10. Cererea. Legea generală a cererii. CondiţiiCererea – cantitatea totală dintr-un anumit bun care poate fi cumpărată pe piaţă într-o perioadă determinată de timp, la un preţ dat.Legea cererii se referă la relaţia preţ-cerere: creşterea preţului unitar al unui bun determină reducerea cantităţii cerute din bunul respectiv într-o perioadă şi invers.[Gr 170]Condiţii. Factori de influenţăConsiderȃnd că nivelurile de preţ nu se modifică într-o perioadă determinată de timp, cerera pentru un bun poate creşte sau se poate reduce, în funcţie de evoluţia unor factori, care poartă denumirea de condiţiile cererii.1-Modificarea preţurilor altor bunuri:-bunuri substituibile: cele care în consum satisfac aceeaşi nevoie ca bunul în discuţie. Cȃnd preţul unui bun B, substituibil bunului A creşte, cererea pentru bunul A creşte.-bunurile complementare: sunt bunurile care în consum sunt folosite împreună. Cȃnd preţul unui bun complementar creşte faţă de celălalt, scade cererea pentru celălalt bun.-bunurile neînrudite: modificarea preţului unui bun nu influenţează cererea altui bun neînrudit cu acesta.2-Modificarea veniturilor băneşti ale consumatorilor: influenţează cererea în funcţie de natura bunului respectiv.-bunuri normale: sunt atrase mai mult în consum pe măsura creşterii veniturilor şi invers;-bunuri inferioare: sunt atrase atunci cȃnd nivelul veniturilor este redus sau în scădere şi invers.3-Preferinţele cumpărătorilor: dacă preferinţele pentru un anumit bun se accentuează, cererea pentru acel bun creşte şi invers.4-Numărul de cumpărători: există o relaţie pozitivă între cererea pentru un anumit bun şi numărul de cumpărători;5-Previziunile în evoluţia preţului şi a veniturilor. Prin analiza tuturor factorilor care influenţează preţul se poate afla modificarea totală a cererii la un nivel dat al preţului.

11. Elasticitatea cererii în funcţie de preţElasticitatea cererii reprezintă intensitatea modificării cererii unui bun la modificarea preţului. Aceasta se măsoară prin coeficientul de elasticitate.[Gr 172] Coeficientul elasticităţii cererii (Ke) arată gradul modificării cererii în funcţie de modificarea preţului. Acesta se poate determina prin: Kec(p)= -/\C/C0+/\P/P0 = -/\C//\P*P0/C0= -C1-C0/C0+P1-P0/P0 = C1-C0/P1-P0*P0/C0.În funcţie de mărimea coeficientului, elasticitatea cererii poate avea următoarele forme:-cerere elastică: la un procent de modificare a preţului, procentul de modificare a cantităţii cerute este mai mare;-cerere inelastică: la un procent de modificare a preţului, procentul de modificare a preţului rezultă un procent mai mic de modificare a cererii;-cerere cu elasticitate unitară: procentul de modificare a preţului rezultă acelaşi procent de modificare a cantităţii cerute;-cererea perfect elastică: cererea se modifică nelimitat la o modificare zero sau nesemnificativă a preţului;-cererea perfect inelastică: cantitatea cerută este invariabilă la modificarea preţului.

12. Relaţia dintre elasticitatea cererii şi volumul valoric al vȃnzărilor-se prezintă astfel:a) la o cerere elastică, modificarea preţului în sus sau în jos produce modificări în direcţii opuse a venitului încasat: venitul scade atunci cȃnd preţul de vȃnzare creşte şi invers;b) la o cerere inelastică modificarea preţului produce fluctuaţii în aceeaşi direcţie a venitului încasat;c) la o cerere cu elasticitate unitară modificarea preţului nu are niciun efect asupra venitului total, el menţinȃndu-se constant.[Gr 175]

