Celor care m-au ajutat să revin în profesie.

1

CUVÂNT ÎNAINTE

Producerea, dezvoltarea şi folosirea Organismelor

Modificate Genetic (O.M.G.), ca de altfel şi a celorlalte

realizari ale biotehnologiei, constituie o adevărată provocare a

timpului nostru şi au generat numeroase discuţii şi dezbateri,

controverse şi opinii, de multe ori divergente, ba, uneori, chiar

diametral opuse.

Probabil ca nu de puţine ori divergenţa de opinii îşi are

cauzele şi în lipsa de informare (chiar ignoranţă), o slabă

informare şi poate chiar, de ce nu, într-o informare greşită,

voită sau nu.

Pe de altă parte, integrarea României în Uniunea

Europeană înseamnă şi cunoaşterea şi familiarizarea cu legile şi

normativele din UE, care urmează a avea valabilitate şi pe

teritoriul României.

Fără nici o îndoială că şi unele interese, de diferite

nuanţe, şi nu în ultimul rând interesele financiare, joacă un rol

important, uneori determinant, în atitudinea populaţiei a

cercetătorilor, a unor organizaţii, cu privire la Organismele

Modificate Genetic şi a biotehnologiei, în general.

Există însă un paradox, cu referire la tematica privind

O.M.G., şi anume acela că, deşi există disponibilă o cantitate

impresionantă şi variată de material documentar (peste 6.000

de publicaţii, dedicate prezentării şi dezbaterilor privind

O.M.G., multe site-uri pe internet, cu actualizare zilnică sau

chiar la intervale mai scurte), acest material este extrem de

dispersat, în sensul că fiecare segment sau aspect al

problematicii O.M.G. (realizare, avantaje, temeri, siguranţă,

legislaţie etc.) este prezentat în mod separat, încât o

documentare sau o informare mai completă, care să cuprindă

toate, sau aproape toate capitolele din problematica O.M.G.,

întâmpină mari dificultăţi, acest demers necesitând consultarea

unor numeroase surse de informare (reviste, publicaţii, pliante,

comunicate, internet etc.) şi implicit folosirea de timp mult,

care a devenit tot mai preţios.

2

În consecinţă principalul scop al studiului prezent a fost

acela de a asigura o sursă de informare, cât mai variată, pentru

cei ce doresc acest lucru.

Un al doilea scop a fost acela al prezentării materialelor

care exprimă puncte de vedere diferite sau contradictorii, în

mod echidistant, uneori comentate, sine ira et studio, alteori

doar traduse şi/sau prelucrate pentru ca cititorul să-şi poată

forma propria opinie, propriile convingeri şi să-şi poată

exprima atitudinea şi părerea în cunoştinţă de cauză.

Un al treilea scop, dar nu cel din urmă, a fost acela de a

provoca atitudini, comentarii, exprimări de poziţii, în rândurile

unui public cât mai larg.

Cu siguranţă că realizările biotehnologiei şi, în mod

special Organismele Modificate Genetic, prezintă o importanţă

mult prea mare şi pot genera urmări mult prea imprevizibile,

încât atitudinea şi opinia tuturor să nu fie exprimate şi luate în

consideraţie în procesul de luare a deciziilor, cu atât mai mult

cu cât, în condiţiile mult invocatei globalizări, efectele,

pozitive sau negative, se vor răsfrânge asupra tuturor.

Cu certitudine că studiul comportă discuţii, comentarii,

critici, poate cele mai multe de ordin tehnic dar, având în

vedere că strădania depusă a urmărit, înainte de toate, umplerea

unui gol în activitatea de informare a publicului, cu privire la

O.M.G., aceste observaţii vor avea, sperăm, în vedere şi acest

aspect.

Din păcate, intenţia de a anexa un număr cât mai mare de

acte normative, disponibile, privind O.M.G. a fost mult limitată

de spaţiul tipografic disponibil.

Dr. Nicolae MOCUŢA

Doctor în Medicină Veterinară

Laboratorul D.S.V.S.A. Sălaj

3

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

1. Introducere

1.1. Definiţia O.M.G.

Există mai multe încercări de a da o definiţie

organismelor modificate genetic – O.M.G.

Una dintre aceste definiţii, acceptată aproape unanim şi

frecvent întâlnită în literatura de specialitate, este formulată

într-un material difuzat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii

(W.H.O.) şi aceasta defineşte Organismele Modificate Genetic

(O.M.G.) ca organisme al căror material genetic (ADN - Acid

Deoxiribonucleic) a fost modificat într-un fel în care acesta nu

apare în mod natural, printr-o tehnologie adesea numită

„tehnologie modernă” „tehnologia genelor”, sau uneori ca

„tehnologia DNA recombinant” sau „inginerie genetică”. (1)

Această tehnologie permite selectarea unor gene

individuale pentru a fi transferate de la un organism la altul, în

cadrul aceleiaşi specii sau între organisme din specii diferite,

uneori neînrudite între ele.

O.M.G. pot fi plante, animale sau bacterii care au una sau

mai multe gene selectate introduse în genomul lor prin tehnica

moleculară. Modificarea genetică implică modificarea directă a

ADN (Acid Deoxiribonucleic), ca material genetic.

Modificările genetice se aplică pentru a realiza noi

beneficii, cum ar fi durata de păstrare, rezistenţa la dăunători,

capacitatea culturilor de a se dezvolta în diferite condiţii de

mediu. (17)

O alta definiţie, completată şi cu unele precizări, privind

O.M.G. este formulată de către un cercetător german care face

menţiunea că termenul de O.M.G. (Organism Modificat

Genetic) este folosit pentru orice organism viu a cărui ADN

este modificat prin inginerie genetică. (3) Această tehnică

4

permite selecţia, modificarea şi transferul unor secvenţe de

ADN de la un organism la altul. De exemplu, genele de la

porumb care sunt transferate la diferite varietăţi de porumb

genetic modificat, cultivat, care a fost realizat folosind o

tehnică numită a ADN recombinant.

Un organism obţinut printr-un program convenţional de

ameliorare genetică (inclusiv mutageneza şi fuziune celulară)

nu este definit ca O.M.G., chiar dacă în cursul acestui proces

apare o modificare genetică importantă (de la modificarea unei

singure „litere” a ADN, sau a unei baze până la pierderea de

cromozomi în întregime. (3) Este important de reţinut că un

organism modificat genetic (O.M.G.) este un organism viu, de

exemplu o plantă a cărui compoziţie genetică a fost modificată

prin mijloacele tehnologiei genelor.

În mod curent o modificare genetică implică inserţia unei

secvenţe de ADN (Insertul sau inserţia), care este o combinaţie

sintetică sau naturală din câteva secvenţe mici de ADN, în

genomul organismului ce urmează a fi modificat.

Acest proces se numeşte transformare, iar aceste mici

secvenţe de ADN sunt, în mod obişnuit, luate dintr-un alt

organism natural. La bacterii şi plante modificarea genetică

poate fi de asemenea produsă prin modificarea codurilor

genetice existente fără inserţia de ADN străin. (7)

Cum se realizează modificările genetice la plante?

Inserţia tipica (curentă) (construcţia de gene) într-un

GMO comportă trei elemente:

1) Promoterul, element care funcţionează ca un starter

pornit / oprit pentru citirea genei inserate / modificate.

2) Gena care trebuie inserată / modificată care codifică o

însuşire specifică selectată.

3) Terminatorul, element care funcţionează ca un semnal

„stop” pentru citirea genei inserate / alterate.

În plus, alte câteva elemente pot fi folosite la construcţia

genelor iar rolul lor este de obicei de a controla şi stabiliza

5

funcţia genelor, demonstrarea prezenţei combinaţiei în GMO,

sau de a facilita combinarea diferitelor elemente în construcţie.

Pentru a deveni moştenită în mod stabil gena construită

trebuie să fie integrată în genomul organismului. Totuşi,

genomul propriu al organismului are şi el, de asemenea un rol

extrem de important. (7)

Tehnologia prin care se realizează acest proces este

adesea numită „tehnologie modernă” sau „tehnologia genelor”,

uneori ca „tehnologia ADN recombinant” sau „inginerie

genetică”. Ea permite selectarea unor gene individuale pentru a

fi transferate dintr-un organism în altul, aparţinând aceleiaşi

specii, sau de asemenea, dintr-o specie neînrudită. Asemenea

metode au fost folosite pentru a crea plante Genetic Modificate

(GM), care apoi au fost folosite pentru cultivarea în câmp, ca şi

culturi agricole alimentare, genetic modificate (GM). Este cea

mai nouă metodă pentru a induce însuşiri noi la

microorganisme, la plante şi la animale. (1)

Cel mai tipic exemplu pentru a ilustra astfel de

modificare este adăugarea de gene la ADN din plante, gene

care codifică producerea de proteine ce conferă însuşiri

avantajoase plantelor respective, cum ar fi toleranţa la erbicide

sau protecţia culturilor faţă de insecte.

1.2. Istoric

Primul O.M.G. real a fost creat în anul 1973 de către

Stanley Cohen şi H. Boyer: o bacterie care a fost modificată

prin introducerea, în genomul său, a unei gene de Xenopus

laevis, o specie de broască. (3)

Totuşi în 1970 Chakrabarty a realizat o bacterie, prin

inginerie genetică, capabilă să scindeze moleculele de ulei,

proprietate pe care nici o bacterie nu o posedă în mod natural.

Realizarea s-a obţinut prin transferul unor plasmide într-o

bacterie din genul Pseudomonas dar la prima încercare de

obţinere a patentului de invenţie nu a reuşit acest lucru.

În 1974 a fost obţinut primul animal modificat genetic,

un şoarece, de către R. Jaenish, prin introducerea, în genom, a

6

unor gene leucemice, folosind ca vector un retrovirus,

modificare care s-a transmis şi la urmaşi.

