CEREALELE -istoric,raspandiri,productii,comert mondial- Cultura cerealelor Cerealele-grane provenind din diferite soiuri de culturi-sunt printre cele mai importante alimente ale oamenilor si animalelor domestice.Avand un continut foarte mare de amidon,cerealele sunt o sursa energetica importanta si au o valoare nutritiva ridicata. In urma cu 10.000-12.000 de ani,cand omul preistoric a inceput sa practice agricultura, primele plante cultivate au fost cerealele. Primele dintre acestea au fost probabil graul si orzul,unele specii salbatice crescand in zona estica mediteraneeana.Primele plante erau insa foarte diferite de cele pe care le cunoastem astazi,deoarece in ultimii 10.000 de ani ,plantele au fost cultivate selectiv pentru a creea o gama larga de varietati. Cerealele au fost importante pentru evolutia primelor civilizatii pentru ca erau usor de depozitat si puteau fi utilizate atunci cand lipseau alte alimente.Ele au fost si o sursa de inavutire si puteau fi schimbate pe alte bunuri.Tulpinele lor uscate puteau fi folosite drept combustibil,ca nutret pentru animale sau ca material de constructie. Astazi cerealele sunt principala cultura in cea mai mare parte a lumii.Cele mai importante cereale pentru consumul uman sunt graul,care este cultivat mai ales in regiunile temperate,si arezul,care creste in regiunile tropicale si subtropicale.In cea mai mare parte a Asiei,orezul este hrana de baza. Secara este o alta cereala cultivata pentru fabricarea painii pentru consumul uman.O buna parte din productia altor cereale importante-porumb,orz,ovaz,mei si sorg-este folosita pentru hrana septelului. Asadar cerealele reprezinta baza culturilor agricole,prin ponderea suprafetelor cultivate (cca.725 mil.ha),prin nivelul productiei mereu in crestere(1,5 mild.t. in 1976,cca. 2 mild.t. in 1994;cca.2,1 mild.t. in 1998),cat si prin importanta acestora pentru hrana direca a populatiei,materie prima pentru unele ramuri industiale,baza furajera pentru zootehnie.Prin marea lor adaptabilitate la conditiile de mediu,cerealele se cultiva practic pe toate continentele-cu exceptia binenteles a Anarticei-.Datorita consumului mereu in crestere anuala(cuprins intre 200 kg\loc.\an,in statele in curs de dezvoltare dezvoltate ;cca.1000 kg\ loc.\an in statele dezvoltate,avand o crestere de cca.35-40 mil.t.\an),cultura s-a dezvoltat exploziv incepand cu secolul al XIX-lea,generand un important comert international,orientat spre regiuni si state deficitatre. Repartitia geografica a cerealelor este influentata de factori ecologici si economico-istorici,de traditii alimentare.Cu toate acestea se constata concentrari(specializari),pe continente in privinta unor culturi cerealiere.Astfel Europa si America de Nord produc 70% din productia mondiala de grau,Asia musonica realizeaza 90% din productia mondiala de orez,in timp ce America de Nord si Sud contribuie cu cca.60% din porumbul produs pe glob iar productia mondiala de mei si sorg revine in general Africii si Asiei. Tab.1-Primii 10 producatori mondiali de cereale(mii.t.