Catre Galateea

Catre Galateea

de Nichita Stanescu

Neomodernismul poetic este curentul literar reprezentat de Generatia saizecista si se remarca prin revenirea poeziei la adevarata ei menire, depasind literature proletcultista si continuand traditia valoroasa interbelica. Incepand cu 1960, se produce o revenire a poeiziei la menirea ei fireasca , prin innoirea formelor de expresie moderniste, cum ar fi limbajul ambiguu, metaforele subtile, imaginile insolite si prin imbogatirea lor cu noi trasaturi:imaginatia debordanta impletita cu luciditatea, promovarea sesibilitatii si ironiei, formulele artistice diversificate, prezentarea universului afectiv al individului contemporan.

Nichita Stanescu este un poet reprezentativ al Generatiei saizeciste, apartinand literaturii postbelice si incadrandu-se curentului literar neomodernism. El debuteaza in 1960, cu volumulde versuri Sensul iubirii, urmat de o bogata activitate creatoare.

Poezia Catre Galateea face parte din volumul ,,Dreptul la timp(1965),care marcheaza trecerea spre un lirism interiorizat,reflexive,specific celei de-a doua etape de creatie.Poezia ,,Catre Galateea de Nichita Stanescu este o arta poetica apartinand neomodernismului.

Este o arta poetica deoarece,pin mijloace artistice este redata conceptia autorului despre poezie (atributele ei specifice) si despre rolul poetului (raportul acestuia cu lumea si creatia )

Este o arta poetica apartinand neomodernismului,in care se realizeaza rasturnarea relatiei creator-opera ,inversarea rolurilor:artistul este cel,,nascut de opera.

Relatia dintre viziunea autorului asupra poeziei si neomodernism se contureaza in jurul unor aspecte relevante in textul poeziei : rupture tragica a sinelui,constiinta scizionata,perceperea dureroasa a timpului , dialogul poetului cu miturile.Poezia prezinta relatia inversata dintre artist si opera , dar si relatiatimp-opera ,in cadrul unui cuplu inedit

Creatorul/Timpul si femeia,Galateea/Opera.

Tema este aceea a cunoasterii-noastre relevata in procesul de creatie.

Titlul este sugestiv pentru o arta poetica in care se infatiseaza relatia dintre artist si opera ,prin aluzia la vechiul mit al lui Pygmalion Sculptorul din Cipru,indragostit de una din statuile sale de fildes,se roaga zeitei Afrodita s-o insufleteasca pentru el. Din casatoria cu Galateea ,opera-femeie plasmuita de artist ,se naste un fiu numit Pathos (in greaca suferinta,patima).

Sensul mitului este acela ca patosul artistului insufleteste opera.

Nichita Stanescu reinterpreteaza mitul in sensul unei rasturnari de roluri . Atribuind eului liric ipostaza creatorului ,,nenascut,poezia se constituie ca o fierbinte ruga adresata operei , de a-l crea ca fiinta vie.Prezenta prepozitiei ,,catre in titlu este pusa in relatie cu caracterul adresat al discursului liric, care e realizeaza ca o invocatie catre Galateea ,simbol al fiintei iubite si al misterului vietii. Lirismul subiectiv se realizeaza prin atitudinea poetica transmisa in mod direct,iar la nivelul expresiei,prin marcile subiectivitatii:alternarea formelor de pers I si aII-a, singular , ale adjectivului posesiv meu-tau si ale verbelor la prezent.

Compozitional , poezia are trei secvente poetice marcate prin organizarea strofica .Cele trei strofe incep cu verbul ,,stiusi se incheie cu imperativul ,,naste-ma ,ceea ce confera simetrie compozitionala. Simbolul rugaciunii, ,,genunchiul ,constituie un element de recurenta,iar gestul adoratiei se repeta gradat in fiecare strofa.

Discursul liric se organizeaza gradat in jurul celor doua simboluri:Artistul ,sub semnul lui ,,Stiu si Opera ,cu puterea ei enigmatica de a-l ,,naste (de a-i da dreptul la timp), adica celor doua motiuni: a sti si a fi nascut. Prima secventa reda in enumeratie , atributele operei ,,stiute numai de artist si reprezentate in forma concreta a insusirilor femeii iubite:umbra,sanul,mersul,melancolie,inelul.Patima barbatului, cunoasterea elementelor operei exprimate patetic in adresarea directa ,,Iti stiu toate timpurile ,toate miscarile ,toate parfumurile motiveaza dorinta de a deveni artist:,,si nu mai am rabdare si genunchiul mi-l pun in pietre/si ma rog de tine/naste-ma.

A doua secventa depaseste cadrul atributelor concrete ,revelate.Artistul cunoaste si inefabilul operei,ceea ce nu este legat de planul existentei,orizontul,cunoasterii poetice,exprimat metaforic prin indicii temporali si spatiali: ,,dupa-amiaza ,dupa-orizontul,dincolo-de-marea. Jocul cuvintelor in rostirea poetica antreneaza categoriile aproapelui si departelui (rezonanta eminesciana):,,Stiu tot ce e mai departe de tine/atat de departe,incat nu mai exista aproape.Vizionarismul se abstractizeaza ,exprimand intuitii obscene,ireprezentabile in sine. Ruptura intre planul constiintei si al expresiei ,in cadrul operei- poezie,este redata in mod dramatic ,,Stiu tot[.....]/Si tot ce e dincolo de ele ,/Si atat de departe ,incat nu mai are nini nume.Metafora ,,genunchiul pietrelor sugereaza o alta relatie a artistului-poet cu lumea decat in strofa anterioara:trecerea de la perceperea exterioara /de la contemplatie ,la comunicarea intima,iar lumea se organizeaza prin cantec dupa chipul si asemanarea lui,ca in mitul lui Orfeu.verbul ,,ingana poate avea ca sens conotativ atat verbul ,,canta cat si verbul ,,imita.Prin cantec/poezie ,lumea reala devine o copie /imitatie a lumii plasmuite de artist .Se observa o alta rasturnare a unui mit antic:ideea in sens platonician ,viziune amplificata in strofa a-III-a. Elementele lumii insesi(copacii,raurile,pietrele) sunt doar ,,umbre ale artei .Materia se naste din opera ,dobandeste sens din ea ,iar artistul este o punte de legatura intre opera si materie.

Ultima secventa poetica il infatiseaza pe creator ca suflet al operei:,,Bataia inimii care urmeaza bataii ce-o auzi.

Viata miraculoasa a operei nu tine doar de constiinta artistului ci de intreaga experienta. Opera ,,naste propriul univers prin intermediul artistului care are harul cunoasterii si se ofera ca model al lumii,umanizand-o.

Procedeele neomoderniste prin care se remarca poezia sunt:adancirea lirismului in subiectiv, tematica existentiala, ambiguitatea limbajului, metaforele insolite, actualizarea mitului creatorului, viziunea originala asupra creatiei, dar si prozodia.Limbajul artistic este fundamentat pe prezenta metaforelor surprinzatoare, uneori paradoxale: dupa-amiaza, dupa-orizontul, dincolo-de-marea.Prozodia se afla in concordanta cu ideea centrala a poeziei, anume relatia indestructibila dintre creator si opera sa. Astfel, strofele sunt inegale, versurile sunt libere, iar masura si ritmul variaza.

Catre Galateea este o arta poetica in care artistul cunoaste, iar opera naste totul-copacii, raul, pietrele-lumea inconjuratoare numai prin intermediul artistului care se ofera ca model lumii umanizand-o, jertfindu-se pentru a face piatra sa-i semene. (stefania Micu)