13. Oferta. Legea ofertei. CondiţiileOferta reprezintă cantitatea totală dintr-un bun pe care vȃnzătorii sunt dispuşi să o ofere spre vȃnzare într-o perioadă determinată de timp, la un anumit preţ.Legea generală se referă la relaţia dintre schimbarea preţului şi cantitatea oferită dintr-un bun pe piaţă.[Gr 176] Curba ofertei pune în evidenţă cantitatea de bunuri pe care un ofertant este dispus să o ofere la diferite niveluri de preţ, într-o perioadă dată.Condiţiile ofertei (factorii).-Costul producţiei: se află în relaţie inversă cu cantitatea oferită. Acesta reprezintă cel mai important factor care determină modificarea ofertei;-Preţul altor bunuri: o cantitate determinată de resurse poate fi utilizată în aceleaşi condiţii de eficienţă pentru obţinerea a două bunuri. De exemplu, dacă preţul bunului X se reduce, o parte mai mare din volumul de resurse sau chiar toată cantitatea va fi folosită pentru bunul Y, preţul neschimbȃndu-se sau crescȃnd. Astfel, reducerea preţului bunului X va determina creşterea ofertei bunului Y.-Numărul firmelor care produc acelaşi bun: intrarea pe piaţă a unor noi firme va genera creştere a ofertei. Dacă unele firme vor da faliment, oferta se va reduce.-Taxele şi subsidiile: majorarea impozitului pe profitul firmelor dintr-o anumită ramură va determina o reducere a ofertei şi invers.- Previziunile privind evoluţia preţului: atunci cȃnd un număr de firme prevăd o creştere viitoare a unui bun, oferta prezentă se va reduce şi invers.- Evenimentele social-politice şi naturale: în astfel de condiţii favorabile oferta creşte, iar in cazul în care sunt nefavorabile oferta se va reduce.

14. Elasticitatea ofertei în funcţie de preţElasticitatea ofertei exprimă graful de modificare a ofertei unui bun, în funcţie de schimbarea preţului.Oferta este cu atȃt mai elastică cu cȃt este mai mare modificarea în cantitatea oferită.[Gr 178]Coeficientul de elasticitate al ofertei se determină ca raport între modificarea relativă a cantităţii oferite şi modificarea relativă a preţului.Formele ofertei:-oferta elastică: unui procent de modificare a preţului îi corespunde o modificare mai mare a ofertei;-oferta cu elasticitate unitară: unui procent în modificarea preţului îi corespunde unul similar în schimbarea ofertei;- oferta inelastică: procentul modificării ofertei este mai mic decȃt procentul modificării preţului;-oferta perfect elastică: la un preţ dat oferta creşte la infinit;-oferta perfect inelastică: la orice modificare a preţului oferta nu se modifică.

15. Echilibrul firmei pe termen scurt în condiţii de concurenţă perfectăProducatorul caută să-şi maximizeze profitul. El nu poate acţiona asupra preţului factorilor, dar nici asupra preţului de vȃnzare. Singura sa modalitate de acţiune o reprezintă nivelul producţiei. Astfel, producătorul este un consumator de preţuri.Profitul producătorului apare ca o diferenţă dintre valoarea vȃnzărilor şi costul total.[grafic 197] Curba costului total mediu este o curbă sub formă clasică de U, ce este intersectată în punctul minim al curbei costului marginal. Pentru că preţul este independent de volumul produs, va fi reprezentat de o dreaptă. Graficul arată că sporirea producţiei duce la o creştere a profitului. Mărimea producţiei este avantajoasă cȃt timp producţia este mai mică decȃt cea medie. In cazul în care producţia o depăşeşte pe cea medie, costul mediu ca depăşi preţul rezultȃnd că producerea unei unităţi suplimentare costă mai mult decȃt oferă.

16. Echilibrul firmei pe termen lung în condiţii de concurenţă perfectă (identice de prod.)-condiţii identice de producţie pentru toate firmele din ramură rezultȃnd identitate a curbelor costului;Presupunȃnd că toate întreprinderile produc în condiţii strict identice, curbele costului fiecărei firme au aceeaşi formă şi acelaşi nivel.Echilibrul ofertei şi al cererii determină un preţ de echilibru care se impune tuturor producătorilor. Fiecare îşi ajustează producţia pentru a realiza profit maxim. Astfel, numărul de producători este determinat de raportul dintre nivelul global al producţiei industriale şi nivelul optim de producţie al fiecăruia.Toate firmele din ramură realizează aşadar profituri superioare profitului normal.[Gr 195] Dacă pe piaţă intră un număr excesiv de producători, intersectarea curbei cererii şi a noii curbe a ofertei face să apară un preţ insuficient care este inferior costului mediu al întreprinderii. Astfel, toate întreprinderile suportă pierderi. Pentru ca echilibrul pe termen lung să poată fi realizat, cererea trebuie să fie egală cu oferta, iar toate supraprofiturile să fie nule.

