VINTILĂ CORBUL ŞI EUGEN BURADACENUŞĂ ŞI ORHIDEE LA NEW YORK

M OARTE ŞI PORTOCALE LA PALERM O

— ATENŢIUNE ! Atenţ iune ! Trenul rapid eu direcţ ia Rom a — Neapoli — Messina — Palerm o pleacă peste cinci m inute de pe linia şapte. Persoanele care i-au condus pe pasageri sînt rugate să coboare din vagoane. Vă dorim călătorie plăcută !

Difuzorul gării îşi încetă em isia.Mircea Palt in cont inua să st răbată peronul cu acelaşi pas vioi, dar

măsurat , at ît de deosebit de graba dezordonată a celorlalţ i călători înt îrziaţ i, care alergau să nu piardă t renul. Toate îl încîntau. Şi lum ea pest riţă şi zgo- m otoasă din jur, şi vagoanele înşiruite ca nişte mărgele pe liniile de oţel, şi ploaia de lum ini fluorescente, şi afişele m ult icolore ale agenţ iilor de voiaj, şi slalom ul vagonetelor elect rice care se st recurau prin m ulţ im e, cărînd bagaje cu cele mai variate form e geom etrice. O ciocnire neaşteptată cu o m at roană planturoasă, care dezlănţui un adevărat potop de invect ive, în cel m ai pur dialect napolitan, îî făcu să pufnească în rîs. „ Ce ghinion ! Nu putea să fie una tânără şi frum oasă ?"

Ham alul care-l urm a cu valizele îi at rase atenţ ia,— Iată vagonul dum neavoast ră, dom nule !— Mulţum esc.înt inse biletele sale însoţ itorului de vagon.— Cabina şase, cuşeta doi, cit i cu glas tare însoţ itorul. Ii rest itui biletele

şi-l invită să se urce în vagon. Urm at de hamal, Mircea îşi făcu loc pe culoar, print re călătorii care se agitau înaintea plecării. Int ră în cabină. Hamalul îi instala valizele în plasă.

— Călătorie frum oasă, dom nule ! salută el, ducînd m ina la cozoroc.Rămas singur, Mircea deschise geam ul. Vacarm ul m ulţ im ii anim ate de pe

peron răbufni în cabină. Spectacolul forfotei din gară îî absorbi iarăşi. Călătoria şi literatura erau marile sale pasiuni. Rom anele-i picareşt i oglin- deau dragostea pent ru viaţa de aventură, pent ru spaţ iile largi, pent ru senzaţ iile tari. Mircea Palt in răspundea cu prisosinţă la ceea ce Jack London num ea The call of the wild. Visul lui era să creeze un erou pe măsura lui Si- m ón Tem plar, a lui Lem m y Caut ioh sau a lui Jam es Bond. Adm ira aceste personaje bătăioase, plin de vigoare şi de forţă, cu pum nii de fier, um erii păt raţ i şi m uşchii tari ca vîna de bou, care chem au parcă prim ejdiile în jurul lor. Se încăierau cu zece adversari deodată şi ieşeau victorioşi din luptă, fără ca hainele lor să fi căpătat : o cută. Aceşt i eroi ai secolului XX erau idolii unui anum it t ineret , care reducea arta cinem atografică la film ele poliţ iste, literatura la rom anele lui Leslie Charteris, m uzica la quartetul Beat les şi arta vest im entară la bluzoanele negre. Proaspăta, dar colosal a-lor celebritate zdrobea gloria ruginită a lui Hercule, Sam son, ori Milon din Crotona.

Mircea Palt in avea înfăţ işare de sport iv, de actor de cinem a, de m anechin

înclinările spre visare, posibilităţ ile de gîndire profundă, de t răire interioară. îl singulariza m ai ales âm betul său de un farm ec com unicat iv, care-i lum ina uneori faţa.

Trenul se puse în m işcare. Peronul începu să alunece prin faţa ferest relor vagonului. Bat iste fluturau deasupra capetelor m ulţ im ii.

Cadranul lum inos al ceasului gării indica ora opt şi şi m inut . Inst inct ivMircea îşi verifică ceasul-brăţară.în aceeaşi clipă, îşi făcu apariţ ia în pragul cabinei urs bărbat nu prea

înalt , bine făcut , îm brăcat înt r-un costum gris-fer im pecabil. Să tot fi avut t reizeci de ani. Obrazul neted, nasul grecesc, t răsăturile regulate, dar ele o rigiditate ciudată, bărbia rotundă păreau m odelate din ceară. Num ai ochii erau de o m obilitate im presionantă. Cenuşii, vioi, duri, iscoditori, se st răduiau să nu le scape nim ic din ceea ce apărea în cîm pul lor vizual.

Noul venit salută cu d înclinare scurtă a capului. Privirea lui înt îrzie cîteva clipe asupra lui Mircea, care încercă o senzaţ ie dezagreabilă. Avu im presia că se află în faţa unei rept ile.

— Buona sera, rost i în sfîrşit st răinul. Avea un vag accent am erican.— Buona sera, replică Mircea.Acestea fură de alt fel singurele cuvinte pe care le schim bară.Cu un gest neglijent st răinul îşi aruncă servieta diplom at în plasă.

Însoţ itorul vagonului îi aduse valizele, în schim bul acestui serviciu se alese cu un bacşiş care-l făcu să se ploconească pînă la păm înt .

— Cina se serveşte peste un sfert de oră, anunţă el, apoi se ret rase.Mircea se întoarse spre fereast ră. Trenul cîşt iga viteză. Se întunecase.

Lum inile cart ierelor mărginaşe ale oraşului se pierdeau ca nişte stele căzătoare undeva, în urmă.

Mircea era foarte înrîntat de uşurinţa cu care vorbea italieneşte. Îşi însuşise accentul unui autent ic cetăţean al Rom ei. O italiancă t înără şi zglobie, ca argintul viu, dansatoare la un bar din Bucureşt i, îl fam iliarizase cu lim ba italiană vorbită, desăvîrşindu-i în acest chip cunoşt inţele lingvist ice dobîndite la Facultatea de filologie. în cursul scurtei sale şederi la Rom a fusese luat drept italian şi asta îl um pluse de îneîntare.

Mircea ant icipa bucuria pe care o va sim ţ i cînd va păşi pe păm întul Siciliei. De m ult plănuise o călătorie în sudul Italiei, dar nu hotărîse să t reacă la fapte, decît în ziua în care colecţ ia Aventura îi solicitase un rom an cu acţ iune t repidantă. Se gîndise atunci să scrie o carte cu piraţ i, cu com ori ascunse în insule st încoase, pîrjolite de arşiţa soarelui, cu corăbii zvelte şi rapide, cu abordaje spectaculoase şi lupte epice. Cit ise odată o cronică a cu- ceririi Siciliei de căt re piraţ ii norm anzi. Ar fi fost interesant să dezvolte un episod din această epocă frăm întată. Şt ia că la Palerm o va găsi docum ente preţ ioase, care i-ar putea folosi la elaborarea rom anului. Şi fiindcă era ope- rat iv, plecase la drum .

Căzuse însă int r-un sezon nu tocm ai pot riv it . Era în plină vară. Iar verile în sudul Italiei sînt toride.

Şi în com part im ent dom nea o căldură sufocantă. Prin fereast ra deschisă năvălea un aer fierbinte. Mircea avea senzaţ ia că se afla înt r-o etuvă. Căm aşa umedă de sudoare i se lipise de corp. Moleşit de zăpuşeală, îşi scoase haina şi o agăţă înt r-un cuier.

St răinul nu părea să sufere de căldură. îşi aprinsese tact icos o havană şi pufăia alene.

Deodată, uşa fu deschisă cu putere. Surprins, Mircea întoarse capul înt r- acolo. în aceeaşi clipă, st răinul îşi duse fulgerător m îna spre buzunarul

un glas afectat rost ind în englezeşte :— Pardon ! Am greşit com part im entul.Apoi uşa fu închisă la loc, de data aceasta eu menajamente.St răinul care se încordase ca un arc se dest inse. Scoase m îna de sub

haină şi se lăsă pe spătarul banchetei.Priv irile lui şi ale lui Mircea se înt îlniră o secundă. St răinul schiţă un

zîm bet , apoi începu să urmărească din ochi arabescurile fum ului de havană, pe care curentul le dest răma, repezindu-le apoi spre fereast ră.

Mircea se aşeză pe fotoliul din cabină. Luă o revistă din vraful de ziare şi. reviste cum părate la chioşcul gării. Privirile parcurgeau paginile încărcate cu fotografii colorate, însă gîndurile îi fugeau la tovarăşul de cabină. Com portarea acestuia era ciudată. Trecerea aceea fără t ranzacţ ie de la nepăsarea pe care o afectase Ia început . Ia starea de încordare provocată de apariţ ia roşcovanului, apoi relaxarea tot at ît de bruscă nu scăpaseră spiritului de observaţ ie al lui Mircea.

Clinchetul unui clopoţel plim bat pe culoar vest i cina. Mircea îşi am int i brusc că îi e foam e. Dacă nu se grăbea să ajungă la vagonul-restaurant , risca să nu mai găsească locuri libere.

Renunţă să-şi m ai îm brace haina. Văzuse pe culoar pasageri numai în cămaşă. Ieşi din cabină, lăsîndu-l pe st răin să-şi fum eze în linişte havana.

La vagonul-restaurant avu norocul să găsească un i scaun liber la o m asă de două persoane. în faţa lui se afla un preot catolic rubicond, cu obrajii rotunzi şi t randafirii de nouă-născut şi cu o chelie respectabilă. Inspi-rîndu- se după m eniul convivului său, Mircea comandă niset ru la grătar, spaghet t i alia arabiata, m uşchi alia florent ina, o porţ ie de gorgonzola, şi o cassata siciliana. Toate st ropite cu o st iclă de Chiant i.

Un proverb din băt rîni spune că ochii sînt m ai mari decît burta. Porţ iile,deşi apet isante, erau at ît de mari şi de săţ ioase, încît Mircea nu mai fu în

stare să ataca şi m uşchiul alia florent ina. Sim ţea că stom acul, înt ins ca o tobă, stătea gata să-i plesnească. Brînza îi făcea cu ochiul. Cassata de asem enea.

În spaţ iul dint re mese se îm bulzeau înfom etaţ ii, care aşteptau să ia locul prim ei serii de consum atori.

Mircea ciuguli ca o pasăre din delicioasa porţ ie de brînză gorgonzola. Îl copleşea jalea la gîndul că va t rebui să renunţe la asem enea bunătăţ i.

Îşi m uia tocm ai buzele în paharul cu vin, cînd fu m artorul unei scene st ranii. Pasagerul din com part im entul său apăruse în uşa vagonului- restaurant . Calm , căuta din ochi un loc liber. Deodată, priv irea lui rămase fixata asupra unui punct din celălalt capăt al vagonului. Se crispa brusc. Muşchii fălcilor îi jucară nervos sub obrazul neted,

Urmărindu-i curios direcţ ia privir ii, Mircea zări ua bărbat de statură herculeană, îm brăcat înt r-un costum sport , cenuşiu, cu carouri verzi, care-l fixa cu aceeaşi intensitate pe st răin. Bărbatul în haine cu carouri verzi m ută cu lim ba în colţul gurii chiştocul pe care-l frăm în-tase pînă atunci înt re buze şi fără să-l piardă din ochi pe st răin, întoarse pe jumătate capul şi spuse ceva unui individ bondoc cu m utră de boxer, care se afla în urm a sa. Dinţ ii acestuia se dezgoliră înt r-un rînjet .

Fără grabă, st răinul se răsuci pe călcîie şi ieşi din vagonul-restaurant . Bărbatul în haine cu carouri mai t rase un fum din ţ igare, o azvîrli jos şi,

după ce o st rivi cu piciorul, porni legănat în urm a st răinului. în drum , înghiont i cîţ iva ţ ipi, care renunţară să m ai protesteze cînd văzură cu cine. au de-a face.

ciocnire, cast ronul se răsturnă, îm proşcînd cu supă şi pe t ipul cu m utră de boxer şi pe alţ i t rei consumatori de la o m asă din apropiere. Se iscă tum ult . înt re t im p, individul în haine cu carouri dispăruse din vagonul-restarunt ...

** *

St răinul st răbătea agil coridorul vagonului cu paturi, îndrept îndu-se spre cabina sa. Bărbatul în haine cu carouri iuţ i pasul. Nu voia să-i scape vînatul. Zări pe st răin st recurîndu-se în cabină şi închizînd uşa în urm a sa. Se uită în jur. Culoarul era gol. Se apropie de uşa cabinei şi scoase din tocul de piele de sub haină un pistol Parabellum cu am ort izor...

În cabină, st răinul st inse lum ina. Cu gesturi repezi, lăsă jos geam ul, care pînă atunci fusese deschis numai pe jumătate.

Vîntul năvăli în com part im ent , făcând să se zbată perdelele de pluş.St răinul scoase de sub haină un Browning cu şase focuri. Se adăpost i

apoi în int rândul pe care-l făcea cabina lavaboului, ţ inînd sub observaţ ie uşa com part im entului.

Bărbatul în haine cu carouri deschise brusc uşa. Mişcarea furioasă a perdelelor îl derută. Trase t rei focuri înt r-acolo. Silueta lui se contura precis pe fondul lum inos al culoarului.

St răinul zîm bi. Nu se putea o ţ intă mai precisă. Apăsă pe t răgaci. Browning-ul scuipă pat ru gloanţe care nim eriră. Bărbatul în haine cu carouri scăpă revolverul din m ină, se frînse de m ijloc şi se prăbuşi cu capul înainte pe covorul albast ru din cabină.

St răinul îl apucă de gulerul hainei şi-l t rase înăuntru. Luă şi pistolulParabellum căzut pe prag, apoi închise uşa.Avu grijă să pună zăvorul.Aprinse lum ina m ică de la căpătâiul cuşetei. Fără să facă vreun efort

deosebit , prinse cadavrul de subţ iori şi-l aruncă pe fereast ră în beznă. Pistolul avu aceeaşi soartă.

Respiră adînc, apoi cu gesturi repezi, dar m etodice, se aşternu pe lucru. Puse Browning-ul pe fotoliu. îşi scoase haina şi o aruncă pe cuşetă. Luă din cui vestonul lui Mircea şi îl îm brăcă în grabă. îşi scoase din haina gris-fer paşaportul, dar cînd vru să-l bage în buzunarul dinăunt ru al vestonului, dădu peste paşaportul lui Mircea. îl scoase şi pe acesta. în aceeaşi clipă, cineva încercă clanţa.

St răinul t resări. Cu m îna dreaptă apucă revolverul şi se întoarse brusc spre uşă. Abia atunci îşi am int i că o încuiase. Cu st ingă aruncă pe geam unul din paşapoarte, iar pe celălalt îl st recură în buzunar. Se apropie de uşă şi îşi lipi urechea de tăblie. Nu auzi nim ic.

Trenul îşi încet ini m ersul. Int ra înt r-o staţ ie unde avea probabil oprire. St răinul sm ulse din plasă servieta-diplom at şi după dteva clipe de aşfeptare, ridică zăvorul şi deschise brusc uşa. Pe culoar nu se afla nim eni.

Respiră uşurat . Avea drum ul liber. Ieşi pe coridor şi se îndreptă spre uşa vagonului. Frînele scrîşniră. Cînd t renul opri în sfîrşit în staţ ie, st răinul coborî prin partea opusă peronului, gîndindu-se că va scăpa neobservat .

Dădu să t raverseze linia. Din st înga apăru ca un bolid botul uriaş al unei locom ot ive. îngrozit , st răinul întoarse brusc capul. Lum ina orbitoare a farurilor, duduitul nam ilei de fier, şuieratul st rident al sirenei îl zăpăciră. înt r-o frîntură de secundă, locom ot iva îl hăpăi sub roţ i...

** *

Preotul catolic îşi cont inua netulburat cina. Tum ultul din celălalt capăt al vagonului sporea. Invect ivele plouau. Italienii nu-şi dezm inţeau reputaţ ia. Erau m ai guralivi decît un stol de vrăbii.

Chelnerul de la masa lui Mircea îşi făcu solem n apariţ ia purt înd pe farfurie — ca pe nişte m oaşte — nota de plată, adăpost ită sub un şervet scrobit .

Mircea achită consum aţ ia, încîntat că putea scăpa din îm bulzeala vagonului-restaurant . Mîncase îm părăteşte. Vinul tare şi arom at îi crease o stare de euforie, înainte de a se ridica de la m asă, salută pe preotul catolic, care-i răspunse cu o onctuoasă binecuvîntare.

Porni spre vagonul său. Se gîndea cu plăcere la lectura pe care o va face înainte de culcare. în valiză îl aştepta un volum de istorie a pirateriei,

achiziţ ionat înt r-un ant icariat din Rom a.Ajuns pe culoarul vagonului de dorm it , vru să-şî aprindă 'o ţ igară, dar se

răzgîndi. îm pinse uşa cabinei şi int ră. îl izbi num aidecît vîntul care int ra val- vîrtej pe fereast ra deschisă. La lum ina m ică a veiozei, văzu că patul st răinului era neat ins. Aprinse plafoniera şi ridică geam ul.

..... Deodată, încreţ i m irat sprîncenele. în partea de sus, geam ul era găurit în două locuri. Evident , urm e de gloanţe. Int rigat aruncă o privire în jur. Abia acum observă că îi dispăruse vestonul. Haina gris-fer a stăinului era aruncată pe cuşeta de jos. În plasă, toate valizele — şi ale lui şi ale st răinului — erau la locul lor. Lipsea doar servieta-diplom at .

Sim ţ i cum i se ridică sîngele în obraji. Îşi am int i că paşaportul şi biletele de t ren se aflau în veston. Asta com plica serios lucrurile.

Făcu o legătură înt re scena la care asistase în vagonul-restaurant , urm ele gloanţelor, dispariţ ia st răinului, şi dispariţ ia vestonul încercînd să reconst ituie faptele care se pet recuseră în absenţa sa.

Existau t rei variante :Prim a : dist rat , st răinul îm brăcase din greşeală vestonul şi ieşise din

cabină. Această alternat ivă cădea de la început . Nu se puteau explica urm ele gloanţelor şi lipsa servietei-diplom at .

A doua variantă : st răinul fusese asasinat , cadavrul aruncat pe geam , iar servieta-diplom at furată. Şi această explicaţ ie cădea. Ce rost avea dispariţ ia vestonului ?

A t reia variantă : şt iindu-se urmărit , st răinul schim base haina sa cu vestonul, îşi luase servieta-diplom at şi se făcuse nevăzut . Această variantă

— de alt fel cea m ai plauzibilă — explica şi existenţa urm elor din geam . în cabină avusese loc o luptă, din care st răinul ieşise învingător.

Înainte de toate, t rebuia să anunţe pe însoţ itorul vagonului. Sună.În aştetarea însoţ itorului care înt îrzia, luă haina st răinului şi începu să

caute prin buzunare.Nu găsi decît o bat istă albă în buzunarul de la piept , iar în buzunarul de

jos, din dreapta, cheile valizelor şi o fisă. Fisa era neagră şi avea gravat pe avers o portocală, iar pe revers un cap de m ort .

Capul de m ort făcu să-i revină în m inte figura st ranie a tovarăşului său de cabină : obrazul ca de ceară, t răsăturile nefiresc de rigide, în cont rast cu ochii de o m obilitate obositoare.

Fisa părea să fie una din acele reclam e în im agini şi fără cuvinte care se dist ribuie prin anum ite localuri de noapte.

În orice caz, îm perecherea dint re portocale şi capul de m ort părea cel puţ in ciudată.

Cont rariat de înt îrzierea însoţ itorului de vagon, aruncă haina pe cuşetă şi

* *

Tipul cu m ut ră de boxer ieşi din vagonul restaurant , ştergîndu-şi cu bat ista pantalonii.

St răbătu culoarul vagonului de dorm it şi ajunse în vagonul următor. Se opri în dreptul unui individ subţ ire, cu părul negru, care stătea la fereast ră şi fum a o ţ igară,

— Nino, nu l-ai văzut pe Jack ?— Nu.— Atunci s-a oprit în vagonul cu paturi. Cheamă-l pe Tony şi veniţ i cu

m ine.— O.K., Luis.Tipul cu m utră de boxer se întoarse în vagonul cu paturi. Cercetă dint r-o

aruncătură de ochi culoarul gol.Uşa unei cabine se deschise. Un bărbat în căm aşă ieşi pe culoar, t rînt i

uşa şi se îndreptă spre capătul opus al vagonului. După ce-l văzu că o coteşte spre toaletă, t ipul cu m ut ră de boxer se repezi la uşa cabinei, care rămăsese înt redeschisă. Dint r-o priv ire cuprinse haina gris-fer de pe cuşetă şi geam ul perforat de două gloanţe.

— Genovese. Şi-a' scos haina ca să nu-l recunosc... Bietul Jack !Închise uşa şi se înapoie la capătul vagonului în aşteptarea lui Nino. Nino

sosi însoţ it de un ins solid, în haine albe de şantung.— L-ai găsit ? înt rebă el.Luis făcu m îna dreaptă pum n şi arătă cu degetul mare în jos. Insul în

haine de şantung rîse ironic :— Era de aşteptat . Nu te joci cu Vincenzo Genovese. O să ne felicite DonCirro.— Gura ! scrîşni Luis. îi vin eu de hac lui Genovese, Uite-l.Mircea era iritat . Nu-l găsise pe însoţ itor în cabina sa. îl căutase şi în

vagonul-restaurant . Nu era nici acolo. Hotărîse atunci să plece după şeful de t ren. Un chelner îl îndrum ase spre celălalt capăt al t renului. Cînd se înapoie pe culoarul vagonului de dorm it , văzu pe t ipul cu m ut ră de boxer st înd rezem at de ult im a cabină şi discut înd cu doi indivizi sprijiniţ i cu coatele de bara ferest rei din faţă.

Cînd Mircea se apropie de ei, t ipul cu m utră de boxer se t rase spre uşă pent ru a-i face loc. Ajuns vîn dreptul prim ului ins rezem at de bară, Mircea se pom eni catapultat de acesta în t ipul cu m utră de boxer, care, în aceeaşi secundă, deschise fulgerător uşa şi-l îm brînci în gol...

** *

Mircea se răsuci prin aer, ca înt r-un fantast ic salt cu prăjina. Avea senzaţ ia că se prăbuşeşte înt r-un hau negru, fără fund. Trăia un coşmar îngrozitor, care dura însă numai o frîntură de secundă. Mîna lui dreapta apucă — print r-un adevărat m iracol. — o bară de fier, de care se încleşta cu disperare. Sim ţ i că braţul îi este aproape sm uls din umăr. în acelaşi t im p, se izbi cu picioarele de o scară. Găsise însă un punct de sprijin. Se agăţă inst inct iv şi cu cealaltă m înă de bară. Stătu spînzurat cîteva m om ente în aer, apoi cu un efort supraom enesc reuşi să se caţere pe t reptele scării vagonului. Era salvat .

Mai bine de un m inut stătu încleştat de bară. "Vîntul aprig, st îrnit de m ersul vert iginos al t renului, îi îngheţase sudoarea de pe spinare.

acum se uită în jos. Cînd văzu sub el, în lum ina proiectată de fereast ră, terasa-m entul cenuşiu deplasîndu-se cu viteză am eţ itoare, i se făcu părul măciucă. înghiţ i în sec, apoi fluieră a mare m irare :

— Era să mă ia dracu ! îşi aruncă privirile în sus, spre geam ul lum inat al uşii. Au vrut să mă cureţe ! Bandiţ ii ! ...

Gîndul că ar putea să cadă iarăşi în m îna agresorilor îl făcu să se ghem uiască pe scară, ast fel încît să nu fie observat dinăuntru.

Abia înt r-un t îrziu, ridică încet capul şi se uită cu precauţ ie pe geam . Pe culoar nu m ai era nim eni. îm pinse încet uşa şi int ră în vagon.

În acelaşi t im p t renul începu să-şi încet inească m ersul. Frînele scrîşniră. Cînd se văzu în siguranţă pe culoar îi reveni curajul.

— Dacă-i prind îi om or, zise Mircea bătăios.Picioarele îi m ai t rem urau, dar asta n-avea im portanţă. Sîngele îi zvîcnea

în artere, sporindu-i cu fiecare pulsaţ ie m înia.— Dacă-i găsesc în com part im ent , scotocindu-m i prin lucruri, îi om or.Se îndreptă spre cabină. Deodată avu senzaţ ia că este urmărit . Cineva se

apropia t ipt il de el. Mai făcu cîţ iva paşi. Se încorda gata de luptă. Se întoarse brusc. Tipul cu m utră de boxer se repezea tocm ai asupra sa cu un st ilet în m înă.

Mircea pară cu st înga, iar cu dreapta îi apucă braţul şi i-l răsuci, dîndu-i-1 peste cap. Apoi îi aplică un croşeu magist ral, culcîndu-l la podea.

Atunci apăru şi individul în haine de şantung, care se repezi la atac. Cînd acesta ajunse cam la doi paşi, Mircea îl izbi fulgerător cu piciorul sub pîntece. Tipul icni, se învineţ i de durere şi se încovoie, prăbuşindu-se pe covor.

În aceeaşi clipă t renul se opri.Mircea auzi o m işcare înapoia lui. Dădu să se răsucească pe călcîie, cînd

sim ţ i o lovitură cum plită în creştet . Se prăvăli print r-o m işcare helicoidală şi leşină...

** *

Mircea se t rezi în huruit de m otoare. Capul îl durea Îngrozitor. Sim ţea în creştet un fel de arsură şi o pulsaţ ie puternică, aprigă, ca nişte lovituri de ciocan. Gem u şi îşi duse m îna la cap. Dădu peste o pungă de gheaţă. Deschise anevoie ochii. întuneric. Era înt ins pe o cuşetă. îl m iră huruitul m otoarelor. Cuşeta se legăna parcă. At ribui senzaţ ia aceasta am eţelii. îl loviseră groaznic.

Legănările cuşetei se accentuau, sporea parcă şi vuietul m otoarelor. Căută din ochi fereast ra. După un t im p reuşi să desluşească o ferăst ruică rotundă. Mintea lui Mircea începu să lucreze febril. Ar fi jurat că se află pe un vas. Auzea zgom otul valurilor lovindu-se de bord.

— Unde dracu sînt ?Auzi de undeva un şuierat de sirenă. Apoi încă unul. Nu mai încăpea nici

o îndoială. Se afla pe mare.Se înt rebă cum de ajunsese acolo.Deodată îl t recu un fior. „ îl răpiseră" .înt îm plările uluitoare din t ren îi reveniră fugit iv în m inte. Se desfăşurau în

secvenţe rapide ca la cinematograf. Defilară şi st răinul din com part im ent cu at itudinea lui bizară, şi individul cu haine în carouri, şi t ipul cu m utră de boxer, insul cu haine albe de şantung... plonjonul în abisul nopţ ii îl făcu iar să se cut rem ure. Bătaia de pe culoar îi oferise o sat isfacţ ie de scurtă durată. îl

prag se conturau două siluete.Mircea închise ochii, prefacindu-se că nu şi-a revenit încă din leşin. Era o

măsură prudentă. Poate că în acest m od va putea afla m ai m ulte în legătură cu situaţ ia lui.

Cineva aprinse lum ina din cabină. Auzi un glas de bas dogit .— L-au pălit rău. Nu vezi, nici pînă acum nu şi-a revenit în fire.Mircea sim ţ i o m înă aspră, care-l apucă de încheietură şi-i luă pulsul.— Norm al ! rost i oarecum m irat glasul dogit . Ar t rebui să-şi revină.— Dacă nu-l curăţai pe Nino, se term ina cu Vincenzo.— Don Vincenzo, ţ încule.— Eh, ar t rebui să-ţ i fie recunoscător. Nino era gata să-l înjunghie. Şi

atunci adio Don Vincenzo. Toarnă-i în cap o găleată cu apă, să vezi cum se t rezeşte.

— Dacă n-aş ţ ine la t ine, te-aş lăsa s-o faci. A m ai încercat unul să-l st ropească în glumă cu apă rece... A fost ult im a lui glumă, Ugo, m it itelule.

Cîteva clipe cei doi bărbaţ i tăcură.în m intea lui Mircea începu să se facă lum ină. Era luat drept altul. Int rase

înt r-o încurcătură din care nu şt ia cum avea să m ai iasă. Dacă cei doi ar descoperi că nu el era Don Vincenzo, ar fi capabili să-l om oare. Asta cu at ît m ai m ult cu cît ar putea să presupună că el îl ucisese pe adevăratul Don Vincenzo. Pînă să se lăm urească lucrurile l-ar fi lichidat .

— Mă uit la el şi nu-m i vine să cred, rost i iarăşi glasul dogit . Nici urmă de bisturiu.

— Dacă n-o fi el ?— Cum să nu fie el ? Trenul, numărul cabinei, port -bonheur-ul, prezenţa

oam enilor lui Cirro, braţul dislocat al lui Luis...— Tot i-a venit unul de hac.— Mă, ţ ie ţ i s-a făcut de scărmăneală. Tu nu-l cunoşt i pe Vincenzo. Dacă

nu l-ar fi t rădat Jack...— Să aduc nişte am oniac, spuse t înărul.— Da, nu e rea ideea. Să-i dăm puţ in pe la nas, glăsui băt rînul.Mircea fu cuprins de panică. Trebuia să int re în rol m ai înainte ca t înărul

să vină cu am oniacul. Afară de ăsta situaţ ia începuse să-l intereseze. Nu venise el aici în căutarea aventurii ? Era servit pe tavă.

Începu deci să geamă uşor. Făcu o m işcare, apos deschise ochii, li închise iarăşi, ca şi cînd l-ar fi orbit lum ina, după care clipi, pref ăcîndu-se încă buim ac.

— Vincenzo, băiatule !Asupra lui se plecă un om vîrstnic, corpolent , nervos, cu şapcă neagră.Zîm bea cu gura pînă la urechi, arăt în-du-şi dinţ ii înnegriţ i de tutun.— Te m ai doare ?Mircea bolborosi, abia inteligibil.— Apă... apă...— Im ediat , Vincenzo. Ugo ! st rigă băt rînul. Ugo ! Ugo sosi cu o st iclă de

am oniac.— Lasă am oniacul şi adu puţ ină apă.Ugo se execută şi reapăru cu un pahar cu apă.— Şi-a venit în fire, unchiule ? înt rebă Ugo de astă dată cu oarecare

respect .Don Vincenzo t reaz im punea altă consideraţ ie.Cu gesturi blînde, unchiul dădu lui Mircea să bea.Mircea sorbi puţ ină apă.

Cînd erai m ic te ţ ineam pe genunchi.Mircea m urm ură cu prefăcută bucurie.— Unchiul Gino ! ... Au, au ! se vaită el, ducînd m îna la cap. închise iarăşi

ochii.— Adu am oniac, Ugo ! st rigă unchiul Gino. Mircea îi redeschise.— Nu. Nu-i nevoie. Mă sim t mai bine. Unchiul Gino îşi frecă voios palm ele.— Bine că te văd iarăşi zdravăn. M-am tem ut că ţ i-au făcut de pet recanie

oam enii lui Cirro. Nino Zanot t i te-a pocnit în creştet cu at îta sete, încît m i- am zis că ţ i-a zdrobit ţeasta. Dar şi eu l-am achitat . I-am găurit foale cu t rei gloanţe.

— Nu zău ? ! bîigui Mircea.— Am picat la ţanc. Tocm ai cînd Nino te t răsnea în noalele capului... Era

bine să ne fi urcat în t ren de la Rom a. Te-am fi apărat de oam enii lui Cirro.Tu ai ţ inut m orţ iş să nu ne urcăm decît la Form io. Ti-am înţeles în-• r un

fel calculul. N-ai vrut să fii văzut în tovărăşia noast ră, ca să nu at ragi atenţ ia asupra ta. Dar te-ai bizuit prea m ult pe noua ta m ut ră. Jack te-a vîndut .

— Canalia ! făcu Mircea.— Alt fel cum credeai că te-ar fi ident ificat Luis ? N u sem eni deloc cu

vechile tale fotografii. îl privi îndelung, analizîndu-i fiecare t răsătură a feţei.Mă, dar bine li-a mai aranjat doctorul m ut ra. La un m om ent dat

începusem să mă înt reb dacă eşt i înt r-adevăr tu. Num ai l> ort -bonlieur-ul ăsta pe care l- am găsit asupra ta m i-a risipit bănuielile, zise el, sălt înd în palmă fisa cu cap de m ort şi portocală. I-o înt inse. Poft im . Mă bucur că ai ;> ăst rat -o.

Mircea o luă să se uite la ea cu prefăcută em oţ ie.— Se putea să nu o păst rez ? Aruncă o nadă, îţ i mai iduci am inte de

vrem urile acelea ?Unchiul Gino zîm bi nostalgic.— Eu să nu-m i aduc am inte ? Erai un năpîrstoc. Mă m apoiasem cu taică-

tău de la Messina. Făcusem t reabă bună acolo. Ca să sărbătorim succesul ne-am dus la un bar. De acolo m -am ales cu fisa cu cap de m ort . Tu cum ii văzut -o m i-ai şi luat -o. Al naibii copil m ai erai. Apucă-tor. încă de pe atunci prom iteai. îl contem plă iarăşi : Măi, dar frum os te-a mai făcut doctorul. Nici m aică-ta, dacă ar m ai t răi, nu te-ar recunoaşte.

— Biata de ea, suspină Mircea. Ce femeie !— Minunată, băiete... Şi, zi, l-ai plăt it scum p pe doctor ca să te facă at ît

de arătos ?— Zece m ii de dolari, spuse Mircea la înt îm plare.— Scum p al dracului, dar face. Pe Dillinger nu 1-a reuşit tot at ît de bine.

D-aia l-au şi curăţat oamenii din F.B.I. E adevărat că în ult im a vrem e chirurgia estet ică a progresat m ult . Servesc la ceva şi doctorii ăşt ia, pe care eu îi socoteam buni numai să înt indă obrajii căzuţ i ai femeilor băt rîne... Uite, să ţ i-l prezint pe Ugo. Sînteţ i puţ in neam uri.

— Bună ziua, Don Vincenzo, rost i cu deferentă tânărul. Mătuşa m ea dinspre m amă, Genoveffa, a fost măritată cu vărul unchiului dum itale dinspre tată, Tom m aso.

— Ah, da ! exclamă Mircea cu afectată voioşie. Grozav om unchiulTom m aso.— Bravo, Vincenzo, interveni unchiul Gino. Ai o m em orie ! Cînd părinţ ii tăi

au plecat la New York abia dacă îm plinisei pat ru anişori... Bietul taică-tău ! Ce m oarte groaznică !

„ Hait i, dacă îm i cere amănunte, am dat de dracu", reflectă alarm at

! ... Şi m aică-ta să piară arsă! Adevărul e că t răgea cam m ult la măsea. Mi-a spus m ie Taddeo. Şi m ai obişnuia să şi fum eze în pat ...

Mircea oftă plin de com pasiune.— Dacă ai şt i cit m -am st răduit să o dezbar...— Şi fratele tău ? înt rebă iarăşi Gino.— Cu el e o poveste lungă.— Să nu-m i spui că te-ai certat cu Spiridone. Era un băiat tare blajin. Tu

ai fost încă de m ic un bătăuş şi jumătate. Dar Silv ia, Sisto. Sim one, Pam filo ce m ai fac ?

— M-am cam rupt de ei, spuse Mircea cu jumătate de glas.— Rău, băiatule, îl dojeni unchiul Gino. Nu t rebuie să dai cu piciorul

neam urilor, oricît ai ajunge de sus. Ehe, ţ i s-a cam urcat succesul la cap.înt r-un rînd, Don Serafino spunea că nu mai vrea să mai aibă de-a face cu

t ine. Dar i-a t recut ... Unchiul Gino scoase din buzunarul hainei negre o pipă şi o pungă cu tutun. Cu gesturi dorn oale, începu să înfunde tutun în pipă. Tutun sicilian, rost i el. Cel m ai arom at din lum e. Alţ ii rîd de m ine. Cică nu mă pricep. Dar eu şt iu m ai bine. Ugo, poţ i să pleci. Am ceva de discutat cu Vincenzo.

Ugo ieşi de-a-ndaratelea. Nu reuşea să-şi desprindă privirile de chipul lui Mircea. Se îm piedică de prag şi abia scăpă să nu se înt indă pe podea cît era de lung.

închise cu grijă uşa în urm a Iui.— Ai văzut cum se uită la t ine ? zîm bi unchiul Gino. Te invidiază. în lum e

nu sînt doi Vincenzo.IVIiicea surise palid.— Nu e chiar aşa. Unchiul Gino îşi aprinse pipa.— Lasă, nu mai face pe m odestul. Se aplecă la urechea lui Mircea şi îl

înt rebă confidenţ ial : Ia zi, Vincenzo, cîţ i oameni ai căsăpit cu m îna ta ?Mircea tuşi încurcat .— N-aş putea să spun...— De m ine te fereşt i ? înt rebă unchiul Gino cu m îh-nire. Numai în jurnale

s-a scris de cinci inşi. Pe Diam ond nu l-ai curăţat tu ?Mircea încercă să recapituleze tot cş cit ise în presă despre lum ea

gangsterilor din Am erica. Băt rînul îi vorbise despre New York, despre o execuţ ie pe scaunul elect ric ; asta însem na că teat rul isprăvilor personajului pe care-l înt rupa se situa desigur, în Statele Unite. îşi am int i brusc că cit ise dem ult despre un oarecare Vincenzo Genovese, unul dint re capii t raficului internaţ ional de stupefiante. Inclus de F.B.I. înt r-un grup de gangsteri notorii de origine italiană care urm au să fie expulzaţ i în Statele Unite, Genovese avusese ghinionul să fie im plicat înt re t im p, în asasinarea unor agenţ i ai Biroului Narcot icelor. Ca să scape de scaunul elect ric, se făcuse nevăzut . De atunci îl căutau toate poliţ iile din em isfera occidentală. Mircea regreta că nu se docum entase m ai temeinic în acest dom eniu. Dacă-l înt ruchipa pe Vincenzo Genovese t rebuia să joace tare. Operaţ ia chirurgicală estet ică la care se supusese acest gangster pent ru a-şi schim ba înfăţ işarea cu scopul de a scăpa de urmărirea autorităţ ilor şi probabil şi de răzbunarea vreunei bande rivale stătea la baza unui t ruc care putea să aibă consecinţe t ragice. Ce se va întâm pla dacă Vincenzo Genovese va apărea pe neaşteptate dezvăluindu-i ast fel im postura ? Ori dacă se va iv i vreun ins care cunoştea noul chip al gangsterului ?

îndată ce se va vedea pe uscat va profita de ocazie spre a-şi lua tălpăşiţa. Nu şt ia încă unde îl ducea unchiul Gino, dar nu va înt irzia să afle.

— Slim s-a ales cu ceea ce t rebuia să se aleagă.— Şt iu. Zece gloanţe în burtă ! Întotdeauna am spus că violenţa îţ i va

cauza neplăceri. Vezi ce-ai păţ it ? Dacă nici Onorata Fam ilie n-a m ai putut să te ajute...

— Nu mă plîng, zise Mircea st răduindu-se să nu spună prea m ult .Onorata Fam ilie era desigur, o expresie care ascundea o organizaţ ie

puternică. M-am aflat adesea în situaţ ii grele, cont inuă Mircea, fără să fiu ajutat cum ar fi t rebuit ...

— Nu cîrt i, Vincenzo, îl dojeni unchiul Gino. Ai noşt ri au făcut tot ce-au putut . Vrei să spui că nu-i aşa ?

Mircea încercă să se ridice înt r-un cot . ,— Prefer să tac. Au! Iar mă doare !— Te las să te odihneşt i, spuse unchiul Gino. Avem tot t im pul să mai

stăm de vorbă. Vrei un pahar de Marsala sau de Etna ? O să te pună pe picioare !

— Aş prefera un whisky, zise Mircea. în Am erica m -am învăţat cu băutura asta.

Bluful era m ai m ult decît necesar în actuala situaţ ie.— Whisky ? Unchiul Gino se scarpiră în cap. Să-l înt reb pe Ugo dacă are

puţ in whisky pe bord. Tinerii ăşt ia se topesc după băuturile st răine. Se ridică de pe scaun şi se îndreptă spre uşă- Se opri cu m îna pe clanţă. Mîine seară, la Palerm o.

Mircea înregist ra ast fel încă un amănunt . Mergeau la Palerm o. în lum ea Mafiei. Deoarece înghiţ i în sec. Mafia. Nu cum va int rase în m ijlocul oamenilor Mafiei ? Cunoştea reputaţ ia acestei organizaţ ii.

Unchiul Gino ieşea tocm ai pe uşă, cînd Mircea se sim ţ i ispit it să-l st rige înapoi şi să-i destăinuie totul. Uşa se închise. Mircea supină adînc. Pierduse o ocazie.

Peste puţ in t im p îşi făcu apariţ ia Ugo. Un Ugo dom est icit care aducea o st iclă de whisky.

— Unchiul Gino m i-a vorbit m ult despre dum neata, spuse el destupînd st icla.

— Cu apă ? înt rebă el.Sec replică Mircea cu em fază, î i plăcea să-l im presioneze pe t inerelul

acesta im berb. Ţi-am urmărit act iv itatea la New York, Don Vincenzo spuse Ugo, în vrem e ce-i turna băutura în pahar.

Am auzit şi despre isprăvile dum itale la Chicago, şi la S a n Francisco. Matarella ţ i-a dat m ult de lucru ? Hm ! replică Mircea cu nepăsare. Nu prea. Ugo făcu ochii m ari. Se spune că şi Capone i-a şt iut de frică lui Maia rella.

Mircea rîse cu afectată m odest ie,— Capone, Matarella reprezintă t recutul.— N-ai vrea să mă iei cu dum neata. Don Vincenzo ? înt rebă sfios Ugo.Mircea îşi încreţ i sprîncenele,— Unde să te iau ?— La New York. Cînd ai să te întorci la New York. 1 Yod că ai să te întorci

în Statele Unite, nu-i aşa ?— Da, desigur, răspunse Mircea. îndată ce-m i aranjez t reburile.;.— Am auzit că numai dum itale îţ i şt ie de frică Don Ct rro. Şi Piesele de 90se tem de sosirea dum itale la Palerm o. Cică ai să te dedai la violenţe...— Depinde, replică Mircea, înt rebîndu-se ce însem n a u acele Piese de

90.„ Sînt un m are personaj, îşi zise el, de vrem e ce at îtea Piese sînt

— A început să se lum ineze. Pînă diseară sîntem la Lipari.„ Deci nu m ergem direct la Palerm o", reflectă Mircea. Ugo ieşi din cabină.

Răm as singur, Mircea se ridică în coate. Durerea de cap îl lăsase, în schim b se sim ţea încă am eţ it . Se pipăi în creştet . îi crescuse un cucui cît un ou de porum bel, dureros la at ingere. Se uită în jur. Se afla înt r-o cabină st rim tă, cu pat ru cuşete, cu un dulăpior şi cu două hublouri, unul în dreapta şi altul în st înga. Deduse că se alia pe un vas de m ic tonaj, probabil o navă pescărească.

în cabină stăruia m iros de peşte, de cauciuc încins şi de benzină.La capătul cuşetei văzu agăţată înt r-un cui haina gris-fer a adevăratuluiVincenzo Genovese. Toate valizele — şi ale lui şi ale lui Genovese — erau

orînduite după mărim i pe cuşeta din faţă. Bagajele pe care le m oştenise fără voie cereau a fi cercetate. Trebuia să se deprindă cu ele ca şi cînd ar fi fost ale lui.

Coborî de pe cuşetă. Am eţeala îl făcu să se sprijine cîteva clipe de perete.După ce-şi reveni, se apropie de valizele lui Genovese. Erau t rei la

număr. Scoase- cheile din buzunarul hainei gris-fer şi le descuie pe rînd. în prim ele două găsi cîte un costum de lust rin, unul alb şi altui gri închis, cămăşi, cravate, pijam ale şi o t rusă de toaletă. Nici unul din aceste obiecte nu avea m onogramă sau m arca furnizorului. în a t reia valiza se aflau pantofi — vreo opt perechi — de calitate excepţ ională şi cu o linie foarte m odernă. Genovese fusese desigur un m are amator de încălţăm inte frum oasă. Şi pantofii erau fără m arcă.

Mircea închise valizele, vîrî cheile în buzunarul pantalonilor, alături de cheile lui şi se înt inse pe cuşetă. Cabina valsa parcă în jurul său. Stătuse prea m ult t im p în picioare. Urmările loviturii din ajun se făceau încă sim ţ ite.

Aţ ipi...Cînd se t rezi, soarele păt rundea potop prin hublouri, în cabină era

înăbuşitor de cald. Ar fi deschis hublourile dacă nu s-ar fi tem ut că jerbele de apă st îrnite de mersul vasului ar fi păt runs înăunt ru.

Îşi consultă ceasul de m înă. Zece şi jumătate.Capul nu-l mai durea. I se făcuse în. schim b o foam e st raşnică.Parcă la comandă, Ugo int ră cu o tavă încărcată cu un m ic dejun. Ouă,

şuncă, pasta con sarde, catolii şi o st iclă de Moscato.Mircea goli la repezeală farfuriile, sub plivir ile adm irat ive ale t înărului.

Dădea tocm ai peste cap un pahar cu vin, cînd unchiul Gino îşi făcu apariţ ia.— Ei te sim ţ i mai bine, Vincenzo ? îl înt rebă el jovial.— Sînt încă buim ac, m inţ i Mircea. Am m om ente în c a r e nici nu şt iu

unde mă aflu, cont inuă el, ducîndu-şi m i n a l a frunte.Adoptase această linie de conduită, spre a-şi just ifica eventualele scăpări

de m em orie. Va evita ast fel m ulte încurcături.Ar fi bine să ieşi pe punte, îl povăţui unchiul Gino. Aerul curat are să-ţ i

m ai lim pezească puţ in capul.— M-au pocnit zdravăn, stărui Mircea să brodeze pe aceeaşi temă. E de

m irare că nu m i-au zdrobit ţeasta.Cînd să iasă din cabină, Ugo îi puse pe um eri haina.— Bate tare vîntul. Să nu răceşt i.Mircea îi m ulţum i, zîm bindu-i condescendent .Ajuns pe punte, aspiră adînc aerul proaspăt şi sărat a l mării. Se sim ţ i

înviorat . Ugo avusese dreptate. Sufla un VÎnt năprasnic. Mersul vijelios al vasului sporea curentul.

Mircea îşi aruncă privirile în jur.

dantelată.— Dacă n-ar fi t rebuit să facem un scurt popas la Li pari, în noaptea asta

am fi luat masa la Palerm o, zise unchiul Gino.Mircea se feri să ceară explicaţ ii. înţelepciunea proverbului „ tăcerea e de

aur" îşi găsea în cazul ăsta cea m ai deplină ilust rare. Trebuia să descopere singur cheia enigm elor, asem enea unui m odern Perseu în luptă cu Meduza. De data asta Meduza se ident ifica, pare-se, cu Mafia.

Curentul st îrnit de mersul vasului era at ît de puternic, încît Mircea îşi t rase pe m îneci haina, care îi venea foarte bine. îşi înfundă m îinile în buzunar.

— Goneşte frum os, nu-i aşa ? zîm bi unchiul Gino. Motoare Rolls-Royce.Mircea ciuli urechile. Motoare Rolls-Royce pe un vas, aparent , at ît de

vetust ! Ciudăţeniile se ţ ineau lanţ ...Curînd după lăsatul serii, t recură prin preajm a insulei St rom boli.Vulcanul aflat înt r-una din erupţ iile sale periodice arunca pe cer o lum ină

purpurie. Căderea m aterialelor vulcanice în mare, la Sciara del Fuoco, oferea un spectacol dantesc.

Mircea stătea rezem at de parapetul de lem n şi se uita cu nesaţ la creasta m untelui îm podobit cu o cunună roşiat ică.

Apoi vulcanul St rom boli rămase în urmă.Pe învelişul mării se fugăreau jucăuş scînteieri fosforescente. S-ar fi zis că

m iriade de licurici se aşternuseră peste leagănul valurilor.Trecură şi pe lîngă st înca bazalt ică abruptă a Iui St rom bolichio şi după o

jumătate de oră de mers, vasu! îşi încet ini v iteza. La prova apăruse-o m asă neagră, cu povîrnişuri repezi, argintate pe alocuri de ploaia razelor lunii.

Motoarele încetară brusc să m ai huruie. Se aşternu o linişte adîncă, înt reruptă doar de lipăi tul valurilor ce se loveau de pîntecele vasului.

Deşi se aflau în largul mării, sufla de undeva o boare uşoară, încărcată cu m iresm e de flori şi de... portocale. Da. De portocale.

Unchiul Gino se apropie de Mir cea. Pufăia din pipa lui m arinărească şi se uita atent spre m asa întunecată de la prova.

Apăru şi Ugo, urm at de doi inşi din echipajul vasului.— Cît e ceasul, Ugo ? înt rebă unchiul Gino.La lum ina unei lanterne elect rice, Ugo se uită la ceasul său brăţară.— Nouătşi şaptesprezece, zise el. Unchiul Gino pufăi şi m ai tare din pipă.— La nouă şi zece Michelot to t rebuia să fie aici.— Să nu se fi întâm plat ceva, opina Ugo. Unchiul Gino îl privi fără să-i

răspundă. In afară de faptul că pufăia des din pipă, nim ic nu-i t răda neliniştea.

— O fi întârziat cu descărcatul, zise unul din însoţ itorii lui Ugo, un bărbos cu ceafă de taur.

— Să ne apropiem de golf uleţ ? înt rebă Ugo. — Nu, răspunse scurt unchiul Gino.

Aşteptarea se prelungea. Abia după vreun sfert de oră se auzi în depărtare bîzîitul unui m otor. — Michelot to ! zise bărbosul.

Unchiul Gino făcu sem n cu capul spre bărbos, care duse un deget la şapcă şi coborî la m otoare. Al doilea insot itor al Iui Ugo, un t ip scund şi vînjos eu braţe lungi ca de urangutan şi picioare îndoite în afară, ca două paranteze, t recu la t im onă.

Bîzîitul bărcii cu m otor creştea în intensitate. După o coastă st încoasă a insulei apăru silueta neagră a unui vas.

Ugo scoase din buzunar un em iţător cu t ranzistori,

Trec pe recepţ ie ! Gata.Cornută aparatul pe recepţ ie şi aşteptă, In difuzorul aparatului se auzi

replica.— Aici - Taorm ina, aici Taorm ina. Sînt prezent , Tih n i Ic. Şapte stele de

argint . Trec pe recepţ ie.— Aici Tibru, aici Tibru ! Şapte sfeşnice de aur. Apropie-te ! Gata.Ugo îşi agăţă de gît cureaua aparatului, apoi scoase clin buzunar un

pachet de ţ igări Cam ei.— Serviţ i-vă, Don Vincenzo, zise el înt inzm du-i pachetul pe care-l izbi în

fund cu un bobîrnac, făcînd să iasă pe jumătate o ţ igară.Mircea luă ţ igara. Cu o m işcare iute Ugo scoase un pistol îndrept îndu-l

spre pieptul lui Mircea, care t resări, sim ţ ind în tot corpul un fior rece. Ugo apăsă pe t răgaci. Din pistolul-brichetă ţ îşni o flacără.

Mircea îşi aprinse ţ igara. Fiorul de gheaţă lăsă locul unei năduşeli fierbinţ i, abundente, care-i um ezi în cîteva clipe căm aşa.

— Grazie ! zise el stăpînindu-şi em oţ ia.Avusese un m om ent de slăbiciune care ar fi putut t rezi bănuieli. Nu era.

deprins cu asem enea situaţ ii. Sim ţ i inst inct iv privirile nedum erite ale lui Gino aţ int ite asupra sa. Trebuia să găsească la repezeală o just ificare a t re- săririi sale în faţa pistolului-brichetă. Sim ula o nouă t resărire şi îşi duse m îna la cap, făcînd o schimă de durere.

— Ce ai '? înt rebă unchiul Gino.— Mă t rec nişte junghiuri prin cap...Vasul lui Michelot to se apropiase sim ţ itor. Deodată o lum ină albă se

aprinse pe catarg.— Idiotul ! Ce l-o fi apucat ? exclamă furios unchiul Gino. Ugo, spune-i să

st ingă im ediat lum ina.Ugo dădu să manipuleze aparatul.Calm , Mircea înt inse m îna st ingă oprindu-l pe Ugo să t reacă pe

t ransm isie, iar cu dreapta făcu un gest elocvent . -— Pistolul ! rost i el grav.Uluit de tonul lui Mircea, Ugo se execută. Scoase din buzunar un pistol cu

surdină şi i-l înt inse.Mircea luă pistolul şi mai înainte ca Gino să fi putut schiţa un gest de

îm pot riv ire, t rase un foc în direcţ ia vasului. Lum ina albă se st inse.Sim ţ i o m are sat isfacţ ie. Tot a fost bun la ceva şi stagiul m ilitar. Nu luase

el pe degeaba insigna celui m ai bun t răgător la ţ intă pe divizie.Unchiul Gino se uită adm irat iv la Mircea, apoi întoarse capul spre Ugo.— Ei ! Te mai îndoieşt i ? Num ai Vincenzo putea să facă una ca asta. Apoi

se adresă lui Mircea : Măi, băiatule, aici nu sîntem în Am erica.— Nici o grijă, spuse Mircea cu calm , înapoind pistolul lui Ugo. De obicei

nu port arme de foc. Am vrut numai să văd dacă mai sînt în stare de ceva după lovitura aia păcătoasă.

înt re t im p nava lui Michelot to se apropiase. Cele două vase abordară. Un bărbat subţ ire sări cu agilitate de m aim uţă peste cele două parapete, oprindu-se lîngă unchiul Gino.

— Nu t rebuia să t ragi, Don Gino. S-a aprins din greşeală, se scuză noul venit .

— Bine, bine, Michelot to, zise unchiul Gino aspru. Ce-a fost înt îrzierea asta ?

— Transbordarea. Iar au lipsit zece lăzi. Şase de Cam ei şi pat ru de PhilipMorris.Unchiul Gino încreţ i din sprîncene, apoi se întoarse spre Mircea.

lipsit , Michelot to, din t ransportul Genovese ?Michelot to îşi frecă bărbia.— O p t . Şapte Chesterfield şi una Corona-Coronas.— Şi havanele sînt scum pe, Vincenzo, zise unchiul fino. O ladă cu havane

face cît zece de Chesterfield.— Nu se poate să fi lipsit , ripostă Mircea cu gravi-late.— Ba se poate, replică băţos Michelot to. Eu le-am luat în prim ire.Unchiul Gino zîm bi ciudat .— Să vă fac prezentările : Michelot to Perenze, Vincenzo Genovese.

Michelot to cunoştea faim a lui Vincenzo Genovese, sup r a num it în cercurile m afiote din New York şi Chicago V i n c e n t the Killer.

— îm i pare foarte rău, dar ăsta e adevărul, Mister Genovese.Se uită fix la Mircea. Fotografia lui Genovese pe care o văzuse înt r-at îtea

ziare nu se pot rivea deloc cu m utra interlocutorului.Unchiul Gino îi cit i în ochi nedum erirea.— Ai de a face cu adevăratul Vincenzo Genovese. Pot Bă te asigur, rost i

el sec, punînd capăt discuţ iei.— Mă supără chest ia cu lăzile, zise Mircea, adopt înd un aer înţepat .— Fii linişt it , nu e vina ta, băiatule, spuse unchiul Gino. Pe drum se

înt îm plă m ulte. Dar îi dibuim noi pe hoţ i. în sînul Onoratei Fam ilii n-au ce căuta indivizii necinst iţ i.

„ Om ul ăsta nu e lipsit de um or" , cugetă am uzat Mircea.— Michelot to ne însoţeşt i la Palerm o, spuse unchiul Gino. Michelot to se

încruntă.— Şi t reburile de aici...— Le laşi pe seam a lui Albanese. Porunca lui Don Scrafino.— Bine, dar...— Nici un dar...— Atunci, mă duc să-m i iau lucrurile.— Bine. însă înt r-o jumătate de oră să fii înapoi. Unchiul,Gino îi întoarse

spatele. Se adresă apoi lui Mir-cea : Vincenzo, în noaptea asta t ragem un chef la Li pari cu cel m ai bun vin. Am să văd dacă renum ele tău se confirmă. Calo Vessalone îm i spunea deunăzi că eşt i în stare să goleşt i o st iclă de vin dint r-o singură sorbitură... Iar m îine în zori, ne cont inuăm drum ul spre Palerm o...

în dim ineaţa următoare, Mircea zăcu în cuşeta sa pînă la ora prinzului.încercase să ţ ină vitejeşte piept unchiului Gino, un băutor de înaltă clasă

şi- să-şi păst reze totodată neşt irbită reputaţ ia pe care i-o at ribuise Calo Vessalone. Nu era el novice ia băutură, dar print re cam pioni nu se putea în nici un caz număra. Golise două st icle de Lipari şi o st iclă de Marsala, apoi pretextase o recidivă a durerilor de cap.

Drum ul de la circiumă şi pînă la barcă îl făcuse spri-jinindu-se de braţul lui Ugo şi blestem îndu-şi junghiurile din creştet .

Dorm ise adînc. Fără vise. Se t rezise mahm ur, cu gura am ară si capul greu.

Cînd îsi am int i de isprăvile pe care le făcuseră cu toţ ii la chef, îl t recură năduşelile. Nu cum va scăpase vreo vorbă care să-l dea de gol ? La beţ ie om ul spune vrute si nevrute. Mircea îşi cont rolase fiecare gest , fiecare cu- vînt . Nu-si am intea să fi făcut vreo prost ie. Totuşi... Bău-seră şi m încaseră pe înt recute... Cîntaseră, t răseseră cu pistoalele... Cu zece focuri, Mircea decapitase zece st icle de Marsala, spre entuziasm ul com esenilor.

Tot gîndindu-se la vitejiile lui bachice, adorm i iarăşi.

punte.Coastele st încoase ale Siciliei se profilau la orizont . Soarele le învăluia

înt r-o lum ină t randafirie.Unchiul Gino ieşi. jovial în înt îm pinarea lui Mircea.— Ei, ai dorm it bine ? Te-ai t rezit la t im p. Peste un sfert de oră debarcăm

la Castellam are. Iar diseară sîntem la Palerm o. Don Serafino te aşteaptă cu m asa.

Mircea îşi um flă pieptul cu aer.

— Ah, de aici sim ţ m iresm ele Siciliei ! exclamă el cu patos. Chem area păm întului natal e m ai puternică decît orice...

Cînd vasul acostă la Castellamare, cerul în asfinţ it s e îm purpurase ca o m ant ie im perială.

Pe chei îi aşteptau t rei bărbaţ i în haine închise la culoare. Chipurile lor erau im pasibile ca. nişte măşt i.

— Totul e în regulă, Âlfano ? înt rebă unchiul Gino, îndată ce puse piciorul pe păm înt .

Unul dint re cei t rei făcu un pas.— Da ! răspunse el m onosilabic.— Ia-o înainte ! zise unchiul Gino.Mircea era încadrat de Ugo şi de Michelot to. însoţ itorii lui Alfano

t recuseră în urma grupului.Se îndreptară cu toţ ii spre o st răduţă care se deschidea înt re două

ant repozite dărăpănate. Int rară în prim ul ant repozit , print r-o uşă cu tocul lăsat înt r-o parte, dar care se deschidea foarte uşor, in ciuda aspectului ei ve-l ust . în hala întunecoasă, pardosită cu cim ent şi t ransform ată în garaj, aşteptau două autom obile negre. Un Buick Elect ra şi lm Fial 2300.

Alfano deschise uşa Bm ck-ului.— Poft iţ i !Unchiul Gino se opri în dreptul celeilalte maşini.— Nu, Ugo, tu o iei înainte cu Buick-ul. Lucio şi Giu-seppe m erg cu t ine.

Alfano ne însoţeşte pe noi.Unchiul Gino, Mircea şi Michelot to se aşezară pe bancheta din spate aFiat -ului. Alfano t recu lîngă şofer.Buick-ul sem naliza cu farurile. Portarul garajului apăru din cabina sa cu

pereţ i de st iclă şi apăsă pe butonul fixat în dreapta unor porţ i înalte cît peretele. Canturile se deschiseră uşor prin culisare.

Maşinile dem arară.Buick-ul ieşi cel dint îi, legănîndu-se pe am ort izoarele elast ice. Fiáí-ul îl

urmă la vreo cincizeci de m etri.Mircea era nedum erit . De ce preferase unchiul Gino să folosească Fiai-

ul ? Se feri însă a pune vreo înt rebare.Tot unchiul Gino îi dădu o explicaţ ie pe ton de glumă:

— Nu-m i plac Buick-urile. întâm plarea a făcut să am două accidente pe m aşini de astea. De atunci, să nu Ie mai văd.

Explicaţ ia era evident t rasă de păr. Michelot to şi Al-fano rîseră ca de o glumă bună. Mircea îşi dădea seama că adevăratul ei înţeles era altul. îl va afla el m ai t îrziu.

St răbătură o st radă îngustă, pavată cu bolovani jde rîu şi mărginită cu case albe dărăpănate, propt ite parcă unele de altele.

Ieşiră înt r-o şosea piet ruită, care se orienta, spre şiruri de dealuri

ridica un vîrtej de praf, pe care din fericire vîntul îl repezea spre st înga şoselei.

Cu gesturi dom oale, unchiul Gino scosese din buzunarul port ierei din partea sa un pistol-m it ralieră Para-bellum , cu t reizeci şi două de focuri, pe care-l exam ina pe toate feţele.

— Bine uns, rost i laconic.Din buzunarul celeilalte port iere, Michelot to t rase un pistol-m it ralieră pe

care Mircea nu reuşi să-l ident ifice. Părea de provenienţă englezească.Şi Alfano făcu aceeaşi operaţ ie. Scoase o puşcă-m i-t ralieră Browning şi o

puse pe genunchi.„ Te pom eneşt i că ăşt ia vor să mă cureţe după ce ieşim în plin cîm p", îşi

zise Mircea uşor alarmat . îl liniştea oarecum gîndul că indivizii ar fi putut să scape de el pe m are, şi încă fără nici un risc, dacă ar fi avut de gînd s-o facă.

Unchiul Gino îi înt inse pistolul.— Poate îţ i va fi de folos. Don Cirro se ţ ine iarăşi de capul nost ru. Speră

să-şi recîşt ige suprem aţ ia. Idiotul !— Şi dum neata ? înt rebă Mircea.— Eu am arma m ea, zîm bi unchiul Gino, băt îndu-se uşor cu palm a peste

um flătura pe care o făcea haina în partea st ingă a pieptului.Mircea sim ţ i o furnicare prin şira spinării. Aventura începuse să-l

capt iveze, era ca înt r-un film cu gangsteri.După vreo douăzeci de m inute de m ers, ajunseră înt r-o şosea largă.

Cot iră spre st înga.Peisajul era oarecum arid. St înci şi piet re golaşe st răpungeau parcă

scoarţa dealurilor bine acoperite pe alocuri cu vii.Unchiul Gino, at ît de volubil pe m are, păst ra acum o tăcere m ohorîtă.Îşi aprinsese iarăşi pipa şi pufăia alene. Privirile sale reușeau să scruteze

însă fiecare colţ de st încă pe lângă care t receau cu maşina. Tot at ît de atenţ i erau şi Michelot to Alfano.

— Peste zece m inute sîntem la Alcam o, spuse în .Tuşit unchiul Gino, peste o jumătate de oră la Part inico, i a r peste o oră la Palerm o. Se izbi cu palm ele peste genunchi. Peste o oră noi o să ne înfruptăm cu fazan şi caviar la Don Serafino, iar Ugo o să-şi st rângă la piept logodnica. Izbucni în râs. S- a logodit cu o scoabă. O pocitanie slabă şi sfrijită, in loc să-şi aleagă o faită durdulie. Eh, t ineretul de azi...

Michelot to rîdea în colţul gurii.Alfano şi şoferul nu schiţau nici sun zâm bet . Alfano stătea încordat ca un

anim al la pîndă.Pe dreapta şoselei se ^ ărea în depărtare, print re două culm i de deal, o

coloană de fum negru, care se înălţa vălătucindu-se spre văzduh.— La Calatafim i ! ... Arde ! spuse Alfano laconic Clăile lui Don Albano.— Aha ! m ormăi unchiul Gino.— Alaltăieri şi-a găsit v itele m oarte pe tcâm p, reluă Alfano, cu acelaşi

glas egal.— Aha !— Pun rămăşag că pînă la sfârşitul săptăm înii ine vinde m oşia. La preţul

fixat de noi...— Aha !Mircea sim ţ i un fior. îşi dădea seam a încă o dată că avea de-a face cu

oam eni cari nu se dădeau înapoi de la nim ic.Maşinile t recură ca o t rom bă prin Alcam o.— Pe aici cum mai merg t reburile ? înt rebă unchiul Gino.

— Care Girolam o ?— Măcelarul. Dar l-am potolit noi. Două zile a turbat căut îndu-şi copilul.

Nu 1-a găsit decît după ce şi-a plăt it pizzu. Şi cu dobîndă. Pent ru înt îrziere...— Aha !Lui Mircea nu-i fu greu să înţeleagă sensul cuvântului pizzu. Oam enii

plăteau ca să-şi asigure „ protecţ ia" ... Soarele se cufundase dincolo de orizont . Era încă lum ină.

Im ensa cupolă a cerului v ioriu se sprijinea pe coloane nevăzute.Coline ondulate, cu pante acoperite de vii, se desfăşurau de o parte şi de

alta a drum ului.Cînd int rară în Part inico, reclam ele lum inoase începuseră să se aprindă.

Oam enii ieşiseră la plim bare pe st rada principală. în faţa unei case cu storurile lăsate, at îrna un drapel negru. Bărbaţ i şi fem ei în haine cernite stăteau în dreptul porţ ii.

— Cine a m urit ? înt rebă unchiul Gino, scoţ îndu-şi pipa din gură.Alvaro Mannara, spuse Alfano calm . Suferea de o boală fără leac. Avea

m îneărim e la lim bă...Lui Mircea i se ridicase un nod în gît lej. îl st rangula em oţ ia. Unchiul Gino

se întoarse spre el :— Ei, ce zici de oam enii noşt ri, Vincenzo ?— Îm i plac, zise Mircea, silindu-se să pară cît mai jovial. Sînt operat ivi.De la Part inico şoseaua porni să urce şerpuitoare îm plînt îndu-se în

m asivul m untos, pe care t rebuia să-l st răbată spre a coborî la Palerm o.Distanţa dint re Fiat şi m aşina dinainte se m enţ inea constantă. Lăsară în

dreapta vîrful Vutura, în st înga m untele Gibilforni şi se avîntară în jos pe serpent inele care coborau spre Castellano. în depărtare se zărea oraşul palerm o, încadrat de m unţ ii Pelleregrino şi Grifone. Golful Palerm o îşi desfăşura pînă la orizont apele violete.

Mircea adm iră cu nesaţ măreaţa privelişte.Mai aveau vreo doi kilom etri pînă la Passo di Rigona. Şoseaua se depăna

acum dreaptă. înainte Buick-ul gonea

OU aproape o sută de kilom et ri pe oră. Fiat -ul îl urm a i idei ca o um bră. Deodată, dint r-un drum care se deschidea spre st înga,

lîşni o m aşină albast ră, care taie drum ul Bm cfc-ului. Se iuzi un răpăit de m it ralieră. ......

Mircea asistă uluit la scena.care se desfăşură cu vi-icza fulgerului. Buick- ul scăpat de sub cont rol, porni spre Ireapta; părăsi şoseaua şi se rostogoli de cîteva ori. Se auzi o explozie, apoi o lim bă de foc se avîntă spre cer.

Maşina albast ră îşi mări v iteza îndrept îndu-se spre Passo di Rigona. Silueta ei se m icşoră în zare.

Alfano şi Michelot to ridicară inst inct iv arm ele.— Nu ! porunci sec unchiul Gino.— îi lăsăm să ne scape ? st rigă furios Michelot to. Cînd Fiat -ul ajunse în

dreptul autom obilului care ardea ca o torfcă, unchiul Gino ordonă scurt .— Opreşte !Fiat -ul stopa în scrîşnet de frîne.Cu agilitate surprinzătoare pent ru vîrsta lui, unchiul Gino sări din m aşină

şi se îndreptă în fugă spre carcasă incandescentă a Bwicfc-ului.Mircea, Michelot to şi Alfano îl urmară.Unchiul Gino se opri la cîţ iva paşi de rugul care răs-pîndea m iros de

benzină şi de cauciuc ars. Se auziră o serie de pocnete. Exploda m uniţ ia din

avem noi, adăugă el după cîteva clipe. Se întoarse spre Mircea. Ar fi fost al t reilea accident ... Şi ult im ul... Se scarpină în bărbie. Prim irea asta ia pent ru t ine, Vincenzo. Aş putea să jur. Se îndreptă spre

Fiat . Michelot to bolborosi indignat .— I-am lăsat să ne scape...Alfano îşi încleştase fălcile şi nu scoase o vorbă. Mircea sim ţ i că i se

îngustează brusc gulerul. Aventura începea să ia o întorsătură puţ in plăcută. Unchiul Gino se uită crunt la Michelot to :

— Ce-ai fi vrut ? Să ne fi bătut cu m it ralierele pe st răzile oraşului ? Să ne fi urcat toată poliţ ia în cap ?

— Te-ai făcut prea prudent , Don Gino, zise Michelot to, dîndu-se la o parte ast fel încît Mircea să se urce to F i a t . . Ar fi fost m ai bine...

— Gura ! i-o reteză unchiul: Gino.Michelot to m irii ca un dulău; pus pe harţă, dar nm m ai stărui să-şi

cont inue fraza. Se urcară cu toţ ii în maşini.— E bine să dispărem cit m ai repede de aiei,, zise lanehiul Gino. Curioşii

şi carabinierii nu vor întârzia să; «feai năvală...Fiat -ul se puse în m işcare* . Traversă cu mare viteză Passo di Eigona şi se

avîntă pe şoseaua care ducea la Palerm o. '— îm i lasă gura apă cînd mă gîndesc la caviarul de fi* Don.- Seraf ino,zise im chiul Gino, aprinzîndu-şi dini nou pipa, care apucase să se st ingă,..

** *

Mîna fină şi îngrijită a lui Don Serafino ridică paharul eu şam panie. Flăcăruile sfeşnicelor de argint de pe m asă se reflectau în cristalele bizatate şi în porţelarm riîe fine.

— În cinstea Iui Vincenzo Genovese, fiu rătăcitor al Siciliei, întors print re ai săi.

Toţ i convivii se ridicară în picioare, înălţ înd ca la poruncă paharele.Mircea im rîfum i rnefinrndu-se cerem onios. Se eon-form a- protocolului

stoet , im pus de prezenţa lui. Pa» SerafinoiDon Serafino îşi m uie buzele subţ ir i şi v inete în şam pania acidulată.

Paharele fură golite pînă la fund.. Convivii se aşezară din nou pe scaune.— Vincenzo, zise Don Serafino, eşt i un om abiî nu numai în afaceri, dar şi

în folosirea forţei.Un bărbat foarte elegant , eu o expresie irom eă în oehi-i cenuşii, iscoditori

şi plini de îndrăzneală, zîm bi enigm at ic. Avea silueta şi gesturile unui actor de cinem a eare se şt ie punctul de at racţ ie al tuturor.

— Te felicit , Vincenzoi pent ra m odul discret în eare fc-ai. lichidat pe Jack îteaa. I s-a găsit cadavrul pe terasem entul căii ferate, ciuruit de gloanţe... Dar cu bietul rom ân ce-ai avut ?

Mircea încreţ i din sprîncene. Sim ţ i că i se taie respirat ia. Rom ânul? Ce com plicaţ ii interveniseră! Reuşi t o t u s i să- ş i păst reze calm ul.

—Adică ? rost i el cu afectată im pert inenţă.— Dragă Vincenzo, interveni Don Serafino cu tact , departe de noi să-ţ i

cerem socoteala. Rem arcăm numai c ă m oartea rom ânului ar putea să at ragă după sine o pub l i c i l a t e cam supărătoare. Mai era şi scriitor.

— Probabil că a fost silit să-l suprim e şi pe rom ân, .I N C unchiul Gino sărindu-i în ajutor. Martorii inoportuni...

— în Italia e recom andabil să fii mai prudent şi mai... tem perat , zise bărbatul cel elegant .

Orice slăbiciune putea să-l coste scum p. Făcuse o experienţă în acest sens pe vas şi nu m ai voia s-o repete...

— Joe, Vincenzo, basta, basta ! rost i Don Serafino, autoritar. Nu-m i plac certurile. Joe îţ i este prieten. în sarcina lui se află paza dum itale.

— Am văzut cit e de eficientă paza asta. Num ai graţ ie lui Don Gino m ai sînt 'acum în viaţă.

— Don Cirro îşi va prim i pedeapsa, zise Joe cu răceală.îşi um plu paharul cu şam panie şi-l dădu peste cap.Toată discuţ ia fusese urmărită în tăcere de un al cincilea personaj, care

îşi revărsa pe scaun corpolenţa ele-fant ină. Ochii îi erau îngropaţ i în osînză. In partea dreaptă a gîtului diform at îrna o protuberantă care-i acoperea în parte gulerul hainei. Mîinile-i semănau cu nişte perniţe. Mesteca dom ol caviarul am int ind o rum egătoare.

Din masa aceasta de carne ieşi un glas subţ ire ca un falset de eunuc.— Lasă laudele, Joe. De m ult ne tot am eninţ i cu pedepsirea lui Cirro. Şi pe

el îl doare în fund de t ine. Scuzaţ i expresia, Don Serafino. Să vorbim mai bine de lucruri serioase. Cînd sosesc ţ igările, Gino ?

Gino se scarpină în creştet .— Ce e azi ? Marţ i ? Vineri le ai la Castellam are. Ah! Tot în legătură cu

ţ igările. Nu sînt m ulţum it de Mi-chelot to. Pret inde „ cam des" că lipsesc lăzi cu ţ igări.

Don Serafino se servi cu o pulpă de fazan.— Vincenzo, crezi că pînă la sfîrşitul săptăm înii soseşte şi t ransportul tău

cu stupefiante ? înt rebă el.— Nu m -ar bucura deloc să sosească at ît de repede, zise elefant inul,

înt rerupîndu-şi rum egatul. Aş vrea să dispun de tot efect ivul pent ru stupefiante.

