Cercetarea i reconstruc ia ipotetic a biserici medievale din ...CERCETAREA I RECONSTRUC IA IPOTETIC...

274

Cunoștințele noastre privind monumentele istorice medie-vale ale regiunii Sătmărene s-au îmbogățit recent cu rezulta-tele cercetării paramentului unei biserici cu aspect și dimen-siuni modeste, însă care avea la origine o configurație spațială mai complexă decât cea a bisericilor sătești obișnuite și care este decorată și cu picturi murale, deocamdată singu-ra de acest fel pe partea românească a frontierei. Sinteza cer-cetărilor, datele medievale referitoare la obiect precum și prezentarea picturii murale scoase la iveală în 2010 au fost publicate recent.1 Lucrările de pregătire a reabilitării biseri-cii ne-a oferit un bun prilej pentru completarea informațiilor și continuarea cercetărilor.

Locuitorii satului Berea, împreună cu nobilii locali s-au alăturat protestantismului probabil la jumătatea secolului al XVI-lea, astfel parohia s-a format probabil în anii 1550–1560, integrîndu-se după puțin timp în protopopiatul Solnocului de Mijloc. Prima menționare ca parohie de sine-stătătoare datează din 1604, iar din 1652 avem informații

despre preotul său, Mihály Ardai. Matricolele îi sunt ținute din 1765.2 După conventul general din 1821/22 comuni-tatea s-a afiliat Protopopiatului din Carei. Deoarece printre patronii săi nu se aflau persoane mai înstărite, pe parcursul secolelor XVIII. și XIX., parohia din Berea a fost relativ să-racă, de exemplu la conscripția din 1809 nu avea deloc tere-nuri, și nici capitaluri bănești.3 iar în 1829 delegații proto-popiatului n-au putut descrie altceva, decât că ”bani au din arat, mai mulți sau mai puțini, ... nu există cămară și pivniță” iar din vizitația din 1833 aflăm, că ”Biserica, Tur-nul, Parohia se află într-o stare suportabilă”.4 Biserica medi-evală a localității a fost extinsă în 1733, și renovată în 1766, 1806 și 1826.5 Între 1852 și 1859 se execută modificări mai ample la biserică, pe care le vom descrie la prezentarea cer-cetării de parament. În 1880 se pune acoperiș de țiglă, în 1898 și 1903 se fac din nou reparații la acoperiș, iar în 1885, 1914, 1935, și 1951 au loc intervenții la fațadă și la pereții interiori.6

După ce în 1996 a ieșit la iveală de sub tencuielile pe-retelui nordic figura Fecioarei protectoare, cuprinsă într-un cadru de 124x190 cm,7 în 2010 noi cercetări sistemati-ce de parament au dezvelit pe aceeași latură fragmentele scenei Schimbării la Față, databile în sec. XIII. Tot atunci au fost identificate resturile structurii romanice înglobate în nava modernă: zidurile navei vechi și amprentele de bolți, pe baza cărora am efectuat reconstrucția grafică a porțiunii vestice, atrăgând atenția că experimentul nostru va trebui verificat prin cercetări suplimentare, arheologice.

Îndepărtarea tencuielilor moderne în anul 2013 a făcut posibilă cercetarea mai temeinică a părților medievale, iar cu cele opt secțiuni arheologice interioare și patru exteri-oare am reușit să cercetăm fundațiile și extinderile clădirii arpadiene, astfel încât azi avem posibilitatea să reconstitu-im în mare planul și istoria clădirii, oferind și cronologia relativă a ei.

S-a dovedit că pe latura sudică a navei s-au păstrat două zidării medievale distincte: unul de trei, altul de doi metri lungime, cel din urmă doar până la înălțimea de 2,5 m, fiind ușor înclinat spre exterior (Fig.1.). Spațiul dintre cele două – tocmai locul accesului sudic – a fost rezidit în perioada modernă. Aici în ciuda sondajului practicat în adâncimea zi-

Tamás Emôdi – Péter Levente Szôcs

Cercetarea și reconstrucția ipotetică a biserici medievale din Berea (Bere)

1. Fațada sudică a navei în cursul cercetărilor

24_Bere-tordelt-HU-RO.indd 274 2015.01.17. 17:16

275

CerCeTAreA șI reConSTruCțIA IPoTeTICă A BISerICI MeDIeVALe DIn BereA

dăriei, nu am reușit să surprindem forma și dimensiunea exactă a ambrazurii portalului sudic, care era probabil în trepte. Atât în exterior, cât și în interior a rămas doar nașterea archivoltei, cam un sfert din închiderea semicircu-lară (Fig.2.).

