din gura domnului director şi a tuturor cadrelor didactice. Vă mulţumim, pentru tot şi vă urăm succes în continuare !

Şc.Telesti 31 mai 2002.,,Târgul de ofertă educaţional’’organizat la Colegiul Naţional

Tehnologic Mătăsari, ne-a impresionat în mod plăcut. Admirăm şi efortul depus

347

de colectivul didactic condus cu dibăcie şi înţelepciune de directorul şcolii. Ne-au impresionat de asemenea dotările liceului, ţinută înaltă în care se desfăşoară procesul instructiv–educativ.Vom duce mai departe, vom răspândi informaţia culeasă din acest liceu,despre acest liceu minunat.Suntem bucuroşi şi vă mulţumim pentru invitaţia de a vizita această şcoală. Vă dorim, mult succes, în continuare!

Şc.Câlnic ss/indescifrabil

31 mai 2002. Ofertă educaţională la Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari. O acţiune deosebit de interesantă şi educativă.În acelaşi timp, multe emoţii şi multă admiraţie faţă de ceea ce ni s-a oferit.Totul ne-a trezit interes,stimă,respect şi admiraţie.Este rodul muncii unui colectiv condus de un manager cu un deosebit tact pedagogic,un om cu sufl et mare,un cadru didactic destoinic, iubitor de oameni şi capabil să dăruiască şi altora ceea ce poate.Vom duce cu noi o stimă şi o admiraţie deosebită faţă de ceea ce ne este oferit. Vom populariza experienţa instructivă şi vom informa şi pe alţii despre ceea ce am văzut.Vă mulţumim din sufl et, pentru tot ceea ce ne-aţi oferit,domnule director, şi vă dorim pe mai departe, multă putere de muncă,aceeaşi tinereţe în sufl et,aceeaşi putere şi capacitate de muncă, acelaşi elan.Mult succes în tot ce veţi face şi de acum înainte.

Profesor Sîrbulescu Angela, Şc. gimnazială Cîlceşti

31 mai 2002. Am vizitat, cu ocazia ofertei educaţionale, Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari, unde am văzut atelierele şcoală, dotate cu tot ceea ce este necesar, cabinete sanitare şi laboratoare dotate la cel mai înalt grad tehnologic; ne-am întâlnit cu maiştri, profesori ingineri şi profesori cu o înaltă pregătire profesională.Tot ceea ce am văzut înseamnă muncă,înseamnă pasiune, înseamnă dragostea unui corp didactic model într-o şcoală modernă a muncii şi a pasiunii dirijate de un manager competent şi înarmat cu cele mai înalte calităţi ale actului educativ. S-au realizat multe şi vă dorim să le stăpâniţi cu aceeaşi maiestrie şi pasiune, mulţi ani şi cu sănătate !

Profesor Căpitănescu Nicolae, Şc.gimnazială Miculeşti

31 mai 2002. Am participat la Oferta educaţională la C.N. Mătăsari, ocazie cu care am vizitat şi atelierele şcolare, cabinetele şi laboratoarele. Am fost plăcut surprinşi de dotarea şi primirea ce ni s-a făcut.

ss/indescifrabil 31 mai 2002. Cu ocazia ofertei educaţionale, am vizitat Colegiul Naţional

Tehnologic Mătăsari. Cuvintele,,ne-a impresionat”, spun tot. Diriginte clasa a VIII-a Corobăi, prof. Păsărescu

348

31 mai 2002. Oferta educaţională la Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari. Am fost profund impresionaţi de primirea făcută de minunatele realizări ale colegiului respectiv. Toate aceste realizări sunt rodul muncii colectivelor cadrelor didactice şi, mai ales, al domnului director, Dădălău Dumitru, care este înzestrat cu calităţi deosebite de manager şi în acelaşi timp, un bun coleg, un om cu sufl et mare.

Prof. Creţan Maria, Şc.gen. Bolboşi. 31 mai 2002. Oferta educaţională la Colegiul Naţional Tehnologic

Mătăsari. Am fost foarte impresionat de calda primire a domnului director de la acest colegiu, împreună cu elevii acestora, care au realizat un mare spectacol pentru colegii lor. Cu uimire şi o deosebită plăcere, am vizitat Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari, care este,,micul paradis din acestă comună’’. Eu, împreună cu elevii clasei a VIII-a de la Şc.Gen.Valea, îi aducem un buchet de mulţumiri domnului director, multă putere de muncă în continuare şi multă, multă sănătate. Suntem mândri de dumneavoastră, domnule director, şi vă mulţumim din tot sufl etul pentru tot ce a-ţi realizat.

Diriginta clasei a VIII-a Şc.Gen.Valea-Bolboşi, Tran Cristian,elevii Monea Ana, Negrea Rocsana

31 mai 2002. Târgul de ofertă educaţională-Mătăsari.Această acţiune deosebită, şcolară şi profesională se poate caracteriza în felul următor:organizare excelentă. Felicit, conducerea Colegiului Tehnologic Mătăsari, pentru tot şi îi doresc mult succes în continuare.

Reprezentant al I.S.J.Gorj-prof metodist C.C.D.Gorj

Ca un fost fi u al acestor meleaguri, sunt deosebit de mândru şi absolut profund impresionat de ceea ce am putut constata, prin vizita efectuată la Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari. Cinste tuturor celor care şi-au dat contribuţia la realizarea acestui aşezământ cultural şi îmi exprim speranţa că mesajul ce se transmite, prin realizările de până acum, va fi urmat cu abnegaţie de generaţiile viitoare. Felicit, din toată inima, conducerea şcolii, corpul didactic şi urez elevilor să-şi ducă la bun sfârşit dorinţele lor de perfecţionare. Vă promit că voi veni cu drag pentru a revedea un astfel de centru de cultură cum mai rar se poate întâlni pe meleaguri româneşti. Cu deosebit respect.

Nicolae S.

Am vizitat azi, 3.06.2002, oferta educaţională cu elevii clasei a VIII a D, pe care i-am condus ca diriginte timp de patru ani. Am apreciat bogatul material în formaţii expus, multiplele posibilităţi de asigurare şcolară ce li s-au oferit elevilor, atât prin studierea C.N.T. Mătăsari, cât şi prin pliantele şi dosarele cu

349

oferte trimise de liceele din judeţ. Elevii au posibilitatea să se informeze şi să-şi raporteze posibilităţile la oferta educaţională, astfel încât la şedinţa comună elevi-parinţi-diriginţi-director, să poată trece corect opţiunile.

Prof. Luminiţa Dădălău

Azi, 3 iunie 2002, am vizitat oferta educaţională împreună cu colectivul clasei a VIII-a A, pe care i-am condus în calitate de diriginte şi profesor de matematică, timp de patru ani. Elevii au fost impresionaţi, lucru care dă posibilitatea elevilor să-şi aleagă fi ecare drumul în viaţă,după nivelul de cunoştinţe acumulat în toţi anii de şcoală. Le-am prezentat elevilor planul de şcolarizare la nivel de judeţ, în anul 2002-2003, după oferta expusă, atât de către C.N.T.Mătăsari cât şi de liceele din judeţ. Sper ca, în urma acestei vizite, elevii să înţeleagă să ia o opţiune înţeleaptă.

Prof. Benon Băleanu

Clasa a VII-a B, a vizitat astăzi, 4.06.2002, oferta educaţională,împreună cu doamna dirigintă, Ceauşescu Zizi. Am descoperit că liceele gorjene oferă elevilor o mare posibilitate de a învăţa.Printre aceste licee s-a evidenţiat Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari, care are un bogat renume prin realizările sale, prin revista,,Murmurul Jilţului’’ şi numeroasele premii câştigate de aceasta dar şi de oamenii care lucreză aici. Prin numeroasele oferte educaţionale, fi ecare dintre elevi are posibilitatea să-şi aleagă locul unde vrea să înceapă şi astfel să-şi creeze un drum mai bun pentru viaţă.Vă mulţumim că ne-aţi putut informa cu privire la aceste licee şi că putem să ne mândrim cu o şcoală ca a noastră.

Clasa VII B, Bădoi Alexandra

Azi, 4.06.2002, clasa a X-a B, profi l matematică-informatică, împreună cu doamna dirigintă, Nişulescu Elisabeta, am avut prilejul de a cunoaşte câteva licee, din judeţul Gorj, prin dosarele şi pliantele ce ne-au fost puse la dispoziţie. Fetele au fost impresionate şi interesate, în cadrul ofertei C.N.T. Mătăsari, de modul în care au fost expuse obiecte de croitorie, executate de fetele de la ucenici. Băieţii, au fost atraşi de obiectele de la ateliere, expuse în dulapuri. Suntem bucuroşi cu toţii de evoluţia învăţământului, în localitatea Mătăsari, că elevii de clasa a VIII–a, pot să-şi aleagă profi lul şi meseria pe care o doresc.

Clasa a X-a B, Dragotoiu Georgiana

Elevii clasei a VII-a A, vizitand,,Oferta Educaţională’’ pentru anul şcolar 2002-2003, sunt profund impresionaţi de cele realizate pentru informarea noastră, pentru grija de a ne asigura un viitor aici, pe meleagurile natale. Sala este superbă, exponantele minuţios selectate, refl ectând aspecte ale activităţii din Colegiul nostru, de la grădiniţă, ciclu primar, gimnazial, liceal până la lucrări de atestat

350

(clasa a XII a). Grafi cele cu evoluţia reţelei şcolare,1980-2002, resursele umane din Mătăsari, planul de şcolarizare pentru dirijarea resurselor în 2002-2003, sunt o dovadă a unei preocupări deosebite, pentru dirijarea şi îndrumarea paşilor noştri spre liceu. Numai un sufl et mare poate realiza acest lucru. Vă mulţumim pentru grija ce ne-o purtaţi, vedem că fi ecare ne vom găsi locul pe aici, într-o şcoală foarte bine dotată, atât din punct de vedere al bazei materiale, dar şi a cadrelor didactice, de un înalt profesionalism. Vă asigurăm că noi, aici ne vom continua studiile.

Clasa a VII-a A, Becheanu Claudia

4 iunie 2002, zi deosebită pentru colectivul de elevi al clasei a VII-a C, deoarece a avut fericita ocazie de a vizita,,Oferta Educaţională’’, organizată de conducerea liceului nostru. În materialele expuse, am descoperit posibilităţile tuturor elevilor de a învăţa într-un liceu bine dotat.Am constatat că C.N.T.Mătăsari este pregătătit pentru anul şcolar 2002-2003, şi astfel ne-am dat seama că fi ecare ne putem alege profi lul şi meseria dorită. Mulţumim, pentru toate aceste lucruri conducerii şcolii, domnului director Dădălău şi celorlalte cadre didactice din şcoală. Vă asigurăm că, şi în viitor, vom fi elevii dumneavoastră.

Clasa a VII-a C, Şărămat Larisa

4 iunie 2002. Am vizitat, am observat toate ofertele de şcolarizare ale judeţului Gorj. Mulţumiri conducerii şcolii C.N.T.Mătăsari, împreună cu domnul director al acestei şcoli, pentru tot ceea ce fac ca aceşti copii să aibă tot strictul necesar. Cu mult respect!

Bădoi Floarea

4 iunie 2002. Cu deosebită plăcere am vizitat ofertele de şcolarizare ale judeţului Gorj. După cum mă aşteptam, organizarea a fost perfectă graţie d-lui director. Multe mulţumiri pentru tot ce a făcut acestei şcoli, copiilor noştri. Multe mulţumiri tuturor celorlalte cadre didactice, pentru efortul depus în toţi aceşti ani. Cu mult respect!

Panfi loiu Mirela

Dacă aici, pe meleagurile Jilţului, am putut refl ecta şi crea o asemenea şcoală, putem fi liniştiţi. România va avea un,,MÂINE’’. Mulţumire celor care au făcut ca toate acestea să fi e o realitate.

I.Rusu

Am rămas foarte impresionat de felul în care s-a modernizat acest lăcaş de cultură, de pe văile Jilţului, C.N.T. Mătăsari. Eu le mulţumesc tuturor celor care au contribuit.

Copaci Emil

351

Azi. 04.06.2002, am vizitat Târgul ofertei educaţionale din Mătăsari, jud. Gorj. Am rămas foarte impresionată de felul cum acest lăcaş de cultură de pe Valea Jilţului, a fost organizat şi prezentat.Cu mult respect, cu mulţumesc tuturor care se ocupă de aceste organizări.

Prof. Săftău Monica

4 iunie 2002. Târgul de ofertǎ educationalǎ ne-a luminat căile pe care le vom urma pe mai departe,dupa sfârşitul clasei aVIII-a. Am fost foarte impresionaţi şi ne-am simţit foarte mândri când am văzut, Colegiul nostru strălucind între celelalte Colegii,din judetul Gorj.Ne bucurăm să afl ăm că, al nostru Colegiu, se afl ă printre liceele cu renume din judeţ precum: Tudor Vladimirescu,Spiru Haret.Drumurile vieţii ne vor purta departe,către o altă lume, o altă viaţă,alţi oameni,dar niciodată nu vom uita locul în care am învăţat 8 ani de zile,Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari. Îţi mulţumim că exişti, şi vă mulţumim dumneavoastră, domnule director, care aţi făcut posibil acest lucru. Clasa aVIII-a B

5 iunie 2002. Am vizitat Târgul ofertei educaţionale al C.N.T. Mătăsari şi am rămas profund impresionaţi de tot ce s-a făcut şi se face în cadrul acestei instituţii. Vom transmite tuturor cunoştinţelor, tot ceea ce aţi făcut, domnule director, pentru această şcoală şi îi vom lămuri să fi e alături de noi. Ne mândrim cu şcoala noastră şi cu cel care o conduce.Cu mult respect!

Clasa a VII-D, Eduţanu Bogdan Azi, 5.06.2002, împreună cu domnul diriginte Iordache Constantin şi cu

colectivul clasei I D, profesională, profi l R.T.V. am vizitat frumoasele expoziţii pentru ofertele şcolare 2002-2003.Suntem profund impresionaţi de cele văzute în acest colegiu. Pentru tot efortul depus, colectivul clasei I D, vă mulţumeşte din tot sufl etul, atât domnului director al C.N.T.Mătăsari cât şi celorlalte cadre didactice. Cu mult respect şi admiraţie,

Colectivul clasei I D, diriginte Iordache Constantin A fi sau a nu fi i ? Este puţin spus a fi impresionat de ceea ce este colegiul

nostru, mândrul Colegiu Naţional Tehnologic Mătăsari. De ce am început cu această binecunoscută maximă? A fi un colegiu cu renume în ţară, singurul, de fapt, din mediul rural, nu este un lucru simplu. Este chiar măreţ şi superior. În vederea orientării elevilor de la clasele a VIII-a, acest târg al ofertei educaţionale este binevenit în contextul în care, şi colegiul nostru, concurează cu cele mai mari colegii şi licee din judeţul Gorj. Împreună cu domnişoara dirigintă, Ţandără Mirela, care ne-a însoţit pentru vizitarea acestui târg al ofertei educaţionale, am remarcat faptul că acest colegi, în care învăţăm, are cea mai bună bază materială şi un colectiv de cadre didactice care depun eforturi pentru pregătirea noastră.

Cu multă stimă, colectivul clasei X C, Niţu Nicoleta, Popescu Irina

352

6 iulie 2002. Elevii clasei a VI-a D, au fost foarte impresionaţi de toate lucrurile minunate ce s-au realizat în cadrul şcolii noastre. Vom transmite tuturor cunoştintelor noastre, tot ceea ce aţi făcut, domnule director, pentru această şcoală, pentru copiii care învaţă în cadrul C.N.T. Mătăsari. Ne mândrim cu şcoala în care învăţăm şi vă mulţumim, din sufl et, domnule director, pentru tot ceea ce faceţi pentru noi, elevii acestei şcoli.

Cu mult respect, colectivul clasei a VI-a D

În urma acestei vizite, am afl at mai multe lucruri despre unele licee, am afl at mai multe lucruri despre colegiul nostru şi ofertele acestuia. Am văzut ce au realizat elevii acestui colegiu, printre care şi noi, şi ne mândrim că suntem fi i ai Jilţului. Comparând oferta celorlalte licee cu oferta Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari, ne-am dat seama că suntem privilegiaţi, colegiul nostru având cea mai bună bază materială. Depinde şi de noi, de rezultatele noastre ca numele lui să fi e cunoscut în întreaga ţară. Dumneavoastră, domnule director Dumitru Dădălău, v-aţi dedicat întreaga viaţă nouă, şi vă mulţumim din sufl et. Viitorul nostru este în Mătăsari.

Cu mult respect, colectivul clasei a VI-a A

Astăzi, 6 iunie 2002, am vizitat Târgul Ofertei Educaţionale al C.N.T. Mătăsari. Ceea ce am văzut, în această ofertă, este remarcabil, totul a fost făcut de nişte copii minunaţi, îndrumaţi de un colectiv de cadre didactice bine pregătite, inimoase şi cu putere de muncă, iar aceştia, la rândul lor, conduşi de către un om sufl etist, priceput şi extraordinar, domnul director Dumitru Dădălău. Vă mulţumim şi apreciem ceea ce aţi făcut pentru elevii Colegiului nostru. Cu mult respect şi mândrie în sufl et că suntem fi i ai C.N.T MĂTĂSARI.

Colectivul clasei a VI-a B

În urma vizitei făcute la C.N.T MĂTĂSARI am afl at multe lucruri interesante şi frumoase despre şcoala noastră. Am rămas profund impresionaţi despre ceea ce am văzut. Comparând oferta celorlalte licee, cu oferta liceului nostru, ne-am dat seama că liceul nostru se afl ă pe primul loc, având cea mai bună bază materială, datorita efortului şi muncii neîncetate pe care dumneavoastră aţi depus-o, domnule director, Dumitru Dădălău. Noi, îndemnăm pe toţi copiii să vină să înveţe la o şcoală aşa minunată şi dotată ca a noastra şi vă mulţumim din sufl et pentru tot cea ce aţi făcut pentru noi, şi şcoala noastră. Cu mult respect şi stimă,

Colectivul clasei a VI-a C

Astăzi, 7 iunie, în urma acestei vizite la oferta Educaţională a C.N.T. Mătăsari, am afl at multe lucruri interesante despre importante licee din judeţul

353

Gorj, dar şi despre C.N.T. Mătăsari, care este reprezentat prin elevi cu o imaginaţie dezvoltată. Am fost uimiţi şi impresionaţi de ceea ce au realizat elevii şi cadrele didactice. Datorită domnului director, Dumitru Dădălău, căruia îi mulţumim,noi putem învăţa într-un mic paradis al Infernului, care ne oferă un viitor mai bun.Am vizitat această ofertă împreună cu doamna dirigintă, Grivei Elena. Cu stimă şi respect,

Colectivul clasei a V-a B

Azi, 7.VI.2002, am avut deosebita plăcere să vizităm în timpul orei de dirigenţie,,Târgul Ofertei Educaţionale”. Am fost deosebit de impresionaţi de materialele expuse şi, pe această cale, aducem mulţumiri domnului director Dumitru Dădălău, care ne-a creat o bază materială deosebită, precum şi cadrelor didactice care ne-au învăţat şi ne vor mai învăţa. Am avut ocazia să studiem mapele prezentate de liceele din judeţul Gorj, să ne informăm din pliantele prezentate asupra viitorului nostru. Sumtem mândri că facem parte din Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari. Cu stimă şi respect,

Colectivul clasei a V-a D

Azi, 11.VI.2002, am vizitat împreună cu elevii clasei a III-a B şi părinţii acestora, Centrul pentu ofertă educaţională al C.N.T Mătăsari,care ne-a impresionat foarte mult. Apreciem, nespus de mult, efortul conducerii unităţii împreună cu tot colectivul de cadre didactice, care au participat cu idei,iniţiativă, muncă fi zică, materiale didactice etc. Am fost încântaţi de modul de realizare al acestui centru de ofertă educaţională, care aduce în prim plan panourile cu reţeua şcolară şi resursele umane din această unitate. Suntem mândri cu baza materială existentă în această unitate şcolară şi care este unul din primele argumente pentru care ar trebui să opteze elevii, înainte de a veni la noi, la şcoală, să se înscrie la liceu, şcoală profesională, şcoală de ucenici. Deviza,,Oferta este a noastră? Alegerea este a dumneavoastră”, o consider de bun augur. Cu respect şi admiraţie,

Înv. Buruiană Viorica

27.05.2003. Deschiderea Târgului Ofertei Educaţionale.Între cele 5 centre ale Târgului Ofertei Educaţionale se afl ă şi C.N.T Mătăsari.Întâmpinată cu speranţă, de către elevi, dar şi de cadrele didactice, oferta anului 2003-2004 prezintă acţiunile Colegiului, informaţii coerente, intenţii clare. Impresionează sala amenajată pentru elevii noştri, dar şi pentru vizita de documentare a şcolilor din zonă, în scopul unei juste orientări şcolare, dar şi pentru atragerea unui număr mai mare de elevi la C.N.T. Mătăsari.Colegiul nostru, responsabil angajat în această acţiune, prin modul în care a gândit perpetuarea Ofertei Educaţionale, evidenţiază competenţa şi autoritatea managerială. Impresionează deosebit grafi cul primit, reţeaua şcolară şi evoluţi resurselor umane în perioada 1980-2003.

Un grup de cadre didactice ale C.N.T.M.

354

Astăzi, 28.05.2003, clasa a VIII-a B, a vizitat târgul ofertei Educaţionale Mătăsari, împreună cu d-na dirigintă, Ceauşescu Zizi. Oferta educaţională a liceelor din Gorj, foarte diversifi cată, oferă elevilor posibilitatea de a-şi hotărî domeniul pe care îl vor urma. S-a evidenţiat, mai ales, Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari, cu o ofertă foarte diversifi cată, pe care mulţi copii o vor lua în considerare. Vă mulţumim că ne-aţi oferit posibilitatea de a alege un drum mai bun în viaţă şi că trăim într-o şcoală frumoasă şi cu perspective, cum e şcoala noastră.

Clasa a VIII-a B

Astazi, 28.05.2003, clasa a VIII-a D, a vizitat centrul pentru oferta educaţională al C.N.T. Mătăsari, împreună cu diriginta, Fotescu Elena. Am fost profund impresionaţi de ceea ce ni s-a pus la dispoziţie, prin îndrumarea conducerii unităţii.Vom ţine cont de oferta colegiului nostru în drumul ce-l avem de parcurs. Totul este bine gândit, frumos amenajat, o bază materială deosebită. Suntem multumiţi de corpul profesoral al C.T.M., fapt pentru care majoritatea vom opta pentru şcoala noastră.

Clasa a VIII-a DActivităţile Târgului Ofertei Educaţionale–centrul Mătăsari, e pregătit cu

rigoarea şi răspunderea profesorului care-şi onorează statutul social, prezintă în forme variate rezultatele muncii la clasă şi în comisii metodice, refl ectând, cu vigoare, concepţii clare asupra formării fi zice, intelectuale şi morale a tinerei generaţii. Participarea profesorilor şi elevilor la activităţile programate, cercetarea şi observarea atentă a materialelor expuse în centrul de documentare, în alte cabinete şi laboratoare, îndeamnă vizitatorul la o reevaluare a relaţiilor cu cei din jur, fi e că e vorba de părinţi, profesori sau elevi. Prezentându-se un bogat material documentar, cu un fond de informare ce are la bază nenumarate acţiuni metodico-didactice, de formare continuă, ştiinţifi ce, cultural artistice şi sportive, acţiunea în sine induce încredere şi optimism în viitorul preadolescentului care va opta pentru a continua instruirea, a învăţa în cadrul Colegiului Tehnic Mătăsari, înzestrat cu o structură variată de profi le, specialităţi şi meserii. Cu admiraţie şi respect, felicit conducerea Colegiului Tehnic Mătăsari.

29.05.2003, Prof. Mihail Mărtoiu

Târgul Ofertei Educaţionale pune în lumină o activitate plină de conţinut, desfăşurată în această prestigioasă unitate de învăţământ. Rod al preocupărilor colectivului de cadre didactice, sub conducerea domnului prof. Dumitru Dădălău, directorul Colegiului Naţional Tehnologic, interesul pentru cultură şi educaţie creşte de la o zi la alta. Stau marturie, în acest scop, interesantele exponate, lucrări aparţinând, deopotrivă, elevilor şi cadrelor didactice. Văd în această apreciabilă muncă un nivel de conştiinţă profesională ridicat, o maturitate, dăruire – atribute ale conducătorului actual.