— Ai destui oam eni, Don Calo, la Castellam are, zise Joe.— Vezi-ţ i de sectorul tău, replică Don Calo, servin-du-se cu o nouă porţ ie

de caviar.— La nevoie îţ i t rim it întăriri de la Trapani, zise unchiul Gino.în clipa aceea se deschise uşa. Int ră o fată de vreo optsprezece ani, o

drăcoaică vioaie cu păr şi ochi de cărbune, cu sîni obraznici, corp ispit itor şi picioare lungi de balerină. Purta o rochie învoaltă, de m uselină albă, st ropită cu paiete. Sandalele aurii cu tocuri înalte, se arm onizau cu o geantă m ică de fir, pe care noua venită o rotea asem enea unei sfîrleze, pe degetul arătător.

Fata îl sărută pe Don Serafino pe obraz, făcu un sem n voios cu m îna spre ceilalţ i convivi, se uită plăcut surprinsă la Mircea, apoi se aşeză pe unul din cele două scaune rămase libere.

— La ora asta se vine la m asă ? o dojeni cu o um bră de asprim e DonSerafino.— Croitoreasa e de vină, ciripi fata. Mi-a adus rochia abia acum zece

m inute. Cum era să v in ? Goală ?Don Serafino clăt ină din cap, m anifest îndu-şi în acest chip inofensiv

cont rarietatea.— Ce lim baj, Lucia, ce lim baj ! Ce şi-or fi închipuind prietenii despre t ine? Lucia ridică din um eri, cu drăgălaşă nepăsare. Ai dulapurile pline cu

rochii, stărui Don Serafino.— Sînt dem odate, toate sînt dem odate, tată. Vrei să spună lum ea că fiica

lui Don Serafino nu şt ie să se îm brace ?Fata acceptă puţ in caviar şi o felie de piept de fazan.

— Ah, am uitat să ţ i—1 prezint pe Vincenzo, zise el. Băiat sim pat ic, nu-i aşa ?

Lucia aruncă o privire expertă asupra lui Mircea, care se înclină cu amabilitate. îl plăcuse din prim a clipă.

— Joci tenis ? înt rebă ea.— Mă descurc...— Am să te invit la un meci. Vreau să te bat . Mircea zîm bi.— Să mă baţ i ? Te-am supărat cu ceva, sîgnorina Lucia ?Fata rîse, arăt îndu-şi dinţ ii albi, superbi.Mircea observă că Joe îl privea cu o expresie învenir nată. Nu cum va era

gelos ? Asta ar com plica şi mai m ult lucrurile.Restul cinei, conversaţ ia se învîrt i numai în jurul Luciei care turuia cu

nesecată vervă despre m odă, film e, sporturi naut ice şi în special despre m uzica de jaz, marea ei pasiune.

înaintea desertului, Lucia se ridică de la m asă.— Tată, am plecat . La zece mă aşteaptă Caria. Trec să o iau cu m aşina.

Sîntem invitate la o serată.— Ce serată? înt rebă Don Serafino.— Eu te înt reb pe dum neata cînd ieşi în oraş ? rost i ea cu adorabilă

im pert inenţă.Salută fluturîndu-şi m îna, apoi părăsi în fugă încăperea.Don Serafino oftă şi se întoarse spre Joe, căruia îi aruncă o privire

înt rebătoare.— Nici o grijă, zise Joe, sigur de sine. Am dat dispoziţ ie să fie păzită de

opt oam eni.— Numai să nu observe. Ar face un scandal... Ar spune că o spionez.Elefant inul se înfrupta poft icios dint r-o piersică uriaşă, zem oasă şi

înm iresm ată.— Ar t rebui să fiţ i mai energic, Don Serafino, spuse el ridicînd senten ţ ios

m îna.— Dacă ai fi în locul m eu..., oftă iarăşi am fit rionul. Dar tu nu şt ii ce

înseam nă să ai copii.

— Slavă Dom nului ! exclamă Don Calo.— Mîine să-m i spui ce localuri a m ai cut reierat Lucia, se adresă lui JoeDon Serafino.— O.K.Don Serafino se uită Ia ceas.— Tîrziu. Trebuie să vă părăsesc, prieteni. Medicii m i-au recom andat

odihnă, linişte... Nu am parte însă nici de una, nici de alta.St rînse m ina oaspeţ ilor săi, apoi părăsi sufrageria. Joe se apropie deMircea.— Nu vrei să ne încheiem seara la un bar ? Vorbea at ît de prietenos, încît

t rezea bănuieli.— Dacă îţ i face plăcere...— Hai cu noi, unchiule Gino. Pe dum neata nu te invit , Don Calo. Şt iu că

nu-ţ i plac dancingurile. Păcat ! Dacă ai dansa, ţ i-ai m ai rem edia silueta.Don Calo îşi aprinse o havană :— Mă sim t foarte bine aşa cum sînt . Am plecat .— Venim şi noi, zise unchiul Gino.Cînd ieşiră din casă, Don Calo aruncă o privire lungă asupra cerului

învăpăiat de stele.

Don Calo arătă cu degetul unul din m iriadele de aşt ri care îm podobeau văzduhul :

— Aia de colo e steaua dum itale. O vezi ? Alături de steaua lui Joe... Ei drăcie, Joe ! Steaua ta e îngrijorător de palidă...

Joe îşi st rînse eu cochetărie nodul de la cravată.— Crezi ? Pe a dum itaie nu o mai văd de loc. Don Calo rîse, sălt indu-şi

abdom enul.Coborî scările late de piat ră şi se urcă în Pont iac-ul său care se lăsă pe o

parte. Lîngă şofer stătea Lueky Balest rere, om ul de încredere a lui Don Calo.Pont iac-ul plecă încet , urm at îndeaproape de o m aşină ocupată de t rei

indivizi cu m utre pat ibulare.Autom obilul Iui Joe, un Chrysler Im periul, opri in dreptul scării.Joe, Mircea şi unchiul Gino se aşezară pe bancheta din fund. în faţă,

alături de şofer, se afla un t ip în haine închise, cu o m it ralieră pe genunchi.în clipa cînd Chrysler-ul se puse în m işcare apărură alte două autom obile,care îl încadrară. Unul înainte, celălalt în urmă.,.Ce lux de precauţ iune", cugetă Mircea.Chrysler-ul părăsi cu mersul său lent şi maiestuos grădina vilei lui DonSerafino şi se angaja pe st rada linişt ită, rezidenţ ială, st răjuită de copaci

seculari.Dint r-o alee lum inată slab de cîteva lam padare învăluite în iederă apăru

brusc o lim uzină neagră, cu faruri puternice, orbitoare, care tăie drum ul Chrysler-ului, silindu-l să stopeze.

Mircea t resări.Şoferul lim uzinei negre răsuci fulgerător volanul, evî-lînd în ult im ul

m om ent ciocnirea. Apoi se pierdu cu aceeaşi v iteză pe o st radă lăturalnică.— Neînsem nat t rebuie să-ţ i pară oraşul ăsta după ce ţ i-ai pet recut m ai

toată v iaţa Ia New-York, spuse calm unchiul Gino. Ai să te deprînzi anevoie eu atm osfera asta pat riarhală.

„ Pat riarhală ?" reflectă Mircea. Nu s-ar spune că era tocm ai pat riarhală. Incidentul de la Passo di Rigona, care-l costase viaţa pe bietul Ugo, dovedea tocm ai cont rariul.

Joe scoase din buzunar nişte docum ente.— Poft im , Vincenzo, zise el. Noile dum itaie acte. De acum înainte ai să te

num eşt i Vincenzo Scaccia.Mircea le luă nepăsător şi le vîrî în buzunar, fără să lc privească. S-ar fi

zis că toată viaţa um blase cu acte false.— Tot t im pul şederii dum itaie la Palerm o, adăugă Joe, ai să locuieşt i la

hotelul Miram ar. E plasat înt r-o poziţ ie avantajoasă. Ţi-am rezervat un apartam ent . Pat ru oam eni vor fade de pază cu schim bul, zi şi noapte.

— Mulţum esc, rost i Mircea, ca şi cînd aceste măsuri nu 1- ar fi im presionat deloc.

In realitate supravegherea aceasta perm anentă începuse să-l indispună.Chrysler-ul st răbătu cîteva st răzi întunecoase, t raversă un bulevard

lum inat a giorno, cu t rotuarele t ixite de noctam buli şi după ce t recu print r-o piaţă cu un m onum ent de marm ură albă, cot i pe o st radă st rim tă, cu cîrcium i şi dancinguri de o categorie nu tocm ai selectă.

Opri în dreptul unei case cu aspect burghez. O scară cu vreo zece t repte urca pînă la o,, uşă de stejar masiv, deasupra căreia scria cu litere albast re de neon Ricardo.

— Aici se poate bea cel mai bun scotch, spuse Joe, co-borînd din maşină. Mircea şi unchiul Gino îl urm ară.

— trei lovituri scurte.— Localul se deschide pent ru public doar cu o oră înainte de m iezul

nopţ ii, explică Joe.Le deschise un individ masiv, cu nasul st riv it şi care purta cu st îngăcie un

sm oching prea st rim t . Cerberul salută cu respect pe Joe şi pe unchiul Gino. Lui Mircea nu-i dădu decît o atenţ ie m oderată. Nu-l cunoştea.

Joe îşi conduse invitaţ ii de-a lungul unui culoar acoperit cu un covor roşu, pînă înt r-o încăpere de proporţ ii m ijlocii, cu măsuţe m ici, lăm pi cu abajur şi lum ini difuze. Un platou de dans, est rada orchest rei şi un bar amenajat lîngă int rare cont ribuiau să creeze o atm osferă boemă.

— Ce zici ? exclamă Joe, frecîndu-şi m îinile. Uite, pînă şi pe ziduri nu sînt aninate decît reclam e cu băuturi am ericane.

Numai două m ese erau ocupate de obişnuiţ i ai localului.La pian, un grăsun cu o havană în colţul gurii cin ta un blues din New-

Orleans. Chelnerii, asistaţ i de picoliţe t inere, cu fuste scurte, care le dădeau înfăţ işarea unor balerine, stăteau pe lîngă m ese, aştept înd clienţ ii. Maît re d'hotel-ui, grav, im pozant , în frac, cu vestă şi papion negru, se grăbi să iasă în înt îm pinarea lui Joe şi a însoţ itorilor acestuia. Zîm bind servil, îi conduse la o masă lîngă platoul de dans. Sosi şi chelnerul cu picoliţa sa. Fata să tot fi avut şaptesprezece ani. — era foarte d r a g u t a şi mai ales apet isant -de proaspătă.

Joe o bătu peste şolduri.Fata îi zîm bi cu silită amabilitate.— Whisky, com andă el. Valuri de tohisky. De care vrei, Vincenzo? WhiteHorse, House o f Lords, Hăig, lohnny Walker ?— Bourbon, zise Mircea.— Whisky am erican, oftă nostalgic Joe. Nu poţ i uita The States. Te cred.

Nici eu nu le pot uita. Proastă idee n i avut cret inii din F.B.I. cînd ne-au expediat în Europa.

Picoliţa aduse paharele.Joe îi făcu şt rengar cu ochiul, apoi se plecă la ure-i lira lui Vincenzo.— Ce zici ? în Liberia ar face senzaţ ie. Şi la Bahia0 avea succes.Mircea sim ţ i că i se încreţeşte pielea. înţelesese sensul orbelor lui Joe.

Chelnerul sosi cu st icla de whisky.— Pentru m ine Marsala, porunci unchiul Gino.Joe era cu chef. Arăta lui Mircea o prietenie deosebită. Băuse zdravăn la

cină şi acum golea pahar după pahar.I n vino veritas, părea el să spună. Mircea era însă mai neîncrezător decîtSfîntul Tom a. Bănuia că Joe facerea să-l cîşt ige pent ru a-l folosi, probabil,

îm pot riva lui don Calo. Şi presupunerile lui nu erau greşite.Joe rezista zdravăn la băutură. Ar fi putut să consum e Incă o dată pe at ît ,

fără să-şi piardă cont rolul asupra sa.Şi unchiul Gino făcuse de pet recanie la două st icle de Marsala şi acum o

ataca pe a t reia.înt re t im p localul se um pluse de clienţ i. Orchest ra cînta un twist

ant renant . Perechile se îm bulzeau pe plat o u l de dans. Instalaţ ia de aer condiţ ionat nu reuşea să elim ine fum ul de ţ igară din încăpere.

După m iezul nopţ ii, unchiul Gino se duse la toaletă.Profit înd de ocazie că rămăsese singur cu Mircea, Joc îl apucă prietenos

pe după umeri.— Află că îm i eşt i grozav de sim pat ic, Vincenzo... Poate fiindcă sîntem

Mai goli un pahar. Term ină-ţ i whisky-ul, Vincenzo, că se încălzeşte. Ciocniră paharele. Succes la Palerm o, Vincenzo !

— Succes, Joe !Joe îl privi cu dragoste.— Dragă Vincenzo, noi am putea face t reabă bună îm preună. Să fim ca

fraţ ii...„ Cain şi Abel" , reflectă Mircea.— Dacă ne-am uni forţele, cont inuă Joe, am ajunge în scurt t im p stăpîniiSiciliei. De Don Cirro şi de şleahta lui am eu grijă. Don Serafino n-o mai

duce m ult . Se spune că are cancer. Don Calo vrea să-i ia locul. Dar îi lip- seşte dinam ism ul. E priceput la socoteli. Are însă cap de intendent , nu de şef al Mafiei. Mai sînt vreo doi-t rei candidaţ i. Dar îi înlătur eu. Joe îl bătu pe umăr. Vino alături de m ine, Vincenzo, şi-ţ i făgăduiesc un viitor cum n-a cunoscut alt fiu al Siciliei.

Unchiul Gino apăru legănîndu-se print re mese. Se aşeză greoi pe scaunul său. Vru să-şi toarne vin în pahar, dar din st icla de Marsala nu curseră decît cîteva picături.

— Joe, zise el cu m ust rare. De m ine n-ai grijă. Bine c-a venit Vincenzo.Paharul lui e plin. Dar de al m eu nici că-ţ i pasă. Pot să m or de sete.— Gaspare ! st rigă Joe, îm plet icindu-se uşor în lim bă.Chelnerul se apropie în grabă. .. — Gaspare... adu două...— Taci, Joe ! ... îi tăie vorba unchiul Gino. O duzină de st icle, Gaspare.— Im ediat , Don Gino, rost i chelnerul, plecînd să execute com anda.In cîteva clipe se înapoie cu st iclele de Marsala. Picoliţa îl urma cu o nouă

frapieră plină cu gheaţă. Joe suflă la urechea lui Mircea :— Ca să vezi cît ţ in la t ine, Vincenzo... Da, da, sim pat iile şi ant ipat iile sînt

inst inct ive... Iţ i pun la dispoziţ ie un Masserat t i blindat . Cu care um blam num ai eu. Are num ere şanjabile, m it raliere de 20 m m la bord, staţ ie Radar pent ru ceaţă, post de em isie-recepţ ie, post de televiziune şi aruncătoare de fum ...

Pe la orele t rei din noapte, unchiul Gino se uită la ceas :— Haidem la culcare. Mîine avem t reabă. Eu t rebuie să pregătesc

t ransportul ţ igărilor. Şi tu, Joe, şt ii cîte ai de făcut .Joe achită nota de plată.Ieşiră din local, salutaţ i pînă la păm înt de chelneri şi de m aît re d'hdtel.

St răbătură din nou culoarul. Bărbatul în sm oching le deschise uşa, ploconindu-se.

Porniră pe scări în jos.Unchiul Gino se uită la cer :— Peste un sfert de oră începe să se lum ineze. Şoferul lui Joe coborî din

m aşină şi deschise port iera din spate.In clipa aceea Mircea avu im presia că se dezlănţuie infernul.Un foc violent de m it ralieră răbufni din dreapta şi din st înga. Alte

m it raliere începură să t ragă de undeva, de sus.Joe şi unchiul Gino se aruncară la păm înt . Uluit , Mircea le urmă pilda.Oamenii din garda lui Joe ripostară, punîndu-şi m it ralierele în funcţ ie.

Adăpost iţ i după propriile lor maşini, porniră să t ragă în cele două autom obile, care îi copleşeau cu foc din flancuri.

Mircea sim ţ i sub obrazul său răceala asfaltului. Gloanţele îi şuierau pe la ureche. O bucată de tencuială îi căzu pe ceafă.

— În maşină ! st rigă Joe. E blindată.De la etajul t rei al casei din faţă, m it ralierele măturau t rotuarul.

— M-au at ins ! scrîşni el, ducîndu-şi m îna la picior. Un om căzu horcăind lîngă Mircea. Mit raliera îi scăpase din m înă.

— Te-au lovit , unchiule Gino ?— în braţ , ripostă el şi începu să se târască spre au-, tom obil. Şoferul luiJoe încrem enise cu capul pe rigolă. Din t îm plă i se scurgea un fir de

sînge.Mircea apucă inst inct iv m it raliera căzută alături de el. Tîrîndu-se pe burtă

ca o şopîrlă, reuşi să ajungă la adăpostul maşinii. De acolo începu să t ragă spre ferest rele casei din faţă. Lupta acum pent ru a-şi apăra pielea. Schim bul de rafale dură cîteva secunde. Apoi răpăitul m it ralierelor de sus încetă să se m ai audă.

Mircea zîm bi t rium fător. Făcuse t reabă bună. Se repezi la Joe, pe care îl ridică de jos. îl t îrî pînă la maşină. Izbut i să-l urce înăunt ru fără a fi nim eriţ i de gloanţele care plouau lateral.

Apoi tot at ît de brusc pe cît se dezlănţuise, răpăitul m it ralierelor încetă. Maşinile atacanţ ilor dem arară în t rom bă, îndepărt în-du-se una spre un capăt al st răzii, cealaltă în direcţ ia opusă.

La uri sem n al lui Joe, un om din gardă se apropie în fugă :— Ştergeţ i-o ! ... Im ediat ! ... rost i el aproape înt r-un geamăt .în cîteva clipe, supravieţuitorii urcară în cele două m aşini de escortă pe

m orţ i şi pe răniţ i. Numărătoarea urma să se facă mai t îrziu. Apoi autom obilele porniră cu m are viteză.

Joe rămăsese să supravegheze înt reaga operaţ ie.La volanul autom obilului său t recuse însoţ itorul şoferului ucis.Se auziră din depărtare sirenele maşinilor poliţ iei.— Dă-i drum ul, zise Joe print re dinţ i. Rana de la picior îl durea îngrozitor.

Se întoarse spre Mircea şi zîm bi.— Se pare că îţ i datorez viaţa, Vincenzo.— I-o datorezi. Joe, întări unchiul Gino. Autom obilul porni.La Miramar, m ai ordonă Joe noului conducător al maşinii. Să-l lăsăm pe

Don Vincenzo.*

* *

Carabinierii sosiţ i la faţa locului nu găsiră decît băltoace de sînge, geam uri făcute ţăndări, urm e de gloanţe pe ziduri...

Nu reuşiră să obţ ină nici o mărturie. Locatarii clădirilor din jur, fiind interogaţ i, declarară că dorm iseră şi nu auziseră nim ic. Localul Ricardo era închis. Clienţ ii şi personalul de serviciu ieşiseră print r-o uşă flin dos, care răspundea înt r-o alee laterală.

** *

Tonino Rindone îşi aprinse nervos un Luky St rike. St rivi înt re degete pachetul gol şi-l aruncă furios pe fereast ra port ierei.

— Al cincilea pachet ? înt rebă flegm at ic Paulo Ga-i' iano, rezem îndu-şi braţele de volan.

Rindone se m ulţum i să înjure im personal.Cam illo Pisciota, care stătea răst ignit pe bancheta din spate şi m esteca

alene un chewing gum , răspunse în locul lui Rindone.— Eu am desfăcut al doilea pachet de gumă... Au început să-m i

aruncă ochii pe ceasul de bord. Rîse teat ral şi făcu un gest larg, ca şi cînd s- ar fi aflat pe scenă.

— Tonino Rindone, paznicul unei fet işcane, exclamă el cu falsă dezinvoltură. Apoi se încruntă iarăşi. Sună frum os, nu-i aşa ?

— Ehe, cînd fet işcana e fiica lui Don Serafino, se schim bă chest ia, ziseCam illo Pisciota.— Două m aşini şi opt oam eni im obilizaţ i pent ru capriciile dom nişoareiLucia, reluă Tonino Rindone pe acelaşi ton arţăgos.— Ce-or fi făcînd confraţ ii din m aşina cealaltă? se înt rebă Cam illo

Pisciota, scuipîndu-şi gum a de m estecat pe geam . Ia dă-m i telefonul, să-i m ai t rezesc puţ in.

Lasă-i în pace. Sau nu te-a înjurat nim eni azi ? Crezi că ei sînt mai veseli? zise Gariano. Hei, pare că se sparge pet recerea. Invitaţ ii au început să

plece.Maşinile parcate în faţa vilei plecau una cîte una. După o jumătate de oră

de aşteptare nu mai răm ase decît un Mercury alb decapotabil.— Ce ziceţ i, fraţ ilor ? Asta nu se grăbeşte deloc să plece, zise Paulo,

uit îndu-se la int rarea lum inată a vilei.Mai aşteptară o jumătate de oră. Lum inile de la ferest re începură să se

st ingă. Se st inseră şi aplicele de fier forjat de la int rare.Tonino Cam illo şi Paulo se priv iră vag îngrijoraţ i.Dom enico Massara, care se plim base pînă atunci pe t rotuar, băgă capul

pe geam . Avea nasul coroiat ca un papagal.— Ce facem fraţ ilor ? Are de gînd să doarmă aici ? Telefonul de bord

zbîrnîi scurt .— Pt iu, fir-ar al dracului m -am speriat , făcu Paulo şi ridică receptorul.— Ce-o fi cu fata ? se auzi în aparat un glas răguşit . Mai aşteptăm m ult ?Să se ducă Tonino să vadă ce este. Să nu se fi înt îm plat ceva.Paulo se întoarse spre Tonino.— Auzi ce spune Corado. Du-te şi vezi ce-i cu fata.Tonino coborî din m aşină, aruncă ţ igarea, apoi îşi ridică brăcinarul. Cu

pas legănat se îndreptă spre int rarea vilei. Urcă cele pat ru t repte de piat ră şi sună.

Trecură cîteva m inute. Auzi dinăuntru zgom ot de paşi. Ferăst ruica zăbrelită încadrată în uşă se deschise.

— Pe cine căutaţ i ?— Signorina Lucia di Mauro, vă rog.— Signorina Lucia a plecat de m ult , răspunse glasul din dosul uşii. Tonino

sim ţ i că i se taie picioarele şi că tot sîngele i se suie în cap.— A plecat ? Nu se poate. Maşina dînsei e aici, bolborosi el arăt înd cu

m îna spre Mercwry-ul decapotabil.— Asta nu m ai pot să şt iu, răspunse glasul. Mai doriţ i ceva ?— Minţ i ! E înăuntru, se răst i Tonino. Deschide uşa;—Toată lum ea doarm e. N-aveţ i cu cine vorbi.—Cheamă pe stăpîna casei.— Marchessina Giullia s-a culcat . Nu pot s-o t rezesc.— Deschide uşa, dacă nu vrei s-o sparg, zise Tonino scoţ înd pistolul de

sub haină.— Aşteptaţ i s-o chem pe Marchessina Giullia.— Te sfătuiesc să te grăbeşt i.Cam illo şi cu Dom enico se .apropiară de Tonino. Apăru şi Nico Gent ile

care coborî.din cealaltă maşină.

— Se îngroaşă glum a, m ormăi Cam illo. Ferăst ruica uşii se deschise iarăşi.De data asta se auzi un glas cîntat de fem eie.— Ce doriţ i ?— Signorina Lucia, repetă Tonino.— A plecat de vreo două ore cu un t înăr.— Ce t înăr ? vorbi repezit Tonino.— Un student .— Cum îl cheamă ?— Nu sînt la interogatoriu, replică aspru glasul de fem eie. Ferăst ruica fu

t rînt ită zgom otos.— Signorina, vă rog, signorina, interveni polit icos Nico.Nu mai prim iră nici un răspuns.— Eh ! Cum o scoatem la capăt ? înt rebă Cam illo în-cepînd să m estece o

nouă gumă. Dacă n-o găsim , dăm de dracu.— Nu mai lungiţ i vorba, zise Nico. Haideţ i să răscolim oraşul. Altceva mai

bun nu avem de făcut .— Pe unde dracu a ieşit ? exclamă Tonino.—Ce te m iri ? Palatul ăsta t rebuie să aibă o duzină de ieşir i...

** *

In apartam entul său de la Miram ar, Mircea se plim ba furios, ca un t igru în cuşcă.

De t rei zile, de cînd se afla la Palerm o şi se bucura de ospitalitatea lui Don

Serafino, era în m od pract ic prizonierul oam enilor lui Joe Mar cucei. Ori de cîte ori ieşea în oraş cu maşina pe care i-o pusese Joe la dispoziţ ie, era urm at de un Alfa-Rom eo negru cu pat ru oam eni înarm aţ i, care se schim bau în ture de cîte ópt ore.

Dacă se ducea la restaurant , doi din aceşt ia se~ aşezau la o m asă alăturată. Dacă se plim ba pe jos, ori int ra prin magazine, aceiaşi oam eni îl urm au ca nişte um bre.

In condiţ iile acestea era cu neput in ţă să fugă sau să ia legătură cu poliţ ia, aşa cum îşi pusese în gînd.

Cînd cit ise în ziare despre presupusă sa m oarte, rîsese acru.„ Gata. M-au şi înm orm întat ... Trebuie să int ru în contact eu legaţ ia,

noast ră... Cu poliţ ia... Să le dau de veste că sînt v iu... Cum să ajung însă la poliţ ie ?... Telefonul ? Convorbirile m ele telefonice sînt desigur interceptate... Dacă aş scăpa pent ru cîteva m om ente de supraveghere şi aş folosi un telefon public, aş putea să iau legătura cu poliţ ia... Ar mai fi o soluţ ie. Să mă opresc în faţa prim ului agent de poliţ ie sau să int ru în prim ul, com isariat . Să-m i declin num ele şi calitatea şi să le solicit protecţ ia. Sînt însă inconveniente... Oam enii lui Joe n-ar ezita să mă exterm ine. Mijloacele sînt destule. De la îm puşcarea în plină st radă şi pînă la ot răvirea în celulă... Pe de altă parte, am int rat înt r-o horă care a început să mă pasioneze... Beneficiez de un com plex de îm prejurări at ît de form idabile, încît ar părea de necrezut . Totuşi corespund realităţ ii. Am int rat aproape fără nici o dificultate în bîr-logul lupilor. Ca să obţ ină un asemenea rezultat , detect iv ii şi agenţ ii acoperiţ i ai poliţ iei t rebuie să t reacă prin încercări grele şi să înfrunte mari prim ejdii... Noblesse oblige, spun francezii. Nu pot şi de alt fel nici nu mai vreau să m ai dau înapoi. Sînt pe punctul de a dezvălui secrete pe care Interpolul se st răduieşte zadarnic să le păt rundă. Interpolul nu a reuşit pînă acum să pună nuna decît pe cîţ iva peşt işori. Rechinii stau la adăpost , în

voi ieşi v iu şi nevătămat din această tevatură, să-m i scriu rom anul de iventuri. Un rom an t răit ... Piraţ ii îi las pent ru altă dată... Iii definit iv am de-a face tot cu un soi de piraţ i. Piraţ i ai secolului douăzeci. Mâi interesanţ i poate decît ..."

Un ciocănit în uşă îl făcu pe Mircea să pună capăt gandurilor.— Int ră !Unchiul Gino int ră pufăind tact icos din pipă. Şapca lui neagră era lăsată

m ai pe o parte ca de obi-i ei. Părea bine dispus. îşi duse degetul la cozoroc.— Salut , Vincenzo. Se cufundă în pernele canapelei de lîngă fereast ră. Un

pahar cu Mar sala, băiatule, cont inuă el. Sînt m ai uscat decît Sahara.Mircea scoase din dulăpiorul-bar o st iclă cu vin şi două pahare. Le puse

pe o măsuţă, la îndem îna unchiului Gino.— Ce-ţ i m ai face braţul ? înt rebă el.— Mi-a t recut . N-a fost decît o zgîrietură. Şi Joe e pe vindecate.Unchiul Gino dădu peste cap t rei pahare la rînd. Cu dosul palm ei se

şterse la gură.— Cît e ceasul, Vincenzo ? Mircea îşi consultă ceasul de m înă.— Opt pat ruzeci.Unchiul Gino rîse, apoi îşi turnă încă un pahar.— La opt pat ruzeci şi cinci de m inute, exact , garajul cent ral al lui DonCirro va sări în aer... Cisternei cu benzină care alim entează rezervorul

subteran de carburanţ i al garajului i s-a ataşat în noaptea asta — de căt re oam enii noşt ri — o ventuză prevăzută cu un mecanism cu întârziere, care va face să explodeze o încărcătură cu t rot il.

— Şi n-o s-o observe nim eni ?— Ventuza e prinsă pe şasiu. încărcătura poate arunca în aer o clădire cu

cinci etaje. Lovitura este dublă. Concent rez atenţ ia bandei lui Don Cirro cît şi a poliţ iei asupra garajului şi degajez în acelaşi t im p pe oam enii noşt ri care operează la Castellamare...

— Ţigările...— Ţigările...— Exact . La noapte le debarc.Unchiul Gino îşi bău vinul. Cînd vru să-şi um ple din nou paharul,constată că st icla se golise.— încă unu, băiatule, dacă nu vrei să m or de uscăciune. Mircea îi aduse

altă st iclă. O destupă. Um plu paharele. Tem perat m ai eşt i, -băiatule, spuse unchiul Gino după ce-şi sorbi vinul. Tu n-ai luat decît două pahare... Ei, da, poate că e m ai bine. în seara asta Don Serafino vrea să discute cu t ine.

Mircea îşi m uie buzele în pahar.— Despre ?— Despre afaceri... Cenuşă...Mircea se înt rebă ce o fi însem nînd „ cenuşă" .— Bietul Don Serafino ! zise unchiul Gino, cu adîncă şi am ară

com păt im ire.— Bietul ? De ce „ bietul" ? înt rebă Mircea.— E bolnav. Bolnav ca un cîine. Şi Lucia îi face nişte m izerii...— Lucia ! rost i Mircea. Frum oasă fată...— Îţ i place, nu-i aşa ? chicot i unchiul Gino. Cui nu-î place ? E însă o

diavoliţă şi jumătate. Şt ii ce ispravă a făcut ? Acum cîteva seri s-a dus la o pet recere. în vrem e ce oam enii noşt ri făceau de pază la int rare, şerpoaica a părăsit casa pe o uşă laterală.

— Singură ?

— Şi s-a întors acasă dim ineaţa la şapte.— Tot e bine.— Nu e bine. Don Serafino a t recut prin toate spaim ele. Şi în starea lui

actuală em oţ iile... Sorbi ult im ele picături din pahar, apoi se ridică de pe canapea. Să m ergem , Ne aşteaptă Don Serafino.

Mircea îşi pipăi buzunarele hainei, apoi începu să scotocească prin dulap.— Ce cauţ i ? înt rebă unchiul Gino.— Bricheta, zise Mircea. Nu şt iu unde am pus-o.O căută prin toate hainele. O găsi în sfîrşit în vestonul gris-fer al

adevăratului Vincenzo Genovese. Cînd s-o scoată, dădu peste fisa cu cap de m ort . Se uită la fisă şi o puse îm preună cu bricheta în buzunarul hainei lui albe.

Coborîră în holul hotelului.Pasageri şi v izitatori stăteau pe fotolii şi conversau cu voce joasă. La

biroul de inform aţ ii o englezoaică bă-t rînă, cu o pană de st ruţ la pălărie, reclam a ceva cu voce ascuţ ită, ca de papagal.

Int rarea biroului era blocată de un grup de t ineri care rîdeau cu hohote de glum ele unuia dint re ei.

Cei doi oam eni din garda lui Mircea, care stăteau pe o canapea şi fum au plict isiţ i, săriră în picioare cînd îl văzură pe unchiul Gino coborînd din ascensor cu falsul Vincenzo. Unchiul Gino le făcu sem n să răm înă pe loc.

Se îndreptau spre ieşire, cînd se pom eniră înconjuraţ i de t inerii care stătuseră pînă atunci în uşa biroului. Obiect ivele unor aparate fotografice fură aţ int ite asupra lui Mircea. Fulgerele orbitoare ale flosh-urilor se succe- dară în cîteva fracţ iuni de secundă.

— Andante all inferno ! zbieră unchiul Gino, înşfăcînd aparatul prim ului fotograf, care-i ieşi în cale şi t rin-t indu-l de păm înt .

Făcu acelaşi lucru şi cu al doilea aparat .Oamenii din gardă interveniră. Se st îrni m are tărăboi. Pum nii începură să

plouă. Un fotograf se alese cu nasul însîngeraţ de o directă bine plasată.Altul ateriza pe covor, adorm it ca prin farm ec de un upercut năpraznic.Oamenii din gardă reuşiră în mai puţ in de un m inut să-i îndepărteze pe

inoportuni.Mircea şi unchiul Gino ieşiră în st radă.— Neobrăzaţ i m ai sînt şi fotografii ăşt ia ! exclamă unchiul Gino. Dar au

prim it o lecţ ie s-o ţ ină m inte...Un Mercedes albast ru îi aştepta la t rotuar. Alături de şofer se afla un

băieţandru cu pălăria pe ochi.— Mi-am schim bat m aşina, zise unchiul Gino.— Am observat , spuse Marcea, Schim bi maşinile ca pe cravate. : Se

îndreptară spre autom obil. Pe t rotuarul t ixit cu pietoni, firm a de neon a hotelului arunca o lum ină albă, puternică, ce se revărsa şi peste maşinile care fîşîiau pe asfaltul m uiat de căldură.

Deodată, din dreapta apăru o lim uzină Chevrolet albast ră, care t rase lîngă rigolă. Uşile lim uzinei se deschiseră brusc şi dinăuntru fură îm pinse două corpuri om eneşt i care se prăvăliră pe asfalt . Apoi Chevrolet -u\ ţ îşni din loc, ca o rachetă, pierzîndu-se în m ulţ im ea m aşinilor.

:în jurul celor două t rupuri nem işcate, se făcu deodată un m are gol. Mircea avu ast fel prilejul să constate că pe st răzile oraşului Palerm o curiozitatea publicului era un fenom en aproape necunoscut . Lum ea se ferea de com plicaţ ii, în Sicilia circulă o zicală : „ Cine e orb, surd şi iace t răieşte o m ie de ani în pace".

Avură însă grijă să răm înă la distanţă. Ochiul lor sfredelea st rada în lung şi în lat . Vegheau să nu se dezlănţuie vreun atac al oam enilor lui Don Cirro.

— Gaelano şi Talu, rost i încet unchiul Gino. Bieţ ii băieţ i..Abia acum observă Mircea un amănunt care-i scăpase la prim a vedere.

Cadavrele care zăceau la picioarele unchiului Gino erau st rangulate cu cîte o bucată de cablu telefonic.

— Asta însem nează că lovitura noast ră a eşuat , zise unchiul Gino,încleşt îndu-şi pum nii.— Garajul ? înt rebă Mircea.— Da. A eşuat .Unchiul Gino îşi scoase pipa şi punga de tutun.— Haidem , Vincenzo, zise el. Lui Don Serafino nu-5 place să aştepte.Se urcară în Mercedes-ul care porni. Unchiul Gino îşi aprinse pipa, apoi

rupse tăcerea grea care se lăsase.

— Ciudat ! Foarte ciudat ! Eşecul ăsta îm i dă de gîndit .Apăsă pe un buton. Geam ul dint re ei şi bancheta şoferului se ridică

autom at .— Acum putem vorbi fără să fim auziţ i. De operaţ ia asta nu şt iau decît

Don Serafino, Joe, Calo, Michelot to şi cu m ine. Unul dint re noi a săvîrşit o indiscreţ ie. Poate mai m ult decît at ît . A t rădat .

— Şi pe cine bănuieşt i ? înt rebă Mircea.Unchiul Gino aspiră un fum , apoi îl azvîrli pe nas în două şuvoaie

cenuşii...— Don Serafino este scos din cauză, zise el. Ceilalţ i însă...Nu-şi term ină fraza.— Cine a dirijat operaţ ia ?— Joe.— Atunci şi Joe t rebuie scos din cauză. Era direct interesat în succesul

acţ iunii, spuse Mircea. .— Don Calo e devotat lui Don Serafino. Iar ideea operaţ iei a fost a mea...— Mai răm îne Michelot to, zise Mircea.Unchiul Gino aspiră iarăşi un fum . îl expiră după cî-teva clipe, sub formă

de colaci.— Nu pot să spun încă nim ic, rost i el aproape în şoaptă...

*

* *

Don Serafino îi prim i în bibliotecă. Stătea la biroul său masiv, cu sculpturi măiest rite.

Pereţ ii erau acoperiţ i cu rafturi încărcate cu cărţ i legate som ptuos.Don Serafino semăna cu un sfînt bizant in. Faţa-i prelungă era lipsită

parcă de sînge. Ochii adînciţ i în fundul capului sclipeau febril. Mîna-i uscată bătea darabana în braţul jeţului.

— Aţ i auzit ce s-a înt îm plat ? zise el în loc de bun venit .— Am auzit , rost i unchiul Gino m ohorît ,— înt r-o săptăm înă am pierdut unsprezece oam eni. Frum os bilanţ , n-am

ce zice. Don Cirro îşi bate joc de noi.Deodată începu să tuşească. O tuse seacă, prelungită, care-i zguduia tot

corpul firav.

— Felicitările m ele, Calo, felicitările mele, Joe, zise Don Serafino după ce-1 mai slăbi tuşea. Să nu păţ iţ i la fel şi cu ţ igările.

Don Calo se aşeză neinvitat înt r-un fotoliu. Era un canon să stea în picioare. Don Serafino — care se arăta foarte st rict cu subalternii în ceea ce priveşte protocolul — era m ai îngăduitor cu Don Calo, de care-l apropiau şi vîrsta şi condiţ ia socială. Am îndoi făceau parte din aceeaşi lum e. Erau supravieţuitorii unei clase odinioară at it de puternice, care t indea să dispară. Alianţa cu Mafia le oferea posibilităţ i nelim itate şi bogăţ ii pe care pe altă cale nu le-ar fi putut dobîndi.

— Mîine, la m iezul nopţ ii, t ransportul va fi debarcat .— Unde ? La Castellamare ? înt rebă Don Serafino.— Nu. Lîngă San Vito lo Capo.— Dest inaţ ia ?— Trapani. La pat ru dim ineaţă cam ioanele vor fi la Trapani.Don Serafino îşi duse m îna la piept . Sim ţea în dreptul inim ii o gheară

care-l st rîngea, tăindu-i respiraţ ia.— Cine conduce operaţ ia ? înt rebă el.— Giuliano secondat de Michelot to. Unchiul Gino rîse în colţul gurii :— Din nou Michelot to. Mircea se uită brusc la Gino.— Ce vrei să spui ? înt rebă Don Serafino. Unchiul Gino se întoarse spreJoe şi zîm bi ironic.— De la un t im p, mai toate operaţ iile la care part icipă Michelot to dau

greş. Şi Michelot to, m i se pare, e om ul dum itale, Joe.Joe îşi încreţ i sprîncenele.— Nu te înţeleg. Fii mai explicit . Don Calo îşi scarpină guşa t randafirie.

— Ce să zic, m ie vorbele lui Gino îm i par foarte explicite. Unchiul Gino îl! priv i pe Joe în ochi :

— Nu insinuez nim ic. Aştept . In curând însă, am să-m i spun euvîntul.Cînd voi avea cert itudinea.Obrazul Iui Joe se îm purpura de m înie. Se repezi asupra unchiului Gino şi-

l înşfacă de reverul hainei.— Spune tot , scrîşni el. Că de nu...— Joe ! st rigă Don Serafino, ridicîndu-se în picioare. Joe !Dom inat de tonul poruncitor al şefului său, Joe dădu drum ul hainei

unchiului Gino. Ironic, unchiul Gino suflă peste rever, ca şi cînd ar fi vrut să-şi scuture un fir de praf, apoi îl scutură cu degetele.

Gestul său de autoritate îl costase pe Don Serafino un efort considerabil. Gheara din piept se st rînse şi mai m ult . Gîfiind se lăsă în jeţ .

— Şi t ransportul de stupefiante ? înt rebă el după ce îşi mai reveni. Don Calo se întoarse spre Mircea :

— Sper, Vîncenzo, că şi t ransportul acesta va fi tot at ît de bo^ at ca şi cel de luna t recută.

— Şt iţ i bine eă îm i place să lucrez în st il mare, zise Mircea.Don Calo scoase din buzunar o bat istă în care scuipă fără jenă.— Banii îi prim eşt i după ce soseşte t ransportul. Cred că nu m ai e nevoie

sa discutăm preţul...Mircea zîm bi condescendent :— Intenţ ionam să-l majorez. Dar pent ru Don Serafino răm îne acelaşi.— întotdeauna m i-a plăcut să lucrez cu Vîncenzo, zise obezul. Nu e deloc

m eschin.— Vincenzo este un adevărat sicilian, spuse unchiul Gino privindu-l cu

Deodată gheara din piept porni să-i sfîşie inim a. îşi încleşta m îinile şi îşi lăsă capul pe birou.

— Mi-e rău ! bîigui el. Mi-e rău.— Joe, cheamă servitorul ! porunci Don Calo. Să aducă valeriana.Joe se execută fără să stea la gînduri. în altă situaţ ie n-ar fi îngăduit să i

se dea ordin. Apărură servitorii. Don Calo se sm ulse din fotoliul său şi chemă pe m edicul casei. Transportară pe Don Serafino în dorm itor. îl culcară îu pat şi îl dezbrăcară. Sosi şi doctorul Giuseppe Mangano, li adm inist rară o injecţ ie cu digitalină.

— Lucia ! bolborosi Don Serafino. Lucia ! Să vină Lucia !— Aduceţ i-o, zise doctorul Mangano. Să-l linişt im .— Nicolo, unde e signorina Lucia ? înt rebă Don Calo pe unul din servitori.Nicolo ridică din um eri :— N-aş putea să vă spun, Don Calo. Poate Nina să şt ie.— Cheam -o, porunci obezul.Nina, cam erista şi confidenta Luciei, sosi degrabă. Era t înără. Avea ochi

şireţ i şi v ioi, ca de vulpe. După o scurtă şovăială, spuse că signorina Lucia se află la barul Kit -Kat cu un grup de prieteni.

— Cine se duce după ea ? înt rebă Don Calo. Joe se scutură cu teamă :— Nu vreau să am de-a face cu Lucia.

—Mă vedeţ i pe m ine um blînd prin baruri ? zise obezul iritat .— Mă duc eu, se oferi atunci unchiul Gino. Vincenzo, hai cu m ine. Cred că

num ai dum neata ai să fii în stare s-o convingi.— De ce tocm ai eu ? se apără Mircea.— Nu te m ai codi, zise unchiul Gino. O faci pent ru Don Serafino. In

m aşină unchiul Gino îi spuse confidenţ ial— Don Serafino n-o mai duce m ult . Suferă şi de cancer şi de cord. Mă

înt reb cine are să-i urm eze...— Poate Joe, opina Mircea. Este t înăr, dinam ic, autoritar.— Aş ! Foc de paie ! Nici Don Calo nu e mai breaz. Nu vezi ? Se îneacă în

osînză. înt r-o zi are să-l lovească dam blaua. Rîse sem nificat iv. Cred că dum neata ai fi cel mai nim erit , cont inuă el.

Mircea făcu un gest negat iv—Nu aspir încă la cinstea asta.— De ce nu ? Moartea lui Don Serafino are să dezlănţuie nişte lupte

interne îngrozitoare... Mulţ i îi jinduiesc locul. Numai cîte Piese d e 90 şt iu eu... Legăturile tale, Vincenzo, cu Orientul Mijlociu şi cu Statele Unite, te îndreptăţesc să aspiri la conducerea Onoratei Fam ilii... Fiindcă veni vorba de Orientul Mijlociu, Calypso şi-a anunţat sosirea la începutul săptăm înii viitoare. îm i perm it să-ţ i dau o povaţă, Vincenzo. Măreşte-ţ i pretenţ iile. Urcă kilogram ul de opiu la 5 500 de dolari. Şi să mai ceri ceva. Part iciparea directă la beneficiile rezultate din pre-. lucrarea opiului. Elim ină interm ediarii, Vincenzo. Nu va fi greu să m onopolizezi t raficul de stupefiante europene. Şt iu că ai legături cu Franţa şi cu Elveţ ia. Adm ceşte-le. Şi dacă ai nevoie de colaboratori, gîndeşte-te la m ine... îm i placi, Vincenzo. Vreau să lucrăm îm preună... ... Mircea îi m ulţum i şi îl asigură că-i va analiza su- gest iile.

— Am de gind să-m i reorganizez reţeaua europeană, spuse el luîndu-şi rolul în serios. Regret că am fost nevoit să părăsesc Statele Unite...

— Nim ic nu e im posibil, zîm bi unchiul Gino, st rîn-gîndu-l afectuos de braţ .Cîteva m inute mai t îrziu sosiră la Kit -Kat . Un portar galonat îi salută

deferent .

foarte scurtă vindea ţ igări am ericane unei cete de băieţandri cu păr lung şi haine scurte.

Apariţ ia lui Don Gino şi a lui Mircea, urm aţ i de un individ cu m ut ră fioroasă şi cu m îinile afundate suspect în buzunarele vestonului, făcu m are im presie. Tinerii se dădură la o parte.

Unchiul Gino şi însoţ itorii săi int rară înt r-o încăpere joasă, lum inată discret de lăm pi m ult icolore. Un jaz de cinci persoane executa un swing în ritm infernal. Toate mesele erau ocupate de t ineri. Un bărbat înt re două vîrste însoţ it de o fată acoperită cu bijuterii făceau o notă discordantă. Pe platoul st rim t se frecau pînă la exasperare perechi am eţ ite de m uzica gălăgioasă, de whisky şi de marijuana.

— Uite-o, zise unchiul Gino, arăt înd cu degetul spre m arginea din st ingă a platoului.

Lucia dansa st rîns îm brăţ işată de un t înăr cu o chică neagră şi creaţă ca de zulus. Fata îl ţ inea cu am îndouă m îinile pe după gît .

Unchiul Gino şi Mircea se st recurară print re m ese, apropiindu-se de platou.

Lucia nu-i observă decît în clipa cînd ajunseră lîngă eâ.— Lucia, vino acasă, zise unchiul Gino, cu voce tare. Don Serafino are

nevoie de t ine.— Serios ? Nu m ai spune ! replică ea obraznic, cont inuând să danseze.

Partenerul ei aruncă o privire neagră unchiului Gino. Era m ijlociu de statură, dar avea um erii laţ i şi braţele vînjoase.

— Haidem , Lucia i stărui unchiul Gino, apnacînd-o de încheietura m îinii. Tînărul care o ţ inea de m ijloc îl izbi zdravăn cu cotul în coastă. Unchiul

Gino icni şi îşi t rase m ina, ducînd-o în locul în care fusese lovit .Lucia izbucni în rîs :T— Vezi dacă nu-ţ i ţ ii m îinile acasă, unchiule Gino ? Rîse şi t înărul.în clipa aceea interveni Mircea.— Lucia, Don Serafino se sim tă rău, vrea să te vadă, spuse el dom ol.— Nu ţ ine ! ripostă ea. Şi nu mă m ai plict isiţ i.— Bă... bastardule, vezi-ţ i de t reabă sau vrei s-o încasezi si tu... Mircea îl

ignoră.— Lucia, reluă el cu acelaşi ton blajin. O singură dată vorbesc cu

frum osul. A doua oară te iau pe sus.Lucia se st rînse şi m ai tare de t înăr.— Ce spui, Mărio ?— Să încerce, zise t înărul cu sfidare.

— Cu plăcere, rost i Mircea; apucînd-o fulgerător de m înă şi sm ulgînd-o din braţele t înărului.

Luat prin surprindere, acesta răm ase uluit pe platou.— Dă-m i drum ul ! protestă Lucia. Mărio !Precedat de unchiul Gino, Mircea o t răgea de m înă, îndrept îndu-se spre

ieşire.Mărio făcu o grim asă de ciudă. Dint r-un salt de pisică sălbat ică ajunse în

spatele lui Mircea. Cu st înga îl înşfacă de braţ , răsucindu-l cu faţa spre el, iar cu dreapta îi proiectă un pum n. In aceeaşi clipă Mircea dădu drum ul Luciei, prinse rapid cu m îna st ingă pum nul t înărului, iar cu m îna cealaltă îl apucă zdravăn de încheietura braţului. Se răsuci instantaneu cu spatele spre Mărio şi-i făcu un tur de umăr, răsturnîndu-l peste cap. Tânărul se prăbuşi cu spinarea pe parchet . Vru să se ridice, gem u şi căzu iarăşi.

circulară.— Mai pofteşte careva ? înt rebă agresiv.Priv irile lui dîrze, care iau prevesteau nim ic bun, îi ţm ură la respect .Fără să ţ ină seama de protestările Luciei, Mircea o apucă iarăşi de m înă

şi o t rase afară din local.In m aşină Lucia nu scoase un cuvînt . încruntată, se uita pe geam . îşi

dădea seam a că m t îlnise un om care o dom ina.— Pe m ine mă laşi la hotel, unchiule Gino, spuse Mircea. Băt rânii îl priv i

cu sim pat ie.— Bine, Vincenzo... Şt ii, vreau să te felicit pent ru figura de la bar. Arta

asta de a te bate aş pune rămăşag că ai învăţat-o Ia Saint Louis.Mircea zîm bi. Gândul îi zbura însă în altă parte...A doua zi de dim ineaţă, Mircea prim i la Miramar vizita hii SalvatoreSehira, secretarul personal al lui Don Serafino.Sehira îl anunţă că era aşteptat neîntârziat Ia Palazzo Mauro, .

—Don Serafino se sim te m ai bine ? înt rebă Mircea cu prefăcută solicitudine.

— Şi-a revenit slavă Dom nului, spuse secretarul, fă-cîndu-şi un discret sem n al crucii. Vrea să vă vorbească.

— În cîteva clipe sînt gata.Se îm brăcă la repezeală. Douăzeci de m inute mai t îrziu ajunseră la

Palazzo Mauro.Don Seraf ino îi aştepta în bibliotecă. Stătea adîncit înt r-un fotoliu.

Picioarele îi erau acoperite cu un pled.Mircea avu im presia că are în faţă o m um ie descarnată, care print r-o

îm prejurare st ranie îşi găsise suflul vieţ ii.Salută protocolar.— Eşt i om ul m iracolelor, Vincenzo, îl întâm pină Don Serafino, vorbind

gîfîit şi uneori cu înt reruperi. Şezi pe scaunul ăsta... lîngă m ine. Salvatore;poţ i pleca.Secretarul se ret rase. Mircea se aşeză lîngă băt rîn.— Vincenzo, eşt i prim ul bărbat care... a reuşit s-o îm -blînzească pe Lucia.

Şt ii ce m i-a spus azi de dim ineaţă ?.., Că îi eşt i sim pat ic... foarte sim pat ic.Don Serafino îşi lăsă capul în piept . Respiră anevoie, tuşi. închise ochii şi

avu o schimă ca şi cînd l-ar fi săgetat o bruscă durere lăuntrică. Apoi ridică iarăşi privirile asupra interlocutorului.

— Vă sim ţ iţ i rău, Don Serafino ? înt rebă Mircea.— Nu. Nu-i nim ic. Ceva t recător... Şi cum îţ i spuneam ...Izbucni iarăşi înt r-o tuse seacă, pe care abia reuşi să o zăgăzuiască.— Despre ce vorbeam ... Ah, da, despre Lucia... E fată bună Lucia, dacă

şt ii cum s-o iei. Eu nu m -am prea putut ocupa de ea. A rămas de m ică fără m amă şi urmările educaţ iei prim ite de la guvernante se văd şi azi... E volun- tară, încăpăţ înată aş putea să zic... I-a int rat în cap că e îndrăgost ită de un student ... de un m ascalzone. Nu şt iu cum s-o scap de el.

Mircea răm ase gînditor cîteva clipe, apoi rost i sim plu— O scap eu, Don Serafino.în ochii băt rînului licări o speranţă.— Crezi că ai să reuşeşt i?— Sînt sigur.— Cum ai să procedezi ? Lucia e învăţată să iasă în fiecare seară.să

pet reacă, să danseze. Tu eşt i prea ocupat .

peste tot . Te rog chiar..; îm i faci un serviciu inapreciabil. Îm i redai liniştea sufletească... Şi de această linişte sufletească am nevoie acum mai m ult ca oricînd...

*

* *

Maserat i-ul supersport al lui Mircea gonea pe Via Ca-vour îndrept îndu-se spre Via Rom a. Acul kilom et rajului oscila înt re şaizeci şi optzeci de kilom etri pe oră. Cele două m aşini conduse de Paulo Gariano şi Nico Gent ile, în care se aflau oam enii din garda Luciei, urmăreau îndeaproape Maserat i-ul.

La volanul autom obilului supersport , Mircea se sim ţea în elem entul său. Conducea cu o adevărată voluptate. Joe Marcucci îi pusese la dispoziţ ie o m aşină ext raordinară.

Lucia stătea pe bancheta din faţă, alături de Mircea şi-l îndem na surescitată:

— Mai repede ! Mai repede !La gît îi st rălucea o riv ieră de diamante. Rochia presărată cu paiete

reflecta toate reclamele lum inoase care se fugăreau prin faţa ferest relor.Se auzi un nou fluierat . Mircea îl ignoră şi pe acesta, m icşoră viteza.— Ia-o la st înga, porunci Lucia.Mircea viră la st îngape Via Rom a, în ciuda oprelişt ilor circulaţ iei. Se auzi

un nou fluierat . Mircea îl ignoră şi pe acesta.Maserat i-v il se angaja apoi pe Via Schioppet t ieri, o st răduţă îngustă cu

case vechi şi cot i la st ingă pe Via Calderai.— Asta se crede la New York, m îrîi' Paulo Gariano, care abia reuşea să se

ţ ină d e supersportul lui Mircea.— Pe st răduţele astea întortocheate riscăm să ne frîngem gîtul, bodogăniTonino Rindone, scuipînd pe covorul m aşinii.Luciei îi scăpărau ochii de plăcere.— îm i place cum conduci, Vincenzo. ador prim ejdiile, senzaţ iile tari...Mircea se uită în ret rovizor. încercările sale de a scăpa de cele două

m aşini ale gărzii se dovediseră infructuoase.— Pe corso Turkey şt iu un local fără seamăn în Palerm o. Şi are un jaz...— Cum ajungem acolo ?— O iei pe prim a la st înga, apoi pe a doua la dreapta.— Perfect , zise Mircea. Dar mai înt îi să scăpăm de cozile astea. Nu îm i

face nici o plăcere să dansez sub ochii lor.Lucia bătu din palm e:— Bravo ! Nici eu nu-i pot suferi. Scapă de ei. De cîte ori pot , le fac festa.

Mircea acceleră.Acul kilom etrajului sări la o sută pe oră. Pe st răduţa st rim tă cauciucurile

sfîrîiau.Mircea apăsă pe levierul aruncătoarelor de fum . Din două ţevi plasate în

st înga şi în dreapta eşapam entului ţ îşni un fum negru com pact , care inundă aproape toată stăduţa.

Maserat t -ul v ira apoi la st înga. Mircea deconecta aruncătoarele.Int rat în norul de fum care îi îm piedica brusc vizibilitatea, Paulo Gariano

opri în scrîşnet de frîne. Maşina lui Nico Gent ile stopa la cîţ iva cent im etri de prim ul autom obil.

Paulo scăpă o înjurătură. Tonino Rindone rîse indecent .

Căţeaua. Ieri cu studentul, azi cu DonVincenzo.— Acum iar va t rebui să răscolim oraşul după ei... Lucia ridea cu hohote

de st ratagem a încununată de succes a lui Mircea.— Am să-m i instalez şi eu aruncătoare de fum la m aşină. Apoi chiui

voioasă : Trăiască libertatea !Peste cîteva m inute, Mircea opri în faţa barului Alham bra.Deasupra int rării lum inoase se apnndea şi se st ingo-a o reclamă

lum inoasă.Int rară în localul arhiplin. Zeci de perechi se st riveau pe ringul de dans în

ritm ul unui turist urlat din două saxo-foane şi două t rom pete. Bateria răpăia asurzitor.

Un chelner care o cunoştea.pe Lucia le instala o m asă lîngă orchest ră.— Nu vrei să m ergem pînă la toaletă. Lucia, să te aranjezi puţ in ?

propuseMircea.— Bună idee, zise ea.Mircea o luă înainte spre a-i face loc prin m ulţ im e.Fata păt runse în salonaşul rezervat fem eilor iar ei se îndreptă spre o

cabină telefonică, instalată aproape de int rarea în bucătărie. Trase uşa după el. Răsfoi la repezeală anuarul telefonic, apoi formă un număr.

în t im p ce aştepta să i se răspundă vîrî inst inct iv m îna dreaptă în buzunar. Dădu peste fisa cu cap de m ort . O scoase şi o priv i.

— Alo ! rost i Mircea. Reţ ineţ i parola ! Moarte şi portocale...*

* *

Cam ioanele înaintau cu precauţ ie pe drum ul de ţară piet ros care şerpuia print re dealurile cu povîrnişuri abrupte.

Sub prelatele t rase, lăzile cu ţ igări de cont rabandă erau zdravăn amarate. Cînd cam ioanele t receau peste hîrtoape, lăzile scîrţ îiau legănîndu-se.

Şoferii conduceau cu m are atenţ ie. Deşi noaptea era adîncă, foloseau cu zgîrcenie farurile. Cele mai excesive măsuri de prudenţă nu erau de prisos.

Giani Alessi, şeful t ransportului, stătea în prim ul cam ion lingă şofer şi scruta bezna, pe care faza m ică a farurilor abia izbutea să o risipească pe cîţ iva metri.

Fuma calm . I se recom andase să fie cu ochii în pat ru. Carabinierii dădeau dovadă de la o vrem e de o vigilenţă sporită. Procurorul şef Vit torio Ruggeri, num it de curînd la Palerm o, se arăta a nu fi tocm ai îngăduitor cu Mafia. Nici presiunile polit ice pe care anum ite cercuri le făceau asupra sa nu-i schim baseră at itudinea.

Giani Alessi nu se prea sinchisea de int ransigenţa noului procuror general. Mai văzuse el oam eni de calibrul lui Ruggeri, care nu reuşiseră să facă mare ispravă.

Unii m uriseră vict im e ale unor providenţ iale crize de cord sau ale unor accidente tot at ît de providenţ iale ; alţ ii fuseseră t ransferaţ i din Sicila, m ai înainte ca să fi putut lua măsuri cont rarii intereselor Mafiei, majoritatea deveniseră t reptat concilianţ i, datorită unor intervenţ ii oculte, irezist ibile.

Giani Alessi efectuase num eroase t ransporturi, fără să înt îm pine neplăceri. Mai m ulte griji îi făceau oamenii lui Don Cirro, care în ult im a

pe Viale Margherita îl aştepta Aura, o fem eie cu corp de Venera. Giani n-ar m ai fi avut nici un rost . Aura...

Deodată în faţa cam ionului apărură nişte m ogîldeţe cenuşii.— Carabinierii! rost i şoferul.— Ce ? exclamă Giani t rezit din visuri.Cînd îi văzu barînd şoseaua, porunci scurt şoferului i— Dă-i drum ul ! La nevoie t reci peste ei ! Conducătorul autom obilului

apăsă pe accelerator. Maşina se repezi print re carabinierii care se 1 râseră la o parte spre a nu fi st riv iţ i. Se auziră somaţ ii. Apoi cîteva focuri de armă.

— înainte ! înainte ! st rigă Giani.Deodată, scăpă o înjurătură. în m ijlocul drum ului apăru un cam ion al

poliţ iei aşezat de-a curm ezişul. în st înga se ridica o st încă alburie. în dreapta se deschidea o văgăună. Şoferul frînă...

Giani îşi încleşta pum nii pînă la sînge.în noaptea aceea nu avea să m ai doarmă în braţele Aurei.

** *

Soarele se apropia de zenit , cînd Mircea se t rezi din som n. Dorm ise puţ in şi prost . Toată noaptea o pet recuse cut reierînd localurile îm preună cu Lucia. Zorile îi găsiseră înt r-o cam eră de hotel din cart ierul portului. Lucia se arătase ext rem de calină, de drăgăstoasă. îl asigurase că e ult im a ei pasiune. Despre student , nu mai suflase un cuvînt .

O conduse la Palazzo Mauro, apoi se înapoiase la Mi-ram ar, dornic să se cufunde înt r-un som n adine, reparator.

Coşm aruri oribile îi tulburaseră însă som nul. Şe deşteptase leoarcă de sudoare. în cam eră dom nea o zăpuşeală sufocantă.

îndată ce coborî din pat , deschise larg ferest rele, puse în funcţ ie cele două vent ilatoare din dorm itor, apoi se vîrî sub un duş rece.

Un ciocănit brutal în uşă îl făcu să-şi înt rerupă brusc ocupaţ ia.Ieşi de sub duş şi îşi aruncă pe um eri un halat de baie. Se înapoie în

dorm itor şi din sertarul nopt ierei scoase un pistol autom at . îi desfăcu piedica, apoi îl st recură în buzunarul halatului. De-cînd se afla la Palerm o, luase obiceiul să um ble înarm at . Era mai cum inte şi m ai sigur.

Bătăile în uşă fură reluate cu violenţă sporită. Se auzi vocea unchiuluiGino.— Vincenzo ! Vincenzo, băiatule ! Ce-i cu t ine ? Mircea respiră uşurat .

Descuie uşa apartam entului.Unchiul Gino dădea sem ne de mare agitaţ ie.— Ce e cu dum neata, unchiule ? Pofteşte înăuntru. Băt rînul nu aşteptă a

doua invitaţ ie. Int ră grăbit .— Vincenzo, m i-ai făcut -o!Pe Mircea îl t recu un fior. îşi am int i brusc de conversaţ ia telefonică din

ajun. Aflaseră ceva oam enii lui Don Serafino ?Rost i cu cel m ai nevinovat aer :— Ce-am făcut , unchiule Gino ?— De ce m -ai lăsat să aştept la uşă ? Am crezut că te-au lichidat agenţ ii

lui Don Cirro. îşi scoase şapca şi, după ce îşi şterse cu o bat istă albast ră fruntea îm brobonată de sudoare, se aşeză pe un fotoliu. în dim ineaţa asta num ai de em oţ ii am avut parte.

Mircea se ridică de jos şi îşi aruncă pe umeri un halat .— Ce s-a înt îm plat de eşt i at ît de mat inal ? Cît e ceasul?

— Âzi-noâpte, carabinierii au pus m îna pe cam ioanele cu ţ igări. La int rarea în Trapani. A cintat cineva.

— Nu se poate, zise Mircea.— Ba uite eă se poate, spuse unchiul Gino punîndu-şi

Mircea luă de pe masă un pachet de Pall Mall din care scoase o ţ igare. Şi-o aprinse cu gesturi sigure.

— Să nu se înt îm ple la fel şi Cu t ransportul de stupefiante, rost i el cu afectată îngrijorare.

— Nici o grijă, Vincenzo, zise unchiul Gino, ridicîn-du-se din fotoliu. Nici o grijă. Pînă la asfinţ itul soarelui, v inovaţ ii sau vinovatul, rost i el uit îndu-se fix la Mircea, îşi vor prim i pedeapsa... Va fi executat după indicaţ iile mele. Nu ca la voi în Am erica —pac şi gata.

Mircea înghiţ i în sec.Îşi sim ţ i deodată gura uscată. Se îndreptă spre dulăpiorul bar şi scoase o

st iclă cu Marsala şi două pahare.Unchiul Gino ridică m îna.

— Nu, m ulţum esc, Azi nu beau. Pînă diseară vreau sâ am capul lim pede. La revedere, Vincenzo.

Cu paşi greoi se îndreptă spre uşă...

** *

Avionul Jet DC8 al com paniei Alilalia avea plecarea de pe aeroportulLeonardo da Vinci din Rom a la ora 17.Pasagerii îşi ocupau locurile. Personalul navigant se instalase la posturi.

Peste cîteva m inute aeronava avea să-şi ia zborul.La orele 23 şi 15 m inute urm a să aterizeze pe aeroportul N'djili din

Leopoidville,Ult im ii Gălători urcaseră pasarela, int rînd în avion. însoţ itoarele de bord

se pregăteau să închidă uşa exterioară.în aceeaşi clipă îşi făcură apariţ ia dinspre clădirea aeroportului două

m aşini ale poliţ iei, urm ate de un m icrobuz, care se îndreptau cu m are viteză spre avion, sunînd din sirene.

Comandantul de echipaj se uită m irat la pilotul secund.— Ce dracu s-a m ai înt îm plat ? Autom obilele opriră brusc lîngă pasarelă.Pat ru carabinieri şi t rei bărbaţ i în civil săriră din maşini şi urcară în fugă

t reptele pasarelei.Peste cîteva m inute, coborîră, încadrînd un grup alcătuit din doi bărbaţ i în

haine albe şi din nouă fete t inere.Fetele făceau parte dint r-o t rupă de dansatoare, de curînd angajate,

pent ru un turneu în Africa Centrală.Sub această firmă se ascundea — pare-se — o reţea de t raficanţ i de

carne vie, care furnizau pensionare proaspete bordelurilor din Dakar, Lagos şi

Leopoidville.Arestările fuseseră efectuate în urm a unui derfUnţ sub parola m oarte şi

portocale prim it de poliţ ia din Palerm o.

*

Michelot to se uita îngrozit la şenilele t ractorului care venea spre ei. Era legat fedeleş şi îngropat în păm înt pînă la m ijloc.

Tractorul se apropia inexorabil. Metru cu m etru. Şenilele înaintau scurm înd păm întul uscat , am estecat cu sfărîmături de piat ră. Scrîşnetul lor m etalic făcea să i se încrînceneze pielea. Ochii îi ieşiră din orbite. Mhnile în- cercau zadarnic să se elibereze din încleştarea păm întului.

Michelot to se zbătea ca o pasăre prinsă în laţ . Broboane de sudoare fierbinţ i i se scurgeau pe frunte, pe obraz, pe gît . Se zvîrcolise cu at îta deznădejde, încît frînghia începuse să-i int re în carne.

Răcni. Un răcnet gutural de fiară încolţ ită care-şi sim te sfîrşitul. Avea senzaţ ia că t răieşte un vis urît . Poate că se va t rezi.

Tractorul se apropia necontenit .Zalele şenilelor aduceau cu nişte gheare care se deschideau gata să-l

apuce.Michelot to urlă iarăşi. Cuprins de nebunie îşi înfipse dinţ ii în buza de jos.Sîngele ţ îşni începînd să se prelingă pe bărbie. Gîfîind, aruncă o ult imă

priv ire în jur, căut înd zadarnic salvarea.Şenilele se apropiau.Un m etru... Şi încă un m et ru.Tractorul se mărea, luînd proporţ ii gigant ice.Michelot to încercă o ult imă sforţare. Frînghia însă nu cedă. Apoi nu mai

făcu nici o m işcare.Şenila din dreapta îl lovi în plin peste faţă. ll îm pinse pe spate frîngîndu-i

şira spinării, apoi îl st rivi, am estecîn-du-i carnea, oasele şi sîngele cu ţărîna şi cu bucăţ ile de piat ră...

Sent inţa Onoratei Fam ilii fusese executată.*

* *

In patul său Em pire, îm podobit cu grifoni şi vulturi de bronz, Don. Serafino t răgea să m oară. Pielea galbenă ca pergam entul se lipise de oase. Din obrajii palizi se scurseseră parcă şi ult im ele picături de sînge. Pleoapele st răvezii îi acopereau ochii adînciţ i în orbite. Aşa cum zăcea cu m hnile înt inse de-a lungul corpului descărnat aducea cu. un cadavru.

Doctorul Mangano stătea la căpăt îiul m uribundului, îl privea cu m ilă şi în acelaşi t im p cu oarecare curiozitate. Murea cel m ai de vază client al său.

Abia îi luase pulsul. Sfîrşitul lui Don Serafino era inevitabil. Agonia va m ai dura poate cîteva ore. Zorile însă nu-l vor mai prinde în viaţă.

La picioarele patului stătea Lucia cu m îinile în poală. Veghea nem işcată ca o statuie. Ochii îi erau lipsiţ i de expresie.

„ Ce gînduri or fi t recînd prin capul acestei fete ?" se înt reba doctorulMangano.O călugăriţă îngenuncheată în faţa unui t ript ic florent in lum inat de o

candelă aprinsă se ruga, prei' irînd print re degete un şirag de mătănii.Doctorul Mangano, Lucia şi călugăriţa aşteptau sfîrşitul lui Don Serafino.

Acelaşi deznodăm înt îl aşteptau şi căpeteniile m afiote, care vegheau în biblioteca alăturată. Se aflau acolo, oarecum în ordinea im portanţei, şi Don

Calo Cast iglione, gras, t randafiriu, măreţ în fotoliul său ca un îm părat rom an pe tron, şi Joe Marcucci, încruntat , bănuitor, nervos, şi Mircea — alias

ironic. Mai erau de faţă încă cinci indivizi, unii vîrstnici, alţ ii mai t ineri, dar toţ i egal de gravi şi de tăcuţ i.

Fum gros de ţ igară plutea în st raturi alburii în încăperea lum inată doar de lam pa cu abajur de pe birou, şi de cele două aplice din dreapta şi din st înga căm inului de m arm ură.

Pe o măsuţă erau aliniate cîteva st icle cu vin şi cu whisky.Jeţul lui Don Serafino era gol.Toţ i şt iau că jeţul acesta avea să fie ocupat în curînd de altcineva. At ît de

m are era însă autoritatea lui Don Serafino, încît , nici acum în preajm a m orţ ii lui, nu îndrăzneau să-i desem neze succesorul. In sînul O n o r a t e i F a m i l i i căpeteniile se alegeau după legi im uabile,, pe care nim eni nu se gîndea să le conteste. Cu Don Serafino să fie invest it cu autoritatea supremă. Energia se proceda însă alt fel. El însuşi îşi desem nase urm aşul prin-t r-un testam ent care avea să fie deschis numai ia pat ruzeci şi opt de ore după ce va t rece în lum ea drepţ ilor. Pînă atunci un t rium virat alcătuit din Don Calo, Joe Marcucci .şi unchiul Gino avea să gireze conducerea înt regii organizaţ ii. În cercul int im ilor lui Don Serafino se spunea că şi Vincenzo Genovese avea sorţ i, m odest ia şi totodată discreţ ia lui plăcuseră lui Don Serafino. Ceva m ai m ult , Vincenzo fusese singurul în stare s-o îm blînzească pe Lucia.

Uşa se deschise şi Salvatore Schira, secretarul lui Don Serafino, apăru cu o m apă de corespondenţă şi cu un teanc de jurnale, pe care le aşeză pe birou.

— Ce mai spune presa ? îl înt rebă Don Calo, m îngîindu-şi bărbia. Secretarul se uită încurcat la Mirceâ :

— Ziarele din Rom a reproduc o fotografie a lui Don Vincenzo. Mireea se ridică brusc de pe scaun :

— Cé fotografie ?Drept răspuns, Salvatore îi prezentă un jurnal, care inserase pe prim a

pagină un instantaneu luat în holul hotelului Miram ar. Mircea era fotografiat din profil. Orbit de st rălucirea fias/i-urilor se st rîm ba tocm ai, oferind o fizionom ie care se asemăna destul de aproxim at iv cu fizionom ia lui. O ident ificare după acest instantaneu ar fi fost anevoioasă, dar nu im posibilă. Textul de sub fotografie era laconic : „ Gangsterul Vincenzo Genovese a debarcat la Palerm o. Interpolul îl urmăreşte pent ru o serie de crim e săvîrşite în Statele Unite".

Jurnalul la care Mircea se uita consternat t recu apoi din m înă în m înă. Pe toţ i cei de faţă îi fulgerară acelaşi £înd. înscăunarea lui în fruntea organizaţ iei era com prom isă. O căpetenie a Mafiei t rebuie să fie o personalitate deasupra oricăror suspiciuni, cu o autoritate necontestată şi care să poată apare cu fruntea sus alături de corifeii polit ici ai Siciliei.

Şi candidatura lui Joe Marucci părea com prom isă. Arestarea celor doi proxeneţ i pe aeroportul din Rom a risca să-l at ragă înt r-o afacere m urdară cu regretabil răsunet .

Don Calo şi unchiul Gino păreau să răm înă marii favoriţ i, datorită nu num ai em inentelor servicii ad use orga- nizaţ iei, cît m ai ales prin discreţ ia cu care şt iuseră să-şi cam ufleze pînă atunci act ivitatea.

Se şt ia că Joe nu va ceda fără luptă. însetat de putere nu va şovăi să declanşeze cele mai sîngeroase frăm întări în sînul Mafiei, spre a-şi im pune autoritatea. Dar nici Don Calo nu se va lăsa m ai prejos. Unchiul Gino .era socot it cel mai puţ in prim ejdios în această privinţă.

Secretarul scoase din m apă textul unei telegram é cifrate, pe care o prezentă — după o scurtă ezitare — lui Don Calo.

şi începu să descifreze telegram a.— Transportul cu stupefiante' soseşte m îine noapte, spuse el. Oam enii

dum itale, Joe, sînt gata să int re în dispozit iv ?Joe m ormăi fără entuziasm :— Sînt gata.Don Calo îl priv i lung.— În ult im ul t im p ai înt îm pinat cîteva eşecuri. Ca să nu se m ai repete,

cred că ţ i-ai luat măsurile de rigoare...— Îm i cunosc at ribuţ iile, zise Joe, înţepat .— Nu mă îndoiesc, replică, fără să se tulbure, Don Calo. Te previn însă că

t ransportul acesta de stupefiante este de o sută de ori mai valoros decît ţ igările de cont rabandă de acum două zile. Şi la Trapani şi la Rom a am înregist rat insuccese care pot avea urmări grave. .

— în m ijlocul nost ru se află t rădători, care îşi vor prim i însă neîntârziat pedeapsa, zise Joe. Eşecurile de la Trapani şi de la Rom a sînt datorate unor denunţuri anonim e... Oam enii m ei de la poliţ ie m i-au suflat ceva la ureche...