\1998) Nr. art. Statul Productia (mii.t.) 1. China 447.135 2. S.U.A 349.703 3. India 219.444 4. Franta 67.706 5. Indonezia 58.531 6. Canada 51.150 7. Rusia 46.800 8. Germania 44.580 9. Brazilia 40.484 10. Argentina 34.803 Total1.360.336 Total mondial2.054.360 Sursa : Enciclopadia satelor lumii,2000 Graul Graul acopera o suprafata de teren agricol mai mare decat orice alta cultura si a reprezentat in ultimii 6000 de ani cea mai importanta cultura alimentara.Se pare ca este originar din Orientul Mijlociu unde arheologii au descoperit seminte de grau datand aproximativ din anul 9.000 i.Hr., intr-un sat de langa Damasc,Siria. Ei au descoperit si sapa,secere si unelte de macinat,ceea ce sugereaza faptul ca in urma cu cca.11.000 de ani in acea zona se practica cultivarea graului si fbricarea fainii. Boabele de grau descoperite cu ocazia sapaturilor din Orientul Mijlociu corespund cu semintele unor ierburi salbatice care se mai gasesc in regiune.Recoltele primelor culturi de grau erau insa mici,in comparatie cu cele de astazi.Agricultura moderna este mai intensiva si mai stiintifica. In cea de-a doua jumatate a secolului al XX-lea,oamenii de stiinta au facut progrese mari in producerea unor varietati cu recolte foarte mari.Principalul scop era de a mari productia in tarile mai sarace,in curs de dezvoltare,cum ar fi India.Realizarea unor specii noi facea parte din programul international,numit REVOLUTIA VERDE ,unul dintre rezultatele acestuia fiind faptul ca India isi produce singura necesarul de cereale. Principalele specii de grau se deosebesc prin perioada lor de dezvoltare :graul comun( titicum vulgare),care se cultiva toamna si reprezinta baza culturilor de grau(cca.90%), si graul dur(titicum durum),care se cultiva primavara si in anumite regiuni geografice.Graul de toamna creste in climele mai blande,cuprinzand tari cu un climat mediteraneean,si este in general mai productiv decat cel de primavara.Este semanat toamna si se recolteaza de obicei dupa 10 luni.Graul de primavara se cultiva in zonele mai reci,cu temperaturi hibernare scazute care ar ucide speciile de iarna.Se seamana primavara dupa ultimul inghet ,si se recolteaza vara tarziu. Alternanta sezoanelor de cultura genereaza urmatorul calendar de recoltare : decembrie ianuarie(Australia,Argentina,Africa de Sud) ; februarie-martie(India) ;martie-aprilie(Orientul Mijlociu) ;mai(Africa de Sud,sudul S.U.A) ;iulie-august(Canada,nordul S.U.A,Rusia,Europa centrala) si septembrie-octombrie(Scandinavia ;nordul Rusiei). Astfel din punct de vedere pedo-climatic,plantele prezinta o mare plasticitate ecologica ;de la regiuni bogate in umiditate si cu ierni relativ blande ,pana la cele secetoase,cu ierni grele.Perioada de vegetatie este de 260-280 de zile,suma temperaturilor trebuie sa fie intre 1800-2000 C,cu conditia ca zilnic sa se depaseasca suma de 5 C,iar precipitatiile cca. 300-1000 mm\an,rezistand si la 350-400 mm\an.Graul este cea mai pretentioasa cereala fata de sol-soluri cernoziomuri. Datorita acestor conditii,limitele extreme ale solurilor de grau ajung la 64 lat.N(Suedia) si 67 lat N(Rusia),iar in emisfera sudica pana la 40 lat.S,iar in altitudine ajunge pana la 4000 m(podisurile peruviene,etiopiene etc.).Zona cea mai favorabila de cultura a graului o formeaza stepele si silvostepele din emisfera nordica(Europa,Asia,America de Nord) si emisfera sudica(America de Sud). La nivel de continente,suprafata cultivata cu grau detine ponderi ridicate in :America de N ;Europa ;Asia ;Australia si Africa. In America de Nord sunt 3 granare importante situate pe teritoriile S.U.A si Canadei. a)platoul Columbiei,unde graul de toamna si de primavara este cultivat in monocultura,in sistem dry farming (prin care o parte a terenului este lasata sub forma de ogor negru pentru ca solul sa fie mai arat,mai umed),destinat exportului. b)preeria nord-americana,este al doilea granar al lumii,practicandu-se o agricultura extinsa tot in sistem dry farming.Predomina graul rosu din soiul durum. c)vestul mijlociu si Ontario,unde