Deasupra tribunei am identifi cat o fereastră lată de 58 cm și înaltă de 85 cm (dimensiuni exterioare), cu lățime interioa-ră egală cu lungimea unei cărămizi, iar deasupra ei o decorație din cărămizi, dispuși în zimți, de un singur rând. Din pandan-tul nordic al frizei s-a păstrat doar un segment cât jumătate din lungimea navei. Partea superioară a zidăriei - formând șase asize de cărămizi - este din epoca modernă. Pe ambele fațade s-au putut observa cuiburi late de 60-70 cm, de înălțimea a patru rânduri de cărămidă, care serveau la țeserea unor contraforți realizați în epoca modernă. Zidul nordic al navei romanice s-a păstrat intact, doar colțul său nord-vestic a fost ciuntit în momentul ridicării contrafortului de aici, iar după demolarea acestuia a fost cămășuit (Fig.3.).

La baza zidăriei sud-estice a navei respectiv la capătul vestic al zidului nordic am identifi cat vestigiile vechiului so-clu, care avea profi lul compus dintr-un șir de cărămizi semi-cilindrice și două șiruri de cărămizi teșite. Pe peretele interi-or al blocului de zidărie menționat, la înălțimea de 2,3 m, două fragmente mici au rămas ca mărturii ale existenței unor picturi murale și pe peretele sudic. Sub acestea suprafața parietală a fost buceardată sistematic. Amprentele de pe peretele sudic ne-au oferit informații prețioase privind structura tribunei: parapetul ei era lat de 40 cm și avea înălțimea de numai 53 cm, iar deasupra lui se ridica un șir de arcade (Fig.2.). nașterea arcadei sudice a fost identifi cată la 1,28 m față de podeaua tribunei, iar lățimea ei era de 42 cm. Aceste observații s-au dovedit a fi foarte importante, având în vedere că nu s-a păstrat nici o altă amprentă a tribunei. Peretele de nord al navei a păstrat amprenta scării de acces la tribună, practicate în grosimea zidăriei, iar în colțul nord-vestic urma unei bolți cilindrice înguste cu axa nord-sud, ce

2. Periodizarea zidului sudic al navei (1.sec. XII-XIII. – faza I.; 2. sec. XIII. – faza II.; 3. evul mediu; 4.Cămășuiri moderne)


276


a acoperit segmentul rampei superioare de cel mult două-trei trepte, a scării, ce se întorcea în unghi drept către sud (Fig.4.). Zidul vestic al navei a fost demolat odată cu ridica-rea turnului nou.

Cu ajutorul secțiunilor arheologice deschise pentru completarea informațiilor referitoare la tribună și înainte de toate pentru clarifi carea confi gurației necunoscute a coru-lui, am cercetat 55% din suprafața bisericii medievale (Fig.5.). Fundațiile identifi cate nu s-a păstrat decât până la înălțimea de 6-7 asize, în alte părți au fost scoase ori deran-jate de gropile mormintelor, astfel aproape întreaga absidă ni s-a relevat doar prin amprenta fundației (Fig.6.). S-au păstrat relativ bine bazele celor doi stâlpi ai tribunei suge-rind că această parte a construcției a rămas în picioare până la sfârșitul epocii moderne. Bazele stâlpilor de 54x54 cm sunt evazate cu 7-8 cm, iar profi latura lor este identică cu cea a soclului fațadelor: un tor și două asize cu marginile teșite (Fig.7.).3. Fațada nordică a navei în cursul cercetărilor

4. Periodizarea zidului nordic al navei (1.sec. XII-XIII. – faza I.; 2. sec. XIII. – faza II.)


277


nivelul de călcare medieval se afl a la o adâncime medie de 70-75 cm față de nivelul pardoselii demontate în 2013, iar talpa fundației de cărămidă se afl a la adâncimea de 108-115 cm, sub care urmau straturi alternante, constând din ar-gilă compactată și cărămidă spartă, însumând o grosime to-tală între 35 și 75 cm, cota tălpii fi ind la 165-190 cm adân-cime. examinând mai atent aceste fundații am identifi cat două faze de construire, care însă alcătuiesc planimetrii foarte asemănătoare (Fig.8.).