Prof. Gheorghe Lungan

355

Reprezint colectivul clasei a VIII-a C, din cadrul C.T. Mătăsari. Am vizitat Oferta educaţională, care ne-a impresionat prin felul în care a fost organizată expunerea materialelor, a pliantelor ce ne oferă posibilitatea să alegem şcoala la care vom învăţa, în viitor. Considerăm că bogatul material, expus de Colegiul nostru, dotarea existentă, ne dau posibilitatea să rămânem, şi-n viitor, elevi ai acestui colegiu. Am învăţat aici timp de opt ani şi am vrea ca şi viitorii patru ani să rămânem tot aici. Multumim tuturor organizatorilor, pentru grija ce ne-o poartă. Mulţumim domnului director, multumim domnilor profesori.

30.05.2003, eleva Coman Andreea

Mulţumim organizatorilor pentru grija ce ne-o poartă pentru a ne călăuzi paşii în viaţă. Oricât de sus vom ajunge, să dea Bunul Dumnezeu să ni se împlinească visele, anii petrecuţi la Colegiul Tehnologic Mătăsari ne vor lumina pretutindeni. Din ofertă, am afl at tot ce am dorit, impresionându-ne în mod deosebit ce este la noi: baza didactică modernă, profesori de excepţie, activitatea ordonată, profi le de liceu, şcoală de arte şi meserii (nivel 2 şi 1 de califi care). Ce ne-am mai putea dori? Suntem mândri să învăţăm în această Cetate a Luminii care,,murmură”, devenire. Vă mulţumim!

clasa a VIII-a A

VIII B, Şc. Gen. Corobăi. Reprezint colectivul clasei terminale a VIII-a B, din Şc. Gen. Corobăi şi sunt încântată de C.T. Mătăsari, de la prima vizită pe care am făcut-o la sfârşitul semestrului I, din anul şcolar 2002. Şi astăzi, cuvintele mele sunt aceleaşi, numai că, astăzi, am afl at mai multe lucruri în legătură cu Oferta Educaţională. M-a impresionat şcoala de arte şi meserii, profi lurile de liceu, baza didactică şi, nu în ultimul rând, gazdele noastre, care ne-au întâmpinat şi am crezut, pentru un moment, că sunt în altă lume. Sunt multe de spus, dar mă opresc aici, multumind tuturor organizatorilor pentru grija ce ne-o poartă şi nu în ultimul rand, domnului director, omul veşnic tânăr, care de fi ecare dată m-a impresionat. Să-i dea Dumnezeu sănătate, şi să continue ceea ce a început, să lumineze, prin cultură, această zonă a Mătăsarilor.

Prof. A. Necşulea

Şc.Gen. “Ion Vîlceanu”, Dragoteşti, clasa a VIII-a. Mulţumim conducerii liceului pentru organizarea şi oferta prezentată. Apreciem interesul şi rezultatele obţinute în dotarea şcolii şi posibilităţile oferite elevilor. Munca nu va fi decât în interesul celor ce vor veni. Mulţumim conducerii liceului şi organizatorilor pentru oferta prezentată. Apreciem rezultatele obşinute în dotarea şcolii şi posibilităţile oferite elevilor. Munca l-a creat pe om şi ea va fi şi în folosul celor care vor învăţa aici, pe viitor.

Prof. N. Dodenciu

356

Reprezint Şcoala Gen. Cîlnic şi am fost impresionat de primirea care ne-a fost adusă. Am fost împreună cu clasele a VIII-a, care au fost şi ei impresionaţi de condiţiile care le vor avea, în acest Colegiu. Suntem mândri să învăţăm într-o asemenea instituţie de învăţământ. Vă mulţumim!

ss/indescifrabil Vizita noastră la C.N.T. Mătăsari mi-a oferit clipe frumoase, oferind

elevilor posibilitatea unei opţiuni utile pentru continuarea studiilor la această unitate şcolară. Reprezentanţii Şcolii Generale cu clasele I – VIII, Raci, mulţumesc conducerii C.N.T. Mătăsari, pentru oferta educaţională făcută.

Prof. C.Ţogoe

Şcoala Generală Negomir. Această vizită în cadrul unităţii C.N.T. Mătăsari a putut să ne ofere destule detalii despre oferta de carte. Cred că fi ecare elev a putut să plece cu o părere foarte bună despre unitatea dumneavoastră şi mai ales să aibă o ideie despre toate liceele, din judeţul Gorj. Pe scurt, totul a fost organizat foarte bine. Vă mulţumim!

ss/indescifrabil Şcoala Generală Bolboşi. Această vizită ne-a oferit răspunsuri la unele

întrebări în legătură cu viitorul elevilor noştri. Fiecare şi-a făcut o părere bună şi credem că sunt mulţumiţi de ceea ce au văzut şi de ceea ce le puteţi oferi.Vă mulţumim!

ss/indescifrabil

Şcoala Generală nr. 2, Mătăsari. Vizitând expoziţia ofertei educaţionale, elevii clasei a VIII-a, au fost plăcut impresionaţi, considerând că şi-au făcut o orientare privind şcoala care trebuie să o urmeze. Ei, fi ind elevi ai Mătăsariului, sunt convins că aproape toţi vor urma la C.N.T. Mătăsari, începând cu anul 2003/2004, cursurile acestei şcoli.

Prof. Nicolae Pîrvulescu

Şcoala Generală Godineşti. Cu ocazia vizitei la Colegiul dumneavoastră, am avut posibilitatea de a vedea, pot spune, o şcoală model şi ne-am dori ca în viitorul apropiat, toate şcolile din România să arate astfel. Pe această cale ţin să felicit întreg colectivul profesoral şi, în special, pe domnul director care se îngrijeşte de menţinerea şi îmbunătaţirea continuă a bazei materiale şi umane.Vă mulţumim!

ss/indescifrabil

Şcoala Generală Ciuperceni. Vizita la C.N.T. Mătăsari ne-a oferit multe răspunsuri la întrebările referitoare la viitorul elevilor din şcoala noastră. Ne-am bucurat cu toţii de o primire călduroasă şi suntem mulţumiţi de ceea ce ne puteţi oferi. Vă mulţumim!

ss/indescifrabil

357

Şcoala Gimnazială Cîlceşti. Vizita efectuată la C.N.T. Mătăsari a oferit elevilor noştri surprize plăcute prin programul parcurs, prin dotarea colegiului, prin explicaţiile primite de la domnii profesori. Suntem încântaţi de oferta şcolară pentru 2003/2004.

ss/indescifrabil

Şcoala Gimnazială Miculeşti. Apreciez eforturile depuse de conducerea C.N.T. Mătăsari, cu sprijinul C.N.L. Tg-Jiu şi inspectoratului şcolar pentru organizarea ofertei educaţionale pentru absolvenţii clasei a VIII-a, an şcolar 2002/2003, în cele mai moderne condiţii în vederea pregătirii viitorului unei societăţi informatizate. Vă mulţumim!

Prof. Gh. Lupulescu Fotescu

Am trecut prin sala de artă şi mi-a plăcut ce am văzut. Cel mai mult m-a impresionat foarte tare ceea am văzut şi ce au obţinut elevii şcolii C.T. Mătăsari. Vă doresc succes! Vă mulţumesc!

ss/indescifrabil

Şcoala Generală Corobăi. O şcoală mare, clădeşte caractere puternice.Nu aş putea să-mi exprim toate gândurile în câteva cuvinte, însă tot ce-aş putea spune este,, şcoală mare, bine pregatită, cu profesori bine pregatiţi. Sunt surprins de toate ofertele făcute de C.T. Mătăsari, prin această vizită ne-aţi oferit răspunsuri la toate întrebările referitoare la viitorul elevilor din şcoala noastră. Suntem multumiţi de ceea ce ne puteţi oferi, ne-am bucurat de o primire călduroasă.

Prof.Necşulea Cosmin

Şcoala Gen. Nr. 1, “Ion Vîlceanu”, Dragoteşti. Suntem puternic impresionaţi de dotarea materială care este fără egal în judeţul Gorj. Apreciez în mod special, pe domnul director Dădălău, un manager desăvârşit. Profi lurile sunt atractive şi elevii noştri vor dori să vină aici.

ss/indescifrabil

24 mai 2004. Comisia de atestat formată din profesorii Şelaru Carmen şi Rebedea Zorela, a fost informată şi a vizitat locul în care se face oferta educaţionala şi a fost plăcut impresionată de toată prezentarea.

Prof. Şelaru Carmen şi Rebedea Zorela

24 mai 2004. Şcoala Generală Miluta. Ce-am adunat, prin timp am păstrat.Ce-i frumos şi minunat rămânând de neuitat. Asta-i legea tuturor: Zări să-şi facă din predare/ Să se simtă bine-acasă.Toata stima şi consideraţia pentru munca acestor oameni minunaţi, ai Colegiului Naţional,unic în mediul rural, care ştie să fi e mereu câştigător în competiţia cu alte unităţi şcolare.

20 de elevi şi prof. Scurtu

358

26.05.2004. Şcoala Generală Bolboşi. Considerăm deosebit de utilă activitatea la care am fost invitaţi şi am participat. Am văzut mai clar ce şi cum trebuie să alegem, am simţit mai acut ca până în această zi că se apropie clipa primei şi marii alegeri din viaţa noastră. Mulţumim foarte mult organizatorilor şi promitem că, dacă din toamnă vom deveni material de fi nisat în această unitate să nu ne facem de râs.

ss/indescifrabil

26.05.2004. Dirigintele şi elevii clasei a VIII-a C, apreciază eforturile colectivului de elevi şi cadre didactice de la C.N.T. Mătăsari, pentru a demonstra priceperea şi rezultatele muncii depuse în vederea instruirii şi conducerii tinerilor pentru viaţă şi activitatea productivă de viitor. Prezentăm recunoştinţa conducerii colegiului şi întregului corp didactic.Vom dovedi oricând şi oriunde că ne-am format la Mătăsari şi suntem mesagerii acestor minunate locuri.

Responsabilul clasei, Ivan Miruna şi dirigintele Gh. Lungan.

27.05.2004. Centrul de documentare organizat cu prilejul activităţilor determinate de,,Târgul ofertei educaţionale” 2004, ajută în mod concret elevii să cunoască posibilităţile judeţene şi zonale, de şcolarizare şi profesionalizare.Domeniile de interes sunt bine conturate, mobilizând elevii să acţioneze în sensul cultivării lor. În materialele expuse,se regăsesc obiectivele ce decurg din structura sistemului şcolar, ajutând elevii să ia decizii şcolare şi profesionale importante, la absolvirea gimnaziului. Cabinetul, de la an la an mai bogat în realizări, se impune prin organizare, dotare, structură şi conţinut, refl ectând concepţia unitară şi cadrul de realizare a proiectului educativ, sub formă de intenţii şi realizări explicite, a C.N.T. Mătăsari. Oferta educativă a câştigat aprecierea unanimă a elevilor clasei a VIII-a A, promoţia 2004, şi a dirigintelui prof. Mihail Mărtoiu, prin operaţionalitate şi rigurozitate, ajutându-ne într-o primă şi importantă etapă în integrarea fără prea mari difi cultăţi într-o societate afl ată în profunde transformări economice, sociale şi culturale, învăţându-ne încă o dată să fi m absolvenţi demni ai ciclului gimnazial, din Colegiul Mătăsari, prin tot ce vom înfăptui.

Colectivul de conducere al clasei a VIII-a A: Pîrvu Ilie, Velica Oana,

Dobromirescu Maria, Diţa Laura, Pagnejer Alexandra

şi dirigintele, Mihail Mărtoiu

Şcoala Generală Negomir. Am vizitat cu mare plăcere această citadelă a învăţământului preuniversitar şi, ca de fi ecare dată am rămas deosebit de impresionat faţă de dotarea şi managementul unităţii. Târgul de ofertă educaţională

359

pentru anul şcolar, 2004-2005, este foarte bine organizat, cuprinzând oferte de la toate liceele reprezentative ale judeţului, ceea ce constituie un mare ajutor pentru elevii absolvenţi de clasa a VIII-a, care vor urma o nouă şcoală din anul şcolar următor. Această activitate se dovedeşte foarte efi cientă în vederea orientării şcolare şi profesionale a elevilor, oferind o excelentă sursă de informare asupra facilităţilor educaţionale ale judeţului. În ceea ce priveste Colegiul, cunoaştem, de mai multă vreme, că este o unitate reprezentativă a învăţământului gorjean, atât prin realizările educaţionale cât şi prin eforturile pe care echipa managerială şi colectivul de cadre didactice le fac pentru a oferi condiţii cât mai bune de învăţătura şi instruire elevilor care îi treg pragul. Plecăm de aici cu o impresie deosebită şi sperăm să revenim de fi ecare dată cu plăcere. Urăm conducerii colegiului şi colectivului de cadre didactice realizări deosebite şi în continuare, precum şi putere de muncă, pentru a duce mai departe învăţământul prestigios gorjean.

Director, prof. Carcalicea Ion

31 mai 2004. Şcoala Generală Raci. Am revenit, cu interes, la Colegiul Naţional Mătăsari. Mulţumim pentru grijă şi responsabilitate. Concluzia:,,La pomul lăudat să te duci cu mai mulţi saci !’’. Felicitări colectivul intelectualilor, ne bucurăm pentru tinerii care se pregătesc aici, admirăm echipa managerială. Aproape cu invidie,

Prof. Marcela Deatcu

1 Iunie 2004. Am vizitat, astăzi, Colegiul dvs. şi am fost foarte plăcut impresionaţi atât elevii, cât şi cadrele didactice ale şcolii gen. Godineşti.Vă dorim mult succes în continuare şi vă mulţumim. Cu stimă!

Constantinescu Gabriela

1 Iunie 2004. Împreună cu elevii şcolii generale Miculeşti,clasa aVIII-a, am vizitat Colegiul din Mătăsari, cu ocazia ofertei educaţionale şi, ca întotdeauna, am rămas impresionaţi de felul în care am fost primiţi, din toate punctele de vedere. Am mai vizitat colegiul nu de mult, dar acum pare altul. Se vede că aici se munceşte, rezultatele muncii se văd la tot pasul,,tot e nou şi noi-s toate’’. Este un loc unde intri cu drag şi te desparţi cu regretul că nu ai stat mai mult.Dar oricât ai sta nu poţi să nu-ţi dai seama că, tot ceea ce vezi, este rezultatul unei înţelepte conduceri făcute cu dragoste şi pasiune. Cinste celor ce le-au realizat! Cinste celor ce v-au îndrumat şi nu au stat cu mâinile la piept. Cu deosebit respect şi multa stimă, Prof.Căpitanescu Nicolae

1 iunie 2004. Împreună cu elevii şcolii generale Slivileşti am vizitat cu interes,

Colegiul Tehnic Mătăsari. Am fost primiţi cu multă căldură şi de aceea felicităm întregul colectiv de cadre didactice din acest liceu. Elevii noştri au vizitat cu

360

plăcere,,Colegiul Tehnic’’ şi s-au arătat impresionaţi şi interesaţi de ofertele educaţionale. Cu deosebit respect!

Prof. Latu Jana

30 mai 2005. Subsemnata, Păsărescu Ana, dirigintă la clasa a VIII-a, Şc. Gen. ‘’Ion Vîlceanu’’, Dragoteşti, am vizitat împreună cu 24 de elevi,,Colegiul Tehnic Mătăsari. Am vizitat cu deosebită plăcere muzeul şi toate sălile şi cabinetele din colegiu. Am fost primiţi cu deosebită căldură şi felicităm din sufl et pe domnul director şi pe întregul colectiv de cadre didactice din acest colegiu. Elevii noştri au vizitat totul cu plăcere şi s-au arătat profund impresionaţi şi interesaţi de această ofertă educaţională. Cu multă stimă şi respect!

Prof. diriginte, Păsărescu Ana

31.05.2005. Elevii Şcolii Gimnaziale Miculeşti, împreună cu prof. Căpitănescu Nicolae şi Lupulescu Fotescu Gheorghe, au vizitat cu multă plăcere Colegiul Naţional Mătăsari şi au rămas cu aceleaşi frumoase impresii pe care le-au menţinut din anii trecuţi. O unitate şcolară bine dotată şi material şi profesional, care menţine ceea ce s-a făcut şi sunt mereu cu cel puţin un pas înainte faţă de alte unităţi şcolare. Aş dori să am, şi în continuare, aceleaşi cuvinte de laudă şi peste ani, când, voi veni cu nepoţii pe la această unitate. Cu deosebită stimă!

Prof. Căpitănescu Nicolae

31.05.2005. Elevii Şcolii Generale Ciuperceni, împreună cu prof. diriginte Sperlea Maria, au vizitat cu deosebit interes, Colegiul Naţional Mătăsari. Elevii au fost impresionaţi de posibilităţile materiale pe care le oferă această instituţie de învăţământ, precum şi de oferta educaţională. S-a observat, interesul şi munca enormă pe care o depun cadrele didactice, totul oglindindu-se la tot pasul în rezultate concrete. Dorim mult succes, în continuare, şi felicităm echipa managerială. Cu stimă!

Prof. Sperlea Maria 31.05.2005. Elevii claselor a VIII-a de la Şcoala Generală Cîlnic,

împreună cu profesorii diriginţi, Homescu Veroana şi Ţîrcă Mihaela, au vizitat Colegiul Naţional Mătăsari. Atât elevii, cât şi profesorii au fost plăcut impresionaţi de posibilităţile şi dotarea de care dispune Colegiul, precum şi de oferta educaţională prezentată. Am fost primiţi cu căldură şi îndrumaţi pentru o cât mai bună informare. Felicităm întregul colectiv de cadre didactice pentru activitatea depusă şi le dorim mult succes, în continuare. Ne-am dori ca, mulţi elevi de-ai noştri, să frecventeze cursurile desfăşurate în această instituţie de învăţământ. Cu stimă!

Prof. Homescu Veroana Prof. Ţîrcă Mihaela

361

31.05.2005. Elevii claselor a VIII-a de la Şc. Gen. Slivileşti, împreună cu prof. diriginte, Tăculescu Constantin, am vizitat C.N. Mătăsari. Am fost plăcut impresionaţi de dotarea şcolii şi de oferta educaţionala prezentată. Felicitări întregului colectiv de cadre didactice şi domnului director, Dădălău Dumitru, pentru călduroasa primire şi organizare a întregii activităţi. Cu stimă!

Prof. Tăculescu Constantin

02.06.2005. Elevii clasei a VIII-a de la Şc. Generală Cîlceşti au vizitat C.T. Mătăsari şi Târgul Ofertei Educaţionale, organizat în această instituţie de învăţământ. Am fost plăcut impresionaţi de baza didactico-materială a acestei instituţii, apreciem modul deosebit cum am fost primiţi şi cum ne-a fost prezentată de către conducerea colegiului, cât şi munca de educaţie şi informaţie pe care o desfăşoară colectivul de cadre didactice, cu elevii, sub îndrumarea conducerii acestei instituţii de învăţământ, din judeţul Gorj. Mulţumim foarte mult!

ss/indescifrabil

Gânduri dragi şi alese la intrare, impresii frumoase la plecare, clasa a VIII-a A şi a VIII-a B, vă doresc tot ce-i mai bine, mai plăcut şi mai de preţ.Profund impresionaţi, atât ei, cât şi însoţitorul. Multumiri! Cu deosebită admiraţie pentru şcoală,

Prof. Gioi Marinică

03.06.2005. Elevii claselor a VIII-a de la Şc. Gen. Negomir au vizitat C.T. Mătăsari, fi ind plăcut impresionaţi de baza materială a liceului şi de oferta educaţională. Atât elevii, cât şi însoţitorii, apreciază modul în care au fost primiţi, apreciază munca colectivului de cadre didactice şi a elevilor. Dorim succes în continuare şi felicităm echipa managerială.

Prof.diriginte, Brichiseală Emilia

08.05.2006. Elevii claselor a VIII-a din Şcoala Generală,,Ion Vîlceanu’’ Dragoteşti şi din Şcoala Generală Corobai, au vizitat Colegiul Tehnic Mătăsari. Atât elevii cât şi însotţtorii au fost plăcut impresionaţi de baza materială şi oferta educaţională, apreciază modul în care au fost primiţi şi aduc sincere mulţumiri colectivului de cadre didactice şi conducerii unităţii. Felicit, în mod special, pe domnul director Dumitru Dădălău, pentru interesul şi munca enormă pe care le depune în această instituţie. Cu respect şi consideraţie!

Prof. Păsărescu Angela Prof. Găvan Diana Prof. Ciortan Alina

362

Impresionant! Numai o astfel de introducere ar putea caracteriza Colegiul Tehnic Mătăsari. Elevii claselor a VIII-a, din Şcoala Generală Bolboşi,Valea, au vizitat astăzi un liceu de talie europeană. Vă felicităm pentru munca depusa şi pentru interesul comun al profesorilor, de a aduce şcoala românească la un nivel superior, poate, altor şcoli. Felicitări !

Profesori diriginţi, Gridan Maria, Dănilă Ionica, Alionescu Tamara

08.06.2006. Elevii Şcolii Generale Cîlnic, au vizitat Colegiul Tehnic

Mătăsari, au fost plăcut impresionaţi de dotarea materială a instituţiei precum şi de caracterul modern al procesului instructiv-educaţional, desfăşurat în această şcoală. Felicităm echipa managerială!

Profesor însoţitor, Babucea Teodora

08.06.2006. Împreună cu elevii de la Şc.Gen. Slivileşti am vizitat sediul C.T. Mătăsari şi Târgul Ofertei Educaţionale, am rămas impresionaţi de munca depusă pentru realizarea acestui obiectiv precum şi de dotarea acestei frumoase unităţi de învăţământ.Sperăm ca o parte din elevii noştri să poată benefi cia de această dotare. Felicitări pentru colectivul de cadre didactice care s-au ocupat de realizarea acestui proiect.

Profesor însoţitor, Popescu Melania

8.05.2006. Elevii claselor a VIII-a, împreună cu profesorii diriginţi şi însoţiţi de directorul Şcolii generale Godineşti, suntem impresionaţi de vizita efectuată astăzi la Colegiul Tehnic Mătăsari. Vă mulţumim şi vă promitem că şi elevi ai unităţilor noastre vor ajunge elevii dvs., pentru că ei pleacă cu o impresie deosebită. Felicitări domnului director şi întregului colectiv de cadre didactice. ss/indescifrabil

08.05.2006. Elevii clasei a VIII-a, ai Şcolii Generale Teleşti, împreună cu profesoara de limba franceză, Dodenciu Nicoliţa şi însoţiţi de directorul şcolii au fost foarte impresionaţi de vizita efectuată astăzi la Colegiul Tehnologic Mătăsari.Vă mulţumim pentru primirea cu care am fost întâmpinaţi şi vom încerca să convingem elevii noştri să urmeze cursurile acestui liceu cu atât mai mult cu cât liceul este foarte dotat, modern şi are cadre didactice foarte bine pregătite.

Prof. Nicoliţa Dodenciu

Împreună cu elevii Şc. Generale Ciuperceni, Gorj, am vizitat C.T. Mătăsari, am fost profund impresionaţi de dotarea liceului, ce ofera multiple posibilităţi în procesul instructiv-educativ. Felicitări tuturor!

Prof. Dăescu Doru

363

12.05.2006. Împreună cu elevii Şcolii Generale Borăscu şi Miluta, Gorj, am vizitat C.T. Mătăsari şi am rămas profund impresionaţi de dotarea modernă a instituţiilor şi de caracterul modern al procesului instructiv educativ. Sperăm ca şi elevi din cadrul unităţilor noastre şcolare să ajungă în acest minunat colegiu.Felicitări!

Prof. Foamete Lucreţia, Jitianu Adelina

8 mai 2007. Toata admiraţia noastră pentru prestigiosul Colegiu, pentru strădania deosebită a slujitorilor Lui.

Prof. V. Scordilă şi elevii Şcolii gen. Miluta, comuna Borăscu

Azi, 8.05.2007, elevii Şcolii generale Ciuperceni, împreună cu profesorul diriginte, am rămas plăcut impresionaţi de condiţiile materiale existente în această unitate şi nutrim speranţa că şi elevii noştri vor benefi cia de aceste condiţii moderne, prin continuarea studiilor în acest loc.

ss/indescifrabil

Azi, 08.05.2007, elevii Şcolii generale Corobăi şi Dragoteşti, însoţiţi de profesorii Cîrciu Victor şi Iliescu Gigi, au vizitat clădirea muzeului şi anexele ce compun Colegiul Naţional Tehnic Mătăsari. Am rămas plăcut impresionaţi de marea ofertă ce ne-a fost prezentată. Toată stima şi admiraţia pentru întreg colectivul de cadre didactice din această şcoală. Cu deosebit respect, pentru domnul director!

Prof. Cîrciu Victor şi Iliescu Gigi

Elevii clasei a VIII-a, de la Şcoala Gen. Borăscu au vizitat,,Colegiul Naţional Tehnic Mătăsari”, elevii au rămas profund impresionaţi de,,Centrul de documentare’’al liceului şi de dotarea materială existentă, ce s-a făcut prin preocuparea deosebită a domnului director, Dumitru Dădălău.