se cultiva graul durum,de primavara. Europa are patru regiuni specifice : a)centrul si estul partii europene a C.S.I,reprezinta cea mai extinsa zona de cultura a graului de primavara din lume ; b)Europa de SE si S Rusiei(Serbia,Romania,Bulgaria,Ucraina si S Rusiei),reprezinta cea mai extinsa zona de cultura a graului din lume,datorita conditiilor pedoclimatice prielnice.Totusi productiile de hectar sunt apropiate mediei mondiale(1800-3000kg\ha) c)Europa de sud,prezinta mai ales culturi de grau comun,extins in special in Italia,Spania si Franta.Campia Padului este una dintre principalele regiuni cultivate de grau a zonei mediteraneene europene. d)Europa Occidentala,realizeaza cele mai mari productii medii la hectar(>7000kg\ha)- Olanda ;Belgia ;Danemarca ;Germania ;Marea Britanie.Se importa grau desi productiile sunt ridicate,datorita densitatii mari de populatie. Pe continentul asiatic se disting : a)N si NE Chinei,cu grau comun de primavara si de toamna ; b)India si Pakistan,productii mari,productivitate scazuta ;densitatea mare a populatiei face ca regiunea sa importe cantitati mari de grau. In A ustralia graul este cultivat in sistem dry farming in SE,exportandu-se datorita consumului redus. In Africa se disting statele din N-Maroc ;Tunisia ;Algeria care dispun de randamente scazute. Productia mondiala de grau a cunoscut o evolutie escendenta,mai ales dupa cel de-al doilea razboi mondial de la 446 mil.t. in anul 1980,la cca. 602 mil.t. in 1997.Aceasta crestere s-a realizat atat prin cresterea suprafetelor de cultura,cat si prin sporirea productiei de grau la unitatea de teren(pana la 80-85kh\ha in unele state dezvoltate). nr.artstatulproductia(mii.t) 1.China110.000 2.S.U.A 69.410 3.india 66.000 4.Franta 39.860 5.Rusia 26.900 6.Canada 24.400 7.Australia 21.800 8.Turcia 21.000 9.Germania 20.100 10.Pakistan 18.600 Total418.270 Total mondial588.840 Tab.2 Principalii 10 producatori de grau din lume (1998) Sursa :Enciclopedia statelor lumii,2000 Asadar cei mai importanti producatori de grau la nivel mondial sunt China ;S.U.A si India. De altfel odata cu cresterea productivitatii si comertul cu grau a crescut considerabil,de exemplu,in anii 1970,din cauza lipsei acestuia din fosta Uniune Sovietica si hina,impreuna cu cererea mai mare din partea tarilor producatoare de petrol din Orientul Mijlociu.La inceputul anilor 1980,cererea a scazut,partial datorita faptului ca S.U.A au incetat sa mai exporte grau in Uniunea Sovietica,pentru a-si arata dezaprobarea fata de invazia din anii 1979-1980 a Afganistanului. Comertul cu grau s-a revigorat insa la sfarsitul anilor 1980 si 1990,partial datorita prefacerilor din fosta U.R.S.S dar si secetelor din sudul Africii. Cea mai mare exportatoare de grau este S.U.A (reprezinta cca.30% din greutatea exportului mondial,prin porturile specializate-Chicago,Duluth,New York),urmata de Canada,prin porturile-Toronto,Montreal,Halifax),Argentina-Buenos Aires,Rosario,Santa Fe,La Plata ;Australia-Sydney,Melbourne,Adelaide sau unele state europene precum Franta si Romania. In ceea ce priveste utilizarile graului,aproape intreaga productie mondiala de grau este utilizata pentru consumul uman.Boabele de grau(semintele sau grauntele)sunt bogate in substante nutritive,inclusiv proteine,amidon,vitaminele E si B si minerale esentiale,cum ar fi fierul si fosforul. Cea mai raspandita specie de grau este cel comun ,sau de paine.Graul comun este macinat pentru a fabrica faina care este utilizata pentru producerea painii si a multor altor alimente. Glutenul,proteina