CATINA

Plantarea

Fiind o plantă ce-şi asigură singură azotul din aer şi sol, nu este interesată să-şi dezvolte sistemul radicular prea mult. Deci trebuie să-i protejăm firavele rădăcini timp de doi ani de la plantare. Cum procedăm concret:

1. De îndată ce l-am scos din pepinieră, puietul trebuie mocirlit şi aşezat în pachete de 10 bucăţi, pe care le acoperim imediat şi le legăm bine cu folie de polietilenă.

2. Ajunşi acasă, în aceeaşi zi, punem pachetele cu puiet în pivniţă până în ziua următoare, iar a doua zi puieţii vor fi în mod obligatoriu îngropaţi în pământ; păstrarea în această situaţie nu trebuie să dureze mai mult de 3-5 zile, adică până când vor fi plantaţi definitiv în livadă.

3. Gropile se vor efectua în toamnă sau primăvara foarte devreme, având dimensiunile de 60/60 cm şi adâncimea tot de 60 cm. Când le executăm, vom avea grijă ca pământul fertil să fie pus sus, iar cel argilos jos.

4. La plantare, vom face prima dată mocirlirea puieţilor. Mocirla o obţinem din balegă proaspătă de vacă (numai de vacă) şi pământ galben, argilă (50% la 50%), peste care punem apă până se face o pastă ca smântâna. La plantarea puietului punem în gropi numai pământ bun, iar pământul rău, nefertil, rămâne pe partea de jos, definitiv, pentru a forma taluzul plantei.

5. Pe fundul gropii punem 25 kg de bălegar putred, iar când ajungem la 15 cm de suprafaţă adăugăm 300 g de îngrăşământ complex; pe acesta îl aşezăm la o distanţă de 15-20 cm de tulpina plantei, nu mai aproape, pentru a proteja rădăcinile firave ale puieţilor.

6. Pământul pus în groapă va fi foarte bine călcat de către un muncitor încălţat numai cu cizme de cauciuc.

7. La plantare, vom avea următoarele griji: coletul – porţiunea dintre rădăcină şi tulpină – să fie pus mai adânc faţă de nivelul solului cu 4-5 cm, dar nu mai mult.

Cât priveşte perioada de plantare a cătinei, cel mai bine e s-o facem primăvara, imediat după topirea zăpezii, respectiv între 10-15 martie şi până cel târziu la 20-25 aprilie. Experienţa m-a convins că dacă facem toamna plantarea, chiar în condiţii excelente, prinderea este de 50% în cel mai bun caz, pe când primăvara prinderea a ajuns, în trei ani consecutiv, între 95-100%.

8. La manipularea puietului, este necesară protejarea acestuia de razele solare, având grijă să acoperim în special rădăcinile. Ca atare, când plantăm puietul nu-l înşirăm la fiecare groapă pentru că îl vede soarele, ci îl scoatem din groapa cu mocirlă numai bucată cu bucată, apoi îl plantăm imediat.

9. După plantare, facem o terasă cu latura de 1,2 m în stânga, 1,2 m în jurul tulpinei puietului; pe această terasă absolut nicio buruiană n-are voie să crească în tot cursul anului, iar în acest scop vom face 4-6 praşile.

10. Imediat ce am plantat puietul, în mod obligatoriu se va face o farfurie în jurul tulpinii, în care se pun 30 de litri de apă; după ce apa a intrat în pământ, acoperim farfuria cu sol uscat şi bogat în humus (pământ negru).

Întreţinerea plantaţiei în primul an

11. În cursul primului an de la plantare se vor efectua cel puţin patru udări a câte 30 de litri apă la fiecare puiet, dacă anul este secetos, iar dacă este ploios, doar trei udări sau chiar două. Ţin să subliniez că, dacă anul a fost ploios, trebuie să facem o udare în cursul lunii august, momentul crucial al dezvoltării plantei. Udările se vor executa aşa cum am precizat la regula 10.

12. Tăieri în verde în primul an nu e voie să se facă; numai în cazuri excepţionale se îndepărtează ramurile uscate, dar imediat „rănile“ vor fi unse cu mocirlă.

13. Lucrarea de căpătâi în întreţinerea plantei în primii ani este combaterea buruienilor. Ca atare, se vor face în primul an 1, 2, 3 sau chiar 6 praşile, în funcţie de timp. În caz contrar, plantele vor pieri din cauza umbrei pe care o fac buruienile.

