I]AIIIAN LEAI]EI?

CE ESTENEEIUN[e\?

trr$TRADUcERE Drn rrvcrrzA or

Smaranda Nistor

PSIHOLOGIAPENTRU

Al1t tr-''

EDTTORISilviu DragomirVasile Dem. Zamfirescu

DIRECTOR EDITORIALMagdalena Mirculescu

R-EDACTOR

Manuela Sofia Nicolae

DESIGNA1exe Popescu

DIRECTOR PRODUqTTECristian Claudiu Coban

DT?Rizvan Nasea

CORECTURADuga UdreaSlnziana Doman

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationalea RomAnieiLEADER, DARIAN

Ce este nebunia? / Darian Leader ;trad.: Smaranda Nistor. - BucureEti:Editura Trei, 2016

Contine bibliografieISBN 978-606_719_649-8

I. Nistor, Smaranda (trad.)

615.89 t'159.972

ISBN 978-606-719-649_8

Titlul original: Whatis Madness?Autor: Darian Leader

Copyright @ 2011, Darian LeaderToate drepturile rezervate

Copyright @ Editura Trei, 2Ot6pentru prezenta edilie

O.P. 16, Ghi;eul f, C.p. 0490, BucuregtiTel.: +4 O21 300 60 90;Faxi +4 0372 25 20 20e-mail: comenzi@edituratrei.rowrdw.edituratrei.ro

CUI'I?INS

5

INTIIODUCEIIE

Acum mul$ ani, cind eram inci student, am inceput

si fac munci voluntari siptiminali pentru o comu-

nitate terapeutici. Aveam capul plin de psihanalizi

gi voiam si aflu mai multe despre ciudatele fenomene

ale psihozei: halucinafii, manii 9i tulburiri de limbaj,despre care citisem deja, dar nu le fusesem niciodatimartor Ia prima mAni. Cei mai mu\i dintre cei pe

care i-am intAlnit in comunitatea cu pricina erau mai

degrabi calmi gi nu prea dideau semne ci ar fi ,,nebuni"'Medicafia de lungi durati ii epuizase gi fiecare se

instalase in propria rutini ticuti. Unul dintre ei totuqi

era dornic si vorbeasci 9i petreceam multe ceasuri lungi

impreuni, discutind fiIosofle, politici 9i problemele de

la ordinea zilei. Pacientul avea o exprimare ingrijiti, era

lucid gi extrem de inteligent, ;i am rimas cu gura ciscaticind am aflat ci igi petrecuse ultimii ciliva ani internat

in spitale de psihiatrie. Stind de vorbi cu el, nu pirea

.r rri*i. mai mult sau mai pufin deranjat mental decit

amicii mei studenfi, cu care mi intAlneam dupi orele de

munci in comunitatea terapeutici.

^ 9r- conversapile noastre continuau, i_am intrebat pe9iliva membri ai personalului medical de ce persona;uiin cauzi triia intr-o-comunitate terapeutici

91 d. ".

.r"zub medicafr,e. Zimbetele amuzate pi care le_am primitdr99t rispuns sugerau ci trebuie sifl. .err" perfectevident, dar care mie imi scipase _ o realitate bititoarela ochi, dar pe care radarul meu de novice nu gtia s_olnregistreze. $i, lntr-adevir, chiar aga si era. iAteva lunimai tirziu, in timp ce stiteam la taifas ca de obicei, apomenit de o fari despre care eu n-auzisem niciodati.Surpriza lui in fala ignorantei mele a fost urmati deiluminare: mi-a explicat ci el nu triia in Anglia, ciin Xamara, un loc populat cu animale silbatice si osumedenie de zeiexotici. Mi-a descris geografia, istoriagi infrastructura acelui loc. Toate primiseri o denumiregi erau cu griji clasificate, aidoma regatelorAngria giGondal inventate de surorile Bront€ in copilirii.

