1.Forta majora si cazul fortuit- notiuni distincte.Prima problema care se ridica, este aceea de a sti daca cele doua denumiri exprima o notiune unica, adica o singura cauza exoneratoare de respundere civila sau fiecare desemneaza cate o notiune distincta, cu semnificatie si continut propriu.Spre deosebire de vechiul Cod civil- unde aceste doua denumiri erau folosite impreuna ca fiind sinonime, actualul Cod civil le defineste distinct in art. 1351 (2) si (3).Art. 1351 (2) Forta majora esteorice evenimentextern, imprevizibil, absolut invincibil si inevitabilArt. 1351 (3) Cazul fortuit esteun evenimentcare nu poate fi prevazut si nici impiedicat de catre cel care ar fi fost chemat sa raspunda daca evenimentul nu s-ar fi produs(NOTA- de aici faptul ca legiuitorul nu a dorit sa confunde cele doua notiuni. Forta majora reprezinta orice eveniment, cazul fortuit este un eveniment, rezultand de aici ca exonerarea de respundere este diferita.)Cu toate ca, conform art. 1351 (1) si ( 4) atat forta majora cat si cazul fortuit sunt cauze exonertoare de respundere, intre cele doua notiuni exista deosebiri.2.Distinctia dintre forta majora si cazul fortuitMarea majoritate a autorilor, chiar in lipsa unei distinctii clare din vechiul Cod civil, au considerat ca ( si consideram ca acum o data cu aparitia noului Cod civil, cu atat mai mult) suntem in prezenta a doua notiuni distincte, care produc efecte juridice proprii.Art. 1351 (2) Forta majora esteorice evenimentextern, imprevizibil, absolut invincibil si inevitabil-si exclude in intregime angajarea raspunderii, daca a fost cauza exclusiva a prejudiciuluiArt. 1351 (3) Cazul fortuit esteun evenimentcare nu poate fi prevazut si nici impiedicat de catre cel care ar fi fost chemat sa raspunda daca evenimentul nu s-ar fi produs-poate exclude doar angajarea raspunderii contractuale nu si respunderea civila delictuala.A se observa ca, in cazul notiunii de caz fortuit nu intervine caracterul extern al evenimentului. De aici tragem concluzia ca, asa ca si pana la aparitia noului Cod civil, cazul fortuit cuprinde fenomene naturale, daca nu au caracter extraordinar, absolut imprevizibil, invincibil si inevitabil; imprejurarile sau fenomenele interne, adica acelea care isi au originea si se produc in sfera de activitate a parsoanei chemata sa raspunda; cauzele anonime si faptele neculpabile. Asadar,cazul fortuit este, de regula, un fenomen intern, care isi are originea in campul de activitate al paratului. De asemenea, cazul fortuit poate fi si un fenomen extern obisnuit, cum ar fi grindina, bruma, o ploaie torentiala, etc.Spre deosebire de cazul fortuit, forta majora are intotdeauna un caracter extern, este un fenomen imprevizibil, absolut invincibil si inevitabil. Cauzele de forta majora sunt evenimente naturale incontrolabile si imprevizibile ( cutremur, eruptia unui vulcan, furtuna, tsunami, inundatie, incendiu, taifun, gripa aviara, orice alta catastrofa, razboi, atentat terorist, lovitura de stat, etc.)Nu este suficient ca evenimentul sa fie extern vointei partilor si imprevizibil, ci trebuie ca acesta sa nu fi putut fi in mod rezonabil prevenit si depasitDeci, pentru ca exonerarea de raspundere sa poata interveni, trebuie ca imprejurarile care blocheaza executarea contractului sa fie independente de vointa partilor si sa nu poata fi controlate. Este dificil a aprecia cu caracter general daca un anume eveniment constituie sau nu forta majora si daca iarta debitorul de respectarea obligatiilor asumate.In practica au fost apreciate ca evenimente de forta majora cataclismele naturale ( cutremure, seceta, furtuni, inundatii, razboaiele, grevele spontane, actele autoritatilor, embargo-ul, interdictii la export). Astfel de evenimente nu pot fi in mod absolut apreciate ca forta majora, ci trebuie analizatein concreto, raportat la fiecare caz in parte, daca indeplinesc sau nu conditiile unui eveniment care exonereaza de raspundere un anume debitor.De exemplu, s-a apreciat ca inundatia sau cutremurul inceteaza a mai fi evenimente de forta majora in acele teritorii sau zone geografice unde asemenea calamitati constituie o stare normala, obisnuita. In acest sens, practica judiciara a statuat ca alunecarile de teren frecvente, ploile torentiale, inghetul nu sunt evenimente imprevizibile, nefiind cazuri de forta majora ( Trib. Supr., sect.civ., dec. nr. 1096/1978, in R.R.D. nr. 1/1979, p. 55; idem, dec. nr. 1860/1986, in R.R.D. nr. 6/1987, p. 70; idem, dec. nr. 1271/E/1986, in R.R.D. nr. 7/1987, p. 72 ).In ceea ce priveste cazul de forta majora convenit contractual, partile pot conveni prin act scris ca anumite imprejurari sa fie asimilate fortei majore.La intrebarea daca schimbarile legislative sau masurile administrative pot constitui cauze de forta majora, raspunsul nu poate fi absolut.Modificarile legislative previzibile ( de ex. cele in contextul aderarii la UE) nu ar putea fi considerate caz de forta majora. Daca insa masurile administrative reflectate in norme legale sunt rezultatul unor evenimente neasteptate, care implica necesitati urgente, de ordine publica, apreciem ca ele ar putea fi calificate evenimente de forta majora, bineinteles cu indeplinirea conditiilor mentionate ( de ex., interzicerea totala a exporturilor unor categorii de produse). Daca insa masurile administrative impun indeplinirea unor conditii suplimentare pentru productia si exportul de produse, care nu fac imposibila executarea obligatiilor producatorului, trecem in domeniul riscului contractual, care, ca principiu, trebuie suportat de catre debitor.De altfel, chiar si in materia raspunderii contractuale, dovada unui caz de forta majora nu are ca efect exonerarea de raspundere: cand debitorul a fost pus in intarziere pentru a executa obligatiile asumate si evenimentul de forta majora s-a produs ulterior acestui moment, el va fi obligat sa raspunda deoarece, daca ar fi executat obligatiile la timp, cazul de forta majora le-ar fi gasit gata executate; cand printr-o conventie/ clauza contractuala, debitorul si-a asumat expres raspunderea.Concluzionand, este de preferat ca partenerii contractuali sa se protejeze prin includerea in contracte a unor prevederi care sa detalieze asupra cazurilor de forta majora si a modului de comportament al partilor in astfel de cazuri ( notificarea imediata, adoptarea unor masuri urgente de limitare a pierderilor, apelarea la autoritati pentru confirmarea cazului de forta majora, etc. ).Dificultati vor interveni la aplicarea in practica a acestor dispozitii legale, deoareca nici actualul Cod civil nu detalieaza asupra evenimentelor care intra in notiunea de forta majora si/ sau caz fortuit. Cazul fortuit se plaseaza in zona care desparte forta majora de culpa. El incepe unde inceteaza culpa si se sfarseste unde incepe forta majora. Asadar, imprejurarea caz fortuit exclude culpa. Urmeaza ca prin caz fortuit se inteleg doua categorii de imprejurari si anume : interne care isi au originea in campul de activitate a celui chemat sa reaspunda; externe care nu au caracter imprevizibil, absolut invincibil si inevitabil.Cu toate acestea, consider ca, in materia raspunderii contractuale, debitorul contractual trebuie sa fie tinut sa raspunda si in situatia in care neexecutarea obligatiei sale se datoreaza cazului fortuit.Astfel, in materia contractului de transport, carausul trebuie sa fie tinut sa suporte riscurile ce rezulta din exploatarea mijlocului de transport, care constituie cazuri fortuite. La fel, in situatia contractului de depozit necesar in hoteluri, spitale, restaurante, raspunderea depozitarului se va angaja chiar si atunci cand lucrurile au fost furate sau distruse, cu exceptia situatiilor cand intervine un caz de forta majora.Ca este asa o demonstreaza dispozitiile art. 1352-Fapta victimei insesi si fapta tertului inlatura raspunderea chiar daca nu au caracteristicile fortei majore, ci doar pe cele ale cazului fortuit, insa numai in cazul in care, potrivit legii sau conventiei partilor, cazul fortuit este exonerator de raspundereDe aici tragem concluzia ca forta majora exclude intotdeauna si in integime raspunderea, dar nu orice caz fortuit este exonerator de raspundere.3.Comparatii ale notiunii de forta majora cu alte institutii juridice cu care nu trebuie confundata-cazul fortuit- analizat sumar deoarece consider ca este inca prematur sa ne pronuntam stricto sensu, doar pe situatiile existente pana acum. Viitoarele situatii de cazuri fortuite vor face mai multa lumina in aceasta materie pentru a putea fi delimitate ca atare de caurile de forta majora.