Cateheză pentru copii Duminica a 5-a după Paşti

(a Samarinencii)

1.Priveşte icoana de mai sus. Unde s-a întâmplat povestirea? 2.Ce i-a cerut Iisus femeii? 3.Iisus i-a spus femeii că el are o apă specială. Cum descrie El această apă? 4.Noi am sărbătorit Paştele acum patru săptămâni. Paştele se sărbătoreşte la trei zile după răstignirea lui Iisus. Iisus a Înviat din morţi ca să trăiască pentru vecie cu Tatăl. Şi noi putem avea viaţă veşnică prin El. 5.Iisus i-a spus femeii despre viaţa ei. Ce a făcut apoi femeia?

1 Nivel: Preşcolari

22 mai 2011 4-6 ani

Gândindu-ne la Cuvintele lui Dumnezeu…Ioan 4, 5-42

E D I T A T Ă D E P R O T O P O P I A T U L O R T O D O X R O M Â N I R L A N D A

Î ntr-o zi Iisus se odihnea lângă o fântână şi o femeie a venit să ia apă. El rugat-o să îi

dea şi Lui să bea. Femeia a fost surprinsă că Iisus vorbeşte cu ea. Dar Iisus a spus: “Dacă ai ştii cine sunt Eu, tu mi-ai cere apă, iar Eu ţi-aş da apa cea vie. Apa aceasta pe care ţi-o dau Eu îţi va da viaţă veşnică”. Femeia a răspuns: “Doamne, dă-mi să beau din apa aceea”. Pentru că Iisus este Dumnezeu, ştia totul despre viaţa acestei femei, chiar dacă tocmai o întâlnise, şi i-a spus. Atunci ea a înţeles că Iisus a fost trimis de Dumnezeu. Apoi s-a întors în oraş şi le-a povestit prietenilor despre El. Mulţi oameni au crezut în Iisus datorită aceastei femei de la fântână.

Femeia de la fântână

PAGINA 2

Î ntr-o zi Domnul nostru Iisus Hristos a venit în Sihar, un oraş din Samaria, aproape de locul pe care Iacov i l-a dat fiului său Iosif. Iisus era obosit din cauza călătoriei şi stătea lângă o fântâna

numită fântâna lui Iacov. Ucenicii săi se duseseră în Sihar să cumpere ceva de mâncare. În timp ce stătea acolo, o femeie a venit să ia apă. Iisus i-a cerut să îi dea şi Lui. “De ce tu, un iudeu, îmi ceri mie, o samarineancă ( samarinenii nu erau plăcuţi de iudeii) să îţi dau apă să bei? “, a întrebat femeia. “Dacă ai ştii cine îţi cere aceasta, tu i-ai cere Lui apa cea vie!” a răspuns Iisus. “Dar tu nu ai nimic cu care să scoţi apa, iar fântâna e adâncă. Cum ai putea să scoţi apa?”, a întrebat femeia confuză. “Oricine bea din această apă va înseta din nou.” a răspuns Iisus. “ Dar cine va bea din apa vie pe care i-o dau Eu, nu va mai înseta niciodată – aceasta îţi dă viaţă veşnică.” “Doamne, dă-mi şi mie din această apă!” spuse femeia. “Prima dată, du-te şi adu-l şi pe bărbatul tău”, a zis Iisus. “Eu nu am bărbat”, a răspuns ea. “E adevărat”, a zis Iisus. “Tu ai avut cinci bărbaţi, iar cel cu care locuieşti acum, nu e bărbatul tău”. “O! Văd că Tu eşti proroc. Ştiu că Mesia va veni şi ne va spune tot ce vrem să ştim”, a spus femeia. “Eu sunt Mesia”, a răspuns Iisus. Ucenicii săi s-au întors dar nu l-au întrebat nimic despre ce se întâmpla. Femeia samarineancă s-a întors grăbită în Sihar şi le-a spus oamenilor: “Veniţi şi vedeţi un om care mi-a spus mie tot ce am făcut! Poate El e Hristosul!” Atunci mulţi oameni s-au dus să-L vadă. Mulţi samarineni au crezut în Iisus după spusele femeii. Ei L-au rugat să rămână acolo, aşa că a rămas două zile şi au crezut după ce L-au auzit vorbind. Ei i-au spus femeii că acum cred nu doar pentru că ea le-a spus, ci şi pentru că L-au auzit ei înşişi“. Acesta e cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii”, au spus ei.