În anul 1977 bacteria Agrobacterium tumefaciens a fost

folosită pentru transferul de gene în celulele unei plante. În

anul 1986 a fost produsă prima plantă GM în USA: tutun

erbicid tolerant. La Institutul Max Planck din Koln a fost

produsă prima plantă GM în Europa, în 1989: o petunie cu

culoarea petalelor modificată. În 1993 o variantă de sfecla de

zahăr rezistentă la virusuri a fost prima plantă genetic

modificată, realizată pentru industria alimentară iar tomatele

FlavrSavr au fost primele alimente GM care au obţinut

autorizarea pentru a fi puse pe piaţă. (3)

Dezvoltarea culturilor GM s-a facut în trei valuri

distincte:

Prima generaţie de plante agricole GM a fost dezvoltată

pentru a îmbunătăţi performanţele şi eficienţa producţiei. În

acest sens se pot da ca exemplu bumbacul, porumbul, roşiile

rezistente la insecte sau soia, rapiţa pentru ulei, porumbul, inul

seminţe, tolerante la erbicide.

Mai recent s-au dezvoltat plante GM din a 2-a generaţie,

pentru folosirea în alimentaţie, cum ar fi soia cu conţinut

ridicat de acizi grasi nesaturaţi.

A 3-a generaţie de plante GM a urmărit dezvoltarea de

plante, prin modificări genetice (MG), care să producă unele

substanţe cu aplicaţie medicală, produse farmaceutice, pentru

prevenirea bolilor iar altele pentru utilizare industrială.

Un exemplu în acest sens îl constituie încorporarea de

polimeri în interiorul plantei de rapiţă pentru seminţe.

Ulterior aceste realizări s-au răspândit, suprafeţele

cultivate cu asemenea plante modificate genetic au crescut an

de an, astfel că numai în anul 2001 suprafaţa totală cultivată cu

culturi GM a crescut cu 19% faţă de anul precedent.

Cele mai mari suprafeţe cultivate cu culturi GM, în anul

2001, se găseau în următoarele ţări: USA 35,7 millioane

hectare (68% din suprafaţa totală), Argentina 11,8 millioane

7

hectare (22%), Canada 3,2 millioane hectare (6%); China 1,5

millioane hectare (3%). Alte ţări cultivatoare erau: Indonesia,

Australia, Africa de Sud, Mexic, Spania, Franţa, Portugalia,

România şi Ukraina. (13)

1.3. Particularităţi

Într-un sens mai larg, toate plantele cultivate şi animalele

crescute de om sunt modificate genetic, în sensul că în decursul

timpului ele au fost supuse unor procese de selecţie, de către

om, sau în mod natural, încât să devină mai productive, mai

rezistente la boli şi să asigure produse de calitate tot mai bună.

Această situaţie este sugestiv ilustrată prin simpla

comparaţie a aspectelor fizice (fenotipul) şi nivelului

producţiilor realizate de culturile antice de grâu, alte cereale

sau animale, cu producţiile realizate şi apectul fenotipic al

acestora din zilele noastre sau dacă ne gândim la aria de

răspândire, şi modificările suferite, a unor plante ca tutunul,

cartoful, porumbul.

Selecţia făcută de om în acest sens a generat, în timp, şi

modificări ale genelor dar această schimbare s-a făcut într-un

ritm lent, iar transformările şi recombinările ce s-au produs au

implicat transferul întregului genom adică a întregii zestre

ereditare a plantei, inclusiv transferul unor gene ale unor

caractere nedorite, şi nu exclusiv a genelor pentru codificarea

unor însuşiri care să asigure schimbarea în sensul dorit de om.

Aplicarea tehnologiei de recombinare a ADN-ului înlătură

aceste dezavantaje şi de aceea, pentru a evidenţia această

diferenţă, a fost introdus termenul de Organisme Modificate

Genetic (O.M.G.) care defineşte organismele a căror material

genetic (ADN) a fost modificat într-un fel în care această

modificare nu se realizează în mod natural prin recombinare

naturală sau prin încrucişare. (2)

Aceste organisme sunt capabile să transmită însuşirile

câştigate prin modificările genetice la generaţiile următoare, ele

fiind unităţi biologice capabile să se multiplice şi să-şi

transmită materialul genetic la acestea.

8

În ceea ce priveşte diferenţele dintre modificările

genetice şi înmulţirea tradiţională trebuie să remarcăm faptul

că înmulţirea convenţională implică transferul a multe mii de

gene în mod întâmplător şi necesită mulţi ani pentru a realiza

un organism cu însuşirile dorite, în timp ce prin modificările

genetice, este acum posibil să introducem una sau mai multe

gene şi cu multă precizie în genomul organismelor.

Modificarea genetică este mult mai rapidă decât înmulţirea şi

creşterea tradiţională.

Caracteristicile specifice şi dorite pot fi rapid adăugate la

zestrea genetică, pentru a realiza plante rezistente la boli sau la

insecte, sau a realiza animale care să crească în greutate mai

repede.

Modificarea genetică, de asemenea, permite transferul de

gene care nu pot fi răspândite prin înmulţirea convenţională, de

exemplu transferul de gene de la sfecla la cereale sau de la

bacterii la porumb. Prima asemenea modificare s-a făcut în

anul 1980 pentru a modifica bacteria E.coli să producă insulină

mai ieftină pentru diabetici. (17)

Există şi alte observaţii cu privire la diferenţele

semnificative între modificarea genetică prin biotehnologie şi

încrucişările şi creşterea tradiţională la cultura plantelor.

În agricultură, modificările genetice au fost folosite de

mii de ani. Plantele pe care noi le-am cultivat au fost „genetic

modificate” chiar şi unele varietăţi de animale ca bovinele şi

porcii: modificările au fost obţinute prin „procese tradiţionale”

cum sunt încrucişările între diferite rase şi în cadrul aceleiaşi

rase.

În fiecare zi, noi mâncăm tomate care au fost realizate

prin încrucişări şi mutaţii produse de raze X. În fapt, radiaţiile

provoaca alterări în ADN şi modifică informaţia genetică, care

poate conduce, deşi mai rar, la câstigarea de noi însuşiri

folositoare. Totuşi, este nevoie de un foarte mare număr de

plante sau animale mutante pentru a obţine şi mutaţii pozitive

prin metodele tradiţionale.

9

În prezent, noi putem folosi metodele moderne pentru a

realiza modificări pozitive ale genelor pe o cale rapidă şi

precisă.

Deşi în mod curent se foloseşte transferul de gene în

cadrul aceleiaşi specii, orice combinaţii sunt teoretic posibile

deoarece codul genetic este universal.

Aceasta înseamnă că orice organism este capabil să

citească instrucţiunile date de ADN-ul din alt organism, chiar

dacă nu sunt din aceeaşi specie.

În anul 1973, pentru prima dată, au fost transferate gene

de la o bacterie la alta, iar în anul 1977 bacteria Agrobacterium

tumefaciens a fost folosită pentru transferul de gene în

celululele unei plante. (3)

1.4. Avantaje

Nu de puţine ori s-a pus întrebarea: Cu ce scop s-au

produs alimentele modificate genetic? (1)

Alimentele modificate genetic (GM) au fost produse şi

apoi comercializate pentru că există câteva avantaje clare, atât

pentru producător cât şi pentru consumator, pe care acestea le

oferă.

Ele sunt produse cu preţ de cost mai scăzut, beneficiu

mai mare (ca valoare nutritivă sau termen de păstrare) sau

ambele. Cât priveşte avantajele ce derivă din O.M.G., acestea

sunt foarte semnificative pentru oameni.

Multe exemple, referitor la acest subiect, pot fi

enumerate, cum ar fi alimente GM cu calităţi nutritive

îmbunătăţite, recolte mai mari obţinute la culturile agricole,

rezistenţa la insecte, care elimină necesitatea folosirii de

pesticide, rezistenţa la boli, calitatea îmbunătăţită a alimentelor,

alimente care pot fi păstrate timp mai îndelungat, creşterea

posibilităţilor de adaptare a plantelor la condiţii aspre de

creştere cum ar fi seceta, salinitatea şi temperaturile extreme.

De asemenea, se asteaptă ca modificările genetice să

contribuie la rezolvarea problemei malnutriţiei la nivel global

ca şi ale populaţiei în creştere la nivel mondial.

10

În acest sens câteva exemple pot fi arătate:

- tomate care se pot coace pe plante şi pot fi transportate

fără a se strivi în timpul transportului, în timp ce gustul lor

poate fi mai bun decât cel al tomatelor culese şi transportate în

stare verde, pentru a nu se strivi, şi care se coc apoi în

atmosfera cu ethilen;

- cartofi şi porumb rezistente la insecte;

- soia tolerantă la erbicide specifice.

Alte alimente produse prin modificări genetice ce sunt în

curs de realizare:

- cafea boabe cu conţinut redus de caffeină - tomate rezistente la congelare - cartofi pentru prăjit (cartofi pai, cartofi franţuzeşti

prăjiţi) cu modificarea în componenţa amidonului

încât să nu absoarbă grăsime

- ulei vegetal care să conţină acizi graşi saturaţi (generatori de colesterol) la un nivel scăzut. (17)

Într-un material pregătit şi difuzat de către Organizaţia

Mondială a Sănătăţii (OMS = WHO) (1) sunt dezbătute şi

clarificate o serie de aspecte şi probleme în legatură directă cu

O.M.G., ca răspuns la numeroasele întrebări şi manifestări de

îngrijorare ce se constată atât în rândul populaţiei,

consumatorilor, cât şi liderilor politici sau conducători.

Cele mai frecvente tipuri de O.M.G. care au fost

dezvoltate şi comercializate sunt speciile de plante agricole

genetic modificate, cum sunt porumbul, soia, rapiţa pentru ulei

şi bumbacul modificate genetic. Aceste varietăţi au fost, în

principal, modificate genetic, pentru a deveni rezistente la

anumite insecte dăunatoare şi tolerante la erbicide. Dezvoltarea

rezistenţei la insecte a plantelor, reduce cantitatea şi frecvenţa

folosirii de insecticide, multe dintre ele periculoase, dar

necesare pentru controlul insectelor dăunătoare în culturi.

Rezistenţa la insecte a fost realizată prin încorporarea în

genomul plantei a genei pentru producerea de toxină, gena

transferată luată de la bacteria numita Bacillus thuringiensis

11

(BT). Toxina respectivă a fost folosită, încă de mult timp, în

mod curent ca insecticid în agricultură şi ea prezintă siguranţă

pentru consumul uman, în sensul că nu prezintă nici un risc

pentru sănătatea omului.

Culturile plantelor GM care produc în mod permanent

această toxină au nevoie de mai puţine insecticide în unele

situaţii specifice, cum ar fi o presiune (invazie) de insecte mai

mare.

Folosirea plantelor tolerante la un spectru larg de

erbicide permite folosirea acestor erbicide pentru eliminarea

unor categorii de buruieni din cultură fără a distruge plantele

modificate genetic, care sunt rezistente la acţiunea erbicidului.

Acest tip de erbicide permite reducerea nevoii unui mare

număr de stropiri cu erbicide specifice care ar distruge numai o

singura specie sau doar câteva specii de buruieni.

Iniţial, producătorii de seminţe GM au dorit ca produsele

lor să fie acceptate pe piaţă şi s-au concentrat asupra acestor

noutăţi considerând că ele vor fi apreciate de fermieri şi

procesatori.

Toleranţa la erbicide este realizată prin transferul în

genomul plantei a unei gene de la o bacterie care rezistă la

asemenea erbicide. În situaţia când presiunea buruienilor este

mare, folosirea de asemenea culturi are ca rezultat reducerea

cantităţii de erbicid necesară în cazurile de invazii masive ale

buruienilor.

Rezistenţa la virusuri se realizează prin introducerea în

genomul plantei a unei gene de la virusuri care produc unele

boli la plante. Rezistenţa la virusuri fac ca plantele să fie mai

puţin sensibile la bolile cauzate de asemenea virusuri, iar

rezultatul îl constituie o producţie agricolă mai ridicată.

Animale (ca peştii) pot fi modificate genetic, (ex.

somonul) pentru îmbunatăţirea calităţii lor şi accentuarea unor

caracteristici, cum ar fi rezistenţa la frig.

Microorganismele genetic modificate sunt folosite pentru

a produce mai multe feluri de vitamine, aromatizante şi aditivi

12

alimentari. Unele tipuri de O.M.G. au implicaţii directe legate

de caracteristicile produselor alimentare.

De exemplu introducând gene specifice în plante, se

poate întârzia coacerea fructelor, având ca rezultat direct

creşterea valorii lor nutritive. Alimentele GM au fost produse şi

apoi comercializate pentru că au câteva avantaje atât pentru

producător cât şi pentru consumator, în comparaţie cu cele

convenţionale.

Ele sunt produse cu preţ de cost mai scăzut, cu beneficiu

mai mare (ca valoare nutriţională sau termen de păstrare) sau

având ambele aceste avantaje.

Spre deosebire de alte metode de biotehnologie, aplicarea

tehnologiei de modificare genetică este strict reglementată, prin

mai multe acte normative. (1)

Obiectivul iniţial al dezvoltării culturilor bazate pe

organismele GM a fost îmbunătăţirea protecţiei plantelor.

Acest lucru a fost realizat prin inducerea, pe cale

genetică, a rezistenţei la bolile plantelor cauzate de insecte sau

virusuri sau prin creşterea toleranţei la erbicide. (5)

1.5. Aplicaţii practice Vorbind despre aplicaţiile curente ale biotehnologiei

moderne în agricultură, trebuie menţionate câteva aspecte.

Există câteva aplicaţii comerciale ale biotehnologiilor moderne

în agricultură, în general fiind considerate ca principale

următoarele:

- culturi rezistente la erbicide, soia, rapiţa pentru ulei, porumb

fiecare rezistent la un singur spectru larg de erbicide

- culturi rezistente la insecte, în principal porumb şi bumbac,

care produc o proteină care controlează câteva specii de

insecte, mai ales viermele sarma (Agriotes vestulatus) pentru

porumb.

Mai există şi altele, care din diferite motive nu se cultivă

în mod comercial cum sunt: cartofii rezistenţi la virusuri şi la

gândacul de Colorado, roşiile care se coc complet fără a se

strivi şi sfecla de zahăr rezistenţa la erbicide.

13

Candidate la cultivarea pe scară comercială mai sunt

plantele cu perioadă scurtă de vegetaţie, porumb, rapiţa pentru

ulei şi sfecla pentru furaj rezistentă la erbicide.

În concluzie:

- Fermierii care cultivă soia pot să stropească culturile de

mai puţine ori pentru controlul buruienilor când seamănă soiuri

genetic modificate, erbicid-tolerante (stropire „numai în cazul”

şi „numai dacă este necesar”) Acesta nu este numai un

beneficiu financiar dar asigură şi o economie de combustibil şi

o tasare mai redusă a solului, datorită trecerilor mai puţine ale

tractorului peste tarla. În plus fermierii au avantajul folosirii

metodei „no-till” (fără arătură) contribuind şi la menţinerea

structurii solului şi implicit în beneficiul nevertebratelor din

sol;

- Porumbul de înaltă calitate şi în cantităţi sporite se

obţine cultivând varietăţile insect-rezistente. Culturile

respective sunt sigure pentru mediu şi afectează numai

insectele - ţintă, insectele folositoare nu sunt afectate;

- Folosind bumbacul insect-rezistent se reduce numărul

de stropiri şi creşte cantitatea de produs raportată la unitatea de

suprafaţă.

Deoarece producţia de bumbac este drastic redusă de

atacul dăunătorilor (cum este viermele bolworm) culturile de

bumbac convenţional sunt culturile cel mai intensiv stropite din

lume; introducerea bumbacului GM rezistent la dăunători (Bt-

cotton), se estimează, că duce la reducerea cantităţii de erbicide

cu 14% (per totalul suprafeţelor cultivate). (5)

Experienţa existentă în afara Europei, diferă sub mai

multe aspecte faţă de cea de pe continentul nostru.

În contrast cu situaţia din Europa, în USA, Canada,

China, Argentina fermierii cultivă plantele GM: soia, porumb,

rapiţa pentru ulei, bumbac pe scară largă de câţiva ani.

Desigur, terenurile lor sunt diferite, iar potenţialul cu

privire la mediu diferă. Acestea au fost evaluate foarte riguros,

s-a impus un regim de management strict pentru aceste culturi

14

pentru a evita orice problemă ce ar putea să apară. Nu a existat

nici o dovadă ca mediul a fost afectat negativ şi există chiar un

beneficiu real pentru mediu. (5)

Interesant de remarcat ar fi că există mari diferenţe,

privitor la cultivarea şi folosirea O.M.G. între USA şi Canada,

pe de o parte şi Europa, pe de alta parte. În timp ce în USA şi

Canada au fost introduse pe piaţă peste 40 de culturi alimentare

modificate genetic (GM), în Europa doar 9 culturi GM au

primit aprobarea.

Comercializarea pe piaţă a plantelor agricole alimentare

în Europa a generat o largă temere (îngrijorare) publică datorită

nefamiliarităţii cu noua tehnică moleculară aplicată şi a faptului

ca materialul genetic al acestor plante agricole alimentare a fost

modificat într-o manieră în care în natură, prin reproducţie sau

recombinare naturală nu este posibila. Riscul cultivării pe scară

largă a plantelor transgenice şi a expunerii cronice a omului şi

animalelor la alimente transgenice este un subiect de dezbateri

intense. (11)

1.6. Temeri şi îngrijorări

După cum reiese din comunicatele Comisiei Europene

(Sectorul Biotehnologie) (12), în ciuda avantajelor evidente a

folosirii O.M.G., biotehnologia şi O.M.G., în mod deosebit,

sunt subiectul unei îngrijorări crescânde şi a unor proteste

publice în legatură cu un posibil impact asupra sănătăţii umane

şi a mediului.

În acest sens, este nevoie ca politicienii şi liderii din UE

să ţină cont de aceste avertismente şi să aibă ca prioritate

protecţia sănătăţii omului şi a mediului, în mod permanent.

În UE există o legislaţie privind O.M.G. încă din anul

1990. Reglementările UE acoperă sectoarele folosirii,

trasabilităţii şi etichetării O.M.G. sau produselor şi furajelor

care conţin O.M.G., iar aceste reglementări sunt destinate să

protejeze sănătatea omului şi a mediului.(12)

15

În ceea ce priveşte criticile, protestele şi îngrijorările ce

se referă la O.M.G., şi la aplicaţiile biotehnologiilor moderne,

acestea vizează următoarele aspecte:

- răspândirea genelor modificate în mediu, la

plantele salbatice şi la culturile convenţionale;

- distrugerea sau reducerea severă a biodiversităţii;

- insuficienta cunoaştere a efectelor pe termen lung

a cultivării şi folosirii O.M.G. în hrana omului şi animalelor;

- posibile efecte secundare asupra sănătăţii omului

(alergiile, genele antibiorezistente, alte efecte necunoscute

etc.);

- considerente de ordin etic, moral, religios.

După cum s-a arătat mai sus reglementările, autorizările

şi testările la care sunt supuse O.M.G., şi supravegherea,

extrem de severă, a producerii şi folosirii O.M.G. sunt dedicate,

în primul rând pentru a garanta siguranţa sănătăţii omului,

animalelor şi a mediului şi a preîntâmpina orice efecte negative

în această direcţie.

Nu a fost dovedită în nici un fel şi în nici un caz

nocivitatea O.M.G. asupra sănătăţii omului sau animalelor. (2)

Aplicarea biotehnologiei moderne, sau tehnologiei GM,

în producţia culturilor agricole este o zonă cu mari promisiuni

pentru fermieri şi pentru întregul lanţ alimentar, pentru

consumatori şi societate în general.

Aceasta nu constituie numai un instrument pentru

îmbunătăţirea activităţii în agricultură ci de contribuţie la

reducerea impactului pe care-l are agricultura asupra mediului.

Totuşi, introducerea culturilor GM şi alimentelor derivate din

acestea a produs multe temeri şi îngrijorări în Europa dar

consumatorii vor avea la dispoziţie suficiente informaţii pentru

a face o alegere în cunoştinţă de cauză. (4)

În documentarul difuzat de către OMS (Organizaţia

Mondială a Sănătăţii) sunt pe larg, dezbătute, în continuare, şi

alte aspecte ce sunt cuprinse în larga paletă a preocupărilor şi

intereselor din sfera privitoare la O.M.G. (1)

16

Astfel, cât priveşte principalele motive de îngrijorare

pentru sănătatea omului în legatura cu O.M.G., se pot arăta

urmatoarele aspecte. În mod teoretic discuţiile se referă la un

spectru larg de probleme, dar dintre ele sunt frecvent dezbătute:

tendinţa la alergenicitate, transferul nedorit de gene şi

încrucişarea „în afară” cu alte specii (outcrossing),

alergenicitatea. În principiu, transferul genelor de la alimentele

cunoscute ca alergenice este convingător dacă poate fi

demonstrat că proteina produsă de genele transferate nu este

alergenică.

