ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE FACULTATEA DE CONTABILITATE ŞIINFORMATICĂ DE GESTIUNE

CECULREFERAT DREPT COMERCIAL

Nume: CARAGETE MIHAELASpecializare: ACGAnul: IIISeria: AGrupa: 652

Cuprins:

CUPRINS 2I. NOŢIUNI INTRODUCTIVE 3II. NOŢIUNEA ŞI CARACTERELE CECULUI 3

Definiţia cecului 3Caracterele cecului 4

III. PREMISELE EMITERII CECULUI 5Precizări prealabile 5Existenţa disponibilului la bancă 5Existenţa convenţiei privind emiterea cecurilor 5

IV. CONDIŢIILE DE VALABILITATE A CECULUI 6Precizări prealabile 6Forma scrisă a cecului 6Menţiunile obligatorii ale cecului 6Consecinţele nerespectării cerinţelor legale 8

V. AVALUL CECULUI 8Noţiunea avalului 8Condiţiile de formă ale avalului 9Efectele avalului 9

VI. PLATA CECULUI 9Poziţia juridică a trasului 9Prezentarea la plată şi plata cecului 10Consecinţele neplăţii cecului 11

VII. DIFERITE FELURI DE CECURI 14Precizări prealabile 14Pluralitatea cecurilor 14

BIBLIOGRAFIE 19

2

CECUL

I. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

În mod obişnuit, cecul este considerat ca făcând parte din categoria titlurilor de credit, alături de cambie şi bilet la ordin. În realitate, cecul are numai funcţia de instrument de plată, fiind lipsit de funcţia de instrument de credit. Includerea cecului în categoria titlurilor de credit se explică prin aceea că unele principii care guvernează cambia şi biletul la ordin se pot aplica şi cecului.

Cecul se aseamănă cu cambia, dar are un regim juridic distinct, chiar dacă unele dispoziţii sunt asemănătoare. Ceea ce caracterizează cecul este existenţa proviziunii, adică a unui disponibil, la tras, din care urmează a se face plata, disponibil care se constituie fie dintr-un depozit bancar pe care trăgătorul îl are la tras, fie dintr-un credit pe care banca i-l acordă.

Ca instrument de plată, cecul dă posibilitatea unei persoane care are la o bancă anumite fonduri, de a efectua plăţi prin intermediul acelei bănci. Prin folosirea cecului, plătitorul evită plăţile în numerar. Beneficiarul cecului poate să încaseze suma de bani menţionată în titlul de la banca desemnată sau să gireze titlul pentru plata datoriilor sale. Ca şi cambia şi biletul la ordin, cecul a făcut obiectul unei legi adoptate de Conferinţa de la Geneva din 1931. România nu a aderat la această Convenţie, deşi principiile ei se află la baza reglementărilor din legislaţia noastră privind cecul. Legea 59/1934 asupra cecului cuprinde reguli adoptate prin Convenţie, cu unele completări inspirate de legea italiană a cecului.

II. NOŢIUNEA ŞI CARACTERELE CECULUI

Definiţia ceculuiLegea 59/1934 nu dă o definiţie a cecului. Ea reglementează însă elementele

cecului, care pot sta la baza unei definiţii: “cecul este un înscris prin care o persoană, numită trăgător, dă ordin unei bănci la care are un disponibil bănesc, numită tras, să plătească, la prezentarea titlului, o sumă de bani altei persoane, numită beneficiar, la un anumit loc şi la o dată prestabilită”.

Din această definiţie rezultă că cecul este un instrument de plată care pune în legătură în procesul creării sale, la fel ca şi cambia, trei persoane: Trăgătorul/emitentul/creatorul titlului care dispune efectuarea unei plăţi; Trasul/banca care primeşte ordinul de a plăti o sumă de bani determinată;

3

Beneficiarul/purtătorul titlului/o terţă persoană care încasează la scadenţă suma indicată prin înscris.

Cele trei persoane care sunt puse în legătură prin cec fac toate operaţiunile legate de acest instrument în nume propriu: trăgătorul emite cecul, posesorul legitim îl încasează, iar trasul îl plăteşte. În acest scop, societatea bancară eliberează clientului său, trăgătorul, mai multe formulare necompletate, pe care acesta le va putea transforma în cecuri, în limita disponibilităţilor proprii.

În calitate de tras poate fi desemnată numai o societate bancară şi numai în limitele fondurilor de care dispune emitentul. Legea prevede, de asemenea, că cecul tras şi plătibil în străinătate este valabil ca cec, chiar dacă trasul nu este o societate bancară (art. 3 din lege).