Prof.Cojocaru Mihail

08.05.2007. Gândurile mele dragi şi alese, tuturor, lumină în sufl et şi realizări. Întregii sufl ări, multe succese !

Prof. Gioi Marinică

08.05.2007. Am participat, cu elevii clasei a VIII-a, de la şcolile generale Negomir şi Raci, la Târgul de ofertă educaţională şi am rămas profund impresionaţi de excelenta dotare a liceului, de lucrurile extraordinare,de munca şi profesionalismul celor care lucrează aici, şi de sufl etul pe care îl pun în tot şi în toate.Urez acestui liceu, reprezentativ pentru mediul rural, să aibă numai

364

realizări profesionale deosebite, prin care să scoată în lume cât mai mulţi copii ai instituţiei, pentru realizarea lor, ca oameni.

Prof.Carcalicea Ion

Azi, 8.05.2007, am participat cu elevii Şcolii Generale Bolboşi la Târgul de ofertă educaţională şi am fost de-a dreptul impresionaţi de minunata dotare a Colegiului, de condiţiile de muncă magnifi ce, de profesionalismul şi devotamentul cadrelor didactice ce îşi desfasoară activitatea aici. Urez acestei instituţii, recunoscute în mediul rural, să aibă numai realizari profesionale, prin care să reliefeze cât de devotaţi sunt în ceea ce fac.

Prof. Fetiţa Octavian Şerban

08 Mai 2007. O acţiune deosebit de interesantă şi educativă,rodul muncii unui colectiv unit, condus de un manager cu un deosebit tact pedagogic.Elevii au fost impresionaţi de baza materială a Colegiului Tehnic Mătăsari şi sperăm să benefi cieze de aceste dotări în anul şcolar 2007-2008. Mult succes în viitor!

Prof. Popescu Melania

08 Mai 2007. Elevii clasei a VIII-a, Şcoala Generală Cîlceşti, au vizitat Colegiul Tehnologic Mătăsari. Elevii au fost impresionaţi de dotarea acestei şcoli şi de preocuparea permanentă a domnului director.

Prof. Popescu Raluca

08.05.2007. Elevii Şcolii Generale Valea, Bolboşi au răspuns invitaţiei domnului director, Dumitru Dădălău şi au vizitat Colegiul Tehnic Mătăsari.Au rămas plăcut impresionaţi de eforturile făcute de conducerea liceului, în speţă de domnul director, în amenajarea şi dotarea liceului, cu ultimele noutăţi.

Prof. Victor Stuparu

CENTRUL MĂTĂSARI AL OFERTEI EDUCAŢIONALE 2001

La invitaţia domnului prof. Dumitru Dădălău, directorul Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari, am efectuat o vizită în instituţia pe care “o cârmuieşte” cu mână de gospodar autentic, pentru a vedea “ce n-a văzut Parisul”: cea mai modernă şcoală pentru studii medii din judeţul Gorj. Despre ceea ce am văzut la singurul Colegiu Naţional amplasat în mediul rural pe teritoriul ţării noastre şi am rămas profund impresionaţi, vom relata detaliat într-un alt material, pentru că, ceea ce colectivul managerial coordonat de domnul Dădălău a realizat

365

aici este de domeniul incredibilului. Ne vom referi, însă, numai la Centrul Ofertei Educaţionale 2001, primul din judeţul Gorj şi unul dintre cele mai moderne din ţară. “Elevii vor să ştie şi trebuie să ştie ce drum îşi vor alege în viaţă” - ne-a spus domnul director Dumitru Dădălău. De aceea, într-o încăpere special amenajată, în cadrul “Zilelor Educaţiei Naţionale” care se desfăşoară în perioada 7-13 mai 2001, a fost inaugurat Centrul Ofertei Educaţionale Mătăsari. Aici poate veni orice copil care îşi dă examenul de capacitate, pentru a se decide ce şcoală va urma ca şi cum ar privi printr-o fereastră spre viitor. Sunt prezentate toate Colegiile naţionale, liceele şi şcolile profesionale din judeţul Gorj, cu profi lurile de studii la care liceenii de mâine se pot înscrie pentru examenul de admitere. Centrul din Mătăsari este organizat pentru absolvenţii examenului de capacitate din Motru, Brădet, Miculeşti, Slivileşti, Bolboşi, Valea, Negomir, Corobăi, Ciuperceni, Covrigi, Dragoteşti, Câlnic şi bineînţeles Mătăsari.

La ora vizitei noastre, în centrul Ofertei Educaţionale se afl au cei 25 de elevi ai clasei a VIII-a C, de la Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari, împreună cu doamna prof. Carmen Pădureţ, diriginta clasei. Copiii erau foarte emoţionaţi deoarece tocmai urmăreau pe video vizita fostului ministru al Educaţiei Naţionale, Andrei Marga, la şcoala lor, în noiembrie 2000. Si chiar aplaudau când pe ecranul televizorului, se vedeau ei înşişi. Intrând în dialog cu tinerii învăţăcei, aproape toţi ne-au spus că vor să-şi continue studiile la liceul din Mătăsari, deoarece aici au toate condiţiile asigurate. Şi, zău, dac-aş mai fi elev pus în postura de-a alege, tot la Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari aş da examenul pentru clasa a IX-a!

Cu prilejul “Zilelor Educaţiei Naţionale”, pe lângă “Târgul Ofertei Educaţionale 2001”despre care am relatat, la Colegiul din Mătăsari va mai avea loc vernisarea unei expoziţii de artă plastică sub genericul “Zilele Europei”, precum si un moment omagial la Monumentul Eroilor din,localitate, în ziua de 9 Mai, concursul zonal “Sanitarii pricepuţi”, în 8 mai, iar pe 13 mai se va serba “Ziua adolescentului”.

Geo Lelescu,Gorjeanul, 9.05.2001

TÂRGUL OFERTEI EDUCAŢIONALE – 2003

Elevii şi profesorii Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari au fost recent gazdele absolvenţilor şcolilor gimnaziale din zona Văii Jilţurilor, într-o primă „luare de contact” cu oferta educaţională a acestei unităţi de învăţământ-etalon, pentru anul şcolar 2003-2004. După cum ne-a informat directorul Colegiului Tehnologic Mătăsari, profesorul Dumitru Dădălău, elevii claselor a VIII-a de la şcolile gimnaziale învecinate au fost întâmpinaţi cu fl ori de către elevii şcolii gazdă şi au fost conduşi către cele 10 panouri ale absolvenţilor de liceu, şcoală

366

profesională şi ucenici, de gimnaziu, cu fotografi ile absolvenţilor şi profesorilor acestora. După o vizită la Târgul Ofertei Educaţionale, în Muzeul Jilţului şi în cabinetele şcolare, atelierele tehnologice, grădiniţă şi în sala de sport, oaspeţii au participat la orele de curs. A fost urmărit, prin televiziunea cu circuit închis (tv cablu) a Colegiului, un fi lm documentar despre prezent şi perspectivă Colegiul Tehnologic Mătăsari în cadrul Târgului Ofertei Educaţionale. Oaspeţi şi gazde s-au reunit, apoi, în sala de sport a Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari, asistând la o interesantă dezbatere cu tema: „Noi pentru viitor ne pregătim” cu participarea reprezentanţilor ISJ Gorj, CJAP, EMC Jilţ, mass-media. A fost vernisată şi expoziţia de pictură „Culorile Libertăţii”. La fi nalul vizitei, fi ecare elev de clasa a VIII-a primit câte un pliant al Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari, cuprinzând planul de şcolarizare al liceului pe anul de învăţământ 2003-2004, cât şi aprecieri ale unor personalităţii de prestigiu care au sprijinit colegiul mătăsărean pentru a deveni o veritabilă şi puternică „citadelă” a învăţământului gorjean. Merită subliniat efortul depus de dascălii gazde: prof. Dumitru Dădălău, prof. Melania Popescu, prof. Valeria Dumitru, prof. Victor Popescu, prof. Mihai Olteanu, prof. Romică Persu, prof. Mihai Nebunu pentru desfăşurarea Târgului Ofertei Educaţionale din acest an ca şi aportul instituţiilor EMC Jilţ, ITIA, Transrut şi Ituc Rovinari.

Becherete Marius,Gorjeanul, 3649, 5 iunie 2003

TÂRGUL OFERTEI EDUCAŢIONALE LA MĂTĂSARI

A devenit o tradiţie ca înaintea admiterii în clasa a IX-a liceele să-şi facă cunoscute ofertele, să se prezinte cât mai atractiv, în cadrul unor târguri speciale. În Gorj, Inspectoratul Şcolar Judeţean organizează, în fi ecare an, Centre ale Târgului Ofertei Educaţionale în licee cu prestigiu.

În perioada 24-28 mai 2004, se desfăşoară Centrul Târgului Ofertei Educaţionale în cadrul Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari la care sunt invitate să participe şcolile generale din Godineşti, Câlceşti, Ciuperceni, Câlnic, Teleşti, Miculeşti, Slivileşti, Bolboşi, Valea, Dragoteşti, Corobăi, Negomir, Raci, Borăscu, Miluta, Covrigi.

Colegiul din Mătăsari este o unitate etalon în învăţământul gorjean care a reuşit să se impună printr-o bază materială de invidiat ( mobilier nou, calculatoare, televizoare) prin reuşite de excepţie la olimpiadele şi concursurile şcolare, la concursurile de reviste şi creaţie, la examenele de capacitate, bacalaureat şi admitere la facultate, printr-o putere de muncă exemplară a celor peste 140 cadre didactice şi personal auxiliar şi administrativ.

367

Din programul târgului putem spicui: vizitarea colegiului, a atelierelor şcoală, a transportorului cu bandă, a Muzeului Jilţului, participarea la ore de curs şi activităţi cultural–sportive, vizionarea fi lmului video prin televiziunea cu circuit închis a liceului; „Colegiul Naţional Tehnologic–prezent şi perspective”.

De asemenea, în incinta liceului, vizitatorii se vor putea bucura de un bogat sortiment de mărfuri alimentare şi băuturi răcoritoare asigurate de chioşcurile şi bufetul care există acolo. Anul acesta, candidaţii pot alege la Mătăsari între fi lologie, matematică–informatică, chimie–biologie, protecţia mediului, contabilitate–fi nanţe, electrotehnică la liceu, cursuri de zi sau serale, iar la şcoala de arte şi meserii între electric, electromecanic, electronist automatizări, mecanic, textile–pielărie şi şcoala postliceală de maiştri în total 476 locuri în clasa a IX-a. Admiterea propriu–zisă se va desfăşura în perioada 23 iunie–28 iulie.

Alin Dobromirescu, 2003

UNIVERSITATEA CONSTANTIN BRÂNCUŞI ŞI-A PREZENTAT OFERTA EDUCAŢIONALĂ

Elevii claselor a XII-a de la Colegiul Tehnic Mătăsari au avut ieri posibilitatea să cunoască oferta educaţională propusă de către Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu. Gazda manifestării a fost Facultatea de Inginerie din cadrul UCB Târgu Jiu, iar prezenţi la întâlnirea cu tinerii au fost atât cadrele didactice cât şi rectorul Adrian Gorun. Elevii au primit informaţii cu privire la numărul de locuri, dotările existente şi condiţiile pe care fi ecare facultate din cadrul universităţii le oferă viitorilor săi studenţi. Tinerii au primit pliante cu oferta fi ecărei facultăţi. Locurile oferite de Facultatea de Inginerie pentru anul universitar 2006-2007 sunt în număr de 137 bugetate şi 300 cu taxă, Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administrative oferă 60 de locuri bugetate şi 280 de locuri cu taxă, Facultatea de Ştiinţe Economice - 330 de locuri pentru zi şi 300 pentru învăţământul la distanţă, Facultatea de Litere şi Ştiinţe Sociale - 55 de locuri fără taxă şi 100 cu taxă, iar Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport le oferă absolvenţilor de liceu un număr de 80 de locuri.

C. POPA,Impact în Gorj,866/2006

368

CONSORŢIUU.C.B. TG.JIU – C.N.T. MĂTĂSARI

Domnul Adrian Gorun – Rector Universitatea „Constantin Brâncuşi”, Tg-Jiu - 01.VI.2006 Stimaţi tineri, eu am venit pregătit pentru a lua un tricou. De aceea nu m-am conformat. Numai că vreau să spun că vin de pe drum, vin de la Bucureşti pentru întâlnirea cu dumneavoastră. Mă bucur că sunteţi interesati de Universitatea Constantin Brâncuşi din Tg-Jiu. Universitatea noastră este în dezvoltare, dar are deja o anumită identitate chiar dacă foarte mulţi tineri preferă să plece de la Tg-Jiu spre alte oraşe mai mari.

Eu vreau doar să vă spun că am deschis specializări noi, specializări care sunt cautate pe piaţa naţională şi internaţională, că Universitatea Constantin Brâncuşi, prin specializările acestea a intrat deja într-un proces de schimbare, care îi dă o identitate în raporturile cu alte universităţi, este una construită cu echipa pe care o vedeţi şi cu alţi colegi, construită şi în construcţie, la nivel mai mic bineînţeles, prin raportarea la Universitatea Babeş Bolyai din Cluj, Universitatea Lucian Blaga din Sibiu si Universitatea din Bucureşti. De aceea, începând cu anul în care suntem se pune foarte mult accent pe calitate, în aşa fel încât diplomele care se vor obţine, indiferent de Facultatea la care vă înscrieţi, sau puteţi urma concomitent şi două facultăţi, au valoare şi sunt recunoscute şi de autorităţile publice centrale, şi mai ales, de acele instituţii şi agenţi economici care, în mod direct sunt interesaţi de pregătirea corespunzătoare a tinerilor pentru a intra pe piaţa muncii. Este un lucru cert că Universitatea Constantin Brâncuşi s-a dezvoltat pe orizontală sufi cient de bine, că avem în intenţie să mai diversifi căm specializările şi toate să fi e la zi şi sunt cîteva secţii foarte atractive, fi ecă este vorba de Facultatea de inginerie, Ştiinţe economice, Litere şi Ştiinţe sociale, fi e că este vorba de Educaţie fi zică şi Sport, toate au căutare şi, mai ales, sunt căutate ca urmare a noilor specializări şi dorim ca Universitatea Constantin Brâncuşi să fi e integrată în viaţa comunităţii, să sprijinim prin echipele de cercetare mixte (studenţi/profesori) să sprijinim dezvoltarea acestei zone care este cu mult rămasă în urmă în comparaţie cu alte zone din ţară. În ceea ce mă priveşte, vreau să vă spun două lucruri şi despre facultatea la care eu lucrez în mod direct, este vorba despre Facultatea de Litere şi Ştiinţe Sociale, care are două specializări deocamdată şi suntem într-un proces de autorizare şi pentru cea de-a treia, este vorba de specializarea – limba romana, limba engleză, absolvenţii ei devenind profesori şi specializările Relaţii Internaţionale şi Studii Europene care aşa cum îi spune şi denumirea, este o replică la procesul de integrare şi pregătire pentru diverse poziţii, fi e centrale, fi e locale dar, mai ales, centrale, dupa ce voi veţi absolvi. Şi acum, avem în proces de autorizare Relaţii publice şi comunicare, pentru acest an sunt 55 de locuri bugetare, cei care au mediile cele mai mari ocupă aceste poziţii, mai sunt locuri cu taxă până la 120. Nu avem un

369

număr foarte mare pentru că nu ne interesează un număr mare de studenţi ci să se facă o pregătire corespunzătoare. Totodată are o bibliotecă, zicem noi bine mobilată, suntem în curs de a realiza o bibliotecă pe centru universitar, deci o bibliotecă acolo, la Litere cu 30.000 volume iar Universitatea depăşeşte în prezent 100.000 de volume, care contribuie la dezvoltarea personalităţii studenţilor şi mai ales la pregătirea lor teoretică. Eu pun preţ şi pe studenţi, la fel cum pun preţ şi pe profesori. În acelaşi timp rolul nostru este acela de a vă sprijini pe voi, pe potenţialii studenţi şi pe actualii studenţi şi, bineînţeles, în contextul în care relaţia aceasta între Universitate, studenţi, profesori este corespunzătoare, este normal că Universitatea să se redreseze.

Oricum, în încheiere, vreau să vă spun că eu cred în dezvoltarea ei şi, în acelaşi timp voi duce împreună cu colegii mei proiectul de relansare a Universităţii Constantin Brâncuşi în plan naţional în primul rând şi cu timpul să poată face faţă chiar între Universităţile medii europene, nu cele mai bune pentru că oricum, deocamdată este difi cil, să spunem aşa. Urez celor din liceu un imperativ, să zicem, succes pentru examenul de bacalaureat pentru că aceasta este condiţia pentru a accede la Universitate iar studenţilor noştri le urez succes în sesiunea care se apropie şi pe mai departe să se poată realiza în conformitate cu dezideratele lor.

Nicolae Brânzan– decan Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administrative, Universitatea „Constantin Brâncuşi”- Tg.Jiu Sediul nostru este Victoriei nr. 24, parterul fostului Tribunal unde, de altfel, după această întâlnire vă aşteptăm să ne vizitaţi. Vă punem la dispoziţie un număr corespunzător de locuri în regim cu taxă cât şi fără taxă, fără concurs de admitere, se intră în ordinea mediilor, pe baza dosarelor şi a mediei de la bacalaureat şi alte criterii de departajare, dacă e nevoie. Perioada de înscriere pentru cele două sesiuni este 03 – 21 iulie, 04 – 22 septembrie. Noi avem două specializări, Facultatea se cheamă de Ştiinţe juridice şi Administraţie şi avem specializarea Drept şi Administraţie Publică. Amândouă sunt acreditate. Nu prezintă nici un risc. Puteţi opta şi pentru învăţământul la distanţă. Aici, la parter, este sediul Facultăţii noastre, cu amfi teatru, cu laborator de criminalistică, cu birouri pentru catedre, cu sala de lectură, circa 8–9 mii de volume. Aşa că dacă veţi opta, veţi avea unde învăţa carte în condiţii foarte bune.Avem un corp profesoral foarte bine pregătit, conferenţiari, doctori, lectori, asistenţi, toată gama de grade universitare. Eu vă doresc succes la examenul de bacalaureat, gândiţi-vă bine unde vă duceţi pentru că, din experienţa mea vă spun că este foarte important acest lucru. E bine să fi ţi lângă casă, să mergeţi frecvent acasă, lângă părinţi. Vă aşteptăm cu drag şi sunt convins că veţi urma alţi colegi din zona Mătăsariului care se dovedesc foarte buni şi au ales, au urmat Facultatea noastră.Succes! Vă mulţumesc! Gabriela Dobre–Cancelar–Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul UCB Tg.Jiu. Facultatea de Ştiinţe Economice vă oferă câteva specializări, este

370

vorba de 5 specializări la învăţământul de zi şi 4 specializări la învăţământul la distanţă reprezentată de Finanţe – Bănci, Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor, Contabilitate şi Informatică de gestiune, Management şi Marketing, iar la învăţământul la distanţă mai puţin specializarea de Marketing. După ce urmaţi cursurile Facultăţii, puteţi urma şi cursurile de masterat unde avem 6 specializări. Noi vă oferim în cadrul a 2 sesiuni de examene, respectiv sesiunea iulie şi septembrie 400 de locuri la învăţământ de zi, 300 la distanţă şi 200 pentru cei care au terminat deja facultatea şi vor să urmeze masteratul.

În pliantele pe care vi le oferim găsiţi informaţii referitoare la perioadele de înscriere şi respectiv la documentele pe care dumneavoastră trebuie să le prezentaţi în momentul depunerii dosarului. Noi vă aşteptăm pentru că Facultatea noastră vă oferă cunoştinţele necesare formării viitorilor economişti, celor care doriţi să urmaţi această profesie şi vă dorim succes la examenul de bacalaureat întrucât şi noi luăm în considerare această medie în proporţie de 25 %, iar 75 % media pe care dumneavoastră aţi obţinut-o pe parcursul anilor de studii. Este un concurs de dosare şi primează, în cadrul acestui concurs, domeniul pe care dumneavoastră vreţi să-l urmaţi. Vă aşteptăm, şi noi avem sediul tot în str. Victoriei, doar că noi suntem la etaj. Vă aşteptăm cu drag şi sperăm să aveţi succes în continuare, în activitatea pe care doriţi să o desfăşuraţi. Luminiţa Popescu – decan Facultatea de Inginerie din cadrul UCB Tg.Jiu. Am lăsat la urmă Facultatea de inginerie,chiar dacă noi am fost cei dintâi pentru că putem spune că această Universitate a început cu Facultatea de Inginerie. Facultatea de Inginerie are specializări care au fost înfi inţate plecând de la premisa că aceste specializări trebuie să fi e în concordanţă cu specifi cul zonei noastre a Gorjului. Din aceste motive plecând de la faptul că potenţialul energetic al judeţului Gorj este foarte bine cunoscut s-au înfi inţat specializări – Energetică industrială şi Centrale Termo-electrice şi pentru că aceasta implică şi parte mecanică şi parte de automatizări, evident că am dezvoltat şi alte specializări, specializările de Tehnologie a Construcţiilor de maşini, de Maşini şi sisteme de producţie, Sisteme de Automatică şi Informatică Aplicată, care coordonează, are rolul de a coordona procesul industrial dintr-o anumită întreprindere şi pentru că acolo există industrie dar şi poluare, Facultatea de Inginerie a decis, a autorizat şi a înfi inţat Facultatea de Inginerie şi Protecţie a Mediului şi pentru că toate aceste unităţi trebuie şi conduse din punct de vedere managerial, Facultatea de Inginerie a înfi inţat şi specializarea de Inginerie economică în domeniul inginerie şi management, toate aceste specializări având şi specializări de masterat. Deci, în cadrul Facultăţii de inginerie funcţionează aşadar 7 specializări pentru acestea în acest concurs de admitere avem 137 locuri fără taxă, 300 locuri cu taxă şi de asemenea pentru programul nostru de masterat pentru că sunt convinsă că mulţi dintre voi veţi dori să parcurgeţi atât ciclul I de licenţă, cât şi ciclul II, de masterat, sperăm noi, până veţi ajunge acolo să obţinem şi autorizare pentru doctorat şi

371

poate unii dintre voi veţi parcurge şi ciclul III, şi anume acela de perfecţionare prin doctorat, deci, cum spunem şi pentru masterat vom avea 25 locuri fără taxă şi 75 locuri cu taxă, de asemenea 5 specializări de masterat. Totodată, facilităţi oferite în cadrul Facultăţii de Inginerie – reţele de calcul acces nelimitat la internet, avem o noapte liberă pentru toţi studenţii de la inginerie unde toţi studenţii au acces la internet pe bază de legitimaţie şi carnet de student. În afară de aceste facilităţi, Facultatea de Inginerie poate asigura stagii de practică şi în străinătate pe bază de colaborare cu alte universităţi şi sigur, cu sprijinul autorităţilor centrale adică a Ministerului Educaţiei şi Cercetării.

Onisifor Olaru–Prorector Universitatea „Constantin Brâncuşi”, Tg.Jiu. Pentru că ceilalţi colegi ai mei au prezentat Facultăţile, să fi u în locul dumneavoastră m-aş întreba de ce toţi aceşti profesori vin aici şi încearcă să ne convingă să venim la Universitatea Constantin Brâncuşi. Ce ne oferă Universitatea Constantin Brâncuşi comparativ cu alte centre universitare sau de ce e bine să venim aici ? Din punctul de vedere al părinţilor e bine pentru că probabil vor să vă aibă aproape, probabil că mulţi dintre dânşii ar dori să faceţi o instituţie de învăţământ superior, dar din punct de vedere fi nanciar nu stau foarte bine. De ce ar trebui să veniţi voi aici ? Ar trebui să veniţi mai întâi pentru faptul că Universitatea Constantin Brâncuşi are spaţii de învăţământ reprezentative pentru arhitectura judeţului Gorj, are o paletă relativ largă de specializări pentru piaţa muncii şi vreau să spun chiar unele contacte în străinătate şi aceste specializări sunt acreditate în majoritatea lor aşa că aceeaşi diplomă obţinută în alte centre universitare este echivalentă cu cea obţinută la Tg-Jiu. Spaţiile de învăţământ sunt în majoritate în centrul oraşului şi îţi dau posibilitatea ca între timp să te mai destinzi şi să admiri oraşul, un oraş care din punctul meu de vedere este un oraş relativ plăcut şi curat. De ce trebuie să veniţi aici, pentru că benefi ciaţi de spaţii de învăţământ conectate la internet, unde puteţi să intraţi în dialog cu lumea. Avem organizaţii studenţeşti în care puteţi să vă desfăşuraţi activitatea şi colegii pe care îi vedeţi, îmbrăcaţi în tricourile şi şepcuţele purtând sigla UCB-ului fac parte din aceste organizaţii. Aveţi posibilitatea venind aici să benefi ciaţi de burse în străinătate. Vreau să vă spun că avem posibilitatea de a trimite studenţi în străinătate. Important este că voi doriţi acest lucru să cunoaşteţi o limbă străină de circulaţie. De ce mai este important ? Pentru faptul că Universitatea Constantin Brâncuşi vă crează şi posibilitatea de a participa la activitatea de cercetare ştiinţifi că. O parte din studenţii care sunt aici, vreau să vă spun că au participat la sesiunea de comunicări ştiinţifi ce, la Timişoara şi s-au întors cu premii importante de acolo. Cred că alegând Universitatea Constantin Brâncuşi, nu veţi regreta făcând acest lucru. Vreau să spun că foarte multi din absolvenţi ai Universităţii Constantin Brâncuşi îşi desfăşoară în prezent activitatea la fi rme străine care au Sucursale în România, mă refer în principal la studenţii de la automatică care sunt la fi rma Siemens de la Timişoara şi alţi studenţi care lucrează în străinătate. Prin

372

urmare, nu veţi regreta venind la Universitatea Constantin Brâncuşi şi vă aşteptăm şi vă dorim succes în tentativa voastră de a ocupa un loc aici, la Universitatea Constantin Brâncuşi.