Joe începu să-şi frece nervos m îinile.— însă pe nemernic am să-l descopăr foarte curînd, adăugă el, aruncînd

o privire am eninţătoare în jur.— îm i îngădui să asist şi eu la debarcarea stupefiantelor ? înt rebă placid

unchiul Gino.— Vrei să mă cont rolezi ? zise bătăios Joe,— De ce nu ? interveni Don Calo. Organizaţ ia are drept de cont rol şi de

cenzură asupra tuturor m em brilor ei, fără excepţ ie.— Vreau să te secondez, Joe, spuse unchiul Gino cu m odest ie. Cred că

mă autsrizezi, Vincenzo, să asist la această operaţ ie ? se adresă el luiMircea.— Orice sprijin e bine venit , zise Mircea neut ru.Şt ia că în afacerea asta îi revenea un rol foarte im portant . Teoret ic, el era

stăpînul înt regului t ransport .Don Calo se întoarse spre un bărbat chel şi gras, care se servea cu un

pahar de M a r sala.— După debarcare, opiul va fi t ransportat pe căile norm ale la fabrica

dum itale, Don Girolam o. Te-aş ruga să grăbeşt i operaţ ia de prelucrare a opiului. Avem nevoie urgent de heroină pent ru Statele Unite. Portocalele de ceară sînt gata ?

— Patru m ii aşteaptă să fie injectate cu heroină. Alte t rei m ii vor fi gata în cîteva zile, zise chelul.

— Foarte bine, spuse Don Calo.îşi îndreptă privirile spre un băt rînel cu aer de pensionar inofensiv, care

dorm ita înt r-un fotoliu.— Don Muie ! îl st rigă Don Calo. Băt rînelul deschise ochii.— He ! Ce e ?Don Muie era unul dint re cei mai mari proprietari de livezi de portocale

din nord-vestul Siciliei.— Poţ i să-m i pregăteşt i t rei vagoane de portocale pent ru Marsilia ?

înt rebăDon Calo.— Şi pat ru, zise Don Muie.— Oam enii dum itale să fie mai atenţ i cînd vor băga portocalele de ceară

în lădiţele cu portocale veritabile...Băt rînelul închise iarăşi ochii.

— A fost un agent nou, spuse Don Calo. Dar de atunci s-a dat pe brazdă.

— Debarcarea o faceţ i tot la Castellamare ? înt rebă Don Muie. ;— Tot . înt re Scapello şi Punta della Craperia Grande, zise unchiul Gino.Vii şi dum neata cu noi, Don Mule ?— Expediţ iile astea nu m ai sînt pot rivite cu vîrstă m ea, spuse băt rînelul.

Asta e t reabă pent ru t ineri. Don Vincenzo m erge ?— Merge, cum să nu m eargă, zîm bi unchiul Gino," uit îndu-se patern laMircea. Opiul este al lui.în acelaşi m om ent se deschise uşa dorm itorului. Doctorul Mangano apăru

în prag.— Don Serafino a m urit , spuse el sim plu.Din dorm itor se auzeau hohotele de plîns ale Luciei. Moartea lui DonSerafino o t rezise la realitate...

** *

Nori grei se fugăreau pe cerul de păcură. Marea se agita ca o băt rînă arţăgoasă. Valurile se um flau asem enea unor dealuri m işcătoare, pornind la asaltul ţărm ului. Apele spum oase se zdrobeau de st înci. Peste înt inderile necuprinse ale mării, se aşternuse o im ensă cuvertură de spumă albă- verzuie. Vîntul năpraznic pulveriza crestele valurilor, ridicînd în văzduh perdele îm plet ite parcă din st ropi m inusculi de apă, care îm piedicau vederea.

Nava Calypso, sub pavilion sirian, se oprise în largul golfului Castellam are şi aştepta bărcile pescăreşt i cu m otor, care aveau să execute t ransbordarea încărcăturii de stupefiante. Spre a se m enţ ine pe loc, în ciuda vijeliei care sufla spre ţărm , com andantul îşi plasase ast fel nava, încît să prim ească vîntul din prova şi din t ravers. Această poziţ ie dezavantaja bărcile care s-ar fi alipit flancurilor lui Calypso, căci răm îneau expuse în permanenţă suflului puternic al vijeliei.

Aproape de m iezul nopţ ii bărcile pescăreşt i sosiră la locul de înt îlnire. în pofida condiţ iilor grele pe care le crea marea agitată, t ransbordarea începu să fie executată fără înt îrziere. Personalul navigant al bărcilor dădea dovadă de o advărată măiest rie. Se lucra cu m ultă t ragere de inimă, pent ru că plata era excepţ ională. Joe Marcucci, care dirija personal operaţ ia, se pricepea să- şi st im uleze subalternii. Pierderile în oameni şi materiale erau inevitabile. Trei lăzi cu opiu se sparseră în t im pul coborîrii de pe vapor. Vijelia le plesni de babordul navei, făcîn-du-le ţăndări. Alte două lăzi scăpară în m are în t im p ce erau încărcate în bărci. Un om luat de un val fu st rivit înt re am barcaţ iunea sa şi pereţ ii de fier ai vaporului.

Aproape de ora t rei debarcarea luă sfîrşit .Joe Marcucci supraveghease operaţ ia de pe ţărm . Urmărise îndeaproape

t ransportul lăzilor din bărci pe plajă şi de acolo în cam ioanele care aşteptau sus pe marginea falezei. încheierea cu succes a acestei acţ iuni avea să at îrne greu în balanţa alegerii sale în fruntea organizaţ iei. Fără să ţ ină seam a de prim ejdii, dirija personal t ransportul lăzilor. Era văzut cînd jos pe plajă, cînd sus pe faleză, cînd um blînd fără teamă pe cărările prim ejdioase care se st recurau print re hăurile falezei.

Unchiul Gino îl urm a ca o um bră. Joe fierbea ca un vulcan gata să erupă. Sus pe faleză, aştepta Don Calo. Adăpost it înt r-un fort ruinat , răm as de pe

Lucky Balest rere, om ul său de încredere, stătea pe faleză şi îi com unica prin radio m ersul acţ iunii.

În jurul orei t rei se deschiseră băierile cerului şi din înălţ im i porni să se reverse potopul. Descărcaturile elect rice se succedau fără înt rerupere, făcînd să vuiască văzduhul.

Ult im ele lăzi erau încărcate în cam ioane. Joe şi unchiul Gino stăteau pe m arginea falezei. La lum ina fulgerelor puteau să vadă şi plaja înţesată de oam eni, şi marea care se frăm înta print re st înci, şi cam ioanele, şi ruinele fortului, care se profilau pe cerul incendiat .

Joe se uită la ceasul său brăţară.— înt r-un sfert de oră plecăm la Palerm o, spuse el lui Ricco Chifalo, unul

dint re adjuncţ ii săi.Unchiul Gino rîse sat isfăcut :— Am făcut t reabă bună, adăugă el.

—Avănd în vedere dificultăţ ile înt îm pinate, va't rebui să-i cerem luiVincenzo să reducă preţul opiului., zise Joe.— De bună seamă, replică unchiul Gino. De bună seamă, Vincenzo e om

de înţeles.Acalm ia care perm isese acest schim b de păreri se încheie cu o cascadă

de descărcări elect rice, care făceau să se cut rem ure văzduhul.în răst im pul dint re două bubuituri, se auzi glasul excitat al lui Ricco.— Unde e Don Joe ? Acum cîteva clipe a fost lîngă m ine !— Să nu fi făcut un pas greşit şi să fi căzut de pe faleză, exclamă alarm at

unchiul Gino.Ricco o luă la fugă pe cărare în jos. . Unchiul Gino se îndreptă spre fort .

Um bla cu precauţ ie pe cărarea care şerpuia pe m arginea dinţată a falezei. Nu voia să îm părtăşească soarta lui Joe, care căzuse desigur în m are de la peste t reizeci de m etri înălţ im e.

La picioarele fortului îl zări pe Mircea însoţ it de Sal-vatore Schira.Neobservat de aceşt ia, int ră în fort . St răbătu o sală în care bălăriile

creşteau pînă la genunchi şi urcă o scară cu t repte pe jumătate m încate de intem perii, care duceau înt r-un turn dărîm at în parte. Acolo, înt r-un' fel de încăpere, care servise pe vrem uri drept post de observaţ ie, stătea Don Calo şi se uita afară print r-o largă spărtură în zid.

La apariţ ia unchiului Gino, se întoarse spre acesta.— Ei ? Cum au m ers t reburile ?— Perfect ! zise unchiul Gino. Perfect ! Se pare num ai ca Joe a căzut de

pe faleză...Don Calo îşi ţuguie cu afectată supărare buzele grase— Ţţ ţ , ţ ţ ţ , ţ ţ ţ , ce nenorocire! Unchiul Gino se apropie de el:

— Va să zică putem pleca ? zise Don Calo.— Putem pleca, sigur că putem pleca, rînji unchiul Gino.Deodată îşi înfipse m îinile în gîtul gras al lui Don Calo şi începu să st rîngă.

Degetele lui de oţel se încleştară ca o m enghină în carnea roză şi m oale care înconjura ca o coleretă grum azul lui Don Calo. Ochii lui Don. Calo ieşiră din orbite. Cu m îinile-i scurte şi groase, bătu spasm odic aerul. Apoi căzu în genunchi. Unchiul Gino îl îm pinse spre deschizătură. în aceeaşi clipă, unchiul Gino sim ţ i o izbitură cum plită în ţeastă. Ochii i se îm păien- jeniră. Dădu inst inct iv drum ul lui Don Calo. Apoi în jurul lui se făcu întuneric...

Cînd îşi reveni, era înt ins pe jos şi legat fedeleş...Auzea confuz un glas care vorbea cu însufleţ ire. Tîm -plele îi zvîcneau.

Apoi glasul se lim pezi, devenind inteligibil. Recunoscu vocea lui Balest rere, om ul lui Don Calo.

— L-am văzut cu ochii m ei cînd 1-a îm brîncit pe Joe, aruncîndu-l de pe faleză. Apoi l-am urmărit . Voiam să văd ce are de gînd să facă. Cînd am băgat de seamă că t rece pe lîngă Don Vicenzo şi pe lîngă Salvatore, ferin-du- se să le at ragă atenţ ia, am înţeles că pune ceva la cale. Nu m i-am închipuit totuşi că avea de gînd să vă ucidă, Don Calo.

Don Calo îşi recîşt igase calm ul.Cu degetele lui albe şi grase îşi masa uşor grum azul.— De m ult îl supravegheam şi eu, spuse el, uit îndu-se cu dispreţ la

unchiul Gino. El a pus la cale fotografierea lui Vincenzo, ca să-l com prom ită. A vrut să mă ucidă şi pe m ine, ca să scape de orice concurenţă şi să ocupe ast fel fără opoziţ ie scaunul rămas liber prin m oartea lui Don Serafino. Mă înt reb dacă nu tot el i-a făcut de pet recanie şi lui Don Serafino, ot răvindu-l. Am să ordon autopsia cadavrului. Poate că şi denunţurile din ult im a vrem e sînt opera lui. Am să aflu...

Se întoarse spre Lucky Balest rere.— Fă-ţ i datoria, Lucky !Vocea lui Don Calo era rece, necruţătoare. Lucky scoase din buzunarul

hainei un brici.Unchiul Gino gem u. Şt ia ce-l aşteaptă. Se uită la cercul de oameni care-l

înconjurau. Văzu numai figuri întunecate, duşmănoase. Erau acolo şiVincenzo, şi Salvatore, şi Rocco, şi Antonio, şi m ulţ i alţ ii...Vincenzo părea cel mai em oţ ionat .Lucky se plecă asupra unchiului Gino. Desfăcu briciul.— Nu ! ... Nu ! ... se zbătu unchiul Gino. Blestem aţ ilor ! ...Apoi urlă gutural, făcînd să răsune încăperea. Cu două m işcări iuţ i, Lucky

îi crestase ochii. Sîngele ţ îşni în toate părţ ile. îi reteză apoi urechile.— Şi acum lim ba, porunci Don Calo. Cine e orb, surd şi tace t răieşte o m ie

de ani în pace, rost i el ironic.Mircea se întoarse cu spatele. Nu era în stare să m ai asiste la scena

at roce care urmă. Nu văzu cum oam enii lui Don Calo deschiseră cu forţa gura încleştată a unchiului Gino, nici cum îi scoaseră lim ba din gură şi nici cum i-o secţ ionară de la rădăcină...

Unchiul Gino leşinase.— Dezlegaţ i-l şi lăsaţ i-l aici, porunci Don Calo. Dacă scapă cu viaţă după

sîngerarea asta, să fie de pildă tuturora acelora care ar fi ispit iţ i să-i urm eze pilda.

De afară se auziră deodată îm puşcături, st rigăte, înjurături. Un om int ră în fugă.

asupra celor din încăpere.— Iar am fost t rădaţ i. Mîine însă aflu eu cine e t rădătorul. Porni grăbit

spre scară.— Cunosc un drum pe unde putem ieşi din încercuire, zise Lucky. în dosul

ruinelor se deschide un tunel săpat în st încă, pe vreo două sute de met ri. L-am st răbătut adeseori.

Don Calo şi oam enii săi coborîră grăbiţ i scările.Mircea răm ase intenţ ionat în urmă. Sosise m om entul să-şi scoată m asca

şi să se predea carabinierilor. Făcuse destule servicii poliţ iei. Denunţul acesta din urmă scosese din circuit o m are cant itate de stupefiante dest inate să intoxice m ii de oam eni.

Rămase singur cu unchiul Gino, care zăcea înt r-o băltoacă de sînge în m ijlocul încăperii. Uitaseră să-i taie legăturile.

Mircea scoase din buzunar un briceag şi tăie frînghia în m ai m ulte locuri. Apoi ieşi, fără să se m ai uite în urmă.

Cînd ajunse jos. Don Calo şi însoţ itorii săi dispăruseră.După un zid dărîm at în parte, se iviră doi carabinieri. Mircea ridică

braţele.— Om bun, rost i el, ieşind în înt îm pinarea carabinierilor, om bun..,— Parola, st rigă prim ul carabinier.— Moarte şi portocale ! răspunse Mircea.

** *

Lum ina fluorescentă albast ră-verzuie inunda cam era de gardă vopsită în alb. aruncînd o tentă liv idă pe obrazul măsliniu al doctorului Marco Solm i. Aplecat asupra biroului cu linii suple, m oderne, doctorul com pleta fişa m e- dicală a unui pacient , care prezenta un foarte interesant caz de divert iculită cronică a sigm oidului. Bolnavul fusese supus unei apendictom ii, însă durerile nu încetaseră.

Doctorul Solm i reflecta asupra unui t ratament îndrăzneţ care ar fi st îrnil poate protestele m edicilor conservatori. Rezultatele la care se aştepta îl îndrituiau să accepte riscurile.

Se ridică de la birou, st răbătu încăperea şi se opri în faţa ferest rei deschise. Aspiră cu nesaţ parfum ul unei magnolii, care îm bălsăm a cu m iresm ele sale m icul parc din faţa spitalului.

Zgom otele oraşului, peste care plutea o zăpuşeală fierbinte, apăsătoare, se auzeau înăbuşite, ca prin vată.

Abia în acest m om ent de relaxare doctorul Solm i îşi dădu seama că este foarte obosit . Avusese o zi grea. Operase şase pacienţ i, print re care un t înăr de vreo douăzeci de ani cu plăm înii ciuruiţ i de o rafală de m it ralieră, Carabinierii care-l aduseseră la spital lăsaseră să se înţeleagă că Mafia n-ar fi fost st răină de această ispravă.

Intervenţ ia chirurgicală durase t rei ore şi un sfert , în m ai m ulte rînduri doctorul Solm i deznădăjduise să-l m ai poată salva. Folosise toate m ijloacele pe care şt iinţa m odernă le oferă chirurgiei. în cele din urmă t înărul scăpase cu viaţă. Fusese un succes remarcabil.

Doctorul Solm i scoase din buzunarul pantalonilor o tabacheră cu m onogramă. Alese o ţ igară, o aprinse, apoi aruncă chibritul pe geam , făcîndu4 să descrie prin întuneric un arc lum inos. Inhala fum ul arom at , încercînd o senzaţ ie de plăcută dest indere.

PrezenŃa m ut ilatului şi a tânărului cu plăm înii ciuruiŃide gloanŃe crea în spital o atm osferă de tensiune pe care

individ cu lim ba şi urechile tăiate. Globurile oculare erau crestate cu briciul. Om ul pierduse m ult sînge. Fusese o adevărată m inune că nu m urise pe drum .

Doctorul Solm i îl operase, salvîndu-i şi lui viaţa. Intervenţ ia chirurgicală în sine nu fusese grea. înspăim în-tătoare era însă at rocitatea cu care duşm anii săi îl m ut ilaseră, cufundîndu-l pe veci în beznă şi în tăcere.

Om ul ocupa o rezervă şi se afla sub paza unui agent al poliţ iei. Se zvonea că ar fi fost un personaj de seamă în lum ea Mafiei şi că fusese m ut ilat de propria sa bandă, deoarece s-ar fi făcut vinovat de t rădare. Poliţ ia şi par- chetul păst rau o tăcere totală.

o resim ţeau în egală măsură at ît personalul m edical, cît şi majoritatea bolnavilor.

Doctorul Solm i oftă adînc.Cît de linişt ită era noaptea ! Văzduhul scăpărător de stele evoca o im ensă

aripă de cat ifea neagră îm podobită cu diamante, lăsată asupra oraşului adorm it . Nu părea de crezut Că în această am bianţă plină de poezie, se pet receau asem enea at rocităţ i...

Fum ul ţ igării se ridica drept în aerul îm bălsămat . Doctorul Solm i se rezemă cu coatele de glaful ferest rei.

Deodată se auzi un răcnet . Un răcnet animalic.Doctorul Solm i t resări. Aruncă inst inct iv ţ igara, fă-cînd-o să cadă în iarba

parcului,Răcnetul se auzi iarăşi, înfiorător, deznădăjduit .Pe coridor t ropot iră paşi. Uşa se deschise brusc. O infirm ieră t înără, cu

ochi rotunjiţ i de groază, int ră în cam eră. Boneta albă, scrobită se lăsase grotesc pe o parte.

— Pacientul din rezerva pat ru ! gîfîi ea.— Mut ilatul ! rost i autom at doctorul.— I-am făcut injecţ ia... Calm antul prescris.Fără- să-i răspundă, doctorul Sol m i ieşi în fugă pe coridor.-Răcnetele sporeau pe măsură ce se apropia de rezervă.Bolnavii t reziţ i brusc din som n apăruseră pe sălile înalte, înt rebîndu-se

speriaţ i ce se înt îm plă.Uşa rezervei pat ru era deschisă. Poliţ istul de gardă int rase înăunt ru şi se

agita neput incios în jurul patului. Pacientul cu capul înfăşurat în bandaje urla, zvîrcolin-du-se ca un epilept ic în plină criză. Copcile care închideau rana lăsată de lim ba secţ ionată se desfăcuseră şi print re buzele vinete începuse să i se scurgă şiroaie de sînge care-i m înjeau bandajele, gîtul, pieptul.

Răcnetele guturale nu mai conteneau. în faţa rezervei numărul pat ru se buluceau tot m ai m ulţ i bolnavi. Alte două infirm iere îşi făcuseră alarmate apariţ ia.

Doctorul Solm i închise uşa rezervei.Sosi şi un medic cu ochelari, care făcea de gardă la alt pavilion. DoctorulSolm i îi îngădui să int re în rezervă. înt r-un t îrziu urletele încetară.Bolnavii adunaţ i pe sală m ai auziră cîteva gem ete, apoi liniştea se lăsă

brusc, ca un linţoliu.Doctorul Solm i ieşi pe coridor urm at de m edicul cu ochelari.— Vă rog să vă înapoiaţ i în saloanele dum neavoast ră, se adresă el

bolnavilor m înîndu-i de la spate.

— Om ul acesta a fost asasinat , spuse el. Fiola cu calm antul prescris de m ine a fost schim bată. De cine ? Răm îne de văzut .

— Şi sora de serviciu ? înt rebă doctorul cu ochelari.— Nu şi-a dat seam a că fiola a fost înlocuită. A adm inist rat injecţ ia fără să

bănuiască ceva. în locul ei aş fi procedat la fel. Cui i-ar fi t recut prin m inte...în sfîrşit . Să vedem cum vom ieşi din buclucul ăsta ! ...

** *

Chrysler-ul Im perial argint iu cu număr înregist rat în U.S.A., statul New York, cot i pe via Dante şi se avîntă cu m are viteză spre periferia oraşului. Trecu pe lingă Sta-zione Lolli, st răbătu cart ierul Perpignano şi după ce ieşi la şosea deschisă porni să înghită spaţ iile, ca un avion care se pregăteşte să decoleze. Iluzia era întărită şi de suspensia perfectă, care lăsa pasagerilor im presia că plutesc pe perne de aer.

Chrysler-ul nu-şi m icşoră viteza nici după ce se angaja pe serpent inele însorite de la Bellocam po. Pe măsură ce maşina urca pantele repezi, peisajul arid, m untos prindea a se lărgi cuprinzînd spaţ ii tot mai vaste, desfăşurînd ca pe un ecran panoram ic exuberanta Con ca d'Oro, cu oraşul şi golful

Palerm o.Autom obilul părăsi şoseaua principală şi cot i la dreapta pe un drum

îngust , bine înt reţ inut , st răjuit de un indicator pe care scria „ Trecere interzisă. Proprietate part iculară" . Cauciucurile late făceau să scrîşnească piet rişul mărunt . După cîteva m inute de mers, apăru în faţa m aşinii o vilă albă, cu terase suspendate şi linii suple, de un m odernism îndrăzneţ ce am intea influenţa lui Corbussier. O grădină luxuriantă, perfect înt reţ inută, înconjura clădirea.

Chrysler-ul opri în dreptul unei scări late de m arm ură, dom inată de un port ic înfăşurat în iederă. Un servitor vîrstnic, ce purta cu dem nitate o vestă neagră cu dungi galbene, coborî în grabă scările şi deschise port iera lim u- zinei, ăplecîndu-se cerem onios.

Coborîră doi bărbaţ i în haine închise la culoare şi de o croială im pecabilă.— Don Calo vă aşteaptă, rost i protocolar servitorul, poft indu-i cu un gest

să-l urm eze. În calea lor se deschiseră autom at canaturile de st iclă ale unei uşi prevăzută cu celulă fotoeléct rica. Păt runseră înt r-un hol vast , în care dom nea o răcoare plăcută, în cont rast cu zăpuşeala de afară. După ce ochii vizitatorilor se deprinseră cu sem iobscuritatea încăperii, desluşiră un interior de o eleganţă sobră, în care culorile dom inante erau albul şi negrul. Pe pardoseala de marm ură neagră, erau înt insecovoare albe, ca şi fotoliile adînci îm brăcate în sat in.

St răbătură apoi un salon îm podobit cu cîteva pînze de Modigliani, Duffy şi Chirico şi int rară înt r-o biblicH-tecă som ptuoasă cu rafturi încărcate de cărţ i legate în piele de Cordova. Un perete de st iclă privea spre Conca d'Oro.

Dinapoia unui birou de abanos îşi ridică anevoie corpul elefant in Don Calo Cast iglione. Ochii lui v ioi, scufundaţ i parcă în osînză, măsurară din cap pînă la picioare pe cei doi v izitatori. Fu salutat cu form ula stereot ipă.

— Hallo ! Don Calo !Am fit rionul îşi lărgi gura înt r-un zîm bet de o amabilitate onctuoasă.— Bine aţ i venit în Sicilia, îi înt îm pină el, prefă-cîndu-se că nu le-a

observat răceala.înt inse m îna sa grasă cu degete m oi prim ului vizitator.— Ce mai faci, Jack ? Cîţ i ani sînt de cînd nu ne-am m ai văzut ?

— Luna viitoare se îm plinesc doi ani.— N-am să uit niciodată prim irea pe care m i-aţ i fă-cut -o la Miam i, ziseDon Calo.— Nu s-ar zice, replică print re dinţ i însoţ itorul lui Jack.— Veşnic spiritual, Sam y ! zise cu afectată prietenie Don Calo, înt inzîndu-

i şi lui m îna.Cînd îi sim ţ i în palmă degetele um ede şi vîscoase ca pielea de rept ilă,

încercă o senzaţ ie de repulsie. Zîm bi şi Sam y :

— Totdeauna m i-a plăcut să spun lucrurilor pe num e, d-aia am şi venit aici.

Pe chipul îndeobşte fără expresie a lui Sam y Barra-cuda se aşternuse un surîs de un cinism at it de crud, încît Don Calo sim ţ i un fior prin şira spinării. Părul şi sprîn-cenele lui Barracuda erau de un blond spălăcit care se confunda cu albeaţa cadaverică a feţei.

— Luaţ i loc, îi poft i Don Calo.Vizitatorii se cufundară în cele două fotolii care încadrau biroul. Se aşeză

şi Don Calo.— Ce preferaţ i, un scotch whisky sau un pahar de vin sicilian ?— Indiferent , zise Sam y tărăgănat şi m onocord..— Vin, fireşte, spuse Jack.— Marsala 1915 şi... whisky, porunci Don Calo servitorului care dispăru.— Don Calo, nu e în firea mea să fac int roduceri, aşa că am să int ru direct

în subiect , spuse Jack, deîndată ce rămaseră singuri.— Te rog, spuse Don Calo.— Marele Boss a rămas neplăcut im presionat de arestarea lui Vincenzo

Genovese. A regretat m ult că n-aţ i răspuns cu aceeaşi m onedă la ospitalitatea pe care noi am oferit -o oam enilor dum neavoast ră. Mă refer, Don Calo, și la cei care-şi căutau refugiul în Statele Unite, cînd poliţ ia italiană începea să devină supărătoare. Vincenzo spera să găsească aici un adăpost ...

Int rarea „ servitorului cu băuturile com andate îl făcu să se înt rerupă.— Poţ i să pleci, Piet ro, ne servim singuri, zise Don Calo.Servitorul înclină tăcut din cap şi părăsi încăperea. Am fit rionul um plu

paharele.Jack aspiră arom a vinului vechi, apoi îl sorbi pe îndelete.Sam y dădu peste cap whisky-ul. Cînd Don Calo voi să-i um ple din nou

paharul, ridică m îna.— Cînd discut afaceri serioase, îm i place să am capul lim pede, rost i Sam y

sec.— Nu pot să-m i explic uşurinţa cu care a fost arestat , reluă Jack.— Ar fi o explicaţ ie, interveni Sam y. Poate a fost vîndut . Poliţ ia federală a

pus pe capul lui un prem iu de 25 000 de dolari.Don Calo, care îşi sorbea tact icos vinul, puse brusc paharul pe birou.— Sam y Barracuda, te poftesc să nu uiţ i cu cine stai de vorbă.Se congest ionase la faţă. O vină începu să-i zvîcnească vizibil la t îm pla

dreaptă.Jack ridică m îinile în aer, înclinînd uşor capul :— Nu vreau să ne înţelegeţ i greşit , Don Calo. Persoana dum neavoast ră

este deasupra oricăror bănuieli, interveni el îm păciuitor. Prem iul putea să ispitească pe unul din oam enii dum neavoast ră.

Don Calo replică aspru :

nu s-ar fi m înjit pent ru 25 000 de dolari.-— Nici Don Gino ? vorbi suav Sam y. —- Don Gino ar putea fi bănuit . N-a

fost „ înlăturat " din ordinul dum neavoast ră. Don Calo ? zise Jack.— Nu ! Gino n-a fost executat pent ru t rădare. Ţinea Să pună m îna pe

putere. Prin orice m ijloace. L-a ucis pe Joe, a încercat să mă ucidă şi pe m ine.

— Aţ i uitat că a încercat să-l com prom ită şi pe Vincenzo, făcînd să fie fotografiat sub noua lui înfăţ işare, în holul hotelului Miram ar ?

— Gino a văzut în Vincenzo un eventual concurent la şefia organizaţ iei noast re. De acord. Insă m odul în care a fost arestat Vincenzo îl absolvă pe Gino de orice vină în această privinţă.

Don Calo îşi încleşta m îinile de braţele jeţului său,— De ce n-am presupune că oam enii dum neavoast ră l-au vîndut ?— Fiindcă în afară de doctorul care i-a făcut operaţ ia estet ică şi fostul lui

şofer — pe care l-a lichidat de alt fel în t ren — nim eni nu-i cunoştea noul său chip. Nici Jack Bolence, cel mai bun prieten al lui, spuse Sam y arăt înd cu un gest pe însoţ itorul său.

Jack zîm bi prietenos, ridicînd iarăşi m îinile. Ochii i se îngustară căpăt înd o expresie rîzătoare.

— Să facem pace, Don Calo. Im putările n-au nici un rost . Principalul e să-l scoatem din m îinile poliţ iei.

Don Calo rost i de data aceasta mai îm bunat :— Credeţ i că v-am aşteptat pe dum neavoast ră ca să-i organizez

evadarea? în cîteva zile va fi liber. Restul, însă, vă priveşte. Eu nu-i m ai pot

garanta securitatea în Sicilia.— De acord. Puteţ i preciza data ? înt rebă Jack.— Nu. Vă voi anunţa cu o zi înainte.Jack se ridică din fotoliu, urm at de Sam y.— Perfect . Ne puteţ i găsi oricînd la hotelul Miramar. Aşteptăm sem nalul

dum neavoast ră.Se ridică şi Don Calo din jeţul său. Chipul îi era înnourat . La plecare nu le

înt inse m îna...

** *

Inter fonul de pe biroul com isarului Alberto Cessi bîzîi scurt . Cessi îşi ridică ochii de deasupra dosarului pe care-l studiase pînă atunci cu atenţ ie. îşi scoase ochelarii cu lent ile groase şi apăsă pe butonul aparatului.

— A sosit arestatul Vincenzo Scaccia, dom nule com isar, se auzi un glas în difuzor.

— Să int re, rost i el.îşi frecă uşor cu degetele ochii obosiţ i.Uşa se deschise şi în prag apăru un t înăr cu cătuşe ia m îini, escortat de

un gardian. Com isarul îl privi îndelung. Tînărul acesta se deosebea m ult de clienţ ii lui obişnuiţ i. Aducea m ai degrabă a actor de cinem a decît a infractor.

—Scoate-i cătuşele, porunci el gardianului. Gardianul execută ordinul apoi, la un sem n al com isarului, ieşi pe sală.

De îndată ce rămaseră singuri, Cessi scoase din buzunar un pachet cu ţ igări desfăcut , pe care-l înt inse arestatului.

— O ţ igară ? rost i el prietenos. Renunţase la aerul său oficial. Cont inuă

Faţa arestatului se însenină.— Am verificat declaraţ iile dum neavoast ră şi am constatat că sînt exacte,

cont inuă .com isarul. Am basada Rom âniei a confirm at că sînteţ i scriitorul rom ân Mircea Palt in. S-au com pletat ast fel probele care stabilesc că prezenţa dum neavoast ră în rîndul oam enilor Mafiei este accidentală. înt îm plarea care a făcut să fiţ i luat drept Vincenzo Genovese — alias Vincenzo Scaccia — ne-a părut la început cu totul .neverosim ilă. Num ai com unicările dum neavoast ră telefonice, care ne-au perm is să zădărnicim o serie de acţ iuni puse la cale de Mafie, au pledat în favoarea bunei dunineavoast re credinţe.

Mircea oftă uşurat :— în sfîrşit . Bine că s-a făcut lum ină. începusem sâ exasperez. Sper că

acum sînt liber.Com isarul se lăsă pe spătarul scaunului său.— Liber... e un fel de a zice. Mircea încreţ i sprîncenele.— Cum adică ?— Să vă explic. Cei din Mafie au credinţa că sînteţ i adevăratul VincenzoGenovese. în ipostaza că v-aş lăsa să părăsiţ i liber — ca un sim plu

cetăţean— această clădire, aţ i t rezi im ediat bănuieli. Ar presupune fie că aţ i fost

eliberat în schim bul unei declaraţ ii com prom iţătoare pent ru Mafie, fie că aţ i fost un agent al nost ru, st recurat + în m ijlocul lor sub o ident itate îm prum utată. Şi înt r-un caz şi înt r-altul, n-aţ i mai părăsi viu Sicilia. Faţă de această situaţ ie nu ne răm îne decît să vă ţ inem arestat în cont inuare — de ochii lum ii bineînţeles — pînă cînd vom reuşi să vă scoatem în taină din Sicilia. Com isarul aprinse cu bricheta sa at ît ţ igara lui Mircea, cît şi pe a s a . Să nu vă închipuiţ i că în Italia veţ i fi în siguranţă. Mina Mafiei e lungă. Vă poate ajunge şi la Rom a şi la Milano... Am o idee ! Vom înscena o sinucidere a lui Vin-, cenzo Genovese în închisoare. Va t rebui, evident , să lucrăm cu foarte m ultă grijă, pent ru că Mafia are agenţ i peste tot . Este un adevăr t rist , pe care t rebuie să-l recunoaştem însă ca atare.

Mircea aspiră adînc fum ul de ţ igară.Perspect iva de a răm îne în cont inuare prizonierul dum neavoast ră nu-m i

pare tocm ai t randafirie. Com isarul zîm bi.— De ce ? S-ar putea ca şederea dum neavoast ră print re noi să vă fie de

un real folos. N-aţ i venit în Sicilia ca să vă docum entaţ i asupra unei viitoare cărţ i ? Ei bine, vă ofer eu această docum entare.

Scoase din sertar un dosar volum inos pe care era scris cu litere groase num ele lui Vincenzo Genovese şi îl aşeză pe birou în faţa lui Mircea.

— Şt iţ i englezeşte — Da, şt iu.— Aveţ i aici dosarul com plet al lui Vincenzo Genovese întocm it de poliţ ia

federală a Statelor Unite. Antecedente, date biografice dezvoltate, legături de afaceri,' relaţ ii sent im entale, dări de seamă asupra act iv ităţ ii sale, liste cu sursele de venituri secrete sau mărturisite şi cîte altele. Vă daţ i seam a, dom nule Palt in, ce com oară reprezintă acest dosar pent ru dum neavoast ră. Pe baza lui puteţ i reconst itui v iaţa lui Vincenzo Genovese fără să om ite' ţ i absolut nim ic. Ochii lui Mircea sclipiră. I se oferea o ocazie unică. Com isarul rîse. Dacă aţ i fi avut încă de la început dosarul acesta, aţ i fi int rat în pielea personajului dum neavoast ră fără nici un risc. N-aţ i m ai fi t răit cu spaim a în suflet că aţ i fi putut face vreun gest care să nu-i aparţ ină. Com isarul zdrobi în scrum ieră ţ igara pe t rei sferturi consumată. în fiecare zi veţ i fi adus aici,

zice-se, pent ru cercetări. în realitate veţ i putea studia în t ihnă dosarul

— Eu t rebuie să vă m ulţum esc, dom nule Palt in, pent ru serviciile aduse pînă acum autorităţ ilor italiene. Ţinsă vă m ai at rag atenţ ia că pînă la noi dispoziţ iuni, veţ i cont inua să apăreţ i — pent ru restul lum ii —în postura lui Vincenzo~ Scaccia. Nu t rebuie să vă mai repet că e numai în interesul dum neavoast ră. Acum deschideţ i dosarul şi lectură plăcută ! Eu am să-m i văd de t reburile m ele, fără să vă deranjez. Ţigările.astea vă stau la dispoziţ ie.

Com isarul îşi puse ochelarii pe nas şi se adînci în studierea hîrt iilor de pe birou.

Mircea luă dosarul şi îl desfăcu...— Ah, mă scuzaţ i ! îl înt rerupse com isarul. Prietenul dum neavoast ră,unchiul Gino, a fost ucis în spital. I s-a adm inist rat o injecţ ie cu acid

sulfuric.

*

* *

Jack Bolence stătea în faţa ferest rei deschise şi fum a: Am urgul aşternuse pe cer tonuri viorii. Camera de hotel, de o som ptuozitate stereot ipă, era cufundată în penum bră. Sam y Barracuda, adîncit înt r-un fotoliu, se delecta cu un whisky „ House of Lords". Părul lui, parcă pudrat cu făină, se detaşa net pe fundalul negru al unui dulap-bar de lac.

— De cinci zile sîntem aici şi... nim ic, vorbi Sam y cu glasul lui tărăgănat . în cinci zile noi îl scoteam şi de la Sing-Sing.

— Nici m ie nu-m i place aşteptarea asta, zise Jack. Don Calo nu e de anvergura lui Don Serafino.

— Să sperăm că am icul tău n-a făcut nici o declaraţ ie com prom iţătoare, reluă Sam y, după ce sorbi o gură de whisky.

— Dacă Vincenzo ar fi vorbit , ar fi urlat acum toate ziarele, zise Jack iritat .— Eşt i opt im ist . Cine-m i garantează că poliţ ia n-a folosit m etode noi spre

a-l face să vorbească ? Adu-ţ i am inte" de Dirty Jim ^ L-au injectat cu derivatul de m esca-lină, i-au făcut narcoză şi... Dacă nu-l curăţăm la t im p cu arsenic, ar " îi spus şi cit lapte a supt de la mă-sa.

Jack îşi schim onosi gura înt r-un fel de rînjet ,— Cam văd eu unde vrei să ajungi.— Şi crezi că ar fi soluţ ia cea mai proastă ?— Nu-ţ i dezm inţ i num ele. Eşt i o adevărată barracuda. De data asta însă

nu-ţ i poţ i pune în valoare talentele. Şt ii că t rebuie să-l ducem viu la New-York.

— Din păcate, oftă Sam y. Goli paharul, apoi rîse.— N-ar fi exclus să-şi blesteme şi ceasul în care s-a născut , dacă va fi să

ajungă viu şi nevătămat la New York.Jack făcu un gest de plict iseală.— Lasă-mă în pace cu ideile tale t îm pite. Num ai ţ ie ţ i-a t recut prin cap că

n-ar fi el.— N-aş crede că sînt tocm ai t îm pite.— La New York ai să te convingi că e el. Doctorul But ler care i-a aranjat

m utra are să-l recunoască.Telefonul de pe com odă zbîrnîi scurt . Jack şi Sam y se uitară unul la

receptorul.— Alo !De la celălalt capăt al firului se auzi o voce neut ră.— Vi s-au reţ inut biletele de avion pent ru m îine seară. Com unicarea se

term ină. Jack lăsă receptorul în furcă.— Sem nalul ! zise el.— Cînd ?— Mîine seară— Bine că plecăm ! exclamă Sam y. Căldura de aici a început să mă

plict isească.

** *

Escortat de paznicul său, Mircea Palt in int ră în cabinetul com isaruluiCessi.Ca de obicei, gardianul îi scoase cătuşele, apoi se ret rase.Cessi îl poft i pe Mircea să ia loc.— Ei, am avut dreptate ? A fost inst ruct ivă lectura ? înt rebă el zîm bind.— Mai m ult decît inst ruct ivă, pasionantă ! Com isarul se ridică de la birou.— Cineva vrea să te cunoască, dom nule Palt in. Se îndreptă spre o uşă

m ică, pe care o deschise.Un bărbat înalt , robust , cu părul tuns perie int ră în încăpere. Avea ochi

albaşt ri, păt runzători şi o m ustaţă cenuşie scurtă. Hainele negre erau frum os croite. Purta în colţul gurii o pipă din care pufăia tact icos.

— Dom nul inspector-şef Giorgio Schiarelli din Interpol, spuse com isarul.— Mă bucur să vă cunosc, dom nule Palt in, spuse inspectorul-şef

st rîngîndu-i cordial m ina.La invitaţ ia com isarului, noul venit se aşeză pe un scaun, lingă Mircea.— Dom nul inspector-şef Schiarelli, spuse Cessi, este delegat de Interpol

să se ocupe de cazul dum neavoast ră.Inspectorul-şef pufăi de cîteva ori din pipă, apoi se întoarse spre Mircea.— Dom nule Palt in, cazul dum neavoast ră interesează îndeosebi Interpolul

prin originalitatea m odului în care aţ i păt runs în rîndurile Mafiei, dar m ai ales prin poziţ ia pe care aţ i. obţ inut -o în sînul acestei organizaţ ii, îm pru- m ut înd personalitatea lui Vincenzo Genovese. Adevăratul Vincenzo Genovese este m ort . Dosarul lui îl cunoaşteţ i. Elem entele acestea v-ar perm ite să vă jucaţ i m ai departe rolul, fără mari riscuri,

Mircea îl priv i îndelung.— După cîte înţeleg, îm i propuneţ i să int ru cu buna şt iinţă în gura lupului.Inspectorul-şef clăt ină din cap.— Exact . Asta este propunerea noast ră. Dacă aţ i accepta, aţ i aduce un

m are serviciu umanităţ ii. Ne-aţ i sprijini în lupta pe care o ducem îm potriva terorism ului m afiot , îm potriva t raficului internaţ ional de stupefiante şi a. organizaţ iilor gangstereşt i care const ituie azi unele dint re cele m ai grave racile ale lum ii civ ilizate.

— Credeţ i-mă, dom nule inspector-şef, nu mă văd deloc în postura luiJames Bond. Eu sînt scriitor, nu personaj de rom an, protestă Mircea.Giorgio Schiarelli zîm bi.— Nu uitaţ i că rom anele t răite au o valoare sporită tocm ai prin

autent icitatea lor. Fiindcă sînteţ i scriitor ar t rebui să înţelegeţ i cît de

în latul încăperii. Fum ul albăst rui din pipa inspectorului-şef se înălţa în arabescuri măiest re spre tavan. Mircea se opri brusc în dreptul lui Schiarelli,

— Presupunînd că aş fi de acord cu ideea dum neavoast ră, de unde şt iţ i că m -ar m ai. accepta în m ijlocul lor ? Poate că arestarea m ea a t rezit bănuieli.

Şt iţ i prea bine că am " fost arestat de carabinieri, fără ca eu să fi opus vreo rezistenţă.

— Nici în privinţa asta n-aveţ i a vă tem e, replică in-speetorul-şef calm . Ca să vă daţ i seama de im portanţa ce vi se at ribuie în sînul Mafiei, pot să vă aduc la cunoşt inţă un fapt sem nificat iv. în m om entul acesta se află la Pa- lerrno două personaje deosebit de marcante din Mafia am ericană, Jack Bolence şi Sam y Goldauer...

— Zis Barracuda, com pletă Mircea.— Perfect ! exclamă jovial inspectorul-şef. Cu o m aterie at ît de bine

învăţată e păcat să nu vă prezentaţ i la exam en... Şi acum să cont inui. Bolence şi Barracuda au sosit cu o m isiune precisă. Să ceară Mafiei siciliene să vă asigure evadarea din închisoare.

— Oh— Mai m ult decît at ît . Dispunem de inform aţ ii pot riv it cărora această

evadare ar urma să aibă loc m îine. Depinde num ai de dum neavoast ră ca evadarea să reuşească.

— Ei bine ! Cu alte cuvinte, i-aţ i lăsa să mă răpească, exclamă Mircea.— Pardon, v-am lăsat să evadaţ i. E o diferenţă. De alt fel, sînt autorizat să

vă asigur că în tot t im pul m isiunii dum neavoast ră veţ i fi sprijinit din um bră de elem ente ale poliţ iei.

Inspectorul-şef scutură scrum ul din pipă, apoi şi-o um plu din nou cu tutun.

— Veţ i avea un num e cifrat . După cum vedeţ i ne-am gindit la toate. Chiar şi la o arestare a doctorului But ler, pent ru a preveni o eventuală confruntare cu acesta. Inspectorul începu să-şi îndese pe îndelete tutunul în pipă. E de ajuns acordul dum neavoast ră, ca înt regul aparat să se pună în m işcare.

Mircea se opri nehotărît în m ijlocul încăperii. Ispita era puternică. Oferta lui Schiarelli îi deschidea perspect ive capt ivante. I se dădea prilejul să t răiască o aventură unică în felul ei. Ciudat ! Curiozitatea şi setea de acţ iune începuseră să-i covîrşească team a.

înspectorul-şef îşi aprindea pipa, urmărind cu coada ochiului lupta lăuntrică, zugrăvită destul de t ransparent pe chipul lui Mircea. Aruncase cu îndem înare nada.

Mircea îşi dădea seama că inspectorul-şef era un abil psiholog, priceput să folosească cele m ai pot rivite argum ente în favoarea tezei sale. în definit iv nu i se cerea decît să cont inue un joc în care int rase din înt îm plare. Pînă acum se descurcase destul de bine fără să se fi bizuit pe sprijinul nimănui. De data asta poziţ ia lui devenea m ult m ai puternică. Şt iind că are spatele acoperit , se va putea avînta în acţ iune cu încredere sporită. Evident , prim ejdiile nu vor lipsi. Lui îi plăceau însă senzaţ iile tari, fiindcă îi st im ulau spiritul com bat iv.

Se opri în faţa lui Schiarelli.— Dom nule inspector-şef, n-ar fi exclus să accept . Pînă rai ine am să vă

dau răspunsul m eu definit iv.— Bine. Dacă vă hotărîţ i, veţ i prim i inst rucţ iunile necesare îndeplinirii

acestei m isiuni. De pildă numele dum neavoast ră conspirat iv, persoana prin interm ediul căreia veţ i purta legătura cu Narcot ic Bureau, cifrul prin care

Mircea se sim Ńi luat pe sus, coborînd din dubă şi îm -pins apoi înt r-altă m aşină. Auzi zgom ot de port iere t rîn-

** *

Se întunecase.Firm ele de neon de pe via della Liberia aşterneau tonuri roşii, verzi,

albast re pe obrajii t recătorilor, care se scurgeau pe t rotuare ca înt r-o procesiune fără sens. Pe uşile deschise ale localurilor se revărsau pînă la st radă st ridenţe ritm ate, suprapuse înt r-o asurzitoare încîlceală sonoră. Aburi de m încare, efluvii de parfum uri ieft ine, m iros acru de fructe put rezite, duhoare de gunoaie pluteau în aerul supraîncălzit .

Din coloana de autom obile care se îndrepta spre Giar-dino Inglese, se desprinse o dubă a poliţ iei, care cot i pe via Arhim ede. Pe această st radă, circulaţ ia fiind m ult m ai redusă, duba îşi spori v iteza. Aproape de înt retăierea cu Via Carini, fu depăşită de o lim uzină Âlfa-Rom eo. Din lim uzina care gonea acum paralel cu m aşina poliţ iei, fu aruncată deodată o bom bă lacrim ogenă, care păt runse pe fereast ra deschisă în cabina şoferului dubei, unde explodă, Uluit , orbit de gazele ursturătoare, şoferul pierdu stăpî- nirea asupra volanului. Maşina cot i brusc spre dreapta, urcă pe t rotuar şi se propt i înt r-un st îlp de beton.

Gardianul care stătea alături pe banchetă nu avu t im p să-şi pună în funcţ ie m it raliera. Port iera din dreptul său fu deschisă brusc dinafară şi un individ îi sm ulse arma din m înă.

Înăbuşit de gaze, cu ochii arşi de usturim e, gardianul îşi acoperi faţa cu palm ele.

O lim uzină Fiat 1800 opri în urm a maşinii poliţ iei.Cînd uşa din spatele dubei se deschise şi un gardian apăru în cadrul ei, o

altă bom bă lacrim ogenă lansată din Fiat făcu explozie.Din Fiat coborîră t rei bărbaţ i cu măşt i de gaze, care dezarmară pe

gardienii scoşi deja din luptă de efectul bom bei. Cu cheile găsite asupraunuia din ei, descuiară celula dubei, din care-l scoaseră pe Mircea Palt in,

orbit de gaze.

t ite şi huruitul m otorului care accelera. Maşina porni at ît de brusc, încît el avu senzaţ ia că se cufundă în spătarul banchetei.

Operaţ ia durase exact şaptezeci şi cinci de secunde...Mircea îşi apăsă cu palm ele ochii care-l usturau îngrozitor. Se afla înt re

doi bărbaţ i. Unul din ei îi dădu o bat istă udă, cu care începu să-şi tam poneze ochii. Inim a îi bătea nebuneşte.

Marea aventură începuse m ai devrem e decît prevăzu-seră Cessi şiSchiarelli.Se sim ţea ca şi cînd s-ar fi lansat din înaltul unei t ram buline înt r -o mare

cu ape reci, neprietenoase.După tangajul m aşinii îşi dădu seama că aceasta cot ise cu mare viteză pe

o st radă la dreapta, apoi pe alta la st înga.Auzi fluieratul ascuţ it al unui agent de circulaţ ie. Maşina luă iarăşi o curbă

pe două roate.— Mai repede, Paulo ! rost i bărbatul din st ingă lui Mircea. Mai repede !

Mircea încercă să deschidă ochii.Lacrim ile îi înceţoşau vederea. Se tam pona din nou cu bat ista. Usturim ea

începuse să scadă.Auzi st rigătul unei femei, în vrem e ce maşina viră brusc la st ingă. Furios,

Mai cot i o dată şi se opri brusc.Mircea se sim ţ i t ras de braţ .— Coborî ţ i ! .Condus de bărbatul din dreapta ieşi din maşină. Ochii aproape că nu-l

m ai usturau, dar cont inuau să-i lăcrim eze.Mircea zări parcă print r-o pînză de apă o st radă pust ie, lum inată zgîrcit

de cîteva felinare st rîm be. înt re casele înalte, înghesuite unele înt r-altele şi înşiruite de o parte şi de alta a st răzii, pluteau ca nişte fantom e albe rufe înt inse la uscat pe frînghii invizibile. Prin ferest rele deschise ale clădirilor, răbufnea o m uzică de dans sălbat ică ret ransm isă prin zeci de aparate de radio.

În dreptul unui teren viran, înconjurat de un gard dărăpănat , acoperit cu afişe zdrenţuite, aşteptau două m aşini. Un Alfa Rom eo al poliţ iei şi o lim uzină Lancia.

Mircea se pom eni îm pins spre Alfa Rom ieo.— Repede ! îi şopt i însoţ itorul.Nedum erit , se lasă condus pînă la maşina poliţ iei. Port iera se deschise,

lăsînd să apară un braţ care-l t rase energic înăunt ru. Maşina demară.Mircea se t rezi înt re doi carabinieri. Unul din ei îi puse pe cap o şapcă de

uniformă.—Scoateţ i haina ! spuse celălalt , începînd să- l dezbrace. Apoi îi înt inse o

tunică de carabinier... îm brăcaţ i-o! rost i acesta scurt .Vederea lui Mircea se lim pezise.În vrem e ce-şi punea tunica, văzu defilînd prin faţa ferest relor m aşinii o

piaţă largă, cu o fînt înă secătuită în m ijloc. Mai st răbătură o st radă îngustă, întunecată, apoi păt runseră înt r-o arteră puternic lum inată şi cu circulaţ ie intensă.

Lancia îi urmări un t im p, cot i- la dreapta, pe o st radă dosnică şi dispăru. Carabinierul care conducea m aşina întoarse capul şi aruncă o priv ire rapidă asupra lui Mircea, ca şi cînd ar fi vrut să-i verifice ţ inuta. Zîm bi, apoi apăsă pe accelerator. Puse în funcţ ie sirena.

Pe culoarul eliberat de m aşinile care se dădeau la o parte la sem nalul sirenei, Alfa Rom eo gonea cu peste optzeci de kilom etri pe oră.

Carabinierul din st înga şoferului îşi consultă ceasul-braţară.— Accelerează ! porunci el.Alfa Rom eo îşi spori viteza.Pe măsură ce se apropiau de m arginea oraşului, circulaţ ia se rărea. Nu

m ai era necesar să folosească sirena. Clădirile mari şi som ptuoase lăsau acum locul unor case m ai m odeste, m ai întunecoase. Trecură pe lîngă o fabrică. Urmară apoi cîteva terenuri virane, înt rerupte de case sărăcioase.

în depărtare apăru o lum ină roşie, legănată ritm ic.— Baraj ! rost i laconic şoferul.— Sirena ! porunci carabinierul din dreapta sa.Vuietele m odulate ale sirenei prinseră iarăşi să st răpungă noaptea.

Lum ina roşie se apropia necontenit . Deodată încetă să se mai legene.Alfa Rom eo, lansat cu aproape o sută de kilom etri pe oră, t recu fără a fi

îm piedicat prin barajul poliţ iei. Apoi ieşi în plin cîm p...

*

* *

Form alităţ ile îm barcării durară mai m ult ca de obicei, ! Şi Jack şi Sam y sim ţeau inst inct iv că sînt urmăriţ i de privirile m ai m ultor agenţ i de poliţ ie îm brăcaţ i în civil. Dar afişau o nepăsare totală. Observară prezenţa unor carabinieri in preajma avioanelor, care aveau să plece în cursă. Avionul PAN AM cu dest inaţ ia Tunis se bucura de o supraveghere specială.

Sam y întoarse spre Jack ochii săi terni şi bulbucaţ i ca de peşte şi rost i alene print re dinţ i :

— întotdeauna m i-a plăcut să am gardă de onoare la plecare.Jack rîse, făcând să-i apară şi m ai proem inent pom eţ ii m ongoloizi.— Cred că nici regina Angliei, nu e m ai bine păzită. Cînd ajunseră în

dreptul pasarelei, Sam y făcu un sem n aproape im percept ibil lui Jack.— Ţine-mă să nu leşin, sînt copeşit de at îta cinste, zise el arăt înd cu o

uşoară înclinare de cap spre' un grup de bărbaţ i care stăteau în st ingă pasarelei. Priveşte, şi Interpolul, şi F.B.I.-ul şi Narcot ic Bureau ! ...

— Im becilii ! Şi-or fi închipuind că îl cărăm pe Vin-cenzo în valiză !Se urcară în avion şi îşi ocupară locurile.

** *Inspectorul-şef Schiarelli urmări îndelung cu privirile avionul care îşi luă

zborul spre Tunis. Cu gesturi m olcom e, îşi scutură de scrum pipa. O um plu din nou cu tutun şi o aprinde. Pufăi de cîteva ori, înconjurîndu-se de un norişor de fum , pe care briza îl risipi repede. Se uită pe sub sprîncenele-i stufoase Ia inspectorul Graves din Narcot ic Bureau.

— Ce priviri ironice şi pline de desconsiderare ne-au aruncat concetăţenii dum itale Mr. Graves, zise el. Plecarea lor dovedeşte că lovitura le-a reuşit .

Inspectorul Graves îşi adinei m îinile în buzunarele hainei de lust rin boţ ite şi deform ate. Să tot fi avut pat ruzeci de ani. Părul jumătate albit , obrajii brăzdaţ i de cute adinei, corpul masiv, uşor încovoiat , îl făceau să pară cu zece ani m ai vîrstnic.

— Sînt form idabili indivizii ăşt ia, spuse el cu ciudă. Ne-au luat prin surprindere, Ce-o fi zicînd bietul scriitor ?

— Cui i-ar fi t recut prin cap că vor devansa cu o zi răpirea ? Schim barea aceasta a fost hotărîtă probabil în ult im ul m om ent . Mă sim t vinovat faţă de acest om .

— Nu t rebuie să ne facem prea m ulte griji, zise Schiarelli. Aţ i văzut ce bine s-a descurcat în Sicilia. Regret doar că nu i-am dat cifrul şi nu am stabilit m ijloacele de contactare cu oamenii din Narcot ic Bureau. Va t rebui Mr. Graves, să te ocupi personal de această problemă.

— Nici vorbă. Chiar în noaptea asta plec la New York.Inspectorul Will Parker din F.B.I. îşi şterse cu bat ista ochelarii cenuşii pe

care-i purta şi noaptea. Pe cît de şleam păt era inspectorul Graves, pe at ît de pus la punct arăta Parker.

— în ceea ce mă priveşte, îm părtăşesc părerea lui Mr. Schiarelli. Sînt convins că Mr. Palt in va lua legătura cu Narcot ic Bureau deindată ce va int ra în posesia unor inform aţ ii ut ile, aşa cum a procedat de alt fel şi cu poliţ ia de aici.

— Totuşi nu e prea uşor să te avînţ i în bîrlogul lupilor fără să ai nici o experienţă, spuse Cessi. Hm .! Şt iţ i ce facem noi acum ? Vrem să scoatem castanele din foc cu m ina altuia.

Cei pat ru bărbaţ i se îndreptară spre lim uzina A l f a Rom eo care-i aştepta

de la bord.— Ce mai e nou, Ranucio ? înt rebă Giorgio Schiarelli, după ce îşi m ută

pipa în colţul gurii.— La barajul de la Merzom onreâle a fost prins un cont rabandist de ţ igări.Barajul de la Resut tona sem nalează capturarea unui dezertor, încolo,

nim ic nou, răspunse agentul.— Sînt ingenioşi concetăţenii m ei, rost i cu uşoară ironie inspectorul

Graves. îţ i scapă print re degete ca argintul v iu.— Nici pe departe, ripostă Schiarelli. Aici e m îna Mafiei noast re.

** *

Mircea Palt in era uluit de precizia cu care se desfăşurase răpirea sa. Maşina poliţ iei ieşise din Palerm o prin Corso Calatafini şi după ce urcase panta dom oală spre Monreale, pornise cu m are viteză spre Part inico, Falşii carabinieri nu scoteau nici un cuvînt , Aplecat asupra volanului, şoferul conducea maşina înt r-o alură infernală. Tipul din dreapta lui Mircea se uita din cînd în cînd pe fereast ra din spate, spre a se asigura că nu sînt urmăriţ i. Aparatul de recepţ ie acordat pe lungim ea de undă folosită de m aşinile poliţ iei le perm itea să intercepteze toate ordinele t ransm ise prin radio.

înainte de a int ra în Part inico, autom obilul cot i la dreapta, pe un drum şerpuit , de ţară. După vreo doi kilom et ri de m ers, int rară în curtea unei ferm e, ocoliră o casă lungă cu etaj, cufundată în beznă, apoi păt runseră înt r-o magazie ale cărei uşi se închiseră în urma lor.

Lui Mircea începuse să-i placă această spectaculoasă goană nocturnă.în fundul magaziei se aprinseră lum inile de bord ale unui alt autom obil.Mircea se pom eni predat unor indivizi îm brăcaţ i în haine de ţară. Şapcă,

veston negru, pantaloni bufanţ i, cizm e scurte cu carîm bi m oi. Fu dezbrăcat de uniformă şi i se înapoiară hainele. Se schim bă în cîteva m inute, apoi luă loc în Fiat , alături de şofer. Alţ i doi t ipi se instalară pe bancheta din spate.

Maşina ieşi din m agazie, t raversă cu lum inile st inse curtea ferm ei', apoi se angaja pe drum ul şerpuit , îndrep-t îndu-se spre nord.

în ciuda aspectului său ponosit , Fiat -ul se com porta foarte bine. Unul din însoţ itorii lui Mircea îl îm podobi cu o m ustaţă falsă şi îi t rase pe cap o şapcă ţărănească.

Cînd să t raverseze calea ferată care lega Balerm o de Castellamare, se încrucişară cu o m aşină cu carabinieri, care le făcură sem n să oprească.

Un carabinier t înăr, înarm at cu o lanternă puternică, deschise port iera din faţă a Fiat -ului şi" după ce lum ină chipurile ocupanţ ilor înt rebă cu asprim e : - — Unde mergeţ i ?

— La Castellam are, spuse conducătorul Fiui-ului. Avem un proces m îine dim ineaţă.

— N-aţ i înt îlnit o maşină cu carabinieri ?— Nu. -N-am înt îlnit , răspunse placid conducătorul. Bine. Puteţ i pleca.

Mircea fu ispit it să ceară ajutorul carabinierilor, dar se abţ inu. Aventura începuse să-l capt iveze. La urm a urm ei, de ce nu s-ar descurca şi fără sprijinul lui Narcot ic Bureau.

Fiat -ul demară dom ol. Pînă în golful Castellam are nu m ai înt îm pinară nici o dificultate, Opriră la o cot itură. Oam enii de pe bancheta din spate coborîră, poft indu-l şi pe Mircea să-i urm eze. Fiat -ul se puse în m işcare şi dispăru după un desiş de arbuşt i.

auzeau izbindu-se de picioarele falezei.Condus de însoţ itorii săi, Mircea porni pe o cărare st răbătută de arbuşt i

sălbat ici. Drum ul, la început neted, prinse să coboare şi să urce print re stânei. înaintea lor se deschise deodată o rîpă adîncă.

Unul din oam eni îl luă de m înă şi-i şopt i ;— Fiţ i atent şi ţ ineţ i-vă bine de m ine,Mircea sim ţ i ridicîndu-se din hău o răceală um edă şi m iros de alge. Păşea

cu teamă pe cărarea st rim tă mărginită de o parte de peretele cenuşiu al st încilor şi de alta de bezna prăpast iei.

Fîşîitul valurilor se auzea tot m ai desluşit . . Am bianţa aceasta m isterioasă îi t rezi gînduri macabre. Culm ea ar fi să facă un pas greşit şi să-şi încheie m isiunea în chip stupid, zdrobindu-se de colţurile st încilor.

Răsuflă uşurat cînd ajunse la poalele falezei. înt r-un int rînd al ţărm ului, îi aştepta o şalupă pescărească. Doi oam eni se aflau la bord.

Mircea schim bă a pat ra oară călăuzele.Şalupa se îndepărtă de ţărm . Motorul puternic, cu duduitul său lin, apele

negre ca păcura, ce alunecau de-a lungul flancurilor vasului, am int iră lui Mircea o altă călătorie cu şalupa, după prim ul său contact cu Mafia... Feericul spectacol nocturn al vulcanului St rom bol ichio, coastele pitoreşt i ale insulelor Lipari... îi revedea pe unchiul Gino, pe Ugo, pe Micheîot to... Ciudat

! Toţ i t rei m uriseră în îm prejurări t ragice. Unchiul Gino sfîrşise m ut ilat , înt r- un spital din Palerm o ; Ugo pierise sub ochii iui, sau mai precis în locul lui, carbonizat sub sfărîmăturile unui autom obil ; Michelot to îşi dăduse ult im ul suflu, st riv it de şenilele unui t ractor...

O bătaie uşoară pe umăr îi înt rerupse firul gîndu-rilor.Pescarul îi arătă cu m îna silueta neagră a unui vapor, care se profila pe

orizontul uşor lum inat de stele...*

* *

Don Caio Cast iglione stătea pe marginea bazinului şi se uita absent la delfinul care se zbenguia în undele lim pezi, lum inate de proiectoarele subacvat ice. Ţinea în braţele-i scurte o m inge m are, roşie. Delfinul îi dădea t îrcoaie. aştept înd să i se arunce m ingea.

în fiecare seară, Don Calo se dest indea, jucîndu-se cu .delfinul. îl botezase Bim bo. Bim bo era singura fiinţă de care se ataşase vreodată Don Calo. Pent ru delfin se aduceau zilnic cisterne cu apă proaspătă de m are. Un m edic veterinar îi veghea sănătatea, iar un ant renor îl dresa învăţ îndu-l cele m ai burleşt i jocuri, m enite să descreţească fruntea — îndeobşte înnourată de griji — a lui Don Calo.

în seara aceasta nici zburdalnicul Bim bo nu reuşea să-l dist reze. Don Calo era at ît de preocupat , încît , uitase să-i mai arunce m ingea. Delfinul reuşi totuşi să-l t rezească din îngîndurare, făcînd un salt prodigios şi at in- gîndu-i cu botul genunchiul. Don Calo t resări, faţa i se lum ină de un zîm bet , apoi aruncă m ingea, cu care Bim bo porni să se joace plin de voie bună.

Cosa Nost ra am ericană m anifesta de la o vrem e veleităţ i de supremaţ ie asupra Mafiei siciliene şi asta il supăra foarte pe Don Calo Cast iglione. At itudinea celor doi em isari de la New-York fusese de-a dreptul insolentă. Marele Boss de dincolo de ocean şt ia că Don Calo avea nevoie de ajutorul său în lupta pe care o ducea cu organizaţ ia lui Don Cirro. Luptele acestea t rebuiau să înceteze, îşi zicea Don Calo. Frăm întările din sînul Mafiei făceau jocul duşm anilor ei. Autorităţ ile italiene luaseră ofensiva. Un mare număr de

bine ferite de orice contact cu marea masă a m afioţ ilor de rînd, încît nu puteau fi com prom ise de declaraţ iile celor puşi sub anchetă. Starea aceasta de lucruri nu avea să dureze la infinit . Arestarea lui Vincenzo Genovese const ituise un serios prilej de alarmă. Pent ru înt îia oară fusese arestat un personaj de prim plan. Declaraţ iile lui ar fi putut com prom ite oam eni foarte suspuşi.

Cosa Nost ra t rim isese agenţ i spre a-i obliga "pe Don Calo să organizeze cît mai grabnic evadarea iui Genovese. Dar Don Calo nu avea de gînd să ţ ină seam a nici de poveţele şi nici de presiunile am ericanilor. Nu t recuse la fapte decît atunci cînd socot ise condiţ iile coapte pent ru o reuşită sigură a evadării. Jumătăţ ile de măsură îi repugnau.

Valetul apăru cu un telefon pe braţe.— Palerm o la aparat , Don Calo ! spuse el. Don Calo luă receptorul şi îl

duse la ureche.— Coletul a fost expediat î auzi el la celălalt , capăt al firului, un glas

înfundat , pe care nici un test nu l-ar fi putut ident ifica.Don Calo zîm bi şi lăsă receptorul în furcă.Bim bo se zbenguia în bazin, aruncînd snopi st rălucitori de apă. Mingea

repezită de botul lui alb, lucios sălta jucăuş deasupra undelor..,

P A R T E A A D O U A

CENUŞA ŞI ORHIDEE LA NEW YORK

UMBRA prelungită înaripată a avionului Super Jet Sunderlaad-Beauclair luneca fulgerător pe învelişul oceanului incendiat parcă de ploaia toridă a razelor solare...

Pe cerul orbitor de alb nu se zărea urmă de nor. Un t ransat lant ic care despica anevoie valurile oceanului, defila pe sub pîntecele argint ia al avionului, ce săgeta văzduhul.

Mircea Palt in privea prin lent ilele fum urii ale ochelarilor de soare vastul perim etru al orizontului m arin.

în avion dom nea o răcoare plăcută, care îndem na la som n şi v isare. Pasagerii sorbeau alene băuturi de la gheaţă, frunzăreau reviste bogat ilust rate, ori contem plau magnificul peisaj oceanic. Stewardesele suple şi graţ ioase circulau pe culoarul dint re banchete, îm părţ ind gustări copioase şi zîm bete.

Mircea se uită cu coada ochiului la cei doi însoţ itori ai săi care păreau să dorm iteze. Unul din ei avea m utra unui im pasibil om de afaceri. Purta haine închise la culoare şi cravată sobră ca agenţ ii de Bursă din Londra. Celălalt avea înfăţ işarea t ipică a actorului idolat rizat de fem ei. Tînăr, frum os, de o virilitate plină de prom isiuni, elegant şi m ai ales blazat . Cine ar fi bănuit că aceşt i doi inşi erau în realitate gansteri şi că sub piepţ ii bom baţ i ai hainelor purtau pistoale autom ate ? Trecuse epoca gangsterilor cu nas st rivit , de boxer, şi cu tors de urangutan. Mircea se şt ia bine păzit .

— New York !În avion se produse oarecare rum oare.Mircea se uită pe fereast ră. Departe, la orizont , se conturau ţărm urile

norii Manhat tanului.Mircea zîm bi. Nu şi-ar fi închipuit vreodată că va păşi pe păm întul

Statelor Unite, îm prum ut înd ident itatea unui gangster am erican ~ de origine italiană. Paşaportul din buzunar îl desem na sub num ele unui oarecare Charlie Accardo, cu dom iciliul în Queens, New York City.

Accentul lui am erican nu era im pecabil, dar aceasta se putea at ribui originii italiene. Nici Vincenzo Genovese, personajul căruia avea să-i dea viaţă, nu scăpase de un uşor accent sicilian. Această îm prejurare îl servea de m inune pe Mircea, care deşi vorbea corect englezeşte, nu avusese de unde să dobîndească acea pat ină caracterist ică vorbirii locuitorilor New York-ului. La Palerm o ascultase de nenumărate ori o bandă de magnetofon, care reproducea un interogatoriu luat adevăratului Vincenzo Genovese de căt re procurorul Statului New York. Se st răduise să-şi însuşească nu num ai felul de a vorbi al lui Genovese, dar şi inflexiunile sale vocale.

Schiarelli şi com isarul Cessi îl asiguraseră că izbut ise acest tur de forţă. Mircea se înt rebă dacă va reuşi să t reacă de bariera polit iei aeroportului

Era evident că nu se putea aştepta la m enajam ente din partea autorităţ ilor am ericane. Şi Schiarelli îl prevenise că numai două sau t rei persoane din

F.B.I. şi din Narcot ic Bureau aveau să-i cunoască adevărata ident itate. Dacă secretul acesta ar fi fost îm părtăşit mai m ultor poliţ işt i, n-ar fi fost exclusă o indiscreţ ie care să-i pună v iata în prim ejdie. Schiarelli avea serioase îndoieli în ceea ce priveşte probitatea unora din agenţ ii poliţ iei din New York.

La 16 şi 30 de m inute, avionul ateriza pe aeroportul Kennedy, după pat ru ore şi jumătate de zbor. Cînd vaporul pe care se îm barcase în largul golfului Castellam are îl debarcase la Barcelona, t ipul cu m utră de agent de bursă şi cel cu înfăţ işare de actor 51 şi aşteptau pe chei. Locurile în avion fuseseră cum părate din ajun; Evadarea se desfăşurase după toate regulile artei. La Barcelona autorităţ ile nu-i puseseră beţe în roate. Paşaportul care i se încredinţase pe vapor părea absolut autent ic.

Agenţ ii vam ali de pe Kennedy Airport îi cercetară fugit iv valizele. După o exam inare .tot at ît de sumară a actelor, fu lăsat să t reacă.

In faţa aeroportului îi aştepta un Cadillac im ens, negru. Pe bancheta din urmă stăteau Jack Bolence şi Sam y Barracuda.

La apariţ ia lui Mircea, urm at de cei doi însoţ itori, care nu-l părăsiseră din ochi de la Barcelona şi pînă aici, Jack şi Sam y clipiră des. Se aşteptaseră ca înfăţ işarea lui Vincenzo să fie schim bată, însă nici un caz nu-şi închipuisem că t ransform area va fi totală. Statura, culoarea părului, at itudinea am inteau vag pe Genovese. Asemănarea se oprea însă aici.

Mircea sim ţ i un fior de em oţ ie ca pe vrem uri, la facultate, în faţa exam inatorilor. Şi acum avea să t reacă un examen greu.

Se fam iliarizase cu chipurile lui Bolence şi Barracuda datorită fotografiilor din dosarul lui Genovese. Le cunoştea t icurile, com portarea, legăturile,

interesele...Înt inse m îna şi rost i print re dinţ i, aşa cum îl auzise pe Genovese vorbind

pe banda de m agnetofon.— Hello, Jack ! Hello, Barracuda ! Jack şi Sam y îi st inseră m îna.Int ră în maşină şi se lăsă să cadă înt re ei, pe bancheta din urmă.Şi pe şofer îl recunoscu, dar nu spuse nici un cuvînt . Joe Davis fusese

t im p de t rei ani şoferul lui Genovese.Abia după ce Cadillac-vl se puse în m işcare, Mircea ridică plin de

— Joe şt ie cine sînt ? înt rebă el fără a se adresa anum e lui Jack sau luiSam y.Bolence clipi des, apoi explodă :— Form idabil ! FORMIDABIL ! ... Dacă nu ţ i-aş f i recunoscut glasul şi

gesturile, nici eu n-aş fi crezut că eşt i Vincenzo.Şi Sam y se scarpină în chica-i alburie.— înt r-adevăr, form idabil. Semeni at ît de puţ in cu Vincenzo, încît chiar

dacă n-ai fi el, ai adorm i toate bănuielile. Num ai Vincenzo ar avea tupeul să-şi schim be radical înfăţ işarea şi să ne înt indă m îna, tutuindu-ne, ca şi cînd nim ic nu s-ar fi înt îm plat .

— Fireşte, Joe nu şt ie că eşt i Genovese şi nici nu t rebuie să afle prea curînd acest lucru, zise Jack. Nu uita că eşt i încă pus sub urmărire de poliţ ia federală.

— Atunci de ce m -aţ i adus ? înt rebă Mircea sec. Voiaţ i să mă verificaţ i ? Jack rîse.

— Ţîfnos ca întotdeauna. Ar t rebui să-ţ i schim bi felul ăsta e a fi, dacă nu vrei să dai de bănuit că eşt i Vincenzo.

Mircea ripostă aspru.— Dacă vă tem eaţ i că prezenţa mea la New York v-ar putea crea

com plicaţ ii, nu' t rebuia să mă aduceţ i aici. Dacă m -aţ i fi înt rebat aş fi preferat să mă stabilesc undeva în

Aust ralia sau în America de Sud.— Să fim serioşi, Vincenzo, rost i Barracauda.— Charlie ! îl corectă Mircea, ridicînd sentenţ ios m îna.— Charlie, dacă vrei tu, se supuse Barracuda. în orice caz, nu t rebuie să

uiţ i că plecarea ta intem pest ivă a lăsat m ulte lucruri nelăm urite. N-ai achitat organizaţ iei rede-venţele pe ult im ul t rim est ru, cifrate la douăsprezece m ilioane de dolari. N-ai just ificat înt rebuinţarea celor şaizeci de m ilioane de dolari ce ţ i s-au încredinţat pent ru m odernizarea şi mărirea reţelei de cazinouri din Florida şi din Louisiana. N-ai plăt it cotele curente pent ru ult im ele două t ransporturi de stupefiante. Deţ ii în safeurile tale personale docum ente de un interes vital pent ru existenţa organizaţ iei. Te-ai topit fără să le înapoiezi celor în drept . Regist rele tale s-au spulberat . Cînd cont rolorii noşt rii s-au_prezentat la sediul tău pent ru verificare, n-au găsit decît dulapurile goale.

Mircea înregist ra aceste acuzaţ ii fără să se clintească, îşi stăpînea em oţ ia cu deosebită artă. Se m ira el însuşi de cutezanţa cu care-şi interpreta rolul. Dum nezeu şt ie cum vă reuşi să se descurce în acest viespar. Trebuia să joace tare.

Se întoarse spre Jack.— Ascultă, Jack, m ult are să mă mai plict isească peşt işorul ăsta ?Pe obrazul palid al lui Barracuda se aşternură doua pete roşii.— Ai grijă să nu te taie aripioarele peşt işorului, Sînt foarte ascuţ ite.Mircea îşi m ută încet privirile asupra lui Barracuda.— Mă uit la t ine şi văd că eşt i liv id ca un cadavru. Mă Înt reb cum ai arăta

dacă ai fi m ort cu adevărat !Sam m y nu răspunse. Îşi rezervă riposta pent ru altă dată.— Unde m ergem ? înt rebă Mircea.— La noua ta locuinţă, spuse Jack. Vila ta din Tuxedo Park este

supravegheată de poliţ ie.— Oam enii mei pe unde m ai sînt ?