În timpul dezvoltării alimentelor tradiţionale acestea nu

au fost în general testate pentru alergenicitate, dar, pentru

alimentele GM au fost dezvoltate protocoale, foarte stricte,

pentru testare şi evaluare de către FAO (Organizaţia Mondială

pentru Alimentaţie şi Agricultura) şi WHO (Organizaţia

Mondială a Sănătăţii). Niciun efect alergic nu a putut fi dovedit

a se datora alimentelor GM existente pe piaţă.

Transferul de gene. Transferul de gene de la alimentele

GM la celulele corporale sau la bacterii în tractul

gastrointestinal cauzează o teamă că transferul de material

genetic advers afectează sănătatea omului. Acest lucru ar putea

fi considerat relevant dacă genele rezistenţei la antibiotice,

folosite la crearea O.M.G. pot fi transferate. Deşi probabilitatea

de transfer de gene este foarte scăzută, la recenta întâlnire a

Experţilor FAO / WHO s-a decis să se încurajeze biotehnologia

care foloseşte metode în care folosirea genelor de

antibiorezistenţa este evitată.

Încrucişările nedorite (outcrossing). Trecerea genelor de

la plantele GM la culturile convenţionale sau la speciile

sălbatice înrudite (aşa numit „outcrossing”) ca şi amestecarea

culturilor provenite din seminţe convenţionale cu cele crescute

din semănături GM, poate avea un efect indirect în siguranţa şi

în securitatea alimentară.

Acest risc este real, după cum a fost arătat atunci când

urme de porumb genetic modificat, care era aprobat numai

17

pentru folosirea ca furaj, au apărut în produse din porumb

destinate consumului uman în USA.

Unele ţări au adoptat strategii pentru a reduce amestecul,

inclusiv separarea clară a câmpurilor în care cresc semănături

GM de cele cu culturi convenţionale.

Metodele pentru supravegherea alimentelor GM după

punerea pe piaţă pentru o continuă monitorizare a acestora sunt

elaborate şi implementate în multe ţări.

Evaluarea riscului pe care-l prezintă O.M.G. pentru

mediu, se adresează atât îngrijorării generale pentru folosirea

O.M.G. cât şi în mod special pentru efectele lor asupra

mediului înconjurător, iar procesul de evaluare include

evaluarea însuşirilor O.M.G. şi efectul lor asupra mediului şi

stabilitatea lor în mediu cât şi efectul combinat cu

caracteristicile ecologice ale mediului în care O.M.G. vor fi

introduse.

De asemenea, evaluarea mai include unele efecte nedorite

care pot fi generate de inserţiile de gene noi.

Însuşirile care provoacă cele mai mari temeri şi

îngrijorări, pentru efectele asupra mediului sunt:

- posibilitatea ca O.M.G. să „scape” în mediu şi să introducă genele modificate în populaţia salbatică;

- persistenţa, în mediu, a genelor modificate şi după recoltarea O.M.G.;

- susceptibilitatea şi sensibilitatea organismelor non-target (ne-ţintă, ex.insecte nedăunatoare) la produsele

apărute ca urmare a transferului de gene;

- stabilitatea genelor transferate O.M.G.; - reducerea biodiversităţii prin reducerea spectrului

diversităţii genetice a plantelor, creşterea şi

dependenţa de folosirea unor substanţe chimice în

agricultură.

Aspectele privind siguranţa mediului pentru culturile GM

variază considerabil în funcţie de condiţiile de mediu locale.

18

Investigaţiile curente efectuate asupra efectelor asupra

mediului vizează:

- potenţialul efect în detrimentul insectelor folositoare sau a inducţiei rapide a apariţiei de insecte rezistente;

- apariţia unor noi generaţii de dăunători pentru plante; - urmări potenţiale nefavorabile (dăunătoare) pentru

biodiversitatea plantelor de cultura şi a plantelor

salbatice şi reducerea folosirii practicii importante a

rotaţiei culturilor în câteva situatii locale;

- trecerea genelor de rezistenţa la erbicide de la plantele GM la alte plante. (1)

1.7. Siguranta O.M.G. şi a alimentelor MG

Dacă alimentele GM sunt sigure sau nu, au existat şi vor

exista încă multe păreri şi aspecte de discutat. Diferite O.M.G.

includ diferite gene inserate în diferite moduri. Aceasta

înseamnă că fiecare aliment GM şi siguranţa sa să poată fi

evaluate de la caz la caz şi că dacă aceasta nu este posibil

trebuie concepută o situaţie generală privind siguranţa pentru

toate alimentele GM.

Alimentele GM disponibile în mod curent pe piaţă au

trecut printr-o evaluare solidă a riscului şi nu au prezentat

riscuri pentru sănătatea omului.

În plus, nici un efect dăunător asupra sănătăţii omului nu

a fost probat ca rezultat a consumului de astfel de alimente la

populaţia generală din ţările în care ele au fost aprobate şi

consumate în mod curent.

Utilizarea în permanenţă a evaluarii riscului, care se

bazează pe principiile Codex Alimentarius şi cele potrivite,

incluzând monitorizarea post-marketing (după punerea pe

piaţă), sunt baza evaluării siguranţei alimentelor GM. (1)

Atât în Legislatia UE cât şi în Legislaţiile naţionale

folosirea alimentelor GM este foarte sever reglementată. Modul

cum guvernele au reglementat folosirea alimentelor GM diferă.

19

În câteva ţări, folosirea alimentelor GM nu este încă

reglementată. Unele ţări au o legislaţie care se concentrează în

primul rând pe evaluarea riscurilor pentru sănătatea umană.

Unele ţări au prevederi specifice pentru alimentele GM şi

reglementări în general pentru GMO, luând în considerare

riscurile pentru sănătate şi pentru mediu, precum şi controlul şi

caracteristicile comerciale (cum ar fi regimuri de testare şi de

etichetare). (1)

În ceea ce priveşte creşterea temerilor privind aceste

alimente, printre unii activişti, politicieni, consumatori, aceasta

se explică prin implicarea câtorva factori:

În decada 1980 - 1990 rezultatele cercetărilor de biologie

moleculară s-au răspândit foarte mult în domeniul public. Până

la această perioadă, consumatorii nu erau foarte conştienţi de

potenţialul acestor cercetări. În cazul alimentelor, consumatorii

au început să-şi pună întrebări despre siguranţa acestora

deoarece ei au perceput că biotehnologiile moderne conduc la

crearea de specii noi. În momentul în care au fost implicate şi

probleme de medicină, mulţi consumatori au acceptat uşor

realizările biotehnologiei, care erau în beneficiul sănătăţii lor

(mai ales cele care au îmbunătăţit potenţialul terapeutic).

Când s-au introdus pe piaţă primele alimente GM nu au

fost sesizate imediat avantajele pentru consumatori (nu erau

mai ieftine, nu aveau o durată de păstare mai mare, nu aveau un

gust mai bun).

Potenţialul culturilor GM s-a evidenţiat atunci când

acestea au fost cultivate pe suprafeţe mai mari şi au fost

obţinute cu preţuri mai mici. Atenţia publicului a fost

concentrată, pe de o parte, asupra riscului şi pe ecuaţia risc /

beneficiu, pe de alta.

Încrederea în siguranţa alimentară în Europa a scăzut

semnificativ în a doua jumătate a anului 1990 datorită unor

temeri privind unele alimente, fără legatură cu alimentele GM,

temeri care au avut impact şi asupra discuţiilor despre

acceptabilitatea alimentelor GM.

20

Consumatorii s-au interesat despre validitatea evaluării

riscului, cu privire la sănătatea consumatorului şi a mediului,

mai ales a efectelor pe termen lung.

Alte subiecte dezbătute de organizaţiile consumatorilor

au fost alergenicitatea şi antibiorezistenţa.

Temerile şi îngrijorările consumatorilor au declanşat

discuţiile pentru dorinţa etichetării alimentelor GM care să

permită alegerea în cunoştinţă de cauză.

În acelaşi timp, a fost dovedită dificulatea detecţiei

urmelor de GMO în alimente, aceasta însemnând că de obicei

cantităţile foarte mici (în concentraţie redusă) de O.M.G. în

alimente nu puteau fi detectate. (1) Desigur toate aceste temeri

şi plângeri au afectat comercializarea alimentelor GM şi

O.M.G., în general, în mod semnificativ în Europa şi în mod

direct, în Uniunea Europeană. În fapt, rezultatul a fost

instituirea moratoriului pentru aprobarea punerii pe piaţa UE a

produselor GM.

Acest aspect, al comercializării, a fost apoi un subiect

permanent supus extinderii legislaţiei. Legislaţia europeană

(UE) a fost adoptată la începutul lui 1990.

Procedura pentru aprobarea răspândirii în mediu a

O.M.G. este mai complicată şi impune o înţelegere între statele

membre şi Comisia Europeană.

Între anii 1992 şi 1998, comercializarea în UE, prin

Decizia EC, a fost aprobată pentru 18 O.M.G.

Din octombrie 1998, nu au fost eliberate alte autorizaţii,

în acest sens. Unele state membre au invocat clauze de

siguranţă pentru interzicerea temporară a comercializării, în

ţara lor, de porumb şi rapiţă pentru ulei GM. Examinările

efectuate de Comitetul Ştiinţific pentru Plante au ajuns la

concluzia ca interdicţiile nu sunt justificate. Din 1990 legislaţia

s-a extins, ca răspuns la cererile consumatorilor şi

organizaţiilor economice. A devenit obligatorie etichetarea

produselor care conţin GMO, s-a stabilit că în cazul

contaminării accidentale (şi dovedite) a alimentelor

21

convenţionale cu GMO, nivelul maxim admis, fără a fi nevoie

de etichetare, să fie de 1%.

