UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREŞTI

CENTRALA ELECTRICA SI DE TERMOFICARE

PALAS - CONSTANŢA

STUDENTA: BUNEA DANIELA

GRUPA : MS7

CENTRALA ELECTRICA SI DE TERMOFICARE

PALAS - CONSTANŢA

1. IDENTIFICAREA AMPLASAMENTULUI ŞI LOCALIZAREA

Localizare şi topografie

Zona în care este amplasată centrala este judeţul Constanţa, pe culoarul est-vest, între

Dunăre şi Marea Neagră. Formele de relief sunt reprezentate de terase fragmentate de văi

adânci, ce cantonează lacuri cu apă dulce sau sărată.

Centrala este amplasată în partea de sud-vest a municipiului Constanţa, în zona

industrială a oraşului, având acces la 2 artere majore de circulaţie: şoseaua de centură Bd. Aurel

Vlaicu în partea de nord şi şoseaua Industrială spre vest. Terenul ocupat de obiectiv este

mărginit la est de strada Vârful cu Dor şi la sud de Staţia CFR Triaj Constanţa. Accesul în

centrală se face prin Bd. Aurel Vlaicu.

Spre nord, zona este parţial rezidenţială, cu blocuri de locuinţe ce bordează Bd. Aurel

Vlaicu şi strada Vârful cu Dor, şi locuinţe parter spre nord vest şi est. Funcţiunea dominantă a

zonei este preponderent industrială, cu obiective private de mică industrie, depozite şi prestări de

servicii în dezvoltare.

Coordonatele geografice sunt:

4418’ latitudine nordică;

2806’ longitudine estică.

2. GENERALITĂŢI, PROCESE TEHNOLOGICE

2.1. Generalităţi

Centrala Electrică şi de Termoficare CET Palas are ca obiectiv de activitate producerea

energiei electrice, care este debitată în SEN şi energie termică, livrată sub formă de abur şi apă

fierbinte consumatorilor industriali şi populaţiei municipiului Constanţa.

Unitatea funcţionează în regim continuu, activitatea desfăşurându-se în trei schimburi de

8 ore, 3 schimburi pe zi. În unele perioade (atunci când cererea de energie termică este redusă)

centrala poate să funcţioneze la sarcină redusă şi poate să fie chiar oprită.

2.2. Procese tehnologice

Producerea energiei termice

Pentru producerea aburului energetic centrala dispune de:

2 cazane de 420 t/h cu funcţionare pe păcură (C1, C2), tip TGM-84, cu

caracteristicile:

presiune nominală în tambur: 155 kgf/cm2;

temperatură abur supraîncălzit: 540 C;

1 cazan Benson de 525 t/h cu funcţionare pe păcură, aflat în conservare, fiind preluat

de Sucursala de Valorificare.

Pentru producerea aburului industrial centrala dispune de:

3 cazane de 105 t/h, tip Vulcan, din care două cu funcţionare pe păcură şi unul cu

gaze naturale, cu caracteristicile:

presiune: 15 bar;

temperatură abur: 250 C;

Aburul industrial mai poate fi obţinut din prizele reglabile de medie presiune ale

turbinelor de 50 MW şi din staţiile de reducere-răcire de la cazanele de 420 t/h.

Pentru producerea apei fierbinţi centrala dispune de:

5 cazane de apă fierbinte (CAF) de 100 Gcal/h, din care 3 cu funcţionare pe păcură şi

două pe gaze (CAF 2 ]i CAF 5). CAF-urile care au trecut la funcţionarea cu gaze

naturale pot funcţiona şi pe păcură.

Apa fierbite mai poate fi obţinută şi din boilerele de bază alimentate din prizele

turbinelor.

În focarul cazanelor, păcura este pulverizată în arzătoare şi arsă în amestec cu aerul de

combustie. În urma arderii rezultă gaze de ardere cu temperatură ridicată (CO2, H2O, N2, O2, SO2,

NOx, CO), care conţin pulberi şi nearse (funingine). Aerul de combustie este preluat cu ajutorul

ventilatoarelor de aer şi preîncălzit în caloriferele cu abur şi preîncălzitoarele rotative de aer.

Căldura generată prin arderea combustibililor este transferată fluidului de lucru (apa),

care poate fi încălzită (în CAF-uri) sau transformată în abur energetic (în cazanele de 420 t/h) sau

abur tehnologic (în cazanele de 100 şi 105 t/h). Aburul tehnologic şi apa fierbinte sunt livrate ca

agent termic consumatorilor, prin conductele de termoficare. Apa transformată în abur energetic

supraîncălzit în cazanele energetice, se destinde în turbină până la presiunea subatmosferică de

condensare, cu cedare de lucru mecanic.

Înainte de utilizare apa este tratată chimic în instalaţiile de dedurizare şi demineralizare.

Evacuarea gazelor de ardere în atmosferă se face prin instalaţiile de evacuare a gazelor de

ardere (canale de gaze, ventilatoare de gaze, coţuri de evacuare).

Producerea energiei electrice

Pentru producerea energiei electrice, centrala dispune de:

2 turbogeneratoare de 50 MW tip DSL-50 (grupurile 1 ]i 2), care utilizează aburul

produs în cazanele energetice de 420 t/h;

1 turbogenerator de 150 MW tip FIL-150 (grupul 3), care utilizează aburul produs în

cazanul de 525 t/h, în prezent aflat în conservare;

Turbinele tip DSL-50 (grupurile 1 ]i 2) sunt în condensaţie cu două prize reglabile:

o priză industrială de 10 - 16 ata;

o priză de termoficare de 0.7 - 2.5 ata.

Aburul produs în cazanele de 420 t/h este destins în turbine, producând lucru mecanic.

Lucrul mecanic este transformat de generatoare în energie electrică. Aburul destins în turbine

este răcit în condensator, condensul principal fiind introdus în circuitul generativ de condensat.

Producţia de energie în ultimii 4 ani

An Energie electrică

produsă

(MWh)

Energie

electrică

livrată

(MWh)

Energie

termică

produsă

(Gcal)

Energie termică

livrată

(Gcal)

1998 301852 216347 2026006 1533409

1999 207886 149034 1796510 1388194

2000 207655 161734 15322002 1186384

2001 452095 356092 1568463 1239205

1998 1999 2000 2001

0

500000

1000000

1500000

2000000

2500000

Productia de energie

Energie electrica (MWh)Energie termica (Gcal)

3. STOCAREA MATERIALELOR - DEPOZITE DE MATERII

PRIME, REYERVOARE SUBTERANE

Combustibili utilizaţi

Alimentarea cu păcură, depozitarea păcurii

Păcura este utilizată pentru producerea aburului energetic şi industrial şi obţinerea apei

fierbinţi prin ardere în focarele cazanelor.

Păcura utilizată în anul 2001 a avut următoarele caracteristici:

Parametru U.M. Valoare

Carbon % 85.11

Hidrogen % 10.00

Sulf % 2.59

Oxigen % 0.10

Azot % 0.40

Umiditate % 1.80

Putere calorific` inferioar` kcal/kg 9347

Deoarece conţinutul de sulf este mare, ceea ce duce la emisii mari de SO2 şi la corodarea

instalaţiilor de evacuare a gazelor de ardere, s-a impus utilizarea unei păcuri cu maxim 1% sulf.

Păcura cu maxim 1% sulf este mai scumpă (se aduce din import), ceea ce conduce la creşterea

preţului de producţie al energiei. Poziţionarea centralei într-o zonă urbană de interes special

(staţiune climaterică), a determinat conducerea Termoelectrica să aprobe achiziţionarea de

păcură cu maxim 1% S, din care a fost aprovizionată o cantitate totuşi insuficientă.

Pentru a nu se congela păcura pe traseu, conductele de preluare a acesteia sunt însoţite de

conducte de abur cu diametrul de 765 mm, care transportă abur de 13 bar, luat din colectorul

de aburi de la staţia de păcură.

Fiecare rezervor subteran de păcură este din beton armat şi au fiecare o capacitate de

2500 m3. Rezervoarele supraterane sunt metalice şi au o capacitate de 3000 m3 fiecare.

Rezervoarele sunt prevăzute cu serpentină pentru încălzirea păcurii, montată în partea inferioară

a rezervorului, pe toată suprafaţa bazei sale. Condensul rezultat după încălzirea pacurii se

colectează în bazinele amplasate în staţia de păcură la cota - 6 m.

Alimentarea cu gaze naturale

Alimentarea cu gaze naturale a CET Palas se face din conducta de presiune medie Dn

600 mm

Gazele naturale utilizate au următoarea compoziţie:

Parametru U.M. Valoare

metan % vol. 93.12

etan % vol. 2.69

propan % vol. 1.88

i - butan % vol. 0.20

n - butan % vol. 0.41

i - pentan % vol. 0.09

n - pentan % vol. 0.09

hexan % vol. 0.08

heptan % vol. 0.11

N2 % vol. 0.60

O2 % vol. -

CO % vol. -

CO2 % vol. 0.73

Putere calorific` inferioar` kcal/Nm3 9112

4. EMISII ÎN ATMOSFERĂ - EMISII DIN PROCESETEHNOLOGICE,

ALTE EMISII ÎN ATMOSFERA

Modul de dispersie al gazelor de ardere evacuate

Sursa de poluanţi pentru aer o reprezintă emisia în atmosferă a poluanţilor conţinuţi în

gazele de ardere rezultate în urma arderii combustibilului împreună cu aerul de combustie, în

focarele cazanelor, şi anume: SO2, NOx, CO2 şi pulberi şi nearse (funingine).

Impactul direct al poluanţilor, evacuaţi în atmosferă de centrală (SO2, NOx, CO2, pulberi,

funingine), are loc în arii relativ apropiate de aceasta, pe distanţe de la sute de metri la câteva

zeci de kilometri (prin afectarea calităţii aerului şi depuneri solide acide pe sol), în funcţie de

puterea sursei (implicit a cantităţii de poluanţi evacuate) şi de factorii climatici din zonă.

Efectele emisiilor de poluanţi gazoşi se manifestă şi pe arii întinse, la distanţe

considerabile de sursă (câteva sute de km) prin apariţia ploilor acide (datorită emisiilor de SO2) şi

chiar la scară globală prin contribuţia la efectul de seră (datorită emisiilor de CO2).

Efectele sesizabile ale poluanţilor gazoşi sunt datorate unui cumul de emisii de la mai

multe surse răspândite geografic, care au emis o perioadă îndelungată de timp, de aceea efectele

sunt greu cuantificabile şi, implicit, nu se poate cuantifica cu precizie impactul unei singure

surse.

Gazele de ardere produse în focar în urma procesului de reacţie între aerul de ardere şi

combustibil, se evacuează în atmosferă prin instalaţiile de evacuare a gazelor de ardere (canale

de gaze, ventilatoare de gaze de ardere, coţuri de evacuare).

Gazele de ardere evacuate la coş conţin gaze (NOx, SO2, CO2, CO, vapori de apă) şi

substanţe solide (praf de cenuşă, funingine).

Evacuarea gazelor de ardere obţinute din arderea combustibililor în cazanele de abur şi

CAF se realizează prin 4 coţuri cu următoarele caracteristici:

Coş

Caracteri

stici

constructi

ve

Parametrii

gazelor de

ardere evacuate

Cazane

Coş de

250m

Dext =

12.5m

Dint =

9.7m

V= 8.82m/s

D= 651.8m3/s

t =165

C1,2-420t/h

CAF1,2,3-

100Gcal/ h

Cos de

100m

Dext =

7.5m

Dint =

5.8m

V= 5.0m/s

D= 141.1m3/s

t = 165

CJP 2,3,4-105t/h

Coş de

50m

Dext =

4.02 m

Dint = 4

m

V= 2m/s

D= 84.4m3/s

t = 190

CAF4-

100Gcal/h

Coş de

50m

Dext =

4.02m

Dint = 4

m

V= 2m/s

D= 84.4m3/s

t = 190

CAF5-

100Gcal/h

Coşul de fum de 100 m, construit în 1970, a avut o exploatare continuă timp de 22 ani. În

condiţiile de funcţionare reală (utilizarea unei păcuri cu un conţinut mediu de sulf de 3.5 % faţă

de 1 % prevăzută în proiect), zidăria de protecţie interioară a fost afectată. Cu ocazia opririi

centralei în 1992, s-a efectuat un control integral, interior şi exterior al coşului de fum, în urma

căruia s-au evidenţiat deteriorări importante ale izolaţiei interioare (termoizolante şi antiacide)

atât la coşul de fum, cât şi la canalele de gaze arse aferente cazanelor 1 şi 2.

Inălţimea mică a coţurilor de evacuare a gazelor de ardere ale cazanelor de apă fierbinte

(CAF), a dus la situaţii de poluări accidentale cu funingine. De asemenea au existat reclamaţii

făcute de populaţia din zona rezidenţială din imediata apropiere, privind depunerile de funingine

pe sol, datorate înălţimii mici de dispersie a co]urilor.

Ca urmare a acestor situaţii evidenţiate mai sus s-a luat hoărârea construcţiei unui coş de

dispersie cu înălţimea de 250 m la care să fie racordate toate cazanele. Coşul de fum de 250 m a

fost conceput cu spaţiu de vizitare între peretele exterior de beton armat şi zidăria interioară de

protecţie.

Acest coş a fost pus în funcţiune în data de 16.02.1999 şi asigură o bună dispersie a

gazelor de ardere şi scăderea impactului emisiilor gazoase asupra mediului.

Norme de emisie

Normele de emisie pentru cazanele pe combustibil gazos (conform Ord.462/93 al

MAPPM şi al derogărilor acordate cazanelor RENEL prin scrisoarea IJ 12797 din 9.06.1994 -

MAPPM) sunt:

norma pentru oxizii de azot

se aplică începând cu 1.01.1998 - prevede o valoare a concentraţiei maxime admise

în gazele de ardere de 500 mg NO2/Nm3 la 3 % O2 , pentru cazanele cu putere termic`

> 150 MWt

norma pentru bioxidul de sulf

se aplică începând cu 01.01.1996 - prevede o valoare a concentraţiei maxime admise

în gazele de ardere de 50 mg SO2/Nm3 la 3 % O2, pentru cazanele cu puterea termică

> 150 MWt

norma pentru particule

se aplică începând cu 01.01.1998 - prevede o valoare a concentraţiei maxime admise

în gazele de ardere de 7.5 mg/Nm3 la 3 % O2

Normele de emisie pentru cazanele pe combustibil lichid existente (conform Ord.462/93

al MAPPM şi al derogărilor acordate cazanelor RENEL prin scrisoarea IJ 12797 din 9.06.1994 -

MAPPM) sunt :

norma pentru oxizii de azot

prevede o valoare a concentraţiei maxime admise în gazele de ardere de 600 mg

NO2/Nm3 la 3 % O2 , pentru cazanele cu putere termică > 150 MWt.

norma pentru bioxidul de sulf

prevede o valoare a concentraţiei maxime admise în gazele de ardere de 1700 mg

SO2/Nm3 la 3 % O2 , pentru cazanele cu puterea termică > 150 MWt.

norma pentru particule

prevede o valoare a concentraţiei maxime admise în gazele de ardere de 75

mg/Nm3 la 3 % O2.

Dacă mai multe focare formează împreună o unitate de exploatare, puterea termică a

ansamblului de exploatare (puterea termică totală) este determinantă pentru limitarea emisiilor

fiecăruia dintre focare. Aplicarea ad literam a acestei prevederi (Ord.462, Anexa II, aliniat 1,

paragraf 2) face obligatorie reducerea emisiilor la toate cazanele, indiferent de puterea lor

termică, dacă centrala, luată ca întreg, are o putere termică mai mare de 150 MWt. Nu se fac

specificări exprese privind derogări de la norme, legate de vârsta cazanelor, de durata restantă de

viaţă.

Dacă un focar este alimentat simultan cu mai mulţi combustibili diferiţi, concentraţiile

emisiilor nu vor putea depăşi valoarea ponderată limită. Valoarea limită a amestecului se

calculează cu formula:

C = Ci Qi/Qi

unde :

C - concentraţia maximă admisibilă pe un ansamblu

Ci - concentraţia maximă admisibilă pentru combustibilul “i”

Qi - puterea termică (aportul de căldură) al combustibilului “i”

Calculul emisiilor

Pentru a calcula emisiile centralei în condiţii cât mai apropiate de realitate, s-au calculat

emisiile acesteia (pentru poluanţii la care există norme de emisie) cu ajutorul unui program de

calcul al emisiilor, bazat pe calculul arderii şi pe factorii de emisie adoptaţi de Termoelectrica

prin PE nr. 1001/1994 “Metodologie de evaluare operativă a emisiilor de SO2, NOx, pulberi

(cenuşă zburătoare) şi CO2 din centralele termice şi termoelectrice”.

Datele de funcţionare ale cazanelor care au funcţionat, sunt datele statistice de

funcţionare puse la dispoziţie de centrală. Datele de funcţionare utilizate, au fost datele lunare de

funcţionare reale ale cazanelor pe anul 2001. S-a ales un interval anual complet de analiză a

funcţionării centralei, pentru a corela funcţionarea centralei cu situaţiile climatologice existente

pe parcursul unui an.

Datele de funcţionare pentru anul 2001 sunt prezentate în continuare.

Ore de funcţionare cazane - 2001

Luna

Cazan

C1 C2 CJP2 CJP3 CJP4 CAF1 CAF2 CAF3 CAF4 CAF5

Ianuarie 725 717 0 10 46 493 179 504 0 0

Februarie 481 597 29 0 269 98 459 587 224 0

Martie 744 440 0 0 302 0 330 608 142 0

Aprilie 441 512 122 0 189 0 174 261 159 0

Mai 389 355 0 0 0 0 17 0 3 0

Iunie 187 533 0 0 0 0 4 0 0 0

Iulie 0 744 0 0 0 0 0 0 0 0

August 0 709 0 0 38 0 19 0 0 0

Septembrie 0 286 78 0 356 0 318 0 7 0

Octombrie 0 137 293 0 314 47 70 0 429 0

Noiembrie 325 503 0 0 46 509 534 688 82 6

Decembrie 673 744 0 0 70 375 549 479 73 535

total 3965 6277 522 10 1630 1522 2653 3127 1119 541

Emisii de SO2

Pentru cazanele care funcţionează pe păcură norma de emisie pentru SO2 este de 1700

mg/Nm3. La toate cazanele se depşăeşte concentraţia maximă admisibilă.

Factorii determinanţi pentru mărimea emisiilor de SO2 şi implicit, a concentraţiilor de

SO2 sunt:

conţinutul mare de sulf din păcură (2.59 %);

cantitatea de păcură arsă;

Modificând aceşti factori se pot reduce emisiile de SO2. Aceste acţiuni de reducere a

emisiilor de SO2 fac parte din măsurile primare de reducere a emisiilor (înainte de formarea

poluanţilor).

Singura posibilitate de reducere a emisiilor de SO2 este reducerea conţinutului de sulf în

păcură (maxim 1% S).

Emisii de NOx

Valorile concentraţiilor de NOx calculate nu depăşesc concentraţia maximă admisibilă

Factorii determinanţi pentru mărimea emisiilor de NOx şi, implicit, a concentraţiilor de

NOx sunt:

tehnologia constructivă a arzătoarelor;

raportul între combustibil şi aerul de combustie;

temperatura de combustie.

Astfel, concentraţia de oxizi de azot este mai mare, cînd excesul de aer de combustie este

mai mare şi temperatura de ardere în flacără este mai ridicată.

Emisii de pulberi

La arderea păcurii se emit odată cu gazele de ardere şi substanţe solide: pulberi şi

funingine.

Pulberile (cenuşa) provine din impurităţile minerale solide existente în păcură. Pentru

calculul emisiei de pulberi s-a ales concentraţia de 0.1 % cenuşă (impurităţi minerale solide),

conform PE 1001/1994.

Mărimea emisiilor de pulberi este determinată de:

cantitatea de combustibil solid ars;

conţinutul de cenuşă al combustibilului şi calitatea păcurii;

Funinginea reprezintă carbonul nears din hidrocarburile prezente în păcură. Particulele de

funingine are dimensiuni relativ mari (peste 100 m), înglobează şi particulele de cenuşă, ceea ce

face ca acestea să se sedimenteze în imediata apropiere a sursei de emisie.

Emisia de funingine, depinde în principal de tehnologia şi regimul de ardere (temperatura

păcurii, temperatura aerului de ardere, presiunea şi debitul aerului la arzător, reglarea

injectoarelor de păcură, modul de dispersie a păcurii în flacără) şi de calitatea păcurii (cu cât

păcura are un conţinut de cocs mai mic cu atât emisiile de funingine vor fi mai mici).

In timpul pornirilor de cazane, pentru scurt timp, emisiile de funingine sunt mai mari

datorită temperaturii scăzute a focarului.

Emisiile calculate de pulberi (nu şi de funingine) se încadrează în norma admisibilă.

Nu este posibil să se calculeze emisiile de funingine. Emisiile de funingine (implicit cele

de pulberi) se pot măsura prin efectuarea de măsurători de opacitate la gazele de ardere evacuate,

valoarea măsurată fiind concentraţia de pulberi şi de funingine exprimată ca opacitate (%),

pentru care nu există o limită maximă admisibilă.

5. IMPACTUL CENTRALEI ASUPRA AERULUI

Pentru încadrarea în normele de emisie se recomandă:

utilizarea păcurii cu conţinut redus de sulf de maxim 1 %.

În zona de amplasament cetralei au existat, în decursul anilor, situaţii de poluare aerului

în special cu SO2 şi funingine, determinate de consumul mare de păcură, condiţiile tehnologice

(porniri de cazane), înălţimea mică de dispersie şi situaţii climaterice defavorabile. De asemenea

au existat reclamaţii făcute de populaţia din zona rezidenţială din imediata apropiere privind

depunerile de funingine pe sol, datorate înălţimii mici de dispersie a coşurilor.

Prin punerea în funcţiune a coşului de fum de 250m se asigură o bună dispersie a gazelor

de ardere şi scăderea impactului emisiilor gazoase asupra mediului.

6. IMPACTUL CENTRALEI ASUPRA OAMENILOR, FLOREI ŞI

FAUNEI

Situaţiile de poluare aerului în special cu SO2 şi funingine, existente în decursul timpului,

este polsibil să fi influenţat pentru scurt timp, starea de sănătate a populaţiei din imediata

apropiere a centralei (îngreunarea respiraţiei îi discomfort).

Măsurile luate pentru reducerea emisiilor de poluanţi vor conduce şi la scăderea

impactului emisiilor centralei asupra populaţiei din zonă.

Populaţia din zonă este afectată sesizabil numai de zgomotul produs de eşapările de abur,

care apar totuşi ocazional şi au un timp de acţiune redus. Pentru diminuarea nivelului de zgomot

la eşapări s-au montat atenuatoare de zgomot.

Pentru personalul care lucrează în zonele cu zgomot foarte puternic, se impune folosirea

echipamentului de protecţie (antifoane) şi limitarea timpului de staţionare în aceste zone.

Deoarece nu se poate cuantifica impactul centralei asupra florei şi faunei, din cauza

inexistenţei unor efecte sesizabile, se apreciază că măsurile de reducere a impactului asupra

aerului, apei şi solului va conduce şi la scăderea impactului asupra florei şi faunei.

7. REZUMATUL OBLIGAŢIILOR NECUANTFICABILE ŞI / SAU A

OBLIGAŢIILOR CONDIŢIONATE DE UN EVENIMENT VIITOR ŞI

INCERT

Evenimentele viitoare şi incerte cu impact asupra mediului sunt considerate astfel:

a) evenimente rezultate în urma unor riscuri de poluare, a căror probabilitate de apariţie

poate fi modificată;

b) evenimente rezultate în urma unor riscuri de poluare, a căror probabilitate de apariţie

nu poate fi modificată;

Riscul cu potenţial de poluare şi impact asupra mediului este definit ca probabilitatea de

apariţie, într-o perioadă de timp dată, a unui eveniment cu efecte negative asupra mediului.

Cuantificarea riscului se face pe baza unui sistem de clasificare, unde probabilitatea de

apariţie a evenimentului şi gravitatea impactului acestui eveniment sunt cuantificate pe baza

unui punctaj arbitrar.

Probabilitate de

apari\ie a

evenimentului

Valoare Gravitatea

impactului

evenimentului

Valoare

mare 3 majoră 3

medie 2 medie 2

mic` 1 uşoară 1

La aprecierea gravităţii impactului se ţine cont de scara de acţiune şi de intensitatea

(periculozitatea) acestuia. Riscul se cuantifică înmulţind valoarea probabilităţii de apariţie a

evenimentului şi valoarea gravităţii impactului.

În funcţie de cuantificarea riscului, se stabilesc zonele care necesită atenţie special,

datorită gravităţii impactului evenimentelor care pot să apară în zona respectivă.

Pentru reducerea riscului se poate acţiona prin:

Reducerea probabilităţii de apariţie a evenimentelor cu efecte negative asupra

mediului;

Reducerea gravităţii impactului, atunci când se produc evenimentele cu efect negativ.

Deoarece pentru reducerea gravităţii impactului evenimentelor negative este necesar

existenţa unui sistem de management al mediului, care necesită acţiuni de remediere a efectelor

negative şi mijloace costisitoare, accentul se va pune pe scăderea probabilităţii de apariţie a

evenimentelor cu impact negativ asupra mediului, în zonele de risc cu atenţie specială.

a) Evenimentele rezultate în urma unor riscuri de poluare, a căror probabilitate de apariţie

poate fi modificată, sunt evenimentele care apar în urma desfăşurării unor procese tehnologice.

În tabelul următor s-au clasificat zonele de risc după importanţa riscului.

Zone de risc Sursa Conta-

minant

Cale de acţionare Factori de

mediu

Proba-

bilita-

Gravita- Risc

afectaţi tea tea

instalaţia de

separare a

păcurii

scurgeri

accidentale

păcură migrare prin

scurgere

migrare prin

infiltrare

sol

ape

freatice

3 2 6

circuit

transport

păcură

scurgeri

accidentale

Păcură migrare prin

scurgere

migrare prin

infiltrare

sol

ape

freatice

2 2 4

circuit

transport

reactivi

scurgeri

accidentale

săruri,

acid,

sod`

migrare prin

scurgere

migrare prin

infiltrare

sol

ape

freatice

2 2 4

circuite de

transport ape

uzate în

incinta

centralei

scurgeri

accidentale şi

infiltraţii

ape

uzate

migrare prin

scurgere

migrare prin

infiltrare

sol

ape

freatice

1 2 2

rezervoare

păcură

scurgeri

accidentale

păcură migrare prin

scurgere

migrare prin

infiltrare

sol

ape

freatice

1 2 2

depozit

uleiuri

scurgeri

accidentale

uleiuri migrare prin

scurgere

migrare prin

infiltrare

sol

ape

freatice

1 1 1

Ca rezultat al evaluării riscului este posibil să se identifice şi să se abordeze prioritar

acele riscuri care au punctajul cel mai mare.

În urma analizei riscurilor s-au identificat 3 zone de risc care impun o atenţie specială

prin gradul mare de risc al acestora:

instalaţia de separare a păcurii;

circuitul de transport păcură;

circuitul de transport reactivi.

Aceste zone se caracterizează în special prin probabilitatea mare de apariţie a

evenimentelor şi gravitate relativ medie a efectelor asupra mediului.

Pentru reducerea probabilităţii de apariţie a evenimentelor cu impact negativ, mai ales în

zonele prioritare, şi reducerea efectelor poluărilor accidetale se impun măsurile care sunt

cuprinse în Decizia nr. 659/2000, privind constituirea “Colectivului pentru combatere poluărilor

accidentală”.

b) Evenimentele rezultate în urma unor riscuri de poluare, a căror probabilitate de apariţie

nu poate fi modificată, sunt evenimentele a căror apariţie sunt datorate unor fenomene naturale.

Evenimentele a căror apariţie sunt datorate unor fenomene naturale sunt reprezentate de

inversiunile de temperatură şi starea de atmosferă turbulentă, care au ca rezultat poluarea locală

cu poluanţi gazoşi şi funingine din gazele de ardere emise la coş.

Zone de

risc

Sursa Conta-

minant

Cale de

acţionare

Factori de

mediu

afectaţi

Probabi-

litatea

Gravi-

tatea

Risc

coşuri emisii de gaze

de ardere şi

inversie termică

sau atmosferă

turbulentă

NOx,

SO2,

pulberi

transport

aerian

aer

sol

2 1 2

Pentru reducerea efectelor poluării aerului datorită inversiei termice se recomandă:

neefectuarea suflărilor de funingine şi neefectuarea pornirilor de cazan în dimineţile

cu temperatură foarte scăzută şi cu cer senin (în caz de inversie termică) sau

atmosferă turbulentă.