-teoria impreviziunii. Toate contractele cu executare succesiva sunt expuse, pe durata existentei lor, unor imprejurari aleatorii ale caror origini se gasesc in conjunctura economica. Atunci cand partile stabilesc clauzele contractuale, ele se obilga in considerarea circumstantelor economice existente in acel moment. Dar, in cazul in care, dupa incheierea contractului, intervin anuminte evenimente neprevazute pot aparea grave dezechilibre, cauza de ruina pentru o parte contractanta si de imbogatire pentru cealalta.Deosebirile dintre cele doua notiuni sunt importante, astfel:a) efectele asupra contractelor sunt diferite. Intervenirea evenimentului de forta majora atrage imposibilitatea juridica de executare a obilgatiei asumate; utilizam sintagma de imposibilitate juridica, pentru a o delimita de imposibilitatea materiala de executare si care subzista ( de ex. in cazul disparitiei imobilului inchiriat, debitorul se afla in imposibilitate juridica de indeplinire a obligatiei asumate, nefiind vorba si de o imposibilitate materiala de a pune la dispozitie un nou imobil ). In cazul impreviziunii, partea afectata nu se va afla in imposibilitate de executare sau de acceptare a prestatiei, ci intervine onerozitatea excesiva a obligatiei sau diminuarea drastica a prestatiei ce urmeaza a fi primite. Contractul nu este imposibil de executat, ci doar grav perturbat, ca urmare a dezechilibrului valorii prestatiilor.b) sanctiunile sunt partial diferite. Exista o limitare a sanctiunilor pentru ipoteza fortei majore: desfiintarea sau suspendarea contractului, in functie de durata evenimentului survenit. Din contra, impreviziunea are ca sanctiune specifica: obligatia partilor la negocierea contractului fie in vederea adaptarii lui fie incetarea acestuia, daca executarea devine excesiv de oneroasa pentru una dintre parti din cauza schimbarii imprejurarilor care au survenit dupa data incheierii contractului sau care nu puteau fi avute in vedere in mod rezonabil in momentul incheierii lui ori imprejurarilor cu privire la care partea lezata nu trebuie sa suporte riscul producerii.(NOTA: iata de ce criza economica nu poate fi incadrata la cazuri de forta majota)c) forta majora este o veritabila exceptie de la principiul fortei obligatorii a contractelor, pe cand impreviziunea este o exceptie aparenta, datorita fundamentului sau- buna credinta in executarea contractelorCa o concluzie, parerea mea este ca nici actualul Cod civil nu a dat o prea mare atentie fortei majore si cazului fortuit, multumindu-se doar sa le defineasca si sa le numeasca cauze exoneratoare de respundere, fara a specifica/mentiona (evident ca nu exhaustiv ), pentru o mai buna delimtare a cazurilor, evenimentele care s-ar incadra aici. Sa sperem ca practica judiciara va face mai multa luminai totui, analizndu-le atent, vom observa c, din punct de vedere subiectiv, fora major prin atributele sale de invincibilitate, inevitabilitate, imprevizibilitate i externalitate are un caracter absolut, neputnd fi mpiedicat n niciun fel prin activitatea omului, spre deosebire de cazul fortuit, care arat un caracter relativ, n sensul c raporteaz posibilitatea real de nlturare la capacitatea unui om obinuit care nu poate n mod normal s-i nlture efectele. Astfel, dac din prima categorie fac parte calamitile naturale (uragane, inundaii, erupii vulcanice) sau evenimente sociale grave (izbucnirea unui rzboi sau a unei revoluii populare), din cea de a doua categorie fac parte incidente precum defectarea unei mainrii, deteriorarea unei structuri etc., evenimente strns legate de activitatea desfurat de cel a crui rspundere este nlturat, dar care nu puteau fi prevzute de acesta. Pornind de la aceast explicaie, este important de tiut c, potrivit unor teorii, ntre cele dou instituii s-ar putea face o distincie i urmare a analizrii obiective a acestora, ntruct cazurile de for major au un caracter exterior pagubei produse urmare a apariiei lor, spre deosebire de situaiile de caz fortuit, care ntotdeauna sunt apropiate sferei de activitate unde este produs prejudiciul pe care-l cauzeaz.Importana distinciei dintre cele dou noiuni survine atunci cnd, potrivit clauzelor contractuale, este nlturat rspunderea prilor doar n cazuri de for major, astfel nct apariia unor situaii de caz fortuit s atrag dup sine anumite consecine juridice.