sNJ!9!ae,?tr "'h

f l*t\***kr* o#e

Numele meu e Wyatt Palmer. Am paigpe ani, aproape

cinEpe. Locuiesc in Miami, un loc straniu uneori, degi

de obicei viala mea e destul de normald'.Zic,,de obicei"

pentru ci acum ceva timp, cAnd eram la gimnaziu, am

luat parte Ia o excursie trisniti cu clasa, care s-a in-

vlna

cheiat - poate ci ali aflat - cu un episod in care i-am

rupt clavicula pregedintelui Statelor Unite. N-a fost

mea (pe bune) gi povestea s-a terminat cu bine;

de fapt, lumea chiar m-a tratat ca pe un erou, degi, cre-

de!i-mi, nu sunt nici pe departe erou. In orice caz, a

fost o chestie senza[ionald o vreme. Dar, dupi cAteva

luni, a ajuns o chestie mai pulin senzalionale 9i, in cele

din urmi, n-a mai fost defel mare brdnz5,.

Ceea ce mi-a convenit, pentru ci nu mai sunt elev de

gimnaziu. Sunt in primul an la liceul Coral Cove (pa-

tria Scoicilor Bitiioase). $i primul lucru pe care I-am

9

observat Ia viala de liceu e ci, daci egti intr-a noua 9i

mai ales dacd egti un beiat de-a noua mai firav, evili

si atragi atenlia asupra ta gi si te porli ca 9i cum ai

avea impresia ci egti cineva important. E mai bine si

fii oarecum invizibil o vreme. Nu mi inlelegeli gregit:

majoritatea copiilor de la Cove sunt prietenoqi' Dar, la

fel ca in orice gcoali sau liceu, sunt unii copii cate ar fi,

mai bine si nu te observe.

La Cove, sunt doi copii care chiar nuvrei si te obser-

ve.

Fralii Bevin.

Adicd Nick gi Troy. Sunt frali gemeni 9i amAndoi

sunt solizi, cu toate ci Nick e pulin mai mare' Sunt

elevi in ultimul an, dar s-ar putea da drept studenli la

facultate. Tatil lor e un om de afaceri superbogat din

Miami si locuiesc intr-un conac imens. Conduc un Jeep

negru beton, tunat, cu roli uriase 9i cu sigla echipei de

baschet Miami Heat. Sunt mari vedete ale echipelor

de fotbal gi de baschet. Mai mult, dupi pirerea multor

fete, arati foarte bine. Fralii Bevin sunt in totalitate de

acord cu pirerea asta. Mereu parcd,pozeazd', ca 9i cum

ar fi fotomodele dintr-o reclamS,la Hollister si ne oferi

cu genero zitatenoui, nigte fiinle inferioare , ocaziasd-i

admirim.

10

Probabil ci v-a!i prins deja: nu-mi plac fralii Bevin.

N-ar fi fost o problemi daci n-ar fi qtiut cine sunt. As fi

putut fi un simplu elev umil de-a noua, ca toli ceilalqi,

pierdut intr-o turmi de elevi umili de-a noua care se

scurg pe lAng5 ei pe culoare, in timp ce ei stau gi se lasi

admirali.

Din nefericire, fralii Bevin gtiau exact cine sunt.

Ne-am cunoscut in a doua luni de cAnd incepuse-

rim studiile la liceu1 Coral Cove, cu o siptimAni inain-

te de Halloween. Am luat autob:uzul, ca de obicei, 9i am

intrat pe terenul liceului cu Matt Diaz, care e prietenul

meu cel mai bun, degi e un idiot (veqi vedea in curAnd

de ce spun asta). inainte si inceapi orele, mai toati

lumea pierde vremea afard',in curtea mare, inconjurati

de clidiri. Stai de vorbi cu prietenii, te striduiegti si-!itermini temele pe care nu Ie-ai ficut in seara anterioari

gi incerci si te dezmeticeqti, pentru ci. e mult prea de-

vreme. La liceele publice din Miami, orele incep Ia7:20

dimineafa. E o nebunie, daci ai habar de structura bi-

ologici a adolescenlilor umani. Ora noastri fireasci de

trezire e, poate, pe Ia unu jumate dupi-amiaza. Daci

ne vAri intr-o sala de curs la 7:20 dirnineala cu preten-

lia si reusim si relinem ceva din ce spune profesorul,

egti pu{in dus cu pluta sau egti director de gcoali.