etapa mai timpurie constă din cel mult 8-10 asize de că-rămizi, deasupra straturilor de fundație, excepție făcând porțiunea de sub scara de acces la tribună, unde paramentul s-a pătrat pe o înălțime de 15 asize (110 cm) (Fig.4.). Aceas-tă fundație se întinde continuu sub zidurile navei,8 și sub cei doi piloni ai tribunei, având o lățime de 95 cm, apoi prezin-tă câte o evazare de cca. 80 cm la pilonii arcului triumfal, care aveau lățimea de 118 cm (Fig.9-10.). La est de arcul triumfal din fundația închisă cu absidă semicirculară abia ici-

colo au rămas câteva bucăți de cărămidă in situ deasupra straturilor de fundație din argilă compactată și spărturi de cărămidă.

Faza a doua de construire constă din zidăriile romanice longitudinale ale navei actuale. Între cele două etape apare o cezura orizontală, pe-alocuri lesne palpabilă, deși morta-rele utilizate nu prezintă diferențe semnifi cative.9 Faptul că cele două etape se diferențiează clar nu reiese doar din ne-suprapunerea axelor celor două ziduri sudice ale navei, ci a fost surprins și în alte două puncte ale planului: accesul la tribuna vestică a fost realizat în cea de-a doua fază prin lățirea fundației cu 35-38 cm, aceasta sprijinindu-se doar parțial pe fundația primei faze (Fig.4-5.). S-au constatat diferențe semnifi cative între pozițiile picioarelor arcelor tri-umfale din cele două etape.

În paramentul zidului nordic – în pofi da faptului că aici, la extinderea din sec . XVIII a fost distrus parțial paramen-tul colțului de nord-est al navei romanice - s-a conturat am-

5. Plan general al săpăturilor arheologice (1.sec. XII-XIII. – faza I.; 2. sec. XII-XIII. – faza I., fundație din argilă compactată.; 3. sec. XIII. - faza II.; 4. evul mediu; 5. evul mediu târziu; 6.epoca modernă; 7. 1854)


278


prenta arcului triumfal din faza a doua10. Din poziția aceste-ia se poate deduce, că axul arcului triumfal al navei din faza a II-a s-a aflat mai spre est cu cca o jumătate de metru față de cea a fazei I, implicit se sprijinea doar parțial pe fundația veche. nu știm ce deschidere a avut arcada arcului triumfal din cea de-a doua fază.

În jurul fundației formate din straturi de argilă compac-tată și spărturi de cărămidă, lată de un metru, a absidei aparținând primei faze nu am găsit nici un fel de altă urmă de fundație, în schimb în secțiunea S4 gropile de mormânt, delimitează parcă stratul de argilă nederanjat de-alungul unui arc de cerc în poziție concentrică față de prima absidă, cu rază puțin mai mare, ceea ce, aparent, ne-ar sugera existența unei abside mai mari din etapa a doua (Fig.5-6.). În consecință suntem îndreptățiți să credem, că absida fazei a II-a se sprijinea în întregime sau măcar în parte pe fundația veche.

În baza micilor diferențe de plan ne putem întreba dacă a existat cu adevărat un decalaj de timp semnificativ

între cele două faze de construcție, ori diferențele nu pro-vin oare doar dintr-o schimbare de proiect de pe parcursul execuției? nu există șanse pentru a obține un răspuns la această întrebare, în orice caz observațiile stratigrafice nu ne sunt de ajutor.

Pe segmentul zidului sudic al navei dintre piciorul ar-cului triumfal și tribună am identificat o fundație adosată zidului, prinsă cu un mortar medieval, de două asize de că-rămizi, a cărei talpă era puțin mai sus decăt cea a fundației zidului din faza I, însă lățimea inițială nu i s-a putut deter-mina, datorită înmormântărilor ce au distrus-o (Fig.5.). Cu siguranță e mai târzie decât faza a II-a, nu este legată de ea, ba mai mult, asizele ei de cărămidă11 acoperă la bază o suprafață tencuită și văruită, a zidului sudic. Se pune în-trebarea dacă a avut oare corespondent și pe latura nordi-că, însă acolo o groapă de mormânt, săpată adânc, în ime-diata vecinătate a zidului a distrus orice urmă a acesteia. Încercând să deslușim funcțiunea acestui zid, ne-am putea gândi la un zid de sprijin, de tipul unei cămășuieli, al unei bolți cilindrice, dar ipoteza e contrazisă de faptul că o ase-menea soluție neobișnuită ar fi făcut inutilizabil portalul de sud – valabil de-altfel pentru orice altă suprastructură – și ar fi mascat picturile murale.

