www.referat.ro

Plecand de la Iasi, dupa ce trece de Targu-Frumos, Ienache este obosit de drum si impovarat de marfa din spinare, cand un om care mana iute o caruta usoara, opreste si1 pofteste sa mearga cu el. Spre surprinderea coropcarului, omul era Todirita Catana, care il recunoaste pe boierul ce rasese de el atunci, in targ, cand el era legat si dus de jandarmi spre Golia. infricosat, Ienache ii spune tanarului ca jupanul Costache pusese pe urma lui "ostire multa", ca pe duduca Varvara urmeaza s-o duca la manastirea Agapia si ca jandarmii banuiesc faptul ca si el va fi pe drumul respectiv. Todirita ii spune ca nu se teme, il ameninta si-1 invata ce sa-i declare lui Costea. Se vor opri la hanul Ancutei si vor astepta impreuna sosirea arnautilor, iar Ienache sa spuna ca il vazuse si-1 cunoscuse pe Catana, ca acesta plecase, inspaimantat de potera, spre Timisesti.

Ajunsi la han, Ancuta ii intampina si-i spune tanarului ca este nebun sa se puna cu stapanirea si ca patima lui pentru "o copila de boier" este "dragoste cu primejdie".Todirita ii raspunde ca pentru dragostea lui este in stare sa-si dea viata "si tineretele mele" si ca va cuteza sa o rapeasca pe duduca Varvara din mainile lor, "ori izbandesc, ori imi las aici oasele". Ancuta se retrage cu tanarul intr-un colt si pun impreuna la cale un plan pentru rapirea duducai Varvara, apoi Catana s-a uitat la Ienache "cu sprancenele incruntate", facandu-1 sa inteleaga faptul ca, daca nu-si tinea legamantul facut, va fi omorat. Todirita a plecat in goana cu caruta si, nu dupa mult timp, soseste la han Costea Caruntu "cu mare larma de glasuri si pocnete de harapnic", avand cu ei pe duduca Varvara, istovita de atata plans.

Ienache ii spune lui Costea ca il cunoscuse pe Todirita Catana si ca acesta o apucase, "cu mare spaima", spre Timisesti. Ancuta declara ca omul intentiona sa o rapeasca pe duduca Varvara, ca se insotise cu alti raufacatori bezmetici care voiau sa-1 ajute. Atunci, Costea planuieste ca arnautii sa plece prin Tupilati si sa-1 incolteasca pe fugar la Timisesti, iar el cu duduca sa treaca pe podul plutitor raul Moldova spre Agapia. Dupa ce au baut cofe cu vin, slujitorii au prins curaj si au plecat fiecare la treburile lui, asa cum stabilise jupanul. Ancuta il tinea mereu langa ea pe Ienache si, impreuna, ii conduc pe Costea si pe arnautii care-1 insoteau la podul umblator, pe drumul cel mai scurt. Acolo, mos Bara, "cu pletele-n ochi si surd", le spune ca podul nu suporta atata greutate, deoarece apele Moldovei se umflasera peste masura. La sugestia Ancutei, Costea hotaraste sa treaca primul cu podul plutitor, impreuna cu duduca Varvara, iar ceilalti, cu transportul urmator. Podul a ajuns cu bine la malul celalalt "s-a ramas acolo neclintit si tacut", nu se simtea nici o miscare, nu se auzea nici un zgomot. Nelinistiti, oamenii au inceput sa strige, dar "nimenea n-a inteles ce-a fost si ce s-a intamplat". in zori, gospodarii din Tupilati au gasit pe mosneag legat, iar pe Costea Caruntu "strans in funii pana la sange, cu calus de fasina-n gura". Cand l-au eliberat, jupanul era turbat de furie si "atat de prapadit, incat a trebuit sa-1 culce oamenii lui in caruta, ca sa-1 poata duce inapoi la agie".

Ienache banuieste ca Ancuta facuse farmece, deoarece in linistea noptii si la lumina lunii, ea parea ca aude ce se intampla pe malul celalalt. Nimeni n-a putut sa afle ce fusese in noaptea aceea, jupanul Costea n-a povestit nimanui, dar Ancuta spunea ca miselul reusise sa scape cu duduca Varvara in Tara ungureasca.