71

Inainte cd inceapd orele, de obicei pierdeam vremea

cu alqi boboci pe care-i gtiam de la gimnaziu. Ne intdl-neam in preajma intrdrii in clSdirea de gtiinfe medicale,

unde se lin ore pentru adolescenfii care vor si devinimedici, asistenti sau infirmiere. Au acolo nigte mane-chine ciudate, cAt un om in mirime naturali., de care

elevii trebuie si se foloseasci pentru a exersa chestiimedicale, precum misurarea tensiunii.

in curtea liceului s*au intAmplat unele lucruri destul

de haioase. Acum cAtiva ani a avut loc o intAmplare le-

gendari, Ia care a luat parte cea mai inspiimAntltoarepersoani de la Coral Cove: Arlene ,,intepito area" Met-zinger, care e nu doar directoarea liceului, ci gi cea maiseveri persoani din sistemul solar. inqepitoarea e ofemeie scundi, dar aprigi., care a crescut in New York

gi care se mAndreste cu faptul ci nu s-a niscut de ieri,de-alalteieri. Ceea ce e, fird indoiali, adevirat. E di-rectoare la Cove cam de pe vremea Imperiului Roman.

Dar, degi e atAt de betrinS, are o vedere uluitoare. Poate

dibui abateri de Ia linuta regulamentari. a liceului de Ia

zece kilometri distanli. E un fel de superputere. Patru-leazd,terenul liceului in fiecare dimineali si, cam o datipe minut, araticu degetul gi strigi ,,HEI!". in astfel de

momente arati citre vreun elev aflat het-departe, care

12

nu poart; tricoul aprobat de Coral Cove, nu are ecuson

de identificare sau care poarti pantaloni scurli care

sunt prea scurfi sau mai gtiu eu ce.

,,TU!" lipA inlepitoarea in momentele astea. ,[INOINCOACU." E1evul zice: Cine, eu? $i inlepitoarea zbia-

ri: ,,DA, TU". Atunci elevul iqi tArgAie picioarele pAnila ea gi Infepitoarea il sau o pedeapsegte si rimAni la

Iiceu dupi ore. Imparte in jur de 25 de astfel de pedep-

se chiar inainte si inceapi orele. Niciodati nu poli gti

unde va lovi din nou.

Mi rog, ca si revin, legenda spune ci, intr-o dimi-nea!5 de primivari de acum cAfiva ani, inqepitoareapatrula prin curte gi a zdrit un pugti la balconul de la

etajul intAi, lAngd sala multimedia. Pugtiul era cu spa-

tele rezemat de balustradi gi purta un tricou vopsitmanual, ceea ce era clar o abatere de Ia codul vestimen-tar Coral Cove.

- HEI! a lipat intepitoarea.Pugtiul nu s-a clintit.

- HEI! a fipat in{epitoarea din nou. LA BALCON.

inroencE-TE. cu rrNE voRBESC.

Pugtiul tot nu s-a miscat.

Cu o privire gi mai furioasi decAt de obicei, inqepi-toarea a pornit inspre balcon. Multa lume o urmirea.

13

Era destul de limpede ci puqtiul n-avea si primeasci

doar o singuri pedeapsi. Probabil mai multe pedepse

de stat dupi ore, plus scaunul electric.

Acum inlepitoarea ajunsese sub balcon.

- iNroaRCE-TE iN crtpa ASTA, a zbierat ea.