În secțiunile exterioare deschise în partea de nord a ieșit la iveală fundația lată de 66 cm a zidului estic și vestic al unei sacristii adosate corului. Zidul estic suprapune mai multe morminte medievale, iar cel vestic a fost amplasat exact la colțul de nord-est al navei. Caracterul mortarului lor suge-rează o datare în evul mediu târziu sau în epoca modernă timpurie.

Ceea ce a prevestit și cercetarea de parament la fațade, a fost confirmat de săpăturile arheologice, și anume că în epo-ca modernă au fost adosate zidurilor navei mai mulți contraforți, în vederea consolidării acestora. Dintre cei trei contraforți identificați doi au sprijinit zidăria din jurul por-

6. Fundațiile absidei romanice dinspre est

7. Vestigiile bazelor stâlpilor tribunei și fundația continuă de sub ele (faza I.)


279


talului sudic, iar cel din colțul de nord-vest – respectiv jude-când după cuiburile de racordare alte cel puțin două – au consolidat alte puncte șubrezite ale navei (Fig.1, 3, 5.).

În secțiunea deschisă în dreptul portalului sudic am identifi cat un fragment al pragului de piatră al intrării, fundația unei trepte respectiv fragmentul inferior al mu-chiei ambrazurii estice a porții. În baza acestora lățimea exterioară a portalului era de aproximativ 115 cm. Cei doi contraforți ce fl ancau portalul – judecând după dimensiu-nile și adâncimile de fundare – nu au fost construiți simul-tan. În principiu nu putem totuși exclude că după ridicarea lor portalul să mai fi rămas utilizabil, eventual într-o formă redusă. Pentru datarea lor nu ni se oferă prea multe repe-re, dar este important de observat că cel estic, fundat la adâncime mai mare, nu are urme de racordare pe zidăria modernă - ce a umplut și golul porții - ridicată până la co-ronamentul zidului ce leagă cele două blocuri de ziduri medievale, deci la realizarea acestuia contrafortul a fost de-molat deja. Iar această zidărie a fost se pare ridicată odată cu extinderea navei, după demolarea corului, având în ve-dere că pe peretele interior s-a conturat fragmentul unei ferestre înzidite, încheiate cu un arc în segment – și

desfi ințat în momentul lărgirii navei - a cărei formă și di-mensiuni sunt identice cu cele ale celorlalte ferestre baro-ce vizibile și azi.12

Prima lărgire a navei a avut loc în 1733,13 apoi clădirea a fost renovată în 1766, conform inscripției descoperite pe peretele nordic al navei.14 Î consecință la realizarea fațadei unitare a bisericii extinse acest contrafort a fost deja deman-telat.

Cândva în epoca modernă au fost înzidite și golurile ce-lor două arcade laterale ale tribunei vestice, dar cu ziduri mult mai groase decât se impunea – fundațiile lor au lățimea de 120 cm – ceea ce se explică probabil prin slăbirea semni-fi cativă a structurii tribunei. Probabil acest fapt trebuia con-tracarat cu volumele de zidărie de sprijin precum și cu contraforții exteriori ridicați în dreptul zidului tribunei. ținând seama de perceptibila înclinare a zidului sudic medi-eval precum și de faptul că în urma studiului de parament putem fi siguri că și la etajul tribunei a existat un șir de arca-de (Fig.5.), poate că nu este prea riscantă ipoteza existenței unui turn ridicat deasupra traveii centrale a tribunei, cu

pereții mai groși, ceea ce putea produce în situații limită probleme de rezistență.

Acest turn poate fi identifi cat cu precursorul turnului construit în 1854� menționat de mai multe izvoare, și în care deja la sfârșitul secolului XVIII. atârnau două clopote. Procesul verbal al vizitației din 180915 trimite indirect și la vechimea sa: ”Există un Turn de piatră și în el două Clopote, pe care Ecclesia noastră le-a comandat pe propriile cheltuieli turnătorului de Clopote cu numele de Lázár, cel mare fi ind dn 1785” În 1826 turnul a fost renovat, împreună cu biseri-ca și tot atunci a fost realizat și amvonul16 respectiv ”se um-ple pardoseala ... și se pune paviment” .17

8. Planurile celor două faze de construcție ale bisericii romanice (1.sec. XII-XIII. – faza I.; 2. sec. XIII. – faza II.)

