Cercul de foc al Pacificului (engleză The Pacific Ring of Fire) este cea mai întinsă și activă zonă vulcanică de pe Terra, concentrând 62% din vulcanii activi existenți în prezent (peste 350 din cei 600 vulcani activi).

Două treimi din acest cerc se află în arcurile insulare din Pacificul de Vest

 Bromo, Tambora și Perbuaton, cei mai distrugători dintre cei peste 100 de vulcani activi din Arhipelagul Indonezian,

InsuleCercul de foc constă în cea mai mare parte dintr-o serie de insule așezate sub formă de arc în Pacific, ca de exemplu:

Insulele Aleutine

Insulele Kurile

Insulele Ryukyu

Insulele Mariane

Insulele Filipine

Insula Noua Guinee

Insulele Solomon

Noile Hebride

Insula Zuzu

Indonezia are un relief predominant muntos, cu circa 400 vulcani, dintre care 180 sunt activi. Munți cu înălțimi de peste 2745 m se întâlnesc pe insulele Sumatra (Mt. Leuser si Mt. Kerinci), Java (Mt. Gede, Mt. Tangkubanperahu, Mt. Ciremai, Mt. Kawi, Mt. Kelud, Mt. Semeru si Mt. Raung), Sulawesi (Mt. Lompobatang si Mt. Ratenkombala), Bali (Mt. Batur si Mt. Agung), Lombok (Mt. Rinjani) și Sumbawa (Mt. Tambora). Cel mai înalt munte este Vârful Mandala(5007 m), acoperit veșnic de zăpadă , din lanțul muntos Wijaya, pe Irian Jaya.

Cutremur sau seism sunt termenii folosiți pentru mișcările pământului, ce constau în vibrații generate în zonele interne ale Terrei, propagate în formă de unde prin roci. Aceste vibrații rezultă din mișcările plăcilor tectonice, fiind des cauzate de o activitate vulcanică.

Cuvântul cutremur este folosit doar pentru acele mișcări ale plăcilor tectonice care provoacă daune majore, seism sau mișcări seismice pentru cele care trec neobservate și mișcări non-seismice pentru cele provocate de om.

Scara seismologică a lui Richter este o scală logaritmică, care este folosită pentru a evalua intensitatea cutremurelor.

Cutremurul de pământ

Prin studiul cutremurelor, la observatoarele seismice răspândite pe glob, cu ajutorul unui aparat de înregistrare a cutremurului s-a constatat că aceste mișcări ale scoarței pământului au un centru în adâncime de propagare circulară a undelor seismice. Punctul de la suprafață, (situat deasupra hipocentrului), în care se măsoară intensitatea cutremurului este numit epicentru. De aceea intensitatea cutremurului este definită nu numai de intensitatea și direcția de propagare a undelor, ci și de profunzimea hipocentrului (adâncimi măsurate până la 700 km). Intensitatea cutremurului, măsurată în epicentru, va fi cu atât mai mare cu cât hipocentrul este mai aproape de suprafață. La un cutremur se pot deosebi mișcări orizontale, verticale și de torsiune. În funcție de cauzele care le produc, se deosebesc: cutremure tectonice, cutremure vulcanice și cutremure de prăbușire.

Distribuția cutremurelor

Harta seismicității evidențiază teritoriile în care seismele se manifestă puternic și frecvent:

centura de foc a Pacificului, căreia îi revin circa 80% din cutremurele puternice globale și 90% din toată energia seismică anuală

brâul Mediteranean-Himalaian, care cuprinde și munții Carpați cu zona seismogenă Vrancea

Celelalte zone seismice, Oceanul Atlantic, partea interioară a Oceanului Pacific, Riftul Est-African ș.a. au o activitate seismică mai redusă.

Țara cu cele mai frecvente cutremure este Japonia. Cele mai puternice cutremure din România își au focarul în munții Vrancei, fiind produse de mișcări ale scoarței terestre.

Există și zone unde cutremurele nu se produc. Aceste zone, numite aseismice sunt următoarele: scutul baltic, canadian, brazilian, african, australian, platforma rusă, Groenlanda ș.a..

Cauzele producerii cutremurelor

Cauzele producerii cutremurelor pot fi de două feluri:

1. Naturale:

deplasarea plăcilor tectonice

erupții vulcanice

impactul cu meteoriți

2. Antropice ( non-seismice)

mijloacele de transport(produc minicutremure)

explozii subterane antropice (de exemplu un test nuclear subteran)

edificii care se surpă (mine abandonate de exemplu)

Anual se înregistrează circa 500.000 de mișcări seismice, însă doar 0,2% din ele pot provoca pagube.

Urmări ale mișcărilor seismice: energia eliberată declanșează avalanșe și valuri seismice, produce modificări ale mediului natural și antropic în funcție de intensitatea și de modul de propagare a undelor, cu pierderi umane și economice.