Pugtiul, tot nimic. inlepito area era fix sub el ;i ilprivea cu atAta furie incAt era un miracol faptul ci nu

izbucnea in fliciri. Toli din curtea liceului ticeau mAlc.

Atunci pugtiul a sirit de Ia balcon.

Mulqi au lipat. Nu numai fetele.

Pugtiul a aterizat pe ciment cam la doi paqi in fala

infepitoarei, care a sirit inapoi Ia o distanli uluitoare,

avAnd in vedere ce vArsti avea.

Atunci ." gi o grimadi de alqi oameni au fugit la

pugti, care zdceaabsolut nemigcat, ca un mort.

Numai ci nu era vorba de un copil. Era un manechin

de la departamentul de gtiinle medicale.

$i pe tricoul pe care-I purta era scris pACArnarA

DE 1NTAI APRILIE, pentru ci asta se intAmpla pe intAi

aprilie. Cineva pusese tricoul 9i o peruci pe manechin,

il sprijinise de balustrada de la balcon 9i l-a aruncat

cAnd inlepitoarea a venit aproape.

Era o farsi destul de buni. Multa lume a rAs.

in[epitoarea nu se numira printre ei. A ficut efor-

turi extraordinare ca s5-1 giseasci pe fiptag, dar n-a

1,4

avut noroc. Pe de altl parte, a implrlit cam paigpe mi-

lioane de pedepse pe parcursul urmitoarei siptimAni.Agadar, leclia a fost: Daca te pui cu ingepatoarea, toatd

lumea are de platit.

Mi rog, ca si revenim la dimineala asta anume de

octombrie: traversam curtea cu prietenul meu cel mai

bun, idiotul de Matthew Diaz, gi clutam grupul de ado-

lescenli cu care petreceam timpul de obicei. Md uitamin mod special dupi Suzana Delgado, o fati de care-mi

place foarte mult, degi nu prea e de nasul meu. E dri-guqa, degteapti gi foarte priceputi Ia sport gi Ia orice

altceva gi-ar propune si faci. CXnd eram Ia gimnaziu, a

fost gi ea implicati in excursia aia trisniti gi, cu toate

ci in mare parte eu am primit laudele pentru faptulci o ficusem pe eroul, adevirul e ci ea a fost mult mai

curajoasi decAt mine. Dar, in urma intAmplirii ileia,am devenit prieteni destul de buni; am fost impreu-

nd pAni gi la balul de absolvire a gimnaziului, moment

care - imi dau seama cAt de jalnic suni - a fost apogeul

vielii mele din punct de vedere social.

La liceu am fost prieteni in continuare, dar nu atAt

de apropiali pe cAt mi-ag fi dorit. Mi vedeam uneori cu

ea gi de fiecare dati se purta frumos, dar, din moment

ce era populari si arita bine, de obicei era inconjura-

15

ti de o gagci de alqi adolescenti populari gi aritogi. De

asemenea, atrigea din ce in ce mai multe priviri de la

elevii din anii mai mari, tipi cu care nu prea am cum sicottclJtez, tipi care au magini.

Dar uneori, in timpul diminefii, isi petrece timpulcu vechea gagci de copii din gimnaziu si in diminea-

!a aia am zdrit-o in timp ce traversam curtea cu Matt.Tocmai atunci Matt a rostit nigte cuvinte care exempli-

fici perfect de ce e un idiot.

- L-am adus pe Frank, a spus eI.

- Ce-ai ficut? am spus eu.

Ar trebui si v5. explic acum ci Frank e un dihor.

- il am in ghiozdan, a spus Matt.

- De ce? am intrebat eu.

- Se simte singur cAnd il las acasi.

- Dar eun dihor.

- Asta nu inseamni ci n-are sentimente.

- Nu po(i si aduci un dihor Ia liceu!

- N-o si-l vadi nimeni. Are mAncare acolo.

- Egti un idiot, gtiai?

inainte ca Matt si apuce si rispundi, am ajuns la

grupul de prieteni. Suzana mi-a ficut cu mAna siazArn-bit, motivpentru care, pAni in acel punct, ziua mea era

deja extraordinari. M-am dus direct Ia ea.