9. Fundațiile celor doi piloni ai arcului triumfal din etapa I.


280


Cutremurul din 10 octombrie 1834 care a distrus nu-meroase cădiri din zonă nu a menajat nici biserica din Berea. Degradările apărute în zidării au fost reparate abia în 1852, iar după ridicarea noului turn a fost realizat în 1859 și o nouă tribună vestică,18 cea demolată cu ocazia restaurării din 2014. Interpretând aceste informații poate nu greșim presupunând că până în 1852-54 mai stătea în picioare tur-nul19 medieval și tribuna din capătul vestic al navei (Fig.11.), iar starea bisericii din perioada dintre 1834 și 1852 poate justifi ca inclusiv apariția contraforților exteriori.

Pe parcursul cercetării arheologice au ieșit la iveală apro-ximativ 40 de morminte ale cimitirului din jurul și din inte-riorul bisericii. Toate erau înhumări cu orientare vest-est, cu scheletul întins. Din analiza stratigrafi ei și în baza inventare-lor mormintelor se poate trage concluzia că în exteriorul și interiorul bisericii în evul mediu și în epoca modernă timpu-rie se înhumau în continuu. Inventarele aparțin de înhumă-rile din epoca modernă: resturi de sicriu (cuie, belciuge) și fragmente ale îmbrăcăminților defuncților (resturi de cu-nuni, agrafe, ace de păr).

rezumând observațiile noastre: în pofi da vestigiilor mo-deste păstrate din perioada romanică se poate precepe rela-tiv bine structura spațială inițială a bisericii din Berea. În

urma extinderii cercetărilor de parament și pe baza poziției fundațiilor tribunei identifi cate arheologic propunerea de reconstrucție avansată în 201120 se cere modifi cată puțin, având în vedere imaginea mai exactă a confi gurației de la parter și în măsură mai mică de la etaj a tribunei vestice.

Arcada de mijloc, susținută de cei doi stâlpi prismatici avea lățimea de 125 cm, pe când cea de sud era de 105, iar cea de nord de doar 65 cm. Stâlpii erau legați de peretele de vest prin arce dublou, pe acestea se rezemau bolțile parteru-lui, dintre care cea de sud cu siguranță era cilindrică. Aran-jamentul șirului de arcade de la etaj urmărea probabil struc-tura de la parter, și dacă într-adevăr turnul a încălecat trave-ea mediană, atunci zidurile sale erau cu siguranță mai groa-se – cele longitudinale puteau fi chiar închise – decât cei 42 cm măsurați la amprenta arcadei sudice (Fig.11-12.). nu au rămas urme de bolți ale etajului. Cea mai problematică re-zolvare din punct de vedere al structurii de rezistență și funcțional rămâne structura scării de acces la tribună, deoa-rece dacă presupunem că lățimea zidului interior al acesteia era doar cât lungimea unei cărămizi (26-30 cm) – ceea ce ar fi o condiție indispensabilă pentru a prelua împingerile bolților vecine ce se descărcau pe el -, atunci casa scării nu putea să aibă o lățime interioară mai mare de cca. 44 cm (Fig.13.).

În ce privește sistemul spațial cu trei arcade la ambele ni-veluri ale tribunei vestice, legat de un spațiu mononavat,

10. Zidul nordic al navei în timpul cercetărilor, cu picturile murale și cu vestigiile scării

11. Secțiune longitudinală prin biserica din etapa II. (reconstrucție ipotetică)


281


putem cita exemple mai îndepărtate21: din Transilvania tri-bunei primei biserici din Bonțida22, datată la începutul sec. XIII., biserica din rădești23, datată de către Géza entz în mijlocul sec. XIII., precum și prima biserică din Cetatea de Baltă24, apoi biserica din sec. XII. din Zobordarázs (Dražovce) de lângă nitra (Slovacia), cea de la nagytoronya (Velká Toroňa)25, datată în jurul anului 1200 (aici există și o friză din cărămizi așezați în zimți). Dintre cele enumerate, bisericile din rădești, Zobordarázs și nagytoronya au fost construite cu absidă semicirculară, planimetria celorlalte este necunoscută. Cea mai apropiată înrudire în ce privește proporțiile, absida semicirculară alungită identificată prin ultimele săpături și scara de acces la tribună se pare a fi cu bi-serica din nagytoronya26, chiar dacă aceea este mult mai bo-gată în elemente decorative și de ritmare.

navei de la Berea, cu dimensiunile interioare de abia 5,60 x 4,40 m (Fig.13.) îi corespundea un cor cu lungimea interioară de 3,80 m și lățimea de 3,50 cm, cu absidă alun-gită, semicirculară, din care segmentul drept avea lungimea de peste 2 m (Fig.14.). Sunt caracteristice mica diferență de lățime dintre cor și navă și pilonii scurți ai arcului triumfal.