El nrr vedea nicio in'compatibilitate intre rolul deprotagonist al sagii din Xamara si viafa cotidiani, cuindatoririle ei, din comunitatea terapeutici. D es criind_o,vocea lui nu avea niciun suflu de entuziasm, niciunaccent de emojie, nicio schimbare de ton, ca gi cum ar flfost inci un simplu fapt incontestabil din existenla lui.Continuitatea din vocea Iui a fost, de fapt, cea care m_aizbit- niciun semn, nimic care si indice ci piriseamteritoriul unei realitifi comune, pentru a intra intr_olume privati. Era ca gi cum totulir fi rimas neschimbat,iar in conversafiile noastre ulterioare nu se simfea niciyrmi de inigiere secreti sau includere in spaf,ulluiintim,si confldenSal. Vfla continua pur si simplu la felca inainte.

Cum e posibil, m-am intrebat atunci, ca halucinatiagi existenfa cotidiani si fie atAt de perfect intrefesujeiCum poate cineva si locuiasci in doui locuri clirdiferite, in acelagi timp, ca si cum n-ar exista nicio

{} CE ESTE NEI]UNI,\?

barieri intre ele? $i, chiar daci pirea o nebunie sitriiegti in Xamara, de ce si fie nevoie de un tratamentmedical sau de spitalizare? Individul in cauzinu ficeariu niminui gi nici viala lui nu era dati peste cap. Suntintrebiri pe care eu continui si le pun, iar ln aceasticarte am incercat si explorez citeva dintre verigile careleagi nebunia de viala normali. Chiar trebuie si facemo separafie rigidi intre delir gi sinitatea mentali sau,dimpotrivi, cea din urmi ar putea fi nu doar compati-bili, ci chiar condilionati de cel dintii?

Nu sunt intrebiri abstracte si intelectualizante,pentru ci au o reali inrAurire asupra modului in carepsihoza este tratati in societatea contemporani.Atitudinile noastre fali de nebunie sunt cele de caredepinde felul cum reacfionim Ia ea, atAt din punctulde vedere al interacliunilor noastre de zi cu zi, cAt gi inprivinla alegerii pe care o facem intre terapiile dispo-nibile. $i totuti situalia se caracterizeazi prin lipsi dedialog intre tradilii: existi teorii gi terapii ale nebunieicare au luat nagtere gi au evoluat de cel pulin o jumitatede secol in toati lumea, dar care rimin mai mult saumai pulin necunoscute in afara unui domeniu foarteingust de specializare. Ele oferi instrumente fascinantegi remarcabil de eficiente pentru a intelege experienlanebuniei gi a explica de ce gi cum poate ajunge cinevas-o triiasci. Totodati, ele oferi un ansamblu variat deposibilitili terapeutice gi de teoretizare a modului incare o psihozi se poate stabiliza. Oricit ne-ar plicea sicredem ci informafiile si cunoagterea sunt cumulativegi unificate, mai ales in era internetului, lucrurile suntdeparte de a sta aga. Existi o siguranli de sine superfi-ciali gi ingrijoritoare in ceea ce se recomandi singuri a

fi. ,,cercetarealazi", ca gi cum un articol apirut in 2010in cine ;tie ce publica$e wemelnic la modi ar trebui nea-pirat si fie mai valoros decAt unul scris acum o suti de

I

ani,vizttt ca recenzie de mult uitati qi la care nu putemavea acces decit cotrobeind in arhi#ptne de.oib.

Lucririle asupra cirora urmeazi si-mi concentrezatenfia provin din tradifla europeani a psihiatriei.Degi psihiatrii de secol nouisprezece tirziugi inceputde secol douizeci au fost indelung ostracizaii pentrufelul ln care au abordat chestiuni cum ar fi ereditatea,constitugia gi degenerescenfa mentali, mulp dintreei gi-au gisit timpul gi ribdarea pentru a-gi ascultapacienpii gi a elabora teorii ale nebuniei fidere lucrurilordescoperite ln consultasile clinice. Lipsa unui tratamentmedicamentos pe termen lung didea posibilitatea dea studia cum poate cineva care gi-a vizut viala sfAgiatide psihozi si-gi regiseasci un nou echilibru, in timp.Explorarea a ceea ce psihiatrii numeau ,,mecanismeledr restituFe", ciile de revenire la viafi, constituia unelement central al acestui tip de cercetare, din care noi,cei de azi, avemmulte de invitat.