din faina de grau,confera elasticitate aluatului.Aceasta elasticitate permite aluatului care contine drojdie sa creasca,realizandu-se o coca moale si pufoasa.Glutenul diferit din orz si secara produce painea grea ,in vreme ce porumbul si orezul nu pot fi folosite pentru producerea painii deoarrce nu contin gluten. O alta varietete si anume graul durum,este utilizat pentru fabricarea pastelor. Orezul In lume dupa grau,orezul este al doilea ca importanta dintre cerealele si clturile alimentare din lume.Reprezinta hrana de baza pentru mai mult de jumatate din populatia globului,aproape toti din acestia traind in Asia.Daca graul poate fi cultivat in diverse conditii,cea mai mare parte a productiei de orez este limitata in tarile tropicale-musonice,cu temperaturi ridicate si o cantitate anuala ridicata de apa pluviala.Mai mult daca cultivarea graului este inalt mecanizata,pe campuri imense,cultura orezului se face inca tot manual,pe loturi mai mici. Se pare ca orezul este originar din sud-estul Asiei si dovezile arheologice sugereaza ca acestea s-ar fi cultivat cu peste 7.000 de ani in urma.Ca si in cazul graului agricultorii au descoperit noi varietati,indeosebi in timpul REVOLUTIEI VERZI din anii 60,cand cercetatorii din Filipine au descoperit specii miraculoase.Acestea erau mai productive si aveau tulpini mai scurte iar utilizandu-le Filipine a devenit in doar cativa ani un important exportator. Orezul este neobisnuit,prin faptul ca se dezvolta cel mai bine pe terenurile mlastinoase.Exista 3 metode principale de cultivare.Aproximativ o treime din productia mondiala o constituie orezul de campie ;o cantitate mica din productia mondiala o constituie orezul de munte iar restul este orez obisnuit,cultivat in conditii care combina caracteristici ale celorlalte 2 variante. Cele mai bune conditii pt. orez sunt cele din vaile dealurilor si deltele raurilor din sudul si sud-estul Asiei.De altfel probabil ca Asia produce peste 90% din totalul de orez,dar cu toate acestea este dificil de estimat exact ce cantitate este cultivata in agricultura de subzistenta,pe loturi mici. Ca urmare a cresterii puternice a populatiei consumatoare de orez,suprafata cultivata s-a extins la 55 mil.ha. in 1930 si la peste 150 mil.ha. in prezent,iar productia a atins 476 mil.t. in 1990,cca. 510 mil.t. in 1994 si 563 mil.t. in 1998. Cultura cea mai productiva se practica in Japonia,care realizeaza peste 6t\ha.Aici se practica o mecanizare foarte avansata si se aplica mari cantitati de ingrasaminte chimice,astfel ca aceasta tara prin productia anuala de cca.11-12 mil.t. asigura intreg consumul intern. La un nivel mediu de productibilitate-cca.3 t.\ha- se gaseste cultura orezului in China,Peninsula Coreea,Indonezia,Vietnam etc. Printr-un randament redus-cca.2 t.\ha- se caracterizeaza si cultura orezului din India ,Cambodgia,Filipine si Myanmar. Tab.3 - Principalii producatori de orez din lume (1998) nr.art statul productia(mii t) 1.China192.971 2.India122.244 3.Indonezia48.472 4.Vietnam29.142 5.Bangladesh28.293 6.Thailanda23.140 7.Myanmar16.651 8.Japonia11.200 9.Filipine8.555 10.S.U.A8.530 Total494.198 Total mondial563.188 Sursa :Enciclopedia statelor lumii,2000 Marii producatori de orez sunt :China-195 mil t. Anual ;India-122mil.t ;Indonezia 48-50 mil.t. ; Vietnam-30 mil ;Bangladesh-28 mil ;etc In Asia de sv,Iranul realizeaza cca. 2 mil.t.anual. In Europa orezul se cultiva pe suprafete foarte mici dar cu productii ridicate la ha,in special in Campia Padului din Italia.In S.U.A orezul s-a raspandit in sudul campiei Mississippi si marea vale Californiana.In America Latina orezul a intrat in consumul curent al populatiei din Brazilia,care a produs in 1998 cca.10 mil t.,si mai putin in Columbia si Venezuela. In Africa,orezul este prezent in Madagascar,in valea Nilului(Egipt),in Nigeria,Liberia,Guineea etc.In secolul nostru orezul a fost introdus si in Australia. Comertul intrenational cu orez este redus(cca.35-40 mil.t.