Biserici de asemenea dimensiuni, cu absidă semicirculară alungită sunt puține în zonă, cele din nyírmihálydi și nyírtét27 prevăzute cu contraforți, au fost construite în a doua jumătate a secolului XIII. Cea din șișterea este mai timpurie, există și acolo tribună vestică, și deasemenea scară realizată în grosimea zidului respectiv friză dantelată.28 Ca analogii mai îndepărtate se pot cita biserica reformată din Hodoș, de unde cunoaștem doar planul bisericii, respectiv biserica parohială datată în sec. XII. a satului medieval De-meter29 din hotarul localității Hajdúhadház, la care grosi-mea zidului nordic al navei poate trimite la fel la o scară spre

tribună. Alături de șișterea, menționată deja în alt context, scara practicată în grosimea zidului nordic prezintă analogii cu exemple relativ apropiate: bisericile reformate din Abră-muţ și Viișoara30.

Din biserică nu a rămas nici un detaliu decorativ, care ne-ar ajuta la o datare mai precisă, despre portalul sudic se poate presupune, cu prudență, că avea ambrazură în trepte, și terminație semicirculară. Singura sa fereastră mică păstra-tă are ambrazura oblică, se închide cu un unghi ușor ogival. Friza din cărămizi așezați în zimți nu prezintă vreo specifici-tate în contextul arhitecturii romanice. Având în vedere cele expuse, faza a II-a a bisericii o incadrăm în prima jumătate sau mijlocul secolului al XIII-lea.

În ceea ce privește biserica ridicată în prima fază, identi-ficată arheologic, cunoaștem doar planul și fundațiile ei. Fundația realizată din argilă compactată și fragmente de că-rămizi nu e surprinzătoare în Câmpia Panonică31, astfel ar-gila compactată este prezentă și la extinderea de nord a bi-sericii medievale a satului apropiat Ciumești, chiar dacă aici în locul cărămizilor s-a utilizat în straturi, moloz și mortar.32 Din cauza răspândirii largi această tehnică de fundare nu oferă repere exacte pentru datare.

Biserica din Berea avea deja în prima sa fază o parte apu-seană complexă – deși nu știm exact cum arăta structural spațiul dintre fundația de sub stâlpii fazei a II-a și zidul de vest al navei. nevoia unui aranjament vestic mai complex a fost – se pare – moștenită de faza a II-a. rămâne întrebarea dacă a fost distrusă o clădire preexistentă, folosită deja ante-rior, ori dacă modificările au avut loc pe parcursul unor lu-crări de construire prelungite? În orice caz asemănarea în plan a celor două faze este izbitoare.

Fotografiile și desenele au fost realizate de Tamás emődi cu colaborarea lui Annamária Müller (Fig.12, 14.).

12. Tribuna vestică (reconstrucție)

13. nava bisericii dinspre est cu zidurile medievale


282


nOTE 1 eMŐDI 2011A. 249-255 (cu literatura mai veche).; KISS L. 2011.

253-255. 2 LAMPE – DEBRECENI eMBER. 1728. 622; BARCSA 1906/1908. I. 126.,

II.: 207. 3 TreKL, Documente ale vizitațiilor de parohii, I.1.s.3. 4 TreKL, Documente ale vizitațiilor de parohii, I.1.s.21. 5 TreKL, Documente ale vizitațiilor de parohii, I.1.s.3. respectiv KreL,

Documente ale parohiilor, cutia 9. 6 KreL. Documente ale parohiilor, cutia 9. Însemnările preotului

Kovács Gyula. 7 LÁNGI–MIHÁLY 2002/2006. II.: 12-13. 8 Pe latura nordică axele celor două fundații coincid, însă pe cea sudică

axul fundației primei faze se abate ieșind cu 10-25 cm de sub zidul fazei a II-a. Fundația continuă de sub stâlpii tribunei este țesută cu siguranță în partea de nord de zidul navei, însă la capătul sudic se pare că nu.