Foaia catehetică PAGINA 2 Cateheză pentru copii

2 Nivel:Primar/Juniori

22 mai 2011 7-9 ani

1. Unde se odihnea Iisus după călătorie? Cine a venit acolo? 2. Ce i-a cerut Iisus? 4. Ce a spus Iisus că i se va întâmpla celui care va bea din apa cea vie a Lui? 5. Unde s-a dus femeia după ce ucenicii s-au întors la fântână? 6. Dacă ai fi locuit în Sihar în acea vreme te-ai fi dus să-L vezi pe Iisus? De ce? 7. Ascultă cu atenţie Sfânta Liturghie. “Din izvorul cel fără de moarte gustaţi” sau din apa cea vie, astfel suntem cu toţii invitaţi să bem din ea în timpul Sfintei Liturghii! Ce este această apă vie?

Gândindu-ne la Cuvintele lui Dumnezeu...Ioan 4, 5-42

Cateheză pentru copii Duminica a 5-a după Paşti

(a Samarinencii) E D I T A T Ă D E P R O T O P O P I A T U L O R T O D O X R O M Â N I R L A N D A

Femeia de la fântână

PAGINA 3 Foaia catehetică PAGINA 3 Cateheză pentru copii

3 Nivel:Primar/Seniori

22 mai 2011 10-12 ani

Cateheză pentru copii Duminica a 5-a după Paşti

(a Samarinencii) E D I T A T Ă D E P R O T O P O P I A T U L O R T O D O X R O M Â N I R L A N D A

Î n vremea aceea, Iisus a venit la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat

lui Iosif, fiul său; Şi era acolo fântâna lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, S-a aşezat lângă fântână şi era ca la al şaselea ceas.

Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: “Dă-Mi să beau.” Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate, ca să cumpere merinde. Femeia samarineancă I-a zis: “Cum Tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă?” Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii.

Iisus a răspuns şi i-a zis: “Dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, şi ţi-ar fi dat apă vie.” Femeia I-a zis: “Doamne, nici găleată nu ai, şi fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână şi el însuşi a băut din ea şi fiii lui şi turmele lui?” Iisus a răspuns şi i-a zis: “Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi; Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţa veşnică.” Femeia a zis către El: “Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot.” Iisus i-a zis: “Mergi şi cheamă pe bărbatul tău şi vino aici” Femeia a răspuns şi a zis: “N-am bărbat.” Iisus i-a zis: “Bine ai zis că nu ai bărbat. Căci cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai acum nu-ţi este bărbat. Aceasta adevărat ai spus.”

Femeia I-a zis: “Doamne, văd că Tu eşti prooroc. Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte, iar voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm.” Şi Iisus i-a zis: “Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui. Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi; noi ne închinăm Căruia ştim, pentru că mântuirea din

iudei este. Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători îşi doreşte. Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr.” I-a zis femeia: “Ştim că va veni Mesia care se cheamă Hristos; când va veni, Acela ne va vesti nouă toate.” Iisus i-a zis: “Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine.”

Dar atunci au sosit ucenicii Lui. Şi se mirau că vorbea cu o femeie. Însă nimeni n-a zis: “Ce o întrebi?”, sau: “Ce vorbeşti cu ea?” Iar femeia şi-a lăsat găleata şi s-a dus în cetate şi a zis oamenilor: “Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva aceasta este Hristosul?” Şi au ieşit din cetate şi veneau către El.

Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: “Învăţătorule, mănâncă.” Iar El le-a zis: “Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiţi.” Ziceau deci ucenicii între ei: “Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?” Iisus le-a zis: “Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc lucrul Lui. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul? Iată zic vouă: Ridicaţi ochii voştri şi priviţi holdele că sunt albe pentru seceriş. Iar cel ce seceră primeşte plată şi adună roade spre viaţa veşnică, ca să se bucure împreună şi cel ce seamănă şi cel ce seceră. Căci în această se adevereşte cuvântul: Că unul este semănătorul şi altul secerătorul. Eu v-am trimis să seceraţi ceea ce voi n-aţi muncit; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca lor.”