Caracterele ceculuiCecul este un titlu la ordin complet şi formal. El încorporează o obligaţie

abstractă de a plăti necondiţionat “la vedere” o sumă de bani menţionată în titlul de valoare. Cecurile se emit de titularul contului potrivit convenţiei încheiate cu banca, convenţie care poate fi expresă sau tacită.

Ca înscris formal, pentru a fi valabil, cecul trebuie să satisfacă anumite condiţii exprimate în formule consacrate de redactare a textului care exprimă clauze cu valoare juridică strictă. În toate redactările cecul trebuie să cuprindă menţiunile obligatorii dispuse de lege, care să satisfacă cerinţele unei informaţii suficiente şi cerinţele reflectării garanţiei date de trăgător privind plata prin înscrisul respectiv. Pe cec se pot face şi alte menţiuni decât cele obligatorii, care să stipuleze raporturile dintre cele trei persoane: trăgător, tras, beneficiar. Cecul trebuie să fie completat în întregime cu cerneală sau pix de culoare albastră sau neagră ori prin dactilografiere.

III. PREMISELE EMITERII CECULUI

Precizări prealabileEmiterea cecului implică existenţa unor premise juridice. Potrivit legii, cecul

nu poate fi emis decât dacă trăgătorul are un disponibil la tras, iar între trăgător şi tras există o convenţie privind emiterea de cecuri.

Existenţa disponibilului la bancăTrăgătorul poate emite cecul numai dacă are la bancă (tras) un disponibil

bănesc pentru efectuarea plăţii de către bancă. Acest disponibil (fonduri băneşti) poartă denumirea de provizion sau acoperire. El poate fi un depozit bancar al trăgătorului ori o deschidere de credit în favoarea acestuia.

Disponibilul trebuie să existe în prealabil faţă de emiterea titlului şi să aibă cel puţin valoarea cecului. Potrivit legii, disponibilul trebuie să reprezinte o sumă de bani lichidă, certă şi exigibilă asupra căreia trăgătorul are dreptul să dispună

4

prin cec pe baza unei convenţii exprese sau tacite. Titlul emis prin încălcarea acestor condiţii valorează totuşi ca cec.

Emiterea cecului fără acoperire constituie infracţiune şi se sancţionează în condiţiile legii, cu amendă de la 5.000 la 100.000 lei şi închisoare de la 6 luni la un an (art. 84 pct. 2 din lege).

Existenţa convenţiei privind emiterea cecurilorDreptul trăgătorului de a emite cecuri are ca temei convenţia încheiată între

client şi bancă. Această convenţie reprezintă raportul fundamental care explică şi justifică emiterea titlului de către trăgător.

Prin convenţie, banca autorizează pe client (trăgător) să tragă asupra ei cecuri, obligându-se să efectueze plăţile din disponibil, la ordinul trăgătorului.

Convenţia poate fi expresă sau tacită. Ea poate constitui o clauză a contractului privind serviciul de casă pentru client sau a unui credit în numerar acordat de bancă.

În temeiul convenţiei, banca remite clientului anumite formulare tipizate, înseriate şi imprimate pe o hârtie specială, care vor fi completate de către trăgător.

Emiterea de cecuri fără autorizarea băncii reprezintă infracţiune şi se sancţionează în condiţiile legii, cu amendă (de la 5.000 la 100.000 lei) sau cu închisoare (de la 6 luni la 1 an) (art.84 pct.1 din lege).

IV. CONDIŢIILE DE VALABILITATE A CECULUI

Precizări prealabileAvând caracter formal, cecul trebuie să îmbrace forma scrisă şi să cuprindă

menţiunile obligatorii prevăzute de lege.În privinţa condiţiilor de fond, legea nu cuprinde dispoziţii speciale. În

consecinţă, condiţiile de fond cerute pentru emiterea cecului sunt cele din dreptul comun.

Forma scrisă a ceculuiCondiţia formei scrise a cecului rezultă din dispoziţiile legale, care se referă

la “textul înscrisului”.Înscrisul cecului este tipărit sub forma unui formular tipizat. Banca

eliberează formularele în carnete de cecuri de 25, 50 sau 100 de file.Emiterea cecului constă în completarea formularului de către trăgător cu

menţiunile cerute de lege şi semnarea înscrisului.Forma generală a cecului este prezentată în anexa nr. 1, cu toate

componentele obligatorii ale unui cec.Menţiunile obligatorii ale ceculuiCecul trebuie să cuprindă, conform legii (art. 1 şi 3) următoarele elemente

obligatorii:

5

Denumire cec, care trebuie trecută în textul titlului pentru a atrage atenţia asupra semnificaţiei juridice a înscrisului şi exprimată în limba folosită pentru redactarea acestui înscris.