În anul 2001 au fost adoptate două noi propuneri

legislative privind trasabilitatea, regulile privind etichetarea şi

procedurile de aprobare pentru difuzarea în mediu şi folosirea

în alimente şi furaje a GMO. La capitolul, din acest studiu,

privind Legislaţia UE şi cea din Romania pentru O.M.G., vor fi

prezentate, în detaliu, aceste norme care se referă la toate

aspectele privind O.M.G. şi alimentele O.M.G. Dezbaterile

care au loc în multe regiuni ale lumii par a continua, poate şi în

contextul folosirii şi în alte domenii a realizărilor

biotehnologiilor (ex. în medicina umană) şi consecinţelor lor

pentru societatea umană.

Chiar dacă unele aspecte de dezbatere sunt similare

(costul şi beneficiul, siguranţa) rezultatele dezbaterilor diferă

de la ţară la ţară. Nu există un consens nici privind unele

aspecte ca etichetarea şi trasabilitatea alimentelor GM, lucru

observat mai ales în cadrul discuţiilor din Comisia Codex

Alimentarius în ultimii câţiva ani.

S-au făcut paşi mari în armonizarea punctelor de vedere

privind evaluarea riscului, incluzându-se, în această acţiune,

prevederile Protocolului de la Cartagena pentru biosecuritate.

Mai recent, criza umanitară din sudul Africii a adus în

atenţie folosirea alimentelor GM ca ajutor în situaţii de urgenţă.

Atitudinea populaţiei cu privire la O.M.G. şi alimentele

O.M.G. şi alte realizări notabile ale biotehnologiilor moderne,

este diferită în diferite regiuni din lume.

Pe lângă valoarea lor nutritivă, alimentele sunt asociate

cu unele conotaţii sociale şi istorice, iar în câteva zone îmbracă

şi aspecte religioase.

Modificările tehnologice ale alimentelor şi producţiei

alimentare pot evoca un răspuns negativ printre consumatori,

mai ales în absenţa unei unei corecte comunicări şi informari

privind eforturile făcute pentru evaluarea riscului şi a evaluarii

raportului cost / beneficiu. S-a pus şi întrebarea dacă folosirea

22

O.M.G. are şi implicaţii asupra drepturilor fermierilor cu

privire la culturile proprii. (1)

Mulţi cercetători şi activişti în domeniu sunt preocupaţi

de siguranţa alimentelor derivate din plante sau animale

modificate genetic, aşa numite O.M.G., aşa după cum se poate

vedea din lucrarea pe care au comunicat-o unii cercetători. (3)

În primul rând este important să ştim că modificările

genetice sunt evenimente naturale, iar omenirea le-a exploatat,

uneori neintenţionat, pentru a obţine o cantitate mai mare şi o

calitate mai bună a produselor naturale, la început prin

încrucişările tradiţionale între diferite varietăţi, printre diferite

specii, apoi prin modificări genetice la întâmplare prin iradiere

cu raze X.

În prezent cunoştinţele noastre mult mai evoluate despre

organismele vii ne dau posibilitatea să modificăm moştenirea

genetică (genomul) în mod raţional ceea ce face posibilă

predicţia rezultatelor modificărilor efectuate şi obţinerea

schimbărilor dorite în timp mai scurt, comparativ cu timpul

necesar pentru schimbările la întâmplare a genomului.

Modificările genetice specifice asigură obţinerea de

produse cu însuşiri particulare, de exemplu creşterea valorii

nutritive şi alte proprietăţi mai bune şi mai favorabile pentru

noi. Siguranţa alimentelor derivate din O.M.G., impactul

acestora asupra mediului şi efectul asupra sănătăţii omului sunt

foarte strict reglementate prin acte normative severe.

Conform acestor acte normative nu este permisă

răspândirea O.M.G. sau derivatelor lor în mediu sau punerea pe

piaţă înainte de a fi testate şi controlate, inclusiv etichetarea

corectă a produsului final. Se poate susţine această afirmaţie de

exemplu dacă ne referim la testele şi controalele la care a fost

supus aşa numitul „orez auriu” modificat genetic pentru a

produce provitamina A, teste care au necesitat aproximativ 10

ani de cercetări. Până în prezent nu s-a adus nici o dovadă

ştiinţifică depre efecte dăunătoare şi periculoase ale alimentelor

GM, comparativ cu cele tradiţionale, deşi s-au efectuat peste

23

5.000 de studii, în ultimii 15 ani, în care au fost implicaţi 400

de cercetatori, cercetări finanţate de către Comisia Europeană.

Este important de reţinut că, în fiecare zi, cunoştinţele

noastre ştiinţifice se îmbogateşc iar în viitor va fi posibil să

înţelegem genomul din ce în ce mai mult, într-un mod pe care

nici nu ni-l putem imagina acum. Probabil că într-o zi noi vom

putea să realizăm studii care să poată prevedea cât de sigure

sunt pentru sănătatea omului şi a mediului alimentele GM şi

cele non-GM.

În prezent avem multe instrumente pentru a răspunde la

unele întrebări pe care ni le punem, dar mai există multe de

descoperit: acesta este unul din motivele pentru care cercetarea

este atât de importantă. Pe termen lung siguranţa O.M.G.

prezintă, desigur, de asemenea, o mare importanţă.

În prezent noi avem mijloacele de a preveni riscurile

cunoscute şi a monitoriza pe cele necunoscute. Avem

reglementări stricte şi specifice privind evaluarea O.M.G.,

răspândirea lor şi comercializarea.

Mai mult, autorizarea pentru producerea şi

comercializarea O.M.G. este valabilă doar pentru un termen de

10 ani iar etichetarea lor este obligatorie pentru a pune

consumatorul în cunoştinţă de cauză atunci când ia o decizie.

UE a alocat un fond de 70.000.000 EUR pentru studii pe o

perioada de 15 ani şi nici o dovadă ştiinţifică n-a fost adusă

despre efectele dăunătoare ale O.M.G. asupra sănătăţii omului.

În mod curent peste 6.000 de publicaţii sunt disponibile în

legatură cu toate aspectele legate de alimentele GM şi siguranţa

mediului şi nici o relaţie între O.M.G. şi efecte dăunătoare

produse de produsele O.M.G. de pe piaţă, care au fost legal

autorizate, nu a putut fi stabilită.

Aceasta sugerează că abordarea de la caz la caz poate fi

în stare să asigure siguranţa alimentelor şi controlul asupra

mediului referitor la aceste produse. (3)

24

S-a pus chiar întrebarea dacă devenim modificaţi genetic

ca urmare a consumului de alimente transgenice, răspunsul

fiind evident negativ.

Nu vom suferi nici o modificare genetică după consumul

de alimente GM. Atât alimentele GM cât şi cele non-GM sunt

digerate în stomac şi descompuse în componentele lor şi

extrem de puţin posibil să fie asimilată o genă. Nu există nici o

dovada pentru un asemenea risc. Omul mănâncă ADN chiar de

la naştere dar nimeni nu poate realiza fotosinteza ca plantele

(sau rumega ca vacile). (3)

Viitorul O.M.G. pare să includă plante cu rezistenţa

îmbunătăţită la boli sau seceta, culturi cu nivel nutriţional

crescut, specii de peşti cu caracteristici de creştere mai bune şi

plante sau animale producătoare de proteine importante în

farmaceutică cum sunt vaccinurile.

La nivel internaţional răspunsul la noile dezvoltări poate

fi găsit în consultaţiile experţilor, organizate de FAO şi WHO

în anii 2000 şi 2001, şi în continuare, şi în activitatea Codex

Alimentarius şi Grupului de lucru pentru alimentele derivate

din biotehnologii. Întrebări specifice, cum ar fi evaluarea

alergenicităţii alimentelor GM sau siguranţa alimentelor

derivate din microorganisme GM au fost studiate de o

consultaţie a experţilor organizate de FAO şi WHO în 2003.

(1)

1.8 Contextul realizării O.M.G. şi a dezbaterilor

privind folosirea lor

Nici o dezbatere sau evaluare a unei situaţii sau realizări

nu poate avea loc în afara contextului general şi a condiţiilor

cadru în care acestea se manifestă.

În acest sens, un adevărat fundal şi o trecere în revistă a

condiţiilor de referinţă l-ar putea constitui cuvântarea D-lui

Jacques Diouf, director general FAO, în 2001 la o Conferinţa

Internaţională organizată de Academia Regală Suedeză de

Ştiinţe la Stockholm. (reluată de Annika Nilson) (8, 9)

25

Vorbind despre problemele de alimentaţie, în general, şi

cu referire directă la folosirea alimentelor GM, Jaques Diouf,

Director general al FAO (Organizaţia Mondială pentru

Alimentaţie şi Agricultură) a făcut o prezentare foarte sugestivă

a tuturor aspectelor ce trebuie luate în seamă la analiza situaţiei

globale a acestui domeniu.

“Un număr crescând de oameni din toata lumea îşi

concentrează energia lor pentru a-şi exprima supărările şi

îngrijorările lor că progresul ştiinţific poate schimba siguranţa

alimentelor ce noi le mâncăm şi poate constitui un risc pentru

mediul înconjurător.

Ca cercetători, angajaţi publici, politicieni, conducători

din sector privat, angajaţi direct sau indirect în managementul

şi utilizarea resurselor noastre naturale noi avem datoria

inevitabilă să angajăm ştiinţa nu numai să producă alimente

mai multe şi mai sigure, să elimine foametea şi sărăcia, dar şi

să conserve resursele naturale pe care le-am moştenit de la

strămoşii noştri.

Această provocare cuprinde ştiinţa, etica, siguranţa şi

securitatea alimentară.

Am fost martori la anunţarea realizării hărţii genomului

uman, descoperire care trebuie să rămână un bun al domeniului

public.

De asemenea, a fost publicată prima hartă genetică

completă a unei plante, Arabidopsis (o plantă asemănătoare cu

muştarul).

Se continuă cercetările pentru descifrarea genomului

altor animale şi plante.

Multe din tehnicile biotehnologiei sunt controversate şi

se discută mult despre ele.

În centrul activităţii de inginerie genetică stă abilitatea de

a identifica şi manipula materialul genetic cu mare precizie şi a

transfera însuşirile de interes de la unele specii şi exprimarea

lor în altele.

