cerbul

2
  Nu-l misc a stiut ele cringuri cu ciutele. Carare a cu urmel e iezer ul, umbrele, nu-l cheama. Copitele sfarma ispitele. (LUCIAN BLAGA, CERBUL CU STEA IN FRUNTE) La vremea echinoctiului de toamna, muntele este impodobit cu o haina multicolora, a carei frumusete iti taie rasuflarea. Si tot atunci se desfasoara cel mai maret si mai fascinant spectacol al naturii carpatice, cea mai stralucita sarbjtoare din lumea animalelor salbatice. Este vremea cind nuntesc cerbii... Este vremea boncanitului... Caracteristicile morfologi; e ale cerbului din Carpatii Romaniei, in special sub raportul marimii la care se adauga o deosebita vigoare corporala, ar putea determina cu prisosinta stabi lirea unei subs pecii endemice, tipice tarii noastre. Lipseste insa deocamdata un material stiintific suficient, bazat pe ma sura lori riguroase, in special craniometrice, care sa permita diferentierea subspeciei. Cel mai impunator reprezentant al faunei carpatine, cerbul, are trupul puternic si zvelt, deopotriva masiv si elegant, in lungime de 2,40-2,50 m, la care se adauga coada de 12-15 cm. Are inaltimea la greaban in medie de 1,5 m si o greutate de pina la 350 kg. Napirleste de doua ori pe an, blana de vara avind o culoare roscata pe spinare, cu nuante deschise lateral si ventral, iar toamna capata o culoare cenusie spre brun-deschisa. "Oglinda", acea pata alba din regiunea anala, este totdeauna evidenta. Masculul, denumit si taur, poarta coarne ale caror  prajini ajung la 1,35 m lungime si o greutate de pina la 6 kg fiecar e. In cazuri extrem de rare, au fost semnalate si femele cu coarne. Aceasta mareata podoaba si arma, coarnele, sint alcatuite din cite o prajina pe care se afla urmatoarele elemente caracteristice: la baza, la inser tia pe craniu , printr -un cilindru osos frontal, se afla rozeta, apoi raza ochiului , de obicei curbata spre inainte, urmata de raza de gheturi (care uneori poate lipsi), de raza mijlocie, de raza lupului (care, de asemenea, poate lipsi) si coroana formata clin 2-8 raze. Este eronata, desi destul de ras-pindita, convingerea ca numarul de raze, de ramuri, din trofeul unui cerb ar defini virsta animalului. Cerbul are trei glande cu secretie externa. O glanda anorbitala, in regiunea ochiului, care  produce un lichid abundent de culoare bruna, cu un miros patrunzator si persistent, care intra mai intens in activitate in perioada de imperechere. O a doua glanda se afla la picioarele di napoi, sub forma unei pernite, de circa 3 x 6 cm, acoperita cu un smoc de peri aspr i si desi. A treia glanda se afla la radacina cozii. Aceste glande au functiuni importante in delimitarea unui teritoriu propriu individului sau grupului, prin acel instinct de teritoraalism, atit de raspindit in lumea animala. In trecutu l relati v indep art at, cerbul popula toa te paduril e tarii, inc lusi v cel e din zona de cimpie , din care s-a retra s trept at in zona de col ine si munte, ca urmar e a de zvol tarii activitatilor omenesti si a reducerii suprafetelor impadurite din zona de cimpie. intre anii 1820 si 1890 cerbul devenise extrem de rar in muntii nostri. In prezent populeaza intregul arc carpatic al tarii, iar prin actiunile de populare intreprinse ocupa, insular, si suprafete cu paduri din zona de cimpie. Istoria civilizatiei omenesti a fost legata de existenta cerbului, in pl eistocen, a exi stat chiar o "civiliz atie a cerbului", o epoca in care util izarea carnii pent ru hrana, a  pieilor pentru imbracaminte si a coarnelor pentru arme, unelte si podoabe, a determinat o str ins a legatura int re asezari le oameni lor primitivi si abunde nta sau lipsa cerbului in anumite teritorii. Animal tipic de padur e, cerbul prefera supraf etele paduroas e de mari intin deri, cu hrana abundenta, formata din specii forestiere de amestec intre rasinoase si foioase, cu o bogata vegetatie ierboasa. Se scalda cu placere in smircurile din declivitatile cu apa stagnanta. La

Transcript of cerbul

Page 1: cerbul

5/12/2018 cerbul - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/cerbul-55a368f5a11fb 1/3

 Nu-l misca stiutele cringuri cu ciutele. Cararea cu urmele iezerul, umbrele, nu-l 

cheama. Copitele sfarma ispitele. (LUCIAN BLAGA, CERBUL CU STEA IN FRUNTE)

La vremea echinoctiului de toamna, muntele este impodobit cu o haina multicolora, a

carei frumusete iti taie rasuflarea. Si tot atunci se desfasoara cel mai maret si mai fascinant

spectacol al naturii carpatice, cea mai stralucita sarbjtoare din lumea animalelor salbatice.Este vremea cind nuntesc cerbii... Este vremea boncanitului...