Denumirea de cec trebuie să figureze întotdeauna deasupra semnăturii trăgătorului, în textul ordinului de a plăti prin formula consacrată: “plătiţi în schimbul acestui cec...”.

Lipsa denumirii de cec atrage după sine nulitatea instrumentului. Mandatul (ordinul) necondiţionat de a plăti o sumă de bani. Înscrisul trebuie

să cuprindă ordinul trăgătorului adresat trasului (băncii) de a plăti beneficiarului suma de bani menţionată în titlul de valoare.

Ordinul de a plăti dat de trăgător trasului trebuie să fie clar, precis şi necondiţionat. Ordinul necondiţionat trebuie să privească o sumă de bani determinată care trebuie menţionată în cifre cu indicarea monedei în care se va face plata. Orice condiţii, limitări sau contraprestaţii, care se adaugă ordinului de a plăti, pe cec, duc la nulitatea acestuia.

Potrivit legii, în înscris nu poate fi menţionată dobânda. Orice stipulaţie în acest sens se socoteşte nescrisă (art. 7 din lege).

Numele trasului. Înscrisul trebuie să arate pe cel care, în calitate de tras, va trebui să plătească suma de bani menţionată în titlul de valoare. Cum calitatea de tras o poate avea numai o societate bancară în înscris va fi menţionată denumirea (firma) societăţii bancare plătitoare a cecului.

Indicarea numelui trasului este obligatorie. Lipsa acestei menţiuni duce la nulitatea cecului.

Locul unde trebuie făcută plata. Înscrisul trebuie să indice locul unde trasul va face plata. În absenţa unei atare menţiuni, locul plăţii va fi locul menţionat lângă denumirea trasului. Dacă lângă denumirea trasului se menţionează mai multe locuri, cecul este plătit la primul loc arătat. Dacă în înscris nu este menţionat nici un loc, cecul este plătit la locul unde trasul are principalul centru de activitate.

Locul/locurile unde se va face plata va fi denumit adresă/adrese. Adresa trebuie să conţină locul geografic încadrat într-o unitate administrativ-teritorială existentă în prezent – judeţ, municipiu, oraş, comună – identificată prin denumirea acesteia, însoţită de denumirea exactă a străzii şi a numărului, eventual codul poştal şi alte elemente de identificare care să permită localizarea neechivocă.

Data şi locul emiterii cecului. Cecurile vor purta menţiuni clare privind ziua, luna şi anul emiterii pentru a permite:

Calcularea de tras a termenului de prezentare la plată, termen după expirarea căruia posesorul decade din drepturile sale;

Constatarea capacităţii legale a trăgătorului în momentul aplicării semnăturii sale pe înscris.

6

Data emiterii trebuie să fie unică, posibilă şi certă. Locul emiterii trebuie să figureze alături de data emiterii cecului. Dacă înscrisul nu menţionează locul emiterii, legea consideră că cecul a fost semnat la locul arătat lângă numele trăgătorului.

Semnătura trăgătorului. Semnătura va trebui să fie autografă, manuscrisă şi redactată cu pixul sau cu stiloul, cu cerneală de culoare neagră sau albastră, la sfârşitul textului cecului. Ea trebuie să cuprindă numele şi prenumele sau firma trăgătorului, aşa cum se află ele înregistrate în acte. Legea consideră ca valabilă şi semnătura în care prenumele este prescurtat sau arătat numai prin iniţiale (art. 11).

Din cele arătate, rezultă că cecul nu cuprinde două dintre menţiunile obligatorii ale cambiei.

Astfel, legea nu cere indicarea în înscris a numelui şi prenumelui beneficiarului cecului. Această menţiune are caracter facultativ, iar nu obligatoriu. Cecul nominativ la ordin arată numele beneficiarului, pe când cecul fără menţiune privind persoana beneficiarului este considerat cec la purtător (art. 5 din lege).

Apoi, cecul nu cuprinde scadenţa obligaţiei de plată. Acest lucru se explică prin faptul că, potrivit legii, cecul este plătibil “la vedere”, adică la prezentarea titlului. De aici rezultă şi funcţia cecului de instrument de plată; cu excluderea funcţiei de instrument de credit. Orice altă menţiune cuprinsă în înscris cu privire la scadenţă este considerată nescrisă.

Consecinţele nerespectării cerinţelor legale privind menţiunile obligatorii ale cecului

Titlul căruia îi lipseşte unul dintre elementele esenţiale nu va fi socotit cec, este sancţionat prin nulitate, afară de cazurile când legea dispune altfel. Deci, titlul nu are valoarea unui cec, ci a unei simple obligaţii putând fi folosit ca mijloc de probă.

În absenţa menţiunii privind locul plăţii sau locul emiterii cecului, legea oferă anumite remedii, pentru salvgardarea valabilităţii titlului.

V. AVALUL CECULUI

Noţiunea avaluluiPlata cecului poate fi garantată printr-un aval pentru întreaga sumă sau

numai pentru o parte din suma menţionată în titlul de valoare. Obligaţia avalistului este la fel ca cea garantată. Avalistul care plăteşte cecul dobândeşte toate drepturile rezultând din titlu împotriva avalizatorului şi a celor ţinuţi faţă de persoana garantată.

Plata unui cec poate fi garantată printr-un aval care poate fi dat pentru întreaga sumă sau numai pentru o parte din ea. Această garanţie poate fi dată de un terţ, altul decât trasul, sau chiar de un semnatar al cecului. Un aval din partea

7

trasului ar echivala cu o acceptare a cecului, ceea ce legea interzice. Noţiunea de acceptare trecută pe cec se socoteşte nescrisă.

Condiţiile de formă ale avaluluiAvalul se dă pe cec sau pe adaos. El se exprimă prin cuvintele “pentru aval”

sau prin expresii echivalente. Pentru a produce efecte, avalul trebuie să fie semnat de avalist. Avalul este socotit că rezultă din simpla semnătură a avalistului pusă pe faţa cecului, în afara cazului când semnătura este a trăgătorului.

În toate cazurile, în menţiunea avalului trebuie să se arate pentru cine este dat. În lipsa unei asemenea menţiuni, avalul se socoteşte a fi dat pentru trăgător.

Efectele avaluluiAvalistul funcţionează după acelaşi regim juridic, ca şi persoana pentru care

a dat avalul. Obligaţia avalistului este valabilă chiar dacă obligaţiunea pe care a garantat-

o este nulă, pentru orice alt motiv decât un viciu de formă. În cazul când avalistul a plătit cecul, el dobândeşte drepturile rezultând din

cec împotriva persoanei pentru care a garantat, precum şi împotriva acelora care sunt ţinuţi faţă de acestea din urmă în temeiul cecului.

VI. PLATA CECULUI

Poziţia juridică a trasuluiPotrivit Normelor Comune ale Băncilor Comerciale din România privind

tehnica de decontare a cecurilor din carnete cu limită de sumă, nr.1 din 25 septembrie 1992.

Orice menţiune de certificare, de vedere sau alta echivalentă, scrisă pe titlu şi semnată de tras are numai efectul confirmării existenţei disponibilului pentru plata cecului. O atare menţiune împiedică pe trăgător să retragă disponibilul înainte de exprimarea termenului de prezentare a cecului la plată.

Deoarece cecul nu poate fi acceptat, trasul nu are calitatea de debitor de drept cambial faţă de posesorul cecului, ci îndeplineşte numai funcţia de plătitor (solvens) pentru trăgător. Această poziţie juridică a trasului nu afectează plata sumei faţă de posesorul cecului. Într-adevăr, emiterea cecului presupune existenţa unui disponibil, din care trasul va face plata.

Din cele arătate rezultă că, nefiind debitor de drept cambial, trasul nu răspunde pentru plata cecului. Potrivit legii, această răspundere revine numai trăgătorului. Orice clauză, prin care trăgătorul se descarcă de această răspundere, se socoteşte nescrisă, adică nulă.

Prezentarea la plată şi plata ceculuiLa plata cecului se vor respecta următoarele reguli:

8

Cecurile din carnetele cu limită de sumă vor fi achitate, în primul rând, din contul trăgătorului (plătitorului) şi apoi suma respectivă va fi înregistrată în contul beneficiarului;

Beneficiarul va prezenta cecurile primite la plată la tras (banca plătitorului), după cum acest lucru îl poate face banca sa (a beneficiarului) care predă cecurile (băncii plătitorului) contra spezelor de remitere de încasare;

Beneficiarul prezintă cecurile cu borderou de încasare, întocmit în trei exemplare: un exemplar pentru banca beneficiarului, exemplarul numărul doi şi cecul se remit băncii trasului (plătitorului), exemplarul numărul trei se restituie beneficiarului. Banca plătitorului achită cecul din contul trăgătorului şi creditează banca plătitorului sau banca acestuia pe baza exemplarului numărul doi al borderoului;

Dacă cecul nu are acoperire se restituie beneficiarului sau băncii sale cu menţiunea “lipsă de disponibil”;

Plata efectuată de tras poate fi integrală sau parţială, posesorul cecului neplătind refuză o plată parţială. Banca plătitorului poate cere ca cecul să-I fie predat cu menţiunea “achitat”. Posesorul nu poate refuza plata parţială. În acest caz banca cere să se facă menţiunea pe cec despre această plată şi să i se dea chitanţă.

Banca trebuie să verifice autenticitatea semnăturilor, dacă aparţin trăgătorului, prin compararea specimenului de semnătură depus de acesta la bancă cu semnătura de pe cec;

Cecul este plătibil la vedere, adică la prezentarea titlului, deci el nu este supus acceptării din partea trasului, aşa cum se cere în cazul cambiei. De aceea, orice stipulaţie contrară se constituie ca fiind nescrisă. Plata cecului se va face la prezentarea de către posesor a cecului la tras (bancă) pentru plată.

Întrucât cecul este un instrument de plată, legea stabileşte termene scurte pentru prezentarea la plată a cecului emis şi plătibil în România: 8 zile, dacă cecul este plătit în localitatea unde a fost emis şi 15 zile în celelalte cazuri. Cecul emis într-o ţară străină şi plătit în România trebuie să fie prezentat la plată în termen de 30 de zile, iar dacă este emis într-o ţară din afara Europei, în termen de 70 de zile. Termenele curg de la emiterea cecului, dată înscrisă pe cec.

Dacă cecul este plătibil în străinătate, termenul de prezentare la plată va fi cel arătat de legea locului plăţii. Dacă această lege nu dispune, se vor aplica regulile înscrise în alineatele precedente (art. 30 din lege).

Pentru a face o plată valabilă, trasul este obligat să verifice îndeplinirea condiţiilor de formă ale cecului. Potrivit art. 36 din lege, trasul care plăteşte un cec care poate fi girat este dator să verifice regularitatea succesiunii girurilor, dar nu şi autenticitatea semnăturilor giranţilor.

Prin plata cecului, toţi obligaţii (semnatarii) cecului sunt liberaţi.

9

Potrivit legii, neprezentarea cecului pentru plată în termenele menţionate are drept consecinţă pierderea dreptului de regres împotriva giranţilor şi a garanţilor, dacă trasul nu a făcut plata. Deci, nerespectarea termenelor de prezentare a cecului la plată nu duce la pierderea dreptului beneficiarului cecului de a cere trasului plata sumei de bani menţionată în titlu. Acest drept poate fi valorificat, în condiţiile legii, în cadrul termenului de prescripţie.

Consecinţele neplăţii ceculuiÎn privinţa consecinţelor neplăţii cecului există unele deosebiri faţă de

reglementarea aplicabilă cambiei.În cazul în care trasul (banca) refuză plata, beneficiarul cecului nu are o

acţiune directă împotriva trasului. Acest lucru se explică prin aceea că, aşa cum am arătat, trasul (banca) nu este un debitor de drept cambial, ci îndeplineşte numai o funcţie de plătitor (solvens) pentru trăgător.

Refuzul de plată din partea trasului deschide calea acţiunilor de regres; posesorul cecului poate exercita dreptul de regres împotriva giranţilor, trăgătorului şi celorlalţi obligaţi de regres.

Pentru nerespectarea acţiunilor de regres, legea cere ca cecul să fi fost prezentat la plată în termen util (termenul de 8 zile sau 15 zile, după caz) şi refuzul de plată al trasului să fie constat în condiţiile legii.

Refuzul de plată se poate constata: printr-un un act autentic (protest); printr-o declaraţie a trasului, scrisă şi datată pe cec, cuprinzând ziua când

a fost prezentat la plată; printr-o confirmare oficială datată a unei case de compensaţii (art. 43 din

lege).Protestul sau constatarea echivalentă trebuie îndeplinite înaintea expirării

termenului de prezentare. Trebuie arătat că, potrivit legii, posesorul păstrează drepturile sale contra

trăgătorului, chiar dacă cecul nu a fost prezentat în timp util pentru plată sau nu s-a făcut protestul sau constatarea echivalentă protestului.

Întrucât toţi cei care s-au obligat prin cec sunt ţinuţi solidar, posesorul cecului are dreptul de urmărire împotriva tuturor, individual sau colectiv, fără a fi ţinut să observe ordinea în care s-au obligat.