26

De asemenea, biotehnologia cuprinde dezvoltarea

clonării animalelor (cel mai faimos exemplu, oaia Dolly) şi

modificările mecanismelor reproductive în fermele de animale

şi de peşti.

Un câmp cu progres rapid al biotehnologiei este

reprezentat de industria alimentară, unde tehnicile biologiei

moleculare au început să fie aplicate în multe sectoare,

incluzând sectoarele de fermentaţie şi producţia de starteri şi în

tehnologia separării.

Mari progrese s-au semnalat în aplicarea biotehnologiilor

moderne în culturile agricole şi în silvicultură.

Cele mai importante sectoare ale biotehnologiei, în care

s-au realizat mari progrese, sunt:

1. tehnica înmulţirii

2. diagnosticul dăunătorilor şi bolilor

3. construcţia plantelor transgenice cu implicaţii pozitive

în cantitatea recoltei, controlul bolilor şi dăunătorilor,

rezistenţa la stress şi dăunători, calitatea alimentelor

4. utilizarea markerilor genetici, harţi genetice, selecţia

asitată a genelor.

În acest context modificările gentice (MG) la plante

deschid abordări noi şi tulburătoare pentru a ataca limitele

bine cunoscute ale agriculturii tropicale cum ar putea fi

obţinerea de plante tolerante la secetă, la salinitate şi la

fertilitatea scăzută a solului.

Suprafeţele cultivate cu culturi agricole MG a crescut an

de an, în anul 2000 peste 44 milioane de hectare fiind cultivate

cu acest fel de culturi, în special de soia, porumb, bumbac,

rapiţă pentru ulei.

Întâlnirea Mondială dedicată Alimentelor subliniază

importanţa cercetărilor agricole, şi a biotehnologiei în

particular, în lupta pentru combaterea foametei şi malnutriţei.

(8, 9)

Importanţa şi viitorul realizărilor în biotehnologie au fost

nu demult subiecte aduse în discuţie, cu ocazia alegerii în

27

funcţia de Preşedinte al Federaţiei Europene de Biotehnologie a

D-lui profesor Marc Van Montagu. (10)

Marc Van Montagu a descoperit împreună cu unul dintre

colegii săi mecanismul de transfer al genelor între

Agrobacterium şi plante şi a contribuit la descoperirea modului

cum răspund celulele la stresul abiotic (ozon, frig, secetă şi

soluri sărate, lumină puternică) şi la realizarea unor culturi

transgenice (tutun, rapiţă pentru ulei, porumb) rezistente la

insectele dăunătoare şi la erbicide.

Federaţia Europeană pentru Biotehnologie (EFB) este o

asociaţie nonprofit de societăţi pentru învăţământ, universităţi,

institute, companii şi persoane particulare, naţionale şi

transnaţionale, interesate în promovarea Biotehnologiei în

Europa şi în toată lumea. A fost înfiinţată în 1978 de către

cercetători din Europa. (10)

Din cuvântarea ţinută cu aceasta ocazie de către noul

preşedinte al Federaţiei Europene de Biotehnologie (EFB), D-l

Marc Van Montagu rezultă că va sprijini şi va milita activ

pentru dezvoltarea şi progresul biotehnologiei şi a extinderii

folosirii şi realizării de plante transgenice. (10)

Astfel, el declară că unul dintre primele sale scopuri

pentru EFB (European Federation of Biotechnology) va fi

„stimularea capacităţii de a diminua atitudinea politica

împotriva plantelor transgenice, şi deci uneori împotriva

biotehnologiei şi a ştiinţei în general, în Europa”.

Este necesar ca oamenii de ştiinţă „să comunice cu

societatea pentru a clarifica cât de importante sunt plantele

transgenice şi biotehnologiile în general pentru Europa”.

De asemenea, Comisia Europeană (12) în referirile pe

care le face la Biotehnologie, în anul 2006, prezintă o situaţie

extrem de sugestivă a contextului actual al populaţiei planetei

şi a problemelor cu care ne confruntăm, a provocărilor cărora

trebuie să le facem faţă, într-un viitor foarte apropiat.

Este încă un argument pentru a analiza cu multă

responsabilitate realizările şi efectele pozitive sau negative ale

28

realizărilor biotehnologiei în general şi cele privitoare la

O.M.G. în special.

În prezent se apreciază ca există peste 6,4 miliarde de

oameni pe planeta noastră, iar numărul lor este în creştere cu o

rata de 77 milioane anual.

Se estimează, de către experţii ONU, că în anul 2050,

totalul populaţiei pe planeta va fi de 9,3 miliarde. (12) Sporul

de populaţie se va înregistra mai ales în ţările în curs de

dezvoltare, zona în care astăzi peste 1,2 miliarde de persoane,

cu deosebire femei şi copii, trăiesc într-o sărăcie extremă. Valul

acestei creşteri de populaţie va implica mari provocări sociale

şi de mediu pentru lideri, la nivel global, şi, nu în ultimul rând,

una dintre provocări va fi asigurarea de alimente, în cantitate

suficientă, necesare traiului de zi cu zi pentru populaţie. În

acest context, ştiinţele naturii şi biotehnologiile moderne pot să

fie un instrument important în lupta pentru asigurarea hranei

pentru populaţia în creştere a lumii. Noile biotehnologii au

potenţialul de a asigura îmbunătăţirea calităţii alimentelor,

asigurând şi un beneficiu şi pentru mediu, prin dezvoltarea

culturilor cu calităţi productive îmbunătăţite.

Îmbunătăţirea calităţii alimentelor şi furajelor va

influenţa, în mod pozitiv, şi prevenirea bolilor şi va avea ca

rezultat şi reducerea cantităţii de îngrăşăminte chimice, a

pesticidelor şi medicamentelor folosite, conducând spre o mai

bună susţinere a agriculturii, atât în ţările dezvoltate, cât şi în

cele în curs de dezvoltare.

Progresul biotehnologiei poate, de asemenea, avea ca

rezultat beneficii majore pentru sănătate, asigurând producerea,

în cantităţi suficiente, de medicamente mai ieftine şi mai

sigure. De asemenea, biotehnologia pune la dispoziţia

medicinii preventive mijloace noi de tratament şi prevenire a

bolilor, bazate pe descoperirile predispoziţiilor genetice, pe

screeninguri şi tratamente cu medicamente noi, extrem de

eficiente. (12)

29

CAPITOLUL II

PLANTE MODIFICATE GENETIC

1. Introducere

Atât în literatura de profil, cât şi în sfera preocupărilor

actuale cu privire la O.M.G. datele referitoare la plantele

modificate genetic ocupă un loc extrem de important, ca volum

de informaţii disponibile ocupând chiar primul loc.

De asemenea, în contextul actual al preocupărilor pentru

combaterea sărăciei şi malnutriţiei manifestate în rândul unei

mari părţi a populaţiei din ţările în curs de dezvoltare plantele

modificate genetic şi cultivarea lor sunt cel mai des pomenite şi

cel mai intens utilizate. De aceea, am considerat că abordarea

problematicii diferitelor categorii de O.M.G. să înceapă cu un

capitol de referinţă despre plantele modificate genetic (GM).

Câteva date furnizate de mai mulţi autori şi cercetători

ilustrează şi mai convingător cele afirmate, după cum se va

vedea chiar din aspectele redate în continuare.

Vorbind în general despre plantele modificate genetic se

poate arăta că în mod curent mai mult de jumătate din recolta

din ţările în curs de dezvoltare se pierde datorită dăunătorilor,

bolilor, competiţiei buruienilor şi stresurilor fizice. (9)

Dacă noi am putea salva aceste pierderi de recolte, am

avea alimente la nivelul necesar şi ar fi salvate în acelaşi timp

toate resursele investite în producerea alimentelor, după cum

arăta profesorul Ingo Potrikus, cel care obţinut, prin modificări

genetice, orezul auriu. El subliniază că nu se pune problema ca

biotehnologia să fie o alternativă la agricultura organică sau la

producţia integrată dar noi avem nevoie de toate mijloacele

pentru a produce alimente cât mai multe şi nu suntem în

situaţia confortabilă de a alege doar unul dintre aceste mijloace.

În ciuda acestor realităţi şi realizări impresionante a

biotehnologiilor moderne, în ultimul timp dezbaterile negative

30

la nivel global despre O.M.G. sunt fără precedent şi ele

polarizează interesul savanţilor, producătorilor de alimente,

consumatorilor şi de asemenea a politicienilor şi guvernelor (9)

Aplicarea biotehnologiei moderne, sau tehnologiei MG,

în producţia culturilor agricole este o zonă cu mari promisiuni

pentru fermieri şi pentru întregul lanţ alimentar, pentru

consumatori şi societate în general.

Aceasta nu este numai un instrument pentru

îmbunătăţirea productivităţii în agricultură ci şi, de asemenea,

de contribuţie la reducerea impactului acestei tehnologii

asupra mediului şi a agriculturii.

Totuşi, introducerea culturilor MG şi a alimentelor

derivate din acestea a produs temeri şi îngrijorări în Europa şi

de aceea este necesar să fie puse la dispoziţia consumatorilor

suficiente informaţii pentru a face o alegere în cunoştinţă de

cauză. (4)

În acest cadru, Jacques Diouf, director General FAO,

evidenţia una dintre importantele realizări ale sectorului

plantelor modificate genetic subliniind că poate cea mai

semnificativă realizare a ingineriei genetice, cu relevanţă

directă asupra malnutriţiei şi insecuritaţii alimentare în lumea

în curs de dezvoltare, este modificarea genomului orezului

(care este sărac în vitamina A) pentru a produce provitamina A

şi fier la un nivel ridicat (Orezul auriu), realizare extrem de

importantă pentru combaterea mortalitaţii infantile şi orbirii

prin deficienţa de vitamina A.(8)

2. Potenţial şi realizări

În datele din literatura extrem de abundentă sunt

furnizate foarte multe informaţii despre cele mai variate, mai

neaşteptate şi uneori la limita credibilului, realizări ale

cercetătorilor în segmentul privitor la plantele modificate

genetic.