14. Toamna, se va lega fiecare puiet cu folie de polietilenă pentru a nu fi ros de iepuri, dar mai ales de şoareci.

Întreţinerea plantei în anul al doilea

15. După topirea zăpezii, dezlegăm pomii de folia de polietilenă.

16. Executăm tăieri numai pentru îndepărtarea ramurilor uscate, neatingându-ne de nicio ramură verde şi, aşa cum am menţionat la punctul 12, locul tăiat se unge automat cu mocirlă.

17. Terasele vor fi întreţinute exemplar, ca ogor negru, fără niciun fir de iarbă sau buruiană (5-6 praşile manuale).

18. Toamna executăm din nou legarea plantei cu folie de polietilenă pentru protejarea împotriva rozătoarelor.

19. În anii 3-4-5 de la plantare, când începe să rodească planta, lucrările de întreţinere sunt asemănătoare.

20. Cum procedăm pentru formarea coroanei? De la bun început mergem pe ideea că nu recolta ne interesează deocamdată, ci coroana. Deci, în anul 3 sau anul 4 ori poate chiar anul 5 de la plantare, când avem prima recoltă, tăiem numai şi numai surplusul crengilor pe care sunt boabe de cătină; de scheletul de bază, de ramurile ce formează baza coroanei, n-avem voie să ne atingem, boabele de pe aceste ramuri rămân nerecoltate. Până când? Până ce temperaturile din aer coboară sub minus 19°C; atunci punem sub arbustul de cătină o prelată, îl scuturăm bine, iar boabele vor cădea pe ea.

21. O altă regulă obligatorie: terenul de pe terasele vecine arbuştilor să fie curat ca lacrima înainte de cosirea ierbii din livadă. Altminteri, cosaşii nu observă plăntuţele de cătină şi le taie. O plantă de cătină tăiată cu coasa în primii 3 ani este moartă definitiv; nu se mai regenerează.

22. Erbicidarea pe terasa plantei nu o indic în primii ani de la plantare, respectiv în anii 1, 2, 3. Din anul 4 putem să efectuăm erbicidarea, folosind Rondoup, dar cu foarte mare atenţie, numai şi numai cu un ecran de protecţie. Dar ce este acest ecran? Un paravan de protecţie a tulpinii şi plantei, un cilindru fără fund, dintr-o oală din tablă zincată cu diametrul de 50 cm şi înălţimea de 60-70 cm, având o tăietură de sus în jos, o deschidere, pentru a pune ecranul pe lângă tulpina plantei şi pe lângă acele firave rădăcini de la baza acesteia. Abia după aceea facem stropirile şi numai pe platforma din jurul ecranului.

Ing. Alexandru ODEŞTIANU,preşedintele Asociaţiei Pomicole „Cătina“,satul Odeşti nr. 70, cod poştal nr. 43703, comuna Băseşti, judeţul Maramureş, mobil: 0720/320.235, tel.: 0262/268.045REVISTA LUMEA SATULUI, NR.4, 16-28 FEBRUARIE 200

"Această plantă intră pe rod după cinci ani. În plus, nu toate plantele se prind din primul an. Trebuie să înlocuieşti, să umpli golurile. Există exemplare femele şi masculine. Dacă ai prea mulţi masculi în planţatie, nu este bine pentru că ţin locul ocupat, masculii nu-i cunoşti decât la trei ani după plantare, ceea ce mi s-a întâmplat şi mie şi a trebuit să scot câteva sute de masculi ca să pun femele. Cei care livrează materialul de plantare ţi-l dau pe categorii, dar nu tot timpul este aşa cum ar trebui, în plantele femele găseşti şi mulţi masculi. Acesta este un impediment de care eu m-am lovit pentru că am fost chiar printre primii când m-am apucat. A fost foarte mult de muncă, faptul că n-ai ştiut cum să o iei şi ce să faci, am ajuns să facem foarte multe greşeli, care ne-au costat timp şi bani, dar pe care încet, încet am reuşit să le remediem", spune Ioan Păşcănuţ.

Investiţia în plantaţie a fost de aproximativ 55.000 de euro.