Producerea cutremurelor

Undele P și S

În momentul în care se declanșează cutremurul, din epicentru, adică din punctul situat deasupra vetrei cutremurului, vor porni unde de șoc. Primele valuri care vor porni se numesc unde primare sau unde P. Acestea sunt valuri longitudinale, care se propagă asemănător cu undele sonore: produc mișcări în sens înainte – înapoi, în direcția de propagare. Undele primare sunt urmate de undele secundare, sau undele S. Sub efectul acestora, rocile se vor zgudui perpendicular pe direcția de mers. Al treilea tip de unde, undele de suprafață, provoacă unduirea solului și accentuează efectul distrugător al undelor secundare.

1. Unda P :

este o undă longitudinală, de compresie

determină mișcarea particulelor solului paralel cu direcția de propagare

unda se deplasează prin compresie-dilatare în direcția de mers

amplitudinea acestei unde este direct proporțională cu magnitudinea (energia cutremurului)

este percepută la suprafață de către oameni ca pe o săltare, un mic șoc în plan vertical

nu este periculoasă pentru structuri (clădiri) deoarece conține (transportă) aproximativ 20% din energia totală a cutremurului

2. Unda S :

este o undă transversală, de forfecare

determină mișcarea particulelor solului perpendicular (transversal) față de direcția de propagare

deplasarea acestei unde este similară cu înaintarea unui șarpe (mișcări ondulatorii stânga-dreapta față de direcția de înaintare)

este resimțită la suprafață sub forma unei mișcări de forfecare, de balans în plan orizontal

este periculoasă, deoarece transportă aproximativ 80% din energia totală a cutremurului

determină distrugeri proporționale cu magnitudinea cutremurului și cu durata de oscilație

clădirile cad datorită intrării în rezonanță a frecvenței proprii de oscilație a structurii clădirii cu frecvența undei incidente, în acest caz efectul distructiv fiind puternic amplificat .

Cele trei tipuri de margini

Munții Himalaya, un exemplu de munți formați prin încrețire

Suprafața globului este divizată în plăci tectonice. În timpul deplasării lor, acestea inevitabil vor întâlni alte plăci tectonice în cale. Când două plăci se întâlnesc, își lovesc și își deformează marginile astfel:

1. Margini divergente

Dacă se întâlnesc două plăci a căror margini sunt formate din crustă oceanică și care se mișcă depărtându-se una de alta, în spațiul care apare, iese la suprafață roca încinsă din manta, formându-se vulcani. Această rocă încinsă se răcește în apa oceanului, se întărește și duce la formarea unei noi cruste oceanice. Ea împinge cele două plăci forțându-le să se depărteze ducând

la apariția cutremurelor în locul respectiv. Locul în care acest fenomen apare se numește zonă de divergență.

2.Margini convergente

Când două plăci se ciocnesc, o parte din marginile lor se distruge. Rezultatul acestor distrugeri depinde de tipul de cruste de la marginea plăcilor care se ciocnesc. Astfel: - dacă se ciocnește o placă oceanică de una continentală, cea oceanică, fiind mai subțire și mai densă va fi forțată să intre sub cea continentală care este mai ușoară și mai groasă. Aici apare fenomenul de subducție . Crăpătura scoarței pe unde placa pătrunde în manta se numește fosă. -când se ciocnesc 2 plăci oceanice, de asemenea una poate fi împinsă sub cealaltă. -când se ciocnesc două plăci continentale, se creează arii de munți pentru că marginile care se ciocnesc se vor încreți, se vor compresa și vor fi împinse la suprafață. Acesta este procesul formării munților prin încrețire (ex.: Himalaya). Zona în care două plăci se ciocnesc se numește zonă de convergență.

3.Când plăcile tectonice trec unele pe lângă altele ele vor aluneca, se vor lipi, se vor freca una de alta ducând la apariția unei presiuni care va face ca plăcile să se zguduie, să se smucească formând cutremure. Indonezia

Suprafata1.904.569 km2Asezare geografica5°55'-11° S, 95°-141°EPopulatia187.765.000 locuitoriDensitatea populatiei90 locuitori/km2Capitala si cel mai mare orasJakarta, 7 885 519 locuitoriLimba oficialaIndoneziana Bahasa (bazata pe malaeza, BahavSa Melayu)Produse importatechimicale si produse chimice, petrol, piese de masini, produse textile, fier si otel, autovehicule, orezProduse exportatebenzina, petrol brut, produse petroliere, cafea, cherestea, crevete, piper, cauciuc, ulei de palmier, staniu, ceaiMoneda oficialarupiah (1 rupiah = 100 sen)Produsul intern brut189 miliarde dolari SUAForma de statrepublica

CLIMAIndonezia are o clima ecuatoriala, insa exista multe variatii regionale. Musonul nordic sufla dinspre China si Oceanul Pacific intre noiembrie si martie, iar musonul sudic sufla dinspre Oceanul Indian si Australia intre mai si septembrie. Ploile sunt de obicei abundente (150-500 cm) pe tot timpul anului. Furtunile cu trasnete sunt frecvente. Temperaturile sunt ridicate. Medan si Jakarta au temperaturi de 26°C sau 27°C. In munti este mult mai frig. Regiunile cele mai secetoase sunt in sud-est, in special in Timorul Portughez.