Cind tinirul student la mehiciri Jacques Lacan isiincepea stagiul de psihiatrie, in parisul arilor 1920,aceasta era cultura in care ideile Iui au inceput si sedezvolte. Astizi, metoda lacaniani de lucru clinic cupsihoza este utilizati peste tot in lume, indeosebi inFranta, Belgia, Spania, Italia gi lirile Americii Latine, dartot mai.mult gi in Marea Britanie. Existi o pia,ti inflo-ritoare a revistelor de specialitate, ci4ilor, buietinelorde informare, conferinfelor, cursurilor gi seminariilordedicate exploririi diferitelor aspecte aie nebuniei. panila ora actuali, cdteva mii de cazuistici ale lucrului cusubiecfi psihotici au fost publicate de clinicienii laca-nieni. $i totugi, din pitite, in exteriorul domeniului despecializare in sine majoritatea psihiatrilor, a psiholo-gilor gi a personalului carificatpentru rucrul cu suferinziide boli mentale nu vorfl ajuns nicicind si ia contact cuweo parte din aceasti cercetare.

Motive sunt multe. Se presupune adeseori ci lucrulpsihanalitic cu nebunia se rezumd.Ia analiza clasici:pacientul se intinde pe canapea si face asocieri libere,iar psihanalistul vine cu interpretiri despre copiliriapacientului. Pe lAngi faptul ci psihanaliza oricum nu e

aga, in cea mai mare parte, adevirata confuzie se face lanivelul diferenlei dintre teorii gi tehnici. Faptul ci existio teorie psihanalitici a psihozei nu inseamni neapiratci psihanalizava avea loc gi nici micar ci ar trebui siaibi loc. Mai degrabi, inseamni ci ideile analitice pot fifolosite pentru a inspira alte genuri de intervenlie, altetratamente care si fie croite pe misura singularitifiifiecirui pacient individual. Acest fapt le-a fost limpedeclinicienilor din ultima suti de ani, dar, cu toate acestea,

continui si dea nagtere la neinlelegere gi confuzie,probabil din cauza prejudecifilor adAnc inridicinateimpotriva psihanalizei gi in sAnul psihanalizei insegi.

Atengia dati unicitefii flecarui pacient, pe care opresupune abordarea psihanalitici, este cu atAt maiimportanti asum, dat fiind faptul ci triim intr-osocietate care are tot mai puftn spaliu pentru detaliul gi

valoarea vie$i individuale. in ciuda atoQrrezentei prosli-viri a necesitifii de a'respecta diferenlele gi diversitatea,oamenii din ziua de azi sunt constrAngi, mai mult ca

oricAnd altidati, si gindeasci in moduri uniforme - in-cepAnd de la gridinile gi panA pe coridoarele vie$i profe-sionale. Vedem acest lucru oglindit in domeniul sinitifiimentale, unde tratamentul este adeseori considerat o

simpli metodi cvasimecanizati de aplicat asupra unuipacient pasiv, gi nu un efort comun de colaborare in care

ambele pAr,ti igi au propriile responsabi[tef,. Existi azio presiune spre a vedea senriciile de sinitate mentalica pe un soi de atelier auto, in care oamenii-magini sunt,,reparali" gi trimigi inapoi la slujbele lor - eventual gi lafamilii - cdt mai curdnd posibil.

1'!10 cEESrENErsuNr,\?