Caracteristicile morfologi; e ale cerbului din Carpatii Romaniei, in special sub raportul

marimii la care se adauga o deosebita vigoare corporala, ar putea determina cu prisosinta

stabilirea unei subspecii endemice, tipice tarii noastre. Lipseste insa deocamdata un material

stiintific suficient, bazat pe ma sura lori riguroase, in special craniometrice, care sa permita

diferentierea subspeciei.

Cel mai impunator reprezentant al faunei carpatine, cerbul, are trupul puternic si zvelt,

deopotriva masiv si elegant, in lungime de 2,40-2,50 m, la care se adauga coada de 12-15 cm.

Are inaltimea la greaban in medie de 1,5 m si o greutate de pina la 350 kg. Napirleste de doua

ori pe an, blana de vara avind o culoare roscata pe spinare, cu nuante deschise lateral siventral, iar toamna capata o culoare cenusie spre brun-deschisa. "Oglinda", acea pata alba din

regiunea anala, este totdeauna evidenta. Masculul, denumit si taur, poarta coarne ale caror 

 prajini ajung la 1,35 m lungime si o greutate de pina la 6 kg fiecare. In cazuri extrem de

rare, au fost semnalate si femele cu coarne. Aceasta mareata podoaba si arma, coarnele, sint

alcatuite din cite o prajina pe care se afla urmatoarele elemente caracteristice: la baza, la

insertia pe craniu, printr-un cilindru osos frontal, se afla rozeta, apoi raza ochiului, de obicei

curbata spre inainte, urmata de raza de gheturi (care uneori poate lipsi), de raza mijlocie, de

raza lupului (care, de asemenea, poate lipsi) si coroana formata clin 2-8 raze. Este eronata,

desi destul de ras-pindita, convingerea ca numarul de raze, de ramuri, din trofeul unui

cerb ar defini virsta animalului.

Cerbul are trei glande cu secretie externa. O glanda anorbitala, in regiunea ochiului, care

 produce un lichid abundent de culoare bruna, cu un miros patrunzator si persistent, care intra

mai intens in activitate in perioada de imperechere. O a doua glanda se afla la picioarele

dinapoi, sub forma unei pernite, de circa 3 x 6 cm, acoperita cu un smoc de peri aspri si

desi. A treia glanda se afla la radacina cozii. Aceste glande au functiuni importante in

delimitarea unui teritoriu propriu individului sau grupului, prin acel instinct de teritoraalism,

atit de raspindit in lumea animala.

In trecutul relativ indepartat, cerbul popula toate padurile tarii, inclusiv cele din zona

de cimpie , din care s-a retras treptat in zona de coline si munte, ca urmare a dezvoltarii

activitatilor omenesti si a reducerii suprafetelor impadurite din zona de cimpie. intre anii 1820si 1890 cerbul devenise extrem de rar in muntii nostri. In prezent populeaza intregul arc

carpatic al tarii, iar prin actiunile de populare intreprinse ocupa, insular, si suprafete cu paduri

din zona de cimpie.

Istoria civilizatiei omenesti a fost legata de existenta cerbului, in pleistocen, a

existat chiar o "civilizatie a cerbului", o epoca in care utilizarea carnii pentru hrana, a

 pieilor pentru imbracaminte si a coarnelor pentru arme, unelte si podoabe, a determinat o

strinsa legatura intre asezarile oamenilor primitivi si abundenta sau lipsa cerbului in

anumite teritorii.

Animal tipic de padure, cerbul prefera suprafetele paduroase de mari intinderi, cu hrana

abundenta, formata din specii forestiere de amestec intre rasinoase si foioase, cu o bogatavegetatie ierboasa. Se scalda cu placere in smircurile din declivitatile cu apa stagnanta. La

Page 2: cerbul

5/12/2018 cerbul - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/cerbul-55a368f5a11fb 2/3

nevoie poate inota (de exemplu, traverseaza lacul Vidraru).