CARACTERISTICI GEOGRAFICEIndonezia se intinde pe o suprafata vasta de ocean si contine 13600 de insule. Cele mai mari insule, Kalimantan (60% din Insula Borneo), Sumatra si Irianul de Vest (Noua Guinee de Vest) reprezinta 70% din suprafata totala a Indoneziei. Impreuna cu Java si Sulawezi, aceste regiuni inglobeaza majoritatea populatiei. Majoritatea insulelor sunt muntoase, dar in multe locuri apar depresiuni. Sumatera si Kalimantan au depresiuni largi de coasta, iar Java are campuri aluvionare si vai de rauri fertile. Insulele mai mici, ca Lombok si Hali, au si ele depresiuni fertile. Cel mai inalt punct este varful Djaja (5029 m) pe Irianul de Vest. O particularitate este lacul Tofcia, situat inu-un crater vulcanic. Exista mai multe sute de varfuri vulcanice in Indonezia, unele dintre ele inca active.

SILVICULTURA67% din suprafata tarii este impadurita. Indonezia are cele mai mari rezerve silvice din Asia si este a doua dupa India in productia de esenta tare. Aproape de coasta sunt paduri de mangrove si palmieri nipa, in interior sunt paduri tropicale. Lemnele speciale, precum tecul, abanosul, lemnul de santal si sideroxilonul, sunt deosebit de importante. Din paduri se obtin vopsele, tanin si medicamente, bambus si trestie indiana.

AGRICULTURAIndonezia este o tara agricola, aproape 70% din populatie fiind angajata in productia agricola si auxiliara acesteia. Principala planta cultivata este orezul , cu o productie de 30 milioane de tone. Alte culturi pentru hrana: manioc, soia, cartofi dulci, trestie de zahar si nuci de cocos. Printre culturile pentru comert se numara: copra, ulei de palmier, cafea, cauciuc, ceai, condimente. Solurile aluvionare si cele vulcanice bogate sunt importante pentru agricultura. Regiunile cele mai productive sunt in depresiuni dar multe coaste de deal au fost terasaie pentru extinderea terenului agricol. Clima calda si umeda este favorabila multor plante si permite dubla recolta. Aceasta a contribuit la cresterea productiei, iar importurile de alimente ale Indoneziei au fost reduse considerabil.

ENERGIA Sl INDUSTRIA Lemnul mai este un combustibil important, dar exista zacaminte de carbune si rezerve mari de gaze naturale si petrol, facand Indonezia bogata in surse de energie. 80% din electricitate este produsa in termocentrale si restul de 20% in hidrocentrale. S-au constniil hidrocentrale pe Raul Asahan in Sumatra si Raurile Djatiluhur si Brantas in Java. Dezvoltarea industriala a crescut rapid in ultimii 20 de ani, cu otelarii, fabrici de asamblare a autovehiculelor, de ciment, de constructii navale, de anvelope si de sticla. Exista industrii mai vechi care folosesc produsele agricole, in special industria tigaretelor si anvelopelor, si multe industrii de prelucrare a lemnului. Uzinele chimice folosesc materii prime locale, precum sarea de la Madura. De asemenea, industriile petrochimice s-au dezvoltat langa terenurile petrolifere la (Palembang).

MINERITULIndonezia detine zacaminte bogate ale multor minerale, inclusiv petrol si gaze naturale. Gazul se obtine in principal din vestul Sumatrei si estul Kalimantanului, iar petrolui din Sumatra, Kalimantan si Java. Se extrag anual peste 60 milioane de tone petrol si 47000 m3 de gaz. Exista o companie petroliera de stat, Pertamina, dar sunt implicate multe companii petroliere straine. Indonezia are si zacaminte bogate de staniu si bauxita, ambele obtinute din Arhipelagul Rian, zacaminte de nichel in bulawesi si Halmahera in insulele Moluccas (Malukaus). Minereuri de fier, argint si aur se extrag in mai multe locuri. Cuprul se extrage in Sumatra si Irianul de Vest, iar carbunele se obtine din Kalimantan. Comunicatiile proaste au impiedicat exploatarea miniera in multe locuri, dar unele operatiuni de extractie a petrolului au depasii problemele, folosind elicopterul pentru a descoperi terenuri in regiuni cu jungla deasa.

ORASEJava ocupa doar 7% din suprafata totala a Indoneziei, dar contine peste 50% din populatie, cu o densitate medie de 690 de locuitori/km. Jakarta se afla pe coasta de nord-vest, intr-o depresiune mlastinoasa de langa gura de varsare a raului Tji Livvung. Orasul este un amestec de cladiri vechi si noi, cu multe case moderne dar si mii de cocioabe. Este principalul centru administrativ si comercial si o suburbie este Tandjung Priok, portul principal al Indoneziei, care se ocupa de distributia pe Java, dar si pe celelalte insule. Surabaya (2027913 locuitori) este un port si centru industrial, iar Bandung (1462637) este un oras industrial important. Medart (1378955), cel mai mare oras al Javei, are cea mai mare moschee din Indoneazia. Indonezia are cea mai mare populatie musulmana din lume (90%).