Şi mulţi samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul femeii care mărturisea: Mi-a spus toate câte am făcut. Deci, după ce au venit la El, samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile. Şi cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul Lui, Iar femeii i-au zis: “Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii.”

Gândindu-ne la Cuvintele lui Dumnezeu . . . Ioan 4, 5-42 1. De ce Iisus stătea lângă o fântână? A cui fântână fusese ea mai înainte?

2. Ce i-a cerut Iisus femeii samarinence. I-a dat ea ce i-a cerut?

3. Când femeia s-a întors în oraş le-a spus oamenilor că Iisus poate fi Hristosul. Cum i-a arătat Iisus femeii că

El nu e un simplu om?

4. Cum de atât de mulţi samarineni din oraş au crezut că Iisus este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii?

5. Ce poţi spune tu? Le spui altor oameni ce a făcut Dumnezeu pentru tine? Îi inviţi şi pe ei să vină şi să-L întâlnească ei înşişi pe Iisus?

Femeia de la fântână

PAGINA 4

Î n vremea aceea, Iisus a venit la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său; Şi era acolo fântâna lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, S-a aşezat

lângă fântână şi era ca la al şaselea ceas.

Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: “Dă-Mi să beau.” Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate, ca să cumpere merinde. Femeia samarineancă I-a zis: “Cum Tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă?” Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii.

Iisus a răspuns şi i-a zis: “Dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, şi ţi-ar fi dat apă vie.” Femeia I-a zis: “Doamne, nici găleată nu ai, şi fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână şi el în-suşi a băut din ea şi fiii lui şi turmele lui?” Iisus a răspuns şi i-a zis: “Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi; Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţa veşnică.” Femeia a zis către El: “Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot.” Iisus i-a zis: “Mergi şi cheamă pe bărbatul tău şi vino aici” Femeia a răspuns şi a zis: “N-am bărbat.” Iisus i-a zis: “Bine ai zis că nu ai bărbat. Căci cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai acum nu-ţi este bărbat. Aceasta adevărat ai spus.” Femeia I-a zis: “Doamne, văd că Tu eşti prooroc. Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte, iar voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm.” Şi Iisus i-a zis: “Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui. Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi; noi ne închinăm Căruia ştim, pentru că mântuirea din iudei este. Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători îşi doreşte. Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr.” I-a zis femeia: “Ştim că va veni Mesia care se cheamă Hristos; când va veni, Acela ne va vesti nouă toate.” Iisus i-a zis: “Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine.”

Dar atunci au sosit ucenicii Lui. Şi se mirau că vorbea cu o femeie. Însă nimeni n-a zis: “Ce o întrebi?”, sau: “Ce vorbeşti cu ea?” Iar femeia şi-a lăsat găleata şi s-a dus în cetate şi a zis oamenilor: “Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva aceasta este Hristosul?” Şi au ieşit din cetate şi veneau către El.

Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: “Învăţătorule, mănâncă.” Iar El le-a zis: “Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiţi.” Ziceau deci ucenicii între ei: “Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?” Iisus le-a zis: “Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc lucrul Lui. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul? Iată zic vouă: Ridicaţi ochii voştri şi priviţi holdele că sunt albe pentru seceriş. Iar cel ce seceră primeşte plată şi adună roade spre viaţa veşnică, ca să se bucure împreună şi cel ce seamănă şi cel ce seceră. Căci în această se adevereşte cuvântul: Că unul este semănătorul şi altul secerătorul. Eu v-am trimis să seceraţi ceea ce voi n-aţi muncit; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca lor.”

Şi mulţi samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul femeii care mărturisea: Mi-a spus toate câte am făcut. Deci, după ce au venit la El, samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile. Şi cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul Lui, Iar femeii i-au zis: “Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii.”