"Exceptând preţul terenului, care poate varia, calculul se face simplu: îţi trebuiesc 1.500-2.000 de plante la hectar, pe care le poţi lua de la 1 la 3 euro, depinde de unde le iei şi cât de selecţionată este planta respectivă. Se găsesc în ţară, dar şi afară. În ţară sunt peste un euro, afară peste doi. Eu i-am adus de la o staţiune de cercetare de la Bacău, dar n-am mai sfătuit pe nimeni să se ducă acolo. Pe lângă preţul plantaţiei, este preţul lucrărilor agricole, care se ridică, să spunem, la arat, discuit - undeva la 2.000 de lei la hectar, deci vreo 400-500 de euro. Apoi sunt lucrări pe care le faci sau nu le faci: împrejmuiri, care sunt necesare că altfel ţi le distrug animalele sau mai ştiu eu cine", explică Ioan Păşcănuţ.

Sibianul spune însă că nu e de ajuns să înfiinţezi o planţaţie. Deşi aceasta nu este deloc pretenţioasă, adaptându-se perfect la zonele de deal şi de munte, la terenuri accidentate, trebuie să ai foarte mare grijă ce faci cu fructele întrucât acestea se pot păstra doar congelate sau uscate, în 48 de ore de la recoltare cătina intrând în oxidare.

"Dacă vorbim de investiţie, plantaţia este una şi fructele sunt alta. Plantaţia se poate face la preţurile pe care vi le-am spus, dar ce faci cu fructele? Acolo vin alte investiţii. Recoltarea

se face prin detaşarea ramurilor, tăierea lor. Le tai, le îngheţi la minus 28 de grade, le scuturi, le vânturi şi cătina rămâne îngheţată până la procesare. Cătina se poate păstra doar congelată sau uscată. În 48 de ore de la recoltare, cătina intră în oxidare, lucru pe care foarte multă lume nu-l cunoaşte. Şi faptul că mai întâlnesc oamenii care vor să cumpere de pe tarabă cătină... E clar că dacă ea stă două săptămâni pe tarabă, e intrată în oxidare. Asta înseamnă că, în loc să consumăm antioxidanţi, consumăm oxizi. Devine toxică, nu otrăvitoare, dar proprietăţile ei, practic, nu mai există", susţine Ioan Păşcănuţ, care, după ce a citit atât de mult despre cătină, a realizat o teză de doctorat care tratează exact aceste lucruri: procedee de prelucrare, transport şi depozitare a cătinei.

În consecinţă, s-au mai investit peste 25.000 de euro în instalaţii de îngheţare şi refrigerare a cătinei. Astfel, sibianul reuşeşte să păstreze fructele de cătină de la momentul recoltatului - undeva din august până în octombrie - până pe timpul iernii, când marile firme din industria farmaceutică, alimentară şi cosmetică nu mai au de unde cumpăra fructe proaspete sau uscate, stocurile fiind epuizate.

Cel mai mult şi cel mai bine, Ioan Păşcănuţ vinde cătina pe timpul iernii.

"Contractele nu sunt foarte ferme. Greu îţi găseşti un contract ferm. Cătina în cantităţi mari se caută după ce cealaltă, cea proaspătă, dispare de pe piaţă. Dacă ai unde depozita. Eu nu pot să o dau la acelaşi preţ ca cel care se duce şi o taie de pe deal, o curăţă acasă cu copiii şi o dă la cinci lei. Eu nu pot, pentru că am atâtea investiţii, plus că fructele mele sunt certificate ecologic", afirmă omul de afaceri sibian.

Potrivit acestuia, un preţ corect pentru cătina sa este 2,5-3 euro pe kilogram, pentru cătina congelată, şi undeva între 12 şi 16 euro pentru cătina uscată, pentru că, din cinci kilograme de cătină proaspătă, se obţine un kilogram de cătină uscată. El a vândut cătină pentru firme din Grecia, Germania, România, dar şi din alte ţări.

Ioan Păşcănuţ procesează, în firma proprie, o mică parte din cătina pe care o produce şi obţine suc de cătină, nectar de cătină şi ulei de cătină, produse cu care aprovizionează un lanţ de magazine alimentare din judeţul Sibiu şi se prezintă la diferite târguri şi expoziţii. În rest, toată cătina o vinde congelată celor care doresc să o proceseze. A ales această cale pentru că, doar aşa, ceea ce produce el este sută la sută natural.

"Principala problemă este că produsul nu se poate păstra foarte mult timp în stare pură, ci doar în condiţii de refrigerare. Neavând adaosuri pentru stabilizare, produsul realizat trebuie să-l ţii maxim două luni, în condiţii de refrigerare, la patru-cinci grade. Dacă aş da prin reţeaua de mari magazine sau depozite aceste produse, la cum merge vânzarea, stau cu lunile în depozite şi îşi pierd proprietăţile. Aşa, dăm doar la magazine mici, care cer stocuri mici şi le aprovizionăm constant. Ca să ţină mai mult, ar trebui să adaugi conservanţi, dar atunci nu mai este ecologic şi nu mai are calităţile pe care mi le doresc. Atunci căutăm o cale de mijloc: îi las pe alţii să proceseze, eu le ofer fructele, iar eu satisfac piaţa locală, în judeţul Sibiu, unde pot să le ofer naturale", precizează Ioan Păşcănuţ.

Sticla de 500 de mililitri de suc sau nectar de cătină se vinde cu 25 de lei, iar litrul de ulei de cătină se vinde şi cu 250 de euro. Potrivit lui Ioan Păşcănuţ, acest ulei face toţi banii.

"Dintr-un kilogram de cătină uscată obţin 120-140 de grame de ulei. Practic, este un concentrat de vitamine şi elemente bioactive foarte puternic. Pentru uz extern, este cel mai bun cicatrizant, iar în cazul arsurilor, dacă îl pui la timp, elimină acea exfoliere, iar rana se vindecă foarte repede şi bine. În plus, este bun pentru orice afecţiune a pielii: de la eczeme până la ... orice. Intern, este bun pentru foarte multe acţiuni, de la tubul digestiv până la boli grave, la care zice că le încetineşte evoluţia. Am avut mulţi bolnavi de cancer care au încercat, la sfatul medicului, să facă o cură de ulei de cătină. Este demonstrat ştiinţific că are proprietăţi în acest sens", explică sibianul.

El povesteşte că nu şi-a amortizat încă investiţia, dar, de vreo trei ani, firma a intrat pe profit. Ca să-şi scoată toţi banii ar trebui să se mai dezvolte, dar dezvoltarea înseamnă alte zeci de mii de euro care ar trebui investite. Cu toate acestea, spune că o plantaţie de cătină este o adevărată afacere.

"Este o afacere, dar să nu te aştepţi la foarte multe de la început. Timpul este foarte mare până obţii rezultate. Aş recomanda-o cu mare inimă celor care vor să înceapă o afacere din cătină, dar să mă întrebe foarte bine înainte despre ce este vorba şi cum se face", spune sibianul, care le atrage atenţia tuturor să nu creadă în "prostiile" de pe internet prin care li se promit profituri uriaşe la afacerile cu cătină.

Sibianul spune că "ceva tot trebuie să facă", aşa că va continua să-şi dezvolte afacerea şi va mai cumpăra instalaţii de îngheţare şi refrigerare, instalaţii de uscare şi procesare a fructelor şi chiar va căuta să mai planteze cătină, aceasta fiind "o afacere din care se poate trăi".

Denumire definitiva: SERPENTA Denumire provizorie: SERPENI 11  Tipul de crestere al plantei este pom cu port semierect. Vigoarea plantelor este mijlocie spre mare, coroana globulos-piramidala, cu ramuri moderat

ramificate. Pe ramurile de rod pornesc lastari mijlocii ca grosime ,desi de 15-20 cm lungime. Ghimpii sunt rigizi, de 3-4cm lungime si destul de desi. Frunzele sunt eliptice cu lungime mijlocie, 6-7 cm si latime mare de peste 6 mm, prezinta

perisori solzosi deschisi la culoare, cu o densitate medie ce determina o nuanta alb argintie a partii posterioare, a limbului si nervurii mediane. Culoare fetei superioare a limbului este verde deschis. 

Mugurii micsti sunt desi din care pornesc multe flori(6-8buc.) pe toata lungimea, rezultand o repartizare destul de densa a fructelor ce imbraca de jur imprejur ramura pe toata lungimea ei. 

Fructul este oval-alungit, aproape cilindric (larg eliptic), de greutate mijlocie(G=0.38 g; h=12.3mm; d=7.6mm) cu pubescenta mijocie si peduncul peste 3 mm, care se desprinde destul de usor de pe ramura. Biotipul se preteaza la recoltare prin vibrare. Epicarpul este de culoare portocalie, prezinta perisori solzosi de densitate moderata, cu o oarecare concentrare spre varful fructului. Mucronul este slab conturat. Epoca infloritului este timpurie. Capacitate de productie foarte buna, cu alternanta de rodire. Samanta medie brun negricioasa. 