Mitruţ – student Facultatea de Inginerie din cadrul UCB Tg. Jiu Din prisma studenţilor vă pot spune că între studenţi şi profesori este o comunicare continuă, de asemenea un sprijin pe care ne-am putut baza întotdeauna şi datorită acestui sprijin dat de dumneavoastră se observă şi rezultatele noastre care s-au materializat atunci când am participat la sesiuni de comunicări ştiinţifi ce, spre exemplu în urmă cu 2 ani când am participat la Timişoara unde doi colegi de-ai noştri au obţinut premiul II, acum un an am participat cu un număr foarte mare de lucrări şi am venit cu rezultate foarte bune, anul acesta am participat la fel cu un număr mare de lucrări. De asemenea, mergând în alte centre universitare, vă pot spune că nici dotarea noastră de la Universitatea Constantin Brîncuşi nu este mai prejos. Vă mai pot spune că în cadrul Asociaţiei Studenţilor reprezentăm studenţii în Consiliul Universităţii, în Senatul Universităţii şi de asemenea din punctul de vedere al omului care s-a ocupat într-o organizaţie studenţească de diverse activităţi, vă pot spune că în cadrul Asociaţiei din care fac parte s-au desfăşurat o serie de activităţi care pun studenţii într-o oarecare măsură să se implice, să efectueze anumite proiecte. Şi voi vă puteţi implica, s-au făcut lucruri frumoase pentru voi nu numai în cadrul Asociaţiei pe care o reprezint ci şi în celelalte două care există. De asemenea, vă pot spune că s-a organizat de curând, în luna aprilie o sesiune de comunicări aici, cu participarea altor centre universitare iar cei care au venit la noi au fost foarte interesaţi de lucrările de laborator care există, ca bază materială în cadrul Facultăţii de Inginerie. Voi puteţi trage concluzii şi chiar pune întrebări mie sau chiar studenţilor colegi ai mei, care se afl ă în sală.

Magdalena Jianu – decan Facultatea de Relaţii Internaţionale şi Studii Europene din cadrul UCB Tg.Jiu. Avem aici şi studenţi şi viitori studenţi. Cred că aţi greşit acolo, prima haldă făcută, la drept, nu a fost cea potrivită, consider că vă potriviţi foarte bine aici, în bănci, vă şi asortaţi, în culorile de aici, cred că şi structurile voastre intelectuale sunt umaniste mai precis fi lologice şi europene. Nu? Nu neg faptul că dreptul nu face parte din politicile de integrare, dar să vorbim despre politicile lingviste şi specializarea absolută a facultăţii noastre, relaţii internaţionale şi studii ecuropene. Mă bucur să văd atâţia elevi. Nu aveţi structuri nici de ingineri, se vede pe voi că sunteţi mai maleabili, mai boemi, şi, în general, umaniştii sunt boemi şi au o viaţă interesantă de plăcută. E bine să vă orientaţi numai spre facultăţile din localitatea noastră, numai spre facultatea noastră. Este un colectiv destul de tânăr, destul de bine pregătit şi nu aveţi nimic de pierdut. Foarte mulţi dintre noi avem copii studenţi în această Facultate ceea ce este o garanţie. Dacă ne aducem copii aici şi dincolo de asta, aveţi posibilitatea de a face practică în administraţia centrală, la Ministerul Educaţiei în perioada de vară este o experienţă unică să ştiţi că nu mulţi studenţi benefi ciază de asemenea intrări şi facilităţi. Veţi face practica acolo, împreună cu noi, sub supravegherea

373

noastră şi să ştiţi că încercăm să vă dirijăm şi spre aceste profesii de funcţionari publici, dacă vă plac, dacă veţi considera necesar şi consider că este o experienţă plăcută pentru că nu oricine are şansa să lucreze în calitate de practicieni în administraţia publică centrală, mai precis la nivelul ministerelor. Şi noi vă asigurăm acest lucru, începând din vara asta practica este obligatorie şi noi vă asigurăm practica la Ministere. Vă aşteptăm la vară. Cei înscrişi în primele trei zile benefi ciază de reducere 50% a taxei de înscriere adică 300 mii lei. Vă aştept, puteţi veni cu drag. Vizitaţi sediul nostru care este cu adevărat modern. Nu există de la Bucureşti la Timişoara un spaţiu universitar aşa cum este aici. Este absolut modern. Să vă meargă bine la examenul de bacalaureat, vă sărut şi vă aştept cu drag!

Prof. Doru Taşcău–Departamentul pentru Învăţământ la distanţă, Tg.Jiu– Universitatea „Spiru Haret”, Bucureşti. Aici este centrul de învăţământ la distanţă al Universităţii,, Spiru Haret” din Bucureşti. Universitatea este acreditată şi îndeplineşte condiţiile legale de funcţionare, dacă aţi văzut postul de televiziune România de mâine, este postul de televiziune al Universităţii,, Spiru Haret„. Avem specializări diverse, fi lozofi e, jurnalism, psihologie, limbi străine, matematică, informatică, drept, relaţii internaţionale. Care este elementul de noutate faţă de alte universităţi ? Constă în faptul că examenele se dau în faţa calculatorului, nu cu profesorul, în prealabil, o să aveţi un număr de grile, din care veţi avea subiecte la examen, nu în totalitate dar în mare parte subiectele vor fi din aceste grile. Cum se desfăşoară un astfel de examen ? Candidatul răspunde la 10 întrebări grilă în faţa calculatorului şi alege varianta corectă, are timp de lucru 20 minute şi imediat se afi şează nota. Tot pe internet, aveţi gratuit sintezele de curs, care sunt incluse în taxele de şcolarizare. Universitatea,, Spiru Haret” este foarte puternică în mediul universitar, are un campus extraordinar în Bucureşti.Eu vă doresc succes şi vă aştept cu drag. Vă mulţumesc !

TÂRGUL OFERTEI EDUCAŢIONALE 2006-2007

Dumitru Dădălău: Distinşi invitaţi, doamnelor şi domnilor profesori, dragi elevi, veniţi astăzi în citadela învăţământului românesc - o unitate de învăţământ reprezentativă pentru şcolile gorjene, pentru a participa la Târgul Ofertei Educaţionale. Este prima acţiune de acest gen la ora actuală care se organizează în cadrul inspectoratului şcolar judeţean, pentru că ea a fost prevăzută în programul „Zilele primăverii europene”. Într-o suită de manifestări care au început de la jumătatea lunIi martie şi se termină în ultima decadă a lunii mai.

Aş dori să vă spun de la început, să aduc toate mulţumirile mele primarilor şi directorilor unităţilor de învăţământ din cele 10 localităţi, celor 15 unităţi şcolare

374

de învăţământ generale, care au făcut posibilă venirea a peste 500 de elevi la această acţiune deosebită a CNTM. De aceea, întrucât nu am avut posibilitatea să vă primesc pe toţi, Vă îmbrăţişez cu căldură, cu dragoste gorjenească, cu gândul că dumneavoastră sunteţi oamenii care veţi fi alături de noi în perioada următoare. De ce aţi venit la Mătăsari ? De ce nu aţi reuşit în această perioadă să participaţi la alte 5 acţiuni care s-au desfăşurat în judeţul Gorj, privind organizarea Ofertei Educaţionale pentru anul şcolar 2006-2007? Aţi venit la CT Mătăsari întrucât este singurul Colegiu Naţional din ţară de la ţară, unicat în România cel puţin prin 3 lucruri: 1. această unitate de prestigiu se caracterizează prin putere şi puterea este a celor 120 de cadre didactice care îi învaţă pe aceşti elevi şi a celor 25 de persoane care slujesc această instituţie cu acelaşi devotament pe care îl au şi cadrele didactice. A doua componentă se referă la avere. La ora actuală suntem o şcoală de invidiat, o şcoală care are o bază materială pe care nu o are nimeni. Nu o să mă refer la toate aceste lucruri întrucât mai sunt şi alţii care o să vă spună lucruri despre această şcoală. Ce aş vrea să reţineţi ? Că la ora actuală nici o şcoală din România nu dispune de ceea ce dispunem noi, o bază modernă, cu televizor în fi ecare clasă, cu calculator în fi ecare clasă, cu şapte video proiectoare care asigură un învăţământ de calitate tuturor copiilor, un amfi teatru care este aproape gata de a se fi naliza, cu un dispensar medical pe care îl au multe şcoli în judeţul Gorj, cu o sursă de apă continuă care iată vine odată cu sosirea dumneavoastră în această şcoală, şi soseşte de la 200 de metri rece, curată şi bună pentru toţi cei care vor să se răcorească în această unitate de învăţământ.

În acelaşi timp aş vrea să reţineţi că suntem unitatea de învăţământ care are la ora actuală tot ceea ce îi trebuie pentru a fi în concurenţă cu celelalte unităţi de învăţământ din ţară. Averea noastră este dată în acelaşi timp şi de reţeaua şcolară pe care o avem. De ce vin copiii la Mătăsari ? De ce rămân copiii la Mătăsari ? Rămân că au pentru ce rămâne.Un corp profesoral de invidiat, bine pregătit care a făcut faţă tuturor concursurilor şi întrecerilor care au avut loc pe plan naţional şi judeţean. De ce mai vin copiii în Mătăsari ? Pentru că au posibilitatea aici,acum şi în viitor să se pregătească de la vârsta de 3 ani până la vârsta de 20 de ani, să înţeleagă totul şi să plece mai departe. Reţeaua aceasta şcolară este efectul muncii noastre, al corpului profesoral, al comunităţii, al sprijinului permanent pe care îl avem din partea ISJ a Consiliului Judeţean şi a prefecturii judeţului Gorj care a avut încredere în noi şi ne-a dat tot ceea ce vedeţi dumneavoastră pe aceşti pereţi. Nu este uşor ca într-o şcoală dintr-un mediu defavorizat, în care au trăit şi au muncit 14000 de oameni să rămână 7000,2000 să rămână aici în şcoală, 4000 să fi e părinţii lor şi 1000 să-i întreţină pe toţi. O zonă defavorizată din mediul rural care are verticalitate şi care se poate lupta la ora actuală cu orice unitate de prestigiu din judeţul Gorj. Aşadar suntem o unitate şcolară în care viaţa spirituală îţi are locul cuvenit. Şi am ieşit în faţă cu multe lucruri la care nimeni nu se aştepta. Şi am să vă dau doar numai câteva exemple să înţelegeţi că este un efort

375

al colegilor noştri mai mari din şcoală să se ia la trântă cu alte unităţi din ţată şi de şapte ani de zile să fi e pe locul I cu revista,, Murmurul Jilţului”, de trei ani de zile să fi m pe locul I pe ţară cu echipa de baschet a liceului, să fi i pe locurile I, II la handbal şi la fotbal băieţi cu toate liceele de prestigiu din judeţul Gorj, să obţinem an de an şi am organizat aici etapa judeţeană a concursului de Protecţia Mediului iar la Crucea Roşie an de an la ciclul gimnazial şi liceal s-au obţinut performanţe care ne fac laudă.

Aici, în Mătăsari, tineretul studios benefi ciază de aceste condiţii pentru a se recrea, pentru a se distra. La nici o şcoală din judeţul Gorj, începând cu luna octombrie nu veţi întâlni să se facă acţiuni educative trei săptămâni de zile în folosul elevilor în cadrul Zilelor Liceului şi al Sărbătorii Fiilor Jilţului. În nici o şcoală nu se sărbătoreşte Ziua Mitropolitului, în nici o şcoală nu se fac Serbările Primăverii, în nici o şcoală nu se organizează la cel puţin două-trei săptămâni de zile discotecă în această sală de sport.

Iată, noi, cei care suntem în conducerea acestei instituţii ne ocupăm ca voi, cei care veţi dori să veniţi aici, la Mătăsari, să vă simţiţi bine şi să consideraţi că şcoala pe care o veţi urma vă asigură condiţiile necesare pentru a deveni fi lologi, matematicieni – informaticieni, contabili, tehnicieni de calcul, biologi-chimişti, tehnicieni în protecţia mediului, iar la şcoala de arte şi meserii, veţi avea posibilitatea să învăţaţi la cele mai îndrăgite meserii, cum se cere la ora actuală, turismul şi alimentaţia publică, industria alimentară, electronişti automatizări, electrotehnică, mecanică, tricotaje. Iată o paletă largă de profi le şi specializări care vă asigură un viitor strălucit.

Mă opresc deocamdată aici, şi v-aş ruga să urmăriţi în continuare câţiva colegi de-ai voştri din zone de unde veniţi dumneavoastră şi să vă spună în câteva cuvinte de ce sunt ei în Mătăsari, de ce au rămas aici, de ce au benefi ciat şi ce gânduri au în viitor.

Ing. Danciu Rodica : Vă urez şi eu bun sosit, pentru vizita pe care aţi făcut-o astăzi în această şcoală şi vreau ca şi la toamnă, la 15 septembrie să ne întâlnim, chiar dacă nu într-un număr atât de mare şi să vă spunem împreună şi atunci, „Bine aţi venit”!. În calitatea pe care o am în această şcoală,având baieţelul în clasa a V-a şi fetiţa la gradiniţă, nu pot să spun decât adevărul despre ceea cese întâmplă aici. Noi, comitetul de părinţi, am făcut vizite şi la alte şcoli din judeţ şi putem spune că sunt foarte departe de dotarea pe care o are această şcoală. Ca să enumăr toată dotarea poate mi-ar trebui mai mult de o zi întreagă. Voi, copiii, aţi mers la sălile de clasă, aţi văzut că fi ecare sală este dotată cu un calculator şi un televizor, acel calculator este în permanenţă conectat la Internet, de asemenea şcoala este dotată cu videoproiectoare, care sunt folosite la orele de curs, cadrele didactice care predau în această şcoală au o califi care foarte bună şi aş dori să urmaţi cursurile acestei şcoli aşa cum am facut şi eu cu copiii mei. Vă mulţumim!

376

Sorin COPACI, părinte: În primul rând vreau să vă urez un „bun venit” celor care au păşit pentru prima dată pragul acestei instituţii. Apoi vreau să spun că eu am doi elevi în această şcoală, unul în febra examenelor de bacalaureat, altul în febra examenelor de Teste Naţionale. Urmează pentru băiat patru ani de liceu, patru ani frumoşi şi într-un liceu şi mai frumos. Vreau să mă adresez dumneavoastră celor care sunteţi veniţi de la şcolile din jur pentru că cei care sunt de aici au ocazia să vadă ceea ce le poate oferi Colegiul. Aţi avut ocazia să vedeţi o parte din dotarea de care dispune această şcoală. Sunt convins că nu aţi putut vedea tot ceea ce vă poate oferi, pentru că timpul a fost destul de scurt. Sigur că dacă veţi opta pentru una din ofertele puse la dispoziţie veţi avea ocazia de a va şi folosi de ceea ce aţi văzut. Am convingerea că, la toamnă, ne vom întâlni cu toţii aici, dumneavoastră ca elevi ai acestui minunat Colegiu. Vă mulţumesc!

Prof. Ion SĂCEANU: Bună ziua, vă spun şi eu! Domnul Director a spus destule despre mine. În toamna lui 1991, când am terminat şcoala gimnazială din Slivileşti şi a trebuit să aleg un liceu, am ales liceul din Mătăsari, profi l automatizări miniere, liceu la care am venit cu drag, am absolvit liceul în 1995, m-am dus la Facultatea de Matematică-Fizică din Timişoara, am terminat studiile şi am venit în Mătăsari. De ce am ales Mătăsariul ? În primul rând vreau să vă spun că aici am găsit tot ceea ce îi trebuie unui dascăl din punct de vedere şi al dotării, şi al colegilor şi al elevilor, mai ales că este şi aproape de casă, am găsit tot ceea ce trebuie.Inclusiv după examenul de titularizare unde, cum a spus şi domnul director am avut mai multe opţiuni, am ales tot Mătăsariul. Îmi place să lucrez aici, să fi u alături de colegii mei şi de elevii din zona din care provin şi eu îmi face deosebită plăcere să-i am la clasă. Vouă, dragi absolvenţi, ai promoţiei de 8 clase, vreau să vă spun că vă aştept cu drag aici, să lucrăm împreună mai ales pe partea de informatică pe care o predau. Văd în sală multe feţe cunoscute, mulţi elevi de la mine din sat. Vă urez să veniţi cu drag aici, vă aştept cu drag şi vă doresc să faceţi liceul aici apoi să veniţi aici ca dascăli în această prestigioasă instituţie de învăţământ. Vă mulţumesc!

Prof. Oana BĂZĂVAN: În primul rând bună ziua şi bine aţi venit din nou. Eu nu am avut norocul sau, să spunem, ocazia pe care aţi avut-o toţi astăzi de a vă fi prezentat liceul înainte de a veni aici. De ce spun asta? Pentru că eu nu am ştiut nimic despre liceul în care am venit, doar că am venit la liceu, cu alte gânduri decât dumneavoastră viitorii elevi, cu alte gânduri adică cu gândul de a învăţa. Acum este altfel, acum încerc să învăţ pe alţii. Mă bucur foarte mult că aţi venit să vă arătăm, în primul rând, ce putem face aici, cele mai multe lucruri care le aud şi acum când sunt în Mătăsari şi le auzeam şi înainte de a veni în Mătăsari, auzeam asa:”e Mătăsari, e mic, e la ţară-e al nostru şi suntem prea mult obişnuiţi cu el”. Părerea mea este că în momentul în care am ajuns să fac o comparaţie între liceul din Târgu-Jiu, unde am învăţat eu şi liceul de aici, am încercat să trag o concluzie: faptul că nu Mătăsariul a trebuit sa fi e etichetat astfel, ci noi ar trebui

377

să punem eticheta pe Mătăsari. Adică atâta timp cât noi plecăm de la Mătăsari, venim la Mătăsari şi spunem că ştiu asta, ştiu să fac asta, pot să fac lucruri bune, nu contează asta. Eu spun că localitatea Mătăsari este mare, eu arăt că Mătăsari este mare. Cu ce plecaţi dumneavoastră de aici? Până o să plecaţi vă urăm să veniţi, succes la examene. Numai bine!

Marilena PÂRVULESCU: Vă spun şi eu bun găsit în şcoala noastră celor care păşiţi pentru prima dată aici. Vreau să vă spun că această şcoală mai ales acum,că sunt în primul an de învăţământ şi predau religie şi română aici, spun că nu e deloc străină pentru că am făcut grădiniţa aici, clasele primare şi şcoala gimnazială aici, liceul aici, unde mi-a fost profesor de limba română chiar domnul director…(… care i-a dat nota 2 că nu a ştiut)… de nenumărate ori nota 2. Am absolvit Facultatea de Teologie–Litere din Craiova, şi iată-mă m-am întors cu emoţie la 1 septembrie printre dascălii mei de odinioară, colegă cu emoţii mari că stau la aceeaşi masă cu dânşii, în cancelarie. Vă doresc să ajungeţi o parte dintre voi în învăţământ şi poate chiar aici şi să vă bucuraţi de toate condiţiile pe care vi le oferă acest colegiu. Am găsit lucrurile schimbate, totul modernizat şi nou faţă de ce ştiam eu înainte, lucru ce înseamnă foarte mult în dezvoltarea personalităţii voastre şi în primirea cunoştiinţelor de care aveţi nevoie în viitor. Vă mulţumesc!

GENERALII GORJULUI LA MĂTĂSARI

Dumitru DĂDĂLĂU: „Distinşi invitaţi, dragi elevi, trăim astăzi un moment deosebit în viaţa acestei şcoli. Avem bucuria şi plăcerea de a primi în mijlocul nostru pe conducătorii judeţului în domeniul învăţământului la împărţirea administrativ teritorială a acestei ţări, deci începând cu anul 1968. Bucuria este cu atât mai mare cu cât în Mătăsari, noi sărbătorim în aceste momente, 115 ani de atestare documentară a primei şcoli din localitatea Mătăsari. Mai avem puţin şi facem 30 de ani de învăţământ liceal în Mătăsari. Mai avem puţin şi facem 10 ani de la înfi inţarea primului şi ultimului colegiu din ţară de la ţară, unicat în România. Suntem în preajma sărbătoririi celei de-a X-a ediţii a Fii Jilţului. Cei care ne-au onorat astăzi şi au venit aici sunt prietenii noştri, sunt colegii noştri, sunt oameni cu care de-a lungul anilor aţi avut sau n-aţi avut de-a face cu dumnealor în conducerea destinului învăţământului gorjenesc. Mi-e greu şi nu ştiu cum să încep, cu cine să încep şi despre ce să spun mai mult sau mai puţin despre toţi cei care sunt aici. Nu ştiu dacă am să fi u pe placul domniilor lor, nu ştiu dacă am să vă satisfac pe dumneavoastră, dacă am să pot să dau informaţii mai multe sau mai puţine de fi ecare dintre cei pe care îi avem invitaţi aici. M-am ostenit mult şi mi-am dorit să facem parte din această întâlnire pentru că dumnealor de-a lungul timpului peste cei 35, aproape 40 de ani au lăsat fi ecare în parte o fărâmă din

378

sufl etul lor în dezvoltarea învăţământului din Mătăsari. Fiecare în parte au contribuit cu cei care s-au rânduit în această localitate ca Mătăsariul să ajungă o unitate de învăţământ de invidiat, să ajungă un colegiu alături de celelalte instituţii remarcabile din Gorj şi din ţară. Bucuria este mare că veniţi la această aniversare. Ne găsiţi şi pe noi într-un moment prielnic, şi spun prielnic pentru că toate procentele de promovabilitate sunt peste media judeţului şi a ţării, atât la ciclurile inferioare cât şi la ciclurile superioare. Este anul în care noi am avut cele mai bune rezultate la Testele Naţionale şi la Bacalaureat. Este anul în care noi suntem evidenţiaţi în scriptele Ministerului ca şcoala europeana considerată, ca punctaj, a doua pe judeţul Gorj şi a IV-a din cele 5 judeţe ale Olteniei. Suntem şcoala care a obţinut în acest an pentru a 10-a oara cel mai mare punctaj din cele 350 de reviste şcolare participante la Concursul Organizat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Suntem şcoala în care am avut anul acesta o prezenţă remarcabila la olimpiade şi la concursurile şcolare şi la celelalte activităţi extracuriculare afi şate şi organizate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. De aceea, cred eu, că venirea dumneavoastră aici să vă întâlniţi cu cadre didactice este de bun augur şi vă spun de ce: în această şcoală, în această toamnă au venit peste 40 de cadre didactice, unii pentru prima oară în învăţământ, unii pentru prima oară în această şcoală. În al 2-lea rând, bucuria este cu atât mai mare cu cât avem posibilitatea ca dumneavoastră în timp să faceţi o evaluare perfectă asupra ceea ce a fost, este şi va fi învăţământul din Mătăsari. Vreau sa ştiţi dumneavoastră, cei care sunteţi aici că,poate o să vă surprindă ceea ce vă spun acum, dar conducerea inspectoratului nostru şcolar este prezentă cu trup şi sufl et aici. Se cunoaşte de această acţiune, domnul inspector general este la Braşov la consfătuire organizată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, domnul inspector general adjunct domnul Nanu este plecat în concediu, din localitate, iar domnul inspector general adjunct Mitescu m-a sunat la ora 10:15 că e într-o şedinţă la prefectură şi vine cu maşina inspectoratului şi să începem, să nu îl aşteptăm. Aşa că noi îi dăm drumul acţiunii şi îmi face deosebită plăcere să vă spun că la începutul formării judeţului, venind din urmă de la raion, un tânăr pe atunci din Leleştii Gorjului domnul profesor Ion Grigoroiu, care prelua în 1968-1969;1969-1970,destinele învăţământului din Gorj. Eram tudorist, la timpul acela. Tudorist înseamnă că eram elev al liceului Tudor Vladimirescu, dar veneam şi eu acasă şi mă întâlneam cu distinsul meu profesor şi cu doamna mea dirigintă Panfi loiu şi povesteam cu multă bucurie în sufl et că, în Mătăsari a fost inspectorul general Grigoroiu şi că a plecat cu o impresie extraordinar de bună despre învăţământul de aici. Cine nu l-a cunoscut şi îl vede acum să ştie că l-am cunoscut în condiţii deosebite şi l-am apreciat ca pe un distins profesor absolvent de liceu Pedagogic, absolvent de şcoli superioare de ofi ţeri, licenţiat în Litere şi Filozofi e cu „Magna cum Laude”. Este un om care a renunţat la funcţia în minister, care s-a dus în Leleşti să facă o şcoală, să facă un monument, să facă un muzeu al satului, să facă un teatru de vară, să se dedice