Posesorul cecului poate cere pe cale de regres: suma arătată în cecul neplătit; dobânda legală, calculată de la prezentare; cheltuielile făcute cu urmărirea. Obligatul de regres care a făcut plata cecului poate cere de la giranţii săi: întreaga sumă plătită; dobânda legală la această sumă, socotită din ziua când a plătit suma;

10

cheltuielile făcute pentru plata acestei sume.Împotriva pretenţiilor formulate împotriva sa, debitorul poate opune aceleaşi

excepţii ca şi în materia cambiei (art. 55 din lege): excepţii privitoare la nulitatea cecului, care sunt:

excepţii deduse din însăţi forma cecului (excepţii formale); excepţii bazate pe lipsa de valoare juridică a condiţiilor de formă aparent

existente (incapacitatea, falsul, lipsa de mandat); excepţii decurgând din raporturile personale dintre posesorul cecului şi

debitor (excepţii personale) pot fi: excepţii referitoare la raportul fundamental care a determinat crearea sau

circulaţia cecului; excepţii referitoare la viciile de consimţământ; excepţii referitoare la raporturi ulterioare creării cecului;

excepţii privitoare la condiţiile de exercitare ale acţiunii sau executării în temeiul cecului (excepţii procedurale), sunt:

neposedarea cecului în original (cu excepţia cazului când cecul a fost înlocuit printr-o ordonanţă judecătorească şi această hotărâre ţine locul originalului);

lipsa de legitimare formală a posesorului, când acesta nu justifică posesia cecului printr-o serie neîntreruptă de giruri;

lipsa protestului sau nulitatea acestuia; prescripţia dreptului material la acţiune sau dreptului de a cere executarea

silită;Durata prescripţiei în materie de cec este următoarea:

6 luni calculate de la data expirării termenului de prezentare a cecului pentru plată în ceea ce priveşte acţiunea în regres a posesorului cecului împotriva giranţilor, trăgătorului sau a celorlalţi obligaţi de regres (art. 73 din lege);

6 luni calculate din ziua în care obligatul a plătit cecul sau din ziua în care acţiunea în regres a fost pornită împotriva sa, în ceea ce priveşte acţiunile de regres ale diferiţilor obligaţi la plata cecului, unii împotriva celorlalţi.

Potrivit legii, cecul are valoare de titlu executor pentru capital şi accesorii. Competentă pentru a investi cecul cu formulă executorie este judecătoria (art. 53 di lege).

Pentru valorificarea drepturilor sale, posesorul cecului are la îndemână acţiunea cauzală şi acţiunea de îmbogăţire fără cauză, care se exercită în condiţii de asemănare cu cele prevăzute de lege în materia cambiei (art. 56 şi 57 din lege).

VII. DIFERITE FELURI DE CECURI

11

Precizări prealabileCecul, de regulă, poate fi tras în mai multe exemplare identice, cu excepţia

titlurilor la purtător care trebuie să conţină un număr de ordine, iar în absenţa numerotării, fiecare exemplar constituie un cec distinct. Datorită naturii titlului nu se admite emiterea de copii ale acestuia.

Întrucât cecul este un titlu plătibil “la vedere”, beneficiarul cere imediat plata. Dar, beneficiarul poate şi să transmită titlul către altă persoană.

Pluralitatea cecurilor În funcţie de modurile de circulaţie (transmitere) cecurile pot fi:

la ordin. Potrivit legii, cecul care poate fi plătit unei anumite persoane, cu sau fără clauza expresă “la ordin” este transmisibil prin gir. Cecul stipulat plătibil unei anumite persoane, cu clauza “nu la ordin” sau o expresie echivalentă, este transmisibil numai în forma şi cu efectele unei cesiuni ordinare (art. 15 din lege). Dacă în înscris trăgătorul l-a desemnat pe beneficiar, cecul va putea fi transmis prin gir, indiferent dacă există sau nu o menţiune expresă “la ordin”.

Girul poate fi făcut chiar în folosul trăgătorului sau a oricărui alt obligat, care pot să gireze din nou cecul. Girul trebuie să fie necondiţionat şi integral. Girul trebuie scris pe cec sau pe un adaos al acestuia şi trebuie să fie semnat de girant. Dacă cecul menţionează numele şi prenumele beneficiarului şi cuprinde clauza “nu la ordin”, cecul va fi transmis prin cesiune, în condiţiile dreptului comun.

la purtător. Cecul poate fi stipulat a fi plătit la purtător şi este socotit la purtător. În cazul când s-a prevăzut că este plătit unei persoane cu menţiunea “sau la purtător”, precum şi în cazul când cecul nu îl menţionează pe beneficiar (art. 5 din lege). În toate cazurile, cecul la purtător se transmite prin simpla tradiţiune a titlului.

nominativ. Cecul nominativ individualizează pe titularul dreptului prin arătarea numelui acestuia, a beneficiarului precum şi menţiunea “nu la ordin” sau o expresie echivalentă. Determinarea beneficiarului, chiar în titlu, permite identificarea fără nici un dubiu a celui îndreptăţit să încaseze valoarea cecului. Un astfel de cec se transmite prin cesiune, în condiţiile dreptului comun.