Substanta uscata 18.75%, acid ascorbic 155.47 mg% s.u, lipide 21.94 g% s.u., carotenoizi 41.28 mg% ulei, proteina bruta 14,0 g% s.u. Serotonina variaza intre 21,31 µg/g in fructe si 48,48 µg/g in frunza. Continutul in micro-elemente a fost determinat atat din fruct cat si din frunza, astfel ca Zn a atins valori de 12,8 ppm in fruct si 15,5 in frunza; Cu gasindu-se in cantitati aproximativ egale atat in fruct cat si in frunza, respectiv 4,5-5 ppm. Manganul in fruct atinge valorile de 9,3 ppm, iar in frunza de 3 ori mai mult, respectiv 31,8 ppm. Fierul atat in frunza cat si in fruct se gaseste cam in aceleasi cantitati 323-315 ppm. Bromul in fruct este intalnit in cantitate de 19,0 ppm, iar in frunza cu mult mai mult 66,5 ppm. Molibdenul se gaseste in proportie de 1,43 ppm in fruct si 2,6 ppm in frunza. 

Semintele sunt eliptic- alungite, de marime medie. Capacitatea de productie este foarte mare, cu alternante de rodire de la 7.0 kg la 30.5

kg/planta Epoca de maturare a fructelor este extratimpurie. 

DIANA (Fara Spini)

    Denumire definitiva: DIANA Denumire provizorie: FARA SPINI  Planta ca tip de crestere este de tip pom, avand o vigoare mijlocie, cu ramurile lungi flexibile

cu crestere descendenta rezultand o coroana de tip plangator. Lastarii sunt subtiri si lungi de 15-20 cm, de densitate medie. Asa zisii ghimpi in cazul acestui biotip sunt lungi de 4-5 cm, subtiri foarte flexibili si rari, planta fiind putin agresiva. 

Frunzele sunt inguste (eliptice) de lungime medie de 4,5-5 cm de culoare verde deschis. Pe partea posterioara frunza este argintie, perisorii solzosi fiind slab evidentiati. Mugurii micsti sunt destul de rari si acopera aproape toata lungimea lastarilor. Din ei pornesc 3-6 flori rezultand o incarcatura medie de fructe pe lungimea ramurilor, determinate de repartizarea destul de rara a buchetelor. 

Fructele sunt mijlocii spre mici (0,27 g), de forma ovala (oblonga, d=7,2mm; h=9,2mm). Culoarea epicarpului este portocaliu-galbui si prezinta perisori solzosi cu densitate medie. Mucronul este slab conturizat si este dat de o aglomerare de perisori solzosi. Lungimea pedunculului este medie. Samanta este mare si negricioasa. 

Continutul in substanta uscata este de 21,62%. , iar acidul ascorbic este de 91,98 mg%. Continutul in serotonina este mai mare in frunze decat in fruct si anume 27,27 micrograme/g, fata de 16,72 in fructul uscat. Lipidele din fruct ating valori de 8,88 g% s.u. ,carotenoizii 14,32 mg% ulei , iar proteina bruta 17,06 g% s.u. 

S-au facut determinari asupra continutului in microelemente atat din fruct cat si din frunza , zincul variind de la 11,8 ppm in fruct ,la 23,3 ppm in frunza. Cuprul variaza de la 6,75 ppm in fruct, la 5,0 ppm in frunza. Manganul se gaseste in cantitate de peste 7 ori mai mare in frunza decat in fruct, respectiv 74,3 ppm ,fata de 10,0 ppm. Fierul atinge valori de 340 ppm in frunza, fata de doar 95 ppm in fruct. Bromul are valori cuprinse intre 66,5 ppm in frunza si 11,0 in fruct, iar molibdenul are valori asemanatoare atat in fruct cat sin in frunza, respectiv 2,62 ppm ,fata de 2,28 ppm in frunza. 

Samanta este mare si de culoare maro negricioasa. Capacitatea de productie este buna si relativ constanta 10-12,6 Kg pe planta.  Maturita de recoltare ( tardiva ). 

SILVIA (Serbanesti 4)

    Denumire definitiva: SILVIA Denumire provizorie: SERBANESTI 4  Tipul de crestere al plantei este pom semierect. Vigoarea plantelor este mica, coroana globuloasa, puternic ramificata, cu coroana densa. Lastarii sunt de 10-11 cm cei ce pornesc din poziţii laterale si ceva mai lungi cei terminali cu

densitate si grosime mijlocie (14-16 cm). Au muguri micsti puternic dezvoltati reparizati pe ¾ din lungime, cu o densitate mare. Varfurile raman ca spini rigizi, lungi de 4-5 cm. Lateral pornesc multi ghimpi de 2-3cm avand o densitate mijlocie. 