379

comunităţii şi dezvoltării învăţământului din judeţul Gorj. Este aici prezent împreuna cu distinsa lui soţie şi m-am bucurat tare mult că a răspuns cu amabilitate invitaţiei mele de a veni aici. Este un lucru în plus pe care aş vrea să vi-l spun şi vă rog frumos să nu vă supăraţi. Dacă omul, profesorul şi generalul Grigoroiu este prezent astăzi aici, numele dumnealui va dăinui de-a pururi pentru faptul că lasă în urmă cu distinsa doamnă două fete pe care le-am cunoscut, amândouă doctoriţe, una care a condus direcţia sanitară din Gorj prin ajutorul căruia am înfi inţat dispensarul medical din C. T. Mătăsari şi ce-a de-a doua care este soţia doctorului Sandu care au la rândul dumnealor fete care sunt de-o seamă cu fetele mele. Acesta este omul, domnul Grigoroiu. La conducerea judeţului a urmat domnul profesor Romanescu Vasile, care cu câteva zile în urmă a avut un accident care l-a ţinut la pat. Şi unul şi altul, veterani de război au fost în cel de-al II- lea război mondial, acum îşi duc în tihnă şi în linişte tinereţea minunată. L-am văzut de mai multe ori, mi-am făcut timp şi cale să ajung în casă domniei sale. L-am întâlnit, l-am găsit dejgheunând la porumbi să dea boabe la găini. Mi-a dat cu mânuţele dumnealui miere de albină şi fragi să mănânc şi asta a fost cea mai mare satisfacţie pentru că i-am deschis poarta, şi i-am deschis-o cu un alt mare om al învăţământului, directorul inginer Cazan care a pus bazele liceului Nr. 2 din Tg-Jiu. Domnul Cinteză Emanoil a lucrat în funcţia judeţului ca un om distins, un cancelar desăvârşit, un bun specialist în materia cunoaşterii legislaţiei şcolare. Oricine va cerceta evoluţia învăţământului în Gorj va găsi în toate hârtiile, şi va spune despre semnătura frumoasa a domnului Cinteză. Cred că cea mai mare bucurie pentru dumnealui pe care o împarte în doua: una e că deşi singur de 10 ani a reuşit totuşi să revină la viaţa pe care a avut-o. Acum doua sau trei săptămâni a făcut o operaţie la ochi şi la chemarea mea, a venit în Mătăsari să se întâlnească cu dumneavoastră. Are şi dânsul tot două fete care sunt în Canada şi care îi aduc cea mai mare satisfacţie a vieţii pentru că îl ştiu că trăieşte. Şi ca să plec de la momentul solemn, domnule Cinteză, mi-a trecut azi – noapte prin cap că în 1977 a venit o brigadă a Ministerului condusă de vestita Mocanu şi dumneavoastră împreună cu domnul Romanescu aţi venit şi mi-aţi spus ajută-ne să trecem peste valul acesta şi aţi plecat. Atunci am avut posibilitatea să controlăm oameni care nu mai sunt. Unul este Cornel Andriţoiu, unul este Nicolae Dică, unul este Vasile Dumitrescu şi mă opresc aici. Au fost mai mulţi, problema e aşa: ne-am dus şi aici vreau să ajung, ne-am dus la Motru şi cel care coordona brigada directă, Guţă, profesor Guţă era director cu Ursu şi îi spun: domnule general păi sunt directorii noştri, ce mi-a spus mie domnul Cinteză atunci: Auzi, eu să ştii că nu prea am de-a face cu directorii, “cum domne’ nu ai de-a face cu directorii, domnul general spune: eu cunosc directorii după documentele care mi le trimit. Reţineţi aici: pentru mine, un director este bun dacă mie îmi trimite raportul cum trebuie şi eu stau vertical în faţa Ministerului. Eu cunosc scrisul lui Panfi loiu de la Mătăsari. Eu cunosc scrisul lui Priescu de la Teleşti, cunosc scrisul lui Vasilescu

380

de la Ţânţăreni”, şi mă opresc aici. Iată episoade care te fac să porţi respect pentru un om deosebit care la 88 de ani, datorită prietenilor noştri, conjuncturii în care suntem la ora actuală, a venit la Mătăsari şi şi-a făcut timp să se întâlnească cu prietenii noştri. Vine o vreme, după vreme şi apăru doamna Băviţa Elena, Dumnezeu s-o ierte, cea care a intrat aici şi dumneavoastră aţi intrat în şcoală aici, nu e bine să vorbim despre morţi, dar asta este şi s-a căţărat peste aceste trepte ca să intre să se termine liceul acesta mai repede şi a venit timpul domnului Mărtoiu Mihail. Domnul Mărtoiu, care este colegul nostru născut în ’41 cu şcoală la nr. 4, facultate la Bucureşti, cu trecere prin Zimnicea, prin Măgurele ajuns la Cărbuneşti, la Rovinari, la Tg-Jiu, inspector general, conduce bine activitatea împreună cu alţi colegi care sunt aici si ajunge în fi nal să vină să ne pregătească elevii noştri. Făcură revoluţia şi frâiele judeţului sunt luate de domnul profesor Lica Ion, pe care îl cunoscusem în liceul 3, la Ecaterina Teodoroiu era cotat ca unul dintre cei mai buni profesori de matematică, bun comandant pentru apărarea patriei şi ajunsă inspector general. V-am spus şi vă mai spun şi aici: Deşi nu ştie, a semnat actele şi a făcut cabinetele de Matematică, Franceză, Română şi Fizică pe semnătura dumnealui. Banii i-am luat din altă parte. Am lucrat frumos cu dumnealui, ne-a ajutat, ne-a sprijinit, a venit după aceea şi a lucrat la cadre şi este parte din conducerea judeţului cel care a avut curajul să îi înfrunte pe alţii şi să spună: Dădălău la Mătăsari a făcut cea mai bună lucrare privind încadrarea profesorilor în instituţiile de învăţământ din localitate şi cu asta domnule Lica, să vă dea Domnul sănătate şi vă spun ce v-am spus şi alaltăieri, că i-am cunoscut satul Purcaru unde am gustat cel mai bun vin pe care l-am băut eu în Gorjul acesta. Trecem cu aceeaşi plăcere şi vorbim despre domnul profesor universitar Ion Chiriac, născut în Bălăceştii Gorjului. În ’44 absolvent de facultate la Timişoara, unul din pilonii de bază ai învăţământului universitar din Gorj, cel care a ţinut cu tot morţişul ca subinginerii să fi e piatra de temelie a actualei universităţi Constantin Brâncuşi. A fost şi rămâne mândria Gorjului ca şi cei doi profesori de matematică, şi dumnealui la timpul respectiv era primul doctor de matematici din Gorj care a reprezentat Judeţul Gorj la „Cel mai bun câştigă” şi să menţină tradiţia în Gorj a fost nevoit să facă naveta la Craiova să înveţe studenţii din Craiova carte, vreau să reţineţi că am încercat să găsesc un moment prielnic pentru fi ecare în parte. Domnul inspector Gheorghe GĂMĂNECI conduce pentru mulţi ani activitatea de la nivelul judeţului. Cred că este cel mai longeviv dintre toţi şi cred că a fost unul dintre apropiaţi de seamă ai Mătăsariului. Îmi povestea la un moment dat că-şi aduce aminte cu plăcere că dormea în Mătăsari în una din cele 2 camere ale primăriei, se întâlnea cu domnul Panfi loiu şi cu fratele meu şi puneau la cale dezvoltarea învăţământului liceal din Mătăsari.

Ca şi ceilalţi distinşi domni are cu ce se mândri. Să-ncep din Roşia-de- Amaradia cu un cabinet de biologie, care-i poartă numele şi aşa a rămas, să te duci la coasă la Piţic să te găsească domnul LUNGAN şi domnul MĂRTOIU şi

381

apoi la Tg-Jiu să vii să vorbim de treabă şi să ne ducem împreună şi să cumpărăm iarbă şi să mâncăm struguri din bolta de vie, să facem zilele Învăţătorilor la Tg-Jiu şi Sărbătoarea Fiilor Jilţului la Mătăsari, sunt atâtea lucruri frumoase care ne leagă. Dar acum aveţi în faţa dumneavoastră pe prodecanul facultăţii. Iată nici eu n-am ştiut până acum 2 zile de prodecanul facultăţii de inginerie din cadrul Universităţii Constantin Brâncuşi, alături de directorul centrului de perfecţionare a pregătirii cadrelor didactice cu care am parafat împreună un parteneriat care urmează de acum înainte pe programul Phare 2004. Deci cele 32 de cadre care vor urma cursurile în perioada următoare vor avea de-a face cu domnul profesor CHIRIAC şi cu domnul prodecan Gheorghe GĂMĂNECI. Eu cred că ştiindu-vă programul încărcat, ar fi bine să vă adresaţi colegilor mei, din dorinţa de a ne perfecţiona şi de a ne pregăti de a face faţă situaţiilor neprevăzute care urmează în învăţământul românesc. E vorba de asigurarea calităţii, e vorba de găsirea soluţiilor pentru a avea ceea ce ne trebuie pentru a merge mai departe şi aceasta nu se poate face decât cu cadre didactice bine pregătite şi cu elevi care sunt frumoşi, deştepţi, iscusiţi şi care să înveţe carte. Vă mulţumesc că aţi venit!

Ion GRIGOROIU: Mult stimat auditoriu, vă rog să-mi îngăduiţi să mă alătur şi eu cu tot sufl etul la sărbătoarea şcolii dumneavoastră, pe care, îmi amintesc bine cum am lăsat-o acum 39 de ani în urmă şi vă rog să mă credeţi, pur şi simplu mă uimesc paşii formidabili pe care i-a făcut această şcoală. Este îndeobşte cunoscut faptul că istoricii noştri au concluzionat că existenţa poporului român aşezat în calea greutăţilor este un miracol, este o enigmă. Parafrazând acest adevăr şi păstrând desigur proporţiile, eu afi rm, fără a exagera că progresele formidabile ale şcolii din Mătăsari, constituie pentru mine un miracol, este o adevărată enigmă. Miracolul, adică minunăţia îşi găseşte explicaţie în frumoasele tradiţii ale şcolii din Mătăsari, care a avut norocul să aibă dascăli ai locului, capabili, devotaţi procesului de învăţământ. Aş remarca, în acest sens, pe redactorii BĂLEANU şi pe inimosul pedagog desăvârşit, PANFILOIU Costică, care au ridicat mult prestigiul şcolii şi al comunei. A doua expediţie a miracolului o constituie faptul că la pensionare, gazda veche a scolii a fost înlocuită cu foşti elevi ai acestora şi ei bine pregătiţi profesional, cu dragoste de şcoală să realizeze ceva. A treia explicaţie e că liceul şi apoi Colegiul Mătăsari a avut marele noroc de un director inimos, capabil, bun manager, exemplu pentru subalterni, care a ştiut să atragă şi să folosească la maxim avantajele pe care le oferă întreprinderea minieră. A ştiut să atragă cadre didactice valoroase, apelând şi la pensionarii care au ridicat prestigiul şcolii, cu toate excepţiile pe care le-a căutat şi le-a expus.

Colegiul Mătăsari continuă a fi pentru mine o enigmă, prin faptul că într-o perioadă istorică, atât de scurtă a reuşit să se numere printre cele mai dotate şcoli, nu numai din Gorj, ci şi din întreaga ţară, să fi e acum printre colegiile fruntaşe privind rezultatele la învăţătură, lucrând cu aproximativ 1800 de elevi şi 120 de cadre să aibă o revistă premiată pe ţară să se mândrească cu o sumă de

382

absolvenţi ajunşi în posturi mari. Enigma nu mai este enigmă, când ne gândim la marele adevăr exprimat poporului nostru, când zice: „Omul sfi nţeşte locul!”, iar directorul şi cadrele de aici au sfi nţit locul acesta.De aceea, acum la ceas festiv, aduc din adâncul sufl etului meu mulţumiri colectivului didactic al Colegiului care-l înconjoară pe director şi-l ajută în strădaniile sale, uneori supraomeneşti. Urez tuturor dascălilor mătăsăreni şi elevilor lor viaţă îndelungată cu sănătate, să ajungă şi să depăşească cu bine şi cu rigurozitate cei 85 de ani pe care îi am eu acum. Le urez cât mai multe succese la scoală şi în familia lor. Să trăiască, la mulţi ani!

Emanoil CINTEZĂ: Stimaţi ascultători, n-am scris cele ce voi spune, dar mă voi trudi să fi u înţeles de către dumneavoastră şi în acest mod. Am intrat în al 89-lea an de viaţă, „bătuţi pe muchie” cum zice românul. Am acumulat multe, am văzut multe, atât bune cât şi rele şi nu regret nimic din ce am făcut în viaţa mea. Anii-s grei şi te apasă… Când am fost invitat de domnul director, nu ştiam ce să hotărăsc, dar m-am gândit că totuşi merită să particip la această festivitate. Discutam, în timp ce ne prezenta domnul director unitatea că, dacă n-aş fi venit aş fi pierdut mult din ceea ce am văzut şi am cunoscut în cei 88 de ani. Eu am cunoscut multe unităţi de învăţământ. Am stat în Canada o lună de zile în 1983 şi m-a interesat problema învăţământului. Că sunt cu mult mai departe de noi, e adevărat, dar condiţiile materiale care dictează, am observat că au dictat cu desăvârşire şi în unitatea dumneavoastră. Ce pot să spun, am vizitat multe şcoli în judeţ, am fost la inspectoratul judeţean, dar mă pronunţ şi susţin şi am ferma convingere că unitate deosebită cum este liceul Mătăsari –aşa cum se sublinia adineauri- sunt puţine în Gorj –poate că nu există niciuna- sunt puţine în ţară şi poate că rivalizează şi cu ale ţări. Trebuie să ştiţi că le spunem tovarăşilor mei de discuţii şi de drum, din unitatea dumneavoastră, că aici am intrat în altă lume, cum zicea un poet „cu alte raiuri, cu alţi zei” şi asta datorită tot oamenilor de sufl et; cică, dacă nu pui sufl et în ceea ce faci, degeaba încerci să mai faci pentru că nu vei reuşi niciodată. Eu am absolvit ASE-ul în 1950, după ce am venit de pe front. Mi-am lăsat soţia şi copiii în sat de munte şi m-am dus la facultate. Am fost repartizat consilier la Combinatul Hunedoarei şi am renunţat pentru a reveni în învăţământ ca dascăl; mi-a plăcut încă de când eram pe băncile şcolii. De aceea susţin că dumneavoastră aţi făcut lucruri atât de deosebite, atât de mari. E greu să le găseşti în altă parte, De aceea mă alătur celor spuse de domnul Grigoroiu şi vă felicit pentru ceea ce aţi realizat. Consider că veţi realiza şi mai multe pe viitor, căci pentru un dascăl, cea mai mare satisfacţie este să priveşti în urmă şi să vezi că n-ai trăit degeaba. Ca să nu mai lungesc discuţia, vă felicit pentru ceea ce aţi făcut dumneavoastră, vă urez în continuare succesuri şi mai mari pentru că ţara asta are nevoie mai ales de condiţii, de oameni bine pregătiţi, care să-mi fi e cu iertare că mă pronunţ, dar se găsesc cam rar. Vă doresc succes şi să ajungeţi bătrâni ca noi!

383

Mihail MĂRTOIU: În primul rând vă spun sincer că sunt plăcut impresionat şi în acelaşi timp onorat că mă afl u la masă cu aceşti oameni, profesori de frunte ai judeţului Gorj, cu care am lucrat de-a lungul vieţii, fi e ca subordonat, avându-l alături pe domnul Cinteză şi ca director de liceu şi ca inspector general al Inspectoratului Şcolar, pe poziţii diferite. Împreună am învăţat să distingem lucrurile frumoase şi luminoase de lucrurile urâte şi întunecate. Cei doi seniori „plini” pe atunci, zic eu –de iubire a neamului au ştiut temporar şi au putut să înfrăţească condeiul şi abecedarul, să apere valorile tradiţionale, spirituale, culturale şi istorice ale neamului, să nu lase patrimoniul care trebuie păstrat şi nici statutul de dăscălie. Vă spun, întâlnirea cu dânşii, dintotdeauna mi-a dat emoţii. Multe lucruri am învăţat de la dânşii şi am încercat să le aplic; sigur, nu mi-au ieşit întotdeauna, fi ind şi diferenţe de temperament,de experienţe sau de alte naturi. Dar, prin ce s-a zidit aici la Mătăsari, de iscusiţi şi de talentaţi dascăli şi profesori, se poate scrie o carte de istorie, o carte de istorie în care vedem drept patrimoniu care trebuie păstrat şi rămâne acest statut de dascăl şi de om, pentru că, dacă în producţie şi în sfera productivă, contează foarte mult şi determină baza materială când zic că în învăţământ baza materială şi dotarea, oricât de mare ar fi , dacă nu sunt oameni şi dascăli devotaţi până la sacrifi ciu faţă de meserie, faţă de profesia pe care şi-au ales-o, tot degeaba. Din cauza asta, sistemul de învăţământ este un sistem dinamic şi zic eu, faptul că este eterogen nu e determinat neapărat de baza materială ci în buna măsură de calitatea dascălului. De ce m-am întors aici, după pensionare? Domnul director m-a prezentat ca fi ind din cei care am lăsat câte o fărâmă din sufl etul nostru aici; ori că m-am întors sa-mi recuperez fărâma de sufl et sau s-o îmbogăţesc. M-au bucurat aprecierile domnului inspector general tare mult şi îmi vine să cred că au înţeles şi mai bine de ce mi-am dorit să vin şi să lucrez aici, în cadrul Colegiului Mătăsari, dar vreau, aşa ca o paranteză, vă spun că am lăsat aici, când eram inspector general o fărâmă de sufl et, am lăsat şi o fărâmă de maşină, domnul Ion Dădălău poate să vă confi rme, venind aici să constat stadiul în care erau lucrările, să pot sprijini în continuare ridicarea acestui edifi ciu de cultură, am parcat la şcoala 2 şi am venit împreună cu domnul Ion Dădălău, să vedem şi să analizăm ce s-a mai făcut pe vremea aceea.

Constatând cu mare plăcere, în duminica şi sâmbăta premergătoare, cadrele didactice de aici au făcut muncă patriotică şi descărcaseră cărămidă, au efectuat şi alte munci gospodăreşti necalifi cate spre a ajuta şi funcţiona construcţia. Când m-am întors, am găsit maşina tamponată, lovită, am mers cu domnul Ion Dădălău la poliţie ca să iau dovadă. Rugându-l pe şeful postului din poliţie să încerce să-l găsească pe cel vinovat să mă ajute la despăgubire, la care mi-a spus că dumneavoastră ştiţi câţi sunt în Mătăsari fără carnet de conducere şi cu asta am încheiat episodul pe care am vrut să vi-l relatez. Eu mă simt bine şi dumneavoastră aţi fost motivele pentru care eu mă simt bine în colectiv, şi am dorit să vin în continuare să lucrez aici şi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a mai dat putere

384

pentru acest lucru, sigur,nu ştiu, dacă am venit aşa cu un certifi cat de clemenţă al Inspectorului Şcolar, dar oricum aprobarea cred că am şi avut-o. Vă spun încă o data, eu sunt deosebit de încântat, vin cu plăcere la şcoală şi mă uit cu satisfacţie, cu apreciere la conducerea unităţii de învăţământ, la directorul Dumitru Dădălău care face sacrifi cii enorme pentru a păstra faima acestei unităţi de învăţământ şi de a ridica tot mai sus aprecierile vrând nevrând. Fie că ne convine fi e că nu, sunt convins că se apreciază faptul şi că se lucrează în această instituţie de învăţământ care încet, încet şi-a făcut loc în elita unităţilor de învăţământ liceale, cu drag şi cu sârguinţă. Vă mulţumesc!

Domnul Ion LICA: Ce pot să remarc, toate acestea au un numitor comun, munca. Munca omului pornind din copilărie şi aşa mai departe. Toţi de aici şi probabil mulţi alţii sunteţi de pe meleaguri de la ţară. Ne-am născut la ţară, am crescut la şcoli, vorba aceea eu am pornit de la şcoala primară simultan aşa am învăţat in clasele I –IV, apoi la gimnazială mai la centru, unde se adunau toţi de la sate, în fi ne. O ambiţie personală pe care mi-au satisfăcut-o părinţii, am mers la liceul Carol din Craiova unde actualmente este fi ul meu profesor de informatică, facultatea la Bucureşti am venit tot de pe meleaguri aproape natale. Prima dată la Baia de Aramă, pentru că era singurul post vacant la liceu din acea zonă şi am avut pretenţia să iau post la liceu. După aceea, am ajuns în Tg. Jiu şi în mare parte, de aici în continuare le-a spus domnul Dădălău. Poate nu ştim unde ne va arunca viitorul, eu practic mă apropii de pensie, chiar dacă sunt născut în 47, dar încet, încet ne apropiem şi eu şi alţii. Copiii de lângă noi plecaţi, băiatul la Craiova, fetiţa în Bucureşti, ne vom duce după ei, poate ne vom duce spre ţară, oricum evoluţia în viaţă, zic eu că este legată de unele lucruri care schimbă destinul, oameni buni. Chiar dacă, spun sincer, când terminam liceul eram sigur, hotărât să dau la medicină, n-am ajuns, am ajuns profesor de matematică. Asta a fost situaţia respectivă. Sunt conjuncturi în viaţa fi ecărui om, conjunctura căsătoriei şi atunci este o legătură clară, domnule, am nimerit bine sau mai puţin bine într-un anume punct de vedere, important este să fi e înţelegerea familiei, deci ce este de remarcat în toate aceste, munca de care spuneam început şi-a spus cuvântul, munca tuturor, munca şi a elevilor si a cadrelor didactice, a conducerii care s-a zbătut în perioada foarte lungă de timp şi se vede realizarea. Nu degeaba, domnule director au venit aici şi alţi miniştri, au venit şi au văzut, au popularizat multe zone. Fiecare dintre ei au văzut multe şcoli, ce este drept şi domn inspector a fost în altă ţară de exemplu în Moscova, unele mai puţin bine dotate, altele mai bine dotat, depinde şi de calibrul acelei şcoli, adică şi de cum se investea în ea, în mai multe zone şi în mai multe domenii, de exemplu în domeniul militar se investea foarte mult în Moscova, era Academia de Război din Moscova, celebra. Această muncă se vede clar. Ceea ce vă doresc la toţi este să fi ţi sănătoşi, să vă gândiţi,când veţi termina,la zonele de unde aţi provenit, în special cu drag la cadrele didactice care v-au format şi pe urmă să vă realizaţi în viaţă. Ne bucurăm foarte mult şi când ne

385

întâlnim cu generaţiile de elevi la 10 ani şi să vedem ce au reuşit fi ecare în parte. Nu demult, acum vreo trei săptămâni, am avut un asemenea prilej de a participa la o întâlnire a elevilor unei generaţii de acum 10 ani şi i-am găsit foarte bine realizaţi, aşa vă doresc la toţi pentru dumneavoastră, pentru copii.

