1

CASTELELE ȘI CONACELE DIN JUDEȚUL SĂLAJ (REȘEDINȚELE NOBILIARE).

COMPONENTĂ CULTURAL-TURISTICĂ REPREZENTATIVĂ

PORUMB-GHIURCO COSMIN-GABRIEL1

Abstract. – Castelele și conacele din județul Sălaj (reședințele nobiliare).

Componentă cultural-turistică reprezentativă. Studiul de față abordează o componentă de

potențial turistic îndelung marginalizată la nivelul județului Sălaj, în ciuda certelor sale

valențelor atractive, și anume speța reședințelor nobiliare, a castelelor și a conacelor.

Majoritatea covârșitoare a acestor reședințe nobiliare au fost durate de descendenți ai unor

familii cu „sânge albastru”, preponderând net cele maghiare (grofii), care aveau în proprietate

mari suprafețe de pământ (latifundii), a căror nume are un larg ecou în întreaga Transilvanie

(Wesselényi, Béldy, Bathóry, Banffy). Au fost luate în considerare 15 astfel de reședințe

nobiliare, de pe teritoriul județului Sălaj, toate regăsindu-se pe Lista Monumentelor Istorice

(LMI) și fiind catalogate fie ca monumente istorice de importanță locală și regională, fie de

importanță națională. Pe parcursul studiului s-a acordat o atenție deosebită specificului

arhitectonic al edificiilor nobiliare analizate, istoricului şi genealogiei familiilor aristocratice din

a căror stirpe proveneau artizanii acestora, esteticii parcurilor dendrologice şi a aranjamentelor

horticole asociate castelelor și conacelor, precum și posibilităților de salvgardare, conservare,

renovare, amenajare și valorificare turistică. Sorgintea aristocratică a acestor edificii se face

responsabilă de amenajarea în proximitate, pe domeniile adiacente, a unor parcuri dendrologice

și aranjamente horticole cu rol estetizant și recreațional, care au impus, încă de la începutul

studiului, împământenirea de la sine a sintagmei de ansambluri aristocratice. Castelul Wesselényi

din Jibou, cea mai mare construcție barocă din Transilvania, în împrejurimea căruia a fost

amenajată Grădina Botanică „Vasile Fati” a avut parte de o abordare mai amplă, preferențială

(din motive obiective) în cadrul studiului. Din păcate, în România, procesul de aprofundare a

cercetării patrimoniului rămas de pe urma aristocrației este încă destul de timid. Există totuși chiar și o știință de sine stătătoare (nou înființată) care se ocupă de studiul castelelor,

„castelologia”. Tematica se încadrează legitim în sfera geografiei turismului, iar, prin urmare,

păstrându-se specificul domeniului de apartenenţă, de la care nu s-a abdicat conştient pe tot

parcursul studiului, se respectă caracterul eterogen, integrat al abordărilor geografico-turistice,

preluându-se concepte, metode și modele de abordare diverse din multiple domenii care

interferează cu cel în discuție. Deşi s-a recurs la utilizarea unei metodologii multidisciplinare

(imperios necesară) de realizare a cercetării, totuşi metodologia admisă ca specifică domeniului

geografiei turismului este cea care precumpăneşte şi se remarcă. Acest studiu cu specific

geografico-turistic al reședințelor nobiliare sălăjene este primul de această factură realizat în

limba română.

Cuvinte-cheie: castel, conac, județul Sălaj, turism cultural

1 Student-doctorand, Departamentul de Geografie Umană și Turism, Facultatea de Geografie, Universitatea „Babeș-

Bolyai”, Cluj-Napoca, Romania, email: pggcosmin@gmail.com.

2

INTRODUCERE

Munca de cercetare ilustrată de lucrarea de faţă se doreşte o minimă contribuţie la nuanţarea şi

evidenţierea unei componente cultural-turistice reprezentative din judeţul Sălaj, a cărei perpetuă

marginalizare nu este justificată, în condiţiile unui potenţial turistic considerabil.

Printre principalele resorturi motivaţionale care au stat la temelia optării pentru speța

fostelor reşedinţe aristocratice sălăjene, deopotrivă castele și conace, menționăm apetenţa pentru

noutate şi originalitate, care în contextul alegerii acestui subiect poate fi satisfăcută de penuria

acută de studii care abordează această problematică. Așadar, factorul argumentațional forte

rezidă în posibilităţile de cercetare și inovare întrevăzute și de lipsa unor studii de specialitate cu

referire clară la reşedinţele nobiliare sălăjene.

Problematica reşedinţelor aristocratice din spaţiul transilvan constituie un subiect de largă

extensiune în istoriografia română şi maghiara, în arhitectură, în mass-media județeană sau în

literatura cu specific turistic. Necesitatea luării unor măsuri de protejare a acestor monumente

istorice suscită ample discuţii în cadrul forurilor naţionale (şi internaţionale) responsabile cu

catalogarea şi prezervarea întregului patrimoniu cultural-istoric al ţării. Intensificarea acţiunilor

de restaurare, refuncţionalizare şi exploatare turistică a acestor monumente, în special la scară

internaţională, a încurajat întreprinderea acestui studiu, încărcându-l cu relevanţă şi plasându-l în

contextul preocupărilor actuale.

Luând în colimator speța dată, am aflat că există chiar şi o ştiinţă de sine stătătoare care

studiază problematica castelelor, intitulată castelologie, abordată în premieră pentru România în

urmă cu puţini ani de istoricul şi profesorul sătmărean Adrian Andrei Rusu în lucrarea sa

intitulată Castelare carpatică, lucrurile escaladând rapid, până în prezent formându-se deja

numeroşi specialişti „castelologi”. Mai mult decât atât, există chiar şi o Asociaţie Naţională de

Castelologie, înfiinţată de curând, care grupează specialişti şi pasionaţi ai acestui domeniu.

Obiectivul principal al acestei lucrări este reprezentat de scoaterea din anonimat a fostelor

reşedinţe ale nobilimii sălăjene, preponderent maghiare, inventarierea şi radiografierea situaţiei

în care se află acestea în prezent, precum şi efectuarea unor studii asupra relevanţei şi a

perspectivelor turistice ale acestor monumente, care în condiţiile unor acţiuni de restaurare,

amenajare şi exploatare turistică, ar putea nuanţa semnificativ oferta turistică a judeţului Sălaj.

Implicaţiile acestui studiu destul de amplu ar putea fi multiple şi extrem de dezirabile în

perspectivă, el rezonând cu strategiile de dezvoltare turistică locală din judeţul Sălaj, cu

proiectele de dezvoltare turistică, cu diverse demersuri care urmăresc realizarea sau consolidarea

unor mărci şi branduri ale judeţului, întreprinse de actori locali.

Castelele şi conacele sălăjene reprezintă (sau ar putea reprezenta) una din cele mai mari

atracţii turistice pentru judeţul Sălaj, însă starea lor de conservare, deplorabilă pe alocuri,

coroborată cu litigiile judecătoreşti dintre moştenitorii care solicită retrocedarea şi anumite

instituţii sau autorităţi locale au condus la o uitarea şi lăsarea în paragină a acestor monumente

istorice cu real potenţiel turistic, provenit în special din componenta arhitectonică, din

frumuseţea parcurilor dendrologice care au înfrumuseţat şi încă mai înfrumuseţează

ansamblurile.

Obiectivul principal al acestui studiu rezidă în scoaterea la lumină a fostelor reşedinţe

nobiliare din Sălaj, în sensul turistic al cuvântului, iar această abordare a castelelor şi a conacelor

3

sălăjene, prin prisma opticