Universitatea OradeaFacultatea de Istorie, Rela ii Interna ionale, tiin e Politice i tiin ele Comunicăriiț ț Ș ț ș Ș ț

Istorie veche a României

Celţii pe teritoriul României

Perei Ioana Teodora

Istorie, an I

2013

Dintre popoarele indo-europene care si-au facut aparitia pe teritoriul Europei actuale

in jurul anului 2000 i.e.n., poporul celt ale carui elemente proprii de cultura si civilizatie pot

fi percepute inca de pe la jumatatea mileniului al doilea i.e.n. – se afirma mai clar, cu

trasaturile culturale bine individualizate ale unei etnii distincte, catre anul 800 i.e.n. Data

aceasta marcheaza, in Europa Occidentala aproximativ inceputul primei perioade a fierului

(Hallstatt).

In cea de a doua perioada a fierului La Tene, marcata arpoape in intregime de

contributia celta, civilizatia celtilor atinge culmea infloririi sale cuprinzand toate teritoriile in

care a avut loc raspandirea lor, iar acest fapt a dus la aparitia unor aspecte particulare ale

acestei civilizatii. Celtii creeaza acum si impugn multor popoare cu care vin in contact prima

civilizatie proto-istorica “barbara” din Europa Centrala si Occidentala. Ei au fost ‘’primul

popor devenit poporul clasic al lumii barbare’’; care ‘’a adus Europa Centrala intr-un contact

strans cu lumea mediteraneeana si care, gratie fortelor sale creatoare, a dus la culme

dezvoltarea civilizatiei proto-istorice din teritoriile de la nord de Alpi’’.(Jan Filip)

Istoricii si arheologii folosesc termenul de “civilizatie celtica” pentru a descrie o

cultura tribala formata liber in jurul anului 500 i.e.n. si care inceteaza complet catre sfarsitul

secolului al XII-lea, ultimele manifestari specifice derulandu-se in insulele britanice.

Notiunea de “cultura La Tene” vizeaza aspectele privind istoria propriu zisa a celtilor

continentali, inceputa la jumatatea mileniului I i.e.n. cand se dateaza si primele referiri

scrise, si incheiata la finele secolului I d. Hr., atunci cand ultimele teritorii aflate in stapanire

sunt incorporate in Imperiul Roman.

Celtii erau considerati ca oamenii Nordului indepartat descrisi de Virgiliu “aveau

plete aurii, haine cu fir de aur si mantale virgate; in jurul gatului, alb ca laptele, atarnau

coloane de aur; in mana fiecaruia scanteiau doua lanci alpine, iar trupul le era aparat de niste

scuturi lungi.” Unele trasaturi fizice ne sunt indicate si de anumite sculpturi ramase de la

celtii insisi. Aspectul fizic nu are decat o importanta limitata in cunoasterea unui popor, in

schimb unele trasaturi ale portretului moral ne pot da indicatii pretioase asupra stadiului

dezvoltarii istorice a celtilor.

O podoaba caracteristica pentru perioada La Tene, aparuta inca din epoca bronzului ,

este colanul, purtat mai ales de catre razboinici care probabil avea o semnificatie onorifica.

Ca si colanul, bratara este una din podoabele cele mai raspandite, gasindu-se mai ales in

2

mormmintele feminine. Facute din argint, fier dar mai ales bronz, prin forma si decorul lor

constituie un reper arheologic sigur pentru datarea mormintelor sau chiar a asezarilor.

Predilectia celtilor pentru vesminte colorate ca si pentru podoabele stralucitoare in

care aspectul metalului se imbina cu rosul aprins al coralului si al smaltului constituie numai

una din trasaturile morale observate si scoase in evidenta de scriitorii greci si romani la care

dominau sobrietatea si eleganta simpla. O cunoastere mai adanca, in urma legaturii

prelungite, precum si calatoriilor intreprinse de istoricii si geograficii antichitatii i-a

determinat pe acestia sa remarce si alte trasaturi morale ale celtilor, cum sunt curajul,

generozitatea manifestata prin apararea celui nedreptatit, blandetea si duiosia in raporturile de

familie.

Sub raport intelectual, celtii au manifestat o aptitudine deosebita in asimilarea

realizarilor lumii civilizate, atat in munca pasnica, cat si in razboi. Portretul moral al celtilor

lasat de cei vechi ne face impresia unui popor in adolescenta, pe cale de formare, in acord cu

stadiul de dezvoltare social-economica in care organizarea de stat a comunitatilor celtice nu

era decat la inceputurile ei.

Ca popor in mare masura sedentar, celtii isi construiau locuinte grupate in sate

inconjurate de campul de cultura. Casele, de forma rotunda sau rectangulara, erau facute din

lemn si lipite cu lut, neavand dimensiuni prea mari. Acoperisul din trestie facea ca in timp de

razboi asezarile galilor sa fie usor distruse de incendii. Unele locuinte prin stratele de cultura

pe care le contin, atesta o locuire neintrerupta in acelasi loc din epoca celtica pana in evul

mediu, ca manifestare a stransei legaturi dintre om si pamantul care il hraneste si a trainiciei

cultului vetrei, pe care il intalnim la toate populatiile din antichitate.

In prelucrarea fierului, celtii ca si alte populatii antice, se gaseau la acelasi nivel cu

romanii. Faurirea carelor de lupta reprezenta o importanta ramura de productie in primele

perioade La Tene, fierarii lucrau impreuna cu lemnarii si rotarii la faurirea acestora.

Un rol deosebit in ocupatiile celtilor il are olaria, care in La Tene, odata cu

generalizarea folosirii rotii olarului, devine un adevarat mestesug. Unele vase de lut imita

prin formele si aspectul lor vasele metalice sau de sticla de origine mediteraneana, dintre care

cele de bronz destinate servirii vinului au o importanta deosebita.

Pe la sfarsitul sec. IV i.e.n., incepe sa se manifeste si un nou stil artistic în care

motivele ornamentale curbiliniare, pline de fantezie, infrang regulile severe ale simetriei.

3

Acest stil numit Waldalgesheim sau liber s-a extins in toata lumea celtica, din insulele

britanice pana in spatiile celtilor orientali. Cea de a treia fază a epocii La Tène, reprezinta si

perioada de maxima dominare a celtilor in tot cuprinsul fasiei de mijloc a Europei vestice si

central-rasaritene. Stapani ai celor mai importante centre metalurgice (fier, aur, argint, aramă)

din Austria, Germania, Boemia şi Polonia vestica, celtii produceau unelte, arme si obiecte de

tot felul; buni agricultori, foloseau fierul de plug si cuţitoiul pentru despicat brazdele. Mari

crescatori de turme de vite mari şi mici, triburile celtice de pretutindeni beneficiau de o

economie prospera. Comertul cu statele mediteraneene sau intertribal era activ.

Pentru facilitarea vanzarilor si cumpararilor incep sa se foloseasca monedele de de aur

şi argint, batute de capeteniile tribale. Acestia locuiau impreuna cu rubedenilie lor în asezari

mari si puternic întarite (oppida), cu ziduri de pietris legate cu traverse de lemn (murrus

gallicus), aparate cu turnuri si santuri de aparare. O parte din populatie îsi avea locuintele in

cuprinsul cetatilor, alta locuia in asezari mai mici, nu prea indepartate de oppida. Cimitirele

tribale, desi numeroase, nu aveau o densitate prea mare (50-150 morminte). Atat capeteniile,

războinicii cat si femeile lor se înhumau în morminte plane.

Consideratii istorice privind istoria celtilor in centrul si sud-estul europei

Transilvania si partile aflate in V si S-V Romaniei de azi, au fost colonizate de catre

celti intr-o etapa care pare sa fi inceput din a doua jumatate a secolului IV. In Campia Tisei,

prin cercetari arheologice, s-a demonstrat ca celtii au intalnit in momentul sosirii lor o

populatie eterogena, avand in componenta elemente scitice si tracice. Se poate spune ca

deplasarile celtilor spre estul Europei s-au desfasurat in principal pe axa Dunarii in mai multe

etape. Prima avand ca rezultat ocuparea unor teritorii situate in N-V Ungariei si in S-V

Slovaciei. Transilvania si partile aflate in vestul Romaniei de azi, au fost ocupate intr-o etapa

care pare sa fi inceput din a doua jumatate a secolului al IV-lea. Momentul aparitiei celtilor

este marcat prin orizontul cel mai vechi al necropolei de la Piscolt unde sunt cercetate

morminte de incineratie si inhumatie cu inventar funerar compus din cutit de lovit de tip

hallstattian, o fibula, catarame patrate, plate de tip foarte timpuriu. Se mai adauga inventarul

mormantului de la Diosig, fibula cu cap de animal de la Pecica, altele de la Orsova, Arad,

Oradea-Salca. O alta cale de patrundere ar fi pe culoarul Somesului. Cea mai masiva

concentrare de descoperiri celtice este cuprinsa intre cursurile raurilor Barcau si Crasna. Aici

se afla cunoscutele necropole de la Ciumesti, Piscolt, Sanislau, Dindesti, Foeni. Punctele cu

4

descoperiri dovedesc ca celtii patrunsi in Transilvania au luat in stapanire in primul rand vaile

raurilor, zonele productive, favorabile pentru agricultura si cresterea animalelor. H. Hubert

aprecia ca celtii nu au putut ocupa in aceste regiuni ale Europei E-C decat vaile si coastele

fertile din apropierea acestora si ca regiunile muntoase nu reprezentau pentru ei o atractie

deosebita. Cele mai vechi complexe de la Fantanele se afla in concordanta cu cele apartinand

primului orizont de la Piscolt, cu descoperirile izolate de la Medias sau din zona Hategului.

Se poate spune ca incepututl colonizarii celtice s-a derulat aproximariv in aceeasi perioada pe

intreg teritoriul transilvanean.

La inceput raporturile dintre daci si celti au fost violente. S-a constatat, pe de o parte

faptul ca , inca de la debutul primelor necropole celtice din Transilvania, unii defuncti erau

ingropati cu o panoplie de arme completa, spade, varfuri de lance sau sulita, scut. In alte

cazuri au fost descoperite doar varfuri de lance ceea ce ar putea indica o anumita ierarhizare

in cadrul grupului de razboinici. O alta dovada a caracterului razboinic al celtilor este

prezenta carelor de lupta in necropole din V, N-V si spatiul intracarpatic al Romaniei. Care

de lupta au fost descoperite la Curtuiuseni, Zauan, Dezmir, Cristuru Secuiesc. Mormantul cu

coif de la Ciumesti este o alta dovada a caracterului razboinic al celtilor. Astfel, inventarul

funerar indica aparteneta defunctului la o elita razboinica avand semne de zale si coiful

ornamentat cu pasarea de prada, au constituit elemente care il deosebeau atat de ansamblul

razboinicilor din comunitate cat si de cei de pe o arie mai vasta. De aceea piesele de

echipament ale luptatorului pot fi considerate insemne ale unui sef militar cu o autoritate care

se intindea pe o zona mai larga, fapt care i-a permis, in virtutea prestigiului pe care il

dobandise, sa organizeze o trupa de mercenari capabila sa se angajeze in actiuni la distante

mari de zonele de bastina. Seful celt de la Ciumesti constituie astfel un martor important al

intelegerii rolului si functiilor elitelor razboinice.

O problema importanta vizeaza legaturile pe care noii veniti le-au stabilit cu populatia

locala. Prezenta ceramicii lucrate cu mana in mormintele celtice si unele elemente de rit si

ritual funerar ne duce cu gandul la o coabitare intre elementul celtic si cel indigen, o

convietuire. Ceramica lucrata cu mana indica un element strain de cel celtic si presupune o

populatie diferita care sa fi lucrat la aceste vase. De remarcat este faptul ca necropolele

descoperite in partea rasariteana a bazinului carpatic , prin elemente de rit si ritual specific,

demonstreaza ca noii veniti si-au impus inca de la inceput propriile practici si perceptii

simbolice. In necropola de la Piscolt din N-V Romaniei, elementele de rit si ritual funerar, ca

si inventarele sunt caracteristice comunitatilor celtice cenral europene. De asemenea in

5

cateva situatii pot fi sesizate inmormantari care prin elementele de ritual isi gasesc analogii in

necropola de la sfarsitul primei varste a fierului de la Sanislau. La Piscolt o serie de localnici

au continuat sa inmormanteze in cadrul unor necropole celtice dar pastrand traditiile funerare

anterioare. Numarul acestor complexe funerare care pot fi atribuite indigenilor este foarte

mic, ceea ce sugereaza ca acestia au fost asimilati destul de rapid in cadrul comunitatilor

celtice care au colonizat regiunea respectiva. In Transilvania una din cele mai reprezentative

necropole este cea de la Fantanele – ‘’Dealul Popii‘’ jud. Bistrita-Nasaud. In general vasele

lucrate de mana din necropola de la Fantanele au analogii in mediul tracic de la sud si est de

Carpati. De mentionat este activitatea unor mesteri olari locali care au produs in continuare

ceramica specifica indigenilor, in acelasi timp, mixtura culturala rezultata din amalgarea

celor doua comunitati a generat unele forme noi de vase ceramice. Tehnica lucrarii la roata a

ceramiciii se generalizeaza in lumea barbara europeana doar pe parcursul celei de-a doua

varste a fierului. In V, N-V Romaniei dar si in spatiul intracarpatic, vasele lucrate la roata

ajung sa fie frecvente in descoperiri odata cu patrunderea celtilor. Fenomenul de integrare a

populatiilor indigene in cadrul noilor comunitati rezultat in urma colonizarii celtice este

sesizabil in urma analizei situatiei arheologice din asezari. In asezarile cercetate la Ciumesti,

in N-V Romaniei sau la Miresti, in centrul Transilvaniei au fost descoperite materiale

ceramice apartinand ambelor grupuri de populatie. La Ciumesti locuintele erau asezate sau

concentrate in nuclee de cate trei, parand sa indice unele preferinte privind alegerea locului

pentru amplasare. In asezarea de la Miresti, bordeiele erau dispuse la distanta relativ mica

unele de altele ceea ce ne face sa credem ca aici comunitatea era mai putin numeroasa.

Trebuie subliniat faptul ca in zona rasariteana a bazinului carpatic formele de habitat au fost

exclusiv rurale, atat inainte cat si dupa colonizarea celtica.

Dar celtii nu au ocupat intreaga arie a spatiului intracarpatic. In zona Depresiunii

Maramuresului si a depresiunilor intra-montane din partea de rasarit a Transilvaniei

comunitatile locale au cunoscut o evolutie specifica, diferita de cea sesizata in regiunile

transilvanene ocupate de celti.

Pe teritoriul Daciei, intre cele doua populatii, au existat legaturi comerciale ce

implicau de o parte si de alta, achizitionarea si prelucrarea de materiale caracteristice

celeilalte populatii. Convietuirea stransa intre celti si daci a avut urmari pozitive in

dezvoltarea culturii materiale autohtone. In contact cu celtii, geto-dacii au preluat noua

tehnica superioara de prelucrare a ceramicii cu ajutorul rotii olarului. De remarcat este faptul

6

ca in asezarile si necropolele de pe teritoriul Roamaniei au fost gasite vase ceramice lucrate la

roata din pasta cu grafit.

Aparitia culturii materiale de tip La Tene in Transilvania, V si N-V Romaniei, aduce

schimbari importante in viata economico-sociala a comunitatilor, o schimbare radicala se

produce in domeniul mestesugaresc. Asezarile cercetate dovedesc o adevarata revolutie a

metalurgiei fierului, cum este cazul la Camin – ‘’Malul Crasnei’’ sau Carei-Cimitirul

reformat, unde marea cantitate de zgura de fier indica prelucrarea fierului. La est de Carpati

numarul uneltelor de factura sau influenta celtica lucrate din fier este destul de mare.

Debutul celei de a doua varste a fierului in interiorul arcului carpatic, V si N-V

Romaniei este marcat prin aparitia complexelor arheologice atribuite celtilor. Un prim

element este deci prezenta ceramicii lucrate cu roata olarului, iar elementul secund care

defineste cultura La Tene pe teritoriul Romaniei este aparitia asa zisei revolutii a metalurgiei

fierului si a altor metale.

Putem spune ca dezvoltarea metalurgiei fierului , prezenta ceramicii lucrata la roata si

a cuptoarelor de olarie au dus la aparitia si dezvoltarea culturii materiale de tip La Tene pe

teritoriul Romaniei.

Raportat la zonele central europene, unde cultura materiala specifica se continua in

cuprinsul asezarilor, pentru spatiul transilvanean piesele de factura celtica si-au facut aparitia

doar izolat.

In secolele II-I i.e.n. se observa o explozie demografica, numarul descoperirilor fiind

de doua ori mai mare fata de cel corespunzator perioadei anterioare. Asezarile sunt dispuse

tot pe terasele raului Mures sau in vaile laterale, dar apar si in zona montana. In aceeasi

perioada apar si primele asezari fortificate situate pe inaltimi, cum sunt cele de la Piatra

Cravii , Cugir si Costesti.

La mijlocul secolului al II-lea i.e.n. nu se mai poate vorbi despre un etnic celtic

distinct in Transilvania. Obiectele de factura celtica continua sa isi faca sporadic aparitia in

contexte dacice. Asezarile fortificate ilustreaza o modificare substantiala de structura a

societatii si a autoritatii politice din Transilvania. Fortificatiile reflecta aparitia unor elite de

lat gen decat cele anterioare si a unor raporturi de subordonare in cadrul comunitatilor

diferite fata de cele din mediul celtic.

7

In secolul I i.e.n avea sa se nasca Regatul condus de Burebista , acesta fiind probabil

unul din sefii militari ridicati din randul elitelor razboinice. Spre sfarsitul secolului I se

constata diparitia treptata a inmormantarilor tumulare cu arme si inventar, iar pe parcursul

veacului urmator pana la cucerirea romana, datele indica noi transformari identitare a coloniei

razboinicilor.

Problema incetarii orizontului celtic din Transilvania a cunoscut mai multe ipoteze.

Ion Horatiu Crisan considera ca celtii au fost asimilati in masa autohtonilor pe parcursul

secolului al II-lea i.e.n., Vlad Zirra este de parere ca celtii s-au repliat spre zona Dunarii

mijlocii datorita presiunii romane dinspre sud si a atacurilor germanice din nord, iar Aurel

Rustoiu sustine ca sfarsitul locuirilor celtice din N-V Transilvaniei se datoreaza unei migratii

a dacilor de la sud de Carpati de pe teritoriul actual al Olteniei.

Celtii ale caror origini se pierd in epoca marilor framantari, care caracterizeaza

inceputurile raspandirii indo-europenilor, prin creatiile lor in domeniul culturii materiale si

spirituale au adus o contributie insemnata la faurirea culturii populatiilor europene. Chiar

romanizati, cum au fost aceia care fusesera integrati in Romania Occidentala inca de mult

timp, ei au continuat sa-si manifeste propriile lor trasaturi ce aparusera in cultura La Tene, sa

dezvolte mestesugurile si in special metalurgia fierului si arta, prin aceasta contribuind la

nasterea artei din perioada migratiunilor.

8

Bibliografie

1. Berciu, D., Lumea celţilor, Bucureşti, 1970

2. Hubert, H., Celtii si civilizatia celtica, Bucuresti, 1983

3. Rosu, Marinel, Celtii pe teritoriul Romaniei, Oradea, 2010

4. Drimba, O., Istoria culturii si civilizatiei vol. IV, Bucuresti 1998

5. http://www.enciclopedia-dacica.ro/?

option=com_content&view=article&id=704%26Itemid=372

9