Isi desfasoara activitatea in timpul noptii, cu doua perioade de maxima intensitate, in

amurg si in zori. in terenuri foarte linistite poate fi vazut adesea si in timpul zilei.

Se imperecheaza de, obicei intr-o perioada situata intre 15 septembrie - 10 octombrie, in

epoca de boncanit, care constituie si manifestarea sonora a instinctului de teritorialism. in

timpul boncanitului se dau lupte violente intre masculi. in luna mai a anului urmator, apar 

viteii, cu blana patata, datorita aceluiasi fenomen de adaptare prin homeo-cromie (adaptarea

culorii si formei unui animal la substratul pe care traieste), amintit la caprior. Acestia, in

numar de unu, mai rar doi la o ciuta, ramin cu mama lor 1-2 ani. Toamna se formeaza

cirdurile de boncanit, din taur si 2-5 ciute cu viteii lor, dupa care taurii batrini duc o

viata solitara pina la boncanitul din anul urmator. Aproape intotdeauna, in jurul taurului

 principal din cirdul de boncanit se mai gasesc si citiva tauri insotitori sau "laturasi", care il

hartuiosc, pentru a ajunge la'ciute. Adesea, taurii tineri ramin peste iarna adunati in ciurde de

iernare, impreuna cu ciutele. Dar, de regula, iarna ciurdele de masculi sint separate de cele de

femele. Coarnele taurilor cad anual, in lunile martie-aprilie, pentru ca pina in luna august safie din nou complet dezvoltate. in urma unui calcul sumar, s-a constatat ca depunerea c!e

materie in coarnele cerbului, alcatuita din 45% substanta organica si 55% combinatii de

fosfor, calciu, fluor, magneziu si. apa,' se realizeaza in medie prin 1 cmc in 24 de ore.

Dusmanii principali ai cerbului sint lupii, mai ales in iernile cu zapezi mari, si risii, in

special pentru tineret si femele-

In captivitate se imblinzeste cu relativa usurinta, indeosebi ciutele. S-aponstatat_insaca,

ulterior, unii dintre taurii crescuti in captivitate devin agresivi fata de om. Acelasi lucru s-a

constatat si la caprior.

In prezent, cerbul este cel mai valoros mamifer salbatic al Romaniei, prin importanta sa

faunistica, sportiva si econonrea. Se vineaza in special pentru coarne, dar si pentru carne,

de o calitate deosebita. Mai putin cunoscute ca trofee sint "perlele", caninii rudimentaride pe maxilarul superior si care se folosesc in montura de aur sau argint pentru confectionarea

unor bijuterii sau podoabe vinatoresti (cercei, bu-toni pentru mansete, inele, ace pentru

cravate etc). Un alt trofeu si mai putin cunoscut, denumit trofeul Hubertus, este o portiune

osificata din musculatura inimii si care, dupa o prelucrare corespunzatoare, se poarta ca

 podoaba la palaria vinatoreasca.

In ultimul timp, Romania a cistigat recordul mondial pentru trofeul de cerb si nenumarate

medalii de aur cu prilejul expozitiilor internationale.

Se/.onul de vinatoare pentru masculi dureaza de la 1 septembrie la 30 noiembrie,

iar pentru ciute si vitei de selectie de la 1 septembrie la 28 februarie. O metoda

interesanta, eficienta si sportiva de a vina cerbul este aceea de a-1 ademeni cu o-chematoarespeciala in perioada boncanitului, imitind mugetul altui cerb, sau, mai rar, glasul ciutei.

Alte denumiri: cerb rosu central european (mai ales in literatura stiintifica), cerb carpatin

(termen deocamdata impropriu). Deci masculul se numeste cerb sau taur, femela, ciuta sau

cerboaica, iar tineretul pina la un an, vitel.

Denumirea stiintifica este Ccrvus claphus hinndanhus, Erxleben 1777.

Vechi denumiri stiintifice: Cervus vulgaris, Ccrvus elaphus carpa-thicus.Denumiri straine: eng. reed deer; fr. cerf rouge; germ.  RotUrsch; it. cervo; sp. ciervo

comun, renado.Din punct de vedere stiintific, face parte din familia Ccrvidac, alaturi de caprior, cerb

lopatar si elan, familie de rumegatoare cu copita despicata (paricopitate) originara din

Asia, care a patruns In Europa in oligocen, iar in America de Nord, in miocen.

Page 3: cerbul

5/12/2018 cerbul - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/cerbul-55a368f5a11fb 3/3