Ion CHIRIAC: Stimaţi colegi, domnule inspector general, am într-adevăr oarecum emoţii pentru faptul că prima zi de şcoală, ca profesor, bineînţeles am făcut, având ca mentor general, atunci inspectorul de Cărbuneşti, domnul Cinteză şi prima întâlnire cum erau atunci, se făceau înaintea începerii anului şcolar propriu-zis, venind de pe băncile unei facultăţi, mai revoluţionar, am prezentat nişte lucruri care mi se păreau mie că nu sunt prea bine la momentul acela, inspector-şef era domnul Ciocârlei, pe care-l cunoşteam, că făcusem facultatea la Timişoara. Mi-au spus colegii că eram foarte îndrăzneţ. Bineînţeles că le-am replicat la toţi, orice inspector o veni să vină la clasă şi atunci stăm de vorbă la clasă, dacă are de comentat ceva atunci când îmi fac meseria asta. Acest crez să ştiţi că m-a coordonat să zic aşa de-a lungul activităţii mele care şi ea este de vreo 40 de ani încheiaţi anul acesta. Din `67 sunt profesor, evident ca să trec succint aşa cum a zis şi domnul director Dădălău, primii cinci ani i-am făcut la liceul din Novaci, am fost şi elev la acest liceu, apoi ca profesor următorii 17 ani la Universitatea din Craiova, liceul din Novaci, după aceea la Universitatea Constantin Brâncuşi. Am un obicei, atunci când trec pe undeva şi mi s-a spus asta de la inspectorul general că observ anumite lucruri şi ce am observat la dumneavoastră, vreau să pun în aplicaţii acum ca administrator al unei localităţi, sunt şi primarul Novaciului şi am obţinut pentru liceu un fond de aproape 1 milion de euro pentru campus şcolar. Dorinţa mea este să am un amfi teatru cel puţin la fel de frumos ca al dumneavoastră. E prima mea dorinţă pe lângă altele pe care trebuie să le facem în liceu care are şi el o vechime de aproape 50 de ani şi nu s-a investit absolut deloc, în plus pot spune că din bugetul localităţii mele, o treime, în fi ecare an de când sunt primar o aloc învăţământului. Pentru că îmi dau seama cât de important este să avem asigurate şi condiţiile materiale pentru copii, dar şi pentru profesori pentru că mulţi fac naveta şi trebuie să le plăteşti deplasarea pentru că aşa e corect şi legislativ şi omeneşte. Eu sunt singur că şi la dumneavoastră colectivul este foarte unit, foarte numeros şi de aici pot să vă felicit conducerea liceului pentru faptul că poate păstra un colectiv unit la un număr atât de mare de profesori, pentru că unde sunt mulţi,părerile sunt diferite şi coordonarea trebuie făcută cu iscusinţă. De aceea, eu sper, şi într-o colaborare foarte bună cu dumneavoastră, cu profesorii care sunt la liceu prin programul pe care l-am lansat şi sperăm să fi e aprobat de Ministerul de Învăţământ. Sunt aproape sigur ca programul va trece. Vă felicit pe dumneavoastră toţi, pentru că un director nu poate face prea multe dacă nu este şi ajutat. Îi doresc conducere operativă şi bună şi în continuare, chiar dacă mai intervin şi astea politice pentru că trebuie să apreciem oamenii care lucrează şi fac lucruri deosebite. Vă doresc

386

sănătate la toţi şi să facem pentru şcoala românească să rămână tot acolo sus unde a fost, chiar dacă condiţiile încep să ne apropie de şcoală europeană, care din punct de vedere material stă mai bine, dar intelectual eu mă îndoiesc, şi am relaţii cu mai multe şcoli din Europa. Eu sper ca noi să ne păstrăm învăţământul cât se poate, nu tradiţional aşa cum îl aveţi dumneavoastră, modernizat dar cu posibilităţile de dezvoltare intelectuală a copiilor noştri care prin naştere, provenind dintr-un neam latin avem mai multă sclipire decât alţii. S-o păstrăm, s-o valorifi căm în interesul viitor al copiilor noştri.

Gheorghe GĂMĂNECI: Eu aş începe prin a vă mulţumi sincer, domnule director pentru această invitaţie şi pentru această iniţiativă şi vreau să vă spun că tot ce s-a spus aici, aceste cuvinte m-au mişcat extraordinar de mult şi acum am şi gândul şi sufl etul inundate de această emoţie fi rească a marcării acestui moment de a ne reîntâlni cu oameni de marcă ai învăţământului gorjean şi nu în ultimul rând poate că aş trece pe primul rând să mă reîntâlnesc cu dumneavoastră, elevi şi cadre didactice ale acestui minunat locaş de cultură unitate de învăţământ de prestigiu nu numai în Gorj, dar şi în ţară. Am început activitatea într-o localitate destul de îndepărtată, nu din punct de vedere teritorial, ci din punct de vedere economic şi social al Gorjului. Aceasta a fost şansa, pentru că repartiţia se făcea la nivel de ţară şi erau doar două posturi: Slivileşti şi Roşia de Amaradia, o localitate care se afl a în preajma localităţii Bumbeşti. A fost greu, extraordinar, incredibil aş putea spune, pentru că am trăit primele momente şi primele emoţii ale primei inspecţii, când microbuzul trecuse pe lângă această unitate de învăţământ unde era o butie mare de vreo 20-30 de cazane, şcoala era pe roşu şi ei au crezut că le vând alcool. Am revenit şi am avut această experienţă a primei mele evaluări din cariera de dascăl când inspectorul, profesorul Ţârcă, o exigenţă în ceea ce priveşte activitatea la clasă; m-a introdus la prima oră şi într-adevăr, am avut cel mai frumos laborator pe care l-am făcut prin forţe proprii, am rămas surprins.Vreau să vă spun că, în viaţă există multe momente; am adunat şi eu în cămara sufl etului meu multe amintiri care mi se constituie în acest patrimoniu personal, de care îmi aduc aminte cu mare plăcere. Multe dintre ele se schimbă odată cu trecerea timpului. Am întâlnit şi oameni minunaţi care marchează destinul. Vă mărturisesc sincer, că tot ceea ce vă spun m-a menţinut în acestă perioadă. Cel mai mare moment extraordinar care m-a marcat în mod deosebit, a fost după 1989 când inspectorii se alegeau de cadrele didactice de specialitate şi directori şi intr-adevăr, am fost printre puţinii care au rămas şi după 1989, la propunerea regretatei profesoare-directoare Dragomir, cu o unanimitate de voturi, am rămas şi după această perioadă care a fost o perioadă de răscruce în cariera şi în activitatea mea. Sunteţi unitatea cu cel mai mare efectiv din tot judeţul. Aţi devenit colegiu. Îmi amintesc că am fost martor ocular cînd l-am adus pe ministrul Marga. Era din partea convenţiei cu domnul Mischie pe scenă. Vreau să vă spun că sunt lucruri extraordinare. De-a lungul vremii, învăţământul a avut şi umbrele sale,

387

iar acum, traversăm o perioadă de acest gen. Citeam acum două zile într-un ziar, de profesorul Dădălău că are cel mai mic califi cativ acordat directorilor de unităţi din Gorj şi mi-am făcut o cruce şi mi-am zis:”Doamne, cred că am întors pagina!” Pagina era cu susul în jos. Afi rmaţia nu ştiu de unde a venit, dar mi s-a părut aşa de necredibilă şi, dacă nu vom decanta lucrurile şi valoarea nu va fi pusă acolo unde este, nu vom respecta efortul şi strădania unor oameni de sufl et. Niciodată dascălul nu şi-a pus problema cât ia pe oră când a trecut pragul clasei. El a ştiut care îi este misiunea cu această ocazie a profesiei de dascăl. Sperăm să regăsim acest echilibru. Încă o dată vă mărturisesc sincer că am fost plăcut impresionat de ce s-a produs aici. Le doresc distinşilor noştri colegi o viaţă lungă, să le dea Dumnezeu sănătate şi să se bucure de toate rezultatele muncii de până acum, chiar dacă uneori această artă a vieţii este umbrită de unele suferinţe. Dumneavoastră, elevilor, să vă bucuraţi de aceste bucurii ale vârstei, pentru că nu vă veţi mai întâlni cu ele, dar tot atât de adevărat este să ştiţi că există şi foarte multe obligaţii. Acum trebuie să vă puneţi dorinţele şi să le realizaţi şi să nu uitaţi „Cartea este ca omul!”. Are valoare mare oriunde şi oricând, indiferent de vreme. Vă urez cele mai frumoase gânduri. Sunt om cu experienţă şi am considerat că este bine să o valorifi c. Am scos aceste două volume: „Şcoala gorjeană în contextul Învăţământului Românesc” şi „Istorie şi profesionalism” în care sunt o serie întreagă de date, fapte, oameni, idei, evenimente care au marcat de-a lungul vremii şcoala gorjeană şi au avut posibilitatea de a adăuga ceva, de a clarifi ca ceva. Prin cuvântul tipărit, am considerat că e bine să rămână pentru generaţiile următoare această experienţă didactică din şcoala gorjeană. Vă mulţumesc!

Dumitru DĂDĂLĂU: Vreau să vă mărturisesc în modul cel mai sincer că sunt profund marcat de modul în care a decurs această întâlnire de sufl et şi că fi ecare dintre noi am avut ce învăţa de la înaintaşi şi că în perioada următoare să ne dea Dumnezeu zile la toţi să ne luptăm cu viaţa şi să facem ce au făcut dumnealor până acum. Sunt fericit că trăiesc alături de dumneavoastră. Vă asigur că şcoala va fi pe mâini bune. Vă mulţumesc!

Redacţia

LA MĂTĂSARI, “ZILELE LICEULUI”

În perioada 1-19 octombrie a.c. la Colegiul Tehnic Mătăsari se desfăşoară un complex de manifestări culturale, ştiinţifi ce, educative şi re creative în care sunt angrenate atât cadrele didactice cât şi elevii acestei prestigioase unităţi de învăţământ din mediul rural. Din programul activităţilor, pus la dispoziţie prin amabilitatea directorului Colegiului, dl. prof. Dumitru Dădălău am reţinut: sesiuni de referate şi comunicări ştiinţifi ce, întâlniri cu personalităţi marcate ale

388

Gorjului, lansări de carte, simpo zioane, consfătuiri şi mese rotunde. Vor avea loc seri de poezie, discoteci în aer liber, Balul bobocilor, Carnavalul copiilor, Parada tinereţii – manifestări dedicate, în exclusivitate tineretului studios din Mătăsari... Printre activităţile sportive amintim întrecerile de baschet, şah, fotbal (Cupa Liceului şi Cupa Satelor), Crosul tineretului, ş.a. Programele artistice vor fi susţinute de Ansamblurile Artistice “Doina Gorjului” şi “Maria Lătăreţu” din Tg-Jiu, formaţiile artistice din Dragoteşti, Negomir şi Tismana.Zilele de sărbătoare la Mătăsari se vor încheia cu cea de-a zecea ediţie a “Fiilor Jilţului”, programată pentru 20-21 octombrie.

M. BECHERETE, Gorjeanul, 13 oct.2007

SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUIEdiţia a X-a

În a doua decadă a acestei luni se va desfăşura, la Mătăsari, ediţia a X-a a sărbătorii dedicate Fiilor Jilţului. Astfel, sâmbătă şi duminică – 21 şi 22 octombrie –, vor avea loc manifestări dintre cele mai variate, menite să marcheze acest eveniment anual. Din program face parte şi o adunare festivă, o întâlnire între conducătorii politici şi cei industriali ai judeţului cu parlamentarii de Gorj, precum şi spectacole prezentate de Ansamblurile artistice “Doina Gorjului”, “Maria Lătăreţu”, “Tisa” din Tismana, “Fluieraşii” din Negomir şi Dragoteşti şi Taraful “Rapsozii Gorjului”. Sărbătoarea Fiilor Jilţului, ediţia a X-a este organizată de Colegiul Tehnic Mătăsari, împreună cu Fundaţia şi revista “Murmuru Jilţului”. Din ciclul momentelor dedicate la această ediţie a fi ilor Jilţului, mai fac parte şi focul prieteniei, o gală de box, carnavalul tineretului, hore populare, dar şi slujbe religioase în toate bisericile din Mătăsari. A doua zi a sărbătorii Fiilor Jilţului din acest an va avea loc şi Ziua recoltelor bogate, când se va face inventarul hambarelor, număratul bobocilor şi agape câmpeneşti.

Talida Stănică, GORJ DOMINO, Nr. 453, joi. 04. X.2004

SĂRBĂTOAREA „FIILOR JILŢULUI” LA MĂTĂSARI - EDIŢIE JUBILIARĂ

Devenită tradiţie, Sărbătoarea „Fiilor Jilţului”, organizată de Colegiul Tehnic Mătăsari, Fundaţia şi Revista „Murmurul Jilţului”, ajunsă la cea de-a zecea ediţie, jubiliară, a debutat zilele trecute cu un amplu program de manifestări, sub genericul „Zilele liceului la Mătăsari”.

389

În cadru festiv, în Amfi teatrul Colegiului, recent dat în folosinţă în condiţii europene, au avut loc Consfătuiri între Consiliul Elevilor şi Consiliul Părinţilor, recitaluri de muzică şi poezie, Sesiuni de referate, Concursuri literare şi distractive ş.a. Dintre acţiunile cele mai de succes, amintim Dezbaterea „Pentru un învăţământ de calitate” – o întâlnire a directorului Colegiului, prof. Dumitru Dădălău cu profesorii debutanţi, Simpozionul „Simbolismul românesc”, Consfătuirea – dezbatere „Parteneriat şcoală-familie”. În fi ecare seară, se organizează discotecă pentru tineret în aer liber, elevii şi tinerii din Mătăsari putându-se bucura de avantajele unor echipamente audio performante.

În săptămânile următoare, acţiunile vor continua cu manifestări la fel de ample dintre care ies în evidenţă întâlnirile cu autorii de carte sub genericul „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris”, o întâlnire de sufl et cu dascăli de seamă ai învăţământului gorjean „ GENERALII GORJULUI”, parteneriatul „Preparation of full proposal and management of european education projects” Colegiul Tehnic Mătăsari – Nicosia, Cypru, Teatrul de păpuşi, Proiectul educaţional „Limba noastră strămoşească”. În fi ecare zi, până sâmbătă, 20 octombrie, vor avea loc concursuri literare, distractive şi sportive, Sesiuni de referate, Simpozioane-Dezbateri pe diferite teme. Dimineaţa de toamnă de 20 octombrie, va debuta cu o Paradă a tinereţii, după care va urma întâlnirea cu conducătorii politici şi admninistrativi ai judeţului şi cu parlamentarii de Gorj, vizitarea Muzeului Jilţului şi a Colegiului, lansarea nr. 43 al revistei „Murmurul Jilţului”, programe cultural-artistice şi spectacole prezentate de Ansamblurile Doina Gorjului şi Rapsozii Gorjului, Maria Lătăreţu Tisa din Tismana, Fluieraşii din Negomir şi Dragoteşti. Seara va culmina cu o Retragere cu torţe, Focul prieteniei, Carnavalul tinereţii, Miss, Majoratul tinereţii, Hore populare şi discotecă în aer liber.

Fiind o ediţie jubiliară, această cea de-a zecea ediţie a Sărbătorii „Fiilor Jilţului”, va aduna toată sufl area de pe cele 7 văi ale Jilţului, într-o întâlnire de sufl et, prilej de distracţie şi bucurie, devenită, de-a lungul vremii, istorie locală.

Vă aşteptăm cu drag, să petrecem împreună!

Alin DOBROMIRESCU, Timpul, nr.40/05-11 oct.2007

ZILE DE SĂRBĂTOARE LA MĂTĂSARI

Colegiul Tehnic Mătăsari va îmbrăca straie de sărbătoare în perioada 01–19 octombrie, cu ocazia desfăşurării zilelor liceului. Complexul de activităţi ştiinţifi ce, cultural – educative şi sportive care vor marca evenimentul cuprinde sesiuni de referate şi comunicări, întâlniri cu intelectuali de marcă ai Gorjului, lansări de carte, simpozioane, consfătuiri şi mese rotunde. Vor avea loc, de

390

asemenea, seri de poezie, discoteci în aer liber, balul bobocilor, carnavalul copiilor, parada tinereţii. Programele artistice vor fi prezentate de ansamblul Doina Gorjului, Maria Lătăreţu, formaţiile din Dragoteşti, Negomir, Tismana. Activităţile sportive includ campionate de fotbal, baschet, şah şi crosul tineretului.Sărbătoarea Fiilor Jilţului, ajunsă la cea de-a X-a ediţie, se va desfăşura în zilele de 20 şi 21 octombrie. (Ov.R.)

Ziarul Gorjului nr. 54/2007

REVISTELE GORJENE ÎN TOPUL REVISTELOR ŞCOLARE DIN ROMÂNIA

La etapa naţională a Concursului Revistelor Şcolare au participat 350 de publicaţii ale elevilor din România. Dintre acestea, 70 au primit titlul de « laureat » şi locul I pe ţară. Juriul, format din profesori de la Facultatea de Jurnalistică şi Comunicare a Universităţii din Bucureşti şi din ziarişti de la Agenţia de Presă « MediaPro », a situat printre ocupantele locului I un număr de 5 reviste din cele 12 reviste gorjene califi cate la etapa pe ţară. Acestea sunt : la gimnaziu – « Jurnal 11 » (Şcoala Generală « Pompiliu Marcea » Tg. Jiu, 580 puncte) ; la liceu – « Murmurul Jilţului » ( Colegiul Tehnic Mătăsari, 590 puncte) ; « Cuget Liber »(Grup Şcolar Industrial « General Gheorghe Magheru »Tg. Jiu, 569 puncte) ; « Studium »(Colegiul Naţional « Ecaterina Teodoroiu »Tg.Jiu, 568 puncte) ; « Freamătul »( Grup Şcolar Industrial Bustuchin, 552 puncte). În perioada 26 iunie – 02 iulie, 6 elevi gorjeni – membrii ai colegiilor redacţionale de la « Jurnal 11 », « Cuget Liber » şi « Murmurul Jilţului » au participat la tabăra naţională de jurnalism de la Muncelu (Iaşi), împreună cu profesorul Alin Dobromirescu. Prin aceste succese, Gorjul se situează în primele trei judeţe în România în ceea ce priveşte numărul revistelor şcolare editate şi premiate.

Inspector şcolar Ion ELENA

COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC DINMǍTǍSARI - ADEVǍRATǍ ŞCOALǍ EUROPEANǍ

Într-o societate modernǎ, în care se pune din ce în ce mai mult preţ, poate mai mult decât altǎdatǎ, pe valoare, pe principii, pe rezultate, într-o societate

391

modernǎ româneascǎ, în care învǎţǎmântul, parcǎ asemenea unui oponent la tendinţa generalǎ, se scaldǎ încǎ într-o mare de nereuşite, într-o astfel de societate existǎ undeva, într-o comunǎ din Gorj, o şcoală unicat în România, Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari.

Unicitatea acestei instituţii şcolare, provine în primul rând din faptul cǎ în anul 2000, prin programul de reforme în învăţământ, iniţiat de fostul ministru al Educaţiei Naţionale, Andrei Marga, Liceului Industrial, de pânǎ atunci, din comuna Mătăsari – Gorj, i-a fost conferită titulatura de Colegiu Naţional. Astfel, Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari a devenit prima şi deocamdată singura instituţie de învăţământ liceal, din mediul rural, care s-a transformat în colegiu naţional.

Situat într-o localitate defavorizatǎ din multe puncte de vedere, Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari se înalţǎ maiestuos, ca o adevǎratǎ Coloanǎ a Infi nitului, fi ind clǎdirea cea mai de preţ, cea mai semeaţǎ şi cea mai des cǎutatǎ din zonǎ. Ca o adevărată Cetate a Luminii într-o vale a plângerii, ca un Paradis în mijlocul infernului, despre Colegiul din Mătăsari, toţi cei care i-au cǎlcat pragul au avut ce vedea şi, mai ales, au putut sǎ spunǎ şi altora cǎ şcoala din Mătăsari, devenitǎ singurul Colegiu din ţarǎ de la ţarǎ, dispune de 30 de săli de clasă, dintre care 16 sunt laboratoare şi cabinete. Clădirea atelierului-scoală are şi aceasta 8 săli dotate excelent, iar internatul poate asigura cazarea a 80 de elevi. Absolut fi ecare salǎ este utilatǎ cu aparaturǎ ultramodernǎ, dovadǎ cǎ aici, Europa se afl a acasǎ la ea încǎ de foarte mult timp. Dulapurile cu cărţi şi planşe tematice, rafturile cu fl ori, mesele de birou, televizoarele color, calculatoarele conectate la Internet, videoproiectoarele, retroproiectoarele, ecranele de proiecţie fac parte din dotarea obişnuită a fi ecărei săli de curs. Sǎ nu fi e cu mirare dar, fi ecare salǎ din cadrul Colegiului mǎtǎsǎrean, dispune de câte un televizor color, un calculator conectat la Internet, un videoproiector, un retroproiector şi un ecran de proiecţie. Toate pentru o cât mai bunǎ desfǎşurare a actului didactic. Mai mult, CTM dispune de condiţii moderne de trai, în sensul că există apă potabilă frecventă, gaze, centrală termică, instalaţie sanitară la condiţii occidentale. Cabinetul medical asigură şi acesta bunul mers al vieţii sociale din cadrul CTM. Transportul elevilor se face gratuit de la şi înspre casă, cu două microbuze obţinute prin programele Guvernului şi prin grija conducătorilor de la Mătăsari.

Recent, tot în cadrul CNT Mǎtǎsari, a fost dat în folosinţǎ un ultra-modern amfi teatru, dotat cu toate utilitǎţile şi cu aparaturǎ de ultimǎ generaţie. Mobilierul, tabla magneticǎ, staţia de emisie, întreaga salǎ de amfi teatru, îţi lasǎ impresia cǎ te afl i într-o salǎ de şedinţe a celei mai puternice instituţii private.

Toate acestea, şi multe altele, reprezintǎ urme ale existenţei de mai bine de 10 ani a Fundaţia cultural - ştiinţifi ce „Murmurul Jilţului”. Înfi inţată la 17 februarie 1997, Fundaţia a avut printre membrii iniţiatori pe profesorii Dumitru,Floarea şi Ion Dădălău, precum şi pe elevii lor Alin Dobromirescu, Elena Ghiţan, Bebe

392

Ciutureanu, şi pe secretara Colegiului, Eugenia Bărbăcioru. De-a lungul vremii, Fundaţia cultural - ştiinţifi cǎ „Murmurul Jilţului” a organizat o serie de activitǎţi cultural educative, pentru promovarea valorilor culturale ale zonei şi animarea vieţii sociale a mǎtǎsǎrenilor : “Sǎrbǎtoarea Fiilor Jilţului”, “Zilele Primǎverii Europene”, “Zilele absolventului”, “Alaiul obiceiurilor de iarnǎ”, “Ziua eroilor” şi altele. Glasul activităţilor, preocupărilor şi pasiunilor elevilor din Mătăsari se numeşte „Murmurul Jilţului”, editatǎ de cǎtre Fundaţia cu acelaşi nume şi una dintre revistele şcolare apreciate în cadrul Concursurilor Naţionale a Revistelor Şcolare organizate de Ministerul Educaţiei, Cercetǎrii şi Tineretului, din ultimii ani. Astfel, revista „Murmurul Jilţului” a devenit portdrapelul elevilor din Mǎtǎsari, fi ind laureatǎ şi deţinǎtoare a locului I pe ţarǎ, în ultimii 10 ani, rezultate care au culminat cu ediţia din acest an a Concursului Naţional de Reviste Şcolare, când „Murmurul Jilţului”, revista Colegiului din Mǎtǎsari, a obţinut cel mai mare punctaj pe ţarǎ, dintre cele 350 de reviste şcolare care au participat la concurs.

Directorul Colegiului, Dumitru Dădălău, omul care a ştiut sǎ sfi nţeascǎ locul ca nimeni altul, omul care se afl ǎ în umbra a toate acestea şi spre care trebuie sǎ se îndrepte toate laudele declara: „Colegiul nostru este unicat în România. Suntem cea mai mare instituţie de învǎţǎmânt prin numǎrul de sufl ete care învaţǎ şi lucreazǎ aici, peste 2000. Avem rezultate unice cu revista Murmurul Jilţului, rezultate foarte bune la examenele naţionale, procente de promovabilitate de peste 97% la Testele Naţionale şi peste 87% la Bacalaureat,. Avem parteneriate cu 8 ţǎri, ocazii cu care am efectuat şi am primit mai multe vizite ale partenerilor noştri europeni, în cadrul programului internaţional Commenius. Avem participări şi rezultate foarte bune la o serie de concursuri:Winners, Olimpicii cunoaşterii, Cangourul, locul I la protecţia mediului şi altele. Dispunem de o bazǎ materialǎ de invidiat şi asta doar pentru ca elevii noştri sǎ înveţe în condiţii cât mai bune“. Toate acestea, şi altele, ne îndreptǎţesc sǎ decretǎm şi noi Colegiul Naţional Tehnologic din Mǎtǎsari o şcoalǎ unicat în România şi demnǎ de onoarea pe care a primit-o, de curând, din partea Ministerul Educaţiei, Cercetǎrii şi Tineretului, aceea de ŞCOALǍ EUROPEANǍ.