17. Echilibrul firmei pe termen lung în condiţii de cost diferenţiate -condiţii diferenţiate de producţie rezultȃnd condiţii de cost diferenţiate.Prin această ipoteză nu se poate presupune că pentru toate întreprinderile curbele costului sunt identice. De exemplu, echipamentele pot avea dimensiuni diferite, managerii întreprinderilor nu au toţi aceleaşi calităţi etc.Pentru a graficele, se presupune că există două timpuri de producători, cei de tip 2 avand cele mai bune condiţii de funcţionare.Preţul pieţei este determinat de condiţiile de ofertă şi de cerere globală, impunȃndu-se fiecărui producător.Dacă cererea este mare, iar preţul pieţei este p1, cele două tipuri de întreprinderi vor avea profituri pozitive şi invers.[Gr 196]

18. Funcţiile preţurilor1.Funcţia de calcul şi măsurare a cheltuielilor şi rezultatelor = prin intermediul preţurilor capătă expresie bănească indicatorii ce caracterizează activitatea economico-socială. În această funcţie preţurile evidenţiază dimensiunile calitative ale evoluţiei diverselor activităţi.2.Preţul = are o încărcătură informaţională puternică, mesajele sale putȃnd fi rapid şi ieftin transmise către agenţii economici. Aşadar, preţul reprezintă un sistem de semnale care coordonează deciziile agenţilor economici.3. Funcţia de stimulare a intereselor agenţilor economici producători = datorită faptului că veniturile întreprinzătorilor depind de mărimea preţurilor, acestea orientează activităţile economice către acele ramuri în care se încasează profituri relativ mari pe produs. Preţul ierarhizează producătorii după costuri şi rentabilitate.4. Functia de recuperare a costurilor şi de distribuire a veniturilor = presupune ca prin nivelul lor preţurile să asigure agenţilor economici compensarea cheltuielilor şi obţinerea de profit.

19.Statul şi preţurile. Politici de preţuriImplicarea administraţiei de stat este cel mai important factor exogen, ţinȃnd cont de faptul că procesul formării preţului este mixt şi că în acest proces se întrepătrund factori endogeni de pe piaţă cu cei exogeni.Există mai multe măsuri referitoare la această funcţie a a guvernelor:-reglementarea juridică a tranzacţiilor comerciale;-politica de protecţie socială şi susţinere a persoanelor cu venituri mici;-subvenţionarea unor produse de interes naţional;-fixarea autoritară a preţului în situaţii extraordinare;-blocajul preţului pentru a limita procesul inflaţionist.Mecanismul preţurilor maxime.Prin fixarea preţurilor maxime se urmăreşte creşterea cererii, dar şi a ofertei. Pentru efectul dorit este necesar ca preţul maxim să se situeze sub nivelul preţului de echilibru. Astfel, la preţ maxim, cantitatea cerută este mai mare decȃt cea oferită.

Preţul maxim poate duce cu timpul la un efect invers şi anume penuria de produse şi imposibilitatea consumatorilor de a procura bunurile dorite.Mecanismul preţurilor minimeExistă situaţii în care guvernele folosesc preţul minim în politica acestora de preţuri, scopul fiind acela de a stimula dezvoltarea şi de menţinere a echilibrului pieţei unor bunuri.Prin lege se interzice vȃnzarea bunurilor materiale şi serviciilor sub un anumit preţ. Stabilirea preţului minim deasupra celui de echilibru duce la modificări în cantitatea cerută faţă de cea de echilibru, cȃt şi în cantitatea oferită faţă de cea care făcuse echilibrul cu cererea.