1,6

- Ghici ce-a ficut Matt, am spus eu.

- Vreo idiofenie?Suzana il cunoagte bine pe Matt.

- Corect, am spus eu. L*a adus pe Frank la liceu.

- Frank?

- Dihorul lui.Mi agteptasem si rAdi la auzul vegtii isteia, dar ea

a zis:

- Vaaai, ador dihorii! Matt, vreau si vid!

- Nu gtiu ce sd, zic, a spus Matt, privind in jur.

- N-o si afle nimeni, a spus Suzana. Haide, te rogl

A ficut gestul Sla cu ochii pe care il fac fetele gi te facsi vrei si faci ce-or fi vrAnd ele si faci, mai ales cAndfata in cauzd.arati ca Suzana.

- Bine, a spus Matt. Dar nu-l lisa si scape.

- Nu-!i face grlji, a spus Suzana.

Ea e genul de persoani care niciodati nu crede ciceilalqi au motiv si-gi facd, grlji.

Matt gi-a dat jos ghiozdanul gi a desficut fermoarul.Suzana a privit iniuntru.

- Doamnedoamne, e atAt de drdgalag, a spus ea. Potsi-l iau in brate?

Matt a spus:

- Nu cred ci e o...

L7

Dar Suzana deja igi vArise mAinile in ghiozdan. L-a

scos afari pe Frank gi l-a ridicat la vedere.

- DOAI/INEDOAMNE/ a spus ea. E ATAT de drigi-lag!

Mie Frank nu-mi pirea chiar atAt de drigilag. Aritamai degrabi ca un gobolan. Dar Suzana se indrigosti-

se.

Deja in jur se adunau mai mulqi copii, ca si vade ce

se petrece, aga ci gagca noastri devenea rnai numeroa-

si. Am simlit pe umir mina cuiva, care apoi m-a im-

pins la o parte. Mi pregiteam si zic ceva - probabil o

replici geniali, precurn ,,Hei!" -, dar apoi am vizut cui

ii aparlinea mAna: Troy Bevin. Era cu fratele lui, Nick.

Voiau si vadi ce se petrece 9i, daci se intAmplA se te

afli undeva intre fralii Bevin gi ceva ce vor ei si vadi, te

afli intr-un loc nepotrivit.Fralii Bevin au impins Ia o parte inci weo doi elevi

lipsili de importanfi, ca si poati ajunge fix lAngi Su-

zatta, unde ea avea si poati fi uluiti in mod corespun-

zdtor de mirelia lor. Ziuamea excelenti devenise deo-

dati mult mai pulin excelenti.

Nick I-a aritat pe Frank cu degetul.

- Asta-i al tau? a intrebat-o pe Suzana.

- Nu, e aI meu, a spus Matt.

18

Nick s-a uitat Ia Frank aga cum mama mea se uitila g6ndacii de bucitirie inainte si calce pe ei. Apoi s-a

uitat iar la Suzana.

- Eu sunt Nick, a spus el.

I-a zAmbit, dezviluind cAteva mii de dinli perfecfi.Suzana s-a ficut rogie Ei a spus:

- $tiu cine egti.

imi venea si virs.Nick a dat din cap: EVIDENT ca Etii cine sunt.

- Cum te cheami? a intrebat el.

- Suzana Delgado.

- Egti in clasa a noua?

- Da.

- Bine ai venit Ia Coral Cove, Suzana Delgado.

A spus-o de parci liceul ar fi fost proprietatea lui pri-vati.

- Mersi, a spus Suzana, rogind gi mai *rrit.

- Eu sunt Troy, a spus Troy.

Si el i-a diruit un zAmbet. Sunt atAt de generogi fra-

lii igtia Bevin.

- Buni, a spus Suzana.

- Ar trebui si vii cAndva Ia noi acasi. Avem nisteanimale extraordinare.

- Ce fel de animale?

19