— N-ai încredere în oam enii organizaţ iei ? înt rebă Sam y. Ai nevoie de

în plin m ers, zise MirceaSam y zîm bi ironic şi întoarse privir ile spre fereast ră.— Hai, pace, pace ! zise Jack ridicînd m îinile şi plecînd uşor capul. Ţi-am

anunţat oam enii. Te aşteaptă la noua ta locuinţă.—- Şi mă rog, unde m i-aţ i fixat reşedinţa ?— O vilă în Elm sford. Tot confortul.— Ah, aproape de Sing-Sing. Frum oasă perspect ivă. N-ai tu t im p să

ajungi la Sing-Sing, zise Sam y.— Dacă ar fi după t ine, m -ai expedia direct la cim it ir, replică Mircea.Caclillac-ul părăsise înt re t im p Cross Island Park-way şi se angajase pe

podul Bronx Whitestone. De o parte şi de alta se desfăşurau apele albast re ale lui East River. O luă apoi pe Hulchinson River Park-way, t raversă Bronxville, Scarsdaie şi după zece m inute de mers int ră în Elmsford. St răbătu orăşelul toropit de văpaia aprigă a soarelui şi după ce ajunse în suburbiile de nord, ieşi pe un drum eag frum os piet ruit , care ducea la porţ ile de fier ale unui parc. Cadillac-ul se avîntă pe o alee cot ită, um brită de copaci stufoşi şi opri în dreptul unei vile albe, cu coloane dorice.

— Frum os, dar cam izola În acelaşi m om ent uşile de la int rare se deschiseră şi un t înăr cu părul negru, netezit înt r-o freză fără cusur, coborî t reptele de piat ră şi deschise port iera lim uzinei.

Jack Bolence coborî cel dinţ ii, urm at de Mircea şt de Sam y.Urcară scările şi păt runseră în holul v ilei. înăunt ru se aflau cîţ iva bărbaţ i,

de o eleganţă oarecum ţ ipătoare, cu m utre ciudate, care urmăreau o part idă de pocher disputată dîrz înt re pat ru inşi. La apariţ ia lui. Mircea şi a înso- ţ itorilor săi, jucătorii înt rerupseră part ida şi se ridicară în picioare.

Privirile lui Mircea se plim bară încet şi stăruitor asupra fiecăruia în parte. Indivizii se uitau la el plini de curiozitate.

Sam urmărea cu atenţ ie reacţ iile de pe chipurile acestora.Mircea nu recunoscu pe nici unul din ei, deşi la Palerm o îşi înt ipărise bine

chipurile tuturor gangsterilor din garda Iui Genovese. Se întoarse spre Jack şi spre Sam y

— Nu cum va am greşit casa ? înt rebă el cu ton ciudat .— Greşit ? Ce te face să crezi ? înt rebă Sam y.— Nu văd pe nici unul din oam enii m ei.— Charlie, hai să discutăm în cam era de alături, spusţ ; Jack îm păciuitor,

spre a mai dim inua tensiunea din atm osferă.Urmat de Mircea şi de Sam y, int ră înt r-o biblioteca vastă, cu rafturi

încărcate de cărţ i cu cotoare aurite, închise uşa.— Charlie, să discutăm cu cărţ ile pe m asă, zise el, aşezîndu-se pe braţul

unui fotoliu.— De acord. Sînt prizonierul vost ru ?— Nu, zise Jack. Ai fost adus în America pent ru a răspunde la o serie de

înt rebări.— Refuz să discut îri condiţ iile de faţă. Sam y zîm bi în colţul gurii.— Crezi că eşt i în măsură să im pui tu condiţ iile ?— Ascultă, Barracuda ! Se pare că ai uitat cu cine stai de vorbă. Este

pent ru ult im a oară că-ţ i mai perm it să-m i vorbeşt i pe tonul ăsta.îi întoarse spatele. încrucişîndu-şi m îinile la piept , se propt i în faţa luiJack.— Am im presia că eşt i singurul t ip cu care mă m ai pot înţelege. Vreau să

am în preajmă oameni de-ai m ei. Şi în al doilea rînd să stau de vorbă cu m arele boss.

faţă, răsturnîndu-l peste un fotoliu. Sam y sm ulse brusc de sub haină un pistol pe care-l îndreptă spre Mircea.

Jack îi st rigă autoritar :— Sam y, nu înt inde coarda !Barracuda zîm bi iarăşi. îşi recîşt igase surprinzător de repede calm ul. Vîrî

pistolul în toc.— Ai dreptate. Ar fi fost un sfîrşit prea uşor... Apropo, scum pete, se

adresă el lui Mircea. Pînă cînd ţ i se va lăm uri situaţ ia, Robert Landis va cont inua să se ocupe şi de sectorul tău. Din ordinul m arelui boss. Sam y se ridică în picioare şi îşi aranja haina..

Se ridică şi Jack.— Charlie, înt r-o oră oam enii tăi vor fi aici. Sam y, să mergem .Rămas singur, Mircea îşi aprinse o ţ igară. Abia atunci observă că m îna

care ţ inea chibritul îi t rem ura uşor. De em oţ ie şi în parte de enervare.înţelesese că situaţ ia lui era m ai grea decît îşi închipuise.

** *

Pedro Alam os, un t înăr portorican cu pielea măslinie si chip agreabil, care îndeplinea funcţ ia de valet , îl conduse pe Mircea în cam era de culcare. Ii pregăt ise baia si orînduise în odaia care servea drept garderoba cele pat ruzeci si şapte de-costum e ale lui Genovese.

Mircea făcu un duş fierbinte care-l învioră şi-i m ai risipi gîndurile. Cînd ieşi de sub duş, Pedro îi şi puse pe umeri un halat alb, pufos.

— Vă bărbieresc, Sir ? înt rebă portoricanul cu deferentă.Mircea îşi priv i în oglindă barba care începuse să-i um brească obrajii.— Prefer să mă bărbieresc singur, spuse el.— Cum doriţ i, Sir.Zbîrnîitul m aşinii elect rice de ras întovărăşea m onoton tum ultul gîndurilor

lui Mircea, care adoptase o mască im pasibilă, m enită să-l plaseze în ochii lui Pedro pe un piedestal dem n de renum ele lui Genovese.

Tînărul acesta, care-i urmărea prevenitor fiecare m işcare, începuse să-l irite. Portoricanul era desigur un spion în slujba organizaţ iei. Ar fi pus rămăşag că Sam y i-l alesese.

Cînd se înapoie în dorm itor. Mircea constată că Pedro îi şi pregăt ise un costum de seară, negru cu spic auriu.

— M-am gîndit că poate doriţ i să ieşiţ i în seara aceasta, Sir.Mircea se înt inse pe pat .— Am să mă odihnesc puţ in. Dacă mă caută cineva, să mă anunţ i

im ediat .Portoricanul se înclină.— Prea bine, Sir.Apoi ieşi, închizînd uşa în urm a sa.Mircea se gîndi că era înţelept să cont inue a juca rolul lui Genovese, chiar

şi după ce răm înea singur. N-ar fi fost exclus ca fiecare m işcare a sa să fie urmărită de obiect ivul unei cam ere de televiziune. îşi puse m îinile sub cap şi închise ochii, ca şi cînd n-ar mai fi avut altă preocupare. în acest t im p cont inua să eşafodeze un plan de bătaie, cu m ai m ulte ipoteze, spre a nu fi surprins de evenim ente. Aţ ipi însă pe nesim ţ ite. Oboseala, grija, em oţ iile avuseseră ult im ul cuvînt ...

îl t rezi din som n un ciocănit în uşă. Cînd deschise ochii, constată că începuse să se întunece. Copacii din faţa ferest rei filt rau lum ina asfinţ itului,

personajului său.— Cine e ? st rigă el, f ăcînd pe som norosul.Uşa se deschise, lăsînd să apară în cadrul ei capul lui Pedro„— Mr. Sid Capozzolo.Mircea îi repetă m intal num ele. Capozzolo ! Făcea ast fel să-i revină cu

m ai m ultă precizie in m inte capul păt rat , părul tăiat , perie, pata m ică neagră de lingă colţul. gurii, gîtul scurt , ochii şireţ i ai individului care îndeplinea rolul de locotenent al lui Genovese, îm preună cu alţ i t rei inşi : Abe Macchia, Reggie Lascalzo şi Jack Moran, pe care însuşi Genovese îl lichidase în t renul de Palerm o. Capozzolo însem na un nou exam en. Un exam en foarte greu, fiindcă de data aceasta avea de-a face cu un int im al lui Genovese. Cu unul dint re acei oam eni care cunoşteau fiecare gest , fiecare inflexiune a vocii, fiecare ciudăţenie a răposatului Vincenzo.

— Să int re, rost i Mircea, ridicîndu-se înt r-un cot . Pedro îşi t rase capul după uşă aşa cum un m elc îşi t rage capul în cochilie.

Mircea îi auzi glasul ciudat , rost ind cu brutalitate t ipic gangsterească :— Pofteşte înăuntru, şefule. Mr. Accardo te aşteaptă. Mircea zîm bi. Pedro

uitase să mai facă pe valetul st ilat .Capozzolo int ră în dorm itor. Era m ult mai voinic decît şi—1 închipuiseMircea. Pedro închise uşa în urm a lui. Capozzolo înainta doi paşi, apoi se

opri brusc. O expresie de profundă stupefacţ ie i se înt ipărise pe faţă.— Hello, Sid !— Hello... boss ! exclamă nedum erit Capozzolo.— Eh, ce te tot zgîieşt i la m ine ? Nu 'mă mai recunoşt i ?Capozzolo se legăna cînd pe un picior, cînd pe celălalt .— Ce să zic, boss, dacă nu m i-ar fi spus Bolence..." Mircea sări din pat şi

t recu în faţa oglinzii de la m asa de toaletă. îşi plim bă m îna pe obraz.— Cîteodată nici eu nu mă mai recunosc. Mare art ist şi doctorul But ler.

Mi-a schim bat m utra at ît de bine, încît aş putea să int ru fără nici o grijă în m ijlocul copoilor de la F.B.I. Ia spune, Sid, m ai eşt i în stare să-m i prepari un Clover Club ca pe vrem uri ?

— Yeah, boss ! exclamă Capozzolo, lum inindu-şi faţa, cu un zîm bet .— Pînă mă îm brac, prepară-m i unul, porunci Mircea. Dulapul cu băuturi e

acolo în colţ .Capozzolo se îndreptă spre dulap, îl deschise, apoi începu să m înuiască

expert st iclele cu et ichete colorate şi paharele de cristal.Mircea îşi lepădă halatul şi începu să se îm brace,— Cum a fost cu Jack, boss ? înt rebă Capozzolo,— L-am lichidat , zise Mircea, încheindu-şi nasturii de la cămaşă.— Nu m -am aşteptat să t rădeze, suspină Capozzolo, turnînd în pahare

cîteva picături de angostura,— Unde sînt - Abe şi Reggie ? înt rebă Mircea, Capozzolo îşi înt rerupse

pent ru cîteva clipe operaţ ia.Se uită bănuitor în jur.—Pereţ ii au uneori urechi, şopt i el.— De asta ţ i-e frică ? zise Mircea, Un m om ent .Luă de pe nopt ieră un jurnal, pe care începu să-l răsfoiască plin de

sîrguinţă.— Acum poţ i să vorbeşt i fără grijă, spuse el, cont i-nuînd să agite ziarul.

Zgom otul hîrt iei bruiază cele mai sensibile m icrofoane.— Reggie a dispărut , zise Copozzolo. Iar Abe stă ascuns. După o pauză,

gangsterul cont inuă. Nu-m i place să învinovăţesc pe nim eni pe nedrept .

Mircea îşi înnodă im pasibil cravata.— Va să zică, după ce-am plecat , toţ i oam enii m ei au îuat -o razna. Şţ ce

v-a făcut să credeţ i că Reggie a şters-o cu banii ?— După dispariţ ia sa, Abe a găsit seifurile goale. Şi Reggie după cum ai

dispus chiar dum neata, nu avea voie să um ble la seifuri decît în prezenţa lui Abe,

Capozzolo term ină prepararea cockteiului. Oferi un pahar lui Mircea şi îşi um plu şi el unul. Ciocniră, apoi din cîteva înghiţ ituri îşi goliră paharele.

— încă unul, boss ? înt rebă gangsterul,— Ca de obicei, zise Mircea neut ru.— După dispariţ ia lui Reggie a fost mare scandal, reluă Capozzolo. S-a zis

că ar fi fugit cu banii la îndem nul dum itale. Din porunca marelui boss, care o ordonat o anchetă, Barracuda a încercat să pună m îna pe Abe, 1-a acuzat chiar de com plicitate cu Reggie. Abe se aşteptase la asta, aşa că s-a făcut nevăzut . Şt ia că nu e de glum it cu Sam y.

— L-ara putea găsi la nevoie ? înt rebă Mircea.— Desigur. Un m ic hotel din...Mircea îşi duse m îna la buze, făcîndu-i sem n să tacă. încetă să m ai agite

ziarul.— Cîţ i oam eni sînt cu t ine, Sid ? înt rebă el după ce goli al doilea pahar.— Şase, boss. E tot ce-am mai putut aduna. După plecarea dum itale...— După „ fuga mea" ai vrut să zici, Sid...— Cum aş îndrăzni ?— Ai gîndit -o. Nu-i aşa ? în fine, să lăsăm astâ. în curînd voi pune ordine

în toate t reburile, zise Mircea' cu autoritate în glas.îm brăcă haina neagră, care părea turnată.— întotdeauna ai fost elegant , boss. Un adevărat dandy, îl com plim entăCapozzolo.Se lăsase noaptea, învăluind în beznă vila şi parcul. Pe cerul negru se

vălătuceau nori de furtună. Atm osfera era încărcată de elect ricitate.în sufrageria decorată în st il georgian. Pedro servea cina.Mircea invitase la m asă şi pe Capozzolo. Ceilalţ i oam eni din gardă m încau

în sufrageria m ică, de la subsol. Doi dint re ei făceau de pază la int rare.Mircea şi Capozzolo ajunseră la .desert , cînd Jack Bolence îşi făcu

apariţ ia. Era îm brăcat în negru şi avea o expresie solem nă şi întunecată de cioclu.

— Vreau să-ţ i vorbesc înt re pat ru ochi, Charlie, se adresă el lui Mircea. Disciplinat , Capozzolo se ridică de la m asă.

— Mă duc în bibliotecă să fum ez o ţ igară, spuse eh— Pedro, cafele ! porunci Mircea. Ia loc, Jack. Un pahar cu vin ?— Da. Mulţum esc. Goliră cîte un pahar.— Am să-ţ i fac o com unicare im portantă, Vincenzo, zise Jack după ce

răm aseră singuri.— Ai uitat că noul m eu num e este Charlie ?-— N-am uitat . în casa asta, însă, putem discuta în siguranţă. Eu am ales-

o. Nu sînt ascunse m icrofoane.— Aştept com unicarea, Jack.Jack se uită inst inct iv în jur, spre a se asigura că uşile sînt bine închise.— Tribunalul organizaţ iei şi-a încheiat acum o jumătate de oră

dezbaterile.— Aha!— Ţi s-au adus acuzaţ ii grave, Vincenzo.

— Se poate să-m i pui asemenea înt rebări ? Dacă ar fi hotărît să te execute, nu te-ar fi înşt iinţat de acest lucru. Cunoşt i uzanţele.

Mircea îşi dădu seama că se pripise...— Prietenia noast ră e m ai presus de uzanţe, spuse el, încereînd să repare

gafa.— încrederea ta mă onorează. în Cosa Nost ra însă, prieteniile sînt

oarecum îngrădite, Vincenzo.— Şt iu şi asta, Jack, oftă Mircea. Ei, m ai departe ?— Tribunalul ţ i-a acordat un term en de şase zile, inlăunt rul căruia să te

poţ i spăla de bănuielile ce planează asupra ta şi a oam enilor tăi.— Mai precis ?— Să achiţ i organizaţ iei redevenţele pe ult im ul t rim est ru, să just ifici

m odul în care ai folosit cele şaizeci.de m ilioane dest inate cazinourilor dinFlorida şi Louisiana şi să lăm ureşt i situaţ ia celor două t ransporturi de

stupefiante care s-au volat ilizat pur şi sim plu după ce au fost preluate de oam enii tăi.

— Va să zică, aici am ajuns. Să m i se pună la îndoială buna-credinţă. Tocm ai m ie, zise Mircea, afect înd un sim ţăm înt de îndurerată jignire. M-aş fi aşteptat la alt t ratam ent .

— Dragul m eu Vincenzo, nu t rebuie să-ţ i faci sînge rău. Ai duşm ani, dar şi prieteni. Scot t ie, Ant inous şi,cu m ine te-am susţ inut cu toată energia. Dave, Mark şi Chuck au stat . în expectat ivă. Francesco, Gus, Sam y şi Hali ţ i-au cerut însă capul. Fiind puşi în m inoritate, au t rebuit să cedeze.

Jack îşi um plu din nou paharul.— Dacă s-ar afla că am rost it num e, m i-aş sem na sent inţa la m oarte. Faţă

de t ine, m i-am perm is să vorbesc, fiindcă şt iu că n-ai să faci indiscreţ ii.— Noi sîntem m ai m ult decît prieteni, Jack, spuse Mireea, cu prefăcută

căldură.Jack savura vinul arom at .— în t im pul şedinţei au avut loc scene nost im e, Hali a contestat , de pidă,că tu şi cu Genovese aţ i fi aceeaşi persoană. Sam y avusese grijă să

furnizeze fiecărui m em bru al consiliului de judecată cîte o fotografie cu noua ta înfăţ işare. Hali a m ers pînă acolo încît a afumat că ai fi un agent al poliţ iei.

Mircea pufni în rîs, ca după o glumă reuşită :— Eu, agent al poliţ iei ! De m ult n-am m ai rîs cu at ita poftă.Şi Jack făcu haz. Apoi reluă :— Gus, care vede pretut indeni num ai agenţ i provocatori, a şi cerut să fii

executat .— Gus a fost întotdeauna un laş, se st rîm bă Mircea dezgustat .— Ca să le scot din cap ideile astea t îm pite, am cerut sâ fii confruntat cu

doctorul But ler, singurul în măsură să te ident ifice.Mircea avu senzaţ ia că a int rat brusc sub un duş rece.— Asta va lăm uri definit iv situaţ ia, spuse el, zîm bind cu o profundă

convingere.încerca să se liniştească, spunîndu-şi că inspeetorul-şef Schiarelli

înt revăzuse totuşi posibilitatea arestării prevent ive a doctorului But ler, spre a evita o confruntare a acestuia cu Mircea. Dar dacă această arestare ar fi îm piedicată din diferite m ot ive ? Act iv itatea profesională a doctorului But ler nu se desfăşura la „ lum ina zilei" . Cabinetul său m edical nu era decît o firmă m enită să înşele aparenţele. Afară de aceasta, paza îi era asigurată de aceeaşi gangsteri pe care-i servea cu at îta com petenţă, ' i schim bul unor onorarii — ce-i drept — fabuloase. Mircea nu-şi făcea iluzii aspra

— în ceea ce mă priveşte, spuse Jack, sînt sigur că îţ i vei clarifica situaţ ia înt r-un t im p foarte scurt . Mai scurt chiar decît term enul care ţ i s-a acordat .

Cheia enigm ei este Reggie Lascalzo. La el sînt banii. Nu-ţ i răm îne decît să ajungi la Reggie. Dacă ai nevoie de ajutor, poţ i apela oricînd la m ine.

— Să sperăm că n-o să fie cazul, spuse Mircea. Cer un singur lucru. Să nu m i se pună beţe în roate. înţelegi ce vreau să spun ?

— în priv inţa asta, să fii linişt it . E o chest iune de care mă voi ocupa personal.

Apoi Jack plecă.*

* *

În faţa paharului plin, Mircea răm ase m ultă vrem e gîn-ditor. Nu-şi îngăduia să t reacă la acţ iune înainte de a cîn-tări temeinic toate posibilităţ ile care se ofereau pent ru soluţ ionarea acestei afaceri. Un pas greşit putea să-l coste viaţa... Hm ! Ciudat . Acum cuvintele acestea aveau pent ru el o altă rezonanţă. în Sicilia prim ejdia de a i se descoperi im postura îl ţ inuse înt r-o stare de spaimă şi de tensiune cont inuă, asemănătoare unui coşmar. Acum privea lucrurile cu m ai m ult calm , era mai lucid. S-ar fi zis că se fam ilia-, rizase cu prim ejdia. Şi culm ea era că situaţ ia în care se găsea m om entan era m ai grea, m ai com plicată. Ident itatea lui de îm prum ut crea serioase îndoieli. Pe de altă parte t rebuia să facă faţă unei crize căreia poate nici adevăratul Vincenzo Genovese nu i-ar fi găsit dezlegarea,

Cînd Pedro apăru cu o pom ieră cu fructe, Mircea îl t rim ise după Capozzolo. Gangsterul apăru plin de curiozitate. Bănuia că se pregăteau lucruri mari. Mintea nu-l prea ajuta. Sim ţea însă inst inct iv că şi fiinţa sa era prim ejduită. Suprim area şefului at rage îndeobşte şi "exterm inarea oam enilor săi de încredere. Nu sînt exceptaţ i decît acei care au înţelepciunea să t reacă din t im p în tabăra învingătorului. Capozzolo era perplex. Stăpînul său, Vin-cenzo Genovese, devenise m ai nehotărît , m ai t im orat de cînd îşi m odificase înfăţ işarea. S-ar fi zis că doctorul care-i schim base chipul îi schim base şi firea. îndoieli ciu-' date prindeau parcă să-i încolţească în suflet .

Glasul aspru al lui Mircea, care-l expediase înt re t im p pe Pedro din sufragerie, îl t rezi din laboriosu-i proces de gîndire.

— Sid, pot să-l văd chiar în noaptea asta pe Abe ?— Da, boss.— Lascalzo şt ie că am sosit la New York ?— Nu, boss.— Perfect . Pregăteşte o m aşină. Plecăm im ediat la drum .Lui Capozzolo îi plăcu tonul de com andă al şefului. Începea să aibă iarăşi

încredere în el.— Luăm şi oam eni din gardă, boss ?— Nu. Plecăm num ai noi doi.Mircea prefera să-nu fie urmărit de prea m ulte perechi de ochi în această

expediţ ie.Executant destoinic, Capozzolo îndeplini porunca şefului în m ai puţ in de

cinci m inute.Cînd Mircea st răbătu holul îndrept îndu-se spre ieşire, indivizii care-şi

reluaseră part ida de pocher înt rerupseră jocul şi se uitară înt rebători la unul dint re chibiţ i, care părea să fie şeful lor. Acesta le făcu din ochi sem n să-şi cont inue part ida. Prim ise desigur dispoziţ ii din partea lui Jack să se mărginească a asigura paza lui Charlie Accardo, fără a-i st înjeni m işcările.

In faţa vilei îl aştepta un Lincoln Cont inental negru.— Treci la volan, Sid, porunci Mircea. Capozzolo se execută prom pt .Mircea se aşeză tot pe bancheta din faţă.Se înapoiară la New York pe acelaşi drum pe care Mircea sosise de la

aeroportul Kennedy, cu singura deosebire că după ce t raversară Podul BronxWhitestone, o luară la dreapta, pe Whitestone Park-way, păt runzînd în in

inim a cart ierului Flushing din Queens. Cot iră la st înga pe Laurence St reet , apoi Lincoln-vl se angaja print r-un labirint de st răduţe cu case jupuite de intem perii şi locuri virane înconjurate de garduri cîrpite cu afişe.

Ajunseră în faţa unui hotel cu cinci etaje, pe a cărui faţadă cenuşie şerpuia dizgraţ ios o scară m etalică de incendiu.

— Am ajuns, boss.— Haidem , zise Mircea, coborind din maşină.Coborî şi Capozzolo, Aruncă o privire bănuitoare în direcţ ia din care

sosiseră.— Mă înt reb dacă n-am fost urmăriţ i, boss.— Nu im portă, replică Mircea. Abe n-are să m ai ră-m înă în m agherniţa

asta. Ia-o înainte.în jurul maşinii se şi adunaseră cîţ iva copilandri care se uitau uim iţ i la

alăm urile st rălucitoare, la tabloul de bord, la farurile m ult iple...Capozzolo îl călăuzi pe Mircea print r-un hol întunecos, lum inat doar de

becul chior aninat deasupra biroului de inform aţ ii.— Puteţ i folosi ascensorul, Mister, vorbi cu glas cavernos un ,,boy"

cocoşat , care ţ îşni din um bra unei nişe.Ascensorul, o colivie ruginită care scîrţ îia din toate încheieturile, îi urcă

pînă la etajul al cincilea. Ieşiră înt r-un culoar st rim t , lum inat tot at ît de zgîrCit ca şi holul. De o parte şi de alta stăteau aliniate uşi întunecate, cu vopseaua scorojită. Clănţănind, ascensorul o porni în jos.

Capozzolo se îndreptă spre capătul culoarului. Se opri' în dreptul unei uşi şi ciocăni înt r-un anum it fel. Două bătăi scurte, una lungă, alte două scurte. Se auzi un scîrţ îit de som iera, nişte paşi t îrşiţ i şi o cheie răsucită în broască. Uşa se deschise puţ in, cu precauţ ie.

— Eu sînt , Abe, eu, Sid ! rost i Copozzolo cu glas scăzut , scăzut .Capozzolo îm pinse uşa.Mircea îl văzu pe Abe Macchia, care-i aştepta ţ int in-du-i cu un pistol. îl

recunoscu ceva m ai greu după fotografia din dosar, fiindcă Abe lăsase să-i crească barba în neorînduială. înapoia lui se zărea interiorul unei cam ere - m izere de hotel, cu m obilier de duzină şi cu o chiuvetă m urdară. Pe pat şi pé podea zăceau vrafuri de ziare desfăcute şi reviste ilust rate. Pe m asa din m ijloc zăceau în dezordine st icle de băuturi, cu form e variate, m ai toate goale.

Privirile lui Macchia se opriră m înioase asupra lui Mircea.— Cine e ? bolborosi el. Nu ţ i-am spus să nu aduci pe nim eni cu t ine, Sid? Ai m erita să-ţ i zbor creierii.— Sînt Vincenzo, zise Mircea făcînd un pas înainte, Vincenzo Genovese.

Nu-ţ i m ai recunoşt i şeful ?Stupoarea aşternută pe chipul lui Abe era t ragicom ică. Tragică fiindcă

neîncrederea se îm pletea cu o nuanţă de nădejde, ce dădea obrazului său o expresie de suferinţă care inspira m ilă. Com ică prin patet ism ul ridicol al ochilor rotunjiţ i ca două farfurioare m inuscule.

Abe aşteptase înapoierea lui Genovese, aşa cum un condam nat la m oarte aşteaptă graţ ierea. Avea o încredere alît de oarbă în şeful său, încît la un

Europa. Multă vrem e nu se putuse obişnui cu gîn-dul că şeful îl părăsise, lăsîndu-l pradă unei. Mafii care devenise peste noapte vrăjm aşa lui de m oarte. Se uita la Mircea, st răduindu-se să recunoască dincolo de chipul necunoscut fiinţa stăpînului idolat rizat .

Creierul lui Mircea lucra febril. Căuta un sem n de recunoaştere, care să înlăture neîncrederea lui Abe. Ii vorbi, silindu-se să im ite cît m ai exact vocea lui Genovese.

— Ai făcut bine că ţ i-ai lăsat barbă. Bagă însă de seamă să nu-ţ i iriţ i faţa ca data t recută, crnd le-ai îm bolnăvit de eczemă purulentă.

îşi am int ise că în fişa lui Abe Macchia găsise date re-i feritoare la o eczemă gravă, căpătată cu doi ani înainte.

Obrazul lui Abe se crispa, apoi t reptat se dest inse înt r-un zîm bet .— E adevărat că mă cam mânîncă faţa... înghiţ i în sec, apoi lăsă pistolul

în jos. Poft iţ i.Mircea şi Capozzolo int rară în cam eră. Abe închise uşa - apoi scrută

îndelung chipul lui Mircea.

— Te-ai schim bat at ît de m ult , boss ! ... Mircea zîm bi.— Poate că ai dreptate. Schim barea asta m i-a adus foloase, dar şi

neajunsuri.Abe se uită înt rebător la Capozzolo.Acesta înclină din cap, spre a-i risipi ult im ele îndoieli.— Da, da, el e ! zise Capozzolo.— Ascultă, Abe, spuse Mircea. Vreau să-m i regrupez oam enii. Sper că m ai

eşt i în stare să-ţ i reiei vechile at ribuţ ii !înt rebarea era pusă sub o formă care dicta un răspuns afirm at iv. Abe

rîse.— încep să te recunosc, boss.— Era şi t im pul. Regist rele sînt la t ine ?— Nu, boss. Le-am pus la loc sigur.— Foarte bine. îm bracă-te şi haidem .— Nu şt iu dacă e prudent , şovăi Abe.— Lasă ! Fă ce-ţ i spun eu. Şi cît m ai repede, Capozzolo, ajută-l să-şi

st rîngă bagajele ! Eu vă aştept în m aşină.Scoase din tabacheră o ţ igară, pe care Capozzolo se grăbi să i-o aprindă.

Părăsi apoi încăperea, înt r-o stare de excitare nervoasă lesne de înţeles. Dacă reuşea să pună m îna pe regist rele duble, apărate cu at îta-st răşnicie de Abe, repurta un mare succes. Fiscul abia aştepta să aibă dovada operaţ iilor financiare frauduloase ale lui Genovese şi ale com plicilor săi din Cosa Nost ra. Nu ceruse preci-ziuni asupra locului unde erau ascunse regist rele, fiindcă nu voia să dea de bănuit lui Macchia şi lui Capozzolo. Toate la t im pul lor.

Coborî în st radă şi se urcă în maşină. Trebuia să lucreze cu m ultă prudenţă. Să lase să se înţeleagă că şt ie anum ite lucruri, de care în realitate habar nu avea.

Macchia şi Capozzolo coborîră peste vreo zece m inute. Capazzolo t recu la volan. Macchia se aşeză, pe banchetă din spate.

Lincolnul dem ară.— Încot ro, boss ? înt rebă Capozzolo.— La un bar. Să stăm de vorbă în linişte. în maşina asta ar putea fi vreun

m icrofon.Abe se uită aproape fără voie prin geam ul din spate, în t im pul

Capozzolo ocoli" pe mai m ulte st răzi. Opri în dreptul unui bar de cart ier. Localul era aproape gol. Se instalară la o m asă, înt r-unui din com part im entele laterale. Lui Abe îi era foame. Comandară cîrnaţ i ham burgers şi bere. Capozzolo ceru un pahar cu lapte bătut , iar Mircea un dai-quiri.

— Abe, spune-m i tot ce şt ii despre Reggie, zise el.— Nu şt iu prea m ulte, boss, răspunse Abe, după ce sorbi jumătate din

halbă. Dispoziţ iile dum itale au fost lim pezi. Reggie şi cu m ine t rebuia să predăm banii şi dividendele lui Fernando Montes, care urm a să le t reacă în

Europa, folosindu-se de valiza sa diplom at ică. Operaţ ia t rebuia executată — dacă-ţ i mai am inteşt i — în ziua de 3 august . Pe Reggie l-am văzut ult im a oară în dim ineaţa zilei de 2 august . Era foarte nervos. Se tem ea să nu fim urmăriţ i de oam enii organizaţ iei. în ziua de 3 l-am aşteptat zadarnic la înt îlnire. îngrijorat , l-am chemat la telefon pe Montes, rugîndu-l să-şi am îne plecarea cu douăzeci şi pat ru de ore, apoi m -am dus la tezaur. M-am gîndit că poate Reggie mă aştepta acolo. îţ i închipui surpriza m ea, cînd am găsit seifurile goale. Un funcţ ionar de birou m i-a spus că Reggie. însoţ it de doi inşi, ridicase toate valorile cu cîteva ore m ai înainte. Mi-am dat im ediat seam a că s-a înt îm plat ceva grav. însoţ itorii lui Reggie nu puteau fi decît agenţ i ai poliţ iei sau oameni ai organizaţ iei. Am alergat atunci la vilă, să pun regist rele în siguranţă. Le-am scos din seif şi le-am depus în păst rare la biroul de bagaje al gării Pensylvania. Şi bine am făcut că m -am grăbit . Chiar din ziua următoare, am observat că sînt urmărit . Nu mai aveam încredere în nim eni. După... plecarea dum itale în Europa, grupul nost ru s-a dus de rîpă. Int rase panica în noi. în m ai puţ in de pat ruzeci şi opt de ore, s-au risipit cu toţ ii. Le era frică de represaliile organizaţ iei. Şi m ie m i-a fost frică.

Mă gîndeam să fug în Sicilia. Şt iam însă că toate căile de ieşire din Statele Unite sînt supravegheate. Aşa că m -am ascuns, aştept înd să se m ai lim pezească apele...

Mircea socotea că raţ ionam entul lui Abe era greşit . Keggie nu fusese ridicat de poliţ ie. în dosarul lui Geno-vese, la fişa lui Reggie Lascalzo se m enţ iona pur şi sim plu că în jurul datei de 6 august , acesta dispăruse din New York. Nu puteau fi oam enii Mafiei pent ru că în cazul acesta t ribunalul organizaţ iei nu i-ar fi cerut . presupusului Genovese să rest ituie banii. Nu răm înea decît următoarea alternat ivă. Prim o ! Reggie se prezentase la Bancă cu doi din oam enii săi, luase banii şi fugise. Secundo ! Reggie fusese răpit de oam enii unei bande adverse, silit să ridice banii şi apoi eventual suprim at . în prim ul rînd se im punea să dea de urm a lui Reggie.

— Trebuie să m ergem la Reggie acasă, spuse Mircea; Este im posibil să nu găsim vreun indiciu care să nu ne pună pe urm ele lui.

Mircea achită consum aţ ia, apoi plecară cu maşina spre Crescent Avenue, o st radă dint r-un cart ier de vile, situată în apropiere de Forest Park.

** *

Doctorul Eduard But ler se urcă în Super Jet -ul com paniei aeriene Sunderland, care avea să-l ducă de la San Francisco la New York. Era oarecum int rigat . în cursul aceleiaşi dim ineţ i prim ise un apel telefonic din partea lui Jack Bolence, care-l convocase urgent la New York. Doctorul But ler era deprins cu ast fel de chemări urgente. Clientela lui alcătuită aproape în exclusivitate din gangsteri, foarte iuţ i în m inuirea cuţ itului şi a pistolului, îl

Vincenzo Genovese — găsise necesar să-şi schim be nu num ai ident itatea, dar şi înfăţ işarea, spre a evita o im inentă cădere în plasa poliţ iei federale. Falsificatorul îl plăt ise îm părăteşte. Dar şi operaţ ia chirurgicală fusese deosebit de grea şi de obositoare. Doctorul But ler, care-şi propusese cîteva ore de odihnă înt r-un hotel linişt it şi confortabil de pe California St reet , se vedea obligat să plece la drum în toiul nopţ ii.

Pe vrem uri, aceste deplasări intem pest ive nu-l supărau. Era m ai t înăr şi m ai rezistent . Acum însă vîrsta începuse să-l apese. Afară de aceasta îşi crease o bază materială solidă care să-i asigure o băt râneţe m ai m ult decît confortabilă. Se gîndea să se ret ragă la Miam i sau în insulele Berm ude. Şi acolo să uite şi de m edicină şi de pacienţ i.

Doctorul But ler era iritat şi oarecum nelinişt it . încerca o stare de agitaţ ie pe care nu şi-o putea explica.

Se instala cît m ai com od în fotoliul său şi după ce îşi aprinse pipa, deschise revista Detect ive Stories pe care o citea în fiecare seară înainte de culcare. De data aceasta însă som nul înt îrzia să vină. Avionul decola. Curînd după m iezul nopţ ii t rebuia să aterizeze la New York pe aeroportul La Guardia.

Lectura revistei, îndeobşte at ît de pasionantă, nu-i t rezi de data aceasta interesul. închise plict isit revista şi o vîrî în servietă. Puse în funcţ ie aparatul de televiziune individual, îşi ataşă m inuscula cască la ureche şi încercă să urmărească un spectacol de varietăţ i pe ecranul din faţa scaunului său. Sună, Apăru un steward.

— Dom nul doreşte ?— O cafea. Filt ru.După cîteva m inute i se servi cafeaua com andată. Doctorul But ler începu

s-o soarbă.Deodată capul i se lăsă în jos. Bărbia i se înfipse în piept .

*

* *Capozzolo opri m aşina la t rotuar.Vila lui Reggie Lascalzo se zărea print r-o perdea de plopi pit ici. Ferest rele

erau cufundate în întuneric,— Pare pust ie, zise Mircea.— Cred că ar fi bine să ne st recurăm cît mai neobservaţ i, zise Abe. S-ar

putea ca vila să fie supravegheată*— De cine ? şopt i Capozzolo.— Nu mai pune înt rebări t îm pite, băiatule, îl .repezi Abe. Capozzole

scoase o lanternă dint r-un buzunar al port ierei.— Dă-m i un pistol cu surdină, zise Abe. S-ar putea să am nevoie.Din seiful de la bord, Capozzolo t rase două pistoale < u surdină. Unul

pent ru Abe, celălalt pent ru Mircea. El purta în ham ul de sub braţul st îng un Browning autom at cu nouă focuri, de care nu se despărţea niciodată. Le fur- niza şi cîte o pereche de mănuşi.

Mircea luă pistolul şi cu cel mai firesc aer din lum e, îl st recură în port revolverul dinăuntru al hainei.

Tust rei îşi puseră mănuşile, apoi coborîră din m aşină.înt re vila lui Pveggie Lascalzo şi casa din dreapta acesteia, se deschidea

o alee mărginită de un gard viu ele arbuşt i decorat ivi.— Abe, ia-o înainte ! porunci Mircea.

păt runde prin perdeaua de plopi pit ici. Abe se apropie de vila lui Lascalzo. St recurîn- du-se pe lîngă pereţ i, ajunse la uşă.

Văzută de aproape, vila semăna cu o citadelă. Ferest rele de la parter erau zăbrelite, iar cele de la etaj aveau obloane. Uşa masivă de stejar de la int rare era ghintuită cu flori de fier.

Mircea şi Capozzolo îl ajunseră din urmă pe Abe, care se oprise în dreptul uşii.

— Deschide, Sid ! zise Abe, după ce cercetă din ochi clanţa şi încuietoarea, la lum ina îngustă a lanternei oarbe.

Capozzolo, expert în spargerea caselor de fier şi a furturilor prin efracţ ie,scoase din buzunarul pantalonilor o t rusă de chei. Alese una din ele şi se

pregăt i să o vîre în broască. Deodată se opri.— Dacă e cineva înăuntru ? şopt i el.Abe chicot i. Trase cu degetul pe clanţă, şi- l arătă plin de praf.— în casa asta n-a int rat nim eni de cîteva aăptăm îni, vorbi, el pe acelaşi

ton.— Poate că s-a folosit de uşa din dos ! stărui Capozzolo;Prost eşt i, Sid, zise Abe. Uşa din dos nu poate fi deschisă decît dinăuntru.Ai uitat ? Reggie se încuia cu şapte lacăte. Nu-i plăcea să fie luat prin

surprindere. Ei drăcia dracului, vorbesc despre el la t recut ...Capozzolo încercă vreo t rei şperacle. Broasca rezista la toate eforturile

lui.— Sid, ţ i-ai pierdut măiest ria, îl tachina Abe.— Gura ! Nu mă plict isi ! se răst i Capozzolo. Nu s-a făurit încă

încuietoarea care să-m i reziste.Nu se lăuda. Mînui încă vreo două şperacle, apoi suspină uşurat . Cu un

clănţănit m etalic, broasca cedă.— Mecanism de casă de fier ! exclamă el.Uşa de stejar se deschise încet . Lanterna lui Abe explora un vest ibul

încăpător, pardosit cu piat ră neagră şi acoperit în parte cu un covor m exican, viu colorat .

Abe int ră cel dint îi. închiseră uşa de la int rare în urm a lor. Mergînd t ipt il, păt runseră înt r-un hol mărginit de arcade. Fotolii largi erau orânduite pe m argine.

— Cred că putem aprinde lum ina, spuse Abe. Uitaţ i-vă, ferest rele sînt acoperite pe dinăuntru cu obloane. Nu filt rează st rop de lum ină.

— Aprinde-o, zise Mircea.Lust ra de fier forjat din m ijloc st răluci deodată, re-vărsînd din zecile de

becuri în formă de lum inare potop de lum ină.— Acum putem opera în voie, zise Abe.Mai înt îi făcură o inspecţ ie sumară prin toată casa. Vizitară sufrageria,

liv ing-room -ul, oficiul şi bucătăria de la parter, apoi cele două dorm itoare şi salonul de la etaj. Cam era de baie era îm brăcată în m arm ură t randafirie.

— Pent ru cine dracu a făcut luxul ăsta, de vrem e ce nu prim eşte pe nim eni ! se m iră Capozzolo.

Abe era singurul om pe care Lascalzo îl poft ise în casa sa. Şi Abe se m îndrea cu aceasta.

După inspecţ ia sumară a cam erelor, t recură la o cercetare mai amănunţ ită. Nu lăsară m obilă pe. care să n-o scotocească, covor pe care să nu-l ridice, tablou pe care să nu-l dea la o parte. Răscoliră pînă şi căm ara plină cu st icle de băuturi şi cut ii cu conserve. Nu descoperiră însă nim ic care să-i pună pe urm ele lui Lascalzo.

Reggie a fugit cu banii.— Am bănuit întotdeauna că e un t îlhar, se destăinui Capozzolo.

Percheziţ ia asta m i-a făcut o sete nebună.Ce-ar fi să bem cîte un păhărel de whisky ? Am văzut m cămară cîteva

st icle cu Bourbon.Mircea clăt ină din cap în sem n de încuviinţare. Era Foarte dezamăgit .

înt îm pinase un eşec total.Se aşeză pe un soaun, lingă m asa de bucătărie. în vrem e ce Capozzolo

int ră în cămară după st icla cu whisky, Abe scoase din dulap t rei pahare pe care le orîndui pe masă.

— Trebuie să ne îndreptăm invest igaţ iile^ în altă direcţ ie, boss, zise Abe. Mary-Lou, de exem plu.

Capozzolo se înapoie cu o st iclă de Old Bourbon. O destupă şi îi m irosi conţ inutul.

— Straşnic parfum ! Păcat că whisky-ul ăsta e fiert .— Scoate cîteva cuburi de gheaţă din frigider, ziseAbe. L-a uitat funcţ ionînd. Auzi cum bîzîie.— Bună idee ! exclamă Capozzolo.în t im p ce Abe turna whisky în pahare, Capozzolo deschise uşa

frigiderului.Deodată făcu un salt înapoi.Din frigiderul deschis, se prăbuşi pe podeaua bucătăriei cadavrul îngheţat

sloi al lui Reggie Lascalzo...

** *

Capozzolo conducea cu m are viteză LincoZn-ul pe Met ropolitan Avenue îndrept îndu-se spre podul William s-burg.

— Şt ii unde stă această Mary-Lou ? înt rebă Mircea.— East Side, Fulton St reet , explică laconic Abe.— O cunoşt i?— Desigur. Trăia de m ultă vrem e cu Reggie. Ieşeam adeseori cu ei în

oraş.— Şi eu o cunosc, interveni Capozzolo. E o roşcovană teribilă.— Nu se înţelegea prea bine cu Reggie.— De ce ? înt rebă Mir cea.— Ei, nu şt ii ? Vechiul lui păcat . Zgîrcenia.— Totuşi, ceva m i se pare foarte ciudat , zise Mircea t recînd la altă ordine

de idei. N-am hotărît eu ca Reggie să fie totdeauna însoţ it de un om înarm at?— Da, Slim îi asigura paza. Dar şi Slim a dispărut , răspunse Abe.—- Mai m ult ca sigur că-n clipa asta Slim valsează cu un bolovan de gît în

fundul rîului Hudson, opina Capozzolo, clăt inînd din cap.— Înseam nă că num ai Mary-Lou poate să ne m ai furnizeze vreo

inform aţ ie.Maşina st răbătea în acest t im p panglica argint ie a podului William sburg.

Era încadrată înt r-un fluviu de autom obile care se scurgeau spre Manhat tan.Ajuns la capătul podului, Capozzolo viră la st înga, angajîndu-se în

încîlceala st răzilor din East Side. După vreo zece m inute de m ers, Lincoln-ul int ră pe Fulton St reet .

— Opreşte în dreptul barului din colţ , zise Abe,

oam eni înghesuiţ i în faţa tejghelei cu băuturi. Un difuzor îm prăşt ia pînă în st radă st ridenţele unui shake.

Coborîră toţ i t rei din maşină. Abe îi conduse pină în dreptul unei case de raport cu cinci etaje. Faţada era de cărăm idă aparentă. Cîteva t repte de piat ră duceau la o int rare m eschină,- în dreapta căreia se afla un telefon public. Unele din ferest rele cu ghilot ină erau lum inate, lăsînd să se vadă perdele ieft ine, de o curăţenie îndoielnică,

— Asta e palatul lui Mary-Lou, zise Abe. Avem noroc, La ea este lum ină. Urcară t rei etaje, pe o scară de lem n, cu t repte pe jumătate roase, care scîrţ îiau alarm ant . O luară la dreapta pe un culoar îngust , slab lum inat de un bec anem ic. De undeva se auzea m uzică de jaz.

Cînd ajunse în dreptul uşii pe eâre o' căuta. Abe ciocăni autoritar. Aşteptă cîteva clipe. Le deschise o femeie int re două vîrste, înfăşurată înt r-un kim ono de-colorat , fardată st rident şi cu părul de un roşu nefiresc.

— Dom nişoara Mary-Lou ! rost i Abe.— Nu stă aici nici o persoană cu num ele ăsta, zise femeia cu asprim e. Nu

e frum os să deranjaţ i oam enii Ja ora asta...— Nu e aici apartam entul 15 ? zise Abe căut înd din ochi numărul de pe

uşă.— Este ! Dar nu locuieşte nici o Mary-Lou.Abe îi puse m îna în piept şi o îm pinse deoparte. Apoi fără să ţ ină seamă

de protestele ei, int ră in cam eră.— Mary-Lou ! tună el.Nu recunoscu însă nici unul din obiectele fostei prietene a lui Reggie.— De cîtă vrem e te-ai m utat aici, m adam ? se răst i el.— Nu stau de vorbă cu huligani. Şi dacă nu te cari m ai repede, ţ ip !Abe se uită nehotărît de la Mircea la Capozzolo. Dîn-du-şi seam a că nu

m ai era nim ic de făcut , ieşi pe culoar. Fem eia t rînt i uşa în urm a lor şi răsuci cheia in broască.

Capozzolo îl privea ironic.— Haidem la propielăreasă, zise Mircea.Coborîră plouaţ i cele t rei etaje. Dispariţ ia lui Mary-Lou le ridica noi piedici

în cale.— O dibuiesc eu, de va t rebui să întorc înt regul oraş cu fundul în sus, zise

Abe.O locatară care t recea înt îm plător pe culoar le indică uşa proprietăresei.

Abe ciocăni ceva mai m oderat . Peste cîteva clipe se auzi un t irşîit de picioare şi o tuse prelungită. în pragul uşii care se deschise scrîşnind, se ivi o fem eie băt rînă cu capot înflorat şi cu păr v iolet , plin de bigudiuri. Glasul ei spart , răguşit , răsuna ca un lăt rat .

— Ce poft iţ i ?Privirile ei bănuitoare se plim bară de la Abe la Capozzolo, şi de la Mircea

iarăşi la Abe.— O inform aţ ie, doam nă, zise Abe, rîdicîndu-şi polit icos pălăria.— La ora asta ?— Avem t reabă cu Miss Mary-Lou Sim pson.— Nu mai stă la m ine. S-a m utat .— Şi nu şt iţ i cum va unde s-a m utat ? înt rebă Abe suav.— Nu şt iu şi nici nu mă interesează !— I-ascultă, m adam , se înfurie Abe.Mircea îl îm pinse Ia o parte. Scoase din buzunar portofelul doldora, îl

t rei... pat ru...Făcu un gest , ca şi cînd ar fi vrut să închidă portofelul. Ochii fem eii

scăpărară lacom .— Un m om ent !Mircea exhibă cele pat ru hîrt ii.— Stam ford Mansion, 376 Tenth Avenue, etajul şapte, apartam entul711.Înşfacă hîrt iile şi le vîrî în corsaj.— De m ult s-a m utat ?— Acum t rei săptăm îni. — Mulţum esc, zise Mircea.— N-aţ i stat de vorbă cu m ine, zise proprietăreasa cu subînţeles.— O.K., exclamă Mircea. Nici dum neata cu noi. Haidem , se adresă el

însoţ itorilor. Bună seara, doam nă.Proprietăreasa salută cu capul, făcînd să-i joace bigu-diurile din creştet ...Capozzolo se urcă la volan.— îm i m iroase urît t reaba asta, zise el.— Şi m ie, interveni Abe, t recînd la locul său. Mircea se aşeză pe

banchetă,apoi t rînt i port iera.— Stam ford Mansion, Sid.Capozzolo era un şofer de înaltă clasă. Şt ia să se st recoare ca o şopîrlă

prin îm bulzeala de maşini. în m ai puţ in de cincisprezece m inute ajunseră la dest inaţ ie. Stam ford

Mansion era un im obil cu oarecare pretenţ ii flancat de două clădiri banale, cu cîte cinci etaje şi scări m etalice de incendiu. Avea faţada îm brăcată în piat ră aibă, ferest re cu ram e m etalice şi o int rare adăpost ită de un soi de baldachin cu dungi m ult icolore.

Un portar în uniformă verde m oţăia rezemat de glafuî uşii de st iclă. Se t rezi doar cînd Lincoln-u\ opri în faţa casei.

Mircea şi oam enii săi t recură valvîrtej prin faţa portarului care nu avu t im pul să-i înt rebe pe cine caută. Urcară cu ascensorul pînă la etajul şapte şi după ce exam inară numerele apartam entelor, se opriră la o uşă pe care scria cu cifre aurii 711, avînd dedesubt o carte de vizită prinsă înt r-o ramă m etalică : Mary-Lou Sim pson,, Dinăuntru se auzea în surdină m uzică de jaz.

— Avem noroc. Păsărică e acasă, zise Abe.Apăsă pe butonul soneriei. Zbirnh tul m olcom fu urm at peste cîteva clipe

de zgom otul m etalic al unei chei. Uşa se înt redeschise. Abe vîrî piciorul înt re canatul uşii şî ramă.

Un cap blond de fem eie apăru în deschizătură.— Hello, Mary-Lou ! zise Abe. Vreau să stau de vorbă cu t ine.Obrazul lui Mary-Lou se crispa.— îm i pare rău, nu te pot prim i. Aştept prieteni.Abe îm brînci uşa, izbind-o pe Mary-Lou de perete. Int ră în vest ibul urmărit

de Mircea şi de Capozzolo care închise uşa un urm a lor.— Vă poftesc să ieşiţ i im ediat ! st rigă Mary-Lou înfuriată. Se propt i

bătăioasă în faţa lui Abe.Abe o apucă de braţ şi o repezi în liv ing-room -ul spaţ ios care se

deschidea în spatele ei. Int ră după ea. Deodată avu neplăcuta surpriză să se pom enească în faţa gurii .unui pistol aţ int it asupra lui de un t înăr în haine albe.

— Ar t rebui să .şt ii că nu se int ră fără voie în casa unei doam ne, zise t înărul cu îngheţată politeţe.

Abe ridică m îinile în aer.

în vest ibul.Mircea, care se afla în vest ibul, se ascunse după uşa care răspundea în

living-room şi făcu din cap sem n lui Capozzolo să iasă pe coridor. Capozzolo se execută,

Tînărul ieşi în vest ibul după Abe,— Vezi, prietenii dum itale. au m ai m ultă educaţ ie, rost i el ironic. Au şi

şters-o.Cînd Abe păşi pragul apartam entului şi t înărul în haine albe ajunse în

dreptul uşii. Mircea care se ascunsese în vest ibul int ră în acţ iune. Cu tocul pistolului aplică o lovitură scurtă in creştetul t înărului, care scăpă arm a din m înă şi se prăbuşi pe pardoseală.

Abe şi Capozzolo, care urmăriseră cu coada ochiului scenă, se înapoiară în vest ibul.

— Bine lucrat , boss, chicot i Capozzolo, frecindu-şi înveselit palm ele.Capozzolo îm pinse cu piciorul corpul t înărului şi îi luă pistolul,

st recurîndu-l în propriul său buzunar.Abe reint ră în vest ibul. Mary-Lou, cu ochii măriţ i de spaimă, stătea

înlem nită în m ijlocul încăperii. îşi dădea seam a că ar fi fost inut il să încerce a se refugia în altă cam eră.

— Frum oasă prim ire faci vechilor.tăi prieteni, Mary-Lou zise Abe. Capozzolo încuie uşa de. la vest ibul, apoi int ră în liv ing-room , urm înd pe

Mircea.— Ai grijă de junele ăsta, îi spuse Mircea.— O.K., Charlie, zise Capozzolo. De alt fel nu cred că o să se t rezească

prea repede.Abe se opri în faţa gazdei,— Unde e Reggie ?Mary-Lou încercă să- l înfrunte.— Nu şt iu. Dacă vrei să-l găseşt i, caută- l singur.Abe o plesni cu dosul palm ei peste obraz, doborînd-o pe o canapea din

apropiere.Mary-Lou încercă să se ridice. Buza prinse să-i sîngereze.— Nu-m i plac violenţele. Le aplic num ai dacă sînt silit . Si atunci m erg

pînă la lim ită.Lui Mircea ii repugnau procedeele lui Abe faţa de o fem eie. îşi dădea

seam a însă că seriozitatea m izei şi lum ea in m ijlocul căreia ajunsese să evolueze il obligau să-şi joace pînă la'sfîrşit rolul de gangster.

Abe se apropie de aparatul .de radio, care em itea m uzică de jaz şi răsuci la m axim um bulonul de volum . Se aşeză apoi pe canapea alături de Mary- Lou. Cu gesturi m olcom e îsi ajSrinse o ţ igară.

— De unde at îta lux, Mary-Lou ? înt rebă el, după ce i i plim bă priv irile asupra m obilelor scum pe din încăpere. După cîte văd, te-ai îm bogăţ it peste noapte.

— Ei da, am jucat la ruletă, zise ea.— Aha, la ruletă ! Unde ?— Te interesează at ît de m ult ? Vrei să joci şi tu ? il sfida Mary-Lou.— Răspunde la înt rebări ! Sau ai poftă să te mai cîrpesc o dată.

— La clubul 47.— Adresa?— Rockway Beach, Belle Harbour, Long Island.— Cînd ?— Nu mai ţ in m inte

Macchia, desluşea o am eninţare surdă, care o înspăim înta.— Acum ... acum o săptăm înă, bîigui ea.— Aha, şi cît ?— Cinci m ii de dolari. Abe o privi în ochi şi îi zim bi.— Va să zică, l-ai vîndut pe Reggie pent ru cinci m ii de dolari. Palma lui

ţ îşni fulgerător, t răsnind-o peste gură. Unde e Reggie ? înt rebă Abe.— Ţi-am spus că nu şt iu, zise ea izbucnind în plîns. Mai înainte ca Mircea

să fi putut interveni, Abe cu un gest rapid îşi zdrobi vîrful aprins al ţ igării înt re sînii t inerie fem ei.

Mary-Lou scăpă un urlet animalic. Un m iros de carne friptă gîdilă nările lui Mircea, care încercă o senzaţ ie de greaţă.

Capozzolo îşi aprinse o ţ igară şi o oferi lui Abe.Mary-Lou se uită cu groază la vîrful incandescent al ţ igării.— Cui l-ai vîndut pe Reggie ? înt rebă Abe, apropiin-du-i iarăşi de piept

ţ igara aprinsă.— Lui Joe Regan.— Care Joe Regan ?— Proprietarul Barului 47.— Aha, d-aia mă t rim iteai la Barul 47. îm i puseseşi şi m ie gînd rău.Pentru cine lucrează acest Joe Regan ?— Nu şt iu. Jur că nu şt iu, st rigă ea înnebunită. Abe vru să-i înfigă vîrful

aprins al ţ igării înt re sîni. Mary-Loy se t rase inst inct iv înapoi. Urlă gutural :— Nu şt iu ! Nu şt iu ! Jur !Mircea găsi că e m om entul să intervină.— Las-o,! De data asta nu m inte. Abe se ridică de pe canapea.— Căţeaua ! Şi ăsta cine e ? o înt rebă el arăt înd cu capul spre t înărul

leşinat de pe podea.— Teddy Regan, spuse ea repede.— Regan ? E neam cu Joe Regan.— Fiul lui.— Aha, va să zică lucraţ i în fam ilie. Felicitări, Mary-Lou.— Leagă-i pe am ândoi, Sid, porunci Mircea. Mai repede. Să nu pierdem

vrem ea.Capozzolo sm ulse şnururile groase de la perdele, şi după ce-l cără pe

t înăr pe canapea, îl legă fedeleş, spate în, spate cu Mary-Lou.— Abe ! Cheamă pat ru oam eni. Să ne aştepte la int rarea sudică din BelleHarbour.— O.K., zise Abe, form ând la telefon numărul v ilei din Elm sford.

Transm ise ordinul, apoi rupse firul telefonic din doză.— Haideţ i ! zise Mircea. Să ajungem la Barul 47 înainte de a li se da de

veste...

** *

Licoln-ul cobora cu viteză pe Flatbush Avenue, în-drept îndu-se spre Rockway Beach. Trecu pe lîngă aeroportul Floyd Bennet t , t raversară podul Marine Parkway, apoi o luă la st înga pe Beach Channel Drive.

— La Barul 47 voi int ra singur, zise Mircea. Sub noua m ea înfăţ işare nu mă cunoaşte nici dracul. Abe, după zece m inute int ri şi tu în sală, îm preună cu oam enii tăi. Ai să mă vezi la bar. La sem nul m eu vei crea o diversiune, ast fel ca eu să pot opera în linişte. Tu, Sid, răm îi la volan. Nu opreşt i m otorul. Abe, după ce term ini, vii la Elmsford. Faci să ţ i se piardă urm a.

clădirilor din Belle Harbour.Capozzolo sem naliza, aprinzînd şi st ingînd la scurte intervale proiectorul

portat iv, prins cu o ventuză de parbriz. Un Pont iac Tem pest , staţ ionat la vreo sută de m etri pe dreapta şoselei, aproape de tabela de m arcaj de la int rarea în Belle Harbour, răspunse cu acelaşi sem nal.

— Harris cu oam enii lui, rost i scurt Abe. Capozzolo opri în dreptulPont iac-ului. Abe coborî şi t recu alături de Harris. Capozzolo dem ară...

*

* *Profilată pe un fundal de arbuşt i, clădirea în st il neo-m aur a Barului 47 îşi

deschidea spre ocean faţada cu pereţ i culisanţ i de st iclă. Pe terasa vastă care se desfăşura pînă la plajă, toate m esele erau ocupate de noctam buli în costum e de seară. în interiorul localului, la barul îm brăcat în faianţă v ioletă cu panouri decorat ive ce înfăţ işau anim ale marine cu siluete fantast ice, se buluceau clienţ i însetaţ i de băuturi tari. în m ijlocul încăperii, se înălţau pereţ ii de st iclă ai unui im ens acvariu lum inat puternic dinăunt ru, ce adăpostea o caracat iţă de proporţ ii im presionante.

în jurul acvariului pe un platou circular cu dale aurii dansau perechi fascinate parcă de ochii rotunzi ai caracat iţei, care le pîndea fiecare m işcare. Braţele ei lungi, vîscoase, cu ventuze m ult iple, stăteau -nem işcate pe. piet ri- şul fin. Prin apa verzuie pluteau ca nişte m inuscule fantom e m eduze alburii, gelat inoase. Orchest ra neagră executa un blues foarte lent , inspirat după un negro-spiritual.

Int rarea lui Mircea în local scăpă neobservată. După ce aruncă o priv ire dist rată asupra m eselor ocupate, se opri cîţeva clipe in faţa acvariului, apoi se îndreptă spre tejgheaua barului.

— Un Manhat tan. Dublu, com andă el alene.Barmanul turnă ingredientele cocktaiului înt r-un sha-ker pe care începu

să-l amestece în ritm t repidant .Sub aparenta sa indiferenţă, Mircea era încordat ca un arc.Barmanul îi oferi cockteilul. Mircea îl degustă. Spriji-nindu-se cu cotul de

tejghea, se întoarse cu fata spre platoul de dans. Privirile lui cercetau în acest t im p cu înfrigurare localul în căutarea lui Regan. Nu-l cunoştea, însă era sigur că nu va înt îrzia să-l ident ifice. îm prejurările îl serviră...

Un client de la bar st rigă jovial pe un individ corpolent care circula print re m ese.

— Hello, Regan !Joe Regan avea părul des şi creţ , înspicat cu alb, obrazul măsliniu şi un

gît vîrtos ca de gladiator, a cărui masivitate cont rasta cu fineţea cămăşii albe de mătase. Un sm oking albast ru abia îi st runea m uşchii, care la fiecare

.m işcare se reliefau sub ţesătura m oale. Purta la butonieră o orhidee purpurie, cu petale grele, ca de ceară. Regan se opri în dreptul clientului.

— Hello, Mr. Graham !— Ai schim bat crabii cu caracat iţele, st rigă clientul., lovindu-i prietenos

cu palm a peste umăr. Ţi se rafinează gusturile, Regan.Se uită în jur şi adăugă :— Şi localul ăsta l-ai făcut de nerecunoscut . E un lux ca în film e.,îţ i m erge

bine.Regan zîm bi, plin de im portanţă.— Şi asta e nim ic, Mr. Graham , replică el. Să vezi clubul pe care-l deschid

luna viitoare la Rockway Park. Fac praf concurenţa.

— Hello, Mr. Regan ! Ţi-ai uitat prietenii !Mircea întoarse capul înt r-acolo. Zări la masă o fem eie t inără, blondă, cu

t răsături delicate. îm brăcată înt r-o rochie neagră, foarte decoltată şi acoperită de bijuterii. Fem eia îl fixa pe Regan cu o priv ire în care se citea im plorarea. Regan se întoarse spre ea.

— Nu-m i uit niciodată prietenii, Miss Courtney, răspunse el. Im ediat sînt al dum neavoast ră.

St rînse m îna lui Graham şi se întoarse spre m asa t inerei fem ei.Ochii ei aveau o expresie de înfrigurată aşteptare. Mîinile albe şi fine îi

t rem urau.Regan se opri în dreptul ei. Scoase floarea de la butonieră şi i-o oferi.

Miss Courtney înt inse nerăbdătoare m îna, apucă floarea şi zîm bi fericită. O duse la nas, şi după ce-i aspiră parfum ul şi-o prinse la corsaj.

Regan salută şi se apropie de bar.Înt r-o nişă căptuşită cu oglinzi, se afla un m are vas de cristal negru, în

care îşi etalau purpura un superb mănunchi de orhidee.Barmanul luă una din orhidee şi o înt inse lui Regan, care şi-o prinse la

butonieră, apoi se întoarse! iarăşi print re m ese.Mircea sorbi cocteilul. Băutura savuroasă îi parfumă cerul gurii. Aruncă o

priv ire asupra ceasului de la m îna. Se scurseseră zece m inute. Abe t rebuia să apară. Mircea încercă o em oţ ie uşoară. Constată cu sat isfacţ ie că înce- puse să se oţelească. Perspect iva ciocnirilor nu-i m ai crea acel gol dureros în stom ac, acea teamă aproape im posibil de stăpânit , care înainte vrem e îi paraliza parcă m işcările. Acum sim ţea o ciudată furnica re în şira spinării, careri încorda m uşchii' şi-i ascuţea m intea. Toate facultăţ ile lui fizice şi intelectuale se pregăteau pent ru criza care avea să urm eze. Abe şi cei pat ru oam eni ai săi îşi făcură int rarea: Mircea respiră adine. Priv irile lui se îndreptară spre Regan. Aştepta reacţ ia acestuia. Şi Regan observă int rarea lui Abe. Pe obrazul lui se aşternu o paloare uşoară. In ochii săi, Mircea cit i o sclipire rea. Regan era vădit surprins de apariţ ia lui Abe. Dar aceasta nu-l îm piedică să t reacă im ediat la acţ iune. Priv ir ile lui lansară un avert ism ent m ut , pe care-l prinseră cîţ iva bărbaţ i în sm oking, voinici ca nişte luptători de catch, risipiţ i prin local. Bărbaţ ii în sm oking se îndreptară, ca din înt îm plare, spre grupul lui Abe. Erau cinci la număr. Abe le observă m anevra. Zîm bi.

Un m aît re d'hotel, răsărit ca din păm înt conduse pe Abe şi pe însoţ itorii săi la o m asă liberă, plasată lîngă acvariu.

Bărbaţ ii în sm oking se postară în preajm a lor.Un chelner luă comanda de la Abe, apoi se îndreptă spre bar. Cînd t recu

pe lîngă Regan, acesta îl apucă de braţ .— Ce-au com andat ? înt rebă el print re dinţ i.— De cinci ori whisky. Regan se apropie de tejghea.Mircea, care se prefăcea că priveşte dist rat evoluţ ia perechilor pe platoul

de dans, îl urmărea cu coada ochiului, încercă să desluşească vorbele pe care Regan le rostea cu voce scăzută barmanului, dar nu reuşi.

Barmanul um plu cinci pahare cu whisky.Chelnerul le alinie pe o tavă şi plecă spre masa lui Abe. Regan se întoarse

iarăşi spre barman.Mircea îşi încorda şi mai tare auzul. Reuşi să prindă cîteva cuvinte ale

pat ronului.— ...st ingi lum ina... masa cinci... lucrezi repede...Mircea vîrî ca din înt îm plare m îna sub sacou. Trase piedica pistolului şi

aşteptă desfăşurarea evenim entelor, fără să-l scape din ochi pe Regan.

Barmanul st recură m îna sub tejghea.în aceeaşi clipă sala se cufundă brusc în întuneric. Se zăreau numai

vîrfurile roşii, incandescente ale ţ igărilor. Se auziră st rigătele de surpriză ale cîtorva fem ei, acoperite în nuînd de răbufnirile jazului.

Mircea se repezi la Regan şi îi înfipse gura pistolului în şale.— Fii cum inte şi fă ce-ţ i spun. Altm interi îţ i găuresc pielea.

** *

Bezna dură şaizeci de secunde..Cînd se făcu lum ină, barm anul ce-şi netezea tocm ai părul, se uită spre

m asa lui Abe, care se golise de clienţ i, Zîm bi şi îşi întoarse privir ile spre pat ron, dar şi acesta dispăruse, îşi zise că Regan plecase pe întuneric, aşa că nu se nelinişt i.

— Un Gin Fizz şi două Clover Club, com andă un chelner. Barm anul se întoarse spre st iclele cu et ichete viu colorate.

— O.K.Lincon-ul Cont inental zbura ca o nălucă pe autost rada -lum inată de

nesfîrşite şiraguri de banane cu neon.Ult im ele clădiri din Belle Harbour rămăseseră de-m ult în urmă.Ghem uit pe bancheta din urmă, Regan se uita nedum erit la chipul

im penetrabil al lui Mircea, care stătea alături de el. Gura pistolului cont inua să-l ţ intească. Regan cunoştea prea bine m oravurile lum ii interlope ca să facă vreun gest necugetat . Cînd se st insese lum ina din local şi sim ţ ise în şale gura pistolului, executase fără să crîcnească indicaţ iile individului care-1 im pinsese spre ieşire, ghidîn-du-se după seînteierile roşiat ice ale ţ igărilor. Şt ia că dacă ar fi schiţat vreun gest de îm pot rivire sau dacă ar fi st rigat după ajutor, şi-ar fi încheiat definit iv cariera de pat ron de localuri de noapte, m urind ciuruit de gloanţe. Se lăsase răpit , fiindcă nu exista altă soluţ ie. Blestem a în gînd im prudenţa pe care o săvîrşise, concent rîndu-şi oam enii asupra mesei lui Abe Macchia şi lăsîndu-se ast fel descoperit .

— Cine eşt i dum neata şi ce vrei ? înt rebă el în cele din urmă.Erau prim ele vorbe pe care le scotea de cînd părăsise ocalul.— Ce vreau ? Ai să afli în curind, zise Mircea dom ol. Regan tuşi spre a-şi

drege glasul.— Uite ce e, reluă el. Sînt om de afaceri. îm i place să-m i rezolv repede

t reburile. Care e preţul ?— Preţul ?— Răscum părarea.Mircea rîse.— Ah, da. Hm ! E foarte m are. Nu şt iu dară ai să-l poţ i plăt i.— Spune o cifră, zise Regan. Sînt convins că vom ajunge la o înţelegere,Surîsul jucăuş de pe obrazul lui Mircea st recură fiori In sufletul pat ronului.— Cit ? insistă el.Mircea nu răspunse. Regan îşi răscoli m em oria, încercînd zadarnic să-l

ident ifice. Se uită la şofer. Nu-i vedea decît ceafa.Deodată acesta îşi int -qr-rse faţa, se uită o clipă la Re-gat t , zîm bi

arălîndu-şi dinţ ii albi, fosforescenţ i, apoi îşi îndreptă iarăşi priv irile spre.autost rada care părea că se aruncă sub roţ ile autom obilului.Inim a lui Regan îngheţă. îl recunoscuse pe Capozzolo.Mircea tălmăci cu uşurinţă procesul de gîndireal pat ronului, reflectat at ît

de vizibil pe chipul său pust iit de 'încă.— Acum bănuieşt i ? înt rebă Mircea suav.

Mircea lăsă să se scurgă cîteva clipe de tăcere, mai grele decît plum bul.— Şaizeci de m ilioane de dolari, zise el.— Sînteţ i nebuni ! exclamă Regan.— Şaizeci de m ilioane de dolari, repetă Mircea. Şi, pe deasupra num ele

asasinilor lui Reggie Lascalzo.Fruntea pat ronului se îm brobonase de sudoare. îşi v umezi cu lim ba

buzele uscate,— De unde să am at îţ ia bani ? protestă el. Cit despre Reggie Lascalzo nu

şt iu nim ic.— Nim ic? Absolut nim ic ? Seorm oneşte-ţ i bine mem oria.Regan îşi încleşta neput incios pum nii.— Dacă nu vrei să fii înţelegător, nu şt iu, zău, dacă vei apuca să-ţ i mai

vezi vreodată barurile, interveni Capozzolo. Sau poate că ai să le vezi de sus, zburînd ca un elicopter, cu aripioare de îngeraş în spinare.

Regan încercă să-şi dom ine agitaţ ia lăunt rică. Juca o part idă cu m iză ext rem de .mare. Adversarul său avea chintă regală. Dar şi el păst ra în m anşetă o carte, care bine jucată putea răsturna situaţ ia în favoarea lui.

— Şi dum neata cine eşt i ? înt rebă el, uit îndu-se Ia Mircea.Acesta îl priv i ciudat .— Ai să afli m ai t îrziu. Nici o grijă.Restul drum ului se cufundă înt r-o m uţenie totală Capozzolo se uita din

cînd în cînd prin ret rovizor. Nu erau urmăriţ i, Aproape de ora t rei, Lincoîre- ul păt runse în parcul v ilei din Elm sford. Regan încercase să ident ifice drum ul parcurs, dar după ieşirea din Bronx, nu se mai putuse orienta. Capozzolo folosise un it inerar com plicat» ocolind cent rele populate.

Lincoln-ul opri în faţa vilei învăluită în întuneric Dirijat de ţeava pistolului pe care Mircea i-l înfipsese înt re coaste, Regan urcă. scările de la int rare şi păt runse in hol.

Cei doi t ipi care făceau de gardă aruncară o privire lipsită de curiozitate. Asemenea spectacole nu-i mai im presionau,

Mînat de Mircea şi escortat de Capozzolo, Regan păt runse în bibliotecă. Capozzolo încuie uşa pe dinăunt ru.

— Să nu fim deranjaţ i, zise el,Regan îşi dădea seam a că se află în mare prim ejdie; Colţul buzei îi

t rem ura nervos. încercă totuşi să braveze,— Ei, cînd term inaţ i com edia asta ? înt rebă el cu aparentă linişte.— Dacă eşt i om de înţeles — im ediat , răspunse-Mircea zîm bind cu falsă

bunăvoinţă. Vîrî pistolul în ham ul de sub haină. Num ele asasinilor luiReggie Lascalzo spuse el, înăsprindu-şi brusc glasul.— Nu cunosc pe nici un Reggie Lascalzo. Mircea rîse.— Ce zici, Sid ? Nu-l cunoaşte pe Reggie. Nici n-a auzit de el. Se întoarse

iarăşi spre Regan. Nici pe Mary-Lou n-a cunoşt i ?Regan îl privi pieziş :— Nu. N-o cunosc.— Curios. Fiu-tău o cunoaşte. Şi încă foarte int im . Regan îşi sim ţea gura

uscată. îşi t recu lim ba peste buzele arse.Mircea se apropie de el şi îl prinse uşor cu degetele de bărbie, ca şi cum

ar fi vrut să-l m îngîie.— Nu vrei să spui ? îi vorbi el cu binişorul. Păcat . Dacă totuşi socoteşt i că

este necesar să-ţ i îm prospătez m em oria...Cu o m işcare bruscă, îşi repezi cotul în bărbia lui Regan. Acesta se prăvăli

pe spate, ant renînd în cădere o măsuţă japoneză pe care se afla o statuetă

— se îndreptară asupra lui.— Fii cum inte, Regan, îl poft i Capozzolo cu ton scăzut . Regan dădu

drum ul statuetei şi se ridică încet în picioare. Răsufla greu.— Unde e Reggie Lascalzo ? repetă Mircea. Regan se gîndi o clipă, apoi

rost i cu aer de sfidare.— Nu înţeleg de ce îm i puneţ i înt rebări la care nu pot răspunde. Nu şt iu

unde e Reggie Lascalzo. Pot să vă spun însă unde se află în clipa asta Abe Macchia.