\an).Intre tarile exportatoare de orez se inscriu S.U.A,China,Thailanda,Pakistan si Italia,iar dintre principalii importatori amintim-Vietnam,Indonezia,Coreea de sud,Sry Lanka si Iran. Cea mai mare parte a productiei de orez este utilizata ca hrana pt.oameni.Cu toate ca din el nu se poate face paine,el este consumat in diferite moduri-simplu,in supe,budinci si prajituri, sau cu legume si carne.Contine carbohidrati care asigura energia organismului si mai contine si putina proteina,contine de asemenea si vitamina B si altele.Boabele de orez se folosesc si in industria berii,iar in Japonia sunt utilizate pentru producerea de sake.Coaja mai este folosita in industria chimica pt.realizarea unui lichid numit furfural,care ajuta la producerea mai multor mase plastice. Porumbul Porumbul,nimit si cucuruz,este cea de-a treia cultura cerealiera cu importanta si este cea de-a doua dupa grau,in topul comertului international.Probabil ca porumbul a evoluat dintr-o specie de iarba salbatica numita teosinte,care mai creste si astazi pe dealurile din apropiere de Mexico City.Cam de prin anul 5000 i.Hr.,nativii din America au incepu sa cultive porumbul.Pana in anul 200 i.Hr.,cultura se raspandise si in alte parti sle Americii.Porumbul insa nu a devenit cea mai populara hrana din Mexic si America centrala decat intre anii 800-1.100.Arheologii au descoperit ca in clipa in care oamenii au inteles ca prin cultivarea porumbului se poate produce,pe aceeasi suprafata de teren,mai multa hrana decat prin cultivarea oricarui alt produs disponibil,productia de porumb a crescut rapid.Accesul la mai multa hrana a dus la o explozie demografica in Mexic si America centrala,care a dus la dezvoltarea unor civilizatii importante. Adus din America in Europa in sec. al XVI-lea,porumbul s-a raspandit repede in intreaga lume. De obicei porumbul necesita un climat cald si umed.Pt. a se dezvolta optim mai necesita cel putin 140 de zile lipsite de inghet.In ansamblu se dezvolta cel mai bine in solurile adanci,grase ce sunt situate in regiunile subtropicale ;cu toate acestea poate supravietui si in soluruls slabe,montane. Suprafata ocupata de cultura porumbului este de cca. 135 mil.ha.t.,iar productia obtinuta la nivel mondial a fost de 580 mil.t. in 1995 si 604 mil.t. in 1998,ocupand primul loc intre cerealele cultivate pe glob. nr.art statulproductia(mii.t.) 1. S.U.A247.943 2.China125.395 3.Brazilia29.297 4.Argentina19.100 5.Mexic18.411 6.Franta14.426 7.Indonezia10.059 8.India10.000 9.Italia9.031 10.Canada8.912 Total492.564 Total mondial604.013 Tab.4- Principalii producatori de porumb (1998) Sursa :Enciclopedia statelor lumii,2000 Astfel cel mai important cultivator de porumb sunt S.U.A,unde se realizeaza mai mult de o treime din productia mondiala ;se remarca aici cunoscuta centura agricola corn belt ,situata intre Marile Lacuri si Golful Mexic,fiind marginita la nord de centura graului weat belt ,si la sud de centura bumbacului cotton belt .Al doilea producator nord american este Mexicul,iar in America de Sud se detaseaza Brazilia(al patrulea producator mondial). De asemenea mentionam