Subiectul psihotic nu mai este o persoani pe cares-o ascul,ti ce spune, ci un obiect pe care si-l tratezi.lSpecificitatea gi povestea de via,ti a pacientului sunt,adeseori, pur gi simplu expediate in categoria detaliilorirelevante. Acolo unde vechile ci4i de psihiatrie eraupline odinioari cu relatarea rp,rr.io,picienfllor, azinumai vezi decit statistici gi diagrame pseudomatematice.Studiile abia daci mai mentioneazdce se petrece infiecare cazunic relatat, dar nu uiti sA prezinte cifredespre totalul agregat al cazurilor. Nuaflim niciodati,spre exemplu, de ce un anume individ a rispuns la unanume tratament gi care a fost, foarte exact, modul cuma rispuns; in loc de aceasta, primim statistici despreprocentajul pacienEilor care au rispuns gi care nuaurispuns. Individualul s-a evaporat.

Toate acestea sunt realitifi ale discursului contem_poran, si nu doar ale psihiatriei, degi am fi putut speraca micar psihiatria, avAnd in vedere specificul ei, se neofere ceva diferit. ln ciuda avertismenteror pe care psihi-atrii progresigti le-au emis de-a lungul anilor gi in ciudacurentelor antipsihiatrie din anii 1960 gi 197O, psihozacontinui si fie prea des pusi in ecuape cu felulin careunii oameni nu se conformeazi normelor societifii.Cum bine. spunea Marguerite Sechehaye cu mulfi ani inurmi: ,,CAnd incercim si construim o punte de iegituriintre schizofrenic gi noi ingine, o facem, in multecazttri, in ideea de a-l readuce la realitate - la realitateanoastri - gi la propriile noastre norrne. El o simte gi,firegte, intoarce spatele unei asemenea intruzi uni,,.i Azis: pule mare pref pe cdriformare la normele sociale,chiar daci aceasta inseamni ca lucrurile si nu meargibine pe termen lung pentru individul incauzi.

Putem vedea acest lucru la cel mai elementar nivel alculturii noastre, in educagia de ciclu primar gi secundar,unde formula grilei cu mai multe rispunsuria inceput

12 cEEsrENEruNrA?

si ia locul rispunsului original al copilului. Mai degrabidecAt si-i lncurajeze pe copii si gindeasci singuri, cucapul lor, gi si elaboreze un rispuns, grila de op,tiunipropune pur gi simplu doui sau trei rispunsuri dintrecare copilul trebuie si aleagi unul singur. Ceea ceinseamni, bineingeles, si ii invef, pe copii ci existi,unrispuns corect", pe care altcineva il gtie, gi inseamni cipropriile lor construcfii mentale sunt descurajate. Cheiasuccesului consti in a ghici ce anume doregte altcinevasi audi mai degrabi decit si caute singuri o solulieautentici. Nici nu-i de mirare ci unii sociologi descriuwemurile in care triim drept o eri a,,falsului sine".

in ultimii cincizeci sau gaizeci de ani ne-amindepirtat atit de mult de o culturi a interoga,tiei, adeschiderii minlii gi a toleranfei, incit o comparalieintre textele clinicienilor care lucrau cu psihoza in anii1950 gi 1960 gi cele de azi te lasi cu gura ciscati. Mulliautori contemporani scriu ca gi cum problema nebunieitocmai ce a fost rezolvati prin cercetare genetici sauneurologici: psihoza este o afecliune a creierului, gimedicamentele pot s-o vindece. Existi, firegte, excepgiinotabile - gi, in particular, activitatea multor psihiatrigi profesioni;ti ln ingrijirea sinitifii mentale din 1irilescandinave -, dar situalia generali rimAne cu totuldeplorabili. Un accent pseudogtiin,tific pus pe rezulta-tele misurabile gi ,,vizibile" a lnlocuit efortul atent si delungi durati care respecti demnitatea fiecirui pacientindividual.

Doi psihologi americani care au continuat vecheatradiEie a psihoterapiei psihozei igi compari demersulcu eforturile elefantului Horton, personajul din ci4ilescrise de dr. Seuss. Acest elefinfel grijuliu poate si-iaudi pe locuitorii unei lumi microscopice conlinuteintr-un flr de praf, dar nimeni din jungli nu weasi-l creadi. El gtie de situapa lor grea gi de dezastrul

'!3