— Abe este în m îna oam enilor m ei, zise Regan.— Face pe deşteptul, boss, interveni Capozzolo.— Nu, nu ! replică Mircea, căruia îi revenise brusc în m inte m om entul în

care barul se adîncise în întuneric:Abe este în m îna oam enilor m ei, zise Regan, Capozzolo rîse ca de o

glumă bună.— Abe prins ! He, he !— Taci, Sid ! zise Mircea.—Să vă explic. în bar ţ in în perm anenţă o m asă rezervată pent ru m usafiri

nepoft iţ i. O sim plă apăsare pe buton şi o dată cu st ingerea lum inii, se declanşează un m ecanism care face ca masa — aşezată pe un platou — să se scufunde în subsol, iar altă masă, cu tacîm urile gata pregăt ite să se ridice în loc... Cînd se face lum ină cei din jur văd o masă fără ocupanţ i. Sim plu, nu-i aşa ?... Şi fiindcă sînt om de înţeles, vi-l predau pe Abe în schim bul eliberării m ele.

Un zîm bet t rium fător plutea pe buzele lui Regan.Mircea analiză rapid situaţ ia. Dacă Regan nu m inţea, lucrurile se

com plicau serios. Pierzîndu-l pe Abe, pierdea firul Ariadnei. Trebuia deci să-1 recupereze cu orice preţ ...

— Şi cu ce-m i faci dovada ? înt rebă el.— Cereţ i la telefon barul. Veţ i putea vorbi cu Abe în persoană.Mircea se gîndi o clipă, apoi puse m îna pe receptor.— Dă-m i numărul !în acelaşi m om ent se auzi zgom ot de paşi în hol, apoi cîteva lovituri în

uşă.— Cine e ? înt rebă Capozzolo. fără să ia ochii de la Regan.— Eu, Abe. Deschideţ i. Figura lui Mircea se lum ină.Pe chipul lui Regan se aşternu expresia celei mai vii consternări.

Capozzolo deschise uşa rînjind,— Ne-ai m inţ it , Regan.Abe int ră în bibliotecă, îm pingîndu-l din spate pe Teddy Regan. în m îna

dreaptă ţ inea un pistol, pe care-l vîrî în ham ul de sub haină. Se uită la Joe Regan, care se făcuse cenuşiu.

— Vezi, Regan, ce înseam nă să ai suflet ?... Să răspunzi la rău cu bine. Tu ai vrut să mă prinzi în cursă şi eu ţ i-am adus pe fiul tău, să-ţ i ţ ină de urît .

— E adevărată povestea cu m asa, Abe ? înt rebă Mircea.— Da, foarte adevărată, răspunse Abe. Numai că eu am reuşit să scap.

Am sărit la t im p de pe plat form a care se prăbuşea sub noi. Eşt i al dracului de ingenios. Regan. Dar să mă vezi şi pe m ine... Cui l-ai vîndut pe Reggie Lascalzo ? înt rebă el brusc.

— Nu şt iu de nici un Reggie Lascalzo, se incăpăt înă să răspundă Regan.— Nu şt ii ? zîm bi Abe. Bine. Tul ai vrut -oScoase din buzunarul de la piept un brici pe care-l deschise cu o m işcare

bruscă. Se apropie de Teddy Regan, îl apucă de unul din reverele hainei şi cu

rotunjiră de spaimă.Abe despică şi celălalt piept al hainei.— Am ajus la cămaşă, Regan— Nu şt iu nim ic. Absolut nim ic.— Nu mă interesează cultura ta generală. Te înt rebam de Reggie

Lascalzo.Regan nu m ai deschise gura.— Tată, ai înnebunit ? st rigă deodată Teddy. Vrei să mă vezi cu burta

spintecată ?— Fiul tău e mai înţelegător, zise Abe. îşi cunoaşte interesul.Cu un gest scurt tăie şi căm aşa,Pieptul păros al lui Teddy apărui la vedere— Spune, fată ! Spune ceva, tată ! zbieră el. Broboane m ari de sudoare i

se scurgeau pe frunte.Obrazul îi era livid. Un spasm nervos îi cut rem ură corpul. 1— Vorbeşte,tată ! îl im ploră el.. Regan îşi m uşcă buzele. Abe ridică din nou briciul.— Opreşte, Abe ! st rigă Regan. Abe răm ase cu m îna în aer.— Ei, zi !Regan se întoarse spre Mircea.— Dacă-ţ i dau num ele oam enilor care l-au răpit pe Reggie ne dai drum ul? Mie şi băiatului ?— Da, răspunse Mircea.— Au fost pat ru oam eni, începu Regan. Atunci i-am văzut pent ru prim a

oară. Nu şt iu cuim îi cheamă.Abe apropie tăişul briciului de pieptul lui Teddy.— Lasă-mă să vorbesc, Abe, gîFîi Regan. Abe îşi ret rase briciul.— Vreau precizări ! se răst i el.— Nu şt iu num e, reluă Regan. Dar m i-am luat măsurile mele de

precauţ ie.Am avut grijă să-i fotografiez fără şt irea lor. M-am gîndit că ar putea să-

m i prindă bine.— Şi unde-s fotografiile ? înt rebă Mircea.— La bar, în seiful din biroul m eu.— Şi din ordinul cui s-au înt îlnit la t ine ? înt rebă iarăşi Mircea.Regan ezită cîteva m om ente.— Bine. Am să-ţ i spun şi asta. Din ord...în aceeaşi clipă se auzi un pocnet sec ca şi cînd s-ar fi destupat o st iclă.Regan, care se afla cu spatele spre fereast ră, t resări, schiţă un gest ca şi

cînd ar fi vrut să-şi ducă m îna la ceafă, Şi se prăbuşi pe parchet .încă o pocnitură seacă şi Teddy Regan căzu peste Abe. Abe îl prinse

inst inct iv în braţe.Capozzolo aruncă o privire spre fereast ră. înt r-unui din carourile de st iclă

apăruseră două găuri m inuscule. Cu un gest reflex t rase cîteva focuri înt r- acolo. Sim ultan, Mircea ţ int i cu pistolul becurile din plafonieră, făcîndu-le ţăndări. Cam era se cufundă în întuneric.

Capozzolo se repezi spre fereast ră. Lum ina lunii arginta culm ile copacilor, lăsînd în beznă aleile parcului. Capozzolo nu reuşi să desluşească nici o prezenţă om enească. Spre a evita o nouă surpriză, t rase draperiile grele de brocart , acoperind com plet ferest rele. Aprinse un lam padar.

— Să dăm alarm a, boss ? se adresă el lui Mircea;— Inut il. Nu am nici o încredere în oam enii de aici... Mircea se lăsă în

genunchi lîngă corpul inert al lui

— I-au făcut şi lui de pet recanie, răspunse Abe, scă-pînd o înjurătură.Îl culcase pe o canapea. în dreptul inim ii, cămaşa lui Teddy era pătată de

sînge. Abe îi luă pulsul.— Nim ic.Se uită de la Teddy la Joe Regan.— Frum os lucrat . Punct ochit , punct lovit . Două focuri — doi oam eni, îşi

aprinse o ţ igară.— Interesant . I-au curăţat tocm ai cînd erau gata să vorbească.Mircea se uită îndelung la Teddy. Scoase din buzunar o brichetă de argint

şi o apropie cu partea lucioasă ca o oglindă de gura acestuia.— Te înşeli, Abe. Teddy t răieşte. Respiră. Uite, s-a aburit bricheta, zise el,f ăcîndu-i sem n cu ochiul.— Nu se poa...Abe surprinse sem nul pe care i- l făcuse Mircea. înţelese că i se cerea să

joace teat ru.— Şt ii că ai dreptate, boss ? Puteam să jur că e m ort . Ce înseam nă să te

pripeşt i.— Repede, spuse Mircea. Duceţ i- l în dorm itorul meu. Capozzolo, răm îi cu

el, să- l păzeşt i pînă aducem un doctor.Abe şi Capozzolo cărară cadavrul lui Teddy pe scara de serviciu, spre a

evita holul în care se aflau oam enii din gardă.Rămas singur în bibliotecă, Mircea căută" din ochi un loc suscept ibil să

ascundă un m icrofon. „ Acul în carul cu fîn" , îşi zise el. Dacă lucra rapid, putea să dea două lovituri dint r-un singur foc. Lăsînd im presia că Teddy era m uribund, avea toate şansele să descopere pe asasin, care va încerca desigur să-l suprim e pe t înăr pent ru a doua oară. Şi m isiunea de a-l depista pe ucigaş îi revenea lui Capozzolo. Pe de altă parte, t rebuia să m eargă la barul lui Regan pent ru a pune m îna pe fotografii şi pent ru a-şi recupera oam enii.

Abe coborî în bibliotecă.— Haidem după doctor, zise Mircea. Sper să aflu m ulte de la Teddy...

înainte de a se urca în Lincoîn-ul t ras la scară, Mircea şopt i lui Abe :— Mergem înapoi la bar. Acolo am să int ru singur. Tu ai să mă aştepţ i în

m aşină... La drum .

Abe opri Lincoln-ul în parcul de autom obile al Clubului 47. Din locul unde îşi plasase m aşina, putea ţ ine sub observaţ ie int rarea localului.

Mircea consultă ceasul de la bord. Era t rei şi un sfert .Cînd să coboare din m aşină, Abe îl apucă de braţ .— Stai, boss. Ia priveşte.Îi arătă un Ford Thunderbird, care t răsese în faţa int rării. Conducătorul

Ford-ului deschisese port iera, spre a perm ite unui individ în haine cenuşii sport — care cobora scara — să int re în maşină.

— Charlie Yale, spuse Abe print re dinţ i. Mîna dreaptă a lui Landis. Ce-o fi căutat aici ? Curios !

— Nu-m i place deloc, zise Mircea.— Nici m ie, replică Abe.— Înseam nă că cel mai t îrziu m îine dim ineaţă, Landis va fi înşt iinţat de

răpirea lui Regan.Ford-ul se puse în m işcare, ocoli un rond cu flori şi ieşi la şosea,

pierzîndu-se în noapte.înainte de a coborî, Mircea îşi verifică încă o dată pistolul.

Abe îi dădu un Sm ith and Wesson, pe care Mircea îl vîrî în buzunarul dinăuntru al hainei.

Se îndreptă spre int rarea localului. Portarul îi aruncă o priv ire bănuitoare, apoi îl salută, deschizîndu-i uşile de st iclă.

Mircea păt runse în vest ibul. Şi fata de la garderobă îl priv i cu coada ochiului, deşi se prefăcea că e absorbită de numărarea pachetelor de ţ igări din cut ia de pe tejghea.

„ Aici s-a dat alarm a, îşi zise Mircea. Cred că o să am de lucru. Toţ i sînt cu ochii în pat ru.

Int ră în sala barului. Era încă m ultă lum e. Chelnerii se aferau print re m ese. Orchest ra cînta un „ spiritual" acom paniind un cîntăreţ negru. Caracat iţa din acvariu îl privea cu ochii ei bulbucaţ i şi reci.

Mircea se apropie de bar.— Un Mart ini, com andă.el.Barmanul îl servi prom pt .Mircea duse paharul la gură,, clipind -«lene, ca şi cînd ar fi fost am el.it de

băutură. Şi barmanul îl privea pe sub sprîncene. încerca să stabilească dacă îl văzuse înainte, sau. după dispariţ ia lui Regan. Operaţ ie m intală destul de grea, dacă se ţ inea seam a de numărul m are de clienţ i.pe care-i servise în noaptea aceea.

Mircea îşi dădea seam a că va avea de învins m ari dificultăţ i înainte de a pune m îna pe fotografiile din biroul lui Regan. Trebuia să facă însă im posibilul pent ru a_ int ra în posesia lor. Graţ ie fotografiilor nu-i va fi greu să ident ifice pe asasinii lui Reggie Lascalzo. Mafia t rebuia să dispună de un fişier cu cazierele tuturor m em brilor ei. Jack Bolence îl va ajuta desigur să ajungă la aceste caziere, care cuprindeau '— fără îndoială -— şi fotografiile respect ive.

îşi aruncă priv irile prin sală, căut înd să ident ifice pe oam enii lui Regan. Unul dint re ei stătea iîngă acvariu şi se uita prin local. Altul se postase lingă int rare şi exam ina atent pe toţ i clienţ ii care int rau şi ieşeau. Al t reilea se plasase în dreptul unei uşi pe care scria cu litere mărunte aurii O f f i c e . Ceilalţ i doi lipseau. Probabil că-i păzeau pe oam enii lui Abe, sau îi

„ prelucrau" spre a le sm ulge inform aţ ii.Tipul care stătea în faţa uşii cu litere aurii se îndreptă spre bar. O cută

adîncă îi brăzda fruntea. Era îngrijorat , deşi afecta o at itudine im pasibilă.Mircea îşi consumă băutura, apoi clăt inîndu-se uşor se îndreptă spre

toaletă.Vest ibulul W.C.-urilor rezervate bărbaţ ilor era gol. Lavabourile albast re

erau aliniate de-a lungul pereţ ilor îm brăcaţ i în faianţă. La ferest rele rotunde, ca de vapor, erau at îrnate perdeluţe de material plast ic.

Mircea sm ulse la repezeală şerveţelele de hîrt ie de la lavabouri şi perdeluţele. Trebuia să lucreze cu mare rapiditate ca să nu fie surprins de vreun client al localului. Zgom otul pe care-l făcu sfîşiind perdeluţele fu acoperit de orchest ră. Pe pardoseala uneia dint re cabine, aruncă şerveţelele şi perdeluţele, peste care turnă benzina din brichetă şi le dădu foc. Încuie cabina pe dinafară. Cheia o vîrî înăunt ru, pe sub uşă.

Se " inapoie în restaurant . Pom i fără grabă spre bar, aştept înd desfăşurarea evenim entelor.

Un t ip int re două vîrste, care se îm plet icea, se îndreptă .spre toaletă.Deschise uşa şi dădu să int re în vest ibul. Deodată se opri siderat în prag

şi începu să st rige :— Foc ! Foc !

ridicară brusc în picioare. O femeie ţ ipă st rident . Orchest ra încetă să m ai cînte. Oam enii lui Regan se repeziră spre toaletă, din care fum ul cont inua să iasă, îm prăşt iind panică.

Fără să se grăbească, Mircea se îndreptă spre uşa cu inscripţ ia Office.După ce aruncă o privire rapidă înjur, spre a se asigura că nu e observat ,

o deschise şi păt runse înt r-un culoar mărginit de pat ru uşi. Două pe dreapta, două pe st înga. In fund se vedea o scară şi grila unui ascensor.

Îşi pipăi inst inct iv pistoalele de sub haină şi se apropie de prim a uşă. Trase cu urechea. Nu auzi nim ic. Apăsă clanţa şi cu o lovitură de picior o deschise, repezind-o de perete. În cam eră lum ina era aprinsă. Pat ru mese de lucru, cinci sau şase scaune, citeva dulapuri şi clasoare nletalice alcătuiau înt reg m obilierul. în cam eră nu era nim eni. Acesta nu putea să fie biroul lui Regan.

Mircea se opri in dreptul celei de-a doua uşi. Îşi apropie urechea de tăblie.

I se păru că aude un zgom ot , Zarva din restaurant îl îm piedica să-l ident ifice. Deschise uşa cu aceeaşi v iolenţă. îm brăţ işa dint r-o priv ire un cabinet de lucru, cu m obile ult ram oderne, tablouri abst racte şi covoare persane. în faţa biroului se află" un ins care băga înt r-o servietă nişte teancuri de bani. La apariţ ia lui Mircea ridică brusc capul.

— Ce vrei ? înt rebă insul închizînd servieta. 'W.C.-uriîe sînt în partea cealaltă.

în spatele biroului, Mircea văzu un tablou deplasat , care masca uşa înt redeschisă a unui seif. Tipul îi surprinse privirea.

Deodată ridică braţele. în aer. în m îna dreaptă a lui Mircea apăruse un pistol care-l ţ inea neclint it .

Ţinîndu-şi adversarul sub am eninţarea arm ei, Mircea t recu pe după birou şi se apropie de seif. Fără să- l scape din ochi pe individ, deschise cu cotul st îng uşa înt redeschisă, apoi tot cu m îna st ingă scoase din buzunarul dinăuntru al hainei o oglinjoară. Cînd întoarse capul spre seif ca să caute fotografiile, avu grijă să ridice oglinjoara în dreptul ochilor ca un ret rovizor, ast fel încît cont inua să- l ţ ină sub observaţ ie pe individ.

Seiful era gol, cu excepţ ia unui Colt şi a cîtorva încărcătoare pline.în aceeaşi clipă individul sm ulse Brusc din ham ul de sub haină un

revolver.Mircea se întoarse fulgerător şi t rase.Om ul scăpă revolverul din m îna rănită. Schim onosin-du-se de durere îşi

prinse cu st înga încheietura m îinii zdrobite.— Unde sînt fotografiile ? înt rebă Mircea print re dinţ i.în ochii holbaţ i de durere ai adversarului, Mircea desluşi totuşi un licăr

ciudat .— Ce fotografii ?— Şt ii foarte bine.Individul se uită la gura pistolului, apoi la ochii lui Mircea.Mircea luă cu st înga Colt -ul din seif şi îl vîrî în buzunar.— Ei, nu vorbeşt i ?Se apropie de individ. îl plesni cu dosul palm ei peste gură.— Le-au luat , bîigui acesta.— Cine ?— Dacă spun, sînt un om m ort .— Şi dacă taci crezi că te aşteaptă altă soartă ? Individul suspină.

unde sînt ?— În subsol.— Arată drum ul.Individul se uită la servieta cu bani.— Lasă, ai tot t im pul pent ru asta, zise Mircea.In aceeaşi clipă se auzi zgom otul unei uşi t rînt ite şi ropot de paşi pe

coridor. Individul avu o t resărire.— Dacă int ră aici şi faci vreun sem n, îţ i găuresc creierii, îi şopt i Mircea.

Trecu la iuţeală în spatele uşii, care tocm ai se deschidea. "Unul din vlăjganii lui Regan păt runse în încăpere.— Grăbeşte-te, Harry ! Nu şt iu cine dracu... Nu mai apucă să-şi încheie

fraza.Mircea îl t răsni cu patul pistolului în m oalele capului, culcîndu-l pe podea.Harry nu avusese t im p să schiţeze un gest .— Şi acum la subsol, zise Mircea, îndem nîndu-l cu ţeava pistolului să

pornească înainte.Individul se execută.O luară pe coridor la dreapta. Coborîră o scară de serviciu şi ajunseră în

faţa unei uşi de fier.Harry o deschise. Păt runseră înt r-un coridor îngust , mărginit de uşi

m etalice. Din dosul uneia din ele, se auzea duduitul unui cazan.Harry se opri în dreptul ult im ei uşi. O descuie cu o cheie aflată asupra lui.

în încăperea austeră, cu pereţ i văruiţ i, ca celula unei închisori, se aflau cei pat ru oam eni ai lui Âbe.

La apariţ ia lui Harry şi a lui Mircea, se ridicară de pe banca pe care stătuseră pînă atunci. Feţele li se lum inară.

Mircea recunoscu pe doi din ei, după fotografiile din dosarul com isaruluiAlberto Cessi. Le zvîrli cîte o armă.— Luke, Dick, prindeţ i-le !Luke şi Dick înşfăcară din zbor pistoalele. Am îndoi erau negricioşi şi

scunzi de statură. Tipuri de portoricani.Ceilalţ i doi păreau m ai st ilaţ i. Purtau haine frum os croite şi păst rau o

at itudine dem nă.— Şi p-ăsta băgaţ i- l în locul vost ru ! porunci Mircea arăt îndu-l pe Harry.

Harry se făcuse păm înt iu. Abia se m ai ţ inea pe picioare. Rana îl durea cum plit .

Luke ii îm brînci in încăpere şi încuie uşa pe dinafară.Urmat de cei pat ru oam eni, Mircea urcă scările, st răbătu coridorul şi int ră

în restaurant , în sală dom nea sem iobscuritatea.Consumatorii urmăreau evoluţ iile unei perechi de dansatori pe platoul

lum inat puternic din preajm a acva-riului.Profit ind de această îm prejurare, Mircea şi însoţ itorii săi se st recurară

print re mese şi părăsiră localul, fără să at ragă atenţ ia.

În dorm itorul lui Mircea, luna filt ra print re jaluzelele lăsate lam e de lum ină, care proiectau pe parchet un rom b argint iu.

înt r-una din ext rem ităţ ile acestui rom b se ivi o m ină, care se t îra, căut înd parcă să apuce ceva. O respiraţ ie grea, şuierată se auzi în întuneric.

Pe coridor răsunară paşi.Uşa dorm itorului se deschise. în prag apărură două siluete.Lum ina de pe coridor căzu. în plin asupra corpului, m asiv al luiCapozzolo, prăvălit pe parchet .

—- Sid ! Vorbeşte ! zise Mircea, întorcîndu-l cu faţa în sus şi sprijinindu-i capul pe genunchi. în dreptul stom acului haina şi cămaşa lui Capozzolo erau năclăite de sînge. Sid ! Cine a făcut asta ?

Capozzolo înt redeschise ochii înceţoşaţ i de apropierea m orţ ii. Buzele.vinetei se m işcară încet işor.

— Pedro... portoricanul...— Pedro Alam os, zise Abe.în colţul gurii lui Capozzolo apăru un fir de sîhge,— Pedro... repetă el. Capul îi căzu înt r-o parte.— A m urit , zise Mircea. Se ridică în picioare.— Ce-i de făcut , boss ? înt rebă Albe scărpinîndu-se în creştet . S-ar părea

că ni s-au închis toate drum urile.Mircea îşi aprinse o ţ igară. Situaţ ia era înt r-adevăr gravă. Trei cadavre de

care nu şt ia cum să scape şi toate firele ce duceau la asasinii lui Lascalzo —rupte. Iar la capătul celor şase zile — execuţ ia.Evident , nu avea de gînd să abandoneze lupta. Trebuia să îşi ia măsuri de

precauţ ie. De pildă, să-şi acopere ret ra-gerea în caz de nereuşită, luînd legătura cu Narcot ic Bureau. Ar fi fost însă ruşinos să se declare înfrînt . Prea m ulţ i oam eni îşi puseseră încrederea în el...

— Abe. înainte de a se lum ina de ziuă. t rebuie să scăpăm de cadavre. Mai avem la dispoziţ ie m axim um o jumătate de oră, adăugă el după ce se uită la ceas.

— Mă duc să-m i chem oam enii, spuse Abe.— Ai încredere în toţ i ?— Sînt oameni verificaţ i. Bietul Capozzolo ! Ei i-a chem at . Dacă ar fi şt iut

că în mai puţ in de douăsprezece ore aveau să-i care hoitul... Eh, în m izeria asta de m eserie, oam enii nu apucă să îm băt rînească...

Abe ieşi.Rămas singur cu cadavrele, Mircea le priv i îndelung, înainte de a se lăsa

ant renat în aventura aceasta, îi repugna să se uite la m orţ i. Acum m oartea îl im presiona m ai puţ in. Se.ciocnea cu ea aproape în fiecare zi. îi sim ţea prezenţa. Ciudat ! O prezenţă care nu-l mai înspăim înta. Nu avea present im entul sfîrşitului. Şi aceasta îidădea curaj.'

Abe se înapoie cu cei pat ru oam eni pe care Mircea îi scăpase din subsolulClubului 47.Noii veniţ i se uitară la cadavre. Erau calm i, ca şi cînd ar fi priv it cîteva

obiecte expuse în vit rina unui magazin.— Luaţ i-i, porunci Abe şi coborîţ i-i pe scara de serviciu în subsol.Doi inşi îl ridicară pe Capozzolo. Unul de cap şi celălalt de picioare. Ult im ii

doi îl luară pe Teddy.— Nu-l uita pe Regan, zise Mircea.— Nici o grijă, boss, replică Abe. Trim it un om să cureţe petele de sînge

de pe parchet .— Vezi şi de cearşafuri, îi recom andă Mircea. Au urm e de sînge. De laTeddy.— Le ard, zise Abe, st rîngîndu-le de pe pat . Vila asta are un crem atoriu

pe cinste. Trim it un băiat să-ţ î pună cearşafuri curate, boss.— Perfect , răspunse cu afectat calm Mircea, Oam enii ieşiră cu cadavrele.— Ard şi hoiturile tot în crem atoriu, cont inuă Abe. Bietul Sid, suspină el.

Visa o înm orm întare de mare lux, cu cam ioane încărcate cu flori şi cu un cortegiu de cel puţ in o sută de maşini. Din păcate nu pot să-i îm plinesc dorinţa. Se îndreptă spre uşă, dar se opri în m ijlocul drum ului. De cadavre

mărturie că noi am făcut de pet recanie celor doi Regan. Şi m oartea lui Sid ar fi în stare să o pună tot în sarcina noast ră. Deşi el e făptaşul. Iar cei care ne pun beţe în roate se vor folosi de asta. Pe Mary-Lou o fac eu să tacă. Pe veci. Nu va apuca răsăritul soarelui. Mai greu va fi să dăm de Pedro.

— Cu Mary-Lou'nu cred că e soluţ ia cea m ai bună. Abe încreţ i din sprîncene a m irare.

— Boss, nu te m ai recunosc. Vrei să facem cunoşt inţă cu scaunul elect ric? Uite ce e, lasă mărunţ işurile astea pe seam a m ea. Dum neata să te

odihneşt i. Să ai capul lim pede. Mîine... adică azi — uite că începe să se lum ineze de ziuă — o să avem m ult de furcă.

— Ai dreptate, sînt cam obosit , zise Mircea. în ult im ele pat ruzeci şi opt de ore n-am închis ochii. Să mă t rezeşt i la nouă.

— O.K., boss. Abe ieşi.Mircea aspiră adînc fum ul de ţ igară. îşi dădea seama că Viitoarea îl

t răgea tot mai la fund. Trebuia să găsească neapărat o ieşire din acest im pas. Dacă ar fii fost în posesia fotografiilor, toată afacerea s-ar fi rezolvat de Ia sine. Dar Charlie Yale i-o luase înainte.

Trecu în baie. Se dezbrăcă şi int ră sub duş. Apa călduţă îl m ai linişt i.— Am schim bat aşternutul, boss, auzi el glasul lui Dick, care term inase

de t rebăluit prin dorm itor. Am adus şi o st iclă de Scotch. Am pus-o pe nopt ieră. Noapte bună. La nevoie mă suni.

Lui Mircea îi ajunse la ureche zgom otul unei uşi care se închise.Stătu m ai bine de o jumătate de bră sub duş. Ieşi din baie regenerat . îşi

puse o pijama. Se uită spre pat , dar îl t recu un fior de groază la gîndul că acolo zăcuse un m ort .

Luă o pătură din dulap şi se înt inse înt r-un fotoliu, avînd grijă să-şi pună un scaun sub picioare.

Adorm i repede. în som n îl asaltară coşm aruri. Se făcea că din apele tulburi ale unei ape cu bulboane apucătoare, se ridica încet Mary-Lou. Ochii ei_ păreau să arunce flăcări. în loc de păr, colcăiau şerpi. în m ină ţ inea nişte fotografii cu chipurile unor oam eni pe care Mircea nu reuşea să le desluşească. Mary-Lou izbucni în rîs. Un rîs st rident , ascuţ it , care-l um plu de spaimă. Se îndreptă totuşi spre ea. Voia să ajungă la fotografii, înainta piept iş prin apa tulbure care se făcea tot mai adîncă. Deodată se pom eni înot înd în m ijlocul rîului. Bulboanele îl înconjurau, răsucindu-se am eninţător. Se -ferea să nu fie prins de vîrtejul lor. Şi Mary-Lou rîdea. Rîdea cu hohote de eforturile lui disperate de a ajunge la fotografii. Pe măsură ce el înainta, lupt îndu-se cu apele vijelioase, Mary-Lou se îndepărta ca Fata Morgana. Deodată ea se opri. Din piept prinseră să-i fum ege nişte ţ igări. Mary-Lou scăpă un răcnet înfiorător. Şi în aceeaşi clipă apăru inspectorul Schiarelli care îi înt indea o orhidee. Dispăru şi inspectorul. De undeva se auzi un zgom ot asurzitor de st icle sparte, ca şi cînd s-ar fi năruit o vit rină uriaşă. Dint re cioburi ţ îşni o caracat iţă vîscoasă, cu chipul lui Regan. Inspectorul Schiarelli, îm brăcat în togă rom ană, pufăia dint r-o pipă. Arăta cu m îna pe Sam y Barracuda care rîdea cu hohote ca şi Mary-Lou. Hohotele lui se izbeau de pereţ ii unei im ense grote, st îrnind ecouri. La capătul grotei apăru din nou caracat iţa. O caracat iţă uriaşă, înfricoşătoare, care porni spre Mircea. Mircea sim ţ i că-l paralizează spaim a. Vru să fugă, dar nu-l mai ajutau picioarele. Un braţ al caracat iţei biciui aerul, şi-l înşfacă de umăr. Mircea vru să răcnească, dar "nici-un sunet nu ieşea din gura-i căscată.

— Boss ! Boss ! ... se auzi glasul lui Abe.— Ha ? Ce ? Ce s-a înt îm plat ? bolborosi Mircea buim ac... Abe îl zguduia

ochii.Soarele îşi st recura razele print re jaluzele.— Cit e ceasul ? ,— Opt şi jumătate, boss. Landis te aşteaptă îh bibliotecă. Este cu CharlieYale.Acest num e âvu asupra lui Mircea efectul unei descăr- cări elect rice.

Trezit de-a binelea, sări în picioare..— De m ult t im p aşteaptă ?—Ah, nu. De vreo cinci m inute. E nervos. Cîhd m -a văzut m i-a aruncat o

priv ire m înioasă. Dar nu m -am int im idat .Mircea şt ia că Rober-t Landis era o figură im portantă în organizaţ ie. Dar

pe Vincenzo Genovese nu-l im presiona marele boss. Trebuia deci să se. com porte pe măsura m odelului său.

— Să mă aştepte, spuse el. Mă duc să fac un duş. Pe urmă mă bărbieresc. Nu-m i place să apar nebărbierit .

— O să-l supere întârzierea, boss.— Ei şi ? exclamă Mircea cu superbă nepăsare. Ai lichidat cu cadavrele ?— Da. Cu toate pat ru. ,— Care pat ru ?— Pat ru fiindcă am pus-o la socoteală şi pe Mary-Loiîi.— Cum adică ?...Şi Mircea cont inuă fraza prin pantom imă t recîndu-şi degetul arătător

peste beregată.— Da, zîm bi Abe repet înd gestul lui Mircea. Ara lucrat expedit iv. Ca în

vrem urile noast re bune.— Bine, bine. Coboară la Landis. Să faci onorurile pînă v in eu.Mircea t recu în baie. Stătu - sub duş un sfert de oră, Se bărbieri.şi se

îm brăcă pe îndelete. Era em oţ ionat , dar îşi ascundea abil sim ţăm intele. Bău un whisky spre a-şi face curaj. Coborî apoi în bibliotecă.

Landis stătea în picioare, lîngă un raft şi răsfoia o carte ilust rată. Era scund, negricios, rotund la faţă. Mustaţa neagră îi accentua buzele cărnoase, senzuale. Purta un costum albast ru-pet rol, im pecabil.

Tolănit înt r-un fotoliu, Charlie Yale fum a o ţ igară. Era surprinzător de t înăr. Avea înfăţ işarea unui student cu obraz t randafiriu, ochi arzători, inocenţ i şi gura frum os desenată. Hainele albe de. flanel aveau o linie spor- t ivă. Cravata azurie couniess Mara, căm aşă de mătase naturală, bat ista de la piept , în aceeaşi nuanţă cu. cravata, ciorapii, pantofii italieneşt i reflectau o eleganţă rafinată. Charlie Yale nu corespundea t ipului de gangster popularizat de rom anele poliţ iste şi de film ele de cinematograf.

în acest t im p Abe, răsturnat pe o canapea, îşi lust ruia m olcom unghiile. Mircea - prinse dint r-o singură priv ire" înt reaga scena, îşi dădu im ediat seam a că sub calm ul aparent al celor t rei oam eni, m ocnea focul.

La int rarea lui Mircea, Landis ridică încet privirile de deasupra cărţ ii.— Bună ziua, Landis, zise Mircea. Ce mai faci, Charlie ?Landis m ormăi cîteva cuvinte greu de. desluşit . Yale răspunse cu un voios

:— How do jou do, Mr. Genovese.Cînd Landis ridică ochii de deasupra cărţ ii, Mircea, care-l priv ise pînă

atunci din profil, putu să-i vadă în înt regim e pata vînătă ce~ i acoperea aproape tot obrazul. Pata aceea, cu excrescenţe negricioase înspicate cu fire de păr albe şi negre, era m ult m ai urîtă decît în fotografia din dosarul lui Genovese.

Mircea cunoştea un principiu tact ic, etern valabil. Cea mai bună apărare o const ituie atacul. Deci atacă cel dinţ ii.

— Nu mă mai recunoşt i, Landis ? vorbi el tărăgănat , în cel mai autent ic st il Genovese.

Landis zîm bi în colţul gurii.— Te recunosc Num ai Vincenzo Genovase ar fi îndrăznit să mă facă să-l

aştept .— Te-ai îndoit vreodată că aş fi Genovese ?—, Da. M-am îndoit . Şi m ai păst rez unele îndoieli.— Dacă vrei, ţ i le risipesc îndată. îţ i aduci am inte cînd ai încercat să mă

t rişezi ? La o part idă de pocher. Te-am prins cu cărţ i măsluite în manşetă. După part ida aceea ţ i-ai pus proteză dentară.

Landis aşeză cartea în raft , apoi se întoarse spre Mircea.— Atunci ne-au asistat cîţ iva m artori. încercă să-ţ i am inteşt i o

îm prejurare cînd am fost de faţă numai noi doi.— Nu vreau să te cobor în ochii lui Charlie, rost i Mircea cu dublu înţeles.— Ai lim ba ascuţ ită, Mr. Genovese, zise Charlie, zdrobind vîrful ţ igării în

scrum iera de cristal.— în Sicilia m i s-a ascuţ it şi mai m ult , replică Mircea suav. înainte înţepa.

Acum st răpunge. N-aş vrea să o sim ţ i pe pielea ta, Charlie.Abe pufni în rîs.— Mă ameninţ i, Mr. Genovese ? înt rebă Yale.— Nu. Te previn, ripostă Mircea, lăsîndu-se înt r-un fotoliu. Abe, serveşte

cocteiluri, adăugă el.— Mulţum esc, nu te deranja, zise Landis. Nu ţ i-ara făcut o vizită de

curtoazie. Am venit în interes de afaceri. Şi în asem enea cazuri nu beau.— O.K. Nici tu nu bei, Charlie ?— Nici eu, Mr. Genovese.— Prepară num ai două cocteiluri, Abe. Dum nealor sînt abst inenţ i. Iar eu

n-am de gînd să-i im it . Descar-că-ţ i sacul, Landis. Dar nu uita. Tim pul m eu e drăm uit .

Landis îl privi cu un fel de adm iraţ ie.— Nu se poate spune că-ţ i lipseşte îndrăzneala, zîm bi el. Mă înt reb dacă

peste cinci zile n-ai să te dezum fli.— Cînd te ascult , mă înt reb dacă prin gura ta nu vorbeşte Barracuda, ziseMircea. Grăbeşte-te cu cocteilurile, Abe. Mi s-a uscat gît lejul.Abe îi oferi un pahar înalt , plin pe t rei sferturi cu un lichid chihlim bar iu.— O com binaţ ie nouă, boss.— Cum îi spune ?— Am erican Filip. Mircea o degustă crit ic.— Bună, Abe. Ei, Landis, dă-i drum ul.Iritarea lui Robert Landis creştea. Mircea înregist ra tensiunea din

atm osferă. Vizitatorul îşi vîrî m îinile în buzunar.— Ţin să-ţ i ream intesc, Genovese — fac aici o paranteză — că pînă la

proba cont rarie, pent ru m ine răm îî Genovese.— Prea amabil. însă nu uita, tot în paranteză, că acum mă num escCharlie Accardo.— Nu mă înt rerupe. Ţin să-ţ i ream intesc, Genovese, că pot rivit hotărîrii

organizaţ iei, sectorul tău a t recut sub cont rolul meu direct .— Ei, şi ?—- în consecinţă nici o m işcare nu se poate face In acest sector, fără

aprobarea m ea.

— Ce savoare ! exclamă el, plescăind din lim bă. Ridică priv ir ile asupra lui Landis. Ochii i se înăspriră. Marele boss a hotărît aşa, fiindcă v-a ascultat num ai pe voi. După ce mă va asculta şi pe m ine...

— N-are să te asculte pînă ce nu te vei disculpa, Genovese. Asupra ta at îrnă grave acuzaţ ii. Şi tu, în loc să faci tot ce-ţ i stă în put inţă, spre a-ţ i lim pezi situaţ ia, ţ i-o com plici şi m ai m ult . Mergi cu paşi xepezî şi siguri spre pierzanie, Genovese.

— Cît eşt i de drăguţ că-m i porţ i de grijă, rost i Mircea suav. Altceva ?— N-am term inat . Tot în această ordine de idei, t rebuie să-ţ i pun în

vedere că pe viitor nu voi tolera să se mai repete fapte ca cele de azi-noapte.

Mircea încreţ i sprîncenele.— Fapte ? Care fapte ?— Azi-noapte, în casa asta au fost asasinaţ i doi oameni. Doi oam eni care

se aflau sub protecţ ia m ea.— Sub protecţ ia organizaţ iei, vrei să spui. Tu nu eşt i decît o rot iţă în

m ecanism ul organizaţ iei.— O rot iţă care ar putea să-ţ i t reacă peste cap, Genovese.— Nu te-aş sfătui să încerci, Landis. Ţi-ai rupe şi dinţ ircare ţ i-au mai

răm as.—Să nu ne jucăm cu vorbele. Nu îngădui asasinate..: De unde şt ii că în casa asta au fost asasinaţ i doi oam eni ? înt rebă Mircea

ridicîndu-se în picioare. - Şi Charlie îl im ită.Abe duse inst inct iv m îriâ la pistolul de sub haină. Robert Landis îi

surprinse gestul.— Vrei să-ţ i repeţ i isprava, Abe"? Află că şi eu şi Charlie sîntem înarm aţ i.

Şi te m ai avert izez că afară mă aşteaptă oam enii m ei.Mircea făcu sem n lui Abe să se liniştească. Se întoarse spre Landis.— În legătură eu asasinatele de azi-noapte, cred t -ă ai putea să-m i dai tu

unele lăm uriri, Landis. Tu sau om ul tău de încredere, adăugă el, arăt îndu-l cu un gest pe Charlie.

Locotenentul lui Landis zîm bi cu dezarm antă candoare.— Aş fi încântat să-ţ i fiu de folos, Mr. Genovese. Din nefericire, nu pot

aduce nici o lum ină în această chest iune.Landis se uită în ochii lui Mircea.— îţ i at rag atenţ ia că în cursul acestei zile, marele boss va fi inform at de

asasinarea lui Joe Regan şi a Jiului său.— De m oartea lui Sid Capozzolo nu şt ii nim ic ? înt rebă Mircea.— Nu.— Nici tu, Charlie ?— Nu înţeleg aceste insinuări, Mr. Genovese, replică linişt it t înărul.Landis reluă cu glasul lui cavernos.— Din acest m om ent , Genovese, nu m ai eşt i autorizat să părăseşt i v ila,

fără a fi escortat de o m aşină eu oam enii m ei. Lim pede ?Mircea îşi goli paharul.— Te invit , Landis, să părăseşt i im ediat casa asta. N-aş vrea să repeţ i

experienţa de ieri a lui Barracuda. Cît priveşte acuzaţ iile pe care m i le aduci, va t rebui să le dovedeşt i. Şi asta va fi cam greu.

Landis îşi luă pălăria pe care o lăsase pe măsuţă şi şi-o puse pe cap.— Te-am prevenit , Genovese. Haidem , Charlie.Fără să m ai salute, părăsi încăperea, urm at de locotenentul său.— Ei, ce zici, Abe ? rost i Mircea, după ce uşa se închise în urm a

pieţ ii de desfacere a stupefiantelor la înt reg t ineretul. Metoda e foarte sim plă— acapararea cluburilor t ineretului universitar, a cluburilor sport ive din

şcoli şi din cent rele indust riale şi în general a locurilor de pet recere frecventate de adolescenţ ii din cart ierele sărace. Accentul se va pune pe captarea t ineretului universitar.

— Ideea nu e nouă, zise Mircea în doi peri.— Da, însă aplicarea ei extensivă- nu a fost hotărită decît în ult im a

vrem e, m ai precis după plecarea dum itale în Europa. îţ i dai seam a, boss, ce venituri pot aduce organizaţ iei m ilioane de t ineri înrobiţ i stupefiantelor. S-au făcut antecalcule, cifrele exacte nu le şt iu, însă după cîte am aflat sum ele rezultate ar fi fabuloase. Şi nu t rebuie să uităm că adolescenţ ii de azi sînt adulţ ii de m îine. Ne pregăt im ast fel şi pent ru viitor o m asă de clienţ i siguri.

— A şi început aplicarea acestei cam panii ?— Da, a început , replică, Abe. Şi cu rezultate m al m ult decît

sat isfăcătoare. Da, ca să-ţ i spun drept , boss, adăugă el, m ie nu prea îm i place chest ia asta. Mi se pare prea m urdar să perverteşt i cu bună şt iinţă nişte copii care abia au căscat ochii la viaţă.

Mircea se uită îndelung la Abe. Spusele lui Abe făcuseră să-i t reacă prin m inte, ca înt r-un film , scene la care copii lipsiţ i de raţ iune cădeau pradă drogurilor. Era uluit .

Abe mai sorbi o înghiţ it ură din cocteilul sau, apoi ridică la înălţ im ea ochilor paharul şi priv i în lum ină bulele de acid care se spărgeau la suprafaţă.

— Cit priveşte escorta..., te scap eu, boss, adăugă

— Fără v iolenţe, Abe,, îl avert iză Mircea. Landis a obţ inut desigur aprobarea m arelui boss,. Abia aşteaptă să fac un pas greşit .

Abe adoptă o m ut ră nevinovată.— Violenţe ? Cum îţ i închipui aşa ceva, boss ? Nu-i vei oferi sat isfacţ ia

asta lui Landis. Întâm plarea este însă deasupra calculelor om eneşt i. Uneori şi oam enii pot pune în m işcare înt îm plarea.

Abe îşi bău cocteilul şi ieşi.Mircea se aşeză înt r-un fotoliu. Gînditor, lăsă să-i cadă- m asca pe care o

arborase pînă atunci. îngrijorarea îi întunecă fruntea. Un fior de panică îi încolţ i în suflet . Situaţ ia se com plică oră de oră. Avea duşm ani puternici. Foarte puternici. Şi. el era singur. Nu-i avea de partea sa decît pe Abe şi pe Jack Bolence. Şi, prietenia lui Bolence era discutabilă.

Trebuia să ia neapărat contact cu Narcot ic Bureau. Ce păcat că inspectorul-şef Schiarelli nu apucase să-i dea toate datele necesare. De aici nu putea să telefoneze poliţ iei. Mai m ult ca sigur că toate convorbirile cu exteriorul erau interceptate, Bolence îl asigurase de cont rariul, dar Mircea nu se bizuia pe nim eni.

At ît de com plicată era situaţ ia şi at ît de încărcată de prim ejdii, încît îi venea să lase totul baltă şi să se predea poliţ iei. Dar această criză de conşt iinţă nu dură m ult . Destăinuirile lui Abe în legătură cu t ineretul dădea un tem ei m oral m isiunii pe care Mircea şi-o asumase. Obiect ivele um anitare am int ite de Schiarelli nu reprezentau o argum entare stearpă, ele răspundeau unor realităţ i st ringente. Desfiinţarea reţelei de t raficanţ i de stu- pefiante devenea ast fel un scop pent ru care Mircea se sim ţea obligat să lupte, oricît de. m ari ar fi fost riscurile.

Trebuia sa iasă în oraş. Va găsi el posibilitatea să ' folosească un telefon

— Totul e în ordine, boss. Putem pleca oricîni Ia t reabă. Ce program avem azi ?

— Trebuie să ajungem la fotografii !— Să percheziţ ionăm apartam entul lui Chariie, propuse Abe.— Crezi că Chariie e at ît de nesocot it încît să le păst reze în locuinţa sa, în

eventualitatea că el le-a luat ?— Atunci ce e de făcut ?— Râm i ne să aflăm unde îşi developa Regan film ele. Poate izbut im să

dăm de negat ive.— O.K., boss. O facem şi p-asta. Deşi New York-ul nu este un oraş tocm ai

m it itel. Cred că numără peste zece m ii de firm e de fotografii,*

* *

Mircea stătea pe bancheta din faţă a LtnccZn-ului, alături de Abe, care conducea, şi analiza m intal posibilitatea recuperării fotografiilor, sau a negat ivelor, cu m utrele asasinilor lui Lascalzo.

Era at ît de absorbit în gîndurile. sale, încît nici nu observa furnicarul de oam eni şi de autom obile print re care Lm coZre-ul se st recura anevoie.

Ziua era însorită. în fundul prăpast iel deschisă înt re pereţ ii abrupţ i ai zgîrie-norilor, Brodway-ul se st recura asem enea unui pîrîiaş blestemat să răm înă veşnic cufundat în um bră.

Mircea văzu firm a unui fotograf. Fu ispit it să oprească maşina. De ce n-ar face o încercare ? N-ar fi exclusă o coincidenţă fericită. Ceva mai încolo zări însă v it rina altui fotograf.

Ar fi fost m ai greu să găsească în acest chip ceea ce căuta decît să cîşt ige lozul cel m are folosindu-se de un singur bilet .

Nu-i răm înea decît o singură speranţă, legată de o ipoteză care căpăta tot mai m ultă consistenţă. De bună seamă că Joe Regan, care nu era un începător, nu ar fi dat pe m îna unui fotograf spre developare un film at ît de com prom iţător. De ce nu s-ar presupune că Joe Regan sau fiul său developau film ele ? Mai ales dacă Regan era deprins să-şi ia „ măsuri de precauţ ie" , aşa cum afirm a chiar el ?

Faţă de cine îşi lua proprietarul Barului 47 „ măsuri de precauţ ie" ? Ce legături existau înt re el şi Charlie Yale ? Era oare Yale interpusul lui Landis, sau lucra pe cont propriu ?

Landis, de pildă, ar fi avut tot interesul să-l doboare-pe VincenzoGenovese. Num ai în acest rnod şi-ar fi putut ext inde definit iv autoritatea

asupra sectorului acestuia, sector deosebit de im portant , deoarece cuprindea înt reg Statul New York.

Era greu de presupus că Yale lucra independent . în cadrul organizaţ iei ocupa un loc prea puţ in însem nat ca să poată acţ iona fără sprijinul vreunui personaj de prim plan.

Că Pedro t ransm isese lui Yale discuţ ia dint re Regan şi .Mircea era neîndoios. Tot at ît de neîndoios era şi faptul că Regan se ferea de Yale. De aceea îşi luase acele măsuri de precauţ ie, fotografiind pe asasinii lui Lascalzo. Yale şi le însuşise spre a încurca toate pistele. Pînă acum reuşise- din plin.

Mircea nu avea de gînd să se dea bătut . Nu putea abandona lupta nici dacă ar fi fost ispit it să o facă. Alternat iva era categorică. Victoria sau m oartea. Suna oarecum m elodram at ic, dar corespundea — din nefericire — realităţ ii.

— Am un plan, Abe. zise Mircea. Dar ca să-l duc la îndeplinire, t rebuie să scap de coada asta.

— Prea bine, boss, răspunse Abe. în cinci m inute te scap. Oam enii m ei mă aşteaptă în Tim es Square. Vor tăia drum ul Oldsm obile-ului, care ne va pierde urm a.

— Nu, nu e bine, zise Mircea. Dacă ne pierd din vedere, vor da alarma. Şi eu nu vreau să bănuiască ceva. Uite cum ai să procedezi. După ce reuşeşt i să te îndepărtezi suficient de Oldsm obil, mă laşi la un colţ de st radă. Tu ai să-ţ i cont inui apoi drum ul, cu viteză m oderată, ca să fii iarăşi ajuns din urmă de oam enii lui Landis. Ai să te invîrteşt i circa t rei ore pe st răzi. Am nevoie de acest răst im p. M-ai înţeles, Abe ? La unu t reci tot pe aici. Ai să mă vezi lingă chioşcul de ziare. Manevrezi ast fel încît să te îndepărtezi oarecum de ei. Vreau să mă pot urca in maşina ta fără să fiu observat .

— 'nţeles, boss.St ratagem a pregăt ită din t im p de Abe reuşi pe deplin. Cînd Lincoln-ul

t recu prin Tim es Square, o lim uzină Chrysler tăie ca din înt îm plare drum ul Oldsm obil-ului.

Cu preţul unei m anevre măiest re, Chrysler-ul reuşi să evite în ult im ul m om ent o ciocnire. Fu însă destul ca să provoace o blocare tem porară a circulaţ iei. Oldsm obil-ul pierdu cîteva m om ente preţ ioase. Se avîntă iarăşi în urmărirea Lincoln-ului, reuşind să-l prindă aproape de Herald Square.

Mircea avusese însă t im p să coboare dincolo de colţul lui 40 th St reet , lîngă int rarea Staţ iei B.&.O. Term inal.

Ascuns după un chioşc cu ziare, putu să vadă Oldsm obil-ul gonind cu m are viteză pe Broadway în jos. Int ră în prim a cabină telefonică şi căută în anuar cea m ai apropiată agenţ ie de închiriat autom obile.

Z e c e m inute m ai t îrziu se văzu la bordul unui Doage Polara şi în posesia unui ghid al New York-ului.

Traversă podul Manhat tan şi se angaja pe Flatbush Avenue. Avea o ţ intă precisă — Rockway Park Clubul 47.

Acţ iona sub im pulsul unei inspiraţ ii. Era încredinţat că subsolul Clubului47 îi va da dacă nu dezlegarea enigm ei, cel puţ in un fir conducător spre

cei pat ru inşi care puseseră m îna pe m ilioanele lăsate în grija lui Lascalzo.Pînă la Belle Harbour circulă cu m are viteză. De acolo îşi cont inuă drum ul

agale, ca un turist dornic să adm ire tot ce e de adm irat . Trecu prin faţa clădirii Clubului 47 fără să oprească. Int rarea în restaurant se zărea print re pilcurile de copaci şi de arbuşt i în floare.

Uşile păreau zăvorite. Nu se vedea urmă de om . După toate aparenţeleClubul funcţ iona numai noaptea.

Ceva mai departe, se deschidea o alee care ducea spre un restaurant cu pereţ i de st iclă, înălţat pe ţărm ul mării. Pe o pancartă scria cu litere albast re Miramar.

în faţa int rării restaurantului erau aliniate cîteva autom obile.Mircea cot i pe alee, parcă Dodge-vl aproape de liziera păduricii care

despărţea restaurantul Miramar de Clubul 47 şi, cu cel m ai degajat aer, int ră în bar.

Comandă un Gin Fizz, îl bău pe îndelete, dădu un bacşiş m oderat , ca să nu at ragă atenţ ia, apoi ieşi în curte.

Se îndreptă agale spre Dodge. In loc să se urce în maşină, îşi cont inuă drum ul păt runzînd în pădurice. Aruncă o priv ire peste umăr. Nim eni nu-i rem arcase m anevra.

Se opri. Cercetă cu privir ile clădirea solitară. Iarăşi nim eni.O fereast ră cu ghilot ină, acoperită din interior de o draperie de m oar

roşu,îl poftea parcă să o deschidă.Mircea recapitula în cîteva secunde pasajele unui rom an poliţ ist cit it de

curînd, care descria cu lux de amănunte int rarea prin efracţ ie a unui agent secret înt r-o clădire.

Asem enea eroului din rom an, avusese şi el grijă să-şi procure un m ic levier, pe care-tvîrîse sub haină.

înarm îndu-se cu o m are doză de îndrăzneală, t recu la atac.Scoase levierul de sub haină şi îl vîrî înt re cercevea şi pervaz. Săltă uşor

cerceveaua care rezista. Repetă m anevra, sporind efortul. Se auzi un clănţănit şi fereast ra cedă. O ridică fără să înt îm pine dificultăţ i.

Mircea zîm bi. Cine-ar fi crezut că va ajunge şi spăr; gător. Avea însă o scuză. îl îm pinsese necesitatea.

Sări pervazul şi păt runse înăuntru. Ţinea st rîns levierul în m îna dreaptă,ca să-l folosească la nevoie drept armă. Se pom eni în biroul cu pat ru

m ese de lucru, pe care-l mai cercetase în cursul nop ţ ii.închise fereast ra, lăsă perdeaua, şi după ce repuse levierul în cingătoare,scoase pistolul de sub haină. Apoi porni în exploatare.Uşa biroului era descuiată. Mircea ieşi în coridorul mărginit de cele pat ru

uşi. Se îndreptă spre scara care ducea în subsol. Coborî t ipt il scările. Deschise cu precauţ ie uşa blindată şi se st recură în subsol.

Aprinse o lanternă portat ivă. Plim bă fasciculul îngust de lum ină peste cele pat ru uşi m etalice. Prim a din dreapta răspundea în sala cazanelor.O închise şi t recu la cealaltă uşă. îşi am int i că aceasta dădea în încăperea în care fuseseră închişi oam enii lui Abe. Renunţă să o mai cerceteze. A t reia uşă — de vizavi — era încuiată. O încercă şi pe a pat ra, care dădea înt r-o debara.

„ Acum e acum " îşi zise el.Deodată îl t recu un fior. N-avea cu ce să descuie a t reia uşă. Uitase să

aducă chei pot rivite. Nu m ai putea însă da înapoi.încercă să forţeze uşa cu levierul. Osteneală zadarnică. Placa m etalică

rezista tuturor st rădaniilor lui.Trebuia să folosească m ijloace eroice. Pistolul său era prevăzut cu

surdină. Nu va îace prea m ult zgom ot . Ţint i broasca şi apăsă pe t răgaci.Cu un pocnet sec, uşa se deschise.Mircea t rase cu urechea. Nu auzi nici o m işcare.Int ră în încăperea cufundată în întuneric. In st înga uşii dibui un

înt rerupător. îl răsuci. Se aprinse o lum ină albă, lăptoasă.Mircea încercă un sim ţăm înt de t rium f. Se afla înt r-un laborator fotografic

înzest rat cu cea mai m odernă aparatură. Pe cîteva sfori erau at îrnate la uscat — asemenea unor ţ ipari negri — nişte film e developate. Zeci şi'zeci de m et ri de film e.

Deschise un dulap. Pe rafturi se aflau orînduite, asem enea unor soldaţ i în front , sute de casete cu film e.

Cînd le văzu at ît de m ulte, îl cuprinse descurajarea. Iar fi t rebuit ore înt regi poate chiar zile, ca să le cerceteze în amănunt .

Avea un singur punct de. reper şi anume decorul — m ai precis biroul lui Regan — în care fuseseră luate fotografiile.

Luă o casetă la înt îm plare, şi cercetă film ul dinăunt ru. Văzu cîteva instantanee luate pe marginea mării, altele pe o st radă. O aruncă. Alese altă

Ce era de făcut ? în ritm ul acesta risca să piardă în-t Unirea cu Abe. Judecind după met iculozitatea-şi precauţ iile lui Regan, era de presupus că aceasta îşi păst ra înt r-un Ioc m ai puţ in expus film ele prim ejdioase prin conţ inutul lor. Trebuia să existe o ascunzătoare în laborator.

Se gîndi să ciocănească în pereţ i cu patul arm ei, spre a' dibui vreun seif secret , dar renunţă. Zgom otul, repercutat prin ziduri, risca să at ragă atenţ ia vreunui paznic. Se mărgini să ciocănească uşor cu vîrful degetelor. Zidul nu sfuna nicăieri a gol. Deplasă o masă. Nim ic. Dădu la o parte bancul pe care se afla un aparat de mărit . Iarăşi nim ic. La disperare, îm pinse din loc dulapul. Pe zidul din spatele dulapului văzu o porţ iune cam de vreo pat ru palm e, proaspăt tencuită. Ciocăni cu pum nul şi auzi un zgom at m etalic.

Scoase de la cingătoare levierul şi fărîm iţă tencuiala. Apăru o placă m etalică îngropată în perete. Tot cu levierul sparse tencuiala din jur. Desfăcu placa şi dădu peste o nişă căptuşită cu tablă, în care se aflau două casete. Num ai două.

Mircea sim ţ i că-i bate mai tare inim a. Desfăcu prim a casetă şi derula film ul dinăunt ru. Zări cîteva siluete de, vapoare.

I se păru că aude un zgom ot pe culoar. Se opri din lucru. Vîrî la repezeală casetele în buzunarul vestonului şi apucă pistolul, pe care-l lăsase pe m asă. îşi opri respiraţ ia şi îşi încorda auzul. Bătăile repezi ale inim ii îi răsunau în t im pane. îşi blestema em oţ ia. Nu va fi niciodată in stare să şi-o stăpînească

? Aşteptă cîteva clipe, apoi făcu doi paşi spre uşă. Bătăile inim ii se mai potoliră.

Zgom otul de pe culoar încetase.Uşa rămăsese înt redeschisă. O t rase cu piciorul, ca să aibă m îinile libere

înainte de a t rece pragul, se opri iarăşi.Nu se auzea decît clipocitul unui fir de apă care se scurgea dint r-un

robinet .Ieşi pe culoar.Deodată sim ţ i o izbitură cum plită in creştet ...

** *

Mircea deschise anevoie ochii... Sîngele îi pulsa dureros în ceafă. Avea senzaţ ia că îi frigea creierul m ic.

Îl t rezise din leşin răceala cim entului, pe care stătea prăvălit . Se ridică înt r-un cot şi se uită în jur. Culoarul era gol.

Îşi pipăi creştetul. Îşi am int i că mai încasase-o lovitură asemănătoare, nu de m ult , în t renul de Palerm o. Atunci ieşise cu uşurinţă din încurcătură. Nu şt ia dacă acum va mai fi tot at ît de norocos. Blestemă aventura în care se lăsase angrenat . Aspectele dezagreabile erau m ai num eroase decît cele plăcute. Una e să citeşt i o carte de aventuri, şi alta e să t răieşt i aventurile,

Zîm bi am ar în ciuda precauţ iunilor sale, căzuse în cursă ca un im becil.Zări pistolul, aruncat pe cim ent ceva mai departe.Din sala cazanelor se auzea un şuierat ciudat . .Se t îrî pînă la pistol şi îl luă în m ină. Verifică încărcătorul. Era plin.

Im becilii ! reflectă el. îi lăsaseră o armă. Sim ţ i un junghi în creştet . Gem u. Un m iros bizar îi dădu de gîndit . Abia acum îşi dădu .seam a că şuieratul provenea de la conducta de alim entare cu gaze a cazanelor, lăsată deschisă.

Cu un efort se ridică de jos. ÎI durea cum plit capul. Voiau să-l asfix ieze ? Nu era im posibil,

îm plet icindu-se, se îndreptă spre uşa din capătul culoarului. Constată —

prim ul rînd avea de-a face cu o uşă blindată. Afară de aceasta focul de armă putea aprinde gazele emanate din sala cazanelor şi provoca o deflagraţ ie cu urmări funeste în prim ul rînd pent ru el.

I se îngăduia să-şi aleagă m oartea. Prin asfixie sau prin explozie.Proastă inspiraţ ie avusese cînd pornise în căutarea fotografiilor luate de

Joe Regan. Inst inct iv îşi pipăi buzunarul în care st recurase casetele. Acestea se aflau încă asupra lui. Oam enii lui Charlie Yale nu şt iau nim ic de casete ? Atunci ce căutase Yale în cabinetul lui Regan în noaptea m orţ ii acestuia ?

Înainte de a încerca dezlegarea enigm ei, se im punea să reflecteze serios asupra unui m ijloc de evadare din subsol. Şi cît mai repede. Aerul de pe culoar începuse să devină irespirabil.

Alergă în sala cazanelor. Conducta de gaze era deschisă. Cheia dispozit ivului de închidere dispăruse. Era cu neput inţă să oprească şuvoiul de gaze cu m ijloacele avute la îndem înă.

Sim ţea că se înăbuşe. începu să tuşească. îşi udă bat ista la un robinet şi ş-o aplică pe faţăj asem enea unui tam pon.

Se sim ţ i ceva mai bine, dar soluţ ia aceasta nu era dfecît vrem elnică.Ieşi pe culoar şi închise în urm a sa uşa sălii cazanelor, spre a mai înt îrzia

răspîndirea gazelor.Căuta din. ochi o' ieşire. încercă pe rînd uşile care răspundeau în culoar,cu excepţ ia acelora care com unicau cu atelierul fotografic şi cu sala

cazanelor.Nu lăsă cam era neexploraţă. Cînd ajunse în încăperea în care

descoperise cu o noapte înainte pe oam enii lui Abe> îşi am int i că aceşt ia fuseseră coborîţ i din sala barului în subsol cu ajutorul unei plat form e. îşi zise că folosin-du-se de aceeaşi plat formă, se putea urca din subsol în bar. O uşă de m etal culisantă, fără nici un fel de dispozit iv aparent de deschidere, era încast rată în m ijlocul peretelui din fund.

Mircea o cercetă cu privirile, apoi încercă să o deschidă îm pingînd-o lateral. Eforturile sale rămaseră sterile. O ciocăni cu degetul şi constată cu disperare că uşa era m asivă.

Deschiderea ei reprezenta singura lui şansă de salvare.Fiindcă becul din plafonieră lum ina insuficient încăperea, scoase din

buzunar o lanternă, o aprinse şi începu să cerceteze încheieturile uşii în căutarea dispozit ivului de deschidere.

Atm osfera din cam eră devenise irespirabilă. Gazul începuse să păt rundă prin bat ista udă.

I se urcase sîngele în cap. Era oare sort it să m oară înt r-un chip at ît de stupid ?

începu să izbească în uşă cu pum nul în care ţ inea lanterna. Mişcările dezordonate vehiculară fascicolul de lum ină al lanternei pe peretele opus.

Deodată se auzi un clănţănit .Uşa porni să culiseze încet spre dreapta.Mircea rămase cu respiraţ ia tăiată. îşi dădu seama că uşa se deschidea

cu celulă fotoeléct rica.în faţa lui apăru o încăpere destul de mare cu planşeu de cim ent . în

partea dreaptă a încăperii se afla o plat formă rotundă, pe care era instalată o masă cu pat ru scaune. Pe masă se aflau tacîm uri pent ru pat ru persoane.

Din partea st ingă a încăperii se ridica din planşeu un braţ m etalic, înclinat la 45 de grade, care susţ inea altă plat formă rotundă în chepengul din tavan.

Fără să m ai stea pe gînduri, Mircea t recu pragul. Uşa se închise, culisînd în urm a lui.

Uşa se închise. Cînd apăsă pe al t reilea buton, cam era fu cufundată în beznă. Se auzi un bîzîit abia percept ibil.

Mircea aprinse lanterna. La lum ina ei văzu plat form ele punîndu-se sim ultan în m işcare. Plat form a din tavan începu să coboare, iar cea din dreapta porni să urce, susţ inută de asemenea de un braţ m etalic înclinat .

Cu un salt , Mircea se aruncă pe această plat formă care print r-o m işcare de t ranslaţ ie îl scoase în sala barului.

Era salvat . Respiră adînc. Priveliştea fam iliară a barului îl um plu de încîntare.

În sală dom nea penum bra. Ferest rele care dădeau spre m are erau acoperite cu draperii groase.

Mircea se uită în jur. Nu văzu ţ ipenie de om . Mai m ult ca sigur că necunoscutul care-l încuiase în subsol dispăruse, spre a nu fi de faţă în eventuaelitatea unei < «plozii provocată involuntar de vict im a sa.

Mircea părăsi clădirea print r-o uşă-fereast ră care dădea spre terasa cea m are.

Travesră precaut păduricea şi ajunse fără nici un incident la autom obilul său. Se urcă la volan şi dem ară.

Cînd ieşi din Belle Harbour se uită la ceas. Era douăsprezece fără şase m inute. Plin de voioşie acceleră, îndrept îndu-se spre New York.

** *

În cam era sa de baie, amenajată pent ru circum stanţă în atelier fotografic,

Mircea. secondat de Abe copia film ele găsite în subsolul Clubului 47.Abe îi adusese de la New York o înt reagă gamă de aparate şi ustensile

necesare acestei delicate operaţ ii.Lucrau cu înfrigurare. Mircea era conşt ient -că de aceste fotografii

depindea existenţa sa. Dacă Regan spusese adevărul, însem na că aci se afla dacă jft t i cheia m isterului, cel puţ in un indiciu foarte serios pent ru dezle- garea lui.

Dar dacă Regan m inţ ise ?Ce rost ar fi avut atunci ascunzişul în care erau păst rate casetele ? Mînuia

em oţ ionat film ul pent ru care îşi prim ejduise viaţa.O priv ire rapidă asupra negat ivelor le îngăduise să desluşească nişte

siluete de vapoare, două grupuri de cîte pat ru bărbaţ i, dint re care unul luat din spate şi avînd drept -fundal cabinetul de lucru al lui Joe Regan, şi m ai m ulte instantanee ale unor fem ei t inere aproape goale şi ale unor bărbaţ i în costum e de seară.

Priceperea lui Mircea în arta fotografică era aproxim at ivă. Abe era însă novice. Nu şt ia ce să m ai facă spre a fi de folos lui Mircea. Şi pe el 11 stăpînea nervozitatea.

Cîteva ore m ai t îrziu, exam inau la lum ina albă a becului eliberat de îm brăcăm intea lui de celofan pozit ivele încă um ede.

Grupul celor pat ru bărbaţ i se afla în cent rul atenţ iei lui Mircea. Unul din ei, văzut dint r-o parte purta la butonieră o orhidee.

— Cunoşt i pe vreunul, Abe ? înt rebă el. Mie m ut rele; lor nu-m i spun nim ic.Abe se uită atent la fotografie. Deodată faţa i se lum ină, începu să rîdă

fără veselie.— Pe ăşt ia doi, din dreapta, îi cunosc. Bătu cu degetul în poză. Aş pune

îm preună la ilust ra Şcoală de corecţ ie din Sainfc Louis. Cînd l-au băgat în şcoală, Ernie avea la act ivul său devalizarea unei staţ ii de benzină şi două violuri... Dăm noi repede de el, Aveam un prieten com un : Micky Shel-don. Ernie şi cu m ine nu ne-am putut înghiţ i niciodată., Iar pomădatul ăsta cu orhideea, de lîngă Ernie, este Blakie Mc Coo. Acum un an, la Las Vegas, m -a curăţat la pocher de 5 000 de dolari. Pînă la part ida aia mă credeam tartorul t rişorilor. Dar ăsta m i-a risipit iluziile. Şi culm ea e că am răm as prieteni. Avea un fel de' a ţ i se vîrî pe sub piele... Ce să zic, boss, nu îl văd pe ăsta am estecat în asasinarea lui Reggie. Nu pot să spun acelaşi lucru despre Ernie. Asta era în stare să om oare şi pe soră-sa, numai bani să-i iasă. Nu m - ar m ira să aflu că Ernie e vîrît pînă la gît în crim a asta... Pe cel de-al t reilea nu-l cunosc. Datam să fac unele invest igaţ ii... Acum să dăm de urm a lui Ernie.

Abe t recu în dorm itor şi form a un număr de telefon. Mircea îl urmă şi luă receptorul suplim entar spre a urmări convorbirea.

— Hello ! Charlie's Bar! răsună un glas fem inin foarte melodios, la celălalt capăt al firului.

— Hello, honey ! Dă-m i-l pe Micky.— Cine înt rebă ?— Un prieten, Abe Macchia.— Moment .Abe aşteptă cîteva clipe. Se auzi o tuse tabagică, după care o voce spartă

rost i jovial :— Hello, Abe. Ce e cu t ine, cut ră băt rînă ? Abe rîse.— Cutră ca cut ră. Mai m erge. Da' băt rînă ? Mai bine te-ai auzi pe t ine

cum horeai, m um ie deşelată. Dacă nu te laşi de havane şi de havaneze, o să- ţ i ţ in panglica la înm orm întare.

— Ia spune ce te doare ?— Aveam noi un am ic. Franckfurter. Ernie Franckfur-ter. Vreau să dau de

el.— Ce t reabă ai cu el ?— Eşt i curios ca întodeauna. Il şt iam specialist în violuri şi voiam să-m i

dea nişte lecţ ii.— Am înţeles, Abe. Faci pe m isteriosul. Ernie e m are pat ron de garaj laChicago. S-a ajuns.— Aha ! Poţ i să-m i dai adresa ?— Garajul Avis, Augusta Boulevard — Chicago. Alături de hotelulMetropol. Unde-am t ras noi un chef de pom ină după ce ne-am întors dinCoreea. Cînd vii să te cinstesc cu un Gordon Rouge ?— Am ac,um o t reabă, căreia vreau să-i dau repede de capăt . După asta

te calc eu. So long, Micky.— So long, Abe.Abe lăsă telefonul în furcă şi îşi frecă îneîntat m âinile.— Cînd plecăm la Chicago, boss ?Mircea deschise dulapul-bar şi um plu două pahare cu whisky.— Poft im , Abe, zise el înt inzîndu-i un pahar. Beau în cinstea ta.

Pregăteşte-te să încasezi o grat ificaţ ie grasă.

Se uită la ceas. Miezul nopţ ii să ne prindă la Chicago. Rezerva telefonic două bilete de avion. Şi închiriază o m aşină care să ne aştepte la aeroport .

Mircea era încîntat de iuţeala cu care se adapta m ediului. Se m işca print re oam enii Mafiei cu at îta uşurinţă, încît s-ar fi zis că se afla în m ijlocul

Şt ia că asupra lui planau ameninţări grave. Dar acum acestea nu-l m ai îngrijorau. Dim pot rivă, ll st im ulau, ii creau o stare de euforie, ca şi un vis tare, am eţ itor.

Abe com andă la agenţ ia Societăţ ii Aeriene Sunder-land Airlines bilete pent ru Chicago. Avionul avea plecarea la ora 21,30 şi sosea la Chicago la ora

23,10.Abe se uită la ceas.— Boss, să ne grăbim . înt r-o jumătate de oră t rebuie să fim la JohnKennedy Airport .Mircea vîrî înt r-o servietă diplom at o pijama, o cămaşă de schim b,inst rum entele de bărbierit şi un Sm ith and Wesson. Pent ru m ai m ultă

siguranţă, st recură un Walther P. 38 cu surdină în ham ul de sub haină.Abe luă cîteva încărcături de rezervă.S-ar putea să avem nevoie, spuse el pract ic.

PARTEA A TREIA

IN JET DE LA ATLANTIC LA PACIFIC

LA ORA nouă, Mircea şi Abe părăsiră vila, urmăriţ i câ de obicei de la distanţă de o m aşină cu oamenii Lui Landis.

La no.uâ şi cincisprezece m inute — după o cursă infernală pe st răzile dinBronx şi Queens — sosiră la aeroport . Form alităţ ile de îm barcare durară

puţ in.Mircea şi Abe se urcară în avion cu cîteva secunde înainte de a se închide

uşile.— Ai văzut ce m ut re au făcut oam enii lui Landis cînd s-au pom enit că le

scăpăm din m înă ? zise Abe după ce se aşeză pe scaunul său. înainte de plecare am avut grijă să cum păr ult im ele cinci bilete disponibile, ca să evit orice surpriză.

— Asta nu înseninează că la Chicago nu ne pot lua în prim ire alţ i indivizi.îţ i închipui că Landis a rămas cu braţele încrucişate după ce a aflat că i-

am scăpat print re degete?— Aşa ceva cere totuşi t im p, spuse Abe.— Tim pul lucrează în favoarea lor, zise Mircea. Eu nu pot depăşi un

anum it term en.— Avem înaintea noast ră t rei zile pline. Dacă punem m îna pe Ernie,

afacerea e ca şi rezolvată. Şt iu să-l fac să vorbească.— .Daca puaem m îna pe Ernie..., repetă Mircea cu oarecare îndoială. în

caz că lucrează cu Landis, acesta se va grăbi să-i asigure o pază eficientă.— Surpriza este elem entul hotărîtor, replică Abe opt im ist . Landis şi Yale

nu au de unde să şt ie că dum neata ai aflat ident itatea unuia dint re asasinii lui Reggie. Yale a devalizat seiful lui Regan, tocm ai ca să-int re în stăpî- nirea fotografiilor.

— Nu e de presupus că 1-a pus pe gînduri faptul de a nu fi găsit şi negat ivele ? Altm interi de ce au încercat să mă suprim e la Clubul 47 ? Mă m ir că după ce m -au lovit în cap nu m i-au scotocit şi buzunarele.

— Nu s-au mai ostenit ; au fost siguri că n-ai să mai ieşi v iu din subsolul clubului, spuse Abe. Greşelile sînt tataie, boss. Nu există crimă perfectă.

Există num ai alibiuri perfect t icluite şi influenţe perfecte. Abe rîse iarăşi. Mă înt reb ce m utră are să facă Ernie cînd are să dea cu ochii de m ine.

— Tocm ai asta mă face să cred că ar fi bine să int ru singur în garaj, Abe.

— Nu te las singur în bîrlogul lupilor, boss ! Ai văzut ce era să păţeşt i la club.

Mircea zîm bi.— Bine, Abe. Int răm îm preună.La ora 23,10 pot riv it orarului, avionul ateriza laChicago.Mircea şi Abe se urcară în Bit irfc-ul Elect ra, închiriat telefonic, eare-i

aştepta în parcul de autom obile. Abe luă ' volanul.în drum spre cent rul oraşului, Abe îşi aruncă de cîteva ori privirile asupra

ret rovizorului. Erau încadraţ i înt r-un fluviu de maşini care goneau cu viteză constantă pe Kennedy Expressway,

— Ce n-aş da să şt iu dacă sîntem urmăriţ i, zise Abe. Cot i la dreapta peNorth Dam en Avenue, apoi la st înga pe Augusta Boulevard.După cinci m inute de mers, apăru silueta cu douăzeci rie etaje a hotelului

Metropol. Int rarea puternic lum inată ..' garajului Avis se profila dincolo de hotel.

Ajuns în faţa garajului, Abe viră brusc la dreapta şi int ră înăunt ru. Se st recură ca un t ipar print re autom obilele care m işunau prin garaj şi opri în dreptul unui perete de st iclă, cu uşi autom ate. Pe una din uşi scria cu litere aurii Direcţ ia.

Abe scoase. pistolul de sub haină, îi t rase piedică şi îl vîrî la loc în ham . Coborî din maşină, dădu buzna pe uşa cu-litere aurii şi fără să ţ ină seama de protestele secretarei, care bătea la o m aşină de scris, îm pinse cu putere uşa din celălalt capăt al încăperii pe care scria Director. Biroul era gol. In scrum iera de pe masa de lucru fum ega o ţ igară.

Abe se întoarse spre secretară :— Unde-i Ernie, frum oaso ? Am vrut să-i fac o surpriză.Secretara, o blondă oxigenată, cu ochelari mari, rotunzi, înrămaţ i cu

m etal, îi aruncă o priv ire glacială.— Mr. Franckfurter e sus la etajul zece. Asistă la m ontarea unui nou

ascensor.— Thanks a m illion, îi m ulţum i Abe.Părăsi biroul şi se urcă în Buick. Făcu contactul.— Trebuie să fim cu ochii în pat ru, boss. Am im presia că ni se înt inde o

cursă. Mi s-a spus că Ernie e sus.Demară. Buick-ul se angaja pe serpent ina betonată care ducea spre

etajele superioare. Abe înainta precaut .Pe dreapta, dincolo de balust rada de beton, se deschidea golul dint re

etaje, în jurul căruia şerpuia pista în spirală. Pe flancul st îng se ridicau pereţ i de beton, deschişi la fiecare etaj spre plat form ele de parcare respect ive.

Mircea scoase cele două pistoale şi le aşeză alături de el, pe banchetă, să le aibă la îndem înă.

Buick-ul depăşi fără incident prim ele pat ru etaje.Mircea îşi sim ţ i gura uscată. Din fiecare m aşină care t recea pe lîngă ei

riscau să fie m it raliaţ i. Şi oricare maşină, cu o manevră abilă, ar fi putut să-i catapulteze în hăul deschis în dreapta lor.

Buick-ul urcă încă pat ru etaje. Abe se uită spre dreapta.Pe spirală, cu un etaj mai jos, se vedeau ureînd două lim uzine.— Ciudat . Am im presia că ne urmăresc, zise Mircea.— Se prea poate, replică Abe. Vedem noi im ediat . Buiefc-ul se angaja pe

spirala etajului IX, apoi pe ult im a spirală, ce urca spre etajul X.Cînd să iasă pe ult im a plat formă, ii apărură în faţă două maşini aşezate

Abe opri inst inct iv. Cuplă pe marş-arrier.Deodată văzu în ret rovizor celelalte două autom obile, care-i urmăriseră

pînă atunci, apropiindu-se bord la bord, de asem enea cu toate farurile aprinse.

— Ne-au prins la m ijloc, scrîşni Abe. Vor să ne îm pingă în gol. Sări din m aşină, boss !

Mircea deschise port iera cu cotul şi înarm at cu cele două pistoale, fiecare în cîte o m înă, sări pe pista betonată.

Trase o rafală în direcţ ia parbrizului prim ei m aşini care se apropia cu viteză, apoi ochi şi pe a doua. Se adăpost i după un st îlp de beton. Începu să t ragă şi în maşinile care urcau din urmă.

Abe aprinse toate farurile, îşi lansă Bm c7c-ul îm potriva autom obilelor care veneau din faţă, apoi sări la rîn-dul său pe pistă.

Se auzi zgom otul unei ciocniri, apoi pîrîituri de metal care se îndoaie şi zăngănit de geam uri sparte.

Abe scoase pistolul de sub haină. Se răsuci pe călcîie şi, lipindu-se de perete, începu să t ragă cu Mircea spre m aşinile care veneau din spate.

Maşina ce urca pe partea dreaptă a pistei v iră brusc şi se izbi cu putere de parapet , im obilizîndu-se. Şi cealaltă maşină încrem eni, cu parbrizul plesnit de gloanţe.

Focurile t rase de arme cu surdină nu făcuseră zgom ot .Mircea şi Abe schim bară o priv ire t rium fătoare.Dint r-una din maşini ieşi îm plet icindu-se un om care se sprijini de

port ieră, apoi se prăvăli pe pista betonată, în celelalte nu observară nici o m işcare.

— Acum să ne răfuim cu Ernie, zise Abe.— Numai să dăm de el, spuse Mircea.— Nici o grijă. Trebuie să fie pe aproape.în aceeaşi clipă, un Ford Musiang, alb, decapotabil, ţ îşni de pe plat formă,

t recu pe lingă maşinile accidentate şi se angaja vijelios pe pistă în jos.— Laşul ! urlă Abe. Laşul ! Să nu ne scape.O luă la fugă spre prim ul din autom obilele parcate pe plat formă, un

Studebeker Dayton. Se aruncă la volan, demară şi după ce t recu pe lingă Mircea, care deschise port iera şi sări înăunt ru, porni cu mare viteză pe urm ele Ford-ului decapotabil.

— Ernie a fost întotdeauna un t icălos, vorbi Abe, în vrem e ce m înuia cu măiest rie volanul pe spirala betonată.

Maşina lui Ernie câşt igase un avans preţ ios. Ajunsese la etajul al t reilea,în vrem e ce Abe abia lăsa în unnă etajul al şaselea. Cauciucurile şuierau.

Maşinile cu care se încrucişau erau silite să t ragă pe ext rem a lim ită a pistei spre a evita o ciocnire,

Ford-ul ajunsese la etajul I.— Dacă apucă să iasă în st radă, riscăm să ne scape, st rigă Abe furios.Circulaţ ia intensă şi,..Deodată vorbele i se topiră pe buze.De pe plat form a etajului I ieşi pe pista spiralată o lim uzină Mercedes 600,lungă cît o locom ot ivă, care manevra spre a cîrm i la dreapta. Ford-ul

Mustang, lansat cu m are viteză la vale, int ră ca un bolid în flancul lim uzinei. Făcu un salt , se izbi lateral de balust rada de beton şi luă foc, proiect îndu-l pe conducător peste caroseria Mercedes-ului.

Cînd ajunse în dreptul maşinii incendiate, Abe frînă.Nu putea t rece mai departe cu Studebeker-vl.

Abe şi Mircea se st recurară prin spatele Mercedes-ului şi se opriră lîngă corpul lui Ernie, priponit de balust rada betonată. Zăcea înt r-o poziţ ie grotescă. Picioarele erau răşchirate înt r-un fel de grand ecart , braţele frînte făceau zigzaguri pe pardoseala m ânjită cu m otorină, iar capul despicat în două, ca un dovleac, lăsa să se vadă în-cîlceala însîngerată a circum voluţ iunilor creierului.

În jurul cadavrului începuse să se adune lum e. Abe îl st rînse pe Mircea de braţ .

— S-o ştergem , boss, şopt i el. Nu e bine să ne găsească poliţ ia aici. Profit înd de zăpăceală, ieşiră în st radă, fără să-i oprească cineva. Cind se văzură pe t rotuar, oftară uşuraţ i

Se şi am estecară în m ulţ im ea pietonilor.Dinspre Oakland Boulevard se auzea tot mai puternic sunetul m odulat al

unor sirene.— Poliţ ia ! m urm ură Abe. Şi am bulanţele. Am ieşit la t im p.Cot iră la dreapta, pe o st radă întunecoasă, puţ in frecventată. Int rară în

prim ul bar.La tejghea cîţ iva noctam buli se cinsteau cu băuturi tari.Mircea se văzu în oglinda din spatele barm anului şi abia se m ai

recunoscu. Era palid, obrazul i se lungise şi ochii îi st răluceau ciudat . Sim ţea un uşor t rem ur în picioare.

„ Nu sînt încă bun de detect iv" , îşi zise el iritat .— De două ori whisky, porunci Abe, rezem îndt i-se de tejghea.Abe îşi aprinse o ţ igară.Barmanul luă de pe raftul de cristal o st iclă, cu--Scotch. Um plu două

pahare şi le servi noilor clienţ i.Mircea îşi goli paharul din cîteva înghiţ ituri; Băutură alcoolica îi încălzi

plăcut măruntaiele şi îi linişt i: ea prinm inune nervii.— Încă un rînd, porunci el.Şi Abe dădu peste cap whisky-ul.În vrem e ce barm anul executa com anda, Abe se întoarse spre Mircea.— Ernie ne-a făcut figura, boss. I-au crescut aripi de îngeraş şi şi-a luat

zborul tocm ai cînd credeam că o să punem m îna pe el. Dar m ai avem o săgeată în tolbă. Blackie. Nu mă aştept la cine şt ie ce, dar t rebuie să în- cercăm ... A m urit Ernie, t răieşte Blackie. Plecăm la Las Vegas, boss. Cu prim ul avion ! ...

** *

Cu ochii pe jumătate închişi. Mircea stătea cu capul sprijinit de spătarul m oale al banchetei sale şi asculta zgom otul surd al m otoarelor avionului.

Mai toţ i călătorii dorm eau. Şi Abe dorm ea, cu gura înt redeschisă, cu m âinile îm preunate pe pîntece şi cu nodul cravatei puţ in lărgit , spre a nu-i st înjeni respiraţ ia. Veioza aprinsă arunca asupra obrazului său o tentă chih- lim barie.

Mircea se uită la el şi se înt rebă cum de putea să doarmă at ît de linişt it după cele înt îm plate. Starea de exaltare pe care o încercase la bar lăsase loc unei ciudate m oleşeli.

Recapitula evenim entele pet recute de la sosirea sa în Statele Unite.Drum ul îi fusese presărat numai cu cadavre — Joe Regan şi fiul acestuia,

Sid Capozzolo, Ernie Franckfurter şi unul sau doi din conducătorii celor pat ru

fost exclus ca la această oră agenţ ii F.B.I.-ului să se afle pe urm ele sale.Dacă Abe escam otase cu abilitate cadavrele celor doi Regan şi al lui Sid,

alt fel se prezenta situaţ ia la Chicago. Prezenţa lui şi a lui Abe puteau fi lesne dovedite. Agentul care le predase maşina luată cu chirie şi secretara lui Ernie Franckfurter i-ar fi ident ificat cu uşurinţă. Pe de altă parte posibilitatea de a fi lichidaţ i de Mafie creştea in fiecare clipă.

Faptul că la garaj se încercase asasinarea lui şi a lui Abe dovedea că deplasarea sa la Chicago nu scăpase neobservată. Suprim area lui Genovese

— alias Mircea Palt in — fusese de bună seamă hotărîtă dinainte. Numai aşa se explicau atentatele săvîrşite îm pot riva sa. Fără îndoială că Ernie fusese anunţat din t im p de sosirea la Chicago a lui Genovese şi a om ului său de încredere. I se recom andase să îşi ia măsuri de precauţ ie. Landis pierduse însă prim a m anşă. Cine o va cîşt iga pe a doua ?

Mircea se uită pe geam . Undeva. în zare, se vedeau licărind lum inile unui oraş.

Își consultă pliantul pe care o stewardesă i-l pusese la dispoziţ ie. Se apropiau de Minneapolis. În zori vor ateriza la Denver. Dacă vor prinde legătura cu avionul de Las Vegas vor ajunge la dest inaţ ie în jurul orei şapte.

Închise ochii şi încercă să adoarmă. Som nul însă refuza să vină. îl potopeau gîndurile.

Îşi îndreptă iarăşi priv irile spre fereast ră. Lum inile oraşului se apropiau cu încetul.

Spre sud scînteie un fulger şi încă unul.Mircea aţ ipi. Nu se t rezi decît în clipa în care stewardesa îl rugă să-şi

prindă centura de siguranţă, deoarece t rebuiau să aterizeze la Denver.Se lum inase de ziuă. La orizont se iv ise geana purpurie a soarelui. Oraşul

se desfăşura ca o oază verde, înspicată de albul zgîrie-norilor. în jur se desfăşura un im ens deşert roşiat ic. Spre vest se ridicau crestele albăst rui ale m unţ ilor St încoşi. în cent rul oraşului se singulariza dom ul Capitoliului.

La Denver, escala dură o jumătate de oră. Mircea se m ulţum i cu două felii de şuncă şi cu un pahar de Orange-Juice din copiosul breakfast servit la restaurantul aeroportului. Abe în "schim b se înfruptă cu m are poftă din bunătăţ ile servite.

La şapte fără un sfert avionul decola îndrept îndu-se spre Las Vegas.îndată ce se instala în fotoliul său, Mircea adorm i. Oboseala şi em oţ iile îşi

făceau sim ţ ite efectele. Nu se t rezi decît la Las Vegas.In parcul de autom obile al aeroportului îi aştepta un Chevrolet Im pala,închiriat prin telefon încă de la Denver.De la un chioşc cum pără ult im ele ziare de dim ineaţă. Două dint re ele

relatau m oartea lui Ernie Franckfurter şi ciudata ciocnire de autom obile de la etajul al zecelea al garajului, care se soldase cu doi m orţ i şi cu doi grav răniţ i. Declaraţ iile secretarei lui Franckfurter făcute la poliţ ie cît şi în faţa ziarişt ilor ocupau un loc de frunte. Mircea rem arcă surprins că sem nalm entele at ribuite lui Abe erau cu totul false. S-ar fi zis că secretara se st răduise să-i deruteze pe poliţ işt i.

Mircea îşi dădu seam a că şi aici opera m îna Mafiei, care nu îngăduia celor dinafară să-i afle frăm întările-i lăuntrice. Dar aceasta m ai dovedea că Mircea evolua pe m uchie de cuţ it . Abe nu părea să fie conşt ient de prim ejdiile ce-i pîndeau. Nu-l preocupa decît prinderea asasinilor lui Reggie Lascalzo.

După un turneu steril prin mai m ulte hoteluri reuşiră să găsească două cam ere la Floridablanca. Odaia iui Mircea, plasată la etajul al doilea al unui buiiding cu linii sobre, elegante, privea spre un parc cu covoare de gazon, in

zbenguiau prin apă, ori se bronzau la soare.— Aici am să-m i pet rec vacanţa, boss. spuse Abe, lăsîndu-şi privirile să

înt îrzie asupra unui stol de fete cu form e răscolitoare de gînduri păcătoase.Tuşi spre a-şi drege glasul, apoi rost i cu ton afectat de predicator :— Dar m ai înainte de toate — datoria. Pent ru început să t ragem un pui de

som n. E inut il să-l căutăm la ora asta pe Blac-kie. Ca şi liliecii nu iese din ascunzişul său decît noaptea.

Băură cîte două whisky-uri duble, apoi se culcară, în răcoarea plăcută a- cam erei, înzest rată cu instalaţ ie de aer condiţ ionat şi la adăpostul storurilor lăsate, Mircea dorm i pînă la lăsatul serii. Îl t rezi din som n un steward, care-i aduse pe tavă o foarte bogată gustare şi o colecţ ie de st icle cu băuturi tari. în t im p ce Mircea se delecta cu un pateu in aspic: garnisit cu felioare de ananas, stewardul ridică storurile, dezvăluind o privelişte de basm .

în depărtare se ridicau, asemenea unor fantast ice .cozi de păun, jocuri de art ificii roşii, chihlim barii, albast re, purpurii, învăluind succesiv parcul în toate culorile curcubeului. Bazinul lum inat de dinăuntru îşi schim ba şi el culoarea, asem enea unui uriaş cam eleon. Fem ei şi bărbaţ i în costum e de seară st răbăteau aleile parcului. Cei mai m ulţ i se îndreptau spre un pavilion. în st il arab, învăluit în ghirlande de becuri pest riţe.

— Doriţ i să vă reţ inem locuri la Cazinoul hotelului nost ru ? înt rebă stewardul. Cele mai solicitate sîrit la m esele de ruletă şi de chem in de fer. Dar după părerea m ea, adăugă el confidenţ ial, sorţ ii cei m ai mari de cîşt ig vi-oferă cursele de ogari. în seara aceasta se desfăşoară o înt recere senzaţ ională înt re Golden-Arrow, cam pionul Europei, şi Thundebird, cam pionatul Am ericii de Sud. Pronost icurile sînt îm părţ ite. Eu am însă unele indicii — din surse tainice — ca Golden-Arrow va cîşt iga cursa. În- cercaţ i şi n-o să vă pară rău. Acum t rei zile un financiar britanic — num ele nu vi-l pot divulga — a cîşt igat datorită poveţelor m ele t reizeci de m ii de dolari. A avut generozitatea să mă grat ifice cu două hîrt ii de cîte o m ie. Mircea înţelese aluzia.

Stewardul îi um plea al doilea pahar cu whisky, cînd Abe îşi făcu int rarea jovial, fercheş, gata să int re în acţ iune.

— Bei un Bourbon ? îl înt rebă Mircea.— Mulţum esc, m i-am făcut plinul.— Bine, Abe. Mă îm brac şi plecăm .în vrem e ce Mircea îşi înnoda cravata în faţaoglinzii, Abe se întoarse spre

steward.— Cunoşt i pe un oarecare Blackie Mc Coo ?— Oh, da. Blackie Mc Coo, directorul de la El. Morocco,— El Morocco ?— Hotelul-cazino. Foarte căutat de starurile din Hollywood. Şi cu cea m ai

grandioasă reclamă din oraş. Num ai em blem a cazinoului e form ată clin pat ru m ii de becuri fluorescente.

Zece m inute m ai t îrziu, Chevrolet -ul condus de Abe se angaja pe bulevardul care ducea la El Morocco.

Mircea era uluit de risipa de lum ină şi culoare, care invăluiau oraşul înt r- un fel de aură incandescentă. Reclam e cu neon în plină m işcare descriau pe faţadele clădirilor zigzaguri jucăuşe, cicloide dantelate, hiperbole explozive, elipse ce se rostogoleau nebuneşte ca nişte m ingi de rugby, evoluente. angrenate in rot ir i am eţ itoare, arabescuri şerpuinde, jeturi orbitoare, toate învăluind şi cerul şi păm întul înt r-o Niagară de feerii. Litere im ense, st rălucitoare alcătuiau cele mai exot ice decoruri : Desert Inn, Sahara,

reclam elor, scânteind ca o lavă în plină nvărsare.În faţa hotelului-cazino El Morocco, o uriaşă floare t ropicală îşi desfăşura

spre cer petalele de neon, ca un vulcan în erup ţ ie.Abe reuşi să st recoare Chevrolet -vl print re sutele de autom obile parcate

în faţa clădirii.Int ră îm preună cu Mircea în holul hotelului şi se opri la biroul de

inform aţ ii.— Mr. Blackie Mc Coo, vă rog.— După ora zece îl găsiţ i la cazinoul hotelului, replică funcţ ionarul.— Mulţum esc.în holul îm podobit cu coloane de st iclă lum inate pe dinăuntrul,,vilegiaturişt i în costum e de seară vîrau în autom ate piese de cîte

cincizeci de cenţ i, cu care se puteau cîşt iga cinci, zece sau chiar cincizeci de dolari. Cîşt igurile erau posibile num ai în teorie. în pract ică se alegeau cu beneficii numai proprietarii sau concesionarii autom atelor.

în aşteptarea orei zece, Abe pierdu la un autom at zece dolari.— Mai bine să dăm o raită pe la bar, propuse Mircea. Aş mai bea un

whisky.— All right , boss.Barul-dancing era t ixit de consum atori, care îşi restaurau forţele înainte

de a se lua de piept cu norocul, în jurul m eselor verzi.Mircea rem arcă pe tejgheaua barului, ca şi la Clubul 47, un m are vas

chinezesc, plin cu orhidee albe, asem enea unor cupe de ceară. Directorul barului oferea clienţ ilor favorizaţ i cîte o orhidee, care era prim ită cu foarte m ultă bucurie.

Mircea şi Abe îşi om orîră t im pul pînă la zece, deîect în-du-se cu cîteva ivhisky-viri st ropite din belşug cu sifon. Trebuiau să-şi păst reze m intea lim pede, căci în noaptea aceasta aveau de lucru.

La ora fixată se îndreptară spre sălile cazinoului. în jurul m eselor verzi se îm bulzeau puzderie de am atori cuprinşi de frigurile jocului.

Abe făcu sem n unui steward negru, care se apropie zîm bind.— Unde îl pot găsi pe Mr. Mc Coo ?

—Mr. Coo, Sir, a sosit acum zece m inute. îl găsiţ i în biroul său. Uşa din fund.

Mircea făcu un sem n lui Abe.— Haidem .St recurîndu-se print re lum e, ajunseră la uşa din fund. O îm pinseră şi se

pom eniră înt r-un vest ibul tapetat cu mătase vişinie. Pe un birou se afla o m aşină de scris. Pe o altă uşă, capitonată, scria cu litere m ici argint ii Di- rector.

— Lasă-mă să int ru cel dint îi, boss, zise Abe. E mai înţelept . Mircea închise uşa care răspundea în sala cazinoului.

— Bine, Abe. Pofteşte.Abe apăsă clanţa uşii capitonate, pe care o deschise încet .Păt runseră înt r-o încăpere som ptuoasă, cu fotolii adînci, îm brăcate în

piele de viţel, şi cu un birou vast , acoperit cu cristal. La birou nu se afla nim eni.

— A zburat pasărea, zise Abe.Mircea arătă cu un deget spre picioarele biroului.Abe se uită înt r-acolo. Pe covorul de Persia se contura lateral talpa unui

zăcea un bărbat de statură m ijlocie. Purta sm oching. Abe se lăsă înt r-un genunchi, apucă pe individ de umăr şi îl întoarse cu faţa în sus. în plast ronul* alb,, m înjit de sînge, stătea înfipt în dreptul inim ii un st ilet cu m îner de abanos. Dint r-o orhidee pe care bărbatul o purta- la butonieră se scursese un praf alb.

— Blackie, m urm ură Abe. Bietul Blackie.— Am sosit prea t îrziu, zise Mircea.Abe luă înt re degete puţ in praf alb şi îl m irosi.— Heroină, rost i el. Mă aşteptam . Se ridică în picioare. Mircea se uită

îndelung la cadavru.— Orhideea asta nu t rebuie să ajungă în m îinile poliţ iei, spuse el.Dint r-un blocnotes de pe bii'ou sm ulse o foaie de hîrt ie, din care făcu la

repezeală un cornet . Luă floarea de la butoniera lui Blackie şi o st recură în cornet . Tot acolo turnă şi praful pe care-l culese cu grijă de pe covor. Vrii cornetul în buzunarul sacoului, apoi se întoarse spre Abe.

— S-o ştergem mai înainte ca cineva să dea peste noi. Abe cercetă dint r-o privire înt reaga încăpere. O uşă înt redeschisă răspundea înt r-un lavabou. Draperii de cat ifea acopereau fereast ra. Abe st inse lum ina şi dădu la o parte draperiile. Fereast ra privea spre o grădină cu boschete de t randafiri. In grădină nu se afla ţ ipenie de om .

— Ieşim pe aici, zise el deschizînd fereast ra. E m ai prudent .Scoase din buzunar o bat istă cu care şterse clanţele şi foraiberele pe care

le at insese, apoi escaladă fereast ra. După ce se asigură că nu se află nim eni prin apropiere, făcu sem n lui Mircea să-l urm eze.

Cînd se văzură în grădină, se st recurară pe lîngă pereţ i-spre o alee, eare părea să răspundă în st radă. Pre-? supunerile lui Abe se adeveriră. Aleea îi scoase în bulevardul din faţa hotelului.

Dinspre st înga se auzi sirena unei m aşini de poliţ ie care se apropia cu m are viteză.

— Am ieşit la t im p, zise Abe.Autom obilul poliţ iei opri în faţa hotelului. Doi agenţ i în uniformă şi doi în

civil săriră din maşină şi urcară în fugă t reptele de la int rarea clădirii. Se topiră înăuntru.

— S-o luăm cît mai repede din loc, zise Abe.Se suiră în Chevrolet -ul care demară, pierzîndu-se print re autom obilele

ce se scurgeau pe bulevard în jos. Mircea rost i gînditor :— Am im presia că asasinii lui Blackie au anunţat poliţ ia, ca să fim găsiţ i

lîngă cadavru. Prea au sosit repede.— Se prea poate, boss.— Sînţem în cent rul unei adevărate conspiraţ ii, Abe; conspiraţ ia unor

oam eni care vor să mă scoată din circulaţ ie mai înainte ca asasinii lui Reggie să fie descoperiţ i.

In vrem e ce m înuia cu st înga volanul, Abe îşi aprinse o ţ igară.—- Acum firul s-a rupt iarăşi, reluă Mircea.Moartea lui Blackie Mc Coo îi fusese totuşi de folos. Aflase că orhideele de

la butonieră purtau în cupa petalelor pulbere de heroină. Dovadă că Mc Coo făcea parte dint r-o reţea de t raficanţ i de stupefiante, de care nu era st răin nici Regan. Înt re Regan şi Mc Coo, orhideele stabileau o legătură suspectă.

Poate că şi Ernie Franckfurter ora m em bru al aceleiaşi organizaţ ii. Num ai aşa se explica faptul.că doi oam eni plasaţ i prin îndeletnicirile lor la m ai bine de o m ie de m ile unul de celălalt , part icipaseră la isasinarea lui Reggie Lascalzo înt r-un cart ier din New-York, adică înt r-un punct cu totul excent ric

— N-ar fi mai înţelept să mai răm înem cîtva t im p la Las Vegas ? opina Abe. Ara aici cîteva legături preţ ioase, care ne-ar putea pune pe urm ele ucigaşilor lui Mc Coo.

— Cît ţ i-ar t rebui pent ru asta ? înt rebă Mircea.— O zi sau două.— Prea m ult . Nu mai avem la dispoziţ ie decît t rei zile." In aceste t rei zile

t rebuie să scot adevărul la lum ina. ~ — Bine, boss, replică Abe supus.Trecură pe la hotel, cerură nota de plată şi după ce-şi sirînseră bagajele,

spre surprinderea stewardul ui, plecară la aeroport ,Găsiră un Jet Boeing, care avea să-şi ia zborul spre New York peste

douăzeci de m inute.—- Pe unde t recem , oam enii m or ca m uştele, spuse Abe zîm bind. Parcă

am fi la Chicago în epoca prohibiţ iei. Şi acum ce facem , boss ? înt rebă el în vrem e ce se îndreptau spre avion.

— Nu şt iu încă.în realitate şt ia foarte bine. Avea să ia legătura cu Narcot ic Bureau. Să-l

inform eze asupra t raficului de stupefiante de la hotelul-cazino. El Morocco din Las Vegas.

Aterizară la New York în zori.Mircea cum pără de pe aeroport presa de dim ineaţă. 0 răsfoi. Print re

ult im ele şt iri ale ziarelor figura o telegramă din» Las Vegas care relata pe scurt asasinarea lui Blackie Mc Coo.

— Abe, spuse Mircea. de aici te duci direct la am icul tău Micky Sheldon. Caută să afli cît mai m ulte în legătură cu Ernie Franckfurter. Vezi dacă şt ie ceva despre

Blackie Mc Coo. Descoase-l. S-ar putea să obţ ii inform aţ ii preţ ioase.— O. K., boss. O să fie cam greu să-l fac să vorbească Ia ora asta. Din zori

şi pînă la prînz, Micky zace în letargie. Pritoceşte vinul băut peste noapte. Dar am să încerc.

Mircea se uită la ceas.— Acum e şase şi jumătate. La unsprezece ne înt ilnim la barul Balt im ore,

pe Madison Avenue.Mircea t recu la volanul Lincoln-ului.— Unde te las, Abe ?— In East Side, Micky stă în mansarda unei cocioabe de pe Allen St reet .În drum ul său spre Manhat tan, Mircea avu grijă să ocolească pe mai

m ulte st răzi lăturalnice. Voia să vadă dacă nu e urmărit . Linişt it oarecum în această priv inţă, t raversă Podul Brooklyn, lăsă pe Abe lingă City Hall, apoi se angaja pe Broadway. Opri aproape de 14 th St reet şi int ră înt r-o cabină telefonică.

Formă unul din num erele lui Narcot ic Bureau. îi răspunse un glas suav cu profesională eficienţă.

— Hello !— Hello ! luaţ i notă, Miss. Operaţ i urgent , o descindere la Hotelul-cazinoEl Morocco...Mircea curmă brusc restul frazei...De unul din pereţ ii laterali de st iclă ai cabinei se re-zem ase un t ip cu

pălărie t rasă pe ochi, care citea un ziar. O m ustaţă englezească — falsă poate — se lăsa ca o st reaşină deasupra gurii cu buze subţ iri. Tipul purta haine gris-fer.

— La ce oră spuneţ i că pleacă prim ul avion spre Las Vegas ? înt rebăMircea, schim bînd brusc sensul convorbirii.

telefonul în furcă.îm pinse uşa cabinei şi ieşi pe t rotuar. Tipul rezemat de cabină îşi

cont inua lectura.Cînd Mircea se urcă în autom obil, individul ridică ochii pe deasupra

ziarului.

Lincoln-ul porni, încadrîndu-se în coloana de maşini, cşre se îndreptau spre nord, Mircea se mai uită o dată prin ret rovizor la t ipul cu ziarul. Acesta int ra tocm ai în cabină,

Mircea se înt rebă dacă numărul pe care îl form ase, chemând pe cei de la Narcot ic Bureau, fusese ident ificat de insul rezem at de cabină. Oam enii cu urechea form ată pot reconst itui lesne un număr de telefon după zgom otul făcut de disc. Dacă se afla că încercase să contacteze poliţ ia, era pierdut .

O sudoare rece îi perlă fruntea. Se uită din nou prin ret rovizor. UnChevrolet verde îl urm a îndeaproape. La volan un individ cu ochelari

negri.Mircea cot i brusc la dreapta pe 47 th St reet .Un fluierat st rident de poliţ ie îl făcu să se oprească la m arginea

t rotuarului. Puţ in deprins cu circulaţ ia din Manhat tan şi em oţ ionat de m aşina care părea să-l urmărească, se angajase îm potriva sensului unic de pe acea st radă. Se alese cu o am endă grasă şi cu o aspră observaţ ie din partea agentului de circulaţ ie. Respiră însă uşurat . Tipul cu ochelari de la volanuL Qheurolet -ului îşi cont inuase drum ul pe Broadway.

Mircea făcu drum ul întors şi îşi t rase m aşina în prim ul loc liber dint r-un şir de autom obile parcate la t rotuar, îşi şterse cu bat ista sudoarea de pe frunte şi îşi aprinsese o ţ igară.

Se uită la ceas. Peste un sfert de oră avea înt îlnire cu Abe.*

* *

Mircea sosi punctual la Ballim ore.Abe însă i-o luase înainte. îl aştepta la o masă m ică, lingă tejgheaua

barului. Com andase un Mart ini, pe care-l savura plin de încîntare.Mircea se aşeză pe un scaun liber şi com andă un Cour-voisier.— Am veşt i mari, boss, zise Abe, după ce sorbi o ult imă înghiţ itură de

Mart ini. Am aflat de la Micky nişte chest ii uluitoare. Ca să ajung însă acolo, a t rebuit să-l bag cu capul în apă rece. Numai aşa l-am t rezit din beţ ie.

— Şi ce-ai aflat ?— Ernie Franckfurter şi cu Blackie Mc Coo au part icipat acum zece ani la

spargerea unei bănci din Grand Junct ion, Colorado. în t im pul atacului săvirşit în plină zi. au fost ucişi un paznic şi un casier. Ernie şi cu tovarăşii săi au reuşit să dispară, cu o pradă de peste două sute de m ii de dolari. Poliţ ia federală i-a urmărit fără succes aproape un an. în urma unui denunţ anonim , a reuşit să le pună m ina în ceafă. A urmat un proces care a făcut atunci m are vilvă. Doi m artori ai acuzării au pierit vict im e ale unor accidente, în ajunul procesului. Ceilalţ i m artori, int im idaţ i, n-au mai îndrăznit să apară în faţa t ribunalului. Acuzaţ ii au fost achitaţ i din lipsă de probe.

Mircea îşi m uie buzele în paharul cu coniac, s— Interesant ! Foarte interesant ! rost i el. Şi în anii care au urm at , ce s-a mai înt îm plat ?

— Nu s-a mai înt îm plat nim ic. Ernie şi Blackie spălaţ i de învinuirile ce li se aduseseră au devenit cetăţeni respectabili, cu ocupaţ ii onorabile.

— Va să zică, după zece ani, reluă Mircea, Ernie şi Blackie au renunţat

— Da şi nu. Erau în joc şaizeci de m ilioane de dolari: Miza m erita riscul.— Ai aflat şi num ele celorlalţ i part icipanţ i la atacul asupra Băncii ?— Nu. Dar nu e greu să le aflu. Ziarele de acum zece ani au făcut mare

vîlvă în jurul acestui caz.— Fă-m i rost de aceste ziare, Abe..— O.K., boss.— în cît t im p m i le aduci ? Abe se uită la ceasul de m înă.— în maxim um t rei ore. Cunosc nişte reporteri. Pent ru cîţ iva dolari, îm i

aduc pe tavă înt reaga colecţ ie.— La drum , Abe.Abe se ridică de la masă.— Mă găseşt i, la vilă, cont inuă Mircea.După plecarea lui Abe dădu peste cap două pahare cu apă. în prezenţa

locotenentului său se sim ţea obligat să bea numai alcool. Prinzi la un restaurant italienesc din Greenwich Village — cont inuând t radiţ ia' lui Ceno- vese, m are am ator de bucătărie italienească, Se înapoie la Elm sford fără să se grăbească.

De cînd sosise la Balt im ore, oam enii lui Landis se ţ ineau de el ca scaiul. Dar iui Mircea nu-i m ai-păsa. Se afla pe drum ul cel bun. Acesta era esenţ ialul.

îndată ce ajunse acasă, se ret rase în dorm itor. Se dezbrăcă şi se culcă.im ediat . Dorm i greu, fără vise. Frăm în-tările din ult im ele zile îl doborîseră.

** *

Abe îşi făcu apariţ ia, la ora pat ru, cu un vraf de ziare. Abia le ducea.Trezit din som n, Mircea începu să le răsfoiască. Curiozitatea şi em oţ ia îl

asaltau în egală măsură. Com pară m utrele bărbaţ ilor din fotografia sa cu instantaneele luate de poliţ i celor pat ru m em bri ai bandei lui Ernie, după capturarea acestora.

— Este exact ceea ce mă aşteptam , spuse el. Uită-te şi tu. Oam enii din bandă figurează şi în fotografia noast ră. Toţ i pat ru. Ei, ce zici ?

Abe se scărpina în creştet .— înt r-adevăr-, m i se pare şi m ie ciudat . Au reconst ituit banda după zece

ani.— Eşt i sigur că- în cursul acestor zece ani n-au m ai dat şi alte lovituri ?înt rebă Mircea.— Micky m i-a declarat că Ernie ducea — cel puţ in aparent — o viaţă

exem plară.— Poate că avea o existenţă dublă.— N-aş crede, rost i Abe. Ce rost avea să rişte totul, repet înd experienţa

t ristă de la Grand Junct ion, cînd cîşt igurile lui de la garaj erau foarte m ari şi m ai ales lipsite de orice prim ejdie.

Mircea recit i cu voce tare num ele celorlalţ i doi m em bri din banda luiErnie.— Ralph William s şi Irving Flaschm an. Trebuie să dam neapărat de ei,

Abe.— Cam încurcată t reabă, boss.— La organizaţ ie nu putem apela. Avem duşmani puternici în Mafie, Abe.Nu ne putem bizui decît pe noi.

va t rebui să răscolim America.— Şi asta în t rei zile.Abe t rînt i o înjurătură t ipic italienească.în clipa aceea se deschise uşa şi noul valet al lui Mircea, un flăcău

roşcovan, pist ruiat , care răspundea la num ele de Sam anunţă cu glas subţ ire, de falset :

— Mr. Bolence, boss. L-am poft it în bibliotecă.Spre deosebire de Pedro, care avea toate aparenţele unui servitor st ilat ,

eforturile lui Sam de a im ita m anierele unui valet englez deveneau uneori de-a dreptul groteşt i. Oricît s-ar fi st răduit , nu izbutea să ascundă sub această spoială gesturile brusce de tough guy.

Pe Mircea îl am uzau sforţările de elev silitor ale lui Sam , care la douăzeci de ani neîm pliniţ i avea totuşi glorioase state de serviciu în Mafie.

— Bine, Sam , cobor îndată, spuse el.Se îm brăcă la repezeală. Era nerăbdător să afle noutăţ i de la Bolence,

singurul om din sferele înalte ale organizaţ iei care-i m ai arăta sim pat ie. Dacă era sinceră, răm înea de văzut . în orice caz, în faim osul dosar de la Palerm o, Bolence figura print re prietenii lui Genovese.

Abe rămase în dorm itor, spre a m ai căuta prin jurnale indicii care să-i pună pe urm ele lui William s şi ale lui Flaschm an.

Cînd coborî în bibliotecă, avu surpriza să constate că Bolence nu era singur. îl însoţ ise în această vizită Ant i-nous, unul dint re căpeteniile Mafiei din Statele Unite. Mircea îl recunoscuse de îndată. Ext rem de fotogenic. Ant inous era replica fidelă a fotografiei din dosarul Genovese. Deşi îm plinise t reizeci de ani, nu părea să fi depăşit douăzeci. Trăsăturile regulate, nasul grecesc, bărbia rotundă dădeau chipului său o puritate clasică.

Această înfăţ işare îi at ribuise de alt fel num ele — la început sub formă de poreclă — al lui Ant inous.

Mircea se înt rebă de ce Sam nu îl anunţase că Bolence era însoţ it . Poate că şi această înt îlnire făcea parte din încercările la care era supus, spre a-i stabili adevărata ident itate.

Ant inous îl măsură de sus pînă jos, apoi îi înt inse m îna :— Ce mai faci, Vincenzo ?— Hello, Ant inous !Îi rost ise num ele cu cel mai firesc şi fam iliar ton, ca şi cum abia ieri s-ar fi

despărţ it .Se întoarse spre Bolence. care stătea în picioare in dreptul ferest rei, şi îi

privea cu am uzat interes.— Hello, Jack ! De ce nu v-aţ i t ratat cu cîte un whisky ? Tu cunoşt i

obiceiurile casei.Ant inous îşi scutură un fir de praf de pe reverul im pecabilei sale haine de

shantung.,— Ardeam ele curiozitate să te văd, Vincenzo. Mi s-au spus despre noul

tău chip lucruri ext raordinare. Şt iam că But ler, doctorul nost ru este un as,dar nu m i-am închipuit că poate face m inuni. Dacă te-aş fi înt îlnit pe

st radă,nu te-aş fi recunoscut . But ler t rebuie să' f i fost foarte m ulţum it de opera

sa.— Mulţum irea lui nu a egalat -o în nici un caz pe a mea, replică Mircea,

t recînd la dulapul bar. Graţ ie lui sînt astăzi alt om . Nu m -au mai deranjat nici oam enii din F.B.I. şi nici anum iţ i prieteni d n Cosa Noslra.

Oferi un pahar cu whisky vizitatorilor.

— S-au găsit binevoitori care să mă ident ifice, replică Mircea. Pent ru ei un Vincenzo Genovese ascuns sub o înfăţ işare de îm prum ut însem na o am eninţare perm anentă.

Raţ ionam entul său făcu im presie asupra lui Ant inous, care-l privi cu oarecare sim pat ie.

— In orice caz, dragul m eu, cont inuă Mircea, t rebuie să-ţ i m ulţum esc fiindcă ai avut curajul să vii să mă vezi;

— Socoteşt i că e un act de curaj ?— Desigur, replică Mircea. Am devenit com prom iţător.— Dram at izezi lucrurile, replică Ant inous.— Să fim serioşi, prietene. Dacă nu aş fi fost suspectat , nu m i s-ar fi făcut

afrontul de a m i se ridica, fără nici o explicaţ ie, conducerea sectorului.-— Eşt i nedrept , răspunse Ant inous. Fuga ta în Sicilia ne-a obligat să luăm

măsuri. Nu puteam lăsa descoperit un sector at ît de im portant .— Lăsasem în locul meu pe Abe Macchia şi pe Reggie Lascalzo.Ant inous zîm bi cu dispreţ :— Ai văzut de ce au fost în stare. Cum au răm as de capul lor au făcut să

dispară cîteva zeci de m ilioane. Eşt i de acord, cred. că nu-i puteam lăsa să opereze ca în junglă. Preluarea conducerii sectorului de căt re Landis nu reprezintă decît un interim at .

— Tot ce pot să spun e că acest Landis a început să mă enerveze. Ca şiBarracuda, de alt fel, replică Mircea tăios.Ant inous surîse iarăşi :— Iţ i cunosc reputaţ ia. E prim ejdios să te enerveze cineva. Ţi-aş

recom anda totuşi să nu te legi nici de Landis şi nici de Barracuda, pînă nu ţ i se lim pezeşte situaţ ia.

— Am şt iut întotdeauna să mă conduc fără să cer sfaturile nimănui, scum pul m eu Ant inous. Cu Landis şi cu Barracuda, am să mă socotesc atunci cînd voi crede de cuviinţă.

Ant inous îl privi cu indulgenţă.— Ţi-ai schim bat înfăţ işarea, dar nu şi firea. Faci im prudenţe ca un sim plu

începător.— Nici nu se gîndeşte că riscă să-l supere pe marele boss, interveniBolencc.— Marele boss nu s-a tem ut să mă supere, bănuin-, du-mă că aş fi

înst răinat şaizeci de m ilioane de dolari cuvenite organizaţ iei.Ant inous şi Bolence se priviră cuprinşi de alarmă. Vin-cenzo Genovese

depăşea măsura, îngăduindu-şi să-l crit ice pe marele boss. Chiar dacă în sinea lor nu erau întotdeauna de acord cu metodele de conducere ale acestuia, nu-şi exprim au niciodată verbal dezaprobarea.

Ant inous îşi goli paharul de whisky, spre a ocoli un răspuns care l-ar fi putut târî pe o pantă prim ejdioasă.

Jack Bolence se uită gînditor la Mircea. Bănuielile pe care le nut rise în legătură cu ident itatea celor doi Genovese — dinainte şi după operaţ ia estet ică — se risipeau pe zi ce t recea.

— Nu t rebuie să-l crit ici pe m arele boss. spuse sentenţ ios Ant inous. întotdeauna a fost binevoitor cu t ine. Ţi-a încredinţat cel mai însem nat sector...

— Ca să mă deposedeze mai t îrziu în favoarea lui Landis. Ant inous se prefăcu a nu remarca înt reruperea.

— Deşi planează asupra ta grave, foarte grave bănuieli, ţ i-a acordat un term en de şase zile spre a te disculpa. Pe altul l-ar fi lichidat fără discuţ ie.

At îta t im p cît răm în m viaţă m ai sînt sorţ i să fie recuperate.Bolence chicot i :— Zi-i Vincenzo şi lasă-l în pace.Pe fruntea lui Ant inous se aşternuse o um bră prevest itoare de lucruri

neplăcute.—Marelui boss i s-au sem nalat în ult im ele zile o serie de m orţ i v iolente.Şi lui nu-i plac violenţele, fiindcă pot t rezi atenţ ia poliţ iei. Marele boss —

şt ii prea bine — doreşte ca organizaţ ia să funcţ ioneze şi să se dezvolte onorabil. Fără crim e şi fără zguduiri.

Ant inous vorbea răspicat şi onctuos ca un prelat . Bolence îl asculta cu adm iraţ ie.

„ Mare şm echer, reflectă el. Face pe diplom atul. Dar cu Vincenzo nu-i m erge."

— Poţ i să-l încredinţezi pe m arele boss, spuse Mircea; că n-am lăsat şi nici nu voi lăsa pe urm ele anchetei m ele corpuri delicte, care să com prom ită organizaţ ia.

— Vom vedea, zise Ant inous, aşezînd eu grijă paharul pe masă. Vincenzo, îm i dai voie să mă ret rag ? Mergi, Jack ?

— Răm în. spuse Bolence. Vreau să mai stau de vorbă cu Vincenzo. Voi reuşi, poate, să-l conving că e bine să lucreze cu m ai m ultă... discreţ ie.

— Iţ i urez succes, Vincenzo, rost i Ant inous, întorcîn-du-se spre Mircea şi înt inzîndu-i prietenos m îna.

îndată ce răm ase singur cu gazda sa, Jack Bolence se aşeză pe canapeaua din faţa căm inului. Rămase cîtva t im p cu priv irile aţ int ite asupra vet rei goale, ca şi cînd l-ar fi fascinat dansul unor flăcări scornite de im aginaţ ia sa.

Mircea nu-i tulbură m editaţ ia. Era bucuros de acest interm ezzo, căci îi îngăduia să cugete mai adînc asupra sensului ascuns al vorbelor lui

Ant inous.Bolence îşi frecă uşor bărbia osoasă :— Vincenzo, îţ i aduc o veste neplăcută. N-am vrut să ţ i-o spun în

prezenţa lui Ant ino'us. Doctorul But ler e m ort . I s-a adm inist rat o doză de cianură în avionul care-l aducea de la San Francisco. Confruntarea ta cu But ler nu mai poate avea loc. Pent ru t ine e o lovitură serioasă...

Mircea îl asculta fără să clipească. Dar sub m asca acestui calm desăvîrşit , nervii i se încordaseră gata să plesnească. Inim a îi bătea sarabanda. Din ce prim ejdie scăpase ! Moartea lui But ler era providenţ ială. O confruntare i-ar fi pecet luit soarta.

— înt r-adevăr grea lovitură, replică el. But ler era singurul care putea să mă ident ifice, spălîndu-mă de orice suspiciune. Se şt ie cine 1-a suprim at ?

— Nu.— Bănuieli ?— Destule. Adversarii tăi nu se sfiesc să afirm e că tu ai pus la cale

asasinatul. Cică l-ai ucis ca să scapi de o confruntare, care ţ i-ar fi dezvăluit im postura.

— Stupid. Mijloacele mele de acţ iune sînt lim itate. A avut grijă Barracuda şi Landis să-m i lege — în m od pract ic — m îinile.

—Nu s-ar spune că sînt tocm ai legate, zise Bolence scoţ îndu-şi din buzunar o pilă m inusculă, cu care începu să-şi rotunjească vîrful unghiilor.

Aş vrea să mai discutăm ceva.— Te rog !

— Transportul tău de cenuşă de la Hong-Kong.

int rarea lui în Am erica. Pot să te anunţ că azi sau m îine Androm eda t rebuie să sosească la San Francisco.

— Şi?— La ora actuală, tu eşt i prea hărţuit ca să mai ai o grijă în plus.

Cedează-m i t ransportul şi eu îţ i ofer t reizeci la sută din valoarea lui.— Treizeci ? replică Mircea. De la pat ruzeci stăm de vorbă. Iar la cincizeci

am bătut palma.Bolence îşi înt rerupse ocupaţ ia.— Şi riscurile ? Le suport num ai eu ?— Deloc. Fiecare parte cu riscurile ei. Eu le-am suportat la Hong-Kong, tu

le suporţ i la San Francisco. Fifty-fifty. Şi sînt ispit it să accept com binaţ ia num ai fiindcă am nevoie de bani lichizi.

—Şt ii prea bine că nu e uşor să plasezi cenuşă în valoare de zece m ilioane de dolari. Afară de asta, dacă organizaţ ia află că faci t rafic de cenuşă pe cont propriu, te com prom iţ i definit iv.

Mircea replică tăios :— Dacă vrei — bine, dacă nu — vorbim de altceva. De fem ei, de pildă.

Ieri, am văzut una teribilă la Las Ve-gas. Dar n-am putut să fac nim ic. Se ţ inea poliţ ia după m ine.

— Ai fost la Las Vegas ? înt rebă Bolence.— Da.

—Curios ! Şi Landis este de două zile la Las Vegas. —- Precis ? înt rebăMircea, priv indu-l deodată cu interes. Şi în ce scop ?— Nim ic im portant . îşi pet rece tcekend-ul. Cel puţ in aşa a spus. De alt fel

nu e singurul. Chuck a plecat la Miam i, Scot t ie în Baham as. Cred că şi eu am să dau o căită pînă la San Francisco.

— Aha !— Atunci aşa răm îne, zise Bolence. îţ i ofer pat ruzeci la sută.— Iar începem discuţ ia ?— Pat ruzeci şi doi e ult im a m ea ofertă. Mircea păru să reflecteze o clipă :— Fie. Pent ru că îm i eşt i prieten.Bolence scoase din buzunar două teancuri de bancnote de cîte o m ie de

dolari.— Iţ i avansez im ediat două sute de m ii, zise el.Mircea luă banii fără să se grăbească. îi prindeau foarte bine. Fondurile

prim ite la Barcelona, înainte de a se îm barca în avionul care avea să-l ducă la New York. erau pe term inate. Abe m ai dispunea de ceva rezerve, dar nici acestea nu aveau să dureze la infinit .

Mircea îşi zise că în m od form al gestul său era condam nabil. Lua bani pent ru o marfă care nu era a lui. Dar scopul scuză m ijloacele. Fără cheltuieli nu-şi putea îndeplini m isiunea pe care şi-o asum ase. Lovea în Mafie, folosindu-se de propriile ei fonduri. Tot t ransportul de narcot ice avea să cadă în m îna poliţ iei.

Restul îi prim eşt i în două t ranşe egale, zise Bolence ridicîndu-se de pe canapea. Ţi-ar conveni cecuri ?

— Nu. Prefer bani lichizi.— All right .Bolence îşi vîrî pila tn buzunar.— Şi cu invest igaţ iile tale cum stai ?— Prost .— Mai ai t rei zile.— Şt iu. Ca Să mă descurc din pînza de păienjen urzită în jurul meu, nici

— Mulţum esc. Prefer să lucrez singur. Nu vreau să te com prom it .— Grăbeşte-te, Vincenzo. Barracuda va face tot ce-i va sta în put inţă ca

să nu obţ ii o nouă păsuire. Bolence îi înt inse m îna. Te las, Vincenzo. Şi încă o dată succes !

Puţ in t im p după plecarea lui Bolence, Mircea prim i 0 vizită simandicoasă. Sam y Barracuda apăru zîm bitor, îm brăcat în alb de sus şi pînă jos. Părul şi sprîncenele at ît de blonde încît , băteau în argint iu, pielea bolnăvicios de albă îi dădeau o înfăţ işare ciudată, aproape com ică, de clovn m uiat în făină. Singura pată de culoare pe acest alb im aculat o const ituia o orhidee violetă, cu petale subţ ir i şi lungi ca nişte picioare de păianjen.

Cu pălăria de panama înt r-o m înă şi în cealaltă cu un baston de malacca, Barracuda int ră în bibliotecă precedat de Sam . care-i anunţase solem n sosirea. Mircea îl prim i fără să-î înt indă m îna. Privir ile lui înt îrziară asupra orhideei violete. Rost i ironic :

— Iar ai venit ?Zîm betul cont inuă să plutească sibilic pe buzele vizitatorului.— Eh, închipuieşte-ţ i că am avut tupeul.— Că ai avut tupeul şt iu. Mă m iră că ai avut şi curajul. Şi încă singur.Barracuda se aşeză pe un fotoliu.

— Nu te grăbi să mă pofteşt i să iau loc. Pot să mă aşez şi fără invitaţ ie.înt re; prieteni...Mircea aruncă o privire circulară prin încăpere.— Vezi aşa ceva pe aici ? Barracuda rîse :— Te înţepoşezi ca un arici de mate. Şi nu faci bine. Poate că n-ai să mă

crezi. Am venit cu gînduri prieteneşt i.— Să zicem că te-aş crede.Barracuda aşeză tact icos pălăria şi bastonul pe o măsuţă joasă,

dreptunghiulară, din apropierea fotoliului său.— Pe vrem uri am fost prieteni, Vincehzo. Ai uitat ? Am copilărit îm preună.

îţ i am inteşt i de Nolan's, de pivniţa din Mot t St reet , de Berta ? Mai ales de Berta ?

Mircea sim ţ i o zvîenire ciudată în inimă. îşi dădea seama că Barracuda îi înt indea o nouă şi foarte prim ejdioasă cursă. în -dosar nu scria mare lucru despre copilă-lăria lui Genovese. Nolan's, Berta, pivniţa din Mot t St reet nici nu erau am int ite.

Mircea îşi dădu seama că nu-i răm înea decît să blufeze.— Dragul m eu Sam y, daca ai venit spre a, mă face să-m i pierd t im pul cu

pălăvrăgeli, nu ţ i-ai găsit om ul. Sau dacă ţ ii neapărat , cere un t im e-out de la m arele boss şi stăm de vorbă.

Barracuda zîm bi.— Dacă ar depinde de m ine...— Spune, m ai bine, de ce ai venit .— Da, da. De asta am venit . Ca să îngropăm securea războiului... Dar

dacă mă respingi, nu-m i răm ine decît să plec.Luă pălăria şi bastonul de pe măsuţă şi se ridică în picioare.— Frum oasă orhidee, zise Mircea. De cînd te şt iu ai fost un adevărat

dandy.— Să nu exagerăm . întotdeauna a t rebuit să mă m ulţum esc cu locul doi.— Nu poţ i să te plîngi. De cînd a dispărut Genovese, ai t recut pe locul lui.— Ar t rebui să porţ i şi tu orhidee. Este ult im ul st rigăt . Bolence a lansat

m oda asta. Orhideele sînt ult im a lui pasiune. Şi-a am enajat o seră în California, la Escondido, în fiecare zi i se aduc cu avionul la New York cele

— De ce nu ? Sec sau cu sifon ?— Ca de obicei.Mircea zîm bi. I se înt indea o nouă cursă. Foarte subt ilă. Recurse la o

st ratagemă. Luă st icla de whisky şi începu să um ple un pahar. Deodată scăpă st icla, care se sparse pe parchet .

— Eh, s-a spart ghinionul ! exclamă el.Sună. Sam îşi făcu apariţ ia.— M-ai chem at , boss.— Adu o st iclă de whisky.Sam execută porunca, înapoindu-se cu un Canadian Club. Mircea făcu un

gest t înărului, care se conformă, desfăcind buşonul st iclei şi turnind băutura în două pahare.

Baracuda aruncă o priv ire ciudată asupra lui Mircea. îşi duse paharul la buze.

— Succes, Vincenzo,— Charlie, îl corectă Mircea;— O.K., Charlie !Barracuda dădu băutura peste cap, salută ridicînd măciulia bastonului în

dreptul frunţ ii, apoi părăsi încăperea...După plecarea vizitatorului, Mircea se urcă în dorm itor, îl găsi pe Abe

îngropat în jurnale. Le răsfoia cercet îndu-le atent , pagină cu pagină.— N-am găsit nici un indiciu, zise el dezamăgit ,— În schim b am găsit eu, rost i Mircea. Plecăm im ediat la San Francisco.

** *

Orhidee...Mircea ajunsese să fie obsedat de orhidee.Florile acestea exot ice, cu petale grele ca de ceară, ext ravagant colorate,

apăreau necontenit în drum ul său. Şi Regan şi Blackie Mc Coo purtau Ia butonieră orhidee Invent iv i, foloseau cupele acestor som ptuoase flori drept receptacul pent ru narcot ice. Bolence, care se ocupa prin-t re altele şi cu stupefiante, cult iva orhidee. Print r-o înlăn-ţuire logică, toate aceste elem ente îl făceau pe Mircea să ajungă la concluzia că orhideele aveau să-i deschidă drum ul pînă la asasinii lui Lascalzo.

Ce am estec avea Bolence în toate acestea ? De ce îi vorbise Barracuda despre pasiunea lui Bolence pent ru orhidee ? O făcuse înt îm plător, sau cu un anum it scop ? Bolence îi era prieten sau duşman ? Greu de răspuns în vrem e ce-şi arunca înt r-o valiză diplom at cîteva obiecte de toaletă, Mircea analiza pe toate feţele noile perspect ive deschise de Barracuda.

Abe rezervase telefonic două locuri în prim ul avion sare avea să-i ducă non stop — la San Francisco.

— Nu uita să închiriezi o maşină, recom andă el locotenentului său.În clipa în care Abe ridică iarăşi receptorul, Sám îşi v irî nasul pe uşă.— O dom nişoară, boss. se adresă el lui Mircéa, fă-cîndu-i şt rengar sem n

cu ochiul.Mircea schim bă o privire cu Abe.— Ce dom nişoară. Sam ?— N-a vrut să-m i spună num ele.— Abe. du-te şi vezi cine e. Abe ieşi urm at de Sam .

com plicaţ ii. Mai ales acum cînd se pregătea pent ru o expediţ ie de care depindea poate existenţa sa.

Abe apăru peste cîteva m om ente. îi venea să rîdă.— Cine e ? înt rebă Mircea.— Cora, boss. Arde de nerăbdare să te vadă. Vrea să-ţ i scoată ochii,fiindcă ai sosit la New York fără să o anunţ i.Mircea-se scarpină în cap.Dosarul lui Genovese. de la Palerm o, conţ inea şi fişa Corei Talbot .

Dansatoare de cabaret , am antă en t it re' a lui Genovese, era foarte cunoscută în cercurile Mafiei din New York.

— Cine m i-o fi-t rim is-o şi p-asta pe cap ? rost i el iritat . Acum num ai de aşa ceva nu-m i arde.

— A vrut să v ină peste dum neata, dar n-am lăsat -o, zise Abe. Am încuiat - o în bibliotecă.

„ Sînt supus la o nouă probă" , reflectă Mircea.Constată îneîntat că nu m ai resim ţea nici o em oţ ie. Începuse să se

călească.— Bine. am să cobor in bibliotecă,'zise el. Peste cît t im p decolează

avionul?— Peste o oră, boss. Perfect . înt r-un sfert de oră lichidez cu Cora,zise el.— Mira-m -aş, exclamă Abe, care cunoştea tem peram entul vulcanic al

dansatoarei.Mircea îşi bom bă pieptul şi părăsi dorm itorul, luind-o spre bibliotecă.Cora îl aştepta, fum înd nervoasă o ţ igară egipteană. Zvîrleă fiyn pe nări

ca bidivii din poveşt i. La apariţ ia lui Mircea, îl priv i lung,, apoi m ut îndu-şi cu lim ba ţ igara în colţul gurii îşi priponi m iinile în şolduri.

— Dam n ii ! exclamă ea în cel mai pur slana din East Side.Expresia, pot riv ită m ai degrabă ham alilor din port , izbi neplăcut urechea

lui Mircea.— Hello, Cora ! rost i el calm , apropiindu-se de vizitatoare.— Şi tu cine dracu m ai eşt i ? Lascalzo, Capozzola ? V-aţ i dat cu toţ ii faţa

la întors ? Unde-i Vincenzo ?— Vincenzo e aici, replică el, arăt îndu-se cu un gest larg. îşi st recură apoi

m ina pe sub braţul t inerei fem ei si încercă s-o cuprindă de m ijloc.Cora se răsuci ca o sfirlează şi se îndepărtă neîncrezătoare de el.Făcuse nişte ochi rotunzi, plini de uim ire. Era frum oasă. Dar de o

frum useţe vulgară, de chorus girl. Purta a rochie brodată cu jeuri, aţ ît de scurtă, încît ii dezgolea picioarele — ce-i drept , sculpturale — cu o palmă m ai sus de genunchi. Un colier de diam ante şi două brăţări încrustate cu smaralde şi rubine scăpărau ca focul. Părul lăsat înt r-un fel de cascadă aurie, de o parte? şi de alia a feţei, îi acoperea în parte ochii. Coafura aceasta

— care ajunsese iarăşi la m odă după o eclipsă de peste şaizeci de ani — îi dădea înfăţ işarea unui cîine cocker, cu urechi lungi, lăţoase.

— Tu eşt i, Vincenzo ?— Da, îm părăteaso, replică Mircea, zîm bind. Replica era ieft ină, dar în

clipa aceea avea o oarecare savoare.— Nu sem eni deloc, rost i Cora bănuitoare.— Serios ? Nu-i nim ic. Ai să mă recunoşt i îndată, zise el cu superbă

nepăsare. Du-te sus şi... dezbrăcarea.— Eşt i de o îndrăzneală ! ... exclamă ea sufocată.

— Vreau să-m i păsirez ineognito-ul.— Ce să-ţ i păst rezi ?— Anonim atul. Să-m i ascund prezenţa.— Cu alte cuvinte, să te ascunzi de m ine, st rigă ea furioasă. Nu-m i scapi

at ît de uşor.Mircea o privi cu îngăduitoare superioritate.— Nu mă m ai plict isi şi porneşte-o sus. Galop...— Aşa, pe grat is ? Vii din Europa şi nu-m i aduci nim ic ?El ridică din um eri,— Dac-ai şt i prin ce-am t recut .Scoase din buzunar portofelul doldora cu dolari. îl desfăcu sub ochii

lacom i ai dansatoarei, piguli zece hîrt ii de cîte o m ie şi i le vîntură pe sub nas.

— Cum pără-ţ i o brăţară cu briliante, de Ia Cart ier. Cora înşfacă la.repezeală banii şi îi vîrî in poşetă.Chipul i se dest inse înt r-un zîm bet seducător.— încep să te recunosc, Vincenzo.Se îndreptă spre uşă, legănînd seducător din şolduri. După ce puse m îna

pe clanţă, se întoarse spre el, şi-i aruncă pe sub gene o priv ire încărcată de prom isiuni.

— Hai m ai repede, se alintă ea ca o pisică. Hm ! Te-ai făcut m ai frum os. Bine te-a aranjat doctorul ăla.

— Cine ţ i-a vorbit despre t reaba asta ?— Secret , replică ea surîzînd cu cochetărie. Deschise uşa, îi aruncă o

ult imă ocheadă, apoi ieşi. Mircea suspină şi se uită la ceas. Trecuseră zece m inute.

Abe apăru în bibliotecă.— M-a dat afară din dorm itor, boss. Nici n-am apucat să ies bine din

cam eră, că a şi început să se dezbrace. Am şt iut eu că n-ai să-i rezişt i.Mircea pocni din degete.— îm i pare rău, dar de data asta te-ai înşelat . Nu vreau să pierd avionul.

Unde e valiza m ea ?— Sus.— Atunci las-o acolo. Haidem !— Unde ?— La San Francisco.

** *

La orele opt , avionul Super Jet Boeing decola de pe aeroportul JohnKennedy, îndrept îndu-se spre West .Marele New York, ocean de scînteieri orbitoare, se desfăşura în toată

grandoarea. Zgîrie-norii îşi înălţau spre culm ile văzduhului siluetele scăldate în şiraguri de lum ini scăpărătoare. Arterele de circulaţ ie st răluceau ca nişte fluvii de lavă incandescentă. Calea Lactee şi Brodway-ul îşi făceau o aprigă concurenţă. Mircea contem pla fascinat feeria acestui oraş supercivilizat , în care ii pîndeau prim ejdii m ai m ari decît în plină junglă.

Spre West , o geană de purpură sublinia zarea. Avionul zbura vijelios în urm a soarelui apune.

Mircea încerca o linişte reconfortantă după agitaţ ia nebunească din ult im a vrem e. Zborul lin al aeronavei îi calm ase m iraculos nervii.

în curînd întunericul se lăsă asupra firii. Super-Jetul plutea înt re m iriadele

înfăţ işarea unei im ense înt inderi de întuneric, presărată ici şi colo de aglom erările de licurici ale oralelor.

Abe habar n-avea de frum useţ ile privelişt ilor nocturne, Poft icios, se înfrupta dint r-un foarte opulent choix de hors d'ceuvres, prezentate pe o tavă de o stewardesă blondă, cu contururi de vedetă holywoodiană.

Mircea se delecta cu o prepeliţă în aspic, st ropită cu vin de Malaga.— I-ai făcut figura bietei fete, boss, spuse la un m om ent dat Abe, print re

îm bucături. Ca să fiu cinst it , nu mă aşteptam să m ai apucăm avionul.Mircea sorbi puţ in vin.— Cînd am văzut -o în bibliotecă, am fost ispit it să :unîn plecarea. Dar

după ce m i-am dat seam a de adevăratul scop al vizitei ei, m -am răcorit ca după un duş rece. Puteau găsi un t ruc mai subt il ca să mă verifice.

Abe îşi goli paharul de vin.— Biafa Cofa. Cred că e pent ru prim a oară că i se t rage o asem enea

caeialm a. O faci să-şi piardă încrederea în propriile ei puteri de seducţ ie. Izbucni în rîs. Ji creezi un com plex de inferioritate. Mă tem însă că n-o să ţ i- o ierte.

— Lasă, îi t rece. îi cum păr o haină de vizon şi o potolesc, replică Mircea, cu lenevoasă nepăsare.

Tim pul se scurgea pe negîndite.Asistară la un film „ tare" cu Steve McQueen, înt itulat Bullit t , se răcoriră

cu cîte un Highball urm at de o serie im presionantă de cocteiluri seci, ca la m iezul nopţ ii să se t rezească odihniţ i şi bine dispuşi pe aeroportul oraşului San Francisco.

Autom obilul închiriat telefonic — un Ponliac Le Mans, purpuriu — îi aştepta în parking.

Drum ul pînă în cent ru îl parcurseră în tăcere. Mircea se st răduia să-şi ascundă curiozitatea şi interesul t rezit de acest oraş în care păşea pent ru prim a oară. Adm ira bulevardele inundate de lum ină, st răzile drepte, în pantă pronunţată, priveliştea oceanului care-şi desfăşura apele poleite de razele lunii.

Avură norocul să găsească două cam ere libere la F a i r m ont Hotel.Îndată după instalare, Mircea chemă la telefon New York-ul. După o

scurtă convorbire, bău un ult im pahar cu whisky, apoi se culcă. Dorm i adine cîteva ore. Se t rezi o dată cu răsăritul soarelui. Era nerăbdător să pornească în expediţ ie. Pînă la ora 9,30 cînd se deschideau m agazinele, t im pul îi păru că se scurge cu încet ineală.

Luară breakjasl-u] înt r-un restaurant italienesc de pe Van Ness Avenue. în t im p ce-şi sorbea cafeaua, Mircea cercetă o carte de telefon. Nu-i fu greu să găsească adresa florăriei The Blue Orchid.

— Vom afla foarte repede dacă ne-am angajat pe drum ul cel bun, se adresă el lui Abe. Cred însă că inst inctul nu mă înşeală...

Mircea se uită la ceas. Se făcuse ora nouă. Abia îşi m ai stăpînea neastâm părul. Pînă la zece îşi om orîră t im pul dînd o raită prin Sausalito.

unde Abe avea un prieten din copilărie. Prietenul lipsea însă din oraş. Traversarea — dus şi întors — a podului Golden Gale, fîşie nesfîrşitâ de oţel; suspendată la o înălţ im e ameţ itoare peste apele albast re ale golfului, ii prilejui o adevărată încintare.

La zece şi un sfert , Ponliac-ul opri în faţa florăriei.Cu aerul preocupat al unui om de afaceri, Mircea int ră neînsoţ it în

m agazin şi după ce îşi plim bă crit ic privirile asupra orhideelor magnifice expuse cu artă, se întoarse spre una din cele două vînzătoare :

de clienţ i...— Sînt dispus să plătesc orieil.— Vă cred, dar ne este im posibil. încercaţ i la alte florării. Vă recom and

firm a...Mircea o înt rerupse cu un gest .— N-am nevoie de recom andări, ci de orhidee, Florile astea îm i plac. Ce

să m ai lungim vorba. Vreau să discut cu pat ronul...— Mr. Flaschm an, directorul firm ei noast re, lipseşte din oraş. încercaţ i

m îine sau poim îine.La auzul acestui num e. Mircea sim ţ i o im ensă sat isfacţ ie. Inst inctul său

nu-l înşelase. Era im posibil să fie o coincidenţă de nume.— Tim pul m eu e preţ ios. Nu-m i place să las t reburile de azi pe m îine.— îm i pare rău, dar nu vă pot oferi altă soluţ ie. Mr. Flaschm an este plecat

la serele noast re.— Unde sînt aceste sere ?— Oh. departe, dom nule. Aproape de San Diego. La Escondido. Aşa că va

t rebui să aşteptaţ i...Mircea îşi încreţ i fruntea, ca şi cînd ar fi reflectat adînc.— Bine, rost i el resem nat . Am să t rec m îine pe aici.— Vă rugăm , dom nule. Dacă vine Mr. Flaschm an, cine să-i spun că 1-a

căutat ?— Sm ith. Terence Sm ith.Mircea părăsi florăria, urmărit de priv ir ile înt rebătoare ale vînzătoarei.Cînd se văzu în m aşină exclamă voios :— Abe. am im presia că sintem pe pista cea bună. Plecăm la Los Angeles.

Abe scoase din seiful de bord un pliant cu orarul avioanelor. 11 desfăcu.— Prim ul avion pleacă la Los Angeles peste două ore.— În cazul ăsta, mai repede ajungem cu m aşina.. În două ore, două ore

jumătate, sîntem acolo,— O.K., boss.Ponriac-ul porni, integrîndu-se în şuvoiul de autom obile care se scurgeau

spre sud.Mai tot t im pul drum ului pînă la Los Angeles, acul vitezom et rului oscilă

înt re optzeci şi o sută douăzeci de m ile pe oră. Numai prin oraşe sau la încrucişările de drum uri. Abe m icşora viteza, spre a nu int ra în conflict cu agenţ ii de circulaţ ie. Mircea îi recom andase în m od expres să evite orice contact cu poliţ ia.

La unu fără un sfert int rară în Los Angeles,Prînziră la Brown Derby, faim osul restaurant al vedetelor Hollywood-ului

de pe Wilshire Boulevard. iar la două şi jumătate porniră m ai departe.Abe cunoştea bine drum ul pînă ia Escondido. Copilăria şi adolescenţa şi

le pet recuse în California.Ieşiră din Los Angeles prin Long Beach şi se angajară pe şoseaua 101 Acare şerpuia de-a lungul Oceanului Pacific.Pont iac-ul gonea acum pe panglica alburie de asfalt . Cauciucurile fîşîiau,

m otorul susura lin. Pe st înga şoselei defilau ascunse pe jumătate după perdele de vegetaţ ie, cluburi, restaurante populare, m agazine cu firm e m ult i- colore. Spre dreapta se deschideau vastele perspect ive ale oceanului scăldat în soare. ' în zare se profilau coastele de un verde sm arald ale Insulei Cătălina.

Trecură prin Laguna Beach cu vilele ei albe, um brite de palm ieri supli şi ieşiră iarăşi la şosea deschisă.

uscat gît lejul.Stopară în preajma unei staţ ii de benzină. Cîteva autom obile îşi aşteptau

rîndul.Abe şi Mircea coborîră din m aşină, spre a-şi m ai dezm orţ i picioarele.— Mai sînt cincizeci de m ile pînă la Escondido, spuse Abe.— Perfect , răspunse Mircea. în mai puţ in de o oră vom avea plăcerea să

stăm de vorbă cu Mr. Flaschman.În aceeaşi clipă, o m aşină a poliţ iei opri, în dreptul autom obilelor

staţ ionate. Coborîră doi agenţ i, care se apropiară de P o n t i a c . Îl exam inară fugit iv, apoi unul din ei făcu un sem n lui Abe.

— Hei, e a dum itale ?Abe aruncă o privire înt rebătoare asupra Iui Mircea, apoi replică :— Pentru m om ent e a m ea.— Sînteţ i îm preună ? m ai înt rebă agentul arăt îndu-l cu un deget peMircea.— Da. Sîntem îm preună.— Atunci fiţ i buni şi urm aţ i-ne. Abe se încruntă.— De ce ? înt rebă el arogant .— O să aflaţ i îndată. Haidem .Abe vru să protesteze, dar Mircea îi făcu sem n să tacă.— Vă rugăm , zise el.Se urcară în m aşina poliţ iei, care făcu drum ul întors.Mircea fierbea. Intervenţ ia asta neaşteptată a autorităţ ilor îi st rica toate

socotelile. Deodată îi fulgeră o înt rebare. Nu cum va Sehiarelli, dîndu-i de urmă, folosise această cale spre a lua legătura cu el ! Mut rele poliţ işt ilor erau im pasibile ca nişte măşt i.

În m ai puţ in de cinci m inute opriră în faţa clădirii poliţ iei locale. Escortaţ i de unul din agenţ i, int rară înt r-o sală despărţ ită în două print r-o balust radă de lem n. La un birou dorm ita un sergent în uniformă.

— I-am adus, zise agentul. Sergentul în uniformă t resări.— Pe cine ?— Am interceptat Pont iac-u] furat .Sergentul îşi duse m ina la gură, acoperind un zîm -bet . Se întoarse spreMircea şi spre Abe.— Vă rog să no iertaţ i. A fost o confuzie. Sîntcţ i liberi. Cred că maşina

dum neavoast ră vă aşteaptă afară.— Nu. Am lăsat -o la o staţ ie de benzină, la ieşirea din oraş. Am fost luaţ i

pe sus.— Vă cerem scuze. Sim pson, condu-i pe dom nii pînă la staţ ie.— Mulţum esc, prefer să luăm un taxi, spuse Mircea.— Mă rog, cum doriţ i. Mircea şi Abe ieşiră în st radă. Sergentul fulgera cu

priv irea pe agent .— Sim pson, eşt i un dobitoc. Iată. a zecea gafă pe care o faci în luna asta.

încă una şi zbori. Pont iac-ul roşu a fost găsit acum o jumătate de oră. Altădată să-ţ i notezi mai bine num erele m atricole.

** *

În taxiul care-i ducea spre staţ ia de benzină, Abe respiră adînc.— Am scăpat uşor, şopt i el, ca să nu fie auzit de şofer. Am avut noroc că

nu ne-au reţ inut mai m ult ! Acum orice m inut e preţ ios.Mircea nu răspunse. Trecuse şi el prinţ r-o oarecare em oţ ie. Deodată, Abe

Taxiul opri la o depărtare apreciabilă de locul în care cu cîteva m inute înainte st rălucea în soare staţ ia fle benzină, dar care acum nu m ai era decît un rug im ens. Ponliac-u] roşu, spintecat şi înnegrit de puternica deflagraţ ie, zăcea răsturnat pe o rînă. Rămăşiţele cabinei şi ale pom pelor de benzină fuseseră aruncate la cîteva zeci de m etri. Două din maşinile care aşteptaseră la rînd ardeau ca nişte torţe.

Cadavrul calcinat al unuia din am ploaiaţ ii staţ iei zăcea alături de craterul unuia din rezervoarele subterane, sm uls din păm înt de forţă exploziei.

Dinspre Laguna Beach se auzea vaietul m odulat ai unor sirene, care creşteau în intensitate.

Curioşii se adunară în jurul pălălăi ei.— Ce s-a int îm plat ? înt rebă Mircea pe unui din ei.— O nenorocire, replică un băt rînel surescitai. Maşina aceea roşie, arătă

el cu un'gest resturile Ponliac-ului purpuriu, a făcut explozie, incendiind depozitul do benzină şi două autom obile.

Mircea schim bă cu Abe o privire plină de subînţelesuri.— Haidem , îi şopt i el, înapoindu-se spre taxi. Poliţ ia nu t rebuie să ne

găsească aici. Alt fel ne vor reţ ine pent ru cercetări,.. E preferabil să dispărem .