9 Mortarul ambelor faze este dur, cenușiu, cu multe granule de var nestinse. 10 Pe conturul amprentei, ce urcă aproape până la tavan doar o retragere

de abia 4 cm marchează baza pilonului, cu 76 cm deasupra nivelului de călcare medieval.

11 Grosimea maximă a fundației era de șase asize de cărămidă.12 Cele două ferestre ale zidului nordic au fost realizate abia în 1826:

Csomaközi Krónika - în ea trimitere la notele pastorului György Abai nagy din 1828.

13 Csomaközi Krónika – pastorul Gyula Kovács trimite în însemnările sale din 1953 la procesul verbal al adunării presbiteriale din 26 noiembrie 1847, ce conținea date retrospective.

14 Textul publicat de: LÁNGI–MIHÁLY 2002/2006. II.: 13.15 Deși Gyula Kovács în notele sale (vezi nota de subsol nr. 7) scrie de

turnul (de azi) că ar fi fost realizat în 1830 și ”i s-a alipit un mic portic”, iar în 1855 doar ”s-a efectuat o reparație de anvergură”, pe placa de piatră înzidită la etajul turnului apare inscripția: ÉPITeTTe A BereI reF. eKKLA 1854 (ridicat de Parohia reformată din Berea în anul 1854)

16 TreKL, 1809. Publicat în: Egyházlátogatási jegyzőkönyvek. 2001. 179.17 În interiorul bisericii am identifi cat două fundații de amvon din epoca

modernă: una mai veche, poligonală sub amvonul realizat în 1826, iar cealalta este o fundație adosată pilonului nordic al arcului triumfal.

18 Csomaközi Krónika – trimitere la notele din 1828 ale preotului György Abai nagy.

19 Csomaközi Krónika – însemnarea preotului Gyula Kovács din 1953.20 nu putem exclude nici ideea ca turnul să fi stat nu deasupra tribunei, ci

adosat fațadei vestice, dar acest lucru nu poate fi demonstrat. odată cu realizarea fundației turnului a fost distrusă orice fundație mai veche, fapt constatat în secțiunea deschisă în interiorul turnului.

21 eMŐDI 2011A. 250-251 cu explicitarea reconstrucției, rerspectiv fi g. 3 și 4.

22 Despre structura spațială apuseană, cu bibliografi a mai veche: SZAKÁCS 2004. 72-98.; SZAKÁCS 2007a. 7-36. Despre monumentele sătmărene vezi: SZAKÁCS 2011A. 18.

23 KARÁCSONY 2001. 57-59. 65.24 eNTZ G. 1994. 50., fi g. 32.25 eNTZ G. 1994. 41.26 eNTZ G . 1959A. fi g. 14, 15.27 KRCHO 2010. 232-252.28 SZAKÁCS 2011A. 14 (cu literatură); CABELLO – LUKÁCS 1983. 83.29 eMŐDI – LÁNGI 2004. 203-237.30 MÓDY 2006C. 333. Planul bisericii: rÁCZ 2000. 79.31 Cercetările recente, încă nepublicate ale lui Tamás emődi.32 Marea majoritate a bisericilor medievale din comitatul Békés au fost

fundate pe argilă bătătorită: SZATMÁRI I. 2005. Cuprinzător despre fundații: 35-37. Aceleași observații făcute de edit Tari în cazul bisericilor din comitatul Pesta mai ales în părțile din Câmpia Panonică a comitatului: TARI 2000. 219. Însă în Somogy și Tolna din Transdanubia de sud cazul este o excepție: K. nÉMETH 2011.; ARADI 2007. În Tolna de-altfel este amintit doar un singur exemplu: fundația bisericii din Pakos-Gyapa este din argilă bătătorită, amestecată cu straturi de cărămidă, vezi K. nÉMeTH 2011. 127.

33 Vezi raportul despre cercetarea bisericii din Ciumești în prezentul volum.

14. Biserica din etapa II. (reconstrucție volumetrică)


Cercetarea i reconstruc ia ipotetic a biserici medievale din ...CERCETAREA I RECONSTRUC IA IPOTETIC...

Documents

Transcript of Cercetarea i reconstruc ia ipotetic a biserici medievale din ...CERCETAREA I RECONSTRUC IA IPOTETIC...