Alin DOBROMIRESCU,Revista Condei, nr.3/2007

393

CARTEA DE ONOARE A COLEGIULUI TEHNIC DIN MĂTĂSARI

Un sincer omagiu competentului corp profesoral, direcţiunii şi directorului plin de iniţiative şi devoţiune, excelenţilor elevi ai Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari! Vivat, crescat, gloreat, Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari !

Andrei Marga, 9.11.2000

9.XI.2000. O iniţiativǎ şi o faptă demnă de toată lauda, ce dovedeşte că la Mătăsari, colectivul de cadre didactice şi excelentul director Dumitru Dădălău, demn urmaş la conducerea liceului al fratelui său, Ion Dădălău, sfi nţesc locul şi instituţia. Este o dovadă de dăruire faţă de idealurile învăţământului românesc, de receptivitate maximă a dascălilor faţă de generaţiile cărora le-au dăruit tot ce au ştiut ei mai bine, spre a le fi de folos în viaţă şi în societate. Felicităm, din toată inima, pentru tot ceea ce au făcut în această şcoală şi pentru comunitate. Eforturile lor înseamnă muncă, cunoştinţe, demnitate şi răspundere. Transformarea liceului în Colegiu Naţional Tehnologic, reprezintă un moment de puternică trăire sufl etească pentru toţi cei prezenţi. BRAVO !

Nicolae Mischie

Un gând ales de mulţumire se cuvine a adresa profesorilor şi elevilor din Mătăsari, pentru frumoasa zi oferită sărbatoririi Naşterii Domnului, anul 2001.Întâlnirea cu peste 2000 de copii, s-a transformat într-un strigăt de speranţă adresat lui Dumnezeu, strămoşilor şi viitorimii. Mulţumiri alese se cuvin domnului director Dădălău Dumitru şi cadrelor didactice, pentru jertfa depusă la creşterea copiilor Ţării.

18.12.2001, Teofan, Mitropolitul Olteniei

25 decembrie 2001. CRĂCIUNUL. Împreună cu familia, surprinşi de clipe astrale, vizităm Citadela învăţământului gorjean, în spiritul marelui dascăl-apostol Spiru Haret, Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari şi suntem copleşiţi de un sentiment de preţuire şi uimire pentru echilibrul dintre forţa materialităţii şi fascinaţia spiritualităţii acestui spaţiu de educaţie-instrucţie. Cu sincere priviri împletite în relaţie cu acest miracol susţinut de familiile prof. D. D. DĂDĂLĂU. Cu bucurie şi prietenie!

Doru V. Fometescu

394

3 iunie 2002. Un fi u al Gorjului rămâne deosebit de impresionat de ceea ce constată după vizita efectuată la prestigiosul Colegiu Naţional Tehnologic Mătăsari.Transmit, pe această cale, sincere felicitări tuturor celor care şi-au adus contribuţia la realizarea şi menţinerea, la acest nivel înalt de tehnicitate a acestui lăcaş de cultură. Felicitări! Cu un deplin sentiment de preţuire,

Consul General Nicolae Irinoiu

Dear everyone, thank you very much for an unforgettable visit.I appreciated the welcome I was given,and I enjoyed meeting the students and watching classes with Elena and Claudiu. I especially liked the folklore presentation by the students and the beautiful gifts and fl owers you give me. You have an excellent school and an excellent director!!!Thanks again.Best of luck in the future. Sincerely,

Karen Martin English Ieacher Irainer

U.S.Embrassy, February 2003

Le 26/07/2004. Au hasard des rencontos de note vie, les echanges, les implicatalum de partenaires dans cette Roumanie profonde nons ensugnent combient au coeur dudeve loppement c’est l’homme ague transforme les culture, la sucence et notre aveniu commun. La personalite de Dumitru Dădălău nous apprend ojue progressu ensemble c’est apprendre de l’autre, et apprendre de notre passi. Merci pom cette nahesse Trans.

Aave AGBESSI

26 Iulie 2004. “Cine vrea să facă ceva caută mijloace, cine nu vrea caută scuze”. Domnul director, Dădălău Dumitru nu a căutat scuze, şi a reuşit să ridice instituţia de învăţământ la nivelul cel mai înalt din judeţul Gorj. Ca director al liceului Ţicleni, aş dori să am tenacitatea şi puterea de muncă a colegului meu spre binele comunităţii şi elevilor bine pregătiţi.

Florescu Dumitru, Director Liceul Industrial Ţicleni-Gorj

26 Iulie 2004. “Omul sfi nteste locul” Înţelepciunea populară este

confi rmată de felul cum această instituţie de învăţământ arată şi continuă să funcţioneze sub baghetele domnului director Dumitru Dădălău. Consider o binecuvântare, pentru elevii ce absolvă acest “Liceu”, deoarece posedă deplina pregătire pentru a înfrunta viaţa. Deosebită admiraţie, consideraţie şi respect pentru domnul Dumitru Dădălău şi pentru întreg colectivul de profesori ce slujesc în acest haos de învăţământ.

Medic Mazilu Ion, Primar Ţicleni

395

Compument per la bella e interessante raccolta si avesta antila famillia !!Prof.Rino Fichera,

Revnrtolouia Oniversita si Latana

Gratie a tutti voi per la splendida accogliensa deci avete riservata.Obbiamo potuto vedere la vostra bella terra e saprotutto come educate e istruite la vostra gioventi de sara il nostro futuro.Speriamo de foter ancora lavorare bene usieme per construire la future Europa comune.

Rosana Michloni

Mătăsari, 21 mai 2005. Beste mensen, Jullie hebben super je best gedaan om t ons zo aangenaam magelijk se maken.De keinderen zujn heel trats op jullie school. Ze stralengelul uit en dat is ‘ t maaiste wat ‘ n keind kan hebben. De begeleiding, evenals’t eten was in een woond geweldig, fantastica. De beelrachten waren keel ginteresseekd. De antvangst door de kindeken met blaemen en applaus zal ik noait vengeten en naak huis meenemen. Roemenie is een prachtig afuisselend land met een guieldig landschap dat uitstekend zau keunnen dienen voon’t toerisme. Met nome de bergen hebben me geintrigeend. Ih heb hien niemand antmaet die aniviendelyk was. Ik wens jubbie weel succes en zu uit noor jubbie sacheding sat de Europeian Union.Goog Luck !

En Thanks forall Patrich Ummels, The Nethelann, Olanda, Maastriclt

21 mai 2005. Dear Head-master and colleagues, we would like to express great thanks about everything you did for us. We will never forget the way you greeted us here-in Matasari.You and your students are so kind,friendly and hospitable. We like your school.We have surprised at the high level of IT here.Your students can be happy to have all this equipment,possibilites to use it. Thank you,Thank you, Thank you! We hope to see you in our country-LATIVA Lucia Kapaca

Ieva Zarina Gunita Kelpa

21 mai 2005. Dear colleagues of Matasari school, thank you for the possibility to know your school,the system of education,to meet your kind teachers,disciplined and clever students. Great thanks teacher Cornel Toma for deciding to take part in the international project Comenius.It gave us possibility to discover this beautiful country and meet you. Good luck and thanks everybody,

Lucia Kapaca the teacher of Ganjuna Secondary School(Latvia)

396

21.05.2005. Dear headmaster and teachers! Thank you, for your friendliness,caring about us, knowing your school,educational sistem in your country.Thanks for the successful organization of the international project meeting in Romania. Special thanks to headmaster,Oana and Cornel! Welcome to Latvia!headmistress of Ganjuna Secondary School.LATVIA Lai Funs meicas turpunak ! Ceram ez sadarbeleu !

Mătăsari, 22-5-2005Kinderen, Collegas, directie van de school in Matasari

Bedankt voor het werwebligende ont vangst. We voeblen ons fi lmosterren. Ik denb allen dat de echte sterren jubbieijer. Jubiie etaen un prachtig verb tot in de begen, in een woord schitterend. Speciale nandacht wil ik hier oob vestigen op de organisatie eu de superbege beiding. ( Ramona _ Cornel – Cosmin – Oana....) We nemen indrubben mee van : band schol en vooral vriendelyhe van : land school en vooral vriendelyhe mensen. Dit bezseb zal heel lang onderweur blyven van gesprebhen. Ih wens iedereen een gezonale geest in een gezond lichaam en vell succes met de onturhhelinger.

Melisser, neastricht, Holland

Mătăsari, 17-22 may 2005. Thanks for these days in your country and above all in your school.I can‘t describe the emotion that I felt during this time,but everybody here is so friendly and warm.The light of your nature is like the light of the eyes of your pupils. I hope that your youth can be able to keep inside their heart the magnifi cence of your nature. A special thank to Oana,Adrian and Danna Firan(our beautiful driver)and of course to the headmaster and Cornel Toma.

1 iunie 2005. Am vizitat cu mare plăcere Colegiul Naţional Mătăsari

condus de bravul profesor Dădălău Dumitru. Am rămas plăcut impresionat de dotarea colegiului, inclusiv cu tehnica modernă de calcul. Felicit, în modul sincer şi călduros, corpul profesoral şi pe directorul care a dovedit şi dovedeşte reale calităţi de competenţă profesională şi managerială. Fie ca toate acestea să se transmită din generaţie în generaţie, pentru binele învăţământului gorjean. Sincere felicitări!

Prof. univ. dr. Dan Ilie Morega

Am rămas plăcut impresionaţi de condiţiile minunate şi auditoriile didactice dotate cu tehnologii moderne. Multă sănătate domnului director Dumitru Dădălău pentru calităţile manageriale excepţionale care sunt exclusiv orientate spre educaţia copiilor. Mulţumesc pentru atitudinea grijulie faţă de copiii din Basarabia. Sperăm la o colaborare fructuoasă pe viitor, între copiii de la Liceul Ion Creangă şi cei din Mătăsari.

P.Scutaru, director adjunct OEOFM Catetic, 2.06.2005

397

MĂTĂSARI, le 1-er Juillet 2005. Nous avons ete heureux et tres agreablement supris de l’accueil que vous nous avez fait,et de l’amitieque vous nous avez transmis durant ces 30 jours. Nous esperons qu’un jour,nous avons l’occasion d’accueiillirdes eleves et des proffesseurs de votre lycee,aussi bien que nous l’avons ete ici. Ce voyage depuis la France nous a permis de decouvrir un jolipays,different du notre,avec un peuple chaleureux et sincere. C’est puorquoi nous garderons un souvenir inoubliable de cette experience ici.Merci beaucoup pour tout,

Les 2 Francais Samuel et Nathan

Mătăsari, venerdi 24.11.2006. Delegatione iteleane. Cori colleghi, coco headmaster complimente viviosinem per l’imprepo profuso nuel’eugewzzezisue di gusto indimenteebile evwnto ! Gretie per le vostre cordialate, ed ospetalite e un evivedereo a presta in Italie.

Zemaude Bepani Jillf Lucci Guid Ivandi Apo Dfpolito Ludrene Nosani

Mătăsari, november, 24.2006. Z pamigeig o mituw przyjgein podas spotkania w vamach projektn,, Witamy w hotelu Europa,, wyrazy wdzigezvosei i zopewnienie o pamigei w polsce.

Marian Domchi

July 14,2007. Thank you so much for your great hospitality.The presentations of your school and the museum were great views into the culture of the Romanian people,was particularly impressed with the traditional music and dancing performances by the students.On beholf of Economission 21-th Century in Bulgaria,thang you!

Sarah Rushing, the Ecomission team

Merci pour tout,votre superbe representation m”a fait oublier le temp trop chaud pour un Francais.Merci pour toutes ces choses touchantes.A Bientot je l”espere.

Julien(France)-Intercultura

398

I would like to thank you a lot for such a warm welcome.It was so nice to hear your traditional music and to see your traditionals dances.

Migle Konayte-Rapolas Heurihas Rimina Tomas Nikolas-Lithuanian Liberal Youth

Chcielismy podriehawac va wspaniate pnyjecie nas w tej szhale w imieniu Europejhiej Fundacji Nowy Staw.

Tomesc Marurhiewer, Katanyua Bek, Matasari 19.07.2007

Tank you do very much abaut varn greetings !!! It war a plasure to be here and se this place ! Tank ryan ogain,

Deleyatia of Latia ( seva reltiue, seva restiya, sanis Panasars) Zamer Namegi

Bu kadar skak bir karsdana beklmiyordum gergekter, yari bu seguklub bebliyordum gulannda degil, dana skalar goh ortak yn vor ki kendi birin isin gelmeleri re bu gurel gesteriteri harvlamanar, gergekten gok hos. I have really sweet memories. From Romania. I an gratelul, se are my collegues from Turkay

Nihfer Aken Gilor Akyuz Husein Pektas Gulon Selguk

Mulţumesc pentru primire, aţi fost o gazdă extraordinară, aveţi nişte elevi superbi. E foarte frumos în România!

Sergiu din Moldova,membru al organizatiei CNG Moldova

Mulţumim pentru tot ce aţi făcut astăzi pentru noi! A fost într-adevăr

o surpriză foarte plăcută! Este o şcoală minunată şi aveţi nişte elevi talentaţi.Mulţumim!

Roxana Flueraşu, CNGC Motru

Le 19.07.2007. Merci pour tout.Vraiment interresant de venir ici et nous adormons votre ecole.Peut etre plus tard a aura l occasion de faire des echanges...Qu va essager de voir sa en France. Encore merci... La revedere!

Margaux,Julien and Severine

20 octombrie 2007. În această zi de sărbătoare pentru comuna Mătăsari şi Colegiul Naţional Tehnologic din această importantă localitate a Gorjului şi a

399

ţării, am onoarea şi fericirea de a-mi exprima consideraţia mea faţă de ştiinţa şi de cadrele didactice ale acestui focar de ştiinţă şi cultură al zonei. Acest lăcaş, condus cu sufl et şi foarte multă pricepere, de domnul director, profesor Dumitru Dădălău, a luminat şi va lumina multe generaţii de tineri. Felicitări şi succes în viitor, pentru modul cum sunt conduse destinele acestui liceu. Sănătate să vă dea Dumnezeu, pentru a putea duce, mai departe, tradiţia acestui lăcaş, la cote tot mai înalte.

Senator de Gorj, Ion Florescu

23 octombrie 2007. Sunt onorat să scriu în Cartea de Onoare a Colegiului Tehnic Mătăsari. Sunt încântat să văd realizările excepţionale ale profesorului Dumitru Dădălău, directorul Colegiului, realizări care îl profi lează ca fi ind unul dintre cei mai destoinici Oameni ai învăţământului Gorjean. Am cunoscut şi am urmărit de aproape patru decenii evoluţia şcolii mătăsărene.Tot timpul a fost condusă cu sufl et şi în dorinţa de a obţine performanţa. Dumitru Dădălău a reuşit în timpul directoratului său, să împlinească aşteptările tuturor oamenilor Jilţurilor şi să le dea o şcoală de talie naţională, cunoscută prin parteneriatele educaţionale multiple, în multe regiuni europene. Întreaga mea admiraţie!

Prof. dr. Gheorghe Gorun, directorul Colegiului Naţional

”Spiru Haret”, Gorj Multe trec pe dinainte În auz ne sună multe Cine ţine toate minte Şi ar sta să le asculte?

Aşa a gândit şi aşa a scris marele Eminescu. Este adevărat că nu tot ce întâlneşti în viaţă îţi rămâne în minte dar, o vizită, aşa cum am făcut-o eu, la Colegiul Mătăsari, nu poate fi uitată, chiar dacă te-ai trudi să o uiţi. Am rămas încântat, profund impresionat de cele ce am văzut la acest colegiu. Toată stima şi consideraţia pentru conducerea Colegiului, pentru toţi cei ce lucrează în această unitate şcolară, de excepţie, cum puţine cred, că se găsesc în România. Toate urările de bine, tuturor celor care trudesc în această unitate de prestigiu. Semnează un dascăl bătrân, care a păşit în al 89-lea an de viaţă.

Emanoil Cinteză Consemnare. Ca şeful secţiei de învăţământ a fostului raion Gorj şi apoi, plin inspector general şcolar al judeţului Gorj, am urmărit îndeaproape şi am îndrumat activitatea Şcolii generale Mătăsari sub conducerea minunaţilor pedagogi, Dumitru Băleanu şi Constantin Pamfi loiu. Am fost mulţumit că şcoala era printre cele mai bune în raion şi în judeţ. Când, după 40 de ani, am revăzut-o, cu ocazia întâlnirii foştilor inspectori generali şcolari ai judeţului, cu cadrele didactice şi elevii Colegiului Tehnic Mătăsari, organizată de inimosul director

400

Dumitru Dădălău, am rămas uimit de cele constatate. Colegiul Tehnic Mătăsari este o perlă a învăţământului românesc. Unii din foştii inspectori generali şcolari, care au avut ocazia să cunoască felul în care se desfăşoară învăţământul în ţările din Apus, au afi rmat, pe bună dreptate, că nici Colegiul Tehnic Mătăsari nu e mai prejos în privinţa dotării material didactice. Mă mândresc, că-n Gorj avem şi noi asemenea instituţie de învăţământ, care rivalizează cu cele mai dotate colegii din ţară. De aceea, la întâlnire, le-am urat elevilor şi cadrelor didactice să fi e la înălţimea acestor dotări moderne. Urez, din adâncul sufl etului meu, domnului director Dumitru Dădălău, sufl etul realizărilor din scoală, şi minunatului colectiv didactic care îl sprijină cu pricepere şi dăruire, noi succese care să ducă mai departe faima acestui colegiu şi a învăţământului gorjean şi românesc!

Prof. pensionar (la vârsta de 85 de ani), veteran de război cu gradul de locotenent-colonel (R), Comuna Leleşti Gorj,

ION GRIGOROIU

Reîntoarcerea mea, după pensionare, în activitatea didactică la Colegiul Tehnologic Mătăsari, are temeiuri în performanţele acestui edifi ciu de cultură şi educaţie, în prietenia legată de-a lungul vremii cu profesorul Dumitru Dădălău, director al colegiului, prietenie pe care am câştigat-o cultivând în munca noastră însuşiri pe care le-am preţuit şi le preţuiesc la acest inimos dascăl. Aduc, totodată, un omagiu dascălilor şi elevilor aplecaţi, de-a lungul vremii, asupra celei mai de seamă îndeletniciri, învăţătura de carte. Dezvoltarea spectaculoasă a bazei materiale, diversifi carea profi lurilor de prim planuri de şcolarizare, tot mai curajoase şi trebuincioase, cuprinderile extradidactice, cu multiple vibraţii spirituale, buna colaborare cu membrii comunităţii, calitatea cunoştiinţelor elevilor, refl ectate în cele mai bune rezultate la testele naţionale şi bacalaureat 2007, sunt unele aspecte care mă obligă să recunosc şi să aprecieaz, tot mai mult, silinţa şi efortul depus de domnul director, Dumitru Dădălău într-o matrice cu sufi ciente elemente care confi rmă un bun manager. Adresez tuturor îndemnul de a continua cu aceeaşi dârzenie, ambiţie, pricepere, munca pentru o dreaptă cinstire a memoriei celor care au trăit pe aceste meleaguri, iscusiţi şi talentaţi dascali, ce au zidit, cu migală, 115 ani de învăţământ în Mătăsari. Pentru toate împlinirile şi lucrurile frumoase, pe care le-am văzut şi, cu bucurie, le trăiesc, cu respect, scriu în Cartea de Onoare a Colegiului Mătăsari, astăzi, 12 octombrie 2007.

Prof. Mihail Mărtoiu,Inspector general al I.S.J Gorj, 1980-1990

401

Cuprins

STATUTUL Fundaţiei cultural – ştiinţifi ce „MURMURUL JILŢULUI” ..................................3La ceas aniversar ........................................................................................................................10MĂTĂSARI, MÂNDRIA NOASTRĂ .....................................................................................13E C O U R I ................................................................................................................................18AŞA A FOST SĂ FIE ..............................................................................................................22 UN SPAŢIU AL PURITĂŢII .................................................................................................. .24ÎNTÂLNIRE CU POEZIA ........................................................................................................ .25 GRĂBITE, DAR SINCERE… DE LA NICOLAE DRAGOŞ .................................................26Tânărul CORNEL BĂLESCU bate la porţile poeziei cu „SUFERINŢA STELELOR” ...........27 JOCUL CONCURS CANGOUROU ....................................................................................... .27INIŢIATIVĂ ONORANTĂ ......................................................................................................28SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI .................................................................................... .29Fundaţia „ MURMURUL JILŢULUI ” la ora bilanţului ...........................................................38FUNDAŢIA „MURMURUL JILŢULUI”, LA UN AN DE LA EXISTENŢĂ .........................54ULTIMA ORĂ ........................................................................................................................ .55FUNDAŢIA CULTURAL – ŞTIINŢIFICĂ „ MURMURUL JILŢULUI” ŞI-ASĂRBĂTORIT PRIMUL AN DE IZBÂNZI ............................................................................ .55LA MĂTĂSARI ZILELE LICEULUI ŞI SĂRBĂTOAREA „FIILOR JILŢULUI” ................56MISS BOBOC ‘98 .................................................................................................................... .57ECOURI LA „FEREASTRA SUFLETULUI” ..........................................................................58TINERE MLĂDIŢE LA „FEREASTRA SUFLETULUI” ....................................................... .59FEREASTRA SUFLETULUI-OZONIZEAZĂ DESTINE LITERARE ..................................60SCORPION ............................................................................................................................... .61DUMNEZEU SĂ VĂ AJUTE ...................................................................................................62ULTRASCURTE ......................................................................................................................64VEŞTI DE LA MĂTĂSARI .................................................................................................... .66PROFESORUL DĂDĂLĂU GR. ION ..................................................................................... .68ORGANIZATORUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI LICEAL, POSTLICEAL, DE MAIŞTRI ŞI PROFESIONAL DIN MĂTĂSARI ............................................................ .68 FEREASTRA SUFLETULUI ................................................................................................. .69NE SCRIU ABSOLVENŢII LICEULUI ..................................................................................77 SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI ................................................................................... .84DĂRUIRE ŞI COMPETENŢĂ ................................................................................................85ELEVII TALENTAŢI - MÂNDRIA ŞCOLII ...........................................................................87 VIAŢA SPIRITUALĂ A LOCALITĂŢII MĂTĂSARI ......................................................... .88Întâlnire cu artista - OCTAVIA CAZAN ..................................................................................90

402

BAZINUL JILŢULUI - UN VIITOR SIGUR PENTRU TINERETUL MĂTĂSĂREAN ......95ÎNVĂŢĂMÂNTUL ÎNTRE PRIORITATE NAŢIONALĂ ŞI REALITATE SOCIALĂ ...... .96MANIFESTĂRI OMAGIALE ................................................................................................ .98G.S.T.M. – E TOT CE AM MAI SCUMP PE ACEST PĂMÂNT ............................................98SĂRBĂTOAREA „FIILOR JILŢULUI”.................................................................................100TINEREŢE – IUBIRE – PRIMĂVARĂ .................................................................................100SCRISORI DESCHISE DE LA FIII JILŢULUI ....................................................................101DECADA CULTURII SCRISE LA MĂTĂSARI .................................................................. .104O VIZITĂ FĂCUTĂ DE ELEVII CLASELOR A VIII-A LA COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC MĂTĂSARI ...................................................... .110COLINDE .............................................................................................................................. .111LICEUL MEU, GRĂDINĂ ÎNFLORITĂ .............................................................................. 112ZIUA COLEGIULUI .............................................................................................................. 113Radio Oltenia Craiova, 4 octombrie 2000 DE VORBĂ FĂRĂ CATALOG .......................... .115POLITICĂ ŞI DECENŢĂ ...................................................................................................... .125SEVA PRIMĂVERII NOASTRE ........................................................................................... .127COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC DIN MĂTĂSARI - ŞCOALA VIITORULUI .. .128COCONII IZEI .................................................................................................................... .131RECUNOAŞTERE LA CEL MAI ÎNALT NIVEL ............................................................... .132SUNTEM MÂNDRI DE COLEGIUL NOSTRU TEHNOLOGIC ........................................ .133S-A ÎMPLINIT UN VIS ...........................................................................................................134AM SĂRIT ÎN SUS DE BUCURIE ........................................................................................135PERFUZII CU CERNEALĂ ...................................................................................................136CAMPIONATUL DE FOTBALŞI CROSUL TINERILOR MĂTĂSĂRENI ....................... .139ZILELE CULTURII SCRISE ÎN GORJ .................................................................................140SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI ....................................................................................145O ZI DE NEUITAT! ............................................................................................................... .154OAMENI CARE, ÎN CENUŞIUL VIEŢII, ADUC UN STROP DE LUMINĂ ......................155ÎNTÂLNIRILE DE LA 730 ..................................................................................................... .156COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC MĂTĂSARI- JUDEŢUL GORJ PROIECT DE PARTENERIAT MĂTĂSARIUL TRĂIEŞTE PENTRU SPORT ...........................................158TĂIATUL MOŢULUI ............................................................................................................160LA ZI ANIVERSARĂ ............................................................................................................161GÂNDURI BUNE ................................................................................................................. .163ZILELE ABSOLVENTULUI .................................................................................................164COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC MĂTĂSARI, UN MIC PARADIS ÎN MIJLOCUL INFERNULUI ............................................................................................... .166MOMENT DE EXCEPŢIE LA GRADUL SUPERLATIV ABSOLUT .................................167