În funcţie de modul de încasare, cecurile pot fi:1. cec barat2. cec plătibil în cont3. cec netransmisibil4. cec de călătorie5. cec circular6. cec poştal7. cec certificatLegea nr. 59/1934 reglementează anumite specii ale cecului, stabilind unele

reguli cu caracter particular. Fac parte din această categorie:

12

1. Cecul barat. Acest tip de cec este un înscris care cuprinde pe faţa sa două linii paralele executate de trăgător ori de posesorul cecului(art. 38 din lege).

Bararea este generală sau specială şi se face de posesorul său sau de trăgătorul cecului.

Bararea este generală când între cele două linii nu se indică nimic sau se face menţiunea “societate bancară” sau o expresie echivalentă. Acest cec cu bararea generală nu poate fi plătit decât unei societăţi bancare sau unui client al trasului.

Bararea este specială dacă între cele două linii se înscrie denumirea unei societăţi bancare. Un atare cec cu barare specială nu poate fi plătit de tras decât societăţii bancare înscrise în cec sau, dacă aceasta este trasul, unui client al acestei societăţi bancare. Legea permite însă societăţii bancare indicate să recurgă pentru încasare la o altă societate bancară (art. 39 din lege). Forma cecului barat are relevanţă practică în sensul că evită folosirea şi falsificarea titlurilor care au fost pierdute sau furate. În acelaşi timp cecul barat permite şi creditarea clientului fiind un instrument de plată scriptic.

Trebuie arătat că bararea generală poate fi transformată în barare specială, nu şi invers. Ştergerea liniilor înscrise se socoteşte ca şi cum nu ar fi fost făcută.

Trasul şi societatea bancară care nu respectă dispoziţiile legale privind acest cec răspund pentru paguba cauzată până la concurenţa valorii cecului (art. 39 alin. 5 din lege).

Cecul barat este prezentat în anexa nr. 2, faţă şi verso. 2. Cecul plătibil în cont. Acest cec este un înscris în care sunt inserate

transversal pe faţa cecului cuvintele “plătibil în cont”, “numai prin virament” sau altă expresie echivalentă, prin care trăgătorul sau posesorul cecului interzice plata în numerar a acestuia. În consecinţă, trasul va putea efectua numai operaţiuni scriptice prin creditarea contului beneficiarului (credit în cont, viramente în cont sau compensaţie) care echivalează cu plata (art. 40 din lege).

Ştergerea unei atare menţiuni se socoteşte ca şi când nu ar fi fost făcută.3. Cecul netransmisibil. Un cec cu menţiunea “netransmisibil” şi care nu

poate fi plătit decât primitorului sau, la cererea acestuia să fie creditat în contul curent al acestuia. Deci, cecul nu poate fi transmis decât unei societăţi bancare pentru încasare în numele primitorului, fără ca aceasta să-l poată gira mai departe.

Clauza netransmisibilităţii trebuie pusă chiar de societatea bancară, la cererea clientului (art.41 din lege). Clauza “netransmisibil” pusă pe cec nu poate fi ştearsă de nici una dintre persoanele implicate în circulaţia cecului.

Persoana care plăteşte un cec, purtând clauza “netransmisibil” altei persoane decât posesorul de drept sau societatea bancară care a primit cecul spre încasare, este direct răspunzătoare de plata astfel efectuată.

4. Cecul de călătorie. Acest cec este un titlu cu o valoare fixă emis de o bancă pentru a fi utilizat de o persoană care efectuează un voiaj în străinătate.

13

Caracteristica acestui cec constă în faptul că trăgătorul poate condiţiona plata acestuia de identitatea dintre semnătura persoanei care a primit cecul şi semnătura persoanei care încasează respectivul cec la prezentare (art. 42 din lege).

Cecul de călătorie este alcătuit din două părţi: talonul şi cecul propriu-zis. Înscrisul cuprinde ordinul băncii dat agentului său ori corespondentului său dintr-o anumită localitate de a plăti suma de bani (cifră rotundă) clientului (călătorului), a cărui semnătură a fost depusă pe talon la eliberarea formularului de către bancă.