Frunzele sunt de lungime mica (4-5 cm) si latime mijlocie de 5-6 mm. Pe partea posterioara a frunzelor perisorii au densitate mijlocie, de culoare argintiu aramie, iar partea superioara a frunzei este de culoare verde deschis. 

Din mugurii micsti se formeaza cate 8-12 fructe care acopera ramurile(tip manson). Fructele sunt mijlocii ca marime (0.39g) si au forma oval-turtita, (circulara) h=8,2mm ;

d=7,0mm, cu epicarpul de culoare portocalie galbuie acoperit cu perisori solzosi in numar destul de mare si aglomerati in zona mucronului, cu peduncul scurt. Samanta de marime medie, brun negricioasa. 

Inceputul infloritului este timpurie. Substanta uscata 20.29%, acid ascorbic 149.98 mg%, lipide 19.28 g% s.u. , carotenoizi 42.72 mg%, proteina bruta 14,44 g% s.u. 

Continutul in serotonina variaza de la 27,33 µg/g in fruct la 42.01 µg/g in frunze uscate. Componenta importanta impotriva stresului si anticancerigen. 

Semintele sunt mijlocii spre mici ca marime si au culoare brun-negricioasa. Capacitatea de productie este mica (4,2-6,7 kg/planta) datorata volumului ,in general, mic al

coroanei. Se recomanda densitate mare de plante in cultura si recoltare cu ramura detasata. Epoca de maturare a fructelor este extratimpurie. Rezistenta la boli si daunatori. Obs. La soiul Indian Summer cultivat in Canada exista

sensibilitate la monilioza si antracnoza. 

VICTORIA (Delta 60M)

    Denumire definitiva: VICTORIA Denumire provizorie: DELTA 60M  Tipul de crestere al plantei este de tip pom semierect. Plantele sunt de vigoare mijlocie spre mare, cu ramificare medie, rezultad coroane destul de

aerisite, de forma globuloasa . Pe ramurile de rod pornesc lastari laterali scurti de 10-15cm si cu 1-2 lastari terminali vigurosi(20-30cm). Ghimpii sunt lungi (4-6 cm) rigizi, destul desi. 

Frunze ingust eliptic si lungi de 6-6.5 cm si inguste cu perisorii solzosi cu densitate mijlocie, deschisi la culoare pe partea posterioara a limbului, rezultand o culoare alba – sidefie, iar partea superioara a limbului e de culoare verde deschis. 

Mugurii micsti au densitate mare, fiind repartizati pe aproape toata lungimea lastarilor , formand 4-7 flori care vor acoperi cu fructe dese pe toata lungimea lastarului, imbracandu–l ca un manson. 

Fructele sunt foarte mari (G=0.70 g; h=11.4mm; d=9.1mm), de culoare portocalie, forma oval-alungita (oblong), cu perisori solzosi destul de evidenti cu densitate medie, repartizati pe toata suprafata epicarpului. Mucronul este evident si usor afundat. Pedunculul este lung (4 mm) si fructele se desprind destul de usor de pe ramuri. 

Epoca infloritului este tarzie. Samanta este mare, de culoare brun cafenie. Pretabil la recoltare prin vibrare. Continutul in substanta uscata este de 17,45%, in acid ascorbic 44,5 mg%, continutul in serotonina este mai mare in frunze 33,05 µg/g, iar in fructe 26,36 µg/g. Continutul in lipide este de 14,01 g% s.u. in carotenoizi 13,72 mg% ulei, iar proteina bruta 13,36 % s.u. Determinarile facute pe fructe si frunze asupra continutului in micro-elemente au evidentiat faptul ca atat in fruct cat si in frunza continutul in Zn este aproximativ acelasi, respectiv 14,3-13,8 ppm, Cu 6,75-5,25 ppm, Mn 9,0 ppm iar in frunza de 4 ori mai mult, respectiv 41,8 ppm. Continutul in Fe este 183 ppm in fruct si 235 ppm in frunza. Bromul 17,5 ppm in fruct si 77,5 ppm in frunza. Molibdenul se gaseste in cantitati asemanatoare atat in frunza cat si in fruct 3,9-3,1 ppm. 