în vrem e ce taxiul îi ducea spre cent rul Lagunei Beach. Abe rost i gînditor :

— Explozia asta t rebuia să ne spulbere pe noi. Aş pune pariu... Prietenii au instalat maşina infernală în t im p ce luam m asa la Brown Derby.

— Arestarea ne-a salvat de la m oarte, zise Mircea.Se sim ţea invulnerabil, ca un cavaler medieval îm brăcat înt r-o arm ură

st rălucitoare. Norocul era de pârt ia lui. Şi asta îi sporea încrederea în propriile forţe, în steaua care-l călăuzise pînă acum , ferindu-l de prim ejdii.

Şi Abe încerca vag o senzaţ ie asemănătoare. Alături de şeful său orice îndrăzneală îi era perm isă. Victoria t rebuia să fie a lor, fiindcă erau protejaţ ii soartei.

— Unde o fi pe aici o agenţ ie de închiriat maşini ? zise Abe.— Cred că e preferabil să cum părăm un autom obil de ocazie, opina

Mircea. Am prăpădit pînă acum două maşini închiriate. Societăţ ile de asigurare vor înt reprinde cercetări. Vom at rage atenţ ia asupra noast ră. Şi nu este de dorit .

— Ai dreptate, recunoscu Abe.Mircea int ră în vorbă cu şoferul taxiului, un negru serviabil, care se oferi

să-i conducă la o agenţ ie cu m aşini de ocazie.— Nu o să găsiţ i acolo Rolls-Royce-uri sau Cudillac-uri, spuse negru. Nu

va fi insă greu să daţ i peste vreo maşinuţă onestă, puţ in rulată, cu care să vă faceţ i t reaba.

Mircea îi dădu bacşiş cîţ iva dolari. Inform aţ ia era dem nă de reţ inut . Pat ronul agenţ iei, bovin, apoplect ic, cu un pîntecc im ens îndiguit de o vestă albă. cu nasturi negri, îi arătă cîteva m aşini vetuste. Vopseaua proaspătă nu izbutea să le ascundă îndelungatele state de serviciu.

Semănau cu nişte fem ei băt rîne care încearcă să-şi m ascheze sub grosim ea fardului reţelele de riduri.

Mircea st rîm bă nem ulţum it din nas.— Am şi ceva mai bun, spuse pat ronul, freeîndu-şt m îinile. însă costă

scum p. Maşina unei vedete de cinem a... Discreţ ia profesională nu-m i îngăduie să-i divulg num ele. Vreţ i s-o vedeţ i ?

Mircea încuviinţă, clăt inînd din cap.

husă de nylon.— O bijuterie, se îm păuna pat ronul. Un Porsche de m are viteză.Ridică cu religiozitate husa, ca şi cînd ar fi dezvăluit nişte m oaşte. Maşina

de curse avea o linie suplă de copoi. Nu era tocm ai nouă. Părea însă bine înt reţ inută.

— Cam obosită, zise Abé crit ic. Negustorul făcu o m utră ofensată.— Obosită ? Vă rog să constataţ i că îşi păst rează vopseaua originală.Exam inaţ i pedalele. Nu sînt tocite. Şi covoraşele. Abia at inse.— Cît ? înt rebă Mircea.Deschidea t îrgul, fiindcă prefera o m aşină suscept ibilă să at ingă viteze

m ari, acum cînd risca să înt îm pine pe drum tot felul de surprize.— încercaţ i-o înt îi, zise obezul.— Cît ? repetă Mircea. Vreau să şt iu dacă putem sta de vorbă.— Pat ru m ii.Mircea se întoarse spre Abe.— Haidem .Patronul îl apucă de braţ .— O clipă. Spuneţ i dum neavoast ră un preţ . Eu am plăt it -o cu t rei îm i cinci

sute.— Două m ii, zise Mircea.îşi dădea seam a că maşina valora mai m ult . îl am uza însă tocm eala.— Trei m ii cinci sule. m ormăi obezul.— Două m ii cinci sute.Pat ronul se gîndi că şi la sum a asta cişt iga o m ie cinci sute de dolari.— Trei m ii, sforăi el. Ult im ul preţ .Mircea era convins că ar fi obţ inut -o cu un rabat , şi mai substanţ ial, însă

nu avea t im p de pierdut . La' urm a urm ei cheltuia din banii lui Bolence. Nu avea să ia m aşina cu el la New York. O va revinde cu orice preţ , sau o va oferi lui Abe, care se dovedise un auxiliar preţ ios.

Scoase din buzunar portofelul şi achită pat ronului t reizeci de bilete de cîte o sută de dolari.

Pat ronul le numără la repezeală, apoi le vîrî în buzunar.— Să încheiem actele. Pe ce num e ?— Robert Jonhson, rost i Mircea prim ul nume care-i t recu prin m inte.— în regulă. Urm aţ i-mă în birou.

— Abe, scoate maşina, porunci Mircea.— în banii ăşt ia int ră şi husa, spuse pat ronul afabil.— Mulţum esc. Poţ i s-o păst rezi...— O iau eu, boss, interveni Abe. Poate că avem nevoie.Pat ronul întocm i înscrisurile în m ai puţ in de zece m inute.Cînd ieşi în st radă, cu actele de proprietate în buzunar, Mircea se m ai uită

o dată la m aşina pe care Abe o t răsese la t rotuar. în lum ina puternică a soarelui, alăm urile m icului Porsche scînteiau orbitor. Motorul sforăia lin.

La volan, Abe încerca acceleraţ ia.Mircea se aşeză pe bancheta joasă şi com odă.— Cum merge, Abe ?— Pînă acum m ulţum itor. Motorul toarce ca o pisică. Să-l vedem la drum .Maşina se puse în m işcare, salutată de ploconelile pat ronului. Abe apăsă

acceleratorul. Porsche-ul ţâşni ca o căprioară.— Hm ! Nu-m i displace ! exclamă el încîntat , Trage bine. S-o vedem la

drum deschis.Făcură plinul la prim a staţ ie de benzină. Ieşiră din Laguna Beach la cinci

— O.K., boss.Porsche-ul îşi spori fulgerător viteza. înghiţea kilom et ri după kilom etri,

depăşind toate m aşinile pe care le prindea din urmă.— Straşnică maşinuţă, rost i Abe.Fluieră vesel un cântecel auzit pe vrem uri în New Orleans.— Frum oasă e viaţa, zise el după un t im p.— Prim ejdiile o fac şi m ai frum oasă, spuse Mircea. Zîm bi am uzat de

propria lui observaţ ie. înt r-adevăr,începuse să îndrăgească pericolele. Le căuta aşa cum caută iubitorii de

alcool băuturile tari, aşa cum caută cocainom anii stupefiantele. în senzaţ iile tari îşi găsea îm plinirea.

— Mai repede, Abe, m ai repede.Autom obilul gonea o dată cu um bra lui, alungită pîhă în cealaltă m argine

a şoselei.— Ia să dăm drum ul la radio, propuse Mircea.Abe răsuci butoanele punîndu-l în funcţ ie. Se t ransm iteau şt iri sport ive.

Crainicul relata cu lux de amănunte peripeţ iile unei (curse de autom obile. Mircea căută un alt post . Difuzorul prinse să reverse acordurile grave şi măreţe ale concertului im perial de Beethoven.

— Caută ceva mai vesel, boss.Mircea răsuci butonul. Căzu pe o em isie de şt iri. Tresări. Crainicul tocm ai

îi rostea num ele.„ Evadarea lui Vincenzo Genovese este cufundată încă în m ister. Se pare

că poliţ ia italiană ar fi în posesia unor indicii pot rivit cărora Cosa Nost ra nu ar fi st răină de această ispravă. Este interesant de sem nalat faptul că în preziua evadării a fost rem arcată la Palerm o prezenţa lui Sam y Goldauer şi Jack Bolence, personaje de seamă în Mafia am ericană. Surse autorizate cred a şt i că Vincenzo. Genovese ar fi revenit clandest in la New York. Organele F.B.I. cercetează. Cu acest prilej informăm pe ascultat orii noşt ri că poliţ ia a făcut o foarte im portantă captură, descoperind un mare t ransport ele stupefiante pe bordul cargobotului Androm eda. Nava, care se afla' în drum spre San Francisco, acostase la Honolulu, venind de la Hong-Kong.

— Androm eda ? Ai auzit , boss ? exclamă Abe alarmat . Mircea fluieră a pagubă :

— Ce inspiraţ ie am avut ! Ieri seară am vîndut lui Bolence înt reg t ransportul de pe Androm eda.

— Şi banii ? înt rebă Abe curios.— Mi-a dat numai un acont .— Atunci n-ai să m ai vezi restul. Mircea rîse.— Asta să o crezi tu. îm i va plăt i pînă la ult im ul dolar. Riscurile îl privesc.

În m intea lui bănuielile îm pot riva lui Bolence prinseră şi m ai m ult temei.După toate probabilităţ ile, acesta îl at răsese în California spre a-l lichida

şi a scăpa ast fel de achitarea integrală a datoriei.— Ai să-ţ i faci din Bolence un mare duşm an, boss.— Lasă, Abe. Aranjez eu t reburile.După circa pat ruzeci de m inute de m ers ajunseră la Oceanside. Poposiră

la un chioşc cu răcoritoare. în t im p ce se delectau cu cîte o st iclă de Coca-Cola, Abe consulta o hartă turist ică a sudului Californiei.

— Ca să ajungem la Escondido, putem fie să ne cont inuăm drum ul pe autost rada 101 pînă la San Diego şi de acolo să o luăm 1a st înga pe şoseaua

395, însă în telul ăsta am face un ocol de peste t reizeci de m ile, fie să o tăiem pe drum ul ăsta şerpuit , dar mai puţ in recom andabil, care ne-ar scoate

sentenţ ios. O să-l urmăm totuşi, fiindcă vreau să ajungem devrem e la Escondido. Tim pul fuge, Abe.

— Şt iu, boss. Îl prindem însă din urmă.Zicala lui Mircea îşi găsi repede ilust rarea. Drum ul ales era sinuos ca

apele unui rîu. Se căţăra print re povir-nişuri repezi, acoperite cu o vegetaţ ie bogată, ori se st recura prin văgăuni deschise de torente.

La o cot itură mărginită la dreapta de o rîpă adineă, în fundul căreia sapotea un pîrîu um brit de tufişuri cu flori roşii, apăru o autobasculantă de m are tonaj.

Porsche-ul fugea cu peste optzeci de kilom etri pe ora, viteză relat iv mare faţă de terenul accidentat .

Pe st inga se ridica în pantă repede coasta unui deal, acoperit cu tufişuri în floare.

Cînd Porsche-ul ajunse în dreptul autobasculantei, aceasta cîrm i brusc la st înga, t iăpust indu-se asupra lui. Cu un adm irabil reflex, Abe apăsă pînă la fund pedala acceleraţ iei. Supersportul ţ îşni print re botul colosului şi o bornă kilom etrică.

Autobasculanta, lansată cu peste cincizeci de kilom etri pe oră, încalecă borna înt r-un zgom ot de fiare sfărîm ate şi îndoite. Print r-o adevărată m inune, rămase priponită pe buza văgăunei.

Porsche-ul îşi spori v iteza.— Ce zici, boss, de t reaba asta ? exclamă Abe, încă sub im periul em oţ iei.

Mircea se uită în urmă, la autobasculanta care dispăru după o cot itură a drum ului.

— Am im presia că societatea de asigurare care ar accepta o poliţă asupra noast ră n-ar încheia o afacere tocm ai bună, replică el în glumă.

Obstacolele acestea, din ce în ce m ai num eroase, îl îndîrjeau.— Crezi că au făcut -o intenţ ionat ? înt rebă Abe.— Nu cred nim ic. Coincidenţa e totuşi ciudată.— Sînt curios ce surprize ne m ai aşteaptă la dest inaţ ie.— Răbdare. Ai să afli curînd.Se opriră la o staţ ie de benzină înainte de int rarea în Escondido.

Am ploaiatul de serviciu, un t înăr pist ruiat , lung ca un bîltan şi cu glas de falset se apropie serviabil.

— Cum ajung la serele de orhidee ? înt rebă Mircea.— Serele Flaschman ?— Da, da.— Prim ul drum Ia dreapta. Un drum part icular. Serele sînt pe vale. Daţ i

uşor de ele.Abe ceru să i se facă plinul. Plecară apoi m ai departe.— Să fii cu ochii în pat ru, Abe, zise Mircea. La sere o să fie dans.Porsche-ul cot i pe drum ul part icular, bine piet ruit , care cobora spre vale.

St răbătu vreo doi kilom et ri.Soarele asfinţ i înt r-un ocean de sînge. Sîngerii erau şi dealurile, şi copacii,

şi valea, şi apele pîrîului.Acoperişurile de st iclă ale serelor apărură în depărtare scăpărînd ca nişte

im ense scoici rubinii. încă două-iici sute de m etri de m ers print re desişurile de vegetaţ ie învăluite înt r-o tentă roşiat ică şi clădirea birourilor se iv i la capătul drum ului.

Un bărbat înalt , cu picioarele larg desfăcute şi cu m îinile înfipte în centura pantalonilor îi aştepta la int rarea în curte. Purta o pălărie cenuşie,

Abe opri în dreptul lui.Individul îşi dădu cu un bobîrnac pălăria pe spate,— Pe cine căutaţ i ?Mesteca chewing-gum . In ochi ii sclipea jucăuş o expresie de ironie.— Mr. Flaschm an, rost i Mircea calm .— Cine-l caută ?— Eu. Nu se vede ?Individul cont inua să-şi rum ege cheim ng-gum -ul,— Şm echer răspuns. De văzut , te văd. Nu ai cum va şi un num e ?— Reggie Lascalo. E bine ?— E bine.Mestecatul se prelungea ostenat iv.— A plecat , spuse individul.— Cine a plecat ?— Mr. Flaschm an.— Cu autobasculanta ? Individul zîm bi şugubăţ .— V-aţ i înt îlnit cu autobasculanta ?— Fugărea nişte căprioare pe fundu! unei prăpăst ii,— Aha !— Flaschm an era la volan ?Insul m ută cu lim ba chewing-gum -vl de pe st ingă po dreapta.— Nu. Conducea Joe, m ecanicul. Era beat . Mircea coborî din m aşină.

Coborî şi Abe.— Şi Flaschman ? Eşt i sigur că a plecat ?— Ce, nu mă crezi ? rost i individul, m orfolind agale gum a. ..— Nu. Sînt Tom a necredinciosul. Nu cred pînă nu văd; Individul duse

brusc m ina la pistolul de pe şold. Mireea fu m ai repede. învăluindu-l cu pistolul său.

— Ridică aripioarele ! zise el, arăt îndu-şi dinţ ii albi înt r-un zîm bet rău. Insul înălţă m îinile. Surîsul ironic nu i se şterse de pe buze.

— Dezarm ează-l ! porunci Mireea lui Abe. Abe se execută.Om ul scuipă chewing-gum -ul în pulberea drum ului. Cu pasul său elast icMireea se îndreptă spre clădirea birourilor.Individul rîse.— N-o lua înt r-acolo. E în seră. Mireea se opri.— Eşt i glum eţ .Insul îşi dezgoli dinţ ii, cu un anim al colţ ii.— Mda. Cîteodată.-— Ia-o înainte, îi ordonă Mireea.— O.K., răspunse om ul.Porni agale spre seră, legănîndu-şi um erii şi şoldurile.' Mireea şi. Abe îl

urm ară la doi paşi. .Abe aruncă o privire atentă în jur. Se tem ea să nu fie înt îm pinaţ i cu o

salvă de la ferest rele clădirii.— Dacă t rage cineva asupra noast ră, te curăţ , şuieră Abe, adresîndu-se

individului.— Da ce ? Credeţ i că aici ne aflăm la Chicago ? Docil, cu braţele ridicate

în aer, îi conduse pînă la uşa de st iclă a uneia din sere.— Aici, zise el oprindu-se.— Dă-i drum ul, rost i Mireea, făcîndu-v sem n eu capul să int re în seră.

Insul se conformă.Coborîră cîteva t repte şi păt runseră înt r-o im ensă încăpere de st iclă

colcăiau.parcă prin frunzişul des.Mireea sim ţ i că-l încolţeşte greaţa.Abe îşi încleşta m ina pe patul arm ei. Avea im presia ce se află înt r-un

cavou cu atm osferă duşmănoasa, malefică.Deodată clipi des. Nu-i venea să-şi creadă văzului. în m ijlocul serei era

aşezat pe o masă, ca pe un catafalc, un coşciug deschis, acoperit în parte cu orhidee. Iar în cosciug; eu m îinile pe piept , zăcea Irving Flaschm an. Fardudul aşternut pe obraz de un specialist de la pom pele funebre nu reuşea să m ascheze paloarea cadaverică. Buzele supte, nasul ascuţ it , bărbia osoasă, pleoapele galbene c a pergam entul, lăsate peste ochii bulbucaţ i, cont rastau grotesc cu albeaţa petalelor cărnoase şi parfum ate ale i lorilor, aşternute în sicriu.

Individul scuipă guma peste un st rat de flori purpurii.— Nu m -aţ i crezut cînd v-am spus că e plecat ... Eh, călătoria cea m are.— Cînd a m urit ? înt rebă Abe. .— Nu şt iu. L-am găsit m ort în pat cînd m -am dus să-l t rezesc azi-

dim ineaţă;— Şi cert ificatul de deces ?— Nu pot să vi-l arăt .— De ce ?— Fiindcă mă ţ ineţ i cu m îinue în sus...— Bine. Arată-l.Individu1 lăsă încet braţele. Se scorm oni în buzunarul de la piept al

cămăşii şi scoase un cert ificat de deces cu sem nătură indescifrabilă.Abe îl luă şi îl cit i.— Congest ie cerebrală.îl rest itui călăuzei, care îl vîrî din nou în buzunar.— Am avut im presia că ne aşteptai, zise Abe.— Cînd am auzit m aşina, am ieşit în înt îm pinare. Am crezut că e duba de

la Pom pele Funebre.— Şt ii ce mă supără la t ine ? Prea găseşt i răspuns la. toate.— Dacă numai asta te supără, e bine. Piet rişul din faţa serei scîrţ îi sub

cauciucurile une maşini care se opri în scrîşnet de frîne.Abe aruncă o privire înt rebătoare înt r-acolo.— Duba, rost i individul calm .Mircea îşi st recură pistolul în tocul de sub haină.— Haidem , Abe.Aruncă o ult imă priv ire asupra lui Flaschm an. Fără să mai spună un

cuvînt , porni spre ieşire. Abe şi individul îl urm ară.Autodricul lung şi negru t răsese lingă clădirea birourilor. Şoferul aştepta.sprijinit de aripa maşinii. Era îm brăcat în negru.La apariţ ia lui Mircea şi a însoţ itorilor săi, înt rebă din colţul gurii :— Gata ? N-aş vrea să mă prindă noaptea pe drum .— Aşteaptă puţ in, să-i conduc pe dom nii, zise individul.— Unde îl înm orm întaţ i ? înt rebă Mircea. Aş vrea să-i t rim it o coroană.— În cim it irul catolic din San Diego, zise individul.— Cînd ?— Mîine.Mircea şi Abe se urcară în maşină.— Bună seara, zise Mircea.— Bună seara. Dem ară.Cînd se văzură iarăşi pe şosea, Mircea scăpă un oftat .

Mircea nu răspunse. îl preocupa un aspect aparent neînsem nat al pregăt irilor funerare la care abia asistase.

Maşina ajunse la înt retăierea şoselei 395 care lega Escondido de San Diego cu şoseaua ce ducea la Oceanside. Dincolo de st îlpul indicator se deschidea un drum de ţară.

— Ascultă Abe. Trage pe drum eagul acela lăturalnic. Abe era deprins să execute ordinele fără să le discute. Micşoră viteza şi cot i la dreapta, oprind la adăpostul unui pilc de arbori. Se uită înt rebător la Mircea....

Acesta rost i ca pent ru-sine :— Flaschman era catolic. Şi cu toate astea la căpătâiul lui nu ardea nici o

lum inare. Ciudat .— Poate că oamenii lui nu cunosc obiceiurile...— N-aş crede. Oam enii sim pli cunosc foarte bine obiceiurile astea... înCalifornia sînt m ulţ i catolici.Tăcu.— Ce mai aşteptăm , boss ? înt rebă Abe după un t im p.— Dricul.— Dricul ? Vrei să însoţ im cortegiul m ortuar al lui Flaschman ? înt rebăAbe cu o um bră de ironie.

— Nu. Vreau să fac o verificare. Se scurseseră cam zece m inute.Din direcţ ia serelor apăru în sfîrşit autoduba neagră a Pom pelor Funebre,— Asta aşteptam , zise Mircea. O urmărim . Autoduba ajunse la

încrucişarea drum urilor şi, spre surpriza lui Abe, se angaja pe şoseaua care ducea la Oceanside.

— Ce zici, Abe ?Abe se scarpină după ureche.— începe să-m i pară şi m ie ciudat , Firesc ar fi fost să o ia spre Şan Diego,

nu înt r-o direcţ ie opusă.Răsuci cheia în contact . Porsche-vl ieşi în şosea şi se avîntă pe urm ele

autodubei.Bănuielile lui Mircea se t ransform au în cert itudini.— Te-am înţeles, boss, zise Abe, care-i cit ise parcă gindurile,— Atunci, dă-i drum ul.Piciorul lui Abe apăsă pedala acceleraţ iei pînă la fund. Porsche-ul săgeta

aerul, m icşorînd distanţa pînă la autodubă.— Să-l prindem , zise Mircea.-— De prins, îl prindem noi, replică Abe. Dar cum î l oprim ? Dacă-i tăiem

drum ul, ne aruncă în şanţ . în acelaşi t im p autoduba îşi spori sim ţ itor viteza.— Şoferul n-are conşt iinţa curată, zise Abe.— De asta sînt sigur. încerc să-i găuresc cauciucurile.— Cam greu, replică Abe. Mai uşor ar fi în rezervorul de benzină.— Şi dacă ia foc ?— Apucăm noi să vedem ce e în coşciug.

— Prefer în cauciucuri.Mireea scoase pistolul de sub haină.Autodricul gonea cu peste optzeci de m ile pe oră. Diurnul accidentat nu

perm itea o viteză mai mare. Porsche-ul se apropia inexorabil.Autodricul circula mai m ult pe st înga:— Ne îm piedică sistemat ic să-l depăşim .Mircea lăsă în jos geam ul port ierei, scoase pistolul, pe fereast ră, ochi

Autodricul făcu un zigzag, repezindu-se înt îi în ext re-i m itatea dreaptă a şoselei; apoi în cea st ingă. Dînd din: coadă ca o raţă, m ai st răbătu eîţ iva zeci de m et ri, apoi] alunecă în şanţul din dreapta şi după ce ridică un nor de praf, încrem eni înt r-o rînă.

Şoferul ieşi îm plet icindu-se din maşina răsturnată. Îi curgea sînge din nas şi i se rupsese arcada dreaptă.

Cînd văzu Porscfre-ul oprind în preajma autodricului, o luă la fugă de-a lungul şanţului şi se aruncă înt r-un desiş de arbuşt i sălbat ici, făcînd să i se piardă urm a.

Mireea şi Abe săriră din maşină.— Fii atent . Abe ! zise Mireea, schiţ înd un gest spre rîpa în care se topise

şoferul.Peschise uşa din urmă a autodricului. Coşciugul se rostogolise st riv ind

jerbele de flori. Capacul se deschisese, lăsînd să se vadă un sac cu nisip.Mireea se întoarse spre Abe.— Exact ceea ce am bănuit , spuse el. Haidem înapoi. La Escondido. În

m ai puţ in de un sfert , de oră ajunseră la capătul drum eagului part icular care ducea la seră.

— De aici mergem pe jos, spuse Mircea. Zgom otul m otorului ar putea să ne t rădeze prezenţa.

Păşind tăcut şi st recurîndu-se pe lîngă arbuşt ii care slrăjuiau drum eagul, se îndreptară spre clădirile cufundate în um brele înserării.

Cînd ajunseră la barieră, se lăsase noaptea. Curtea era goală. Siluetele alungite ale serelor evocau nişte dihănii apocalipt ice în repaus. Pavilionul adm inist rat iv se contura pe cerul spuzit de stele.

La o fereast ră se vedea lum ină.Cu pistoalele în m îini, Mircea şi Abe se îndreptară lipt il înt r-acolo.Fereast ra lum inată îi at răgea ca un magnet . Mircea înainta, ţ inînd corpul

uşor plecat . Se înt reba dacă nu vor li înt îm pinaţ i eu o rafală de m it ralieră. Abe păşea ca o pisică. Se oprea din cînd în cînd, se uita în jur, scrutând întunericul, apoi îşi cont inua m ersul.

Ajunseră în dreptul ferest rei.Se lipiră de perete, de o parte şi de alta a geam urilor lum inate. Cu

precauţ ie, se uitară înăuntru.Spectacolul îi făcu să schim be o privire t rium fătoare. Dejucaseră o

m anevră abilă.La masa din cent rul încăperii, stăteau faţă în faţă Flaschman şi individul

care-i condusese în seră, Flaschman se uita înt r-o oglindă rezem ată de piciorul unei lăm pi şi îşi ştei'gea cu o bat istă fardul de pe faţă. Insul fuma un t rabuc şi rîdea în colţul gurii. îşi vorbeau, dar nu se auzea ce anum e. După expresia de sat isfacţ ie înt ipărită pe chipurile lor, se putea însă lesne deduce că erau îneîntaţ i de felul cum regizaseră falsa m oarte a lui Flaschman.

Individul cu t rabuc se uită întâm plător spre fereast ră. Gestul acestuia îl făcu pe Mireea să grăbească dezno-dăm întul. Cu locul armei sparse geam ul, pregăt indu-se să sară pe fereast ră în interiorul cam erei. Insul eu t rabucul îşi sm ulse pistolul din tocul de la şold şi t rase asupra lui Flaschman.

Sim ultan t rase şi Abe.Glonţul perfora ţeasta insului, care se prăvăli, râsturnîndu-şi scaunul.

Mircea sări pervazul, dînd buzna în cam eră.Abe rămase afară să-i acopere ret ragerea. Schim bul de focuri putea să

at ragă prezenţe inoportune.Flaschm an se ridicase în picioare. Privirile lui se înt îlniră cu ale lui Mircea.

sprijine de uri suport im aginar, apoi se nărui peste masă.Mircea se apropie de el, îl apucă de umăr şi îl întoarse cu faţa în sus.

Flaschman m işcă din buze, fără să scoată vreun cuvînt . Ochii i se măriseră, gata să iasă din orbite. Capul îi căzu pe o parte.

Mircea îi pipăi pulsul, care încetă să mai bată. Îşi t rase încet m ina. Descurajarea îi um bri pent ru o clipă fruntea. Eşecul acesta îl lăsa iarăşi descoperit . Toate eforturile lui se sfărâm au de un zid de net recut . Duşmanii săi erau foarte puternici. Numai aşa se explica hecatom ba care i se deschidea sub fiecare pas.

Şi Flaschman fusese îm piedicat să vorbească. Mai ră~ m înea William s.Dacă ar pieri şi acesta, m isiunea lui Mircea s-ar încheia eu un insucces

total.Nu i-ar răm îne decît să ceară ajutorul şi protecţ ia poliţ iei. Ceea ce i-ar

părea nespus de um ilitor. S-ar pune înt r-o lum ină jalnică, ridicolă. Ar apărea în postura unei copii nereuşite a lui James Bond...

Cînd se văzu din nou în maşină alături de Abe, suspină adînc.— Trebuie să o luăm de la început , Abe.— O s-o luăm . boss. Pînă la urmă tot o să reuşim . Abe puse m otorul în

m işcare.— Încot ro ?— Ne întoarcem la New York.

** *

În m iez de noapte opriră în faţa gării din Los Angeles. Abe şterse la repezeală, cu o piele de căprioară, volanul, butoanele aparatelor de bord, oglinda-ret rovizoare, m înerele de la uşi şi orice suprafeţe suscept ibile să păst reze am prente digitale. Făceau ast fel să dispară orice urm e com prom iţătoare. Abe lăsă cheia în contact şi uşile descuiate.

— Poate ispiteşte pe cineva să-l fure. Să vezi bucurie pe capul lui.Cu un taxi se înapoiară în cent rul oraşului, iar cu altul ajunseră la

aeroport .Luară prim ul avion pent ru San Francisco, iar de acolo, cu un TWA,

st răbătură cont inentul de la apus la răsărit , aterizînd în zori la New York.Mircea sosi la vila sa de la Elm sford obosit , iritat , cu o tendinţă

accentuată de a vedea totul în negru.înainte de.a se culca, o oră sau două, porunci să i se servească un m ic

dejun copios şi să i se' pregătească baia.În vrem e ce se înfrupta dint r-un apet isant cîrnat de porc în com pania lui

Abe, înfom etat şi el la culm e, Sam , valetul im provizat , îl anunţă că Bolence îl căutase îa cursul nopţ ii.

Mircea ridică sprîncenele în sem n de înt rebare. Aflase Bolence de m oartea celor doi oam eni ai săi ? ÎI bănuia că n-ar fi fost st răin de baia de sînge de la Escondido ? Fata de la Blue Orchid îi dăduse sem nalm entele lui Mircea ?

Şi Abe se uită înt rebător la şeful său.— Vom lăm uri în curînd şi t reaba asta spuse Mircea. Se întoarse spre

valet .— Sam , să-m i um pli baia. În cinci m inute term in cu m icul dejun,Sam părăsi încăperea.

— Le descurcăm noi, boss. Garantez.— întotdeauna ai fost opt im ist .— Cînd m erg umăr la umăr cu un om ca dum neata, nu se poate să dau

greş.— Mă flatezi, Abe, zîm bi Mircea.Deodată, se auzi un răcnet gutural dinspre dorm itoarele de la etaj.

Mircea şi Abe săriră în picioare.— Ce s-a înt îm plat . boss ?Abe scoase pistolul de sub haină. Ieşi din bibliotecă, t raversă holul şi o

luă la fugă pe scări în sus.Mireea îl urmă sub priv irile uluite ale oam enilor care făceau de gardă.

Gem ete animalice, înfiorătoare răzbăteau din dorm itorul lui Mireea.Abe se repezi în uşa pe care o dădu de perete. Priveliştea care i se oferi îl

lăsă fără grai. Din cam era de baie răzbăteau aburi fierbinţ i ca dint r-un cazan încins la m axim um , căruia i se face purjarea. Sam , căzut la păm înt , se zvîrcolea ca un vierm e pe covorul din dorm itor, care începuse să se îm bibe cu apă fiartă. Şi din hainele lui ieşeau aburi. Faţa şi m îinile nu m ai erau decît o masă de carne sîngerie.

— Ce-a fost aici ? Explozie ? exclamă Mireea. Capetele oam enilor din gardă apărură curioase pe deasupra um erilor săi.

Abe se uită cu precauţ ie în baie. Dinspre robinete ţ îşnea un jet puternic de apă clocot ită, învăluit în aburi fierbinţ i.

— Frankie, st rigă Abe peste umăr, aleargă jos şi spune mecanicului să închidă apa.

Frankie o luă la goană pe scări în jos.Cîteva m inute mai târziu, jetul de apă clocot ită îşi m icşoră t reptat debitul,

apoi încetă. în dorm itor şi în baie pluteau vapori fierbinţ i, com pacţ i, ca înt r-o baie de aburi.

Abe îşi puse o bat istă la gură şi, evit înd pe cît posibil apa care inundase parte din pardoseală, int ră în cam era de baie. Abia atunci înţelese, ce se întâm plase. Bateria de robinete sărise din lăcaşul ei, lăsînd un orificiu deschis, prin care apa şi aburii ţ îşniseră în voie, îm proşcîndu-l pe Sam în plin. Apa din cam era de baie începuse să se prelingă şi în dorm itor.

Abe chemă la telefon o am bulanţă.Un sfert de oră mai t îrziu, un m edic în halat alb îşi făcu grăbit şi aferat

int rarea, urm at de doi sanitari cu o brancardă. Cercetă rănile lui Sam , care- şi pierduse înt re t im p cunoşt inţa.

— Arsuri grave, spuse el clăt inînd din cap. îl t ransportăm la spital.— Credeţ i că riscă să-şi piardă viaţa ? înt rebă Mircea.— Vom face tot posibilul să-l salvăm , făgădui vag m edicul.Sanitarii îl ridicară cu grijă pe Sam şi îl instalară pe brancardă.În vrem e ce sunetele m odulate ale sirenei am bulanţei se m ai auzeau

îndepărt îndu-se pe aleile parcului, Abe se întoarse spre Mireea.— Ai scăpat uşor, boss. Mă înt reb cine dracu a maşinat toată chest ia asta?— Cineva care are acces în apartam entul m eu.— Sau care s-a st recurat pînă aici.— E greu de presupus că a putut să se st recoare cineva dinafară, fără să

fie observat de oam enii din gardă.— Am să-l dibuiesc eu, zise Abe.— Pune cîţ iva oam eni să facă puţ ină ordine prin apartament , spuseMireea. Pînă term ină t reaba, cobor in bibliotecă.

inspiră încredere lui Mireea,Îl chemă în bibliotecă. După ce se văzură singuri, îi dădu inst rucţ iuni

precise.— Dacă mă mai caută Jack Bolence la telefon, să-i spui că nu sînt acasă.

Ai înţeles ?— O.K., boss.Frankie părăsi încăperea.Mireea îşi um plu un pahar cu whisky. Avu grijă să-l boteze din belşug cu

sifon. Trebuia să-şi păst reze luciditatea neat insă. Situaţ ia se com plica supărător.

Abe se înapoie în bibliotecă. Era gînditor.— Azi ar t rebui să-i faci o vizită lui Sheldon, îi recom andă Mireea. Poate

m ai scoţ i ceva de la el. Să-si m obilizeze toate antenele. Trebuie să dăm de William s'cel mai t îrziu pînă deseară. Alt fel putem să ne spînzurăm de pe acum . Oferi un pahar cu whisky lui Abe, apoi cont inuă : UIt im ile indicii îl acuză pe Bolenee. Nu vreau să mă înt îlnesc cu el pînă nu adun probe.

— Îl crezi vinovat ? înt rebă Abe.— Nu cred nim ic. Constat .— Nu e bine să ne pripim , boss. Bolence ţ i-a fost prieten. Şi a dat dovezi.— Cîteodată e înţelept să te fereşt i şi de prieteni. Abe îşi înăbuşi un

căscat :— Mi-e un som n de m i se închid ochii.— Şi eu sînt foarte obosit . Cîteva ore de odihnă ne-ar prinde bine. Ai

încredere în Frankie ?— Ca în m ine însum i, boss.— Să-i spui atunci să fie cu ochii în pat ru. Ni se vor m ai înt inde curse. Nu

vreau să fim luaţ i prin surprindere.Mircea t rase storurile şi se culcă pe o canapea în bibliotecă. Prefera să

evite dorm itorul, scenă a unor înt îm -plări foarte puţ in plăcute. îşi scoase haina şi se înt inse pe canapea punîndu-şi două perne sub cap.

— Du-te şi te culcă, Abe.-— Cred că ar fi m ai bine să fac de veghe.— Fii serios. Cîteva ore de-acum înainte n-o să se mai înt îm ple nim ic.Pregăt irea unor noi atacuri cere un oarecare t im p. Pînă acum le-am

zădărnicit planurile.— Mare lucru însă n-am făcut , zise Abe.— Depinde de opt ică.Abe se scarpină în vîrful capului.— Atunci mă duc să mă culc.— Som n uşor. Mircea închise ochii.Abe ieşi t ipt il din bibliotecă.

** *

Mircea se t rezi din som n aproape de ora prînzului. îi era foam e. Sună. Abe apăru urm at de Frankie.

Abe era bărbierit , pus la punct şi cu un aer foarte prosper.— Boss, baia te aşteaptă. Poţ i să faci un duş fără nici o grijă. Mecanicul a

m ontat robinetele sub ochii m ei.— Ai aflat ceva ?— Da. Ceva interesant . Chiar foarte interesant ,— Ei, dă-i drum ul.

— De două zile. Nu ţ i se pare curios ?— Hm !Mircea se ridică de pe canapea, se înt inse, îşi acoperi un căscat , apoi se

întoarse spre Frankie.— Ai luat locul lui Sam ?— Da, boss.— Sper că ai să fii la înălţ im ea lui Sam .— Am să-m i dau toată silinţa, boss.Privirea deschisă a lui Frankie plăcu lui Mircea. Băiatul acesta părea

deosebit de cam arazii săi. Nu adoptase incă acea expresie vicleană, dură a gangsterului înrăit . Ce anum e îl îm pinsese să se înroleze în Cosa Noslra ? Mircea îl deplîngea sincer. Ca şi pe Abe de alt fel, de care începuse să se ataşeze.

— Ce şt ii să faci, Frankie ?—Tot ce-ai să doreşt i, boss, răspunse el cu rîvnă. Se uită la Mircea cu

adm iraţ ie nedeghizată. Idolii lui Frankie nu erau aleşi din galeria eroilor im ortalizaţ i de Plutarc sau Carlyle, pent ru el Al Capone, Frank Castello, Lucky Luciano, Vincenzo Genovese, Jack Bolence reprezentau nu numai figuri int rate în legendă — încă din ( t im pul vieţ ii — ci şi un ideal urmărit cu neşovăitoare stăruinţă.

— După baie, boss, te aşteaptă şi prînzul, spuse Frankie. Eu l-am preparat . Adăugă m odest : Aşa cum m -am priceput .

Mircea îl m îngîie pe obraz.— Bravo, Frankie. Dacă îm i va plăcea te vei alege c u un prem iu. Să ai

pregăt it un cec, Abe.Baia caldă, prelungită mai bine de o oră, îi procură o delicioasă senzaţ ie

de calm şi bună dispoziţ ie. Făcu «inste prînzului — destul de st îngaci servit— şi alcătuit m ai ales din sem ipreparate şi răcituri. îi era însă foam e, aşa

că îl savura ca pe un fest in a la Lucullus.Ajunsese la cafea, cînd Frankie îi anunţă sosirea lui Kobert Landis.— Iar vine să-ţ i ţ ină o predică, boss, zise Abe zîm bind in colţul gurii.

Mireea îşi goli ceaşca de cafea.— Pofteşte-l încoace, Frankie, porunci el fără să se arate cîtuşi de puţ in

tulburat de această vizită care făgăduia tunete şi fulgere.Robert Landis int ră în bibliotecă urm at de nelipsitul său locotenent ,

Chariie Yale. Purta un costum la două rânduri. închis la culoare şi o pălărie neagră. Eden, pe care nu şi-o scosese de pe cap. Fruntea îi era întunecată şi ochii zyîrleau scîntei. Cicat ricea de pe obrazul st ing părea m ai vînătă ca de obicei.

Chariie Yale arbora cu o eleganţă oarecum ţ ipătoare un costum gri deschis Prince of Wales cu păt rate mari, asortai e cu panglica, de asemenea cu păt răţele, de la pălăria de Panam a. Spre deosebire de şeful său, Yale îşi ţ inea pălăria în m ină.

Landis se opri în m ijlocul încăperii şi aruncă O privire asupra lui Mireea. care stătea linişt it pe canapea. Pe Abe îl ignoră, de parcă nici n-ar fi existat .

La un sem n al lui Mireea, Frankie părăsi im ediat cam era, înt îlnirea acestor două mărim i, at ît de tem ute în sînul organizaţ iei. îl im presionase. Nu-i plăcuse însă at itudinea lui Landis, eare-i t rata eu neîngăduită aroganţă şeful. Spiritul lui de clan se t rezise.

— S-o porţ i sănătos, se adresă Mireea lui Landis. salut îndu-l afabil cu m ina.

— Ce ?

— Atunci de ce n-o scoţ i ? Credeam că vrei să ţ i-o adm ir.— Întotdeauna ţ i-au plăcut bancurile ieft ine, rost i Landis.— Bancurile ieft ine şi oam enii gom osi, îi înt regi Mireea fraza. Dar ne-am

luat cu vorba şi v-am lăsat să staţ i în picioare. Vă rog să luaţ i loc. Abe,whisky !— Mulţum esc, nu beau.— Ah, uitasem . Se întoarse spre Chariie: Presupun că nici tu nu bei, dacă

şeful e abst inent ...Chariie Yale n-avu t im p să răspundă, că Mircea se şi adresă om ului său

de încredere, ridicind două degete.—Numai pent ru noi, Abe. Landis cont inuă să păst reze pălăria pe cap.

— Nici jos nu stai ? înt rebă Mireea.— Prefer să răm în în picioare.Ai im presia că eşt i m ai autoritar ? îţ i faci iluzii. Landis nu se mai osteni să

răspundă. Int ră direct în Hiibioct .Rămăsese stabilit să nu părăseşt i această v ilă fără n li însoţ it de oam enii

m ei.— Oam enii tăi puteau să mă însoţească cel m ult pînă la aeroport . Sper că

n-ai pretenţ ia să-i fi luat eu m ine la Chicago, la Las Vegas. ori la San Francisco, care nu fac parte din sectorul tău. Afară de asta nu mă sim t obligat să dau nici un fel de socoteală înainte de a se scurge term enul care m i s-a fixat . Mai am la dispoziţ ie pat ruzeci şi opt de ore, înlăunt rul cărora voi acţ iona a ș a cum voi crede de cuviinţă. Azi, cînd îm i joc existenţa n - am să mă îm piedic de opreliştele m eschine pe care unii încearcă să m i le pună la cale.

Landis îl privi ele sus.— Cred că suferi de mania persecuţ iei.— Mania persecuţ iei ? repetă Mircea cu indignare. In ult im ele m ele zile s-

au făcut m ai m ulte tentat ive spre a mă suprim a. Pent ru anum iţ i indivizi am devenit un personaj foarte jenant .

— Jenant ? Nu greşeşt i, replică Landis tăios. La Chicago, la Las Vegas, la Escondido a t rebuit să facem adevărate tururi de forţă, ca să-ţ i acoperim urm ele. Actele laie de violenţă pun înt r-o situaţ ie dificilă o serie de mem bri ai organizaţ iei. — Mulţum esc. La revedere.

Landis vru să m ai spună ceva, dar renunţă şi ieşi din bibliotecă urm at deCharlie Yale.După ce uşa se închise în urm a vizitatorilor, Abe fluieră a pagubă.— Şi se m ai spune că deviza noast ră este toţ i pent ru unul, unul pent ru

toţ i.Landis nu şt ie ce să mai facă spre a răm îne stăpînul acestui sector. Ar fi

în stare să-ţ i lege o piat ră de gît şi să te arunce în East River.Mircea scoase dint r-un sertar al com odei Louis XVI, plasată înt re uşile-

ferest re, un pachet de cărţ i de joc.— N-am să le dau sat isfacţ ia de a mă vedea doborît la picioarele lor. Am

rhulte săgeţ i în tolbă, Abe. Nu le-am folosit încă pe toate. Hai să jucăm un pocher. Să ne om ori m t im pul pînă se va lăsa seara. Num ai noaptea e prie- tena noast ră.

Se aşezară la o masă m ică. Mircea îm părţ i cărţ ile.— Pe zece dolari m iza. Abe se scarpină în creştet .— Zece dolari ? Cam m ult . Nu prea sînt în fonduri, boss. Mircea scoase

din buzunar un teanc de bancnote.— Poft im . Să ai cu ce juca.

neînsem nată grat ificaţ ie.Abe vru să-i m ulţum ească, dar se abţ inu. Şt ia că şefului său nu-i plăceau

efuziunile de recunoşt inţă.Mircea puse m iza.— Deschid, zise partenerul său, după ce-şi filă cărţ ile. Part ida, foarte

ant renantă, se prelungi pînă spre seară.Norocul pendula înt re cei doi bărbaţ i, cu regularitate de m etronom . Banii

t receau dint r-un buzunar în celălalt şi înapoi cu o frecvenţă uluitoare. ŞiMircea şi Abe erau jucători de înaltă clasă.La un m om ent dat , Mircea se uită la ceas.— Opt , rost i el.St rînse cărţ ile pachet şi le aşeză pe masă. în aceeaşi clipă zbîrnîi

telefonul. Abe vru să ridice receptorul.Mircea îl îm piedică, ridicînd m îna, îl chemă pe Frankie.— Răspunde tu, Frankie. Dacă e Bolence, să-i sput că am plecat acum

zece m inute.Frankie duse receptorul la ureche.— Alo ! ... îm i pare rău. Mr. Charlie a ieşit acum zece m inute... Bine. Am

să-i t ransm it ... Bună seara. închise telefonul.— Bolence ? înt rebă Mircea.— El, răspunse Frankie. Voia să-ţ i com unice ceva foarte urgent . A lăsat

un număr de telefon.îl notă pe o foaie de hîrt ie pe care o înm înă lut Mircea. Frankie ieşi din

bibliotecă. Mircea se întoarse spreAbe.— E m om entul să pleci în căutarea lui Sheldon. Dă-î oricât . Nu te tocm i.

Eu te aştept aici.— O. K., boss.Abe se îndreptă spre uşă. Cînd să iasă, se ciocni piept in piept cu Frankie,care tocm ai int ra cu mare grabă. Era. oarecum nedum erit .— Un om al lui Bolence a venit cu o autocisternă. Vrea să-ţ i vorbească

neapărat , boss.Mircea reflectă cîteva clipe.— Abe, prim eşte-l tu. Vezi ce vrea. Adu-l încoace, Frankie.Trecu în camera alăturaţ ii, avind grijă să lase uşa deschisă, spre a auzi

totul, fără să fie văzut .Frankie int roduse în bibliotecă un individ în salopetă albast ră, m înjită pe

alocuri de ulei. Noul venit , scund, spătos, cu o chică creaţă şi încurcată ca şi sprîncenele (iese şi ţepoase, asem enea unor garduri vii, ridică m ina in sem n de salut .

— Hello, Abe.— Hello, Benjy, exclamă Abe surprins. Ţi-ai schim bat slujba ? Ce e cu faţa

asta de carnaval ? în sm oking arătai ceva m ai bine.— Nu e t im p de glumă, Abe. Nu sînteţ i gata ? Unde ţ i -e şeful ?— Gata ? Pent ru ce ?— Nu mai e cazul să discutăm , rost i Mireea, cu ton de finalitate, Vorbim

lim bi diferite. Eu mă apăr şi voi mă ncuzaţ i de violenţe. Perfect . Peste pat ruzeci şi opt de ore vă stau la dispoziţ ie... Şi acum nu te m ai reţ in, Landis.

— Adopţ i o poziţ ie care-ţ i creează numai duşmani, Yincenzo.— Crede-mă, m i-am căutat prietenii. Dar nu i-am m ai gasit . M-au părăsit

cu toţ ii. Le era prea dragă pielea.Landis îl privi lung :

— Abia acum am venit din oraş.— Polit ia t rebuie să apară din clipă în clipă.— Poliţ ia ? Ce să caute ?— S-a prim it un denunţ îm potriva voast ră, de care am aflat în ult im a

clipă.Abe îl privi descum pănit .— D-asta am şi venit cu autocisterna, cont inuă Benjy Are un

com part im ent special in care să vă ascundeţ i. Num ai în chipul ăsta vă puteţ i st recura pe sub nasul st icleţ ilor.

— Aşteaptă, zise Abe.— Aştept , însă nu mai m ult de cinci m inute. N-am chef să mă găsească

aici. Să mă aresteze şi pe m ine.Abe t recu în încăperea în care se afla Mircea.Benjy răm ase cu Frankie, care-l supraveghea bănuitor. Aşteptarea lor se

prelungi. Om ul în salopetă se uită nervos la ceas.Abe reint ră in bibliotecă.— Unde ai t ras cisterna ?— La int rarea din spate.— Foarte bine. Du-te şi ne aşteaptă acolo.Benjy părăsi încăperea. Ieşi în curte. Autocisterna, un m astodont vopsit în

roşu. se profila pe fondul întunecat al copacilor din parc. Benjy îşi pipăi buzunarele în căutarea unui pachet de ţ igări. îşi aprinse un Lucky Slrike. Se uită iarăşi la ceas.

Uşa de la int rarea de serviciu se deschise, lăsînd să se proiecteze pe piet rişul aleii un dreptunghi de lum ină. în prag apărură două siluete. Una din ele se apropie de Benjy. Era Abe.

— Pe unde int răm ? înt rebă el.Benjy deschise uşa cabinei, se sui pe prim a t reaptă şi după ce se st recură

cu partea de sus a corpului înăuntru, apăsă un buton de pe tabloul de com andă. în acelaşi t im p se aprinse un bec m inuscul.

Sub pîntecele m astodontului se deschise o t rapă.Benjy coborî şi se înapoie la Abe.— Int raţ i prin t rapa asta. Se închide şi se deschide şi pe dinăuntru. în

depărtare se auzi deodată şuieratul unei sirene.— Poliţ ia ! exclamă Benjy. Urcaţ i-vă repede.Se caţără în cabina autcisternei, se instala la volan și dădu drum ul la

m otor. Se uită apoi la becul m inuscul care se st inse, sem nalizînd închiderea t rapei. Un zîm bet iau îi schim onosi faţa.

— Să vă fie ţarina uşoară...*

* *Frankie apăsă starterul. Motorul Lincoln-ului porni. Lim uzina dem ară,

legănîndu-se uşor pe aniort izoarele ult raelast ice.Frankie se uită prin ret rovizor la barajul poliţ iei, care răm înea în urmă.

Îm pinse acceleratorul. Autom obilul îşi spori viteza sim ţ itor.Frankie parcurse vreo cinci kilom etri şi după ce priv i iarăşi prin ret rovizor

şi constată că nu este urmărit , apăsă pe unuldin butoanele de la bord. Spătarul banchetei din urmă prinse să se ridice cu încet ineală, lăsînd să apară un com part im ent secret , am enajat în corpul vastului portbagaj al Lincoln-ului. Mircea şi Abe, care stătuseră pînă alunei înt inşi în com part im ent , ieşiră de acolo. Frankie apăsă iarăşi pe buton şi spătarul banchetei se lăsă în jos, revenind la poziţ ia iniţ ială.

banchetă.Cu vizibilă sat isfacţ ie, Frankie urmărea prin ret rovizor aceste operaţ ii.— A avut dreptate Benjy. zise Abe. L-am bănuit pe degeaba. N-a fost o

falsă alarmă.— Falsă n-a fost . răspunse Mircea. Dar de unde şt ii că n-a provocat -o

chiar Bolence sau oam enii săi ? Sursa denunţului e încă necunoscută. în ceea ce mă priveşte, nu m i-am schim bat părerea despre Benjy. Toată operaţ ia asta cu autocisterna m i-a părut şi îm i pare încă foarte suspectă.

— Sper că n-a băgat de seamă că n-am int rat în ascunzătoare, zise Abe.— Nici o grijă. Va constata la dest inaţ ie că i-am jucat festa. Ai anunţat ,

cred, pe oam enii tăi să se afle peste o oră la Charlie's Bar.— Anunţat , boss.Mircea îşi st rînse nodul cravatei, care se st rîm base.— Mă înt reb unde o să ne m utăm cuibul ? rost i el după cîteva m om ente

de tăcere.— Asta nu-i o problemă. Aranjez eu cu Mike, Mircea rîse.— Acum şi poliţ ia e pe urm ele noast re. Asta ne mai lipsea. Treburile m erg

din ce în ce mai bine.Abe făcu un sem n de nepăsare.— Am t recut noi prin m om ente şi m ai grele, boss. La Charlie's Bar,Frankie.— O. K.Lincoln-ul se angaja pe Broadway. Circulaţ ia arhiintensă de pe această

arteră le încet ini considerabil m ersul.— În furnicarul ăsta eşt i m ai greu de găsit decît un ac înt r-un car cu fîn,

zise Abe.În sinea lui era mai puţ in opt im ist . Sim ţea că se st rînge încet laţul, dar nu

voia să-şi exteriorizeze tem erile. Oam enii din tagm a lui şt iau să braveze totul. Num ai cei laşi se lăsau descurajaţ i'de adversitatea soartei. Avusese da- a face şi cu asem enea exem plare. Dîndu-şi seama că situaţ ia era fără ieşire şi că nim ic nu-i m ai putea salva, dădeau frîu liber disperării, dezvăluind o spaimă cu at ît mai abjectă cu cît pînă atunci m anifestaseră o nepăsare ostentat ivă în faţa prim ejdiei.

Abe nut rea o adm iraţ ie creseîndă faţă de şeful său. Cel pe care-l credea Vincenzo Genovese părea să se sinchisească prea puţ in de poliţ ie şi de im plicaţ iile unei eventuale arestări. Deşi era urmărit pent ru infracţ iuni care nu excludeau pedeapsa cu m oartea, nu se arăta prea im presionat de aceste perspect ive sum bre.

Mircea intui brusc nedum erirea care prindea să încolţească sub adm iraţ ia arătată de Abe. Înţelese că nu t rebuia să m eargă prea departe cu indiferenţa. Unui mafiot îi este în general mai frică de m înia Mafiei decît de severitatea legii. Pare paradoxal, dar just iţ ia are braţul m ai irt decît Cosa Nost ra. Graţ ie com plicatelor sublit ităţ i ale procedurii şi priceperii unor avocaţ i dubioşi, m ulţ i Infractori cu caziere bogate scapă de rigorile legii. Un ins condam nat de Mafie şt ie însă că nu mai are nici o scă-O veche dat ină îm păm întenită în sînul acestei orga-acordă iertarea unui condam nat care a reuşit să e pe o perioadă de t rei ani încheiaţ i de sat irul m afioţ ilor însărcinaţ i să-l execute. Dar în m od pract ic aceasta nu înt îm plat niciodată. Şi Abe şt ia acest lucru. Dacă după jerea celor pat ruzeci şi opt de ore acordate lui şi şe-său nu vor reuşi să se disculpe, soarta le era pecet luită. Şansele de a-l descoperi pe cel care-şi însuşise cele şaizeci de m ilioane ale organizaţ iei erau m inim e. Abe era insă hotărî! să m oară cu fruntea sus, pe poziţ ie, nu să

volanul prin puhoiul Ie autom obile. Poate că şi lui îi era dat să piară în viitoa-! ele pat ruzeci şi opt de ore, ciuruit de gloanţele unei m i-irt raliere.

Abe zbură cu gîndul acasă, la ferm a săracă din Mary-l.tnd. Plecase de acolo m înat de setea de glorie, de fericire, de îm bogăţ ire rapidă. Dorinţele i se îm pliniseră înt r-o oarecare măsură. Îşi văzuse num ele şi fotografia prin ziare alături de Genovese şi de alţ i corifei ai Mafiei, cucerise fem ei pe care altădată nici nu le-ar fi visat , risipise zeci de m ii de dolari cu nepăsarea cu care alţ ii ar fi cheltuit cîţ iva cenţ i. Dar fericirea aceasta furată costa prea scum p. La capătul unei existenţe scurte şi zbucium ate, îl pîndea m oartea.

Mircea îl privea cu coada ochiului. Îi surprinse pe buze un zîm bet amar. Pe chipul lui se reflecta uluitor de lim pede frăm întarea-i lăunt rică. Sau poate că îm părtăşind cu Abe prim ejdia, Mircea devenise mai recept iv. Aventura aceasta, care la începuturile ei îm brăcase aspecte de com edie, acum t indea să se t ransform e în t ragedie. Execuţ ia unchiului Gino şi a lui Michelot to, sfîrşitul cum plit al lui Ugo şi al lui Joe Marccuci, asasinarea lui Sid Capozzola şi a celor doi Regan, accidentul m ortal al lui Ernie Franckfurter, descoperirea cadavrului lui Mc Coo şi agonia scurtă a lui Flaschm an î1 im presionaseră m ai puţ in decît perspect iva apropiată a m orţ ii lui Abe.

Cunoştea cazierul lui Abe. Trecutul lui nu era lipsii de puncte negre. Cu toate acestea Mircea încerca faţă de el un sim ţâm înt ciudat , de sim pat ie. Nu şi de înţelegere, fiindcă nu înţelegea şi nici nu încerca să just ifice fărădelegea, oricare ar fi fost form a pe care o îm brăca aceasta. Abe îi apărea în postura unui Fiu Risipitor. Un Fiu Risipitor care nu-.şi va găsi m intuirea ca în parabolă, ci îşi va urm a drum ul, îm pins de dest in şi de zeiţa Nem esis pînă la dist rugerea totală şi definit ivă.

Lincoln-ul opri pe Mot t St reet , in dreptul int rării m odeste, aproape neobservată a iui- Charlie's Bar, st rivită parcă înt re două restaurante chinezeşt i cu firm e de un exot ism ţ ipător.

Mircea şi Abe coborîră din m aşină.— Ne aştepţ i aproape de colţul st răzii, Frankie, îi recom andă Abe. Poate

că va t rebui să o luăm din loc pe neaşteptate. Să fii pregăt it . Dacă se opreşte prin apropiere vreo maşină a poliţ iei sau chiar dacă num ai ţ i se pare ceva suspect , ne em iţ i cu aparatul de em isie-recepţ ie pe care ai să-l găseşt i în seiful de la bord. Am şi eu unul racordat pe aceeaşi lungim e de undă.

Frankie duse la lim plă m ina deschisă. în sem n de salut m ilitar.— Înţeles, boss.Print re autom obilele staţ ionate de cealaltă parte a st răzii, zăriră Pont iac-

u] lui Harris. Pat ru oam eni, cu pălării t rase pe ochi, stăteau im pasibili în m aşină şi se uitau cu aparentă indiferenţă la t recătorii care se scurgeau pe t rotuare. Cînd îl văzu pe Abe, Harris îşi frecă uşor lobul urechii. Sem nala prin cod că se afla la post , gata oricînd să int re în acţ iune.

Ceva mai departe era parcat Chevrolel-ul lui Luke. La apariţ ia lui Abe. Luke îşi zăgăzui un căscat , acoperindu-şi cu m îna gura. Sem nala că are ceva de spus.

Abe îşi scoase din buzunarul de la piept bat ista şi se prefăcu a-şi şterge fruntea. în aceeaşi clipă puse în funcţ ie aparatul m inuscul de em isie-recep ţ ie pe care-l ea ascuns în bat istă.

— Sînt pe recepţ ie, Luke. Gata. Răspunsul se făcu im ediat auzit .— Transm ite Luke. Am urmărit autocisterna lui Benjy. După ce a t recut

de barajul poliţ iei, şi-a cont inuat dru-nul pînă la podul de peste East Rjver.A oprit cam la o ută de metri de pod. A aşteptat zece m inute. Profit înd de

un m om ent cînd nu t recea nici o m aşină pe şosea, a pus m otorul în m işcare

a urcat apoi înt r-un Oldsm obile, care venea dinspre New York şi care a şi făcut im ediat drum ul întors. Gata.

— Benjy nu te-a observat ?— Nu. Stopasem după nişte tufişuri. Gata.— Trim ite-l pe Dick după noi. Să se aşeze la o m asă. Şi să fie atent la

sem nele m ele. Gata.— Prea bine, boss. Gata.Abe şi Mircea păt runseră în vest ibulul zgîreit lum inat al lui Charlie's Bar.

Un portar cu m utră de bătăuş îi salută neglijent , aruncîridu-le pe sub sprâncene o privire bănuitoare. Îl cunoştea pe Abe, dlar nu şi pe însoţ itorul acestuia. St răinii nu erau bine prim iţ i la Charlie's Bar.

În vrem e ce coborau o scară st rim tă, spiralată, acoperită cu un covor roşu. cam ros. care-i ducea spre subsolul clădirii, Abe repetă lui Mircea com unicarea lui Luke.

Mircea zîm bi :— Aşa e că am avut dreptate, Abe ?— N-aş fi crezut că Bolence poate fi at it de perfid. Mircea ridică din um eri,fără să răspundă.De jos le parveneau în surdină zgom otele ritm ate ale unei orchest re de

jaz. Dom nea m iros de m ucegai şi de alcool t rezit . Aerisirea nu se făcea în condiţ ii tocm ai opt im e la Charlie's Bar.

Fata de la garderobă, o blondă roşcată, cu sini planturosi ieşiţ i pe jumătate din decolteul rochiei negre, îl int îm pină pe Abe cu un surâs de o excesivă amabilitate. Bacşişurile lui grase îl îndrituiau la un t ratam ent pre- ferenţ ial.

— Bine aţ i venit , Mr. Macchia. N-aţ i mai dat de m ult pe la noi, V-am sim ţ it lipsa, îi surîse ea seducător, Vă servesc cu ţ igări ?

Abe luă dint r-o tavă un pachet de Lucky St rike, pe care-l plăt i încincit .Garderobiera escam ota banii.— Mike Sheldon e pe aici ? o înt rebă el.— N-a venit încă, Mr. Macchia. Dar nu cred că v-a întârzia.— Thanlcs a m illion, zise Abe, ciupind pe garderobieră de guşă.St răbătu îm preună cu Mireea un culoar pardosit cu plăci de m ozaic

albast re şi roşii şi păt runseră înt r-o încăpere nu prea mare, cufundată înt r-o sem iobscuritate propice îndrăgost iţ ilor şi pescuitorilor în apă tulbure O or-

chest ră de chitarişt i beatnicks, cocoţată pe o est radă învăluită înt r-o lum ină violetă, executa un shake.

— Unde ne aflăm , Abe, exclamă Mireea, înt r-o grădiniţă de copii ?Pe m inusculul platou de dans se frecau înt r-o îm bulzeală de m etrou în

orele de vîrf perechi de adolescenţ i, înfierbântaţ i, excitaţ i la culm e.În jurul m eselor m ici, lum inate vag de veioze m ult icolore, se înghesuiau

alţ i copilandri. Toţ i beau, fum au, chicoteau, vorbeau tare, acoperind uneori cu glasurile lor excitate vacarm ul orchest rei. Fum ul de ţ igară plutea com pact , înecăcios, în atm osfera irespirabilă, im bîcsită de m iros de sudoare şi de alcool.

Charlie's Bar nu se bucurase niciodată de o clientelă tocm ai st rălucită. Obişnuiţ ii localului se recrutau mai ales din rândurile boem ei care părăsiseră barurile din Green-wich Village, invadate în ult im a vrem e de o lum e cosm opolită, dornică să cunoască la ei acasă pe art işt ii beatnicks.

Mireea şi Abe căutară din ochi o m asă liberă. Un chelner bărbos, îm brăcat înt r-un veston negru, cu pretenţ ii de sm oking, se apropie de Abe.

— Ce plăcere să vă mai vedem pe aici, Mr. Macchia !

dum neavoast ră se găseşte întotdeauna o m asă liberă.Îi conduse spre o nişă, cufundată în penum bră.— Aici e tocm ai ceea ce vă t rebuie. Puteţ i vedea lotul, iară să fiţ i văzuţ i.

înainte de a se aşeza la masă, Abe îi st recură o bancnotă de cinci dolari.— Cu ce vă servim ? înt rebă Willie.— Aveţ i şi băuturi alcoolice ?— Desigur.— Judecind după clientela de aici, credeam că serviţ i num ai lapte.

Chelnerul ridică din um eri în sem n de regret .— Nu dem ult , veneau aici tot felul de art işt i. Acum însă ne-au invadat

copiii. Şi Mr. Sheldon îi încurajează. Le dă pe datorie... şi cîte alteţe...— Frum oasă iniţ iat ivă, zise Mireea am biguu. Creăm condiţ ii t ineretului,..— Dacă ar fi copiii m ei, i-aş t rim ite, acasă cu cîteva şuturi în fund. Dar

afacerile sînt afaceri.— Hm , m ormăi Mireea neut ru.— Atunci adu nişte Bourbon on the rocks, ca de obicei, spuse Abe.— Doriţ i şi o gustare ?— Cîte un m uşchi dublu, la grătar, interveni Mireea, căruia i se st îrnise

iarăşi pofta de m încare.Cînd chelnerul dădu să plece, Abe îl opri eu un sem n.— Cum îl vezi pe Mike Sheldon, îl t rim iţ i aici.— Nici o grijă, Mr. Macchia.Dick se cocoţase pe un taburet înalt , la bar, de unde putea vedea tot ce

se pet rece la m asa şefului său. Comandă o băutură.Orchest ra ataca un blues jalnic, ca o m elopee de în-m orm întare,

acom paniat de t rem olourile patet ice ale unei fete de vreo şaisprezece ani, care-şi legăna şoldurile încă neform ate în ritm ul cîntecului.

Cei doi m uşchi apărură etalaţ i apet isant pe t ipsii de lem n, rotunde ca o lună plină.

O st iclă de Bourbon, două pahare înalte şi un cast ron cu cuburi de gheaţă com pletau frugala cină.

Mircea se înfruptă poft icios din friptură. Abe punea în schim b accentul pe băutură. Goli două pahare cu whisky aproape pe nerăsuflate.

Mircea term ina tocm ai friptura, cînd Mike Sheldon apăru legănîndu-se uşor pe picioarele-i scurte şi arcuite. Se st recură agale print re m ese precedíndu-l pe Willie. Capul lui Mike aducea cu o sferă de carne, în creştetul căreia cîteva fire de păr, lungi şi unse cu briant ină, craii orânduite înt r-un fel de freză, lipită de calota craniană. Ochii bovini şi rotunzi căpătau aparent proporţ ii uim itoare, datorită lent ilelor groase de ochelari, prinse după ureche cu ram e de m etal. Obrajii rotunzi şi ei se lăsaseră grei, contopindu-se cu guşa t randafirie, proaspăt rasă.

Mike Sheldon dădu m ina cu Abe. Priv ir ile lui cătară pieziş spre Mircea.— Ia loc, îl poft i Abe, arăt îndu-i un scaun liber.Mike Sheldon se aşeză greoi. îşi şterse cu bat ista albă fruntea asudată.— Mike Sheldon, Charlie Accardo, făcu Abe prezentările.— Adu-m i nişte Hot Dogs, com andă Sheldon chelnerului.— Im ediat , Mr. Sheldon.— Şi un pahar, Willie. Turbez de sete.Un picólo aduse în grabă un pahar, pe care Abe îl um plu cu whisky,Sheldon degustă băutura, apoi o dădu peste cap. Abe făcu din nou plinul.După plecarea chelnerului, scoase tabachera, oferind ţ igări com esenilor.

Sheldon îl refuză cu un gest .

— Mare scofală ! bom băni Sheldon. Am numai datori; şi bătaie de cap.— Eh, dacă vrei om letă t rebuie să m ai spargi şi ouă,

— Era mai bine cînd lucram pe picior, zise Mike Sheldon. Aveam numai grija m ea. Acum ...

Făcu un gest de am arnică plict iseală.— Mike, aş vrea să-m i dai cîteva inform aţ ii, zise Abe. Interpelatul aruncă

o privire înt rebătoare spre Mircea.— Poţ i vorbi fără grijă, cont inuă Abe, aprinzînclu-şi ' ţ igara.Tava cu cîrnaţ i fum egînzi, com andată de Sheldon, îşi făcu apariţ ia pe

m asă.— În legătură cu Ralph Williams, cont inuă Abe. Sheldon se uită îndelung

la Abe, ca şi cînd n-ar fi înţeles despre ce e vorba. Făcu apoi o schimă de om căt rănit .

— De Ralph William s crezi că-m i arde m ie acuma ? Sînt foarte necăjit . Din cauza unei sume frum oase de bani pe care contam şi care... a zburat . Şi asta îm i încurcă toate socotelile,

Începu să taie cîrnatul.— Mă cunoşt i foarte bine. Abe Cînd rai-e gîndul la bani, nu m ai sînt în

stare să discut altceva.Abe schim bă cu Mircea o privire plină de înţelesuri. Sheldon m estecă

zgom otos, oft înd din cînd în cînd, de parcă l-ar fi măcinat o grea suferinţă.— Si dacă t i-as lua eu piat ra asta de pe inimă ? zise Abe.Ritm ul m estecatului se încet ini, apoi încetă cu totul. Sheldon înghiţ i

dum icatul, făcînd să-i salte mărul lui Adam , deasupra nodului bine st rîns al cravatei. Ochii rotunzi i se bulbucară înt r-o priv ire plină de interes.

— Nici nu ţ i-am spus de cît e vorbă. Abe răspunse fără să clipească.— Nici nu te-am înt rebat . Şt ii că nu mă tocm esc.— Zece m ii de dolari. Ce vrei să şt ii ?— Trebuie să stau neapărat de vorbă cu Williams.— Greu. Foarte greu.— Deci nu e im posibil.— Mm m ... n-am spus asta, m ormăi Sheldon.— N-ai spus, dar ai lăsat să se înţeleagă.— Abe, ţ in la pielea m ea.— Şi cam cît crezi că face pielea asta ?— Şt iu eu ? E a m ea. Aşa că m i se pare scum pa.— Profită de ocazie, Mike. Azi găseşte cum părători. Mîine s-ar putea să

valoreze mai puţ in decît un m orcov put red.Sheldon zîm bi blajin :— O feresc eu să nu se deprecieze.Abe aspiră fum ul de ţ igară şi-l expiră sub form a unui rotocol albăst rui,

care se ridică spre tavan.— Şi alţ ii au crezut că sînt în stare să şi-o ferească... Bietul Franckfurter !

Mai ieri era plin de viaţă. Ce să mai spun de Blackie Mc Coo sau de Irving Flaschman...

— Tocm ai că nu vreau să le calc pe urm e. Abe zîm bi cu prietenie.— Să discutăm cu cărţ ile pe faţă, Mike. Ai de ales înt re un cec şi un

glonte.Ochii lui Sheldon se îngustară.— Frum oasă perspect ivă ! Mă refer în special la a doua.— Eu îţ i ofer cecul. Glontele — cine-m i pune şi m ie beţe în roate... Şi e

firesc. Şt ii prea m ulte.

pielea, douăzeci de m ii.Sheldon se uită la ceasul său brăţară.— La m iezul nopţ ii v-aş putea da un răspuns, rost i el după o scurtă

şovăire. Şi banii ?— Tot atunci.— Nu s-ar putea şi acum ceva ? Mireea zîm bi cu subînţeles.— Da. Se poate. Cinci m ii ?Faţa lui Sheldon se lum ină. în ochi îi jucă o licărire de lăcom ie.— Bun şi at ît .Mircea luă cuţ itul cu care-şi tăiase pînă atunci friptura, îl şterse cu un

şerveţel de foiţă şi după ce-i pipăi lama, spre a se asigura că nu este unsuroasă, îl aşeză din nou pe masă. Scoase din buzunar portofelul şi îl desfăcu fără grabă. Un teanc respectabil de bancnote de cîte o m ie de dolari apărură în faţa ochilor lui Sheldon, care clipi nedum erit , umezindu-şi cu lim ba buzele. Degetele subţ iri dar puternice ale lui Mireea prefirară zece hîrt ii. Le t rase afară din teanc şi le puse pe m asă. Vîrî portofelul în buzunar. îm pături o dată banenotele şi le netezi cu grijă, apoi le tăie în două cu cuţ itul.

Sheldon îi urmărea hipnot izat , parcă, fiecare gest .Mircea îi îm pinse zece jumătăţ i, iar pe cele răm ase le băgă în buzunar.— Poft im , ia-le, îl îm bie el.Sheldon se uită la hîrt ii, apoi la Mireea.Abe urmărea cu interes scena. îi plăcuse st ratagema şefului.Sheldon înt inse încet m îna după jumătăţ ile de bancnote. Şovăia de parcă

s-ar fi tem ut să nu-l frigă.— Ia-le, repetă Mireea rost ind cuvintele print re dinţ i. Sheldon le ridică de

pe m asă şi le st recură în portofelul său. Oftă uşor.Abe îi um plu din nou paharul. Sheldon il bău pe jumătate. Se ridică de la

m asă.— Aşteptaţ i apelul m eu telefonic. La m iezul nopţ ii, le ream int i el. Plecă

apoi, fără să mai salute.Abe făcu un sem n discret lui Dick, care îşi plăt i consumaţ ia şi plecă dupăSheldon.

** *

Înainte de a părăsi localul, Mike Sheldon îl chemă pe Willie, om ul său de încredere.

— Am să lipsesc cîteva ore. Ai grijă să nu-şi facă băieţ ii de cap. Dacă Fred recrutează ceva puşt i şi în noaptea asta, le dai cenuşă pe datorie. Şi să fii cu ochii in pat ru.

— Şt iu. St icleţ ii.— Mă tem mai puţ in de st icleţ i decît de...— Am înţeles. Nici o grijă.Un băieţandru pist ruiat şi cu un pulover roşu-flacără făcu sem n lui Willie.— Hei, Willie, de pat ru ori Pepsi.— Cu gin ?— Cu gin.— O.K.Willie plecă să execute com anda.Rămas singur, Sheldon aruncă o ult imă priv ire asupra localului. Se sim ţea

foarte m indru de noua sa situaţ ie. Pat ron de bar ! în lum ea interlopă din East

largul său cînd se m ulţum ea eu afacerile mărunte. Atunci avea numai grija lui. Acum purta de grijă şi altora. Personalul de serviciu al barului, clientela, st icleţ ii, rivalii... Cenuşa, m ai ales, îi dădea m ultă bătaie de cap.

Îl obosea mai ales echilibrul pe care t rebuia să-l ţ ină înt re at îtea forţe cont rarii. Era pat ron num ai de eîteva zile. Cu t im pul — îşi zicea el — se va deprinde probabil cu toate.

Sheldon ieşi din sala barului, t raversă vest ibulul, salutat cu respect de fata de la garderobă, urcă scările şi se t rezi în sfîrşit pe t rotuar.

Portarul îi zîm bi cu fam iliaritate.— Frum oasă noapte, boss !Sheldon îi răspunse cu un surîs preocupat , apoi se îndreptă spre maşina

sa, un Oldsm obil cam învechit . Descuie port iera din dreapta şi se urcă. Trecu la volan. Făcu contactul. După o scurtă îm potriv ire, m otorul porni. Sem nalizatorul din st înga începu să clipească des. Oldsm obil-ul se urni, pierzîndu-se în furnicarul de autom obile...

** *

Mircea şi Abe părăsiră localul îndată după Sheldon, se suiră în Lincoln-ul care-i aştepta la t rotuar. Abe desfăcu antena telescopică a em iţătorului de la bord.

— Hello, Luke ! Spune-m i unde eşt i ? Gata, vorbi Abe în m icrofon.— Hello, boss ! Sînţ în urmărirea lui Sheldon. A cot it la dreapta pe CanalSt reet . Se îndreaptă spre West Side. Gata.— Păst rezi în perm anenţă legătura cu m ine. Îm i com unici orice m işcare a

lui Sheldon. Gata.Abe chemă cealaltă maşină.— Hello, Harris ! Răm îi pe recepţ ie. Pleci im ediat după Luke. Îm preună, îl

veţ i urmări alternat iv pe Sheldon. Să nu observe că e filat . Îi cunoşt i m aşina, Un Oldsm obil roşu. Gata.