Foaia catehetică PAGINA 4 Cateheză pentru copii

4 Nivel:Secundar/Juniori

22 mai 2011 13-16 ani

Reflecţii… Ioan 4, 5-42

1. Ce i-s spus femeia samarinean-că lui Iius după ce ea l-a numit proroc?

2. De ce crezi că această întreba-re era importantă pentru ea şi alţii la timpul acela? De ce ar fi locul în care îi dăm slavă lui Dumnezeu important? Ce ne spune aceasta despre ce credeu ei despre Dumnezeu?

3. Cum răspunde Iisus la întreba-rea ei?

4. Ce crezi că înseamnă “să te închini Tatălui în Duh şi Adevăr”?

5. Cum spune Iisus că e Dumnezeu? Cum schimbă aceasta modul în care îl slăvim pe Dumnezeu?

6. Cum îl slăvim pe Tatăl astăzi? Ce îţi spune aceasta despre ce crede Biserica despre Dumnezeu?

7. Crezi că sunt mai multe căi de a da slavă lui Dumnezeu, unele mai bune decât altele? De ce?

8. Cum crezi că ar trebui să îl slăveşti pe Dumnezeu?

Femeia samarineancă de la fântâna lui Iacov

Cateheză pentru copii Duminica a 5-a după Paşti

(a Samarinencii) E D I T A T Ă D E P R O T O P O P I A T U L O R T O D O X R O M Â N I R L A N D A

PAGINA 5

Î n vremea aceea Iisus a venit la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său; Şi era acolo fântâna lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, S-a

aşezat lângă fântână şi era ca la al şaselea ceas.

Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: “Dă-Mi să beau.” Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate, ca să

cumpere merinde. Femeia samarineancă I-a zis: “Cum Tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă?” Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii.

Iisus a răspuns şi i-a zis: “Dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, şi ţi-ar fi dat apă vie.” Femeia I-a zis: “Doamne, nici găleată nu ai, şi fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână şi el însuşi a băut din ea şi fiii lui şi turmele lui?” Iisus a răspuns şi i-a zis: “Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi; Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţa veşnică.” Femeia a zis către El: “Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot.” Iisus i-a zis: “Mergi şi cheamă pe bărbatul tău şi vino aici” Femeia a răspuns şi a zis: “N-am bărbat.” Iisus i-a zis: “Bine ai zis că nu ai bărbat. Căci cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai acum nu-ţi este bărbat. Aceasta adevărat ai spus.” Femeia I-a zis: “Doamne, văd că Tu eşti prooroc. Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte, iar voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm.” Şi Iisus i-a zis: “Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui. Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi; noi ne închinăm Căruia ştim, pentru că mântuirea din iudei este. Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători îşi doreşte. Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr.” I-a zis femeia: “Ştim că va veni Mesia care se cheamă Hristos; când va veni, Acela ne va vesti nouă toate.” Iisus i-a zis: “Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine.”

Dar atunci au sosit ucenicii Lui. Şi se mirau că vorbea cu o femeie. Însă nimeni n-a zis: “Ce o întrebi?”, sau: “Ce vorbeşti cu ea?” Iar femeia şi-a lăsat găleata şi s-a dus în cetate şi a zis oamenilor: “Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva aceasta este Hristosul?” Şi au ieşit din cetate şi veneau către El.

Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: “Învăţătorule, mănâncă.” Iar El le-a zis: “Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiţi.” Ziceau deci ucenicii între ei: “Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?” Iisus le-a zis: “Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc lucrul Lui. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul? Iată zic vouă: Ridicaţi ochii voştri şi priviţi holdele că sunt albe pentru seceriş. Iar cel ce seceră primeşte plată şi adună roade spre viaţa veşnică, ca să se bucure împreună şi cel ce seamănă şi cel ce seceră. Căci în această se adevereşte cuvântul: Că unul este semănătorul şi altul secerătorul. Eu v-am trimis să seceraţi ceea ce voi n-aţi muncit; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca lor.”

Şi mulţi samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul femeii care mărturisea: Mi-a spus toate câte am făcut. Deci, după ce au venit la El, samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile. Şi cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul Lui, Iar femeii i-au zis: “Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii.”