Samanta este mare, muchiata si de culoare brun-cafenie. Capacitatea de fructificare este mare, cu alternante de la 4 la 12.6 kg/planta. Maturitatea de recoltare a fructelor este tardiva. 

AURAS (Sf. Gheorghe 5)

    Denumire definitiva: AURAS Denumire provizorie: Sf. GHEORGHE 5  Planta este de vigoare mijlocie spre mare, tip de crestere pom semierect cu coroana de forma

globuloasa, cu ramuri laxe, densitate si grosime mijlocie, prezentand ghimpozitate mare, de marime mijlocie (3-5 cm lungime) rigizi si ascutiti la varf, avand o capacitate medie de lastarire, realizand cresteri de 15-20 cm lungime. 

Frunzele sunt mici lanceolate (ingust eliptic) dispuse altern, cu lungime si latime mijlocie respectiv 5,5-6,5 cm cu nervura mediana evidenta. Fata superioara a frunzei este de culoare verde deschis iar cea posterioara prezinta perisori stelati solzosi de culoare alb argintii cu o densitate mijlocie, determinand o culoare sidefiu-aramie. 

Florile femele sunt foarte mici, abia vizibile cu ochiul liber, ce se deschid concomitent cu detasarea frunzulitelor si sunt grupate in mici buchetele (raceme) scurt pedunculate cu un numar de 5-8 flori. 

Densitatea mugurilor micsti pe ramura si numarul florilor din muguri determina o densitate mare a fructelor pe ramuri, cu ciucuri destul de apropiati avand aspectul unui manson ce imbraca ramura. 

Fructele sunt de marime mijlocie (0,48-0,50 g) cu forma sferic-ovoidala (circular), cu epiderma de culoare galbena-porocalie, peduncul mijlociu ca lungime (3 mm) si desprindere relativ usoara de pe ramura. Prezinta pe toata suprafata epidermei solzisori rari de culoare bruna si un mucron evident. Epoca infloritului este tarzie. Samanta medie de culoare brun cafenie, spre negricioasa. 

Substanta uscata 17.96%, acid ascorbic 22.51 mg%, lipide 16.33 g%, carotenoizi 39.84 mg%, proteina bruta 14,2 g% s.u. Continutul in serotonina in fructe este de 25,3 µg/g iar in frunze uscate 40 µg/g. 

Continutul in micro-elemente a fost determinat atat in fructe cat si in frunze. Zincul gasindu-se in fruct in cantitate 10,5 ppm iar in frunza 18,5 ppm. Cuprul se gaseste in aceleasi cantitati 5,25-6,75 ppm. Manganul in fruct atinge valori de 9,5 ppm iar in frunza de peste 5 ori mai mult respective 56,8 ppm. Fierul in fruct atinge valori de 280 ppm, iar in fruct 300 ppm. Molibden se regaseste in cantitati de 3,10 in fruct si 2,76 in frunza. 

Samanta, de regula, se gaseste cate una in fruct. Este de marime mijlocie alungita, tare, de culoare brun-cafenie spre negricioasa. 

Capacitatea de productie este mijlocie spre mare manifestandu-şi alternanta de rodire caracteristica speciei cu productii de la 7,00 kg in anii de productie mics pana la 16,6 kg in anii

de mare productie. Maturitatea fructelor este extratimpurie.

OVIDIU (Sf. Gheorghe 9)

    Denumire definitiva: OVIDIU Denumire provizorie: Sf. GHEORGHE 9  Tipul de crestere al plantei este pom semierect. Plantele au vigoare mare, destul de ramificate,

cu forma coroanei piramidala. Lastarii de vigoare mijlocie pornesc in numar mare, au o crestere erecta si sunt lungi de 20-25 cm. Ghimpii sunt lungi de 8-10 cm , rigizi si destul de desi. 

Frunzele ingust eliptic sunt cu latime mijlocie de 5-6 mm si lungime de 5-6 cm, cu perisori solzosi rari pe partea posterioara de culoare deschisa, iar fata superioara este verde deschis. 

Mugurii micsti sunt cu densitate medie pe ramura si acopera sub jumatate din lungimea ramurilor, unde se formeaza o aglomeratie de fructe, iar portiunea fara muguri micsti, transformandu-se intr-un ghimpe lung si rigid. Majoritatea mugurilor micsti sub buchetul floral formeaza si un mugure mixt mediu dezvoltat. 