Când cecul este prezentat pentru încasare titularul cecului primeşte de la banca sa formulare imprimate pe care sunt trecute sume. Cuprinsul cecului cuprinde ordinul pe care banca emitentă îl adresează agentului sau corespondentului său de a plăti acea sumă clientului ei voiajor, a cărui semnătură se află pe talon. Este, de fapt, o recunoaştere a obligaţiei pe care şi-o asumă banca emitentă de a plăti suma de bani băncii la care s-a încasat cecul.

Beneficiarul cecului (călătorul) prezintă cecul pentru încasare agentului sau corespondentului băncii. Cu această ocazie, beneficiarul va depune o a doua semnătură, de această dată pe cecul propriu-zis. Plătitorul verifică identitatea beneficiarului prin compararea celor două semnături, după care plăteşte suma de bani menţionată în titlu.

În cazul cecului de călătorie, trăgătorul poate fi una şi aceeaşi persoană cu trasul. În caz contrar, cele două persoane au relaţii de cont.

Cecul călătorie este prezentat în anexa nr. 3, faţă şi verso. 5. Cecul circular. Acest cec este un titlu de credit la ordin, emis de o

societate bancară sau de un alt institut de credit, anume autorizate, pentru sume ce le are disponibile de la primitorii cecurilor în momentul emisiunii. Cecul circular se plăteşte la vedere posesorului legitim al titlului în oricare din locurile arătate de emitent pe înscrisul titlului.

Societatea bancară sau institutul de credit autorizate să emită cecuri circulare trebuie să depună la Banca Naţională a României o cauţiune, cel târziu până a doua zi de la emitere, în condiţiile prevăzute de art. 79 din lege. Cauţiunea nu se putea restitui de BNR decât contra prezentării cecului respectiv cu menţiunea ACHITAT.

Cecul circular trebuie să cuprindă următoarele menţiuni: denumirea de “cec circular” în cuprinsul titlului; promisiunea necondiţionată de a plăti la vedere o anumită sumă de bani; numele şi prenumele primitorului; arătarea datei şi locului emiterii cecului; semnătura emitentului (societate bancară sau de credit).Titlul căruia îi lipseşte vreuna dintre condiţiile mai sus arătate nu are valoare

de cec circular. Cecul circular este plătibil în 30 zile de la data emiterii. Posesorul care nu prezintă cecul la plată în acest timp decade din drepturile sale. Acţiunea contra emitentului se prescrie pe termen de trei ani de la data emisiunii.

14

Cecul circular este prezentat în anexa nr. 4, faţă şi verso. Acestui tip de cec îi sunt aplicabile toate dispoziţiile legii cecului referitoare

la gir, plată, protest şi regres, afară de cazul când legea dispune astfel (art. 83 din lege). De asemenea se vor aplica dispoziţiile care nu le încalcă pe cele referitoare la cecul barat, numai în cont, netransmisibil şi la cecul de călătorie.

Alte tipuri de cecuri existente în practică, care nu sunt prezentate în lege, sunt:

6. Cecul poştal. Acest cec se utilizează în localităţile care nu au sucursale ale băncilor de depozit. Cecul poştal este un serviciu bancar făcut de poştă alături de contul curent poştal şi de viramentul poştal. El este supus aceloraşi reguli de formă ca şi cele pentru cecul bancar. Singura particularitate este că acest tip de cec nu poate fi girat mai departe.

7. Cecul certificat. Acest cec conţine semnătura trasului pe faţa titlului. Această semnătură are semnificaţia certificării proviziunii (sau a acoperirii) şi menţinerea acestei acoperiri la dispoziţia posesorului cecului până la expirarea termenului de prescripţie.

Înscrisurile trebuie să îndeplinească anumite norme tehnice legate de aspectul fizic al cecurilor, de hârtia de imprimare (grosime, calitate), liniatura şi desenele de pe foaia titlului etc. Nici un înscris de cec nu se va afla la o distanţă mai mică de 3 mm de oricare dintre marginile cecurilor.

Bibliografie

15

1. Smaranda Angheni “DREPT COMERCIAL”Camelia Stoica Editura Oscar Print, Bucureşti, Magda Volonciu 2000 Monica Gabriela Lostun

2. Stanciu D. Cărpenaru “DREPT COMERCIAL ROMÂN” Editura ALL BECK, Bucureşti, 1998

3. Smaranda Angheni “DREPT COMERCIAL”Editura OSCAR PRINT, Bucureşti, 1997

4. “Reglementări ale Băncii Naţionale a României privind instrumentele de plată” – Legea nr. 59/1934 asupra cecului, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 11/1993, aprobată şi modificată prin Legea nr. 83/1994

16