Foaia catehetică PAGINA 5 Cateheză pentru copii

Protopopiatul Ortodox Român Dublin Christ Church, Leeson Park, D 6, mobil: +353876148140

Comitetul de redacţie: Dr. Tatiana Tăbircă, Sabina Tăbircă, Maria Plămadă, Pr. Călin Florea

e-mail: revcalin.florea@gmail.com, tabirca1@cs.ucc.ie, mariaplamada_ccl@yahoo.ie

5 Nivel:Secundar/Seniori

22 mai 2011

17-19 ani

Cateheză pentru copii Duminica a 5-a după Paşti

(a Samarinencii) E D I T A T Ă D E P R O T O P O P I A T U L O R T O D O X R O M Â N I R L A N D A

Reflecţii… Ioan 4, 5-42

1. Cum a răspuns femeia samarineancă când Iisus i-a spus că El i-ar putea da apa cea vie?

2. Când Iisus a descris această apă ca fiind apa din care dacă o persoană va bea niciodată nu îi va mai fi sete, ce a spus femeia? De ce vroia ca El să-i dea să bea din această apă?

3. Ce credea ea? Ceea ce gândea ea despre apa aceea era ceea ce gândea şi Iisus?

4. După ce Iisus i-a spus ei tot ce a făcut şi ucenicii s-au întors, femeia samarineancă s-a întors în oraş. Ce a lăsat ea în urmă? Crezi că s-a produs o schimbare cu ea? Ce s-a întâmplat astfel încât să o facă pe ea să uite ceea ce avea de făcut? Ce a început ea să înţeleagă despre Iisus? Înţe-lesese lucruri pe care nu le-a înţeles înainte?

5. Ce ne-ar putea spune această Evanghelie despre a fi creştin?

Femeia samarineancă de la fântâna lui Iacov

PAGINA 6

Foaia catehetică PAGINA 6 Cateheză pentru copii

Duminica a 5-a după Paşti (a Samarinencii)

Planşă de colorat 22 mai 2011

PAGINA 7

Pe data de 26 mai îl sărbătorim pe Sfântul Augustin de Canterbury, cel care a evangheli-zat Anglia şi primul Arhiepiscop de Canterbury. Augustin de Canterbury de multe ori este confundat cu binecunoscutul teolog Augustin de Hi-pona, cel care s-a remarcat prin scrierile sale foarte cunoscute în Biserica Romano-Catolică. Munca lui Augustin de Canterbury a fost mai degrabă una misonară decât una teologică. Roman fiind, născut în ultimii ani ai secolului al şaselea, Augustin a intrat într-o mănăstire benedictină încă de tânăr. El a slujit pe vremea Papei Grigorie, pe care îl cunoaştem ca Grigo-rire Dialogul, cel care a alcătuit Liturghia Darurilor înainte Sfinţite. Papa a sperat mereu să-i convertească pe englezii păgâni – locuitorii Angliei. Se putea spune despre ei că englezii (“Angles”) sunt vrednici să devină îngerii (“angels of God”) lui Dumnezeu”. Astfel, când Papa a auzit că mulţi englezi sunt gata să accepte credinţa creştină dacă ar avea învăţători buni, el a profitat de ocazie, numindu-l pe Augustin în fruntea un grup de aproape patruzeci de misionari care urmau să meargă şi să propovăduiască credinţa în Anglia. Ei au plecat spre Anglia în iunie, în anul 596. Pe când călătoreau prin Galia ( Franţa de azi ), localnicii le-au spus că ciudaţii englezi erau nişte oameni sălbatici şi ignoranţi care nu puteau fi învăţaţi nimic. Acestea i-au descurajat pe misonari atât de mult încât unii au vrut să renunţe şi să se întoarcă. Augustin a simţit la fel şi s-a întors la Roma şi i-a spus Papei Grigorie despre dificultăţile mari pe care erau siguri că le vor avea. Papa nu dorea însă să renunţe la speranţa pe care o avea în adâncul sufletului şi le-a spus: ”Mergeţi, în numele Domnului! Cu cât mai mari vor fi greutăţile, cu atât va fi mai mare coroana”. Astfel, Augustin s-a alăturat din nou tovarăşilor săi şi au mers spre Paris, unde au petrecut iarna. Când a venit primăvara, s-au îndreptat spre un port unde s-au îmbarcat şi au ajuns aproape de Ramsgate, în Anglia. Regele Ethelburt a venit din capitala regatului, Canterbury, descrisă ca fiind atunci sordidă şi jumătate în ruină, ca să-i întâlnească. El a fost amabil, dar nu s-a arătat interesat de noua cre-dinţă pe care ei au venit s-o propovăduiască. Le-a dat o casă în care să locuiască şi le-a spus că sunt liberi să convertească cât de mulţi oameni vor putea. Cu trecerea timpului, Regele Ethelburt a devenit interesat de blândeţea şi simplitatea cu care