si importanta Argentinei,Perului si a Columbiei in productia mondiala de porumb,intre statele sud-americane . Al doilea producator mondial este China,cu o crestere considerabila a productiei,mai ales dupa cel de-al doilea razboi mondial,zonele de cultura fiind situate in Marea Campie Chineza.Dintre celelalte state asiatice amintim pozitia deosebita a Indiei,Indoneziei,Turciei si a Pakistanului. Ajuns in Europa tarziu,porumbul a gasit aici excelente conditii pedoclimatice. Principalii producatori europeni sunt Franta(cu regiuni de cultura situate indeosebi in zona Masivului Central),Romania si Italia in zonele de campie,dar si Ungaria,Grecia,Germania etc. Din spatiul fost sovietic mentionam :Rusia,Ucraina si Moldova,cat si state din regiunea caucaziana,in sfarsit in Africa cel mai important cultivator este Africa de Sud ,urmata deEgipt. Sub aspectul randamentelor se remarca statele dezvoltate unde se obtin intre 60-70 kg\ha,fata de media mondiala de 30 kg\ha. Utilizari- Exista 7 varietati principale de porumb.Porumbul crestat este cel mai important din punct de vedere comercial si este folosit mai ales ca nutret pt. vite,porci sau alte animale.Porumbul dur are boabele tari si este adaptat pt. regiunile cu perioade de dezvoltare scurte.Este cultivat atat pt. consumul uman cat si pt. cel animal.Porumbul dulce sau cel pt. expandare sunt cultivate doar pt. consumul uman ,in timp ce porumbul destinat macinarii(faina de malai) este utilizat pt. populatie,in S.U.A,Mexic,America cetrala si Africa de Sud.Porumbul lustruit care este de culoare alba,este folosit in cleiuri dar si ca intaritor in prafurile pt. budinci sau sosuri.Cea de-a saptea varietate,porumbul de pastaie,nu are nici o valoare comerciala. Porumbul este o sursa importanta de ulei vegetal si are numeroase aplicatii in industrie. De exemplu este utilizat in producerea alcoolului industrial.Se mai utilizeaza si in fabricarea diverselor articole,printre care cosmeticele,explozivii,produsele din hartie,textilele si antibioticele. Porumbul se comercializeaza intens(cca. 18% din totalul comertului cu cereale),mari exportatori sunt-S.U.A,Argentina,Franta,Thailanda,iar ca impotatori Japonia,Italia,Spania,Marea Britanie etc. Acestea sunt cele trei cereale de baza,ce reprezinta peste 1,9 mild.t.(1998) si ocupa peste 70% din suprafetele cultivate si au o importanta deosebita in economia agrara mondiala.Intre evolutia numerca a populatiei si productia de cereale se stabilesc corelatii evidente. Tab.5-Raportul dintre populatie-productia de cereale(grane),la nivel mondial(1994) nr.artcontinent(reg.geografica)populatia(%)cereale(%)grane(%) 1.europa de vest7.611.216.7 2.europa de est,C.S.I7.916.524.3 3.america de nord5.415.212.7 4.africa9.53.61.3 5.orientul apropiat5.14.38.1 6.extremul orient28.519.510.7 7.asia centrala23.522.217.5 8.america latina8.46.23.6 9.oceania0.31.32.8 Sursa :Anuarul statistic al Romaniei,1996 Alte cereale cultivate sunt: Orzul si orzoaica Ca volum al productiei ocupa printre plantele cerealiere locul al patrulea ca importanta. Dintre soiurile de orz amintim :orzul cu mai multe randuri(orzul comun) si orzul cu 2 randuri(orzoaica),mai saraca in proteine,folosita la fabricarea berii.Orzul are plasticitate ecologica mare,se intinde din zonele ecuatoriale pana la 70 lat.n.,iar rn altitudine ajunge la 5000 m,iar orzoaica nu depaseste 1000 m(Caucaz). Orzul este un nutret important pt.vite si este folosit si pt. producerea berii si a whisky-ului.Continutul sau de gluten este scazut.Este mai rezistent decat graul la conditiile de seceta si se maturizeaza la temperaturi mai scazute,cu toate ca este mai putin rezistent la umiditate excesiva decat ovazul. La nivel mondial,suprafata cultivata cu orz este decca. 