Fructul este de marime mijlocie (0,44 g) cu forma ovala (larg eliptic h=11,4 mm; d=8,8 mm). Culoarea epicarpului este galbena portocalie cu perisori solzosi, rari dar evidentiati prin culoarea lor cenusie si aglomerati in zona mucronului. Epoca infloritului este mijlocie. Samanta este de marime medie, culoare bruna. 

Substanta uscata 17.74%, acid ascorbic 166.61 mg%, lipide 11.22 g% s.u., carotenoizi 30.08 mg%, proteina bruta 13,34 g% s.u. 

Continut de serotonina variaza de la 26,39 µg/g in frunze uscate la 39,12 µg/g in fruct. Continutul in micro-elemente a fost determinat in frunze si fructe astfel : Zn gasindu-se in fruct in cantitate de 12,5 ppm, iar in frunza 10,5 ppm, Cu 4,5 ppm in fruct si 13,7 ppm in frunza, Mn in fruct 10,8 ppm iar in frunza de 4 ori mai mult 42,5 ppm. Fierul se gaseste in cantitate mai mare in fruct decat in frunza, respectiv 228 ppm fata de 135 ppm. Bromul in fruct atinge valori de 19,0 ppm iar in frunza cantitatea este dubla 43,5 ppm. Molobdenul atat in frunza cat si in fruct cantitatea este relativ egala 2,57-2,42 ppm. 

Samanta este mijlocie ca marime si de culoare bruna. Capacitatea de fructificare este foarte mare, cu alternanta de la 7,2 la 30,5 kg /planta. Maturitatea de recoltare este extratimpurie.

TIBERIU (Serbanesti 1)

     Denumire definitiva: TIBERIU Denumire proviorie: SERBANESTI 1   Tipul de crestere al plantei este de tip pom. Plantele au vigoare mijlocie spre mare si portul semierect, cu ramuri destul de ramificate si

coroana globuloasa spre piramidala. Lastarii sunt lungi de 20-30 cm si erecti. Ghimpii sunt lungi de 7-8 cm, rigizi si destul de desi. Frunzele sunt ingust eliptic de 4-5 mm si lungi de 6-7 cm . Mugurii micsti sunt destul de dezvoltati cu o densitate mijlocie pe lastar si ocupa 2/3 din lungimea lastarului, la care treimea din varf se transforma intr-un spin lung si rigid. Din mugurii micsti pornesc 6-8 flori, care duc la obtinerea unei incarcaturi de fructe cu buchete mari , avand o repartitie uniforma pe ramuri. 

Frunza este de culoare verde deschis pe partea superioara, iar pe partea posterioara pubescenta este mijlocie cu perisori de culoare alb argintii. 

Fructul este oval-turtit (oblong, h=9.6mm; d=9.4 mm), de culoare galben-portocalie, mijlociu ca marime (0.49 g) cu perisori solzosi destul de rari pe epicarp. Mucronul este situat intr-o mica tesitura si peduncul scurt mai mic de trei milimetri. Samanta mica, brun negricioasa. Epoca infloritului este mijlocie. 

Continutul in substanta uscata este de 12.74%, iar in acid ascorbic este de159.97 mg%. Lipidele din fruct ating valori de 11.10 g% s.u., carotenoizi 32.24 mg%, iar proteina bruta 14,21 g% s.u. . Continutul in serotonina variaza de la 17,9 µg/g in fructe la 45.27 µg/g in frunze. Din determinarile efectuate reiese ca biotipul Serbanesti 1 este cel mai bogat in microelemente comparativ cu celelalte biotipuri analizate. Zincul variaza de la 16,0 ppm. in fruct la 14,5 ppm. in frunza. Cuprul 7,0 ppm. in fruct, 5,0 in frunza. Manganul se gaseste in fruct in cantitate de 11,3 ppm. Iar in frunza de 4 ori mai mult, respectiv 56,8 ppm. 

Fierul atat in frunza cat si in fruct se gaseste in cantitati aproximativ egale, respectiv 395 ppm in frunza si 428 in fruct. Bromul se gaseste in cantitate de 3,5 ppm in fruct si de peste 75 ori mai mult in frunza, respective 80,5 ppm. Molibden se gaseste in cantitati de 3,15 ppm in fruct si cu mult mai putin in frunza, respectiv 0,65 ppm. 

Capacitatea de productie este medie 6,6 - 10,4 Kg pe planta. Perioada de maturare a fructelor este timpurie.