învăţa Augustin. Încurajat de soţia sa care era creştină, a cerut să primească învăţătura creştină şi să fie botezat. În ziua de Crăciun a anului 597 mai mult de 10 000 de oameni au fost botezaţi de Augustin, care de acum devenise Arhiepiscop. Această atitudine simplă şi blândă cu care a convertit un rege a fost complet fără success în încercările sale de a introduce aceleaşi practici liturgice peste tot în ţară. Episcopii celţi din sudul Britaniei l-au găsit ca fiind poruncitor şi arogant, şi a refuzat să coopereze cu el. Dacă pentru rege el părea umil şi blând, pentru unii episcopi englezi el a părut un roman prea mândru. Lupta sfinţilor arare-ori este pe placul tuturor, dar fiindcă lui Dumnezeu îi este plă-cută, ne dă speranţă!

(traducere şi adaptare după dce.oca.org)

Foaia catehetică PAGINA 7 Cateheză pentru copii

Un sfânt care a reuşit şi a eşuat în acelaşi timp

PAGINA 8

On May 26 we remember Saint Augustine of Canterbury, Evangelist of England and first Archbishop of Canterbury. Augustine of Canterbury is sometimes confused with the more well-known theologian, Augustine of Hippo, who articulated many of the Roman Catholic Church's teachings. But the work of Augustine of Canterbury was mission rather than writing. A Roman, born in the later sixth century, Augustine entered a Benedictine monastery while young. He served under Pope Gregory, whom we know as Gregory Dialogos, the compiler of the Presanctified Liturgy. The Pope had hoped to convert the pagan "Angles"—inhabitants of England—for several years. He would say of them, "The Angles indeed are worthy to be angels of God." So when he heard that many Angles were ready to accept the Christian faith if they could have good teachers, he seized the opportunity, appointing Augustine to lead a group of about forty missionaries to go and preach the faith in England. The men set out in June of 596. As they traveled through Gaul (now France) the locals told them unpleasant tales about the uncouth English, wild and ignorant people who couldn't be taught anything. This discour-aged the missionaries so much that some wanted to give up and turn back. Augustine felt the same, and offered to return to Rome and tell Pope Gregory about the enormous difficulties they were sure to face. He went, but the Pope was not about to give up on his long-cherished hope. He said, "Go, in God's name! The greater your hardships, the brighter your crown." So Augustine rejoined his companions, and they made their way to Paris, where they spent the winter. When spring arrived, they set sail from a port city (possibly Boulogne) and landed on the Isle of Thanet, near Ramsgate in England. King Ethelburt came from the royal capital of Canterbury, described then as squalid and half in ruins, to meet them. He was gracious, but he wasn't remotely interested in this new faith they had come to preach. He gave them a building to live in, wished them well, and said they were free to gain as many converts as they could. As time went on, King Ethelburt became deeply impressed with Augustine's gentle manner and simple teaching. Encouraged by his Christian wife, the king asked to receive instruction,

and then baptism. On Christmas Day in 597 more than 10,000 people were also baptized by Augustine, now Archbishop. Yet this same man whose unassertive way of teaching con-verted a king was completely unsuccessful in his attempts to introduce uniform liturgical practices across the country. The Celtic bishops of South Britain found him to be overbearing and arrogant, and refused to cooperate with his suggestions. To the king he seemed humble and gentle; to some English bishops he seemed a too-proud Roman. Saints do struggle, and seldom please every person. That they can still be pleas-ing to God gives hope to the rest of us.

(http://dce.oca.org/)

Foaia catehetică PAGINA 8 Cateheză pentru copii

A Saint Who Both Succeeded and Failed