100 mil.ha(12% din suprafata cultivata).Se cultiva indeosebi in Europa de Vest,Centrala,Rusia,S.U.A.Anual se obtine 200 mil.t. de orz, productia de orzoaica fiind mult mai mica. In ceea ce priveste comercializarea,se negociaza cca. 10-12% din productia mondiala.Mari exportatori sunt Canada,S.U.A,Turcia,Australia,iar importatori sunt in special tarile din Europa Occidentala. Ovazul Ovazul are boabele cele mai dure dintre cerealele de cultura.Se cultiva cel mai bine in zonele umede,reci sinu este cultivata la tropice sau subtropice.La fel ca orzul ,se pare ca este originar din regiunile estice mediteraneene.Utilizarea sa cea mai frecventa este la micul dejun,dar cea mai mare parte a productiei este destinata hranei animalelor,mai ales a cailor. Are o valoare alimentara foarte ridicata.Contine proteine si amidon dar si vitamina B. Pe glob se disting doua zone de cultura :Europa de N si NV (Rusia ,Polonia, Suedia, Norvegia,Germania,Marea Britanie ) si America deNord(S.U.A,Canada). Comertul international ocupa doar cca. Doua procente din totalul productiei anuale. Secara La fel ca graul,secara are un continut ridicat de gluten si este folosita pt. producerea painii dar este o cultura mai putin raspandita.Necesita conditii asemanatoare cu cele pt. grau,dar se poate dezvolta si in soluri mult mai sarace. O mare cantitate de secara este folosita pt. producerea painii negre care de mult timp este unul dintre alimentele de baza din centrul si estul Europei,unde graul nu este la dispozitie.Este utilizata si pt. fabricarea bauturilor alcoolice,insa principala sa utilizare este ca hrana pt. animale.Se cultiva indeosebi in Europa nordica si centrala,productia fiind de cca.30-35mil.t.,pe cca. 30 mil.ha. Comercializarea este destul de restransa,doar Polonia si Canada exporta anual cateva sute de mii de tone. Meiul si sorgul Sunt denumirile date unor varietati de cereale tropicale si subtropicale ale caror seminte au o valoare nutritiva mai scazuta decat alte cereale. Ele sunt importante in tarile in curs de dezvoltare din Africa si Asia,unde uneori reprezinta hrana de baza.In aceste locuri granele sunt utilizate pt. realizarea unui terci sau sunt baza din care se fabrica faina pt. lipie. Mai sunt cultivate si in tarile dezvoltate cum ar fi S.U.A si statele din sudul Europei,dar aici sunt folosite mai ales ca nutret pt. animale. Principalele tari producatoare sunt India,China,Nigeria si fosta Uniune Sovietica.Cel mai mare producator mondial de sorg sunt S.U.A iar cel de-al doilea este India.Productia mondiala de sorg este de 100-110 mil.t. iar cea de mei este de 50-60 mil.t anual,in special in China,Nigeri,Niger,Sudan si Rusia. Comercializarea este restransa si nesemnificativa. Asadar comertul mondial cu cereale este dominat de S.U.A porumb si grau ;Canada-grau ;Franta,China,Argentina ;Indonezia,China,Myanmar-orez pt. export iar mari importatori sunt tarile europene ,Rusia,Africa etc. Comertul cu cereale a determinat crearea unei infrastructuri specifice-nave maritime,industri conexe etc. BIBLIOGRAFIA Cianga N.,Pacurar Al.,Raboca N.- Geografie economica ,Ed.Vasile Goldis,Arad ,2001 Simion T.-Geografie economica mondiala,Targoviste,1999 Simion T.- Geografie economica mondiala ,Ed.Intact,Bucuresti,2002 Truti S.,ed.alt.- Geografie economica mondiala ,Tipografia universitatii din Timisoara,1996