31

Direcţiile de acţiune şi scopurile vizate de aceste cercetări

sunt variate şi se referă la aspecte diferite ale unor probleme ce

au fost avute în vedere pentru a fi soluţionate.

În primul rănd s-a urmărit creşterea contribuţiei la

îmbunătăţirea securităţii alimentare a populaţiei, îmbunătăţirea

calităţii alimentelor, furnizarea de materii prime avantajoase

pentru industrie, realizarea de vaccinuri şi produse

farmaceutice eficiente şi cu un cost scăzut, protecţia mediului

ş.a.

Din multitudinea de asemenea realizări comunicate de

către Institute de Cercetări, Universităţi, Companii şi Societăţi

Comerciale şi alte Organizaţii, au fost selectate doar câteva

pentru sugerarea problematicii abordate şi mai ales pentru

relevarea nivelului la care s-a ajuns în acest domeniu şi

informarea publicului larg şi cu mai puţine posibilităţi de

informare.

2.1. Îmbunătăţirea securităţii alimentare

Orez M.G. cu înaltă productivitate

Orezul este o cultură unică printre celelalte culturi

agricole majore prin aceea că este consumat într-o masură mult

mai mare de către om decât de către animale, spre deosebire de

alte cereale. Orezul este alimentul de baza în raţia alimentară a

unui mare număr de oameni din Asia de Sud şi de Sud - Est. Se

fac mari eforturi pentru îmbunătăţirea varietăţilor de orez dar

această plantă este dezavantajată faţă de alte cereale prin aceea

că are un model de fotosinteză mai puţin eficient. Aceasta

limitează cantitatea maximă a recoltei ce se poate obţine pentru

o suprafaţă dată de teren.

Orezul se cultivă pe terenuri irigate, ocupând peste 70%

din totalul suprafeţelor irigate, la nivel mondial, iar varietăţile

semănate posedă un potenţial maxim, limitat, de producţie ce

se poate obţine pe un hectar la 10 tone. Din fericire, Institutul

Internaţional pentru Cercetări pentru Orez (Filipine) are un

program pentru creşterea cantităţii de recoltă la orez.

32

Se are în vedere introducerea genei C-4, de la porumb, la

orezul adaptat condiţiilor locale. Cercetătorii japonezi şi cei

americani au realizat, experimental, această lucrare care a dus

la o sporire cu 35% a cantităţii de orez în câmpuri

experimentale din China, Korea, Chile. Creşterea se realizează

prin sporirea cantităţii de enzime (piruvat ortofosfat dikinaza)

codificată de gena inserată, prin modificare genetică. Cantitatea

recoltei este influenţată şi de alţi factori cum ar fi clima şi felul

şi cantitatea de îngrăşăminte administrate.

Se intenţionează ca genele respective din porumb să fie

transferate la orez concomitent cu genele de rezistenţă la boli,

urmărindu-se asigurarea cantităţilor suficiente de orez necesare

pentru sporul natural al populaţiei, extrem de ridicat în zonele

mari cultivatoare şi consumatoare de orez. (6)

Cartofi dulci rezistenţi la virusuri Cartoful dulce este cultivat în Africa sub-Sahariană ca

alternativă la mai tradiţionala cassava.

Totuşi potenţialul său productiv nu a fost realizat la

nivelul dorit, datorită susceptibilităţii lui la bolile virale care îi

afectează foarte puternic producţia realizată.

Un grup de cercetători în colaborare cu firma Monsanto

au reuşit să transfere gena rezistenţei la virusurile specifice

cartofului dulce la aceste plante care apoi au fost cultivate pe

un câmp experimental în anul 2001.

Sunt necesari câţiva ani până la o cultivare

convenţională, pe scara largă, a acestei plante, rezistente la

bolile virale, şi obţinerea de recolte mari dar această realizare

va fi un real beneficiu pentru agricultura din zonă. (6)

2.2. Plante care cresc în condiţii vitrege de mediu.

Porumb care se dezvoltă şi se produce pe solurile

acide

Peste 40% din suprafeţele de teren agricol din regiunile

tropicale sunt reprezentate de solurile acide în mod natural.

Aceasta înseamnă că aluminiul prezent în sol este

disponibil în cantităţi crescute pentru plante. Din nefericire

33

aluminiul este toxic pentru cele mai multe specii de plante

cultivate şi, de aceea, culturile agricole nu se pot dezvolta, în

mod normal, pe astfel de soluri. În solurile cu umiditate

scăzută, tipice pentru zona sub-Sahariană din Africa, se

estimează că 80% din recoltă se pierde datorită acidităţii

solului şi stresului din cauza secetei. Una din căile de rezolvare

a situaţiei ar fi reintroducerea materiei organice în circuit,

incluzând resturile de plante, în sol. Dar culturi slab dezvoltate

înseamnă înscrierea într-un cerc vicios: culturi subdezvoltate =

resturi organice puţine = aciditate ridicată şi repetarea ciclului.

Alte terenuri considerate improprii pentru agricultură în

prezent, ar putea fi folosite pentru cultivare dacă aceste

probleme ar putea fi surmontate. Specialiştii din Mexic au

constatat că acidul citric adăugat în sol fixează efectiv

aluminiul şi alte metale toxice permiţând plantelor să se

dezvolte normal.

Introducând gene bacteriene care să permită plantelor să-

şi producă propriul lor acid citric în rădăcini, la culturi de tutun

şi papaya, s-au obţinut plante care cresc normal pe soluri acide.

Având fezabilitatea asigurată, s-au introdus genele

respective în genomul porumbului, o cultură majoră în Mexic

şi în zona tropicală. Se apreciază că în aproximativ 5 ani

varietatea respectivă de porumb ar putea fi disponibilă pentru

cultivare în scop comercial. (6)

Culturile stress - tolerante

În Franţa, o echipă de cercetători lucrează la realizarea

unei varietăţi de porumb GM care are o toleranţa foarte bună la

secetă. Încorporarea unei gene provenită de la sorg (plantă

rezistentă la secetă în mod natural) permite porumbului să se

dezvolte în condiţiile lipsei de ploaie.

Acest lucru este foarte important în condiţiile în care

cerinţele de apă proaspătă în agricultură sunt în continuă

creştere iar reducerea necesarului de irigări, cu posibilităţi de

economisire a apei, se va dovedi de o valoare inestimabilă în

viitor.

34

De asemenea se lucrează şi la obţinerea de alte plante cu

toleranţă la secetă precum şi la alte tipuri de stres cum ar fi

„reanimarea” plantelor din deşert (resurrection plant), care,

aparent sunt moarte dar, încep să crească imediat ce începe să

plouă.

Identificarea bazei genetice a acestui comportament şi

încorporarea să în genomul plantelor de cultură din zonele

aride ar putea evita pierderea totală a recoltelor în cazurile de

secetă.

Lucrătorii de la firma germană BASF au reuşit să

transfere genele toleranţei la sare de la muşchi la plante în

testare şi acum urmăresc să facă acelaşi lucru cu plantele de

cultură. (6)

Solurile saline Acest tip de soluri constituie o mare problemă în multe

părti ale lumii, constituind de fapt un efect nefavorabil al

irigaţiilor pe perioade lungi, care aduc sarea la suprafaţa

solului.

Realizarea unor plante de cultură care să se dezvolte în

asemenea condiţii, de soluri sărate, va reduce efectul de

perturbare al echilibrului fragil al mediului.

Oamenii de ştiintă de la Universitatea din California şi de

la cea din Toronto, au dezvoltat împreună roşii GM capabile să

crească pe soluri saline şi să stocheze excesul de sare în

frunze, încât fructele au un nivel de salinitate normal. Se

apreciază că acest soi de roşii GM ar fi disponibil pentru

cultivare în circa 3 ani.

Cercetătorii de la Universitatea Cornell au realizat un

mare pas înainte în producerea unui tip de orez GM (stress-

tolerant rice) prin inserţia de gene bacteriene în genomul

orezului, care permit dezvoltarea acestuia şi asigurarea de

recolte mari, chiar în condiţiile de secetă şi soluri saline.

Genele bacteriene inserate permit orezului să producă o

cantitate crescută de trehaloza (o substanţă din grupa

zaharurilor) care protejează celulele plantelor de efectele

35

secetei şi poate asigura creşterea lor pe soluri saline. Urmează

realizarea aceluiaşi transfer de gene la grâu şi la porumb. (6)

Recolte ridicate de orez pe soluri sărace Orezul transgenic conţinând gene pentru producerea a doi

compuşi fixatori de fier (fitosiderofori), folosind gene din orz

cultivat pe soluri alcaline cu nivel redus de fier disponibil a

produs o recoltă la un nivel mai înalt comparativ cu cel

convenţional. (34)

Tomate rezistente la sare Plantele de tomate transgenice au fost capabile să se

dezvolte şi să rodească fiind cultivate într-un sistem care

conţinea un lichid cu 200 mM NaCl. Sarea din lichidul de

cultivare s-a acumulat în frunze şi nu în fructe. (36)

Toate realizările arătate, precum şi altele, reprezintă un

potenţial major pentru dezvoltarea societăţii umane mai ales în

zonele în care terenurile potrivite pentru agricultură au fost deja

folosite iar populaţia continuă să crească. Asigurând cantităţi

ridicate de recolte, chiar în condiţii de stress sau soluri

degradate, se vor putea menaja pădurile, se va evita tăierea lor,

iar terenurile marginale vor produce mai multe alimente.

Beneficiul va fi atât de partea populaţiei, cât şi de partea

mediului. (6)

2.3 Culturi pentru uz industrial (non-alimentare) Deşi ţinta principală a preocupărilor biotehnologiei

agricole o constituie producţia de alimente, nu trebuie uitat că

agricultura furnizează, pentru societate şi alte bunuri, cum ar fi

de exmplu, bumbacul, lâna, fibra de sisal (iuta) etc.

Tendinţa mondială este aceea de a se folosi cât mai multe

materii prime noi în industrie şi concomitent îmbunătăţirea

eficientei proceselor de producţie, încât se impune acordarea

unei atenţii speciale pentru culturile non-alimentare, iar

biotehnologiile moderne au fără îndoială multe de oferit în

acest domeniu. (6)

36

Copaci cu conţinut redus de lignină pentru fabricarea

hârtiei Foarte mari suprafeţe de păduri sunt exploatate numai cu

scopul furnizării de material lemnos pentru fabricarea hârtiei.