403

DOUĂ MII ŞI UNA INIMI .................................................................................................... .174EDUCAŢIA RELIGIOASĂ ÎN ŞCOALĂ ............................................................................ .175SERBĂRILE PRIMĂVERII .................................................................................................. .176COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC - UNICAT ÎN ROMÂNIA .................................177CANGURUL - CONCURS DE LOGICĂ ŞI PERSPICACITATE .......................................178SĂ CONSOLIDĂM PRESTIGIUL CUCERIT ...................................................................... .179SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI ZILELE COLEGIULUI ............................................180„FIII JILŢULUI” .................................................................................................................... .188SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI LA MĂTĂSARI ..................................................... .189PE URMELE STRĂBUNILOR ..............................................................................................190MESAJUL ELEVILOR GORJENI LA ALBA IULIA .......................................................... .192SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI ...................................................................................193ZILELE LICEULUI ŞI SĂRBĂTOAREA „FIILOR JILŢULUI” .........................................199ZILELE LICEULUI, LA MĂTĂSARI ................................................................................... .199P O R T R E T E Î N A Q U A F O R T E .................................................................... .200GORJUL ESTE SINGURUL JUDEŢ CARE ARE UN COLEGIU NAŢIONAL ÎN MEDIU RURAL .......................................................................................... .208O ŞCOALĂ REPREZENTATIVĂ PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL GORJEAN .................. .209VOI FI LA ÎNĂLŢIMEA ÎNCREDERII ACORDATE .......................................................... .210CANGURUL 2002 ................................................................................................................. .211POVESTEA UNUI OM ADEVĂRAT .....................................................................................212RESPIR, CU ADEVĂRAT, AER DE ŞCOALĂ .................................................................... .214110 ANI DE ÎNVĂŢĂMÂNT, LA MĂTĂSARI .....................................................................217MISS KAREN MARTIN LA MĂTĂSARI ............................................................................ .218GÂNDURI DESPRE KAREN MARTIN ............................................................................... .219 „PERFUZII CU CERNEALĂ” ...............................................................................................221„ISTEŢII” DE LA MĂTĂSARI .............................................................................................230CONCURSUL „SANITARII PRICEPUŢI” ............................................................................231EURO-SCOLA 2003 ..............................................................................................................232CASA PRIETENULUI MEU ............................................................................................. .235 COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC MĂTĂSARI ÎN ITALIA ....................................239PROIECTELE COMENIUS - COMUNICARE LA CEL MAI ÎNALT NIVEL .....................239 FONDUL ROMÂN DE DEZVOLTARE SOCIALĂ ............................................................243COLEGIUL MĂTĂSARI - CEA MAI REPREZENTATIVĂ ŞCOALĂ DIN ROMÂNIA ... .252 ŞCOALA ACUM 60 DE ANI ............................................................................................... .254ŞTAFETA GENERAŢIILOR, LA MĂTĂSARI......................................................................255DEZBATERE LA MĂTĂSARI ............................................................................................. .256“ZILELE LICEULUI” LA MĂTĂSARI ............................................................................... .257

404

ZILELE ABSOLVENTULUI ÎN SEMENIC ..........................................................................258SĂRBĂTOAREA MAJORATULUI ......................................................................................260GÂNDURI LA ÎNCEPUT DE CARIERĂ ÎN MĂTĂSARI ...................................................262 ARC PESTE TIMP ................................................................................................................266 ŞCOALA-IZVOR DE REALIZARE .................................................................................... .268 LA MAJORATUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI LICEAL MĂTĂSĂREN .................................. .269ŞI LA MĂTĂSARI „ZILELE ADOLESCENTULUI” .......................................................... .271TRADIŢIE ŞI INOVAŢIE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL MĂTĂSĂREAN ....................................272RESPECT ŞI RECUNOAŞTERE ÎNAINTAŞILOR NOŞTRI ............................................. .284CONSILIUL PROFESORAL - CENTRUL DE PERFECŢIONARE CONTINUA A CADRELOR DIDACTICE ....................................................................................................286ANI DE LICEU .......................................................................................................................288RAPORT DE ACTIVITATE ................................................................................................... .289MĂTĂSARI – CAPITALA SUFLETELOR NOASTRE ....................................................... .290PERFORMANŢA CELOR 20 DE ANI .................................................................................. .293CALITATEA SI EFICIENTA - CUVÂNT DE ORDINE LA MĂTĂSARI ......................... .294ELOGIUL IUBIRII PENTRU LOCURILE NATALE .......................................................... .295NOTA ZECE LA INFORMATICĂ PENTRU COLEGIUL DIN MĂTĂSARI .................... .296UN CADOU DEOSEBIT PENTRU COLEGIUL DIN MĂTĂSARI ................................... .298O RAZĂ DE SOARE ............................................................................................................ .298LA MULŢI ANI, ŞCOALĂ DRAGĂ! ....................................................................................299A.E.L. ÎN MĂTĂSARI .........................................................................................................300NOI ŞI UNIUNEA EUROPEANĂ ......................................................................................... .301PROIECTE COMENIUS CONSELVE - ITALIA ................................................................. .304 PENTRU O EUROPĂ NOUĂ, FĂRĂ FRONTIERE ............................................................312SCRISOARE DE MULŢUMIRE ........................................................................................... .316CONCURSUL NAŢIONAL PENTRU PREŞCOLARI „PITICOT” .....................................316BEVOW – A BROADER VIEW OF WATER IN EUROPE ................................................. .317DE LA „MAGISTER DIXIT”, LA MAGIA CALCULATORULUI ..................................... .321AVEM DREPTUL LA UN MEDIU SĂNĂTOS ................................................................... .324400 DE ELEVI AU ALERGAT LA CROSUL MĂRŢIŞORULUI .........................................324COLEGIUL NAŢIONAL TEHNIC MĂTĂSARI, INSTITUŢIE MODEL A ÎNVĂŢĂMÂNTULUI GORJEAN ......................................................................................... .325OMUL SFINŢEŞTE LOCUL ................................................................................................. .327MODELUL MĂTĂSĂREAN ................................................................................................ .328SERBĂRILE PRIMĂVERII LA MĂTĂSARI ...................................................................... .329PARTENERIATE INTERNAŢIONALE ................................................................................ .33025 DE ANI DE ÎNVĂŢĂMÂNT LICEAL ŞI 40 DE ANI DE LA ABSOLVIREA

405

PRIMELOR PROMOŢII DE 8 CLASE ÎN MĂTĂSARI ..................................................... .331 UN SFERT DE VEAC DE ÎNVĂŢĂMÂNT LICEAL ..........................................................333ZILELE PRIMĂVERII EUROPENE LA COLEGIUL MĂTĂSARI ................................... .334SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI ................................................................................... .335COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC MĂTĂSARI-GORJ obiectiv de referinţă pentru învăţământul românesc ........................................................................................................... .341 CENTRUL MĂTĂSARI AL OFERTEI EDUCAŢIONALE 2001 ........................................367 TÂRGUL OFERTEI EDUCAŢIONALE – 2003 .................................................................. .368TÂRGUL OFERTEI EDUCAŢIONALE LA MĂTĂSARI ....................................................369UNIVERSITATEA CONSTANTIN BRÂNCUŞI ŞI-A PREZENTAT OFERTA EDUCAŢIONALĂ ................................................................................................................. .370TÂRGUL OFERTEI EDUCAŢIONALE 2006-2007 .............................................................376GENERALII GORJULUI LA MĂTĂSARI ...........................................................................380LA MĂTĂSARI, “ZILELE LICEULUI” ................................................................................390SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI ...................................................................................391SĂRBĂTOAREA „FIILOR JILŢULUI” LA MĂTĂSARI - EDIŢIE JUBILIARĂ ...............391ZILE DE SĂRBĂTOARE LA MĂTĂSARI ......................................................................... .392REVISTELE GORJENE ÎN TOPUL REVISTELOR ŞCOLARE DIN ROMÂNIA ........... .393COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC DIN MǍTǍSARI - ADEVǍRATǍ ŞCOALǍ EUROPEANǍ ........................................................................................................393CARTEA DE ONOARE A COLEGIULUI TEHNIC DIN MĂTĂSARI ............................... .396DIN FOTOTECA LICEULUI ................................................................................................405

406

407

408

Editura “Măiastra”Consilier: Floarea Dădălău

Culegere text: Elevii de la clasele de informaticăLectura: Alin Dobromirescu, Giorgiana Mărăcine

Tehnoredactare computerizată: Mariana Jdeică, Adi Catană Cartea a apărut cu sprijinul

domnului director Minel Cinciulescu Tiparul S.C. TIPOGRAFIA PROD COM Tg-Jiu,

tel. 0253/212.991, fax. 0253/218.3432008

401

Din

fototeca

liceului

402

403

404

405

406

407

408

409

410

411

412

413

414

415

416

417

418

419

420

421

422

423

424

425

426

427

428

429

430

431

432

433

434

435

436

437

438

439

440

441

442

443

444

445

446

447

448

449

450

451

452

453

454

455

456

457

458

459

460

461

462

463

464

465

466

467

468

469

470

471

472

473

474

475

476

477

478

479

480

481

482

483

484

485

486

487

488

489

490

491

492

493

494

495

496

497

498

499

500

501

502

503

504

505

506

507

508

509

510

511

512

513

514

515

516

517

518

519

520

521

522

523

524

525

526

527

528

529

530

531

Cuprins

STATUTUL Fundaţiei cultural – ştiinţifi ce „MURMURUL JILŢULUI” ..................................3La ceas aniversar ........................................................................................................................10MĂTĂSARI, MÂNDRIA NOASTRĂ .....................................................................................13E C O U R I ................................................................................................................................18AŞA A FOST SĂ FIE ..............................................................................................................22 UN SPAŢIU AL PURITĂŢII .................................................................................................. .24ÎNTÂLNIRE CU POEZIA ........................................................................................................ .25 GRĂBITE, DAR SINCERE… DE LA NICOLAE DRAGOŞ .................................................26Tânărul CORNEL BĂLESCU bate la porţile poeziei cu „SUFERINŢA STELELOR” ...........27 JOCUL CONCURS CANGOUROU ....................................................................................... .27INIŢIATIVĂ ONORANTĂ ......................................................................................................28SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI .................................................................................... .29Fundaţia „ MURMURUL JILŢULUI ” la ora bilanţului ...........................................................38FUNDAŢIA „MURMURUL JILŢULUI”, LA UN AN DE LA EXISTENŢĂ .........................54ULTIMA ORĂ ........................................................................................................................ .55FUNDAŢIA CULTURAL – ŞTIINŢIFICĂ „ MURMURUL JILŢULUI” ŞI-ASĂRBĂTORIT PRIMUL AN DE IZBÂNZI ............................................................................ .55LA MĂTĂSARI ZILELE LICEULUI ŞI SĂRBĂTOAREA „FIILOR JILŢULUI” ................56MISS BOBOC ‘98 .................................................................................................................... .57ECOURI LA „FEREASTRA SUFLETULUI” ..........................................................................58TINERE MLĂDIŢE LA „FEREASTRA SUFLETULUI” ....................................................... .59FEREASTRA SUFLETULUI-OZONIZEAZĂ DESTINE LITERARE ..................................60SCORPION ............................................................................................................................... .61DUMNEZEU SĂ VĂ AJUTE ...................................................................................................62ULTRASCURTE ......................................................................................................................64VEŞTI DE LA MĂTĂSARI .................................................................................................... .66PROFESORUL DĂDĂLĂU GR. ION ..................................................................................... .68ORGANIZATORUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI LICEAL, POSTLICEAL, DE MAIŞTRI ŞI PROFESIONAL DIN MĂTĂSARI ............................................................ .68 FEREASTRA SUFLETULUI ................................................................................................. .69NE SCRIU ABSOLVENŢII LICEULUI ..................................................................................77 SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI ................................................................................... .84DĂRUIRE ŞI COMPETENŢĂ ................................................................................................85ELEVII TALENTAŢI - MÂNDRIA ŞCOLII ...........................................................................87 VIAŢA SPIRITUALĂ A LOCALITĂŢII MĂTĂSARI ......................................................... .88Întâlnire cu artista - OCTAVIA CAZAN ..................................................................................90

BAZINUL JILŢULUI - UN VIITOR SIGUR PENTRU TINERETUL MĂTĂSĂREAN ......95ÎNVĂŢĂMÂNTUL ÎNTRE PRIORITATE NAŢIONALĂ ŞI REALITATE SOCIALĂ ...... .96MANIFESTĂRI OMAGIALE ................................................................................................ .98G.S.T.M. – E TOT CE AM MAI SCUMP PE ACEST PĂMÂNT ............................................98SĂRBĂTOAREA „FIILOR JILŢULUI”.................................................................................100TINEREŢE – IUBIRE – PRIMĂVARĂ .................................................................................100SCRISORI DESCHISE DE LA FIII JILŢULUI ....................................................................101DECADA CULTURII SCRISE LA MĂTĂSARI .................................................................. .104O VIZITĂ FĂCUTĂ DE ELEVII CLASELOR A VIII-A LA COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC MĂTĂSARI ...................................................... .110COLINDE .............................................................................................................................. .111LICEUL MEU, GRĂDINĂ ÎNFLORITĂ .............................................................................. 112ZIUA COLEGIULUI .............................................................................................................. 113Radio Oltenia Craiova, 4 octombrie 2000 DE VORBĂ FĂRĂ CATALOG .......................... .115POLITICĂ ŞI DECENŢĂ ...................................................................................................... .125SEVA PRIMĂVERII NOASTRE ........................................................................................... .127COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC DIN MĂTĂSARI - ŞCOALA VIITORULUI .. .128COCONII IZEI .................................................................................................................... .131RECUNOAŞTERE LA CEL MAI ÎNALT NIVEL ............................................................... .132SUNTEM MÂNDRI DE COLEGIUL NOSTRU TEHNOLOGIC ........................................ .133S-A ÎMPLINIT UN VIS ...........................................................................................................134AM SĂRIT ÎN SUS DE BUCURIE ........................................................................................135PERFUZII CU CERNEALĂ ...................................................................................................136CAMPIONATUL DE FOTBALŞI CROSUL TINERILOR MĂTĂSĂRENI ....................... .139ZILELE CULTURII SCRISE ÎN GORJ .................................................................................140SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI ....................................................................................145O ZI DE NEUITAT! ............................................................................................................... .154OAMENI CARE, ÎN CENUŞIUL VIEŢII, ADUC UN STROP DE LUMINĂ ......................155ÎNTÂLNIRILE DE LA 730 ..................................................................................................... .156COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC MĂTĂSARI- JUDEŢUL GORJ PROIECT DE PARTENERIAT MĂTĂSARIUL TRĂIEŞTE PENTRU SPORT ...........................................158TĂIATUL MOŢULUI ............................................................................................................160LA ZI ANIVERSARĂ ............................................................................................................161GÂNDURI BUNE ................................................................................................................. .163ZILELE ABSOLVENTULUI .................................................................................................164COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC MĂTĂSARI, UN MIC PARADIS ÎN MIJLOCUL INFERNULUI ............................................................................................... .166MOMENT DE EXCEPŢIE LA GRADUL SUPERLATIV ABSOLUT .................................167

DOUĂ MII ŞI UNA INIMI .................................................................................................... .174EDUCAŢIA RELIGIOASĂ ÎN ŞCOALĂ ............................................................................ .175SERBĂRILE PRIMĂVERII .................................................................................................. .176COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC - UNICAT ÎN ROMÂNIA .................................177CANGURUL - CONCURS DE LOGICĂ ŞI PERSPICACITATE .......................................178SĂ CONSOLIDĂM PRESTIGIUL CUCERIT ...................................................................... .179SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI ZILELE COLEGIULUI ............................................180„FIII JILŢULUI” .................................................................................................................... .188SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI LA MĂTĂSARI ..................................................... .189PE URMELE STRĂBUNILOR ..............................................................................................190MESAJUL ELEVILOR GORJENI LA ALBA IULIA .......................................................... .192SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI ...................................................................................193ZILELE LICEULUI ŞI SĂRBĂTOAREA „FIILOR JILŢULUI” .........................................199ZILELE LICEULUI, LA MĂTĂSARI ................................................................................... .199P O R T R E T E Î N A Q U A F O R T E .................................................................... .200GORJUL ESTE SINGURUL JUDEŢ CARE ARE UN COLEGIU NAŢIONAL ÎN MEDIU RURAL .......................................................................................... .208O ŞCOALĂ REPREZENTATIVĂ PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL GORJEAN .................. .209VOI FI LA ÎNĂLŢIMEA ÎNCREDERII ACORDATE .......................................................... .210CANGURUL 2002 ................................................................................................................. .211POVESTEA UNUI OM ADEVĂRAT .....................................................................................212RESPIR, CU ADEVĂRAT, AER DE ŞCOALĂ .................................................................... .214110 ANI DE ÎNVĂŢĂMÂNT, LA MĂTĂSARI .....................................................................217MISS KAREN MARTIN LA MĂTĂSARI ............................................................................ .218GÂNDURI DESPRE KAREN MARTIN ............................................................................... .219 „PERFUZII CU CERNEALĂ” ...............................................................................................221„ISTEŢII” DE LA MĂTĂSARI .............................................................................................230CONCURSUL „SANITARII PRICEPUŢI” ............................................................................231EURO-SCOLA 2003 ..............................................................................................................232CASA PRIETENULUI MEU ............................................................................................. .235 COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC MĂTĂSARI ÎN ITALIA ....................................239PROIECTELE COMENIUS - COMUNICARE LA CEL MAI ÎNALT NIVEL .....................239 FONDUL ROMÂN DE DEZVOLTARE SOCIALĂ ............................................................243COLEGIUL MĂTĂSARI - CEA MAI REPREZENTATIVĂ ŞCOALĂ DIN ROMÂNIA ... .252 ŞCOALA ACUM 60 DE ANI ............................................................................................... .254ŞTAFETA GENERAŢIILOR, LA MĂTĂSARI......................................................................255DEZBATERE LA MĂTĂSARI ............................................................................................. .256“ZILELE LICEULUI” LA MĂTĂSARI ............................................................................... .257

404

ZILELE ABSOLVENTULUI ÎN SEMENIC ..........................................................................258SĂRBĂTOAREA MAJORATULUI ......................................................................................260GÂNDURI LA ÎNCEPUT DE CARIERĂ ÎN MĂTĂSARI ...................................................262 ARC PESTE TIMP ................................................................................................................266 ŞCOALA-IZVOR DE REALIZARE .................................................................................... .268 LA MAJORATUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI LICEAL MĂTĂSĂREN .................................. .269ŞI LA MĂTĂSARI „ZILELE ADOLESCENTULUI” .......................................................... .271TRADIŢIE ŞI INOVAŢIE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL MĂTĂSĂREAN ....................................272RESPECT ŞI RECUNOAŞTERE ÎNAINTAŞILOR NOŞTRI ............................................. .284CONSILIUL PROFESORAL - CENTRUL DE PERFECŢIONARE CONTINUA A CADRELOR DIDACTICE ....................................................................................................286ANI DE LICEU .......................................................................................................................288RAPORT DE ACTIVITATE ................................................................................................... .289MĂTĂSARI – CAPITALA SUFLETELOR NOASTRE ....................................................... .290PERFORMANŢA CELOR 20 DE ANI .................................................................................. .293CALITATEA SI EFICIENTA - CUVÂNT DE ORDINE LA MĂTĂSARI ......................... .294ELOGIUL IUBIRII PENTRU LOCURILE NATALE .......................................................... .295NOTA ZECE LA INFORMATICĂ PENTRU COLEGIUL DIN MĂTĂSARI .................... .296UN CADOU DEOSEBIT PENTRU COLEGIUL DIN MĂTĂSARI ................................... .298O RAZĂ DE SOARE ............................................................................................................ .298LA MULŢI ANI, ŞCOALĂ DRAGĂ! ....................................................................................299A.E.L. ÎN MĂTĂSARI .........................................................................................................300NOI ŞI UNIUNEA EUROPEANĂ ......................................................................................... .301PROIECTE COMENIUS CONSELVE - ITALIA ................................................................. .304 PENTRU O EUROPĂ NOUĂ, FĂRĂ FRONTIERE ............................................................312SCRISOARE DE MULŢUMIRE ........................................................................................... .316CONCURSUL NAŢIONAL PENTRU PREŞCOLARI „PITICOT” .....................................316BEVOW – A BROADER VIEW OF WATER IN EUROPE ................................................. .317DE LA „MAGISTER DIXIT”, LA MAGIA CALCULATORULUI ..................................... .321AVEM DREPTUL LA UN MEDIU SĂNĂTOS ................................................................... .324400 DE ELEVI AU ALERGAT LA CROSUL MĂRŢIŞORULUI .........................................324COLEGIUL NAŢIONAL TEHNIC MĂTĂSARI, INSTITUŢIE MODEL A ÎNVĂŢĂMÂNTULUI GORJEAN ......................................................................................... .325OMUL SFINŢEŞTE LOCUL ................................................................................................. .327MODELUL MĂTĂSĂREAN ................................................................................................ .328SERBĂRILE PRIMĂVERII LA MĂTĂSARI ...................................................................... .329PARTENERIATE INTERNAŢIONALE ................................................................................ .33025 DE ANI DE ÎNVĂŢĂMÂNT LICEAL ŞI 40 DE ANI DE LA ABSOLVIREA

405

PRIMELOR PROMOŢII DE 8 CLASE ÎN MĂTĂSARI ..................................................... .331 UN SFERT DE VEAC DE ÎNVĂŢĂMÂNT LICEAL ..........................................................333ZILELE PRIMĂVERII EUROPENE LA COLEGIUL MĂTĂSARI ................................... .334SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI ................................................................................... .335COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC MĂTĂSARI-GORJ obiectiv de referinţă pentru învăţământul românesc ........................................................................................................... .341 CENTRUL MĂTĂSARI AL OFERTEI EDUCAŢIONALE 2001 ........................................367 TÂRGUL OFERTEI EDUCAŢIONALE – 2003 .................................................................. .368TÂRGUL OFERTEI EDUCAŢIONALE LA MĂTĂSARI ....................................................369UNIVERSITATEA CONSTANTIN BRÂNCUŞI ŞI-A PREZENTAT OFERTA EDUCAŢIONALĂ ................................................................................................................. .370TÂRGUL OFERTEI EDUCAŢIONALE 2006-2007 .............................................................376GENERALII GORJULUI LA MĂTĂSARI ...........................................................................380LA MĂTĂSARI, “ZILELE LICEULUI” ................................................................................390SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI ...................................................................................391SĂRBĂTOAREA „FIILOR JILŢULUI” LA MĂTĂSARI - EDIŢIE JUBILIARĂ ...............391ZILE DE SĂRBĂTOARE LA MĂTĂSARI ......................................................................... .392REVISTELE GORJENE ÎN TOPUL REVISTELOR ŞCOLARE DIN ROMÂNIA ........... .393COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC DIN MǍTǍSARI - ADEVǍRATǍ ŞCOALǍ EUROPEANǍ ........................................................................................................393CARTEA DE ONOARE A COLEGIULUI TEHNIC DIN MĂTĂSARI ............................... .396DIN FOTOTECA LICEULUI ................................................................................................405

406

408

Editura “Măiastra”Consilier: Floarea Dădălău

Culegere text: Elevii de la clasele de informaticăLectura: Alin Dobromirescu, Giorgiana Mărăcine

Tehnoredactare computerizată: Mariana Jdeică, Adi Catană Cartea a apărut cu sprijinul

domnului director Minel Cinciulescu Tiparul S.C. TIPOGRAFIA PROD COM Tg-Jiu,

tel. 0253/212.991, fax. 0253/218.3432008

S.C. TIPOGRAFIA PROD COM S.R.L.Târgu-Jiu, Gorj, str. Lt. Col. Dumitru Petrescu, nr.20

Tel. 0253-212.991, Fax 0253-218.343E-mail: prodcom@intergorj.ro

Pre-press şi tipar: