CEŞTEREA pastravului

5/12/2018 CEŞTEREA pastravului - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/cesterea-pastravului 1/25

Complexul dispune de o pastravarie proprie, proiectata pentru 15 tone de pastrav anual. Pastravariaeste alimentata cu apa din raul Firiza si are o casa de incubatie proprie unde se pot produce cca.500.000 bucati de pastrav.

Pentru micii producatori de pastravi, din zonele limitrofe se asigura materialul necesar constand din

icre incubate sau puiet de 6 luni si 1 an.

Pastravul are calitati gustative deosebite datorita apei reci din aceasta zona. Administratorulcomplexului are o vechime in domeniul pastravului, de peste 25 de ani, contribuind la populareamai multor pastravarii din Romania. La aceasta ora se experimenteaza selectionarea pastravuluiJumper american, adaptat la conditiile de mediu din zona, acesta atingand parametri de crestere a

pastravului danez.

CEŞTEREA INTENSIVĂ A SALMONIZILOR IntroducereÎn economia p isc ico lă , sa lmonicu l tu ra joacă un ro l impor tan t , mai a les încontextulreabilitării şi dezvoltării generale a pisciculturii în ţara noastră. Prin„salmonicultură” înţelegemdomen iul pis cicu ltu ri i c are se o cupă cu stu dier ea,cu no aş te re a şi cr eş te rea pe şt il or di n fa mi li aSalmonidae. Termenul derivă de la numeleştiinţific al acestei familii, ai cărei reprezentanţi populeazăcu preponderenţă apele naturale mai recidin regiunile montane, până la cele de câmpie.Pescu itul este cunoscut ca îndele tnicire umanădin cele mai vechi timpuri. În paralel cuîmblânzirea animalelor terestre, oamenii s-au

preocupat şi au încercat creş terea peşti lor în condi ţiicontrolate. Practica aceasta eracunoscută la egipteni, chinezi, iar în timpuri mai apropiate, la romani.În evul mediu, piscicultura sedezvoltă şi în părţile Europei Centrale, fapt care a determinat preocupăritot mai susţ inute legatede această îndeletnicire. Ca urmare, în secolul XIX s-a pus la punct tehnicaalimentăriia r t i f ic ia le în baz ine le p isc ico le , ceea ce a da t un deoseb i t avân tcipriniculturii, ca şistabilirea metodei de reproducere artificială a Salmonidelor. Atât înEuropa, cât mai ales în Americaide Nord, acestea au dat un caracter industrial pisc iculturii.In ult imele deceni i, un avânt deosebit înacest domeniu se înregistrează şi în unele ţări din zonacentrală a Africii, în America Latină, OrientulApropiat, Australia, ca şi în ţările cu o îndelungatătradiţie din Asia.În ţara noastră, prima păstrăvărie s-a înfiinţat pe Valea Putnei în anul 1890, fiind

urmată de păstrăvăriile Barnar, Tarcău, Gudea şi Finiş. Ulterior, s-au amenajat numeroase păstrăvării, multe dinele fiind însă de capacitate mică, necorespunzător amenajate şi cu producţie piscicolă destul de scăzută pe 1 ha luciu de apă. Măsurile luate, mai ales în ultimul timp, aumodificat mult: această situaţie. În prezent, există în sectorul silvic, la asociaţii sau însectorul privat foar te multe păstrăvării , din careunele noi, modern amenajate, a căror

producţie anuală pe l ha luciu de apă a crescut de peste 3 ori.În conformitate cu obiectivele şisarcinile stabilite, în următorii ani pescuitul şi pisciculturaîn apele de munte vor înregistra o

puternică dezvoltare. Astfel, pe lângă construirea de noi păstrăvăriişi modernizarea celor existente,se vor lua măsuri pentru producerea la nivelul necesităţilor a furajelor granulate, care au unrandament mult mai bun. Aceasta va permite în scurt timp dublarea producţiei desalmonide. Înacelaşi timp, pentru creşterea productivităţii apelor naturale, va spori

considerabilnumărul puieţilor lansaţi anual. Aceasta va permite, începând cu anul 2003-2005, pescuitul industrialîn apele de munte, aşa cum prevăd măsurile stabilite.Organele si lvice de



specialitate au fost preocupate în ultimul deceniu de o cât mai bunăvalorificare alacurilor de baraj. Gospodărirea judicioasă a acestor suprafeţe de apă va permiteosubstanţială creştere a producţiei globale de salmonide în ţara noastră, începând cu anul 2004-2005, oînsemnată cantitate de peşte se va creşte în viviere amplasate în lacurile de acumulare. Toateacesteaau impus, pe de o parte, lărgirea şi intensificarea cercetărilor în acest domeniu,

iar pe de altă parte, pregătirea de cadre competente pentru îndrumarea şi conducerea noilor unităţi.Gospodărirea fondului piscicol, ca şi valorificarea peştelui, inclusiv al celui dinapele demunte, este reglementată de Legea 192 din 19 aprilie 2001. Protecţia fondului piscicol caşi a apelor CAP 1. ECOSISTEMELE DIN APELE DE MUNTEApele curgătoare din ţara noastră, în raport de altitudinea la care se găsesc, dar mai alesînfuncţie de caracteristicile fizico-chimice şi biologice, se împart, după P. Bănărescu, înurmătoarelezone: zona păstrăvului; zona lipanului şi moioagei; zona scobarului; zona mrenei; zonacrapului; zonacleanului; zona bibanului (fig. ).; Salmonidele trăiesc în primele trei zone.Di nr e ţ e a u a h i d r o g r a f i c ă a ţ ă r i i n o a s t r e , c i r c a 1 5 % s u n t a p e p r o p i c e p e n t r uviaţasalmonidelor, cuprinzând izvoare, pâraie şi râuri, în general mici, distribuite din

zona alpină, de laaltitudini în jur de l 500 m, până la circa 500 m. Lacurile alpine, ca şi cele de baraj montane, sunt pedeplin apte pentru viaţa salmonidelor.Elementele care definesc calităţileunei ape sunt : caracterele fizico-chimice, flo ra şi faunaacvatică.Caracterele fizico-chimice ale apeiPentru peşti, aceste proprietăţi ale apelor joacă un rol hotărâtor, deoarece leinfluenţeazădirect sau indirect mişcarea, hrănirea şi apărarea. Principalele caractere care joacă unrol important înacest sens sunt: temperatura; compoziţia chimică; lumina; cantitatea de oxigen;densitatea; presiunea;salinitatea etc. Pentru salmonide, de primă importanţă sunt: debitulapei; limpezimea; temperatura;oxigenul din apă şi reacţia apei (pH-ul).Debitul apei. Este un factor important în asigurarea condiţiilor de viaţă ale peştilor. Pentru eleste necesar cadebitul să fie cât mai constant sau să oscileze între limite strânse. Variaţiadebituluidepinde, în condiţii naturale, de vegetaţie ce acoperă bazinul de acumulare aapei respective, de precipitaţii şi relief. În condiţiile în care bazinele de recepţie sunt împădurite,scurgerea precipitaţiilor are loc mult mai încet şi, totodată, creşte cantitatea de apăinfiltrată, care alimentează, ulterior, prinizvoare, apele curgătoare, menţinând relativconstant deb itul (D) lor. Acesta se calculează dupăformula:D = S x V,în care: S reprezintă suprafaţa secţiunii cursului de apă, iar V = viteza apei, în m/s. Secţiuneaseca lcu lează înmul ţ ind adânc imea medie cu lă ţ imea ape i . Vi teza se măsoară cuun flotor şi uncronometru, stabilind timpul necesar flotorului să parcurgă o distanţă dinainte

stabilită şi marcată. Esteştiut că viteza apei la suprafaţă este mai mare, iar la fundul albiei este maimică. Pentru a obţine vitezamedie, se înmulţeşte viteza înregistrată cu un coeficient convenţional dereducere, egal cu 0,85.Limpezimea. Es te un fac to r deoseb i t de impor tan t , deoarece sa lmonide le p re t ind oapălimpede şi curată. Acest factor depinde de natura albiei, a solului şi de ,gradul de acoperire aacestuiacu vegetaţie. Apele tulburi influenţează negativ viaţa peştilor, numai dacă fenomenul estede durată.Asemenea ape pot duce la asfixierea icrelor şi la moartea puieţilor . Pentru a seevita acest lucru, staţiunile de crescut păstrăvi dispun de bazine de decantare şi de filtre utilizate,în special, pentru apace alimentează incubatoarele. Apele ce curg prin albii formate din

roci dure, greu erodab ile (gran it,şisturi cristaline şi calcare), cu malurile şi bazinul dealimentare acoperite de vegetaţie lemnoasă, vor prezenta un grad de limpezime mai ridicat decât



apele ce-şi au albiile în flişuri sau gresii, iar vegetaţia lemnoasă lipseşte sau acoperă într-un procentredus suprafaţa bazinului respectiv.

Temperatura apei. J o a c ă u n r o l i m p o r t a n t î n v i a ţ a p e ş t i l o r , d e o a r e c e e a

d e t e r m i n ă temperatura corpului lor. La majoritatea peştilor, temperatura corpului diferă doar cu0,5-2°C faţă detemperatura mediului acvatic. Apele de munte în care trăiesc salmonidelesunt, în general, mai recivara şi mai calde iarna, în comparaţie cu apele de şes. Spre deosebire devariaţiile mari de temperaturăde aproximativ 25°C din apele de şes, cele de munte au variaţii mediide 10-16°C. De aceste variaţiiale temperaturii depinde intensitatea metabolismului; astfel, hrănireaîncetează la păstrăvul indigen sub2°C şi peste 20°C, pe când păstrăvul curcubeu consumă şi la 0°C.Temperaturile optime de hrănire şi pentru o d igestibi litate rid icată, după P. Decei , sunt de14-16° C la păstrăvul indigen, 15-19°C la pă st ră vul cu rc ube u si 12 -1 4° C la

păstrăvul fântânel. Scăderea temperaturii la 6-8°C determinăînceputul migraţiilor m amonte şi reproducerea. Procesul de incubaţie este influenţat de temperaturilescăzute; sub 1°Cînregistrându-se multe pierderi. De asemenea, variaţiile bruşte, mai mari de 3-4°C,duc la moartea

icrelor.Pentru menţinerea unei temperaturi cât mai constante a apei în păstrăvării, se utilizeazădouăsurse de alimentare a incubatoarelor: un izvor şi un pârâu care, combinate, asigură otemperatură maicons tant ă, p entr u ev ita rea unor var iaţ ii bru şte ale tem pera tur ii , ladeversarea puieţilor sau asalmonizilor maturi se procedează la egalizarea treptată atemperaturii din vasul de transport cu apa pârâului sau râului în care se face lansarea. Înacest sens, este cunoscut faptul că salmonizi i maturisuportă o variaţie bruscă a temperaturiide maximum 7-8°C, iar puieţii de 3-4°G. Variaţiile mai mariduc la îmbolnăvirea şi moartea

puieţilor sau a adulţilor. De temperatura apei depinde şi cantitatea deoxigen dizolvat în ea, acestafiind foarte important pentru viaţa salmonizilor.După rezistenţa scăzută la amplitudinile mari aletemperaturii apei, salmonizii sunt grupaţi încategoria peştilor stenotermi. încălzirea apelor demunte, datorită defrişărilor, duce la părăsirea porţiunilor respective de către salmonizişi înlocuirea acestora cu alte specii. Astfel, „peştii albi”(Leuciscus cephalus, Phoxinus phoxinus, Tinca tinca, Lota lota

etc.) s-au înmulţit pe Valea Firizei,Val ea Iad ulu i, .pe Ari eş, pe Bis tri ţa etc. ş i auînlocuit, într-o măsură mai mare sau mai mică,salmonizii.Temperatura apei poatedetermina chiar modificări morfologice. Astfel, la unele salmonidevariaţiile de temperatură au dusla schimbarea numărului de vertebre. Gerul are şi el, în unele cazuri,influenţe negative, cum ar fiîngheţarea apelor în perioada de reproducere şi prinderea în masa gheţii aicrelor şi chiar a

peştilor.Păstrăvăriile trebuie amplasate acolo unde temperatura apei nu scadesub 5°C , pent ru păstrăvul curcubeu şi fântânel, iar vara nu depăşeşte 18°C, în cazul păstrăvuluiindigen şi 22°C în celal .păstrăvului curcubeu. Cele mai bune condiţii le asigură apele ce au o

temperatură cât mai constantă,între 12 şi 18°C, atât iarna cât şi vara.Acest rol important altemperaturii impune măsurarea ei în apele ce urmează a fi populatesau repopulate, dar, mai ales, în acele ape care vor servi pentru alimentarea păstrăvăriilor. In acestdinurmă caz, temperaturile se iau o perioadă de un an, la ore fixe, în fiecare zi.Oxigenul dizolvat în apă. Metabolismul peştilor este condiţionat de prezenţa unei anumitecantităţi de oxigen dizolvat în apă.Salmonizii pot trăi în ape ce au un conţinut de oxigen de 7-8 cm3/l(circa 9-10 mg/1). Cu puţine excepţii, apele de munte din ţara noastră îndeplinescaceasta condiţie.Variaţiile de temperatură determină şi o variaţie a conţinutului înoxigen dizolvat. Astfel, la 0° C,apel e de mun te con ţi n 10 cm

3/ l , ia r la 20°C c i rca 6 cm



3/l . În va ri aţ i a ac es tor ca nt it ăţ i de oxi ge nintervine, într-o oarecare măsură, şi presiuneaatmosferică. Oxigenarea apei depinde şi de numărul deobstacole pe care le întâlneşte apa; princădere, ea se amestecă cu o parte din oxigenul din aer. Acestlucru impune, pentru îmbunătăţireacondiţiilor de existenţă a peştilor, executarea unor obstacoleartificiale, în raport de

exigenţele lor faţă de oxigen, salmonizii se diferenţiază, pornind de la cei maiexigenţi spre cei mai puţin exigenţi, astfel: păstrăvul indigen, păstrăvul fântânel, păstrăvul curcubeu,lipanul şi lostri ţa.Este de remarcat că însăşi distribuţia lor pe cursul unei ape indică, între anumitelimite,cantitatea de oxigen dizolvat. Acest factor are un rol limitativ în ce priveşte mărimea arealului pecare-1 ocupă salmonidele, deoarece, cu cât creşte temperatura apei, cu atât scadeconţinutul deoxigen, şi aceasta în condiţiile în care peştii îşi măresc consumul de oxigen pemăsură ce temperaturacreşte. O cantitate prea mică de, oxigen, sub 1,5-2 cm3/l, provoacă asfixia salmonidelor, iar o cantitate prea mare, embolia gazoasă.Pentru stabil ireaconţinutulu i în oxigen al une i ape, se ut ilizează frecvent metoda Hofer.Aceasta constă înrecoltarea într-o sticlă cotată de tip Winkler a probei de apă şi tratarea ei cu soluţiide l% MnCl

2şi l% IK + NaOH. Sticla se închide etanş, având grijă să nu rămână în interior nici o bulăde aer, iar apoi se agită. Culoarea brună, de nuanţă mai închisă sau mai deschisă a precipitatului ce sedepune,comparată cu o scară colorimetrică, indică valoarea oxigenului dizolvat. Pentru obţinereaunor rezultate mai precise, se poate recurge la titrare.Alte gaze. Celelalte gaze ce se pot întâlni înapărea de exemplu CO2sau hidrogenul sulfurat,sunt extrem de dăunătoare salmonidelor. Păstrăvul, introdus într-o apă ceconţine l:100 000 hidrogensulfurat, moare în 15 minute.Reac ţ ia ch imică a ape i (sau pH-u l)

. Cons t i tu ie un ind ica tor impor tan t de eva luare a .capac i tă ţ i i ape i de a as iguracondiţ i i nor male v ie ţ i i sa lmoni delor. Apele f avorabil e pentr u via ţa acestoratrebuie să aibă un pH între 6,0 şi 8,0, preferabil între 7,0 şi 7,5. Apele prea acide

provoacă,obişnuit, decalcifierea oaselor; de asemenea, apele ce au un pH mai mare de 8sunt improprii vieţiisalmonidelor. În mod natural, pH-ul depinde de natura rocilor pestecare curge apa respectivă, avegetaţiei şi a solului din jur. În ultimul timp, în compoziţia apelor intră o serie de substanţe care suntdeversate de diverse industrii şi al căror număr este destul demare; efectul lor este extrem de nociv,ducând la distrugerea efectivului piscicol atât prinmodificarea pH-ului dar, mai ales, prin acţiunea lor toxică şi fixarea oxigenului, producând astfeldiminuarea lui. Poluarea apelor de munte constituie unmare pericol, şi pentru om, deoareceafectează principalele surse de apă potabilă. Legislaţia în vigoarereglementează riguros utilizarea

apei în scopuri industriale.Reacţia apei sa stabileşte cu ajutorulpehametruluide tip Hellige şi soluţie indicatoare sau cuhârtie reactivă, care se compară cu o scară colorimetricăPr in t re ce le la l te componente a le ape i , amin t im b iox idu l de ca rbon , ca re nut rebuie sădepăşească 2 mg/1, iar azotaţii, sulfaţii şi nitraţii trebuie să lipsească.Cap. 2 FLORA Şl FAUNA APELOR DE MUNTEApele de munte sunt caracterizate prin prezenţa unei anumite flore şi faune, care constituiesursa dehrană a peştilor ce le populează. Pe seama organismelor animale sau vegetale caresunt ingerate se realizează creşterea, dezvoltarea şi înmulţirea. După natura hranei consumate, peştii

pot fifitofagi, carnivori sau omnivori. Fiecare specie de peşte consumă o anumită hrană,fi ind adaptată lagăsirea, consumarea şi digerarea ei. Hrana se modifică la aceeaşi specie în raport

cu vârsta şi, uneori,chiar în funcţie de sex. Modificări importante în componenţa ei se înregistreazăîn tot cursul anului, înraport cu modificările ce apar în flora si fauna apei respective. După natura



hranei, peştii au adaptărimorfologice care îi' deosebesc relativ uşor pe fitofagi de carnivori.Flora şifauna apelor de munte constituie baza trofică a peştilor ce populează adeste ape.Dupămăsura în care o specie consumă mai mult sau mai puţin unele 'elemente ale faunei şif lore iacvatice , d is t ingem: hrană principală , adică aceea cu care peş te le sehrăneş te ob işnui t , h ranăsecundară, care este consumată permanent, dar în cantităţi relativ

mici; hrană întâmplătoare, care esteconsumată mai rar. În lipsa hranei principale, peştele esteobligat să consume, preponderent, sau chiar exclusiv, din speciile ce constituie pentru elhrana secundară sau întâmplătoare. În acest caz, după Nicolski, ea se denumeşte „hranăforţată”.Flora. Vegetaţia apelor de munte este mai săracă în specii decât cea a altor ape. Principalelegrupuri devegetale ce se întâlnesc în apele de munte sunt: algele, muşchii şi fanerogamele. Elenuconstituie hrana salmonizilor, în schimb favorizează dezvoltarea unor organisme animale careintră înhrana acestora şi, prin schimburile de gaze ce le întreţin, măresc procentul deoxigen. Din grupaalgelor, cele mai des întâlnite sunt speciile din ordinele: Rhodophyta,Cyanophyta, Diatomea etc. DinBryophyta (muşchi):

Fontinalis antipyretica,Brium albicanssauLimnobiumpalustrissunt destul dedes întâlnite. Fanerogamele sunt reprezentate de:Nasturtium officinale(măcrişul de baltă),Veronicabeccabunga, specii deCarex, deRanunculusetc. (fig. ).Fauna. Este constituită din numeroase organisme vii, care, în marea lor majoritate, servescdrept hranăsalmonidelor. Speciile întâlnite sub pietre, în nisipul din fundul albiei sau pe plante suntdestul denumeroase şi variate, având ca trăsătură comună adaptarea, într-o formă sau alta, la condiţiileapelor de munte: curent rapid, ape limpezi, reci şi bine oxigenate. Se disting, în funcţie demărimealor, două grupuri: microfauna şi macrofauna.Mi crofaun a cu pr inde v ieţ ui toa re lezooplanc tonulu i , ca re împreună cu f i top lanc tonul

constituie planctonul, acesta fiind o asociaţie de fiinţe mici, inferioare, ce trăiesc împreună,constituindîn special hrana puietulu i de peste. Principalii constituenţ i ai mic rofaunei dinapele de munte suntcrustaceele mici: cladocerele de 0,3-5 mm sunt reprezentate deBosmina longispina şi Daphnialongispira, iar capopodele sunt reprezentate mai ales de

Cyclops strenuus (fig. ).Macrofauna este constituită din viermi, moluşte, crustacei, insecte etc. Spre exemplificare,amintim,dintre viermi, specii de Oligochaeta , care au o talie variabilă, iar dintre moluşte micul melcAncylus , care nu depăşeşte 4-5 mm. Dintre crustacei, cea mai răspândită specie este Gammarus

pulex (fig.). Se poate aprecia că speciile din clasa Insecta au cea mai mare importanţă în hranasalmonidelor,în raport cu celelalte grupe de vieţuitoare. Multe din insecte, în stadiul larvar, trăiescîn apă, şi astfelintră în categoria de hrană endogenă; ulterio r, sub formă de adulţi, intră în

hrana exogenă. OrdineleTrichoptera, Plecoptera, Ephemeroptera, Coleoptera. Hemiptera



şi Diptera sunt mai importan te dinacest punct de vedere. Trichopterele, în stadiul de larvă, îşiconstruiesc căsuţe din nisip (fig. ). Acestelarve poartă denumirea de „carabeţi”.Cele mai răspândite trichoptere din apele de munte sunt dingenurile Drusus şiRhyncophyla. Dintre plecoptere, cele mai importante pentru hrana salmonidelor sunt cele din

genurile Perla şi Perlodes(fig.). Dipterele sunt reprezentate prin mai multe specii dinfamiliile Simuliidae şiLeptididae.Importanţa fiecărei specii este variabilă, în funcţie de loc, anotimp şi de peştii ce leconsumă.

Cap. 3 FACTORI Şl RELAŢII CE INFLUENŢEAZĂ SALMONIDELEStudiul biologic al apelor de munte comportă analizarea raporturilor dintre vieţuitoareşimediul anorganic care le influenţează existenţa, precum şi relaţiile dintre populaţiile devieţuitoare, cuaccentul asupra populaţiilor de peşti.Amenajarea şi valorificarea apelor de munte esteo sarcină destul de dificilă şi complexă, înca re int er vi n un ma re nu mă r de fa ct or i şi

in f luen ţe de ca re t rebu ie să se ţ ină seama. De aceea , cunoaş te rea lo r es te ocondi ţ ie abso lu t necesa ră pen tru rea l iza rea aces tu i ob iec t iv , la n ive lu lexigenţelor actuale. Valorificarea ştiinţifică a apelor de munte ar permite o producţie anuală de 20

— 100 kg/ha, ceea ce reprezintă un aport economic şi alimentar demn de luat în consideraţie.Estecunoscut faptul că diversele asociaţii de plante şi animale (biocenoze) din apeledemunte , împreună cu mediu l ab io t ic în ca re t r ă iesc , cons t i tu ie ecos is teme .Ac es te a re al iz ea ză un permanent schimb de energie, constituind un ciclu, pornind dela pre lucrarea energiei luminoase şiutilizarea ei de către producătorii reprezentaţi de planctonulvegetal, plante verzi şi unele bacterii, care prin fenomenul de fotosinteză produc biomasă vegetală.Pe seama acesteia trăiesc consumatorii, care pot fi primari (zooplancton, peşti fitofagi etc.),secundari şi terţiari, constituiţi din peştii carnivori(păstrăv, lipan, lostriţă etc.). In final,intră în acţiune organismele descompunătoare, care readuc încircuitul materieisubstanţele minerale componente, provenite din degradarea resturilor organiceanimalesau vegetale.Asociaţiile de plante şi animale, între care se stabilesc relaţii de interdependenţă,constituieun lanţ t rofic, iar fiecare etapă a acestuia constituie un nivel trofic. Fiecare

peş te îş i are locul său,unde-1 găsim ocupând o anumită nişă ecologică, în care consumă, seodihneşte, se reproduce, se mişcăşi moare. In acest context, transformăr ile energetice dinecosistem înregistrează un bilanţ periodic,care este reflectat de productivitatea sa.Se distinge o producţie brută, care este reprezentată decantitatea de biomasă produsă

într-un an de un nivel trofic sau de unul din constituenţii săi. Producţiane tă es te ega lă cu p roduc ţ ia b ru tă , minus energ ia consumată p r in resp i ra ţ ie . Produc ţ ia to ta lăaecosistemului este compusă din producţia primara, constituită din plantele acvatice şif itoplancton, producţia s ecundară , consti t u i tă d i n consuma tori i primar i (peş t i if i to fag i ) ş i p roduc ţ ia te r ţ ia ră , reprezen ta tă de consumator i i secundar i (peş t i ica rni vo r i) , în tr e pr od uc ăt or i şi ca te go ri i le de consumatori există raporturi cantitative, caşi în cazul ecosistemelor terestre.'Productivitatea ecosistemelor acvatice este influenţată, în primulrând, de calităţile apei, camediu de viaţă al organismelor cu respiraţie acvatică, înace st sen s, nu ro l în sem nat îl joa că proprietăţile fizice ale apei, cum sunt:

capacitatea calorică, densitatea, transparenţa, proprietăţilechimice, ca şi



carac te r is t ic i le d inamice a le ape i (ape s tă tă toa re , ape curgă toare ) . Toa teaces tea determină o distribuţie a organismelor acvatice în funcţie de exigenţele lor.

ROLUL FACTORILOR CLIMATICI ÎN EXISTENŢA PEŞTILOR De mare însemnătate pentru peşti sunt factorii climatici ( radiaţiile calorice,

temperaturileextreme, lumina, radiaţiile ultraviolete etc.).Temperatura. Radiaţiile calorice determină stratificarea termică a lacurilor. Fiecărei speciide peşti îicorespunde o temperatură minimă efectivă şi o temperatură maximă efectivă, întrecare poate trăi normal. Modificarea temperaturii în afara acestor limite, dar la valori tolerabile,determinăadaptări (hibernare), migraţii, redistribuirea speciilor, modificarea activităţilor vitale etc.Lumina. Unul din efectele luminii asupra peştilor este colorarea tegumentelor. Pigmentareaorganismelor acvatice este determinată de cantitatea de lumină la care sunt expuse. Atracţia faţădelumină a peştilor este utilizată de pescari sau de braconieri, care pescuiesc „la far” sau ,,la opaiţ”.

Înexistenţa peştilor sunt cunoscute ritmurile biologice. Astfel, în viaţa organismelor acvatice existăritmdiurn, ritm sezonier, ritm lunar şi ritm solunar. Ritmul sezonier este bine evidenţiatde deplasarea păstrăvilor la locurile de reproducere. Lumina influenţează în special în zonele încare se fac resimţitemareele, utilizate de unii peşti pentru a-şi depune icrele. Pe

baza unor constatări făcute că, în perioadele cu lună plină şi lună nouă, animalele terestreşi acvatice se mişcă mai mult pentru căutareahranei, s-au elaborat tabele solunare, care evidenţiază

perioadele favorabile de activitate a peştilor, ce pot fi utilizate cu succes de pescarii de apă dulce.Radiaţiile ultraviolete care ajung la sol doar în parte,fiind filtrate de atmosferă, pe lângă rolul lor

bactericid, joacă un rol important în formarea vitamineiD.

Curenţii apei. Printre factorii anorganici, un rol însemnat îl joacă şi curentul apei. Prezenţasau lipsa curenţilor determină efecte chimice (saturaţia de oxigen) şi mecanice (schimbarea apeiîn profunzime sau în lungul apei). Curentul determină modificări morfologice şi decompor tament ale animalelor acvatice.Turbiditatea. De mare importanţă este şi turbiditatea sau gradul de încărcare cu materiale însuspensie care reducluminozitatea, scad temperatura apei, produc colmatări şi influenţează existenţa p eş t i lo r d inape le de munte , p r in a fec ta rea resp i ra ţ ie i , împied ica rea reproduc ţ ie i ş iscăderea posibilităţilor de hrănire. O oarecare turbiditate poate fi uneori favorabilă. Astfel,exemplarele tinere pot să se ferească mai bine de duşmani, dar în anumite limite de turbiditate.

ROLUL FACTORILOR ALIMENTARICantitatea şi calitatea hranei disponibile într-un anumit habitat influenţează atât

producţia,cât şi numărul speciilor care vor trăi în acel mediu. Valoarea nutritivă a hranei estediferită, servind înmod diferenţiat în creştere, reproducere sau în menţinerea vitalităţii. De aici,necesitatea de a cunoaştestocul de hrană existent în apa respectivă, dar, în acelaşi timp, de a stabilivaloarea nutritivă a fiecăruielement din care se compune. Studierea factorilor alimentari începe cu

producţia primară şi continuăcu studiul transformării biomasei primare în producţie secundară şiapoi terţiară.Productivitatea piscicolă este influenţată de cantitatea de plancton, a căruiabundenţă esteinfluenţată de lumină, temperatura apei şi de pH-ul ei. Bentosul

(totalitatea nevertebratelor de pefundul apei) constituie, de asemenea, o sursă principalăde hrană, a cărei abundenţă poate înregistraschimbări în funcţie de anotimp, adâncimea



apei, viteza curentului etc. Producţia primară, adicădezvoltarea vegetaţiei acvatice, este posibilă în raport de conţinutul apei în azot, fosfor, potasiu şical ci u. Pr in in te rm ed iu lenergie i solare , aces te e lement e s unt combinat e în corpul p lante l or cuhidrogenuldin apă, cu carbonul şi oxigenul din bioxidul de carbon dizolvat în apă, dând naştere primeiverigi

din lanţul alimentar. În acest proces de biosinteză un rol îl joacă şi elemente ca manganul, borul,zincul, fierul, magneziul, clorul, sodiul, potasiul, cuprul si sulful, care sunt necesare încantităţi foartemic i. În apă se mai pot găsi dizo lvat e gaze şi o s eri e d e s ubst anţecare joacă un ro l impor tan t înalimentaţie, ca factori limitativi sau favorizanţi. Astfel, printrecei mai importanţi se situează oxigenul,

a cărui lipsă poate duce chiar la moartea peştilor (iarna sub gheaţă). Un rol însemnat îl joacă bioxidulde carbon care, în anumite proporţii, poate stimula asimilaţia clorofiliană dar, înacelaşi timp, poateafecta existenţa peştilor de apă rece, ca şi hidrogenul sulfurat sau azotul.Procentul de săruri de calciuşi magneziu este, de asemenea, de mare însemnătate. Secunoaş te că o producţie maximă piscicolăcorespunde, de obicei, şi unei anumite concentraţii acalciului în apă (10-25 miligrame/litru).Cap. 4 ZONELE PISCICOLE DIN APELE DE MUNTEZona păstrăvului. Cuprinde pâraiele de munte, de la izvor şi până ce panta scade şi capătă, prin concentrarea maimultor afluenţi, caracterul unui râu. Apa este rece, limpede, cu un curs rapid şiînvolburat dincauza pantei şi stâncilor. Cantitatea de oxigen dizolvat în apă oscilează între 7—9cm3/l.Obişnuit, temperatura nu trece în timpul verii de 17° C, iar iarna nu coboară sub 1° C, ceeaceindică o amplitudine relativ mică; pH-ul apei are valori în jur de 7. Fauna şi flora suntrelativ slabreprezentate, prezenţa lor fiind afectată de cursul rapid (gradul de torenţialitate),temperatura scăzută aapei, natura albiei etc. Sunt întâlnite aici, dintre vegetale, alge si muşchi, iar

dintre elementele fauneise remarcă prezenţa speciilor din ordinele Plecoptera, Trichoptera,Efemeroptera, Diptera şi, înspecial, a crustaceului Gammarus pulex. Hrana exogenă a peştilor este formată din insectele ce trăiesc pe vegetaţia de pe maluri. După condiţiile de hrană, apele dinaceastă zonă au o capacitate biogenicămijlocie. Ele sunt propice existenţei păstrăvului (Salmo trutta-fario), alături de care se mai întâlnescCottus gobio(zlăvoaca),Phoxinus phoxinus(boişteanul) şiNoemacheilus barbatulus

(grindelul).Zona păstrăvului este cuprinsă, obişnuit, între (200) 700 şi 2 000 m altitudine şiînsumează olungime a reţelei hidrografice de circa 10%.Echi libru l biologic al unora din apelecuprinse în această zonă a fost zdruncinat din cauzaunor acţiuni cum ar fi, de exemplu,despădurirea malurilor, fapt care a defavorizat păstrăvul, creând,totodată , condi ţ i i dedezvol ta re a l to r spec i i . As t fe l se exp l ică invadarea unor por ţ iun i a lezo ne i păstrăvului de cătreBarbus meridionalis petenyi(moioaga) şi de către ciclostomulEudontomyzondanfordi(chişcarul).Zona lipanului

. Urmează după zona păstrăvului şi cuprinde apele râurilor de munte, carecontinuă să fielimpezi şi reci. Se remarcă faptul că apa se tulbură mai des şi se limpezeşte mai greu;de



asemenea , tempera tur i le în reg is t rează var ia ţ i i ceva mai mar i în t impul anu lu i(c irca 20° C) .Oxigenul dizolvat scade la 6-7 cm3/l, iar pH-ul înregistrează valori între 7-8. Vegetaţia, pe lângă algeşi muşchi, mai cuprinde o serie defanerogame al căror număr şi varietate cresc în raport de stabilitateaalbiei. Fauna este mai bogată,

atât calitativ cât şi cantitativ. Apele acestei zone pot fi caracterizate caavând o capacitate biogenicăde la mijlocie la ridicată, în aceste condiţii, pe lângă păstrăv, predominălipanul (Thymallus thymallus). Peştii „însoţitori” sunt constituiţi dinHucho hucho(lostri ţa) care, înunele porţ iu ni favorab ile exis ten ţe i sa le , devine prepond erentă ,Leuciscus cephalus

(cleanul),Phoxinus phoxinus(boişteanul),Chondrostoma nasus

(scobarul),Lota lota(mihalţul),Noemacheilusbarbatulus(grindelul),Cottus gobio(zglăvoaca). Şi în această zonă, unele modificări ale condiţiilor demediu, ca şi pescuitul neraţional,au creat condiţii de extindere a mrenei vinete

Cap. 8 FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂPRODUCŢIA PISCICOLA A APELOR DE MUNTEExistenţa efectivului piscicol şi, în primul rând, al salmonidelor, este afectată defactoriinaturali nefavorabili, de factorii artificiali (legaţi de activitatea umană), de către boli şidăunători.FACTORII NATURALICei mai pe r icu loş i sun t : v i i tu r i le mar i , zăpoare le de ghea ţă , sece ta , va r ia ţ i i le

bru şt e de temperatură, îngheţurile şi obstacolele naturale. Viiturile mari, ca şi zăpoarelede gheaţă în mişcare,antrenează la vale şi distrug atât peştii, cât şi flora şi fauna nutritivă,

provocând modificarea radicală acondiţiilor de existenţă pe perioade destul de lungi. Secetele prelungite, care duc la scăderea niveluluiapelor până la secarea lor, provoacă distrugerea parţială sau totală a faunei şi florei, restrâng foartemult spaţiul de trai al peştilor şi,concomitent, prin încălzirea apei, se reduce procentul de oxigen;to to da tă , se cr ee az ă

condi ţ i i favorab i le ins ta lă r i i unor bo l i ş i a b racona ju lu i . Var ia ţ ia b ruscăatemperaturii apei duce l a unele perturbări funcţionale şi de comportament şi debilitarea peştilor.Puietul nu suportă modificări bruşte care depăşesc 3°C, iar adulţii până la 7°C; procentedestul de maride pierderi se înregistrează şi la icrele ce suferă variaţii bruşte de temperatură,îngheţurile timpurii potcauza, de asemenea, pagube, împiedicând depunerea icrelor şi producândfixarea adulţilor în gheaţă.Acelaşi fenomen, de blocare în gheaţă, poate avea loc când apa îngheaţă

până la fundul albiei. Apariţiaunor obstacole naturale pe cursul apei, mai mari de 1 m înălţime,împiedică deplasarea spre izvoare areproducătorilor şi „boiştea” are loc în condiţiinefavorabile. Acolo unde aceste obstacole nu pot fiîndepărtate, este indicată construireaunor „scăr i pentru peşt i”, care să le în lesnească trecerea în perioada de boişte. Deoareceînsă aceste scări facilitează braconajul, în perioada în care funcţioneazătrebuie păzite.Dintre

dăunătorii naturali ai salmonizilor amintim: vidra (Lutra lutra L



. ) , nurca (Mustelalutreola L.), şoarecele cu bot ascuţit (Neomys fodiens Pali), şobolanul de apă (

Arvicola amphibius),lipitorile, chişcarii, şarpele de apă (Natrix tesselata), unele pasări cum sunt raţele, pescăruşul verde(Alcedo athis ispida L.), mierla de apă (Cinclus cinclus aquaticus) şi unii peşti.FACTORII ARTIFICIALIDintre aceştia, trebuie avuţi în vedere: braconajul, despădurirea unor suprafeţe mai mari deteren din

bazinele de acumulare, poluarea, plutăritul liber, construirea unor obstacole ce barează

apa, pescuitul neraţional etc. Braconajul este unul din factorii care influenţează cel maimult efectivele.Metodele utilizate de braconieri urmăresc ca în timp cât mai scurt să prindă câtmai mult peşte. Printremetodele utilizate, amintim: otrăvirea apei cu diverse vegetale sau substanţe,abaterea cursului apei,folosirea de materiale explozive, a unor instalaţii electrice improvizate, ca şiîntrebuinţarea unor unelteinterzise la pescuitul salmonidelor (prostovolul, sacul, ţepoaia, priponul). Aici, se potadăuga şi ceicare braconează cu mâna sau cu undiţa, folosind momeli nepermise. Lupta contra

braconierilor se face prin exercitarea susţinută a pazei şi a controlului, prin identificarea şisancţionarea exemplară a celor care nu înţeleg să respecte dispoziţiile legale. Exploatarea simultanăa unor suprafeţe mai întinse din bazinul de recepţie a unei ape, ca şită ie rea arbor i lo r de pemalu l ape lor de te rmină modif ică r i impor tan te a le v i teze i de curgerela suprafaţă, măresc cantitatea materialului erodat, permit o încălzire mai mare a apeietc., fapt care serăsfrânge negativ atât prin conţinutul mai mic de oxigen, cât şi printr-un grad delimpezime mai mică aapei, înrăutăţind condiţiile de existenţă a salmonidelor. Cerinţa de a seexecuta exploatări pe suprafeţemai mici este în deplină concordanţă cu principiile unei silviculturiraţionale; prin aceasta se asigurămo di fi că ri ma i mi ci al e co nd iţ ii lo r de me di u şi se

per mi te me nţ in er ea un or ef ec t iv e no rm al e de salmonide în apele respective.Un factor care îşi face tot mai mult simţită prezenţa şi influenţa sa dăunătoare este poluarea,generată dedeversa rea ape lor rez idua le , de e l iminarea unor subs tan ţe ch imice , dedeversarearumeguşului etc. Sunt ape care, în prezent, sunt lipsite total de peşte, cum ar fi Valea Bârsei, pârâulVârghiş etc. în altele se poate întâlni un număr redus de specii. Există

unele ape poluate din străinătateîn care s-au adaptat unele specii de peşt i, care însă nu mai pot fi consumaţi din cauza substanţelor otrăvitoare pe care le-au încorporat, în parte,efectul dist rugător al poluări i poate fi eliminat printrecerea apelor reziduale prin staţii deepurare. La noi în ţară, obligativitatea epurării apelor industrialeeste reglementată prin lege.Unfactor ce poate determina modificări sensibile ale efectivului este pescuitul neraţional. Secunoaştecă fiecare apă are o anumită capacitate de hrănire a efectivului piscicol.

Nereglementarea pescuitului, în raport de posibilităţile reale ale apei, duce la scădereaefectivului până la dispariţiacompletă a peştelui.Construirea unor obstacole mai mari de lm înălţime poate afecta înmulţirea salmonidelor,ceea ce impune şi în acest caz construirea„scărilor pentru peşte”.BOLILE SALMONIDELOR

Sunt destul de numeroase şi descrise pe larg în lucrări de specialitate. În lucrarea de faţă nevom opridoar asupra câtorva mai frecvente (tab. ). Cu puţine excepţii, ele nu sunt transmisibile la om.Pentru



evitarea îmbolnăvirii peştilor, mâi ales în crescătorii, se impun măsuri de igienă şi profilaxie.Intreaces tea , se recomandă as igura rea unu i deb i t su f ic ien t de mare , o dens i ta te în

baz in e înconcordanţă cu acest debit, asigurarea unor măsuri de igienă perfectă aincubatoarelor, „trocilor” şiins tal aţi ilo r, o h răni re raţ iona lă, susţ inut ă şi înco nc or da nţ ă cu vâ rs ta şi sp ec ia , in tr od uc er ea în carantină a icrelor, alevinilor sau

peştilor introduşi, asigurarea unei permanente selecţii a efectivului dereproducători.Preventiv, se prevăd băi cu verde de malachit, formol etc., sau dezinfecţii cu lapte de var ori permanganat de potasiu, în raport de situaţie. Periodic, sunt trimise la analiză probe de apă, iar în cazde mortalităţi, peşti sau icre sunt expediate pentru diagnostic la laboratoarele de specialitate.Cap. 9 MIJLOACE DE CREŞTERE A PRODUCŢIEIPISCICOLE A APELOR DE MUNTECreşterea efectivelor de salmonide se poate realiza prin măsuri de ocrotire şi de amenajare aapelor.Măsurile de ocrotire se referă, în primul rând, la protejarea fondurilor piscicole, la careseasociază crearea unor zone oprite pentru pescuit, ce însumează 20—25% din luciul de apă,amplasateîn locurile optime de dezvoltare a speciilor salmonicole. În situaţia că pescuitul se facedoar pe bază deautorizaţ ii, aceste zone nu-şi mai găsesc jus tificarea . Acolo undecondiţii le o impun, per ioada de pescuit poate fi mult redusă sau se poate interzice

pescuitul.Pentru realizarea unor condiţii cit mai favorabile de creştere şi dezvoltare, pe lingămăsurilede practicare a exploatărilor numai pe suprafeţe mici, regenerarea rapidă a arboretelor etc.,este indicatsă se dea atenţie plantării malurilor , pentru asigurarea umbririi apei, decievitarea încălzirii ei, cât şi pentru faptul că arborii adăpostesc o entomofaună bogată ce poateservi ca hrană peştilor.Un rol însemnat în îmbunătăţirea condiţiilor de existenţă îl joacă şiamenajările ce se executăşi care vizează restabilirea unor condiţii ce au fost alterate decauze naturale sau art ificiale. Dintreamenajările cele mai frecvent întâlnite, amintim:Cascada podi tă. C o n s t i t u i t ă d i n t r - u n b u ş t e a n g r o s d e 4 0 - 5 0 c m , s ea m p l a s e a z ă perpendicular pe firul apei şi se încastrează în mal pe o lungime de 1,5-2 m, laambele capete. Peste else aplică o podea lată cât albia şi lungă de 2,5-3,5 m, în raport de

panta terenului. Partea din aval sefixează de buştean, având grijă ca marginea să treacă pesteacesta cu 40-50 cm, iar cea din amonte sefixează cu o prăjină transversală şi se încastrează în fundulalbiei, pentru a se evita dislocarea cascadei.Lateral , se montează buşteni pentru a se evitaerodarea malurilor, dar cel mai bine se construiesc pemargini „căsoaie”. Apa care trece

peste cascade, fiind dirijată de 2 bile numite „abătătoare”, are ocădere de circa 50 cm, seoxigenează şi sapă o bulboană în care păstrăvul îşi găseşte adăpost şi hrană.Aceste cascade creeazăcele mai bune condiţii de dezvoltare pentru peşti. Obişnuit, ele se construiescîn apele ce au fundulalbiei erodabil si maluri înalte (fig.).Barajul. Se execu tă d in b locur i de s tâncă ş i bo lovan i pe por ţ iun i a le a lb ie i cu

eroz iune redusă, pentru ca apa să nu le disloce. Amplasat transversal, barajul are o înălţime de 50cm şi o lăţimede 80-100 cm, iar lungimea sa nu va depăşi 6-8 m. în aval, el va fi susţinutde o bi lă încastrată înambele maluri. Lateral, dacă este cazul, malurile se căptuşesc cu lespezi,

pentru a se evita erodarea, înspatele barajului se formează o porţiune de apă întinsă, adâncă şi mailiniştită, în care se vor dezvolta ofaună şi o floră mai bogată, iar peştii vor găsi mai uşor adăpost.(fig.).Cascada simplă. Se execută dintr-un buştean cu diametrul de 35-40 cm, dispus transversal peste curentul apei, şi seîncastrează la ambele capete în mal, pe o lungime de l-2 m. În spatele lui seaşează fascine,

bolovani şi pietriş, pentru ca apa să treacă peste buştean şi să formeze o bulboanăînava l . Aces te cascade sun t ind ica te pen tru ape le cu malur i joase ş i a lb ia cu o

lăţime sub 8 m.Construcţia simplă, costul scăzut ca şi posibilitatea de a fi executată deunul sau doi oameni, o fac



29 avantajoasă în raport cu alte amenajări (fig.).Pintenul. Se execută în apele care au o mare variaţie a debitului şi cu albii late. Amplasarealui se face în

punctele în care curentul apei loveşte în mal. Sunt cunoscute mai multe tipuri de pinteni;toate însăse amplasează oblic faţă de mal şi cu unul din capete încastrat în el, fie că pintenulesteformat dintr-un perete de bârne, fie că este format dintr-o „căsoaie”, în acest fel, seevită erodareamalurilor şi, totodată, în apa liniştită din spatele lor peştii găsesc adăpost şi hrană.Pintenii sunt indicaţiîn apele în care se practică plutăritul (fig.).Scobitura în mal. Este, aşa cum sugerează denumirea, o excavaţie în mal executată cuscopul de a oferi, înapele cu plutărit, un adăpost pentru peşti. Dimensiunile unei astfel de lucrări sunt de 1,5-2m, atâ t în Lungime cât şi în lăţ ime.Dezavantajul ei corista în faptul că se colmatează foarterepede.Arborele ancorat

. Este lucrarea cea mai uşor de real iza t , recomandabilă în apele cuadâncimemică şi maluri joase. Arborele, cu vârful înspre aval, necurăţat de crăci, se ancoreazăcusârmă de un punct de pe mal, în locuri în care apa îl erodează. Prezenţa arborelui domoleştecurentulapei şi permite dezvoltarea unei bogate faune, iar pentru păstrăvi constituie un bun loc deadăpost şi pândă, (fig.).Capra. Es te o cons t ruc ţ ie mobi lă , de fo rmă p i ramida lă , cu baza pă t ra tă saut r iunghi echilateral, cu latura de l-1,5 m. Unul sau doi pereni ai caprei se căptuşesc cu scânduri peo înălţime de70-100 cm. La jumătatea înălţimii piramidei se execută o platformă pe care se aşează

bolovani, pentrua se asigura stabilitatea construcţiei. Capra se aşează în albie cu partea căptuşităînspre amonte, pentruca în spatele ei să rămână loc de adăpost. Caprele se utilizează acolounde nu se pot executa altelucrări cu efect mai mare (fig.).Trecătorile sau „scările pentru peşti”. Sunt indicate în cazul obstacolelor naturale sauartificiale mai înalte de l m şi care se găsesc

pe cursul apei (fig.). Trecătorile sunt nişte canale săpate înmal, cu o pantă de l:12 până la l:15.Secţiunea canalului este de 100x50 cm, iar apa trebuie să aibă oînălţime de cel puţin 20 cm, pentruca peştele să poată trece, în unele situaţii, se poate utiliza un canalîn care se instalează palete deretenţie a apei, de dimensiuni şi forme variabile.Se utilizează, de asemenea, scări cu despărţituricomplete sau scafa cu contracurent. Aceastadin urmă constă dintr-un tub în interiorul căruiase amplasează nişte pinteni aşezaţi în unghi ascuţitfaţă de fundul tubului şi caresunt înc ovoi aţi cu v ârf ul înău ntr u. A ceas tă c onst ruc ţie cre ează uncontracurent ce

frânează curentul principal, în clipa în care apa din fundul scobiturii încearcă să treacă peste muchia pintenului.Mai recent, în străinătate, la obstacolele mai înalte, se execută ascensoare electriceautomate,care transportă peştele în amonte.Pentru împiedicarea braconajului, „scările pentru peşti”,aflate în funcţiune, trebuie neapărat păzite; altfel, ele devin curse din care peştii pot fi foarte uşor

prinşi.*Î n c a z u l c u r s u r i l o r d e a p ă c u u n g r a d d e t o r e n ţ i a l i t a t e r i d i c a t , s ev a a v e a î n v e d e r e coroborarea lucrărilor de ameliorare şi corectare a torenţilor cu lucrările deamenajare piscicolă, ca şicu lu cr ăr il e de in te re s hi dr oen er get ic , în as tf el de si tu aţ ii ,so lu ţ i i le adopta te pen tru amena ja rea

piscicolă vor putea avea caracter de unicat vizând, în final, menţinerea si creşterea efectivului piscicolîn noile condiţii;Complexitatea amenajării ecosistemelor acvatice constă în faptul că, de celemai multe ori,această lucrare urmăreşte să redea mediului calităţi pe care acesta le-a

pierdut, adeseori,din cauzeantropogene. reţeaua



h i d r o g r a f i c ă a a p e l o r d e m u n t e a s u f e r i t m a i p u ţ i n d e c â t r e s t u lr e ţ e l e i hidrografice influenţa unor factori legaţi de industrializare chimizare, defrişări etc.; estefoarte probabilca, sub raportul productivităţii piscicole apele de munte să fi avut de suferit şi dinalte cauze, cum ar fi: poluarea, schimbarea naturii arboretelor, creşterea numărului de pescar

braconajul, utilizarea cursuluide apă de câtre zootehnie ş i construcţ ii etc. Ca urmare, pentru

o mai bună valorificare a apelor demunte vor tre bui asig ura te înt r- o mai mar emăsură lucrări de întreţinere, protecţie şi creştere a potenţialului lor biologic, înaceasta situaţie o mai mare atente în amenajarea lacurilor şi, mai ales, acelor de retenţie. va asigurao sensibilă creştere a producţiei piscicole.În în tr eţ ine rea ba zi ne lo r ac va ti ce , de ma reim po rt an ţă es te me nţ ine re a şi co ns ol ida re amalurilor. Astfel, locurile de adăpat trebuieamenajate corespunzător, sub forma unei platforme parţialsuspendate deasupra apei şi, bineînţeles,interzicerea adăpatului pe restul albiei. Defrişările în lungulapelor pot cauza efecte nedorite asupracondiţiilor de existenţă a peştilor (temperatură, hrană etc.). Nusunt însă de dorit ape completumbrite, deoarece aceasta se repercutează negativ asupra varietăţiihranei animale şiasupra dezvoltării vegetaţiei acvatice. Lucrările de corectare a albiei potdistrugelocurile de adăpost, vegetaţia acvatică şi pot produce dezechilibre între

categori ile de consumatori, fapt pentru care se cere păstrarea, pe lungimi cât mai mari, a cursuluinatural.Toate intervenţiile făcute, prin diferitele lucrări amintite mai sus, influenţează,direct şiindirect, efectivul piscicol, fapt pentru care trebuie precizat că, alături de ele, seimpun de multe oriintervenţii cu efecte directe asupra componentei piscicole. Astfel,recoltarea într-un anumit regim aefectivului piscicol poate favoriza o specie sau alta, aşa cum o

permite pescuitul cu caracter industrial.Păstrarea unor anumite raporturi cantitative între specii ducela realizarea unui echilibru artificial. Oaltă cale o constituie populările masive cu alevini sau chiar adulţi, care schimbă raporturile cu ceilalţicomponenţi ai ecosistemului, dar permit şi o maiintensă recoltare. Util izarea metodelor biologice prezentate, ca şi folosirea materialuluiselecţionat la repopulări, stabilirea unor veritabile formule de populare a apelor, cum ar fi păstrăv-

boiştean-porcuşor, amenajarea locurilor de reproducere etc. potinfluenţa, în mare măsură, producţia piscicolă a apelor de munte.CREŞTEREA ARTIFICIALA A SALMONIDELOR Cauzele care au determinat trecerea la creşterea artificială a salmonidelor suntcerinţelecrescânde de peşte pe piaţa internă şi externă, ca şi necesitatea tot maiimperioasă de repopulare aapelor de munte, pentru satisfacerea solicitărilor unui număr tot maimare de pescari sportivi.„Programul naţional de conservare şi dezvoltare a fondului forestier

prevede, printre altele, şio creştere rapidă a producţiei de păstrăv pentru consum şi posibilitatea pentru oamenii muncii de a-şi petrece timpul liber în mod plăcut, prin practicarea pescuituluisportiv. In aceste condiţii, a fost adoptatde către Ministerul Silviculturii un intens programde dezvol tare şi moderniza re a bazei materiale printr-o serie de acţiuni de amenajare a apelor

de munte. S-au avut în vedere situaţiile mai dificile dereproducere a salmonidelor în unele staţiuni,în care, sub acţiunea factorilor nefavorabili, condiţiile demediu s-au deteriorat, fapt ce a dus lascăderea sau chiar la dispariţia efectivului piscicol. Un alt motivcare a determinat luarea unor măsuri speciale este că, în condiţii naturale de reproducere, numai l«/odin icrele depuse de păstrăviajung să evolueze până în faza de adulţi. Speciile care se cresc astăzi înstaţiuni de creştereintensivă sunt: păstrăvul indigen, păstrăvul fântânel, lipanul, lostriţa, coregonul(pentrurepopulări) şi păstrăvul curcubeu (pentru consum).Producerea materialu lui necesar repopulărilo r, ca ş i producţia de peşte pentru consum, serealizează în staţiuni piscicoledenumite păstrăvării. Acestea pot fi destinate repopulărilor, producţieide peşte pentru consum sauau un caracter mixt.



Cap. 10 CONDIŢII NECESARE ÎNFIINŢĂRII UNEI STAŢIUNI DESALMONICULTURĂ(PĂSTRĂVĂRIE) ŞI PĂRŢILE COMPONENTE ALE

PĂSTRĂVĂRIEI

Înainte de înfiinţarea unei staţiuni destinate salmoniculturii (păstrăvărie), este necesar să sestabilească dacă condiţiile staţionale satisfac exigenţele care se impun. Amplasarea se face înstaţiunide munte, de preferinţă pe un substrat impermeabil. Sunt însă şi situaţii cândsursa de apă permite instalarea lor chiar în zona de câmpie. Asupra s ur sel or de ap ă car evor a l iment a i ns ta la ţ i i le ş i bazinel e e s te indicat să s e f acămăsurători t imp de unan, prin care să se stabilească oscilaţiile pe care le înregistrează debitul apei,conţinutulacesteia în oxigen dizolvat, pH-ul şi limpezimea. Debitul are un rol însemnat, deoarece demărimealui depinde capacitatea păstrăvăriei respective. După P. Decei, este recomandabil săseasigure următorul debit: 500-l 000 l/s pentru l ha luciu de apă; pentru 10000 icre: 3-5l/minut, de lafecundare până la embrionare; 5-7 l/minut, de la embrionare până la eclozare; pentru10 000 puieţi: 7-15 l/minut, de la eclozare până la 30 zile; 30 l/minut, între 31-60 zile; 60 l/minut,

între 61-90 zile; 60-120 l/minut, până la un an.Se va urmări ca, prin debitul existent, să se asigure încinci ore o schimbare totală a apei din bazine. Este indicat, după I. Pojoga, ca în staţ iunilemai joase malurile bazinelor să fie plantate cuarbori, care să asigure umbră în timpulverii, deci temperaturi ceva mai scăzute, pe lângă faptul căatrag un mare număr deinsecte care pot servi ca hrană naturală. Dintre condiţiile staţionale, trebuieavut învedere gradul de împădurire, ca şi perspectiva exploatărilor forestiere în bazinul în careseurmăreşte amplasarea, de aceasta depinzând constanţa debitului, limpezimea,temperatura etc. Estenecesar ca terenul pe care se instalează bazinele să aibă o pantă de l %,

pentru a se asigura scurgereaapei cu o viteză care să evite îngheţarea ei. Trebuie să se ţină seama, laamplasare, şi de condiţiile deordin economic, în sensul ca sursele de aprovizionare să fie cât maiapropiate, accesul să se realizezecu uşurinţă şi să se obţină beneficii care să amortizeze investiţiile

în câţiva ani.PĂRŢILE COMPONENTE ALE UNEI PĂSTRĂVĂRIIPentru realizarea înmulţirii şi creşterii salmonidelor, sunt necesare o serie de instalaţiişiamenajări specifice, al căror număr şi varietate depind de scopul şi capacitateastaţiunii respective (fig.).Sistemul de captare şi distribuţie a apei. Prezent în toate păstrăvăriile, este constituit dintr-un baraj, canale de alimentare, bazine dedistribuţ ie şi decantare, canale de admisie şi canale deevacuare.Barajulse construieşte, obişnuit, din piatra şi mortar; are rolul de a capta apa şi a

permitedirijarea ei prin canalele de alimentare. Dacă înălţimea sa depăşeşte l m, va fi dotat cu

„scară pentru peşti”. Barajul va fi prevăzut cu radier şi cuvetă. În cazul păstrăvăriilor mai mici, el poate fi înlocuit deo construcţie din lemn.Canalul de alimentare

porneşte din partea superioară a barajului, având la intrare un grătar pentru reţinerea eventualelor crăci şi un dispozitiv (şuber) pentru reglarea debitului. Panta canaluluieste de 1% şi trebuie săcrească p rogresiv pe parcurs. Dimensionarea se face luând în consideraredebitul de apănecesar, la care se adaugă o rezervă de 10%. El se execută din lemn, zidărie, tuburi deazbociment,fontă sau beton armat, având la fiecare 100 m, ca şi la schimbări de direcţie, mici bazinede control.Bazinele de distribuţiese construiesc pentru reglarea debitului şi dirijarea apei spre diversele părţ i ale păstrăvăriei.Uneori, pot servi şi ca bazine de decantare. Se execută din zidărie sau betonarmat.Bazinele de decantare



se realizează cu scopul de a se depune impurităţile antrenate de ape şi p en tru a as igura as t fe lun grad r id ica t de l impez ime , mai a les ape i des t ina te incuba toare lo r .Seconfecţionează din aceleaşi materiale ca şi bazinele de distribuţie. Dimensiunile obişnuite aleacestor bazine sunt de 5x10 m. Este bine să se util izeze două decantoare, pentru caatunci când unul este înfuncţie celălalt să poată fi curăţat. Iarna nu este necesară utilizarea lor,

deoarece apa este limpede, iar viteza mică permite îngheţarea apei.Canalele de admisiesunt legate de canalul de alimentare prin mici bazine de distribuţie, careasigură dirijarea apei în

bazine. Ele sunt amplasate mai sus, la cel puţin 30 cm deasupra nivelului apeidin bazin, pentru ca, prin cădere, să se asigure oxigenarea apei. In bazin, sub locul de cădere a apei, seexecută platformeînclinate de beton sau lemn, pentru a împiedica pătrunderea peştilor în canale.Canalele de evacuare. La ieşirea din bazine sau din „casa incubatoarelor” apa este dirijată încanale de evacuare. Panta descurgere poate fi mai mică, dar materialele de construcţie sunt aceleaşi cala canalele dealimentare.Elementul care asigură reglarea nivelului apei din bazine este aşa-numitu l

„călugăr”,amplasat la ieşirea apei din bazine (fig.). Acesta se execută din dulapi de lemn sau

beton armat.„Călugărul”, în general, are două părţi: una verticală, amplasată în bazin sau înmarginea digului şi altaor izo nt ală , car e pl eac ă de pe fu ndu l baz in ul ui şi ie se pe subdi g. Pa r tea ve r t ical ă ar e o for mădreptunghiulară, cu secţiunea de 15x30 cm la bazinele

pentru puieţi şi 20 X 40 cm (sau 30x60 cm) la bazinele pentru reproducători sau creşterea peştelui de consum. În interiorul lor se găsesc vanete ce permit reglarea nivelului apeidin bazine. Partea orizontală are o secţiune pătrată, de 15x15 cm la bazinele pentru

puieţi si 20X20 cm (sau 30x30 cm) la bazinele pentru peştii adulţi. Partea dinspre bazina „călugărului" este dotată cu sită sau grătar, care permite intrarea apei în corpul său.Corpulorizontal este prevăzut cu un şuber, care permite evacuarea apei din bazin.Circulaţia apei prin„călugăr” se face în felul următor: apa intrată prin sită trece peste primul şir de vanete, care sunt lăsate până jos, apoi trece pe sub cel de-al doilea şir, evacuându-se apa de lasuprafaţă. Aceasta se face vara,când apa de la suprafaţă este mai caldă şi mai săracă în oxigen.Iarna, se urmăreşte schimbarea apei lafundul bazinului şi atunci primul rând de vanete, ridicat însus, permite trecerea apei pe sub el.Bazinele pentru peşti. Au dimensiuni şi forme diferite, în raport cu destinaţia lor.Bazinele pentru puieţiau o suprafaţă de 20-60 m2, cu raportul între laturi de 10/1. Ele aufundul în pantă lină;astfel, la admisie apa are o adâncime de 0,50 m, iar la evacuare l m. Se apreciazăcă pentru fiecare

tonă de peşte pentru consum sunt necesare 5—6 bazine de acest fel. Aceste bazine seexecută din pământ sau beton.

Bazinele pentru reproducătoriau o suprafaţă de 100-200 m2şi raportul între laturi între 1/5-1/8. Adâncimea apei la admisie trebuie să fie de 1-1,20 m şi de 1,5-2m la evacuare. Necesarul de apăse calculează astfel încât la fiecare kilogram de peşte săexiste l-2 m2 luciu de apă. Se execută din pământ sau beton, cu fundul acoperit cu pietriş.Bazinele destinate creşterii păstrăvului de consumau o suprafaţă de 200-500 m2



, cu raportulîntre laturi între 2/5-1/2. Adâncimea apei la admisie va fi de 0,80—1,00 m şi de 1,50 mla evacuare. Necesarul se calculează ţinând seama de productivitatea speciei care se creşte. Seapreciază că, în ce priveşte suprafaţa luciului de apă dintr-o păstrăvărie, bazinele destinatecreşteri i ocupă 60—70%.Bazinele se realizează din pământ sau beton, având fundul acoperit cu

pietriş. Preferabil, se va utiliza pământu l atunc i când acesta nu este permeabil , deoarece, pe

lângă faptul că permite instalarea uneifaune nutritive, este mai igienic şi maieconomic.Bazinele circulare, destinate reproducătorilor de lostriţă şi păstrăv, au un diametru de 8— 18m. Atât pereţii, cât şi fundul bazinului au o anumită înclinaţie. Apa are o adâncime de0,75—1,0 m.Alimentarea cu apă se face perimetral. Este indicat ca la coronament bazinele să fie

prevăzute cu plasăde sârmă, pentru ca peştii să nu sară din bazin.Alte categorii de bazine. În păstrăvării se mai construiesc 2-3 bazine de carantină, eventual 5 —6 bazine pentruexperimentări, cu dimensiuni de 1x3 m, ca şi l-2 bazine pentru pescuitul sportiv.În interiorul tuturor

bazinelor se vor construi platforme de scândură de 60 (80)-100 (120) cm, plasate la 30 cm subnivelul apei, pentru hrănire şi adăpost.Groapa de pescuit. Constituie o anexă a bazinelor,care facil itează prinderea peş tilor cuocazia operaţiilor de evacuare şi sortare a efectivului

piscicol, în cazul bazinelor pentru puieţi, ea poatefi suplinită de o ladă pentru pescuit. Groapa pentru pescuit este un bazin mic de 0,5x0,75 m şi adâncde 0,25-0,50 m, situat sub nivelul fundului bazinului. Amplasarea sa se poate face în interiorul sau înexteriorul bazinului. Lada de pescuit, dedimensiuni ceva mai mici decât groapa de pescuit, are pereţii perforaţi şi este prevăzută cu minere.INSTALAŢII DESTINATE INCUBĂRII ICRELOR Procesul de incubare a icrelor, ca şi creşterea puieţilor (alevinilor) în primele săptămâni deviaţă,necesită unele instalaţii specifice care, în cea mai mare parte, sunt amplasate într-oconstrucţiespecială (fig. ). În aceas tă clădire, obiect ivul pr incipal îl consti tuie cameraincubatoarelor, care seconstruieşte la demisol, cu ferestrele aşezate imediat deasupra solului.Pentru o capacitate de 500 000icre , încăperea are dimensiunile de 7x6x2,5 m. Pardoseala,ca şi planşeul, se execută din beton. Îninterior se amplasează filtrele de apă, cu un sistem dealimentare şi evacuare a apei, incubatoarele cu postamentele din beton şi o sursă de căldură. Laacelaşi nivel se amenajează o încăpere mai mică ce joacă, obişnuit, şi rolul de antreu, în care segăsesc bazinele de parcare a reproducătorilor. La nivelulsuperior se construieşte locuinţa

păstrăvarului, un birou laborator şi încăperi auxiliare.Filtrele pentru apă. Pot fi de mai multe tipuri, mai frecvent utilizat fiind filtrul dublu (fig.).Acesta este format din 3 compartimente: două dintre ele destinate filtrării, iar unuldistribuirii apei.Materialul filtrant este constituit din pietre de râu, pietriş şi nisip. Apa,care trece succesiv prinstraturile mai grosiere către cele mai fine, este dirijată prin conducte sau„uluce” la incubatoare, în carecade de la o înălţ ime oarecare , pentru a se asigura oxigenarea

ei. Din incubatoare apa se scurge înuluce de evacuare, situate la 5-10 cm sub fundulincubatoarelor.Incubatoarele. Sunt destinate adăpostirii icrelor din momentul fecundării până laecloziune.Sunt cunoscute mai multe tipuri de incubatoare, dintre care, pentru clocireaicrelor de păstrăv, seutilizează tipul „Wacek-Universal”, iar pentru coregon şi lipan tipul „Weiss"(„Zug”).Incubatorul „Wacek-Universal”este construit din două cutii: cea exterioară din beton, lemnsau tablă, cu dimensiunile de 70x60x30cm, iar cea interioară din tablă zincată sau material plastic, dedimensiuni mai mici: 65x58x25 cm.Cutia interioară are la fiecare din capete câte un perete interior,situat la 5 cm. În partea din careintră apa, peretele este perforat pe circa o treime din suprafaţă, porţiunea fiind situatălateral. Peretele dinspre evacuare, ca şi fundul cutiei, prezintă perforaţii pe toatăsuprafaţa. Capacul

incubatorului, din lemn, are un orificiu de 10x10 cm, acoperit cu tablă perforată.Capacitatea unui



incubator este de 10 000-12 500 icre de păstrăv pe un rând; în incubatoare, icrele potfi puse pe 4-5rânduri.Incubatorul Zug (Weiss)este format dintr-un vas de sticlă de forma unei pâlnii alungite, cucapacitatea de 6-7 litri, înaltde 50-60 cm, cu diametrul la capătul mic de 4-5 cm, iar la margineasuperioară de 15-20

cm (fig.) . Apa circulă prin tr-un tub de cauciuc conectat la capătul mic, de undeurcă şi seevacuează la partea de sus. Capacitatea unui astfel de incubator este de 40 000-50 000 icredecoregon.Incubatorul cu „curent lung”este format dintr-o cutie cu dimensiuni de 300X35X30 cm încare se introduc 3-4 cutii din tablă, de30x60 cm, în care sunt practicate găuri lenticulare, de 0,3X1,0cm. Ele prezintă avantajul unui debitmai redus, al întreţinerii şi dezinfectării mai uşoare, dar asigură ooxigenare inegală.Incubatorul cu „curent verti cal”este de forma unui dulap, în care fiecare, sertar conţine 10000 icre. Având în vedere că unasemenea dulap conţine 10-20 sertare-incubatoare (care, la uneletipuri, poartă denumireade tasuri), rezultă că procesul de incubare se realizează pe o suprafaţa foartemică şi cu un debit de

20-40 l/minut la 100 000 icre.Puierniţa sau troaca. Este un bazin din lemn sau beton, de 200X60X25 cm (fig.). Pentru aîmpiedica ieşirea puieţilor lacele 2 capete se execută pereţi din tablă perforată ce se dispun la 10 cm îninterior. Capacitateaunei „troci” este de 5 000-10 000 puieţi. Ele se aşeză sub un şopron construitlâ ng ă ca saincuba toare lo r . Al imenta rea cu apă se rea l izează p r in t r -o ramif ica ţ ie acanalului dealimentare.INSTALAŢII ANEXEÎn această categorie se includ instalaţiile frigorifice (sau gheţăria), destinate păstrării gheţii şicărniişi bucătăria furajeră, pentru prepararea hranei peştilor. Gheaţa este necesară pentrutransportulicrelor, puieţilor sau a păstrăvului de consum, ca şi la conservareahranei necesare peştilor. In păstrăvărie, trebuie să mai existe, pe lingă locuinţa

păstrăvarului, o magazie pentru păstrarea hraneiuscate şi o magazie pentru utilaje (hidrobion, sortatorul pentru peşti, aeratorul, distribuitorul dehranăuscată etc.).Cap. 11 PRODUCEREA PUIEŢILOR DE SALMONIDEÎn păstrăvăriile din ţara noastră se produc, în marea majoritate a cazurilor, puieţi de păstrăvindigen,de păstrăv curcubeu şi, mai puţin, de lipan, lostriţă, coregon şi fântânel. In principal, procesulde

producţie trece prin câteva faze: prinderea reproducătorilor ;

recoltarea şi fecundarea icrelor şiincubarea, având însă unele particularităţi, în funcţie de specie.Recoltarea icrelor

. La păstrăvul indigen, reproducători i se obţin din păs trăvărie sau se pescuiescdin râu, având grijă să nu se producă vătămări acestora. Vârsta cea mai indicată

pentrurecoltarea icrelor de la adulţi este la 4-6 ani. Prinderea exemplarelor reproducătoare are loc,obişnuit,după 15 septembrie. Este indicat ca reproducătorii să fie hrăniţi abundent şi cu hranănaturală.Recoltarea icrelor („mulgerea”) se face în funcţie de începerea epocii de„boişte” în aparespectivă. De la primele semne ale începerii ei, reproducătorii sunt sortaţi pe sexe,

în bazine separate.Pentru stabilirea momentului optim, reproducătorii sunt controlaţi cel .puţin odată la 3-4 zile.Când elementele seminale au ajuns la maturitate, hrănirea încetează timp de două



zile, dupăcare peşti i sunt scoşi şi in troduşi în nişte bidoane. Mulgerea se recomandă să sefacă sub anestezie,care se realizează cu eter, uretan, dar cel mai frecvent cu osub st anţ ă spe ci al ă - M 22 2. Se sco t, succesiv, mai întâi 3-4 femele, de la care serecoltează icrele într-un lighean şi apoi doi masculi aicăror lapţi sunt „mulşi" deasupralor şi amestecaţi cu icrele, utilizând, în acest scop, o pană de gâscă(fig. 12.8). Această

metodă de fecundare mai poartă denumirea de metodă uscată, datorită faptului căamestecareaelementelor seminale se face fără apă, deoarece, în apă, spermatozoizii trăiesc mult mai puţin.Abia după ce se consideră că prin amestecare fecundarea s-a produs, se toarnă apă cucare sespală în mai multe rânduri icrele şi apoi se depun în incubator, după o treptată egalizare atemperaturiiapei în incubator cu cea din vasul în care au fost spălate. Recoltarea icrelor are loc în mai multereprize , s i tuate la 6 -8 z i le una de ce ala l tă . N umărul icre lor ce se obţ in la un ki lo gr am gr eut at ecorporală oscilează de la 2 500 la 3 000 bucăţi,excepţ ional mai mult . Procesul de incubaţie durează140-180 de zile (necesită de la 330 la380 grade zile), iar după P. Decei, 142-184 zile, (respectiv 330-376 grade-zile). Pierderileadmisibile în acest interval nu trebuie să depăşească 15%.La păstrăvul curcubeu se utilizeazăreproducători crescuţi în păstrăvării. Recoltarea icrelor seface în aprilie-mai, obţinându-se, în

medie, 2500-3000 buc. la un kg corp. Perioada de recoltare de la ofemelă este de 5-10 zile.Incubaţia durează 45—62 zile, necesitând, în medie, 360 grade-zile.Temperatura

joacă şi aici un rol important, aşa cum rezultă din tabelul 40, redat după Leitritz (1969).Pierderileoscilează între 10-25%.Perioada de incubaţie la păstrăvul curcubeuTabelulTemperatura apei (°C)Perioada de incubaţie37

La păs t răvu l fân tâne l reproducă tor i i se ob ţ in d in păs t răvăr i i . Vârs ta cea mai po t r iv i tă aacestora pentru recoltarea icrelor este de 4-5 ani. Este indicat ca ei să primească numaihrană naturală.Recoltarea icrelor are loc în octombrie , obţ inându-se, în medie, 2 500

bucăţi icre la un kilogramgreutate corporală. Procesul de incubaţie se termină după 350-400grade-zile.Reproducătorii de lipan se prind din mediul natural, în luna mai. Femelele devin maturelavârsta de 3 ani, iar masculii la 2 ani. Se obţin, în medie, 13 000 bucăţi icre la unkg/corp. Incubaţiadurează 20-25 zile, necesitând 180-230 grade-zile. Pierderile normale înaceastă perioadă nu depăşesc5%.L o s t r i ţ a , c a ş i l i p a n u l , r i d i c ă m a i m u l t e

p r o b l e m e l e g a t e d e î n m u l ţ i r e a a r t i f i c i a l ă . Reproducătorii cei mai buni sunt cei care

au între 4-6 kg. Masculii devin maturi la 5 ani, iar femelelela 6 ani. Prinderea reproducătorilor seface în aprilie. Se recoltează, în medie, 2 000 bucăţi icre la unkg/corp. Icrele obţinute de la o femelăse amestecă cu elementele seminale de la doi masculi. Incubaţiadurează între 25 şi 35 zile, eclozânddupă însumarea a 250-300 grade-zile.Coregonul atinge maturitatea sexuală la 2-3 ani (C. albula), respectiv 3-4 ani (C. lavaretus), primul depunând 10 000 icre, iar cel de-al doilea 15000 icre la l kilogram corp. Recoltarea icrelor seface în octombrie-decembrie, incubaţia lor necesitând între 300-360 grade-zile.

Numărarea icrelor . Se face prin mai multe metode, din care amintim: Metoda Schillinger.Într-un cilindru gradat de

20 cm3 se pun 10 cm3



apă, după care se introduc icre până ce nivelul apeiajunge la gradaţia 20.Se stabileşte astfelnumărul de icre, care dislocă un volum de 10 cm3.Pentru numără toarea p ropr iu -z isă se u t i l izează un vas Er lenmeyer p revăzu t în

parteasuperioară cu un cilindru gradat de 100 cm

3. Apa va umple vasul până la gradaţia O a cilindrului, dupăcare se vor introduce icre până ce apa vaajunge la gradaţia 100 a cilindrului. Numărul icrelor care s-auintrodus se stabileşte înmulţind cu 10numărul obţinut la numărarea icrelor în cilindrul de 20 cm3.Metoda cântăririiconstă în cântărirea unui lot de l 000 de icre, după care cântărirea tuturor icrelor ne permitestabilirea numărului total.Metoda evaluării în funcţie de suprafaţa ocupată

se aplică frecvent , după ce icre le au fos tintroduse în incubator. Se stabileşte suprafaţaincubatorului în cm

2şi, cu ajutorul unui cadru de l cm2,se numără câte icre ocupă această suprafaţă, după care cifraobţinută se înmulţeşte cu suprafaţa totalăîn cm2.Metoda Brandst ätt. Se utilizează o placă de cauciuc, cu 200 scobituri de mărimea unei icre(fig.).Dupănumărare, icrele de păstrăv curcubeu, fântânel şi lostriţă se depun în incubatoareWacek,

pe 1-5 rânduri. Icrele de lipan şi coregon se depun în incubatoare Zug (Weiss).Incubarea. La păstrăvul indigen, procesul parcurge mai multe faze. Astfel, în prima fazăapa reco loana ver tebra lă a pu ie tu lu i , apo i och i i sub fo rma a două punc te negre , ia r eclozarea se produce, în condiţii normale, după 330-410 grade-zile. Îngrijirea icrelor în acest interval cere să seasigure la 10 000 icre un debit de 0,1 l apă/secundă, otemperatură cât mai constantă, îndepărtareaicrelor moarte, curăţirea apei de nămol şialte impurităţi, asigurarea oxigenării etc. Ecloziunea seproduce treptat, în decursul

câtorva zile. Puieţii au o lungime de l-1,5 cm şi dispun de o pungă vitelinădin

care se hrănesc timp de 4-5 săptămâni. Fazele la celelalte specii sunt similare

Cap. 12 CREŞTEREA SALMONIDELOR

În procesul de creştere se pot distinge două etape: creşterea puieţilor şi creştereaadulţi lo r pentru consum. Un rol hotărâtor în aceste procese îl are hrana. Trebuie să avem în vederecă hrana carese administrează trebuie să îndeplinească anumite calit ăţi pentru a satisfacenevoile peştelui saualevinilor. În practica crescătoriilor de la noi se folosesc o serie de sortimente(vezi tab.)



În hrana păstrăvului joacă un rol important circa 16 vitamine, a căror lipsă poate producedereglări ale unor procese fiziologice. Rolul fiecărei vitamine a fost deja evidenţiat întabel.Creşterea puieţilor . Începe din momentul ecloziunii. Incubatoarele care conţin mai puţin de10 000 puieţi pot fi

utilizate pentru creşterea lor până la vârsta de 4-5 săptămâni, când punga vitelinăs-a resorbit în proporţie de 2/3. Când sunt prea mulţi, alevinii se trec în „troci”, tot pentruacelaşiinterval. Cu excepţia puieţilor de lipan, care se deversează la vârsta de 4-5 zile, cei de

păstrăv indigensau curcubeu sunt deversaţi la vârsta de 4-5 săptămâni. Puieţii destinaţi creşterii învederea obţineriirep rod ucăt ori lor sau a păst răvi lor de cons um se ţin în cont inu areîn t roc i , unde începe s ă l i seadministreze hrană corespunzătoare, tocată mărunt şi formatădin: melci, ouă de furnici, plancton, ficatde vită, peşti proaspeţi, măruntaie, sânge şi creier devită, brânză de vaci, gălbenuş de ouă şi făinurifurajere, vitaminizate. Distribuirea hranei areloc la ore fixe, de 5-10 ori pe zi, greutatea ei nedepăşind10% din greutatea puieţilor



La vârsta de l-2 luni puieţii sunt trecuţi în bazine, după o prealabilă sortare pe mărimi, carese mairepetă de l-2 ori, până în octombrie-noiembrie. La 1 m2luciu de apă se pot introduce 500-l 000 puieţi. Hrănirea lor se face, în continuare, cu alimente

proaspete şi crude, în componenţa cărora intrăficat, splină, inimă, melci, viermi şi broaşte.

Dacă la celelalte specii accentul se pune pe resurselenaturale de hrană, la păstrăvul curcubeuse pot utiliza deşeurile de abator, carnea de cal, ca şi făina desecară sau porumb, făina de peştesau de carne, făina de oase şi drojdie de bere etc. (tab.). Hrana sedi st ri bu ie de 5- 6 or i

pe z i , g reu ta tea e i z i ln ică ech iva lând cu 8% d in g reu ta tea pu ie ţ i lo r .Pent ru producerea alt păstrăv sunt necesare 8 t hrană, atunci când nu se utilizează hranăgranulată.În ultimul timp, s-a realizat şi utilizat hrană concentrată pentru puieţi, care are uncoeficientde transformare (randament) de 2-2,5 (3,0), în funcţie de reţeta utilizată.Din momentuleclozării şi până la valorificare, salmonidele înregistrează pierderi mai marisau mai mici, înraport de specie şi condiţiile staţionale. În funcţie de aceste elemente, P. Deceiaclasificat în 3 grupe păstrăvăriile din ţara noastră. Redăm în tabelul … pierderileadmisibile, de laeclozare până la valorificare. În timpul sortării, inventarierii sau manipulărilor se

admit următoarele pierderi: puiet de un an - 5%; puiet de doi ani - 2%; adulţi şi reproducători - 0,5%



Creşterea reproducătorilor . Se re ali zea ză în baz in e spe ci ale . Se va ave a în ved er e cahrănirea să fie abundentăşi cu hrană naturală, pentru obţinerea unor icre de calitate superioară.Creşterea peştelui pentru consum. Are în vedere, în primul rând, păstrăvul curcubeu. In prezent, se extinde sistemul de

creştere intensivă din cauza rezultatelor slabe obţinute prin creştereaextensivă în iazuri şilacuri, în perspectivă, se prevede utilizarea intensivă şi a unor lacuri de baraj, prinfurajarea peşteluişi obţinerea unei producţii de circa l000 kg la hectarul de luciu de apă.Hrănirea păstrăvuluicurcubeu din bazine este una din problemele cele mai importante în procesul de

producţie. Folosindu-se particularităţile legate de creşterea sa mai rapidă şi faptul căsehrăneşte şi în timpul iernii, el poate fi valorificat începând cu vârsta de 18 luni. Hranaconstă dindeşeuri de abator, carne de cal, peste oceanic, făinuri vegetale, de carne sau de oase,drojdie de berefurajeră şi vitamine (A, B, C). Hrana administrată constă din combinaţii executatedupă diferite reţete.Hrana granulată produsă la noi, pe trei categorii de dimensiuni („Salmon-P0”

pentru alevini şi puieţide l an: „Salmon-P1” pentru vârste între l-2 ani şi „Salmon-P2” pentru păs trăvi i pes te 2 ani), a dat rezultate bune. Ca atare, un rol însemnat se va acorda şi în

viitor hranei granulate care, pe lângă unelefacilităţi, va asigura o creştere sensibilă a producţiei.Randamentul pe care îl asigură hrana granulatăindigenă este de l kg păstrăv produs din (2,8) 3,0 kghrană granulată, faţă de hrana tradiţională care areun randament de l la 6 (8).Hrana se va distribuila ore fixe, de mai multe ori pe zi, în por ţii mici, până ce se remarcăfaptul că nu mai esteconsumată. La punctele de servire se execută platforme de scândură la circa 30cm sub nivelulapei, de unde resturile rămase pot fi curăţate. La l 000 kg păstrăv se administreazăzilnic5-10 kg hrană în lunile cu îngheţ, 20 kg în lunile răcoroase şi 70-100 kg în lunile optime

pentruhrănire (vezi tabelul 43). Administrarea hranei se va face şi în funcţie de temperatura apei,ţinându-seseama de recomandările date în tabelul



Mărimea raţiilor zilnice de hrană, în raport cu temperatura apei (la păstrăvul

curcubeu)

2 % d i n g r e u t a t e a p e ş t i l o r , c â n d a p a a r e t e m p e r a t u r ad e 5 C

3 - 5 % d i n g r e u t a t e a p e ş t i l o r , c â n d a p a a r e t e m p e r a t u r ad e 8 - 1 0 oC5 - 7 % d i n g r e u t a t e a p e ş t i l o r , c â n d a p a a r e t e m p e r a t u r ad e 1 0 - 1 5 o C7 - 8 % d i n g r e u t a t e a p e ş t i l o r , c â n d a p a a r e t e m p e r a t u r ad e 1 5 - 1 8 o C5 - 7 % d i n g r e u t a t e a p e ş t i l o r , c â n d a p a a r e t e m p e r a t u r ad e 1 8 - 2 0 o C3 % d i n g r e u t a t e a p e ş t i l o r , c â n d a p a a r e t e m p e r a t u r ad e 2 0 - 2 8 o C

PRODUCŢIA PISCICOLAExprimată în kilograme, este cantitatea de peşte realizată într-un an pe o anumită suprafaţăde luciude apă sau pe un tronson al unei ape curgătoare. Ea poate fi efectul interacţiuniifactorilor naturali, caz în care putem vorbi de producţia naturală a apelor de munte. În astfel desituaţii ea poatefi potenţială, dacă se consideră că acţiunea factorilor organici şi anorganici esteoptimă. De cele maimulte ori însă, întâlnim o producţie reală, inferioară celei potenţiale, din cauzaunor factori ce frâneazădezvoltarea efectivului piscicol şi asupra cărora trebuie acţionat

pentru a aduce producţia reală lanivelul celei potenţiale, realizând în acest fel ovalor ificare maximă a potenţia lulu i biot ic. Când seintervine cu unele măsuri şi amenajări, şiacesta este cazul cel mai frecvent întâlnit, avem o producţieseminaturală.Exploatarea apelor de

munte poate avea un caracter extensiv sau intensiv, în raport cu modulde gospodărire şi, în primulrând, în funcţie de modul de hrănire: natural sau artificial.In apele de munte sporirea producţiei se poate realiza prin aplicarea unor măsuri, cum sunt:ameliorarea condiţiilor de mediu şi de hrănire



naturală, prin executarea unor lucrări cu caracter special(cascade, baraje etc .) sau prin efectulunor lucrări de ameliorare a caracterului torenţial al apelor,ocrotirea împotriva

pescuitului abuziv şi a poluării, refacerea efectivelor piscicole prin repopulări,selecţiariguroasă a reproducătorilor, combaterea bolilor şi dăunătorilor, a braconajului sauchiar hrănirea artificială a efectivului piscicol. Pentru a cunoaşte ce măsuri se impun în fiecare caz

în parte,în vederea asigurării unei producţii potenţiale, este necesară studierea atentă a ecosistemuluiacvatic şiîn special a caracteristicilor apei, a producţiei primare şi secundare, respectiv a populaţiilor piscicole, pentru stabilirea raporturilor cantitative între categoriile deco ns umat or i , pe de o pa r te şi în t re producători şi consumatori, pe de alta.Metodeleştiinţifice de determinare a producţiei piscicole se bazează pe studiul elementelor fizico-chimice aleapei, al florei şi faunei, al numărului, greutăţii şi ritmului de creştere a peştilor etc.Determinareainf luen ţe i f iecă ru i e lement asupra p roduc ţ ie i p isc ico le , în condi ţ i i na tu ra le ,es te insuf ic ien t cunoscu tă , a s t fe l că în p rac t ică se ap l ică metode de eva luarema i mu l t sau mai puţ in riguroase, cu caracter estimativ.RECOLTAREA SALMOMDELOR Salmonidele din apele de munte fac, în primul rând, obiectul pescuitului sportiv. Acesta esteunul

din mijloacele de recreare a omului în natură, cu efecte tonifiante asupra organismului.Prin pescuit sportiv se înţelege pescuitul ou undiţa, în sezoanele stabilite prin lege şireglementări le învigoare, folosind, de asemenea, momeli admise. Exploatarea fondului piscicoldin apele de munte cadeîn răspunderea R.A. ROMSILVA, prin organele din subordine sau prindarea în folosinţă A.G.V.P.S.Pentru practicarea cu succes a pescuitului sportiv, estenecesa r să se cunoască b ineobiceiurile salmonidelor. în acest sens, trebuie ştiut faptul căaceştia sunt răpitori şi preferă locuri de pândă nu departe de curentul principal al apei, de unde sereped asupra prăzii. Momelile şi cârligele sealeg în funcţie de anotimp şi specia care se

pescuieşte. Pescarul trebuie să se apropie de apă astfelîncât să nu fie văzut de peşte, să

aibă o îmbrăcăminte în culoarea mediului, să calce uşor, pentru cavibraţiile şi zgomotul sănu fie sesizate de peşti. Pe timp însorit să evite ca umbra sa sau a undiţei să se proiecteze pe apă.Pescuitul trebuie să se facă pe firul apei în sus şi de la malul pe care se află pescarulcătre malulopus. Este indicat să se pescuiască în zilele răcoroase de vară, puţin înnorate, în zilele încare cad

ploi calde şi scurte, după 2-3 zile de ploi generale şi cu vânt rece etc.Pentru procurareareproducătorilor, a peştilor pentru consum din bazinele păstră variilor, caşi în scopuri ştiinţ if icese poate folosi, pe scară restrânsă şi în condiţii speciale, pescuitul electric.Acesta se

bazează pe observaţia că .peştii, în anumite condiţii, intră în câmpul electric şi înoatăspre polul pozitiv (anod). în practică, pescuitul electric se desfăşoară în felul următor : energia

electrică este produsă de un generator mobil. Curentul electric este condus pe cabluri cauciucate,lungi de circa 100m. Electrodul negativ (catodul) este scufundat în apă, ia r anodul se plimbă la suprafaţă, mergând încontra curentului. Peştii intraţi în raza de 3 m de la anod înoatăspre el, iar în apropiere sunt paralizaţi,ies la suprafaţă şi pot fi uşor prinşi cu minciogul. Seutilizează curent continuu, cu un voltaj de 220-700 volţi şi cu o putere de 0,5-1,5kilowaţi , în general, cu agregatul electric se capturează mai uşor peştii mari. Aceastămetodă, admisă doar în cazuri excepţionale (arătate mai sus), trebuie însoţită demăsuri riguroase de

protecţie a muncii.Dezvoltarea reţelei de baz ine artificiale, în urma construir ii unui marenumăr de lacuri de baraj, a ridicat problema valorificării acestor ape nu numai prin

pescuit sportiv, ci şi prin pescuitindustrial, în vederea comercializării pe piaţa internă

sau la export a unor cant ităţi tot mai mari desalmonide.



VALORIFICAREA PRODUCŢIEI PISCICOLEP r o d u c ţ i a d a t ă d e p ă s t r ă v ă r i i l e p e n t r u c o n s u m s e l i v r e a z ă u n i t ă ţ i l o r c o me rc ia le .P roduc t iv it a t e a l a ha luc iu a pă ş i p roduc ţ i a de st ina tă c ons umulu isun t încă scăzute în r apor t cu potenţialul biologic şi productiv al speciilor şi cu condiţiiletehnico-organizatorice asigurate. De aici,se desprinde necesitatea creşterii producţiei pe

seama unor măsuri suplimentare de ordin tehnico-organizatoric. O cale care ar putea da bunerezultate în valorificarea superioară a păstrăvului este aceeaa prelucrării acestuia sub formă de preparate şi semipreparate conservate, aşa cum se practică si în alteţări.

CEŞTEREA pastravului

Documents

Transcript of CEŞTEREA pastravului