În procesul de fabricare a hârtiei, fibrele de celuloză

curată trebuie separate de ceilalţi componenţi ai lemnului. În

special lignina trebuie separată chimic rezultând subproduse cu

întrebuinţări reduse şi cu potenţial mare de poluare.

Câteva echipe de cercetători au modificat genetic copacii

pentru a produce un nivel redus de lignină cu intenţia de a fi

folosiţi pentru fabricarea de hârtie într-un proces de producţie

mult mai eficient şi cu reducerea cantităţii de deşeuri rezultate.

Lignina nu poate fi eliminată în totalitate din structura

copacilor deoarece rezistenţa acestora s-ar reduce prea mult iar

copacul s-ar rupe, dar prin reducerea procentului de lignină cu

50% se obţine cu 15% mai multă celuloză, comparativ cu

cantităţile obţinute în cazul copacilor convenţionali.

De asemenea, copacii GM, cu procentul de lignină

scăzut, au un ritm de creştere mai mare. Datorită faptului că

ciclul de viaţă al copacilor este mult mai lung decât al plantelor

de cultură, aplicarea la nivel comercial a unor astfel de realizări

poate fi aşteptată peste 10 ani şi poate mai mult.

Totuşi, importanţa lor este apreciabilă iar beneficiul pe

termen lung include:

- reducerea semnificativă a energiei folosite şi a resturilor

în industria hârtiei;

- creşterea productivităţii în exploatarea pădurilor cu

lemn de esenţă moale şi reducerea presiunii asupra pădurilor

naturale;

- posibilităţi de îmbunătăţire a conţinutului în lignină la lemnele de foc, cu ridicarea valorii lor energetice, şi

la lemnul de construcţie, îmbunătăţindu-i acestuia

structura de rezistenţă (6)

37

Culturi în scop energetic O mare atenţie este acordată, în toată lumea, surselor de

energie regenerabile. Multe ţări se orientează ca în viitor gradul

de folosire a plantelor în acest scop să fie mult crescut.

În America de Nord şi de Sud, de exemplu, se urmăreşte

producerea de etanol care să fie apoi folosit că şi component al

combustibilului pentru maşini prin amestecare cu benzina, până

la triplarea cantităţii totale de etanol folosit în acest scop.

Etanolul este produs cu ajutorul amilazei, o enzimă care

descompune amidonul în zaharuri, din care, prin acţiunea de

fermentare a drojdiilor, se obţine alcool.

Se încearcă obţinerea, prin modificări genetice, a unui tip

de porumb care să producă el însuşi amilază, obţinându-se

astfel o reducere a costului etanolului cu până la 10%. (6) În

acest sens a fost depusă o cerere pentru autorizarea producerii

de porumb GM în vederea producerii de bioetanol. Compania

elveţiană Syngenta a depus o cerere pentru autorizare la EU

pentru o linie de porumb transgenic (Linia 3272) cu intenţia de

a facilita producţia de bioetanol că şi combustibil. Linia

respectivă de porumb posedă o genă transferată dintr-o bacterie

tolerantă la căldura care codifică producerea unei enzime, alfa

amilaza, termostabilă. Această enzimă desface molecula de

amidon, ca prim pas în obţinerea de etanol. Enzima rămâne

activă la temperaturi înalte şi accelerează procesul de

producere a etanolului. Etanolul poate fi amestecat cu benzina

până la o proporţie de 50%.

Cererea se referă doar la import şi la procesare şi nu la

cultivare în UE. Resturile din plantele folosite pentru producţia

de etanol, se intenţionează a fi folosite în hrana animalelor.

(38)

2.4. Plante GM pentru îmbunătăţirea calităţii

alimentelor. Banane cu proprietăţi de păstrare

îmbunătăţite Bananele nu cresc, în mod curent, în Europa şi nu se

păstrează bine până la coacere, de aceea se culeg verzi, pentru a

38

fi transportate, şi apoi se coc artificial, în condiţii controlate,

până la vânzare. După vânzare procesul de coacere continuă

rapid, şi există un nivel ridicat al pierderilor pentru că fructele

se supracoc iar pe suprafaţa lor apar pete maronii şi miezul

devine făinos la consum.

Cercetătorii de la firma Syngenta lucrează la o soluţie în

beneficiul cultivatorilor, a transportatorilor, a comercianţilor şi

a consumatorilor. Ei au realizat, prin modificări genetice, un tip

de banană care se coace mai repede în pom şi poate fi recoltată

mai devreme, asigurând pentru fruct o durată mai mare de

menţinere a culorii verzi pentru transport şi comercializare şi o

perioadă mai lungă de menţinere a culorii galbene a fructului

(cu 3-6 zile). Această varietate GM se crede că va putea fi

comercializată în anul 2006. (6)

Îmbunătăţirea culturilor pentru ulei din seminţe

Uleiul din comerţ este obţinut din diferite plante

(palmier, soia, măsline, floarea soarelui etc) şi are caracteristici

diferite, în funcţie de provenienţă, şi poate fi selectat pentru

asigurarea unor calităţi nutriţionale şi / sau funcţionale cerute

de diferite pieţe sau firme.

Totuşi realizarea a ceea ce dorim este uneori greu de

obţinut, la un preţ acceptabil.

Biotehnologia are un rol important în obţinerea unui ulei

cu proprietăţi nutriţionale dorite prin găsirea posibilităţii de a

permite celulelor din plante să producă anumiţi acizi graşi din

compoziţia uleiului. În acest fel se poate controla şi modifica

nivelul acizilor graşi saturaţi în ulei şi se poate obţine ulei cu

profil nutriţional mai bun sau mai potrivit pentru frigere.

Astfel s-a obţinut rapiţa pentru ulei GM cu un conţinut

foarte redus de acizi graşi saturaţi (SAFA), comparativ cu

celelalte plante cultivate pentru ulei (floarea soarelui, rapiţă,

palmier, măsline).

În mod similar, în curând se va obţine şi uleiul cu

conţinut ridicat în acid gras mono-nesaturat (MUFA) ceea ce

este greu a se obţine în culturile convenţionale.

39

Pe termen mai lung se va obţine şi o sursă convenabilă de

acid poly-nesaturat omega-3, prin modificări GM a unor

culturi întinse.

În prezent, sursa principală pentru acest acid gras este

uleiul de peşte, produs de către peşti în ţesuturile lor, ca urmare

a consumului de alge, care îl conţin în forma primară.

Consumul uleiului care conţine acest acid a dus la

reducerea semnificativă a riscului de boli cardiovasculare.

Cercetătorii au reuşit introducerea enzimelor din alge,

care produc acest acid special, în genomul plantelor cultivate în

mod curent iar când acestea vor produce uleiul cu conţinut

ridicat din acidul respectiv acesta va avea şi un gust mai plăcut

dar va reduce şi presiunea asupra populaţiei de peşti. (6)

Roşii cu nivel crescut de flavonoli Roşiile care rămân tari când sunt coapte au fost prima

cultură GM crescută la nivel comercial (în SUA, 1994) şi

totodată primul aliment GM vândut pe piaţa din Europa ca

piure de roşii (Anglia, 1996)

În anul 2001 cercetătorii au realizat roşiile cu conţinut

ridicat de flavonoli, compuşi ce se găsesc în mod normal în

coaja roşiilor, în cantitate redusă.

Aceşti compuşi se găsesc în cantităţi mari în ceai şi

usturoi şi constituie un puternic antioxidant care reduce

distrugerile celulare şi are un rol pozitiv evident în prevenirea

bolilor de inimă şi a cancerului, dacă este consumat în cantităţi

semnificativ mai mari decât se găseşte în dieta normală.

Cercetătorii au introdus în genomul roşiilor o genă din

altă plantă (Petunia) care permite roşiilor să producă o enzimă

specifică ce duce la creşterea de peste 80 de ori a nivelului

flavonolilor în coaja roşiilor, cu efecte foarte benefice asupra

sanătăţii.

Vor mai trebui un număr de ani până când aceste roşii

vor putea fi puse pe piaţă dar ele îşi vor aduce o contribuţie

importantă la realizarea unui regim alimentar sănătos pentru

om. (6)

40

Roşii cu continut ridicat de lycopen În acelaşi mod arătat mai sus s-au obţinut roşii cu

conţinut foarte ridicat de lycopen, un produs care este, de

asemenea, un puternic antioxidant.

Modificarea s-a făcut prin inserţia unei gene provenită

din drojdii în genomul roşiilor.

Lycopenul asigură culoarea caracterstică a roşiilor şi este

similar carotenului dar are o putere protectivă mai puternică

pentru sanătăte, inclusiv prin reducerea riscului de cancer de

prostată şi a nivelului de colesterol LDL (Low Density

Lipoprotein) numit ”colesterol rău” implicat în bolile cardio-

vasculare.

Aceste roşii au şi o culoare foarte frumoasă. (6)

Porumb cu conţinut ridicat de vitamina E Porumbul, unul dintre cerealele majore cultivate, conţine

o anumită cantitate de vitamina E, generic denumită tocoferol,

care au un important rol antioxidant, de protecţie a celulelor

faţă de anumite leziuni ce pot duce la cancer şi are un rol

important în activitatea de reproducţie la om.

Dintre cele două forme sub care se găseşte tocoferolul în

plante, α şi γ- tocoferol, mai activ este α-tocoferolul dar în

porumb 80% din totalul de tocoferol se gaseste sub forma γ-

tocoferol.

Studiind calea biosintezei de vitamina E savanţii au

reuşit identificarea unei gene la planta Arabidopsis, care

codifică producerea unei enzime specifice, şi au reuşit

modificarea genetică a acestei plante, încât 95% din tocoferol

să fie de tipul α-tocoferol, cantitatea produsă fiind de 80 de ori

mai mare la plantele modificate genetic, comparativ cu cele

tradiţionale. Se încearcă acum realizarea aceleiaşi modificări la

porumb, şi odată reuşită se va trece la cultivarea acestui tip de

porumb la scară comercială. (6)

Soia cu conţinut proteic crescut Pe lângă contribuţia la as