CEA MAI MARE DOVADA DE IUBIREE parte din noi iubirea. Orict de mult ne-am proteja, ne-am apra, ne-am ascunde, ea se va manifesta n viaa noastr.Da, iubirea ne face vulnerabili, ne expune sufletele, ns e ceea ce suntem n esen. Nu ne putem dezice de ea.Iubirea din noi se revars asupra lumii n care trim, asupra oamenilor din viaa noastr, asupra aciunilor noastre, asupra lucrurilor noastre.Prin iubire, noi deformm realitatea i o construim dup chipul i asemnarea sufletului nostru: perfect, cald, luminoas.ns n lipsa ei, aceiai oameni, aceleai proiecte, aceleai lucruri i schimb nfiarea. Se ntunec, se uresc, se rcesc. i ncepem s ne aprm.i suntem dezamgii atunci cnd nelegem c oamenii, lucrurile, aciunile nu sunt aa cum ne-am hipnotizat noi c sunt.Singura realitate ns este c noi suntem n esen iubire. Restul sunt tipare, aciuni reflexe, aciuni de aprare. C ntr-adevr, sufletul umbl descul i culege toi ciulinii aa cum spune Liiceanu. i simim nevoia s-l aprm. Dar sufletul nu are nevoie de atta aprare.Ne-am construit fortree i ne mirm c nu mai simim iubirea. Ne ofilim cci trim o via lipsit nsi de esena ei. Pentru c ne aprm...Am nvat s-mi dezactivez scuturile de aprare i s las iubirea s se manifeste.M mai hipnotizez i eu i i ncarc pe cei dragi de caliti pe care am vrut eu s le aib.Am ncercat i eu s-i luminez pe cei de lng mine bgndu-le fclia n ochi.Dar asta nu mai e iubire. E forare, e control, e manipulare. i nu-i aparin sufletului, ci minii.Am nvat, prin urmare, c nu mai am nevoie s-mi apr constructele minii despre oamenii ideali care merit iubii.Ci adevrata iubire e s accepi omul de lng tine aa cum este: cu frumuseea lui, cu fricile lui, cu demonii lui.i s-l lai s ia din iubirea ta lumin att ct are nevoie, ct dorete, n ritmul lui.i ncet-ncet, iubirea se va manifesta i din sufletul lui.