— Înţeles, boss. Gata. Abe se întoarse spre şofer— Frankie, te ţ ii după ei. Lincoln-ul se puse în m işcare.— De data asta Williams nu ne m ai scapă, boss, se adresă Abe lui Mireea.

Sheldon e aprig la bani. Pent ru un pum n de dolari e în stare de orice.După eîteva m inute, aparatul prinse iarăşi să em ită.— Hello, aici Harris. Sheldon a făcut la dreapta pe Broadway. Se

îndreaptă spre nord. Gata.Abe dădu noi indicaţ ii. .— Hello, Luke, preiei urmărirea. Gata. Răspunsul nu înt îrzie.— Aici Luke. Preiau urmărirea. Sheldon a'oprit în faţă la Wanamaker...

Trec mai departe. Harris preia urmărirea.Glasul lui Harris se auzi în curînd :— Hello, boss. Sheldon a int rat înt r-o cabină telefonică. Mireea şi Abe

schim bară o priv ire înt rebătoare.— Poate cu Williams, zise Abe.-— Să dea Dum nezeu, replică Mireea.

Sheldon formă un număr de telefon, la celălalt capăt al firului se auzi un zbîrniit repetat , apoi un glas fem eiesc cu inflexiuni m olat ice.

— Hello !Sheldon aruncă o privire în st radă prin pereţ ii de st iclă ai cabinei. Nu văzu

un rîset cristalin. Glasul femeiesc gînguri alintat ;— Charlie e ocupat .

— Trebuie să-i vorbesc neapărat . Ceva urgent , stărui Sheldon. Foarte urgent .

-— Serios ? Şi nu se poate am îna ?Viersul cu inflexiuni m olat ice se adresă unei terţe persoane.— Un t ip, Mike Sheldon, are ceva să-ţ i spună, darling. Sheldon înjură

print re dinţ i. Fiecare m inut era preţ ios.— Hello, Mike. Ce vrei ?Sheldon recunoscu graiul căutat al secretarului lui Landis.— Trebuie să te văd în seara asta, Charlie.— Nu poţ i lăsa pe m îine ? E o chest iune at ît de im portantă ?— Foarte im portantă, Charlie. A dracului de im portantă.— Atunci v ino încoace.— Im posibil. S-ar putea să fiu urmărit ,— În cazul ăsta ce e de făcut ?— Să ne înt îlnim undeva, fără a fi văzuţ i.— O.K., Mike. Rendez-vous la Rainbow, pe 42 th St reet . Are două int rări.Tu int ri prin faţă. Mă găseşt i în biroul directorului.— În cît t im p eşt i acolo ?— În maxim um un sfert de oră.— O.K.Sheldon lăsă receptorul în furcă. Părăsi cabina şi se urcă în m aşină.Demară, îndrept îndu-se spre nord. Circulaţ ia nu era deosebit de intensă,aşa că în mai puţ in de douăzeci de m inute ajunse la dest inaţ ie.La Rainbow-Dancing-Bar prim ii clienţ i începuseră să sosească. Pe est rada

orchest rei, inst rum ent işt ii îşi luau locurile în prim ire. Sheldon t raversă sala dancingului şi int ră în cabinetul directorului. La birou îl aştepta Charlie Yale. De o eleganţă im pecabilă, în sm okingul său tăiat după ult im ul jurnal, fuma o havană, Corona — Coronas,

— Ei ? înt rebă Yale m onosilabic.Sheldon închise cu grijă uşa. Rămase în picioare :— Vreau conducerea Clubului 47.

Yale încreţ i int rigat din sprîncene.— Ce vrei ?— Ai auzit foarte bine. Conducerea Clubului 47.— Şi pent ru asta m -ai chem at ? Asta era al dracului de im portant ?Sheldon zîm bi enigm at ic :— Dac-ai şt i ce-ţ i ofer în schim b, nu te-ai mai m ira ca un viţel.— Şi ce-ai putea să-m i oferi tu în schim b ? înt rebă Vale cu aparent

dispreţ , deşi tonul lui Sheldon îi t rezise curiozitatea.— Ascunzătoarea lui William s.Yale îşi contem plă unghiile perfect manichiurate.— Nu mă mai interesează. Sheldon se scarpină în vîrful nasului.— Păcat . Dacă şt iam , aranjam t reaba cu Genovese. Aş fi preferat să-ţ i

vînd ţ ie m arfa. Dar dacă nu te interesează...Yale îşi acoperi un căscat .— Cred că nici pe el nu-l m ai interesează în m om entul de faţă. Sheldon

clăt ină din cap.— Eu te asigur că îl interesează.— Mă rog, şi de unde at îta siguranţă ?— Am discutat cu el acum o jumătate de oră, Yale îl priv i atent .

— Te înşeli am arnic, bibicule. Şi dacă vrei probe»iată.Scoase din portofel cele zece bancnote de cîte o m ie, tăiate pe jumătate.— Ăsta e acontul, cont inuă Sheldon.— Nu e o probă, zise Yale. Banii poţ i să-i. ai şi din altă parte.— Vrei şi alte probe ? Telefonează la Charlie's Bar. înt reabă de AbeMacchia.Yale înt inse m îinile pe birou.— Nu şt iu ce mă face să te cred.— Inst inctul tău de şacal, zise Sheldon. Ei. încheiem ' t îrgul ?— Unde e William s ? înt rebă Yale.— Ah, nu aşa. Int îi să cădem la învoială. Negru pe alb. Îm i faci un înscris

că îm i cedezi Clubul 47.— Nu depinde numai de m ine, spuse Yale.— Dacă vrei tu... or să vrea şi alţ ii. Şi pe lingă William s. ţ i-l aduc pe tavă

şi pe Genovese.Secretarul lui Landis îl priv i lung pe sub sprîncene.— Bine. Iţ i fac un înscris. Dar dacă încerci să mă t ragi pe sfoară şt ii ce te

aşteaptă.Sheldon replică linişt it :— Dă înscrisul.Yale scoase din m apa de pe birou o coală de hîrt ie pe care aşternu cîteva

rînduri. O înt inse lui Sheldon.— Poft im .Sheldon o luă, o cit i. apoi o st recură calm în portofel.— Trim ite două maşini la vechea m ea locuinţă. Acolo se află William s. Şi

tot acolo va veni după m iezul nopţ ii Genovese însoţ it de Abe Macchia. Dar să nu faceţ i nici o m işcare pînă nu plec eu. Asta va fi sem nalul. Restul le interesează.

Yale înclină din cap :— De acord. însă te previn iarăşi. Nu încerca să mă t rişezi. Sheldon ridică

m ina :— Nici o grijă. Ai să fii m ulţum it .

* *

Abe îşi aprinse cu bricheta ţ igara egipteană. Aşteptarea începuse să-l enerveze.

— Ce-o fi punînd la cale Sheldon ? rost i el iritat . Mircea bătea cu degetele în rama ferest rei ritm ul unui cîntec la m odă. Dincolo de geam ul lăsat se zbenguiau orbitor reclam ele lum inoase ale localurilor de pe 42 th St reet .

— A t recut mai bine de un sfert de oră, zise Abe. Cu cine s-o fi înt îlnit ? Aproape în acelaşi t im p se auzi apelul aparatului de em isie.

— Hello, vorbeşte Luke. Vorbeşte Luke. Mike Sheldon a ieşit de la Rainbow. Dick, care a int rat după el i n local, n-a putut să vadă cu cine s-a înt rinit . Sheldon a stat tot t im pul în biroul directorului... Acum demarează. Merge spre West ... Coteşte la st ingă pe Tenth Avenue. Cala.

Frankie m ina cu cea m ai m are viteză pe care i-o perm itea t raficul intens de pe 42 th St reet .

Com unicările lui Luke prinseră iarăşi să se facă auzite.— A luat -o acum la dreapta pe 29 th St reet ... A încet init ... Opreşte în faţa

Gata.Lincoln-ul urmărea întocm ai ruta indicată. Stopa pe 29 th St reet în

dreptul unei florării.*

* *

Sheldon t rase la t rotuar în locul lăsat liber de un Chevrolet Im pala care tocm ai plecase. Coborî tot pe uşa din dreapta, aruncă — din inst inct — o priv ire cercetătoare în jur şi după ce încuie port iera, se îndreptă spre scara de cim ent a im obilului.

Deschise cu cheile uşa de la int rare şi păt runse înt r-un culoar st rim t , pardosit cu scînduri, acoperite parţ ial cu un linoleum tocit şi decolorat . Lum ina palidă a felinarului din st radă îi proiecta um bra pe pereţ ii căptuşiţ i c u un tapet de hîrt ie m ov, scorojit pe alocuri.

Sheldon urcă o scară îngustă, ale cărei t repte de lem n scîrţ îiau la fiecare pas. Liniştea adâncă era înt reruptă doar de zgom otele surde ale st răzii.

Ajuns pe prim ul palier, Sheldon opri în dreptul unei uşi. Ciocăni după un anum it cod.

Se scurseră cîteva clipe. Ciocăni din nou.Abia atunci se auzi o cheie răsucindu-se în broască. Uşa se deschise,lăsînd să se st recoare pe culoar o rază de lum ină.Se auzi un glas m orocănos :— Ei ?— Eu sînt , Mike.— Int ră, răspunse glasul. Sheldon se st recură în încăperea lum inată

zgîrcit de o lam pă cu abajur verde.Ralph William s încuie uşa. Era în cămaşă şi cu m inecile suflecate.Silueta lui m asivă arunca um bre jucăuşe pe zidurile tapetate cu o im itaţ ie

de mătase vişinie. Mobilierul st răvechi, băt rînesc se arm oniza cu clădirea vetustă.

Lum ina lăm pii cădea din plin pe un pistol cu surdină, aşezat la îndem înă, pe m asă, alături de ham ul său.

— Sper că n-ai fost urmărit , zise William s.— Nici o grijă. At ît de puţ in mă cunoşt i ?William s se lăsă să cadă înt r-un fotoliu tapiţat cu cat ifea roşie. Degetele

lui lungi, puternice băteau darabana pe genunehii-i osoşi.— Am im presia că au început să mă lase nervii, zise el. Aşteptarea asta

plină de încordare mă scoate din sărite. Mă doare ceafa de parcă m -ar apăsa o sută de chile. Iar t im panele îm i plesnesc. De s-ar term ina odată toată povestea asta !

— Im portant e să se term ine cu bine, zise Sheldon, aprinzîndu-şi o ţ igară. Ce zăpuşeală ! adăugă el. Mă m ir că nu te sufoci în etuva asta.

Îşi scoase haina şi o aşeză pe spătarul unui scaun. Se tolăni pe o canapea, cocoţ îndu-şi picioarele pe o măsuţă alăturată.

— Tocm ai vream să te rog să-m i aduci un vent ilator, spuse William s. Ar fi riscant să las geam urile deschise.

— Sînt frînt de oboseală, zise Sheldon, lăsînd fără răspuns dorinţa exprim ată de William s. Am alergat toată ziua. Și pent ru m ine... şi pent ru t ine. Mai m ult pent ru t ine Din cauza asta nici n-am putut să-m i aranjez anum ite t reburi,

— Şi ? Ai aflat ceva interesant ? înt rebă William s.

Chipul lui William s se crispa. Expresia din păcate îl izbise dezagreabil.— Dă-i drum ul. De ce ai tăcut ?— Nu m i-a plăcut niciodată să fiu m esagerul veşt ilor proaste.— L-au lichidat şi pe Flaschm an ?— Da. Ieri.— Aşa că...— Ţi-a venit acum ţ ie rîndul.William s înghiţ i în sec. Perle de sudoare îi aeoperiră fruntea.— Cum s-a înt îm plat ?— Amănuntele nu le cunosc.— Cine 1-a om orît ? Genovese ?Sheldon îi priv i cu nedeghizată com păt im ire.— Nu fi copil. Ce interes avea Genovese să-l om oare ? EI avea nevoie de

mărturiile, nu de cadavrul lui Flaschman.— Atunci cine i-a făcut de pet recanie ?— Eşt i greu de cap, Ralph. Cine are interesul să dispari ? Cine a avut

interesul să dispară Franckfurter, Mc Coo, Flaschm an ?William s se ridică furios din fotoliu.— E diabolic tot ce spui. Sheldon oftă adînc.— Diabolic, dar adevărat .William s se uită inst inct iv la pistolul său, aşezat la îndem înă, pe masă.

Răsufla greu, ca un taur întărîtat de capa roşie a toreadorului.— Înseam nă că...— Înseam nă că te afli înt re două focuri, explică Sheldon.— Dacă scap şi astea două zile...— Dacă scapi, sublinie Sheldon cu viclenie.William s îşi şterse cu bat ista sudoarea de pe frunte.— Trebuie să scap. Şi tu ai să mă ajuţ i.— D-asta am şi venit . Cred că am găsit , soluţ ia salvatoare. Trebuie să stai

de vorbă cu Genovese.William s se revoltă :— Eşt i nebun. Să-i declar că am part icipat la asasinarea lui Lascalzo şi la

furtul celor şaizeci de m ilioane ?— Nu. Să inventezi o poveste plauzibilă. Că ai refuzat , de pildă în ut im ul

m om ent să iei parte la această lovitură, dar că nu ai divulgat -o de team a represaliilor.

— Ridicul. Cine m -ar crede ?— La urm a urm ei, povestea pe care ai să i-o spui nu contează prea m ult .

Pe el nu-l interesează decît în măsura în care i-ai putea dezvălui num ele celui ce a dirijat înt reaga afacere. În schim bul acestei inform aţ ii ţ i-ai asigura salvarea. Alt fel... şt ii ce te aşteaptă...

William s îşi vîrî adînc m îinile în buzunare.— Prost mă mai crezi, Mike. Şi după ce mă va folosi ca m artor, mă va da

pe m îna organizaţ iei.Iritat , William s începu să se plim be în lungul şi în latul încăperii.— Poţ i să-i ceri anum ite garanţ ii, stărui Sheldon.— În seara asta îţ i plesneşte capul de idei t îm pite ! Ce garanţ ii ar putea

să-m i ofere ? De vrem e ce va afla că am part icipat la această acţ iune, să vrea şi n-ar mai fi în stare să mă scape din m ina organizaţ iei.

Scoase m îinile din buzunar şi le desfăcu larg, răsucindu-se brusc pe călcâie, în acelaşi t im p izbi scaunul pe care se afla haina lui Sheldon,

răsturnîndu-l. În cădere, haina se desfăcu, lăsînd să iasă din buzunarul

William s se aplecă să ridice haina şi portofelul. Priv irile lui se opriră asupra banilor.

— Oh, ai făcut rost de parale, Mike ? Trase hîrt iile afară din portofel.O paloare bruscă se aşternu pe obrajii lui Sheldon. în m îna lui William s

apărură jumătăţ ile de cîte o m ie. William s se uită lung la prietenul său. Buzele-i schiţară un zîm bet sarcast ic.

— Abia acum îm i dau seam a de unde vine abundenţa asta de idei tâm pite.

Aruncă în obrazul lui Sheldon jumătăţ ile de hîrt ii.— Lichea ! Nici Genovese n-a avut încredere în t ine. Apucă pistolul de pe

m asă. Ai fost prea hrăpăreţ , Mike Sheldon.Palid, Sheldon se ridică de pe canapea.— Nu poţ i să faci una ca asta, bîigui el. Nu poţ i să t ragi înt r-un om

neînarm at .Ochii i se bulbucaseră ca la broaşte. William s rost i gutural :— Nu pot ? Ba pot foarte bine,Pistolul scuipă cele şase focuri, rar, precis, fără zgom ot , îm podobind cu

şase rozete purpurii pieptul scrobit , al cămăşii lui Mike Sheldon. Sheldon se clăt ină, căut înd un sprijin. Vru să se cram poneze de m arginea m esei, dar nu făcu decît să apuce cuvertura pe care o t rase în cădere după el. Asupra corpului inert se rostogoliră şi ham ul revolverului, şi o scrum ieră de cristal, şi lam pa cu abajur verde, care se sfărîmă, lăsînd cîteva clipe încăperea în beznă.

William s aprinse plafoniera cu franjuri de st iclă. Îşi încarcă din nou pistolul, luă ham ul căzut peste cadavrul lui Sheldon, îl aşeză pe după umăr, apoi îşi îm brăcă haina sport . Se îndreptă spre uşă. Cînd să pună m îna pe clanţă, îşi aduse am inte că îi scăpase ceva din vedere. Se îna-pole la cadavrul lui Sheldon, care căzuse cu faţa în jos. Îl întoarse pe spate. Îi cercetă la repezeală conţ inutul buzunarelor. Nu se at inse de bani. Luă în schim b cheile m aşinii. Va fugi cu Oldsm obil-ul lui Sheldon. Dacă s-ar folosi de propriul său autom obil ar risca să fie im ediat reperat . St inse lum ina şi ieşi pe culoar. Coborî eu precauţ ie scările. Se tem ea de oam enii lui Genovese. Poate că-l pîndeau, gata să-l exterm ine. Mînia oarbă care-l făcuse să-şi descarce pistolul în corpul lui Sheldon lăsase locul unei spaim e dem enţ iale. Acum , datorită t rădării lui Sheldon, toţ i duşm anii îi cunoşteau desigur ascunzătoarea. Trebuia să fugă. Să fugă cit mai departe. Să i se piardă urm a. Avea destui bani asupra sa. Dacă va supravieţui celor t reizeci şi şase de ore, care încheiau term enul de graţ ie acordat lui Vincenzo Genovese, era salvat .

Ajuns la parter, st răbătu în fugă culoarul. Deschise uşa de la int rare. Cu afectat calm , coborî scările de piat ră. Văzu Oîdsm obiZ-ul roşu al lui Sheldon aştept înd la t rotuar, îi descuie uşa şi se urcă la volan. Vîrî cheia în contact şi o răsuci. Papit înd de em oţ ie, puse m otorul în m işcare. Se m ai uită o dată în jur, apoi demară..,

** *

— Hello, Luke ! Ia-te după Sheldon. Gata. Harris, Sheldon a părăsit casa şi în m om entul de faţă a pornit cu maşina spre West Side. Gata.

Abe ascultă raportul lui Harris, apoi aruncă o privire înt rebătoare spreMireea, care rost i scurt :— Cont inuăm urmărirea.

supraveghează casa. îm i raportezi orice m işcare. Gata.Frankie învîrtea tocm ai cheia în contact , cînd sosi o nouă com unicare a

lui Harris.— Aici Harris ! Aici Harris ! Ceva im portant . Chiar acum a t recut pe lîngă

m ine înt r-un Buick verde Pedro Alam os, fostul valet de la Elm sford.Mircea făcu sem n lui Frankie să nu pornească încă.

— Pedro a oprit în faţa casei, cont inuă Harris. Din Buik au coborît doi oam eni care se îndreaptă spre casă. Pedro a plecat mai departe.

De data aceasta îi răspunse Mireea :— Răm îi pe loc. Fii cu ochii în pat ru. Gata. Se adresă apoi lui Frankie ; Dă-

i drum ul. Fii atent , poate observi un Buick verde.Abe fluieră plăcut surprins.— Hopa ! Au început să iasă şobolanii la lum ină... Au sim ţ it pesem ne că

le fuge păm întul de sub picioare. Boss, înseam nă că sîntem pe drum ul cel bun.

** *

Din interiorul lim uzinei sale, Charlie Yale aruncă o privire rapidă asupra st răzii.

— Avem norocul că e întunecoasă. Sheldon a plecat . Putem t rece la acţ iune.

Bărbatul din st înga sa, un t ip cu cap păt rat , fălcos, lipit parcă de torsul m asiv, cu m usculatură bogată, reliefată im presionant sub lust rinul costum ului de vară, rost i bănuitor :

— Să nu ne înt indă vreo cursă, Charlie. Pare inofensiv, îl cred însă foarte viclean.

— Tom , îl supraest im ezi, zise Chariie, care folosea de predilecţ ie un lim baj pedant , foarte deosebit de argoul oam enilor din subordinea sa. Lui Sheldon îi e frică şi de um bra lui. Şt ie că dacă ar încerca să mă t ragă pe sfoară, şi-ar sem na propria-i sent inţă la m oarte.

— Mai şt ie şi altele ; chiar prea m ulte, opina Tom , t răgîndu-şi pălăria neagră pe ochi.

— De acord. De asta l-am şi t rim is pe Alam os să-l cureţe. Afectă o m ut ră burlesc funebră. Bietul Mike Sheldon. Nu va mai apuca ziua de m îine... Şi acum la t reabă. William s nu t rebuie să ne scape. Dacă apucă să vorbească, sîntem pierduţ i. îşi pipăi pistolul fixat în ham ul de sub haină. Şi lui Genovese îi pregătesc un som n lung, lung, cît o eternitate. A început să devină supărător. Şi acum , la t reabă.

Coborî din autom obil, urm at de Tom şi de încă un ins, scurt şi spătos, în haine închise la culoare, apoi se îndreptă spre casa cufundată în beznă...

*

* *

Lincoln-ul cot i la dreapta pe Eleventh Avenue, pot rivit indicaţ iilor luiHaris, care se ţ inea scai după Oldsm obil-ul roşu.— Am im presia că Sheldon vrea să ne plim be prin tot New York-ul, ziseAbe.— A observat , probabil, că e urmărit de Pedro şi se st răduieşte să-i scape,

spuse Mireea.— Nu-i va fi uşor, replică Abe. Pedro nu e novice. Ai văzut cum i-a lichidat

pe Sheldon. Numai prin el putem ajunge la William s. Făcu o pauză. Iar captura lui Pedro, îşi cont inuă el raţ ionam entul, n-ar putea decît să ne folosească. Prin el vom ajunge la cei care au pus la cale înt reaga afacere. Un m artor în plus. Pedro nu e decît o unealtă, zise Abe. Aş pune rămăşag, o m ie cont ra o sută, că nu cunoaşte creierul care dirijează din um bră.

— De acord. Dar din aproape în aproape, vom ajunge la căpetenii.— Aşa ceva cere t im p. Mult t im p. Ei, dar ce-i asta ? Aparatul prinsese

iarăşi să em ită :— Vorbeşte Harris ! Vorbeşte Harris ! Aici se pet rec lucruri senzaţ ionale,

boss. Chiar în clipa asta, Chariie Yale şi oam enii săi — cinci la număr — au năvălit în casă. Gata.

Abe şi Mireea se priviră iarăşi.— Ce părere ai, boss ? exclamă Abe.— Rolul lui Yale începe să se contureze, răspunse Mireea cu sat isfacţ ie.Aparatul de em isie-recepţ ie int ră iarăşi în funcţ iune.— Aici Luke. Sheldon a ieşit pe Express Highway. Goneşte spre nord,urm at îndeaproape de Pedro. Gata.Abe se uită îngrijorat la Mireea.— Mă tem că Pedro va încerca să-l suprim e.— Pe Express Highway, circulaţ ia e intensă şi riscul de a fi văzuţ i, prea

m are. Cînd Sheldon va t raversa cart ierele mărginaşe ale oraşului, n-ar fi exclus ca Pedro să t reacă la acţ iune. Atunci însă vom fi şi noi pe aproape, zise Mireea.

În aparat se auzi iarăşi glasul surescitat al lui Harris.— Charlie Yale şi oam enii săi au ieşit în fugă din casă. Dau sem ne de

m are agitaţ ie. Acum se urcă înt r-o lim uzină. Un Im perial. Pornesc ca din puşcă spre vest . Gata.

— Ia-te după ei, Harris, porunci Abe. Şi raportează tot ce se înt îm plă. Gata. îşi frecă îneîntat m îinile. Pun rămăşag că Yale aleargă pe urm ele lui Sheldon. St raşnică vînătoare !

Mircea zîm bi.— Acum e cam greu să şt ii cine e vînatul şi cine e vînătorul. Îşi izbi

genunchii cu palm ele.— În noaptea asta se vor lăm uri toate.

** *

Im perial-ul se îndrepta cu m are viteză spre Riverside Drive.Charlie Yale era furios. Muşchii fălcilor îi jucau aproape spasm odic. Îşi

încleşta pum nii şi îi descleşta, rost ind cu înverşunare print re dinţ i :— Ne-a jucat William s. Ticălosul ! Ne scapă iarăşi print re degete... ŞiSheldon a fost o canalie. L-a ascuns în casa lui. îşi m erită soarta. Cine

joacă pe două tablouri pierde întotdeauna. Iar Sheldon a jucat pe t rei tablouri. Pariez că a int rat în contact şi cu Genovese. Cheamă-l pe Pedro, Tom !

Tom vorbi în aparatul de em isie.— Hello, Pedro ! Hello, Pedro ! În Oldsm obil-ul roşu se află William s. Ai

înţeles ? Ralph William s. Lichidează-! ! Dar fără martori. Te ajungem din urmă. Păst rează tot t im pul legătura eu noi. Pe William s să nu-î pierzi din ochi. E o chest ie de viaţă şi de m oarte. Gata !

*

Ralph William s conducea cu m are viteză pe Henry Hudson Parkway. Din cînd în cînd arunca o privire asupra ret rovizorului, încercînd să ghicească dacă print re maşinile care înaintau spre nord, odată cu el se afla şi vreuna eu oam eni ai lui Charlie Yale sau ai lui Vincenzo Genovese. Acum era sigur că Sheldon î1 vînduse. N-ar fi putut însă preciza în favoarea cui. Şt ia că la ora asta pielea lui nu m ai valora scum p. Avea senzaţ ia că deasupra capului său plutea aripa m orţ ii. Era oare un present im ent ? Se spune că anim alele sim t apropierea m orţ ii. Poate că şi el era o fiinţă prim ară, înzest rată cu inst incte ce lucrau cu o acuitate ext raordinară. Se uită iarăşi în ret rovizor, în urm a lui gonea un Cadillac Fleetwood, argint iu, îi desluşea culoarea la lum ina puternică a lăm pilor cu neon. Pe culoarul din dreapta al autost radei, înainta paralel cu Oldsm obil-vl său un Pont iac Star Chief. În maşină se aflau t rei bărbaţ i. Le dist ingea siluetele. Pe culoarul din st înga se apropia din urmă un Mercedes 300 SE. Cunoştea bine t ipul acesta, fiindcă avusese şi el unul asemănător, îl folosise aproape un an de zile. Înt r-o seară tam ponase un Ram bler am erican, pe care-l dăduse peste cap. Fugise de la locul accidentului reuşind să i se piardă urm a. Abia a doua zi cit ise în jurnale că la bordul Ram bler-ului se aflau t rei fem ei şi un copil, care pieriseră cu toţ ii. Reparase atunci Mercedes-ul şi îl vînduse fără m are pierdere. Port retul din jurnal al copilului i se înt ipărise în m inte. Ciudat . William s avea pe conşt iinţă m ulţ i oam eni, în cursul carierei lui lichidase doi poliţ işt i şi t rei camarazi din organizaţ ie, print re care şi pe Reggie Lascalzo. Îi uitase pe toţ i, ca şi cînd im aginile lor desenate cu creta pe o m are tablă neagră ar fi fost şterse cu buretele. Port retul copilului, însă, îl obseda. Îl urmăreau şi noaptea, în vis, ochii lui rîzători, părul blond cu cîrlionţ i, gropiţele din obraz... Şi acum avea im presia că îi zăreşte chipul, dincolo de parbrizul Oldsm obil-ului. Îşi t recu rapid m îna peste frunte, încercînd să izgonească această viziune. Se uită iarăşi în jur. Mercedes-ul îl depăşise. Pe culoarul din st înga mergea acum un Buick verde. Dincolo de Buick se scurgeau în sens invers şirurile de autom obile care coborau dinspre nord spre Down Town. Iar dincolo de ele se desfăşurau apele întunecate ale lui Hudson River, în care se oglindea broderia lum inoasă a docurilor şi clădirilor din New Jersey,

Deodată sim ţ i că îi îngheaţă sîngele în vine. Lum ina farurilor unei maşini care venea din sens invers căzuse din plin asupra om ului de la volanul Buick-ului. Şi William s ident ifică profitul lui Pedro Alam os. Îl cunoştea pe Alam os, căci îl văzuse adeseori în preajma lui Charlie Yale. Chipul individului care conducea Buick-ul nu se m ai vedea lim pede. Pe William s îl t recură sudori reci.

Dacă în maşina din st înga lui se afla Pedro Alam os, însem na că era pierdut . Oam enii lui Yale îi dăduseră de urmă. El era ult im ul supravieţuitor care part icipase la uciderea lui Lascalzo şi la furtul celor şaizeci de m ijloace. Voiau să-l lichideze, pent ru a închide ast fel gura ult im ului m artor care ar fi putut să-i dea în cap.

Îi reveni brusc în m inte m odul în care îl răpiseră pe Lascalzo. Era o perfectă sim ilitudine de situaţ ii. Doar locul era diferit . Lascalzo circula pe

Boston Post Rbad şi se îndrepta spre Norwalk. Sim ţ ise probabil că este ur- mărit şi, înt r-o ult imă încercare de se salva, plănuise să se refugieze undeva, afară din New York. Poate că voia să se ascundă pînă la înapoierea lui Genovese.

William s îm preună cu cei t rei com plici ai săi, folosindu-se de o m aşină

t reacă în m aşina lor. Restul fusese cît se poate de sim plu. Îl însoţ iseră la Bancă şi ţ intuindu-l cu pistoalele — ascunse abil sub pulpanele hainelor — îl puseseră să scoată cele şaizeci de m ilioane din seiful lui Genovese. Apoi îl însoţ iseră pînă la locuinţa lui, unde se afla depozitată o im portantă cant itate de heroină în stare pură. Cînd socot iseră că nu mai aveau nim ic de scos de la Lascalzo, îi aplicaseră o lovitură în cap, ameninţ îndu-l. După aceea îl încuiaseră în frigider. Totul fusese condus din culise de Charlie Yale. Lovitura încununată de succes nu părea să fi lăsat vreo urmă. După îm părţ irea prăzii, asasinii lui Lascalzo se culcaseră pe lauri. Fiecare se alesese cu cîte un m ilion de dolari. Restul banilor fuseseră ridicaţ i de Charlie Yale, care pusese la cale lovitura şi care își luase angajam entul să le asigure protecţ ia.

Înapoierea lui Genovese st ricase totul. În locul protecţ iei făgăduite, asasinii lui Lascalzo erau lichidaţ i unul cîte unul. Înnebuniţ i de spaimă, cu sabia lui Dam ocles deasupra capului, nu şt iau încot ro să-şi caute lim anul. Prim ejdia, m oartea îi pîndeau de pretut indeni. Şi Charlie Yale şi Vincenzo

Genovese şi Mafia şi poliţ ia îi urmăreau cu egală tenacitate. Cei pat ru asasini ai lui Reggie Lascalzo erau condam naţ i să piară. Condam naţ i fără drept de recurs.

William s îşi îndreptă iarăşi privirile spre Buikc-ul de pe culoarul din st inga. Tipul de la volan şi însoţ itorul său se decupau pe fondul fluviului de autom obile care se scurgeau în direcţ ie opusă, ca nişte um bre chinezeşt i pe un fundal de paiete scăpărătoare. William s apăsă pe accelerator. Depăşi m aşina din faţă şi se angaja pe culoarul cent ral, care perm itea cele m ai ridicate viteze.

Trecu pe scub arcul lum inat a giorno al podului George Washington, cu uluitoarea lui suprast ructură de oţel, orînduită în linii vert icale, asem enea tuburilor unei im ense orgi, lăsă pe dreapta m uzeului The Cloisters, cu zidurile lui întunecate, reconst ituire a unor st răvechi m onum ente religioase m edievale, t raversă parcul Inwood Hill şi, după ce stăbătu podul Henry Hudson, se avîntă în plin Bronx.

Buick-ul verde rămăsese în urmă.Tem erile lui William s începuseră să se risipească. Poate Că im aginaţ ia lui

surescitată îi juca feste. Văzu prin ret rovizor botul unui Chevrolet care părea să se ţ ină de Oldsm obil. Încruntă din sprîncene. Un fior de frică prinse să-i frăm înte iarăşi măruntaiele. Un nod i se ridică în gît lej. Nu cum va oam enii din Chevrolet voiau să-l cureţe ?

Spori viteza. Distanţa dint re Oldsm obil şi Chevrolet se mări.William s respiră uşurat . Pericolul nu părea să v ină de aici. Începu să facă

iarăşi planuri de viitor. Îşi va găsi o ascunzătoare înt r-un hotel din Bronx sau din Queen's şi va aştepta zăvorit în cam eră pînă se vor scurge cele t rei- zeci şi şase de ore fat idice. Greşea. Numai douăzeci şi pat ru de ore. Douăzeci şi pat ru de ore însă, înlăuntrul cărora t rebuia să stea la păm înt .

Înainte însă de a căuta un hotel, t rebuia să se încredinţeze că nu e urmărit . Va părăsi autost rada, at ît de frecventată, şi va cot i pe un drum lăturalnic. Îşi va putea da seama dacă este sau nu filat . În caz că terenul va fi liber, se va înapoia linişt it în Bronx. în caz cont rar...

Ei bine, în caz cont rar va vedea ce este de făcut . Era înarm at şi nu-i lipsea îndrăzneala.

Parcurse circa douăzeci de kilom et ri şi după ce se văzu ieşit din oraş, începu să caute din ochi uh drum lateral, care să corespundă scopurilor sale. Circulaţ ia pe autost radă era încă intensă. Chiar dacă m aşinile nu mai m ergeau în şuvoi com pact , port ieră la port ieră, lui William s îi era totuşi greu

Ieşi la cîm p deschis. Traversă Terrytown şi Scarborough. Se apropie de Ossining. Localitatea aceasta care adăpostea înt re zidurile ei închisoarea Sing-Sing îi era vădit ant ipat ică. Prea îi am intea de scaunul elect ric, staţ ia term inus a m ai tuturor indivizilor de soiul lui.

St răbătu cu viteză regulam entară orăşelul adorm it . Nu avea poftă să st îrnească poliţ ia rut ieră. În situaţ ia lui, com plicaţ iile de orice natură erau de nedorit . Îşi cont inuă drum ul spre Harm on.

Îşi aduse am inte că dincoace de Harm on se deschidea spre st înga un drum care ducea în Parcul Croton Paint , am enajat pe o peninsulă ce-şi înfigea adînc pintenul în braţul lat , cu ape adînci al lui Hudson River.

Renunţă la acest proiect , fiindcă parcul era legat de m al print r-un singur drum — punct obligat de t recere şi la dus şi la întors, care, în eventualitatea unei urmări, i-ar fi fost fatal.

Trecu de Harm on şi o luă la dreapta pe o şosea, care după cîte îşi am intea el, făcea un arc de cerc, ieşind după circa cinci m ile iarăşi în autost radă. Copacii de pe margine aruncau pe asfalt um bre cat ifelate, care alternau cu petele argint ii aşternute de razele lunii. Oldsm obil-ul le fugărea, dornic parcă să le calce sub roate, dar um brele şi petele de lum ină învăluiau în unduieli rapide caroseria st rălucitoare, refuzînd a se lăsa călcate.

Drum ul făcu o curbă largă şi păt runse înt r-o pădurice cu pajişt i încîntătoare.

William s aspiră adînc aerul înviorător, im pregnat cu parfum de fîn proaspăt cosit . Uită pent ru o clipă că îl pîndeau prim ejdiile, că m oartea îi dădea t îrcoale.

Inst inct iv se uită în ret rovizor.Farurile unui autom obil măturau asfaltul, dîndu-i un luciu de oţel.Pacea sufletească abia coborîtă asupra lui William s se spulberă ca un

covor de frunze uscate, prinse brusc înt r-un vîrtej...*

* *

Pedro răsuci rapid volanul spre dreapta. Buick-ul derapă uşor şi se angajă pe aleea pe care dispăruse William s. Lum inile roşii ale Oldsm obil-ului apărură iarăşi, îndepărt îndu-se cu repeziciune. Pedro apăsă pe accelerator. Buick-ul ţ îşni nervos. Pedro şi Bob sim ţ iră cum se cufundă în spătarul m oale al banchetei. Distanţa pînă la lum inile roşii ale maşinii lui William s prinse să se m icşoreze.

Pedro duse m icrofonul la gură.— Îl am în m ină, boss, raportă el t rium fător. La ieşirea din Harm on, a luat -

o la dreapta pe drum ul care duce la cluburile de golf. William s nu şt ie de bună seamă că la capăt drum ul e în reparaţ ie căci alt fel n-ar fi luat -o pe aici. De data asta nu-m i mai scapă.

Din reflex. Pedro se uită în ret rovizor.— Ei, drăcie, am o maşină în spate. Ce o m ai fi şi asta ? exclamă el

int rigat .Difuzorul m inuscul îi dădu im ediat replica.— Nu cred să fii urmărit . Totuşi fii prudent . Nu lăsa nim ic la voia

înt îm plării.Pedro acceleră. Priv i iarăşi în ret rovizor. Îşi st rînse furios buzele. Vorbi în

m icrofon :— Nu mă slăbeşte, boss. Am im presia că vrea să mă depăşească.

— Ulei ! rost i vocea lui Yale.— Înţeles, boss !

** *

Încercarea lui Luke de a depăşi Buick-ul se încheie cu un prim insucces. Pedro viră la st înga, tăindu-i drum ul şi silindu-l să m icşoreze viteza.

Luke vorbi în aparat :— Boss, Pedro şi-a dat seama că e urmărit . Nu mă lasă să-l depăşesc.— Fii atent , Luke ! Pedro e un vulpoi şi jumătate. Riscurile nu ne sînt

îngăduite. Trebuie să m ergem la sigur. În curînd te ajungem din urmă.Chevrolet -ul Im pala se năpust i iarăşi pe culoarul din st înga Buick-ului.

Pedro repetă m anevra tăindu-i drum ul. Luke m icşoră acceleraţ ia, renunţ înd pent ru un m om ent să-l depăşească pe st înga. Rămase puţ in în urmă, apoi viră spre dreapta, încercînd o depăşire prin această parte.

În clipa în care ajunse în spatele Buick-ului, apăru de sub pîntecele acestuia o pată neagră, lucioasă, de ulei, care se lăţ i în m ijlocul asfaltului.

Chevrolet -ul, lansat cu peste optzeci de m ile pe oră, derapa, se răsuci înt r- o piruetă infernală şi ţ îşni ca din praşt ie afară din şosea. Luke făcu m inuni de măiest rie spre a nu se răsturna. Din fericire pent ru el, st răbătu un lum iniş şi se opri înt r-un pîlc de arbuşt i.

Cîteva clipe nici unul din ocupanţ ii maşinii nu scoase vreun cuvînt . Luke îşi reveni cel dinţ ii. Cu vocea t rem urîndă, după spaim a prin care t recuse, rost i înt r-un suflu :

— Mare noroc am avut , fraţ ilor ! Am scăpat ca prin urechile acului. Dacă şoseaua ar fi avut şanţuri, ne-ar fi luat dracul.

Făcu marşarier. După ce ajunse pe şosea, se avîntă iarăşi pe urm ele luiPedro.

** *

William s m înuia volanul cu o frenezie vecină cu nebunia. Piciorul lui apăsa cu nervozitate pedala acceleraţ iei, sporind necontenit viteza. Nu o m icşora decît în preajm a cot iturilor m ai pronunţate. De îndată ce m aşina se angaja în curbă, îm pingea iarăşi pînă la fund acceleraţ ia.

Priv irea lui pendula de la panglica de asfalt ce se repezea năvalnic sub roţ ile Oldm obil-ului la ret rovizorul care oglindea farurile puternice ale maşinii din urmă. Fălcile i se încleştaseră. Mîinile îi t rem urau pe volan.

Deodată înt revăzu un licăr de speranţă. Ret rovizorul îl vest i că reuşise să se distanţeze de duşm anii săi. Dar bucuria fu de scurtă durată.

Farurile prinseră a se apropia din nou, inexorabili William s apăsă iarăşi pedala acceleraţ iei pînă la fund. Oldsm obil-ul at insese lim ita posibilităţ ilor sale. William s sim ţ i sub palm ele-i asudate vibraţ ia volanului. Îşi dădu seama că m otorul era solicitat peste măsură. Nu avea însă de ales. Era urmărit de o m aşină m ult mai puternică decît a lui. Abia aştepta să iasă în autost radă. Acolo, în m ijlocul circulaţ iei mari, s-ar fi putut apăra mai uşor. Era expert în m înuirea volanului. Această măiest rie i-ar fi îngăduit să se st recoare print re m aşini, făcîndu-i pe duşm anii lui să-i piadră urm a.

Deodată îi apăru în faţă o barieră, cu un sem nalizator, sub care se afla o placă indicatoare : „Şosea în reparaţ ie" .

Frînă.

William s îşi dădu seam a că nu mai putea face drum ul înapoi. Deznădăjduit , aruncă o privire circulară, căut înd în noapte scăparea.

Spre st înga, se deschidea un drum eag frum os piet ruit , m arcat de o altă placă indicatoare, pe care scria cu litere got ice Eden — Golf Club.

William s îşi zise că t raversînd terenurile de golf va găsi poate o cale să-l scoată în autost radă. Era o ult imă şi disperată încercare. Nu avea altă alternat ivă.

Demară brusc, virînd sim ultan la st înga.Drum eagul, lung de vreo două sute de m et ri, ducea spre un' grup de

pavilioane joase, cufundate în întuneric. Dincolo de pavilioane, se zăreau desfăşurîndu-se în lum ina lunii terenurile de golf.

William s se m ai uită o dată înapoi, spre farurile care se apropiau de drum eag, apoi se avântă înainte cu m axim um de viteză. Trecu print re pavilioane şi ieşi pe o pajişte uşor ondulată, presărată ici şi colo cu peluze circulare, care indicau prezenţa găurilor. Terenul clubului era foarte vast , judecind după lizierele îndepărtate ale păduricii care păreau să-l înconjoare. în zare, spre est , se zăreau nişte lum iniţe albe care goneau şi se încrucişau pe plan orizontal.

— Autost rada ! m urm ură William s, înt r-un suflu. Porni de-a dreptul înt r- acolo.

Oldsm obil-ul urca şi cobora pe terenul accidentat , ca pe un im ens tobogan.

Farurile din urmă apăreau şi dispăreau, după cum maşina ajungea pe culm i, ori se lăsa în intervalele dint re acestea.

William s t recu print r-o adîncitură cu nisip, în care abia scăpă să nu se înfunde. Se st recură pe lîngă nişte boschete de arbuşt i pit ici, st răbătu un soi de gard viu şi ocoli în ult im ul m om ent o văgăună în fundul căreia clipocea un pîrîiaş. Mai parcursese vreo sută de m et ri şi pe neaşteptate îi apăru în faţă un lac. Dincolo de lac se zărea autost rada. Distanţa pînă acolo nu era mare. Dar pent ru William s acest ult im obstacol reprezenta im posibilul.

Cuprins de panică, v iră la dreapta. Ocoli iarăşi văgăuna. Farurile apărură lateral.

Şi pe terenul accidentat al clubului de golf se încinse un carusel infernal.In curînd, însă, un nou pion îşi făcu apariţ ia pe această im ensă tablă de

şah. Chevrolet -ul lui Luke int ră în com pet iţ ie.Cînd William s văzu al doilea rînd de faruri, sim ţ i, că îl potopeşte

disperarea. Adunîndu-şi ult im ele resurse de energie, descrise o voltă largă şi, infilt rîndu-se print re cele două m aşini care înaintau spre el, se îndreptă cu m are viteză spre pavilioanele clubului, care m arcau ieşirea în-şosea.

Derutaţ i, conducătorii celor două m aşini pierdură cîteva clipe preţ ioase.William s, fericit de acest interm ezzo neaşteptat , ajunsese tocm ai în

dreptul pavilioanelor, cînd în faţa ochilor săi apărură farurile unui al t reilea autom obil, un Lincoln Cont inental, care int ra pe terenul clubului. În clipa în care se sim ţ i încadrat înt re proiectoarele celor t rei m aşini, William s avu senzaţ ia că se sufocă. O gheară nevăzută i se înfipse parcă în ceafă. O greutate ca de plum b i se lăsă pe creştet . Gura i se schim onosi înt r-un rictus oribil. Scăpînd stăpînirea volanului, se repezi în veranda pavilionului din dreapta, mătură cu botul m aşinii un rînd de st îlpi de lem n de susţ inere, care se frînseră ca nişte beţe de chibrituri, făcu ţăndări nişte uşi de st iclă culisante şi năvăli ca un tăvălug în barul clubului, oprindu-se abia în tejgheaua de zinc, pe care o îm pinse peste rafturile încărcate cu st icle de băuturi alcoolice. Rafturile şi st iclele se năruiră cu zgom ot asurzitor asupra

tăietură adîncă în obrazul st îng, care sîngera din bleşug.

Sim ultan o ploaie de gloanţe se abătu asupra carcasei Oldsm obil-ului. Pedro, care ajunsese înt re t im p în dreptul pavilionului deteriorat , ordonase însoţ itorului său să t ragă pent ru orice eventualitate o rafală de m it ralieră asupra maşinii lui William s. Acesta nu t rebuia să scape cu viaţă. Pent ru m om ent nu putea face mai m ult .

Intervenţ ia lui Luke, care îl atacase cu focuri de armă, in t im pul caruselului de pe terenul de golf, îl îm piedicase să lucreze m ai eficient .

Cînd văzu farurile maşinii care venea dinspre şosea, Pedro se bucură. Crezu că Charlie Yale îi venea în ajutor. Abia cînd reuşi să desluşească silueta Lincoln-ului, acoperită pînă atunci de um brele copacilor, înţelese că era prins înt re două focuri. Nedum erit şi apoi înfricoşat . Pedro îşi dădu seam a că devenise din vînător vînat .

Acceleră brusc, sperînd că va putea t rece pe lîngă Lincoln şi că va reuşi să iasă la şosea. O răpăială de gloanţe, urm ată de apariţ ia unor rozete în parbriz şi de o durere fulgerătoare în umăr, îl făcu să calculeze greşit virajul. Se izbi de aripa Lincoln-ului şi pierzînd direcţ ia int ră în peretele pavilionului din faţă.

Înarm at cu o m it ralietă, însoţ itorul lui sări din maşină. O rafală scurtă t rasă din Chevrolet îl doborî la păm înt , m ai înainte de a fi putut apăsa cu degetul pe t răgaci.

Cu m îna teafără, Pedro îşi făcu autom at sem nul crucii. Era un gest inst inct iv, rem iniscenţă din copilărie, pe care însă nu-l m ai pract icase de cînd îm brăţ işase furtunoasa carieră de gangster. Era sigur că îi sunase ceasul din urmă. Şt ia că în cadrul organizaţ iei din care făcea parte, execuţ iile erau sumare.

Deodată inim a îi t resaltă de bucurie. în spatele Lincoln-ului apăruse Im perialul lui Yale. Asta însem na că era salvat . În sprijinul său intervenise providenţa. Sem nul crucii nu fusese zadarnic.

— Madona m ia ! rost i cu fervoare de neofit Pedro Alam os.Auzi iarăşi un răpăit de m it ralieră şi încă unul. Apoi şuierat de frîne,

zgom ot de port iere t rînt ite, înjurături şi iarăşi două rafale scurte.O nouă pereche de faruri se iv iră dinspre şosea.Pedro sim ţ i că se pierde. O ameţeală puternică, urmată de o slăbiciune

de neînvins, îl făcu să închidă ochii...

** *

Cînd îşi reveni în sim ţ ir i, Pedro se afla înt ins pe iarbă, lngă peretele unei clădiri. Alături de el stăteau în picioare, aliniaţ i de-a lungul peretelui, Charlie

Yale şi cei pat ru oam eni ai săi. Toţ i ţ ineau braţele în aer. Un t înăr înarm at cu o m it ralieră îi ţ inea sub observaţ ie. Pe buzele t înărului juca un zîm bet bizar, care st recură un fior de teamă în sufletul lui Pedro. Pedro cunoştea acest zîm bet , fiindcă şi el făcea aceeaşi schimă veselă cînd sim ţea nevoia să ucidă.

Abe se apropie de prizonieri şi îi uşura de arm e. Pistoletele cu ham urile lor cu tot descriseră cîte un arc de cerc şi aterizară grămadă pe iarbă.

Din pavilionul în care int rase valvîrtej Oldsm obil-ul roşu, apăru William s cu braţele ridicate. Obrazul şi cămaşa îi erau pline de sînge. Mergea îm plet icit , dar reuşea totuşi să se ţ ină pe picioare. în urm a lui William s venea

Pedro rotunji uluit ochii. Acest William s avea de bună seamă şapte vieţ i, de vrem e ce scăpase teafăr şi din accidentul de autom obil şi din ploaia rafalelor m it ralierei m înuite de Bob. Unde era Bob ?

Pedro îl căută cu privir ile, ţ inînd pleoapele abia înt redeschise. Făcea încă pe m ortul. Era mai sigur. Sim ţea o arsură cum plită în umăr, dar nu se clintea.

În sfîrşit , îl văzu şi pe Bob. Bob, prietenul şi cam aradul său de expediţ ie, zăcea pe burtă, cu nasul în iarbă şi cu m îinile înt inse cruce.

Pedro sim ţ i că i se face greaţa. Maţele i se întoarseră parcă pe dos. Se stăpîni să nu vom eze. În ciuda eforturilor lui conţ inutul stom acului se urcă în gîlgîit pe esofag în sus şi răbufni cu violenţă afară. Ca să nu se înece, Pedro se întoarse pe burtă.

— S-a t rezit portoricanul, st rigă voios Abe. Pedro băiatule, avem ceva de discutat noi am îndoi.

Pedro îşi cit i sent inţa în ochii lui Abe. Nu t rebuia să se aştepte la m ilă. Îşi duse braţele la gură şi îşi şterse buzele cu m îneca.

Abe îl apucă de umăr şi-l sm uci deodată, ridicîndu-l în picioare cu o forţă de necrezut faţă de statura lui.

Pedro se st rîm bă de durere. Abe îl rezemă de zid.— Pentru cine ai lucrat , Pedro, dragule ?Pedro îl priv i cu o expresie de sfidare. Acum îi era totuna cum va sfîrşi.

Abe îl pocni peste gură cu dosul palm ei.Pedro scuipă doi dinţ i.— M-a costat o m ie de dolari proteza asta.— Nu fi necăjit , replică Abe. Tot n-o să mai ai ce face cu ea. Ei, te-ai

hotărît să vorbeşt i, Pedro, băiatule ?Portoricanul îl scuipă drept înt re ochi.Abe îşi scoase fără grabă bat ista din buzunarul de la piept , se şterse pe

obraz apoi exhibă un brici pe care-l desfăcu tact icos.— Ei, tot mai ai venin în t ine ? Am să-ţ i dau cep la burtă. Să vedem de

unde at îta venin. Să-ţ i pornească m aţele la plim bare.Ridică încet briciul.Pedro avu senzaţ ia că aude sunîndu-i ceasul din urmă.— Madona m ia, bolborosi el pent ru sine.În aceeaşi clipă văzu cu coada ochiului un spectacol care-i m ai întări

curajul.Bob, pe care toţ i îl credeau m ort , făcu o m işcare. Num ai Pedro îl

observase. Pistoalele aruncate de Abe nu căzuseră departe de Bob.Lumea avea însă ochi numai pent ru Pedro. La Pedro se uita şi Abe şi

Mircea şi Frankie şi Charlie Yale şi oamenii săi dezarm aţ i şi um iliţ i. De destăinuirile lui Pedro depindeau m ulte. Va şt i Pedro să tacă ? se înt reba Yale, Va aduce Pedro mărturii esenţ iale ? îşi zicea Mircea,

** *

Bob înt inse m îna spre cel mai apropiat revolver. Mişcarea lui era înceată, aproape im percept ibilă. Pedro o urmărea cu coada ochiului.

Cu m îna st înga Abe desfăcu nasturele hainei lui Pedro. Pieptul portoricanului t resaltă în ritm ul respiraţ iei repezi, sub ţesătura albă, lucie, a cămăşii de nylon.

— Nu vrei să vorbeşt i ?

— Toată viaţa am regretat că nu m -am făcut chirurg, m ai spuse Abe.În aceeaşi clipă se auzi o detunătură. Pedro îl văzu pe Bob care t răsese,

căzînd iarăşi cu fruntea în iarbă.Frankie făcu o piruetă bruscă şi inst inct iv îşi descarcă pistolul asupra luiBob, care scăpă dint re degete arma, încrem enind definit iv.Toate priv irile se îndreptară înt r-acolo. Numai Abe rămăsese nem işcat .

Avusese doar o uşoară, o foarte uşoară t resărire. Glonţul îl lovise în spate. Nim eni nu observase acest lucru.

Deodată Abe se clăt ină. Căzu cu faţa înainte. Mîna dreaptă care ţ inea cu delicateţe briciul, se abătu în jos, despicînd abdom enul lui Pedro. Abe se prăbuşi în iarba de la picioarele portoricanului. Picioarele lui făcură o ult imă m işcare convulsivă. În acelaşi t im p, Pedro scăpă un urlet . Din abdom enul lui tăiat în două ca un pepene, prinseră să se scurgă intest inele albe, însîngerate, asem enea unor şerpi încolăciţ i înt r-o luptă pe viață pe m oarte. Portoricanul le privea cu ochi dilataț i de groază.

Abia atunci Frankie şi ceilalţ i oam eni se uitară înapoi la Abe şi la Pedro.Frankie scăpă o exclamaţ ie de furie necont rolată. Cu uluitoare iuţeală

scoase de sub haină un al doilea pistol pe care-l aţ int i asupra lui Charlie Yale.

Cu aceeaşi iuţeală, Mircea îl lovi peste braţ . Glontele dest inat lui Yale se pierdu în aer.

Frankie se întoarse brusc spre Mircea :— De ce nu mă laşi să-i lichidez pe tot i bandiţ ii ăşt ia ? Mircea îl privi cu

blîndeţe :— Avem nevoie de el v iu, nu m ort . Trebuie să vorbească.Glasul i se înăsprise brusc. Ochii săi prinseră să arunce scîntei. Se uită la

Pedro. Sleit de vlagă, acesta se lăsă să cadă înt r-o lentă m işcare de alunecare de-a lungul zidului. Se prăbuşi asupra lui Abe.

Frankie izbucni înt r-uh plîns isteric, înt retăiat de înjurături cum plite la adresa asasinului lui Abe.

Mircea se lăsă înt r-un genunchi, lîngă corpul lui Abe. Îi luă pulsul. Inim a încetase să mai bată. Moartea lui Abe fusese instantanee. Murise un om , care-l sprijinise cu devotam ent în aceste zile at ît de agitate. Mircea nu-şi făcea iluzii. Abe nu-l servise pe Mircea Palt in, ci pe om ul înt ruchipat de Mircea Palt in. Şt ia că îi va resim ţ i lipsa. Este adevărat că lucrurile începuseră să se lim pezească. Situaţ ia lui Mircea, alias Vincenzo Genovese, avea să se consolideze în curînd. Criza însă nu era definit iv lichidată. Prin capturarea lui William s şi a lui Yale, Mircea reuşea să se disculpe. Răm îneau însă oam enii care lucrau în um bra lui Yale. Mircea sim ţea inst inct iv că existau asemenea oam eni. Era evident că Yale nu va vorbi. Mafioţ ii şt iu să-şi ducă secretele cu ei în groapă. De acum înainte Mircea va putea t rece la cea dea doua fază a luptei sale. Nim icirea reţelei de t raficanţ i de stupefiante care lucra sub oblăduirea Mafiei. Va avea însă de înfruntat nu num ai prim ejdia de a fi dem ascat de liderii cunoscuţ i ai Mafiei, ci m ai ales de oamenii care lucraseră cu Yale şi care de acum înainte îl vor urmări pas cu pas.

Se ridică în picioare şi se îndreptă spre Charlie Yale, care cont inua să stea cu m îinile în aer.

— Pentru cine ai lucrat , am ice ?Şt ia că înt rebarea lui va răm îne fără răspuns. Făcuse totuşi o încercare.

Yale îl pliv i de sus :— Nu înţeleg înt rebarea.— Bine, am să-ţ i pun atunci alta. Mai uşoară. Sau mai pe înţelesul tău.

— Te-am urmărit , Am avut ordin să te ţ in sub supraveghere.— Landis ? înt rebă Mireea.

— Da.— Şi Pedro ? De ce 1-a urmărit pe William s ? Tot din ordinul lui Landis ?

Yale ripostă cu afectată nevinovăţ ie— Pedro. Cine e Pedro ? Nu-l cunosc. Mircea zîm bi ironic.— Dar pe Williams îl cunoşt i ?— Nu.— Păcat , Yale. Ai să naşt i în dureri. Ai văzut cezariana lui Pedro. N-a

reuşit . Bietul băiat a m urit sub cuţ it . Îm i pare rău că nu poate să-ţ i spună ce-a sim ţ it . Dar tu ai să ne spui. O să aibă grijă de asta Frankie.

La auzul vorbelor lui Mireea, un zîm bet de ant icipată sat isfacţ ie schim onosi gura lui Frankie.

— Las' pe m ine boss. îl fac eu să-şi blestem e şi ceasul în care s-a născut . Se plecă asupra lui Abe şi îi, desprinse dint re degetele-! înţepenite briciul năclăit de sînge. Scoase de la piept bat ista albă şi îl şterse cu m ultă atenţ ie.

Se uită la Yale.— Să-l sterilizez ? Nu cred că Pedro a avut sifilis.Yale urmărea pregăt irile cu prefăcută linişte. Îl încolţ ise frica. Încet ineala

eu care Frankie cont inua să şteargă briciul, expresia sadică a ochilor săi, priv ir ile bizare pe care i le arunca pe sub sprîncene îi sporeau neliniştea. La început încercase să-şi deruteze adversarii print r-un bluff, căre dăduse însă greş. Cunoştea reputaţ ia lui Genovese. Spera că în ult im ul m om ent va interveni o forţă providenţ ială care să-l scoată din im pas. Trebuia să cîşt ige t im p. Poate că va apare de undeva paznicul clubului, care să dea alarma. Poate că...

Mircea se întoarse spre William s, care îl privea cu ochii rătăciţ i, măriţ i de spaimă.

— Dacă, vorbeşt i, ai sorţ i să scapi cu viaţă. Altm interi... şt ii ce te aşteaptă.

William s se uită pe furiş la Yale. Om ul acesta îi inspira o groază vecină cu nebunia. Yale încercase să-l ucidă prin interm ediul lui Pedro. Pent ru un m om ent însă, locotenentul lui Landis era mai puţ in prim ejdios decît Genovese. O durere lăuntrică ascuţ ită îl făcu să-şi m uşte buzele. Poate că avea o leziune internă. William s era îndrăgost it de viaţă. Cînd se t rezise din leşin, la volanul autom obilului priponit în tejgheaua barului, sim ţ ise o bucurie necuprinsă. Acum pent ru el lucrurile se com plicau iarăşi.

Mircea îl priv i în ochi :— Nu fi prost , Williams. Tu le-ai adus şaizeci de m ilioane şi ei au încercat

să te ucidă. Dacă nu soseam la t im p, îm părtăşeai soarta celor t rei com plici ai tăi.

William s se uită la Mireea, apoi la Chariie Yale. Vorbele lui Genovese nu erau lipsite de sens. Yale făcuse tot ce-i stătuse în put inţă pent ru a-l lichida. Dar Yale avea protectori puternici. Şi de aceşt i protectori îi era frică lui William s.

Mireea îl scutură de umăr :— Vorbeşte, Williams ! M-ar îndurera să te dau pe m îna oam enilor m ei.

William s aruncă o privire piezişă la briciul din m î n a lui Frankie. Lam a ştearsă conşt iincios reflecta în sein teieri metalice razele lunii. Durerea ascuţ ită d i n pîntece se repetă, de data aceasta m ai puternică, m ai fulgerătoare.

William s avu senzaţ ia că un fier înroşit în foc se răsuceşte în partea de

pierdută putea să-i fie fatală.— Mr. Genovese, bolborosi el, terorizat de spect rul agoniei, am nevoie de

un medic. Sînt rănit . Fie-ţ i m ilă !— Dar ţ ie ţ i-a fost m ilă de Reggie Lascalzo ? Moartea se plăteşte cu

m oarte.Îşi dădea seam a că descoperise punctul slab al lui William s. Insistă :— Păcat de t ine. Dacă te-ai vedea cum arăţ i ! Mi-e teamă că n-ai să apuci

răsăritul soarelui.William s îşi duse m îna la abdom enul care îl ardea din ce în ce m ai

îngrozitor.— N-am fost decît un executant , se vaită el. L-am ucis pe Lascalzo,

fiindcă nu aveam altă alternat ivă. Barracuda şi Yale au pus totul la cale. Barracuda ne avea la m înă pe toţ i pat ru. Şi pe Mc Coo şi pe Flaschman şi pe

Franckfurter şi pe m ine.— Şi Landis ? înt rebă Mircea.— Landis nu era decît un paravan. Eventualele bănuieli t rebuiau să cadă

asupra lui. Landis nu are nici un am estec.— Dar Bolence ?— Nici Bolence nu şt ie nim ic. Totul a fost regizat de Barracuda şi de Yale.

William s gem u iarăşi :— Mă doare foarte rău. Te im plor, Mr. Genovese. Mircea se întoarse spreLuke :— Ia-l cu t ine şi du-l la doctorul Hum phrey.Îşi am int ise că în dosarul Genovese, pe care-I studiase Îa Palerm o, figura

şi num ele acestui m edic, în st rînsa legături cu Mafia.William s făcu un pas spre Luke :— Încă un m om ent , zise Mircea, oprindu-l cu un sem n. Unde sînt ascunşi

banii şi heroina ?— Grosul se află în seiful secret din vila lui Barracuda de la Long Island.— Bine, William s. Poţ i să pleci.Luke şi William s se urcară în Chevrolet -ul care dem ară, pierzîndu-se pe

aleea um brită de copaci.Mircea se înapoie la Yale. îl măsură cu priv irea din cap pînă în picioare.— Mă înt reb ce va spune Landis cînd va afla în ce încurcătură ai vrut să-l

bagi.Scoase din buzunar un magnetofon m inuscul.— Declaraţ iile lui William s sînt înregist rate pe bandă. Mîine banda asta îl

va delecta pe m arele boss. Să vedem ce ai să răspunzi. Ai putea să-m i sat isfaci o curiozitate ? Care este rolul lui Benjy în afacerea asta ?

Charlie Yale îşi pierduse tot sîngele rece. Destăinuirile lui William s il doborîseră. îşi dădea seama că sorţ ii săi de a m ai ieşi cu faţa curată se reduseseră la zero. Era pierdut . Definit iv pierdut . Trebuia să încerce a-şi m inim aliza responsabilitatea, aruncînd toată v ina în spinarea lui Barracuda.

— Benjy a fost cum părat de Barracuda, rost i el după o ult imă ezitare.— Deci Bolence ?...— E în afara acestei afaceri, declară el. Respira greu, ca şi cînd o m are

povară i-ar fi apăsat pieptul.— Şi eu am fost la m îna lui Barracuda, cont inuă Yale, care alunecase pe

povîrnişul destăinuirilor. Aflase — ignorez sursa — că îm i însuşisem , nu de m ult , o sumă de bani din casa organizaţ iei. M-a şantajat , silindu-mă să int ru în slujba sa. Aşa am ajuns să lucrez pent ru el.

Mircea îl priv i îndelung.

— Dacă mă ajuţ i, Mr. Genovese, sînt gata să mai spun şi altele despreBarracuda.Mircea încercă un sim ţăm înt de intensă sat isfacţ ie. Cîşt igase part ida. Se

întoarse spre oam enii săi,—Luaţ i-l, porunci el. Ne înapoiem la New York.*

* *

Mircea îşi m uie buzele în paharul cu vin alb, de un parfum şi o savoare fără rival.

Maît re d'hotel-ul eu înfăţ işare aristocrat ică de am basador se înclină cerem onios.

— Chăteau la Tour Blanche 1946, declară el cu solem nitate, ca şi cînd ar fi rost it o incantaţ ie adresată zeilor.

— Excelent , recunoscu Mircea cu tonul ferm al unui cunoscător rafinat . Privir ile lui se plim bară cu splendidă nepăsare prin som ptuoasa sală a restaurantului Em pire-Roofs, am enajat la etajul şaptezeci al unui zgîrie-nori din Mid-Town.

În jurul m eselor îm prăşt iate cu studiată neorânduială în jurul platoului de dans, chelnerii în frac evoluau cu tăcută eficienţă, purt înd pe tăvi de argint preparate culinare de înaltă clasă. Sm okingurile albe şi negre, toaletele de seară, bijuteriile, decoraţ ia florală, sfeşnicele cu lum inări creau o am bianţă de lux şi bună dispoziţ ie.

Mircea gustă profiterolul de ciocolată. Se arm oniza perfect cu vinul dulce.— Ce şam panie ne-ai pregăt it , Georges ? înt rebă jovial Jack Bolence,

după ce-şi degustă vinul din pahar.— Veuve Cliquot 1912, replică m aît re d'hotel-ul cu profesională gravitate.

Cea mai preţ ioasă şam panie din pivniţele noast re.Bolence se întoarse spre Mircea :— Vom destupa cîteva st icle cu cea mai preţ ioasă şam panie, în cinstea

celui m ai preţuit prieten, Charlie Accardo.— Bravo ! exclamă Ant inous în culm ea entuziasm ului. Băuse cam m ult şi

lim ba începuse să i se îm plet icească. Cîteva t inere dansatoare, care le ţ ineau com panie

— exem plare superbe alese dint r-o m ie — bătură din palm e, spre a ţ ine isonul bărbaţ ilor.

Mircea era uluit de îndrăzneala lui Bolence, care oferea un dineu pantagruelic în cel mai luxos şi exclusivist restaurant din New York, pent ru a sărbători succesul prietenului său Chariie Accardo — alias Vincenzo Genovese — care term inase prin a-şi dem asca duşm anii şi a-şi spăla reputaţ ia de acuzaţ iile ce i se aduseseră de căt re aceşt ia.

Maît re d'hotel-ul, care cunoştea prea bine faima lui Bolence şi a lui Ant inous, se com porta faţă de ei cu acelaşi respect cu care ar fi servit un cap încoronat . Pînă şi pat ronul restaurantului venise la masa lor, spre a le ura slugarnic o seară plăcută.

Şedinţa secretă a consiliului Mafiei se încheiase cu un adevărat t rium f pent ru Vincenzo Genovese. Datorită lui, peste şaptezeci de inşi, im plicaţ i în com plotul lui Sam y Barracuda, fuseseră capturaţ i şi aşteptau să apară în faţa t ribunalului organizaţ iei. Dar aceste rezultate fuseseră obţ inute după lupte serioase înt re cele două tabere. Căzuseră m orţ i şi de o parte şi de alta. Mircea era convins că poliţ ia n-ar fi reuşit să facă o curăţenie at ît de radicală. Chiar dacă aceşt i m afioţ i ar fi ajuns în faţa instanţelor judecătoreşt i,

Doi chelneri aduseră şam pania sub directa supraveghere a maît re d'hotel- ului care um plu personal paharele.

În clipa în care Jack Bolenee îşi încheia toastul, apăru prim ul său secretar, care-i aducea un ziar de seară cu o şt ire de ult imă oră la subsolul prim ei pagini.

„ Grav accident de autom obil la Long Island Sound. O lim uzină Chrysler Im perial, la bordul căreia se aflau cunoscuţ ii oam eni de afaceri Sam y Goldauer şi fratele acestuia Larry, s-a prăbuşit în East River în urm a unei m anevre greşite. Cei doi pasageri şi-au pierdut viaţa."

Bolence term ină lectura art icolului, apoi se plecă spre Mircea :— Ce elegant lucrăm noi, îi vorbi el aproape în şoaptă, spre a nu fi auzit şi

de t inerele invitate. Just iţ ia am ericană i-ar fi prăjit pe scaunul elect ric. Noi le-am asigurat o m oarte onorabilă, cu art icole la loc de cinste în marea presă. Să se mai spună că nu sîntem civilizaţ i.

Mircea cit i inform aţ ia. Dar Ant inous refuză să-şi arunce ochii asupra ei. Declară că nu-l interesează.

Bolence vru să rest ituie ziarul secretarului, dar acesta îi indică discret o inform aţ ie telegrafică, publicată tot în pagina înt îia, dar în ext rem itatea de sus.

„ Capturarea unui mare grup de t raficanţ i de stupefiante care dist ribuiau m arijuana, opiu şi heroină înt r-o serie de cluburi din Brooklyn frecventate de t ineret . Pent ru m om ent poliţ ia păst rează discreţ ie în legătură cu această senzaţ ională captură."

— Cine dracu o fi vorbit ? Inapoie ziarul. Ia-l de aici. Nu vreau să-m i st ric seara.

— Ce s-a m ai înt îm plat ? înt rebă Ant inous.— Mici necazuri. Ai tot t im pul să le afli, zise Bolence.— De acord, replică Ant inous. Discutăm m îine despre ele.Secretarul voi să se ret ragă, dar după o scurtă ezitare zăbovi în preajma

lui Mircea.— Ar mai fi ceva, care îl interesează mai m ult pe Mr. Arccado.— Spune-i lui, zise Bolence.Mai înainte ca secretarul să fi apucat să dea urmare dispoziţ iei şefului

său, un bărbat înt re două vîrste, plin la corp, cu ochi rîzători şi obraz bucălat se apropie voios de Mircea.

— Palt in ! Mircea Palt in ! Ce e cu t ine aici la Nev York ? Te şt iam la Rom a ! Noul venit vorbise în cea mai curată rom ânească. Mircea t resări. Îşi recîşt igă însă im ediat cum pătul Răspunse în englezeşte :

— Pardon ? Nu înţeleg.Bărbatul făcu o m ut ră uluită. Replică tot în englezeşte.— V-am confundat . Vă rog să mă iertaţ i. Salută st ingherit şi se ret rase.Bolence îl urmări cîteva clipe cu privirea.— Întotdeauna m -au agasat t ipii ăşt ia aiuriţ i... îşi goli cupa de şam panie.

Hai să dansăm , Minnie ! se adresă el uneia dint re t inerele însoţ itoare.Clăt inîndu-se uşor, după libaț iunile sale repetale pe altarul lui Bachus, o

luă de braţ şi o conduse pe platoul de dans.Secretarul lui Bolence se plecă la urechea lui Mircea :— Acum o oră poliţ ia a ridicat toate regist rele ascunse de Abe.— Im posibil ! exclamă Mircea, adopt înd un aer de profundă consternare.

Num ai el şi cu m ine cunoşteam tocul unde erau depozitate. Am să mă ocup personal de această chest iune.

Secretarul adăugă îngrijorat :

— Lui Jack am să-i vorbesc eu despre t reaba asta. Poţ i să pleci, ziseMircea.Secretarul se înclină şi părăsi restaurantul. Mircea îşi aprinse gînditor o

ţ igară. Trebuia să grăbească lucrurile.

** *

Jack Bolence se t rezi din som n. Soarele, disc de arama incandescentă, se ridicase deasupra orizontului, înt rezărindu-se prin dantelăria zgîrie-norilor din Manhat tan, profilaţ i pe East -River. în dorm itorul som ptuos o lum ină caldă aurea pereţ ii tapetaţ i cu mătase şi m obilierul Louis-Philippe.

Jack Bolence îşi sim ţea gura amară. Inevitabilele consecinţe ale fest inurilor de cai'e nu se putea lipsi. Banchetul din ajun fusese foarte reuşit . Cu excepţ ia veşt ilor neplăcute din ziar, pet recerea sat isfăcuse pe toţ i convivii.

Îi fugi gîndul la Barracuda. Bietul Barracuda. Zăcea acum pe un catafalc, aştept îndu-şi înm orm întarea. O înm orm întare care avea să se desfăşoare cu o pom pă dest inată să arunce praf în ochii lum ii.

Apoi îi reveniră în m inte grupul de fete frum oase care le ţ inuse com pania. Frum oasă era viaţa. În seara din ajuns Ant inous şi Vincenzo fuseseră de o exuberanță i n descript ibilă.

Deodată Bolenee îşi încreţ i sprîncenele. îşi am int i de t ipul care se apropiase de Vincent rost ind un num e ciudat : Pal... Palton... Palt in... Da, Palt in !

Bolenee se scarpină în creştet . Unde m ai auzise el num ele ăsta ?Sări din pat . Îşi aruncă pe um eri un halat şi se repezi în biroul de alături.

Deschise un seif ascuns după un tablou de Chagal şi scoase din el un teanc de ziare, pe care începu să le răsfoiască unul cîte unul. Se opri la o gazetă italienească pe care o desfăcu la pagina doua. Acolo, în partea de sus, o inform aţ ie era încadrată cu un creion roşu.

„ În gara Monte San Viaggio, în urm a unui accident de t ren şi-a găsit m oartea rom ancierul Mircea Palt in, care se afla în t recere spre Palerm o, venind de la Rom a."

Bolence confruntă datele. În aceeaşi zi şi cu acelaşi t ren, călătorise de la Rom a la Palerm o Vincenzo Genovese. Explicaţ ia era lim pede. Ruşinos de lim pede. Înjură furios. Se repezi la telefon. Formă numărul noii reşedinţe de la Port Chester a lui Vincenzo Genovese, sau a aceluia care se ascundea sub acest num e. Şi acest personaj nu putea fi decît Mircea Palt in.

Îi răspunse Frankie.— Hello ! Jackie Bolenee la telefon. Vreau să vorbesc cu Chariie.— Mr. Accardo doarm e Nu pot să-l deranjez.— Cheamă-l, te rog, t rebuie să-i fac o com unicare urgentă.— Bine. Un m om ent .Bolenee aştepta plin de nervi, ronţăindu-şi unghiile, îi răspunse tot vocea

lui Frankie.— Regret , Mr. Accardo nu se află în dorm itorul său. Patul e neat ins.

Bolence lăsă telefonul să cadă în furcă. Ridică receptorul şi formă alt număr.— Johnny ! Vorbeşte Bolence. Dă alarmă generală. Toate gările, porturile

şi aeroporturile de pe înt reg teritoriul Statelor Unite să fie puse sub cont rol. Charlie Accardo t rebuie reţ inut cu orice preţ . Term inat .

*

asculta cu un aer de beat itudine acordurile pline, grave, ale sim foniei a V-a de Beethoven. Dest inul îi fusese favorabil. Dincolo de ferest rele cabinei se zărea silueta Manhat tanului învăluită în pîcla aurie a dim ineţ ii. Statuia Libertăţ ii îşi înălţa spre cer facla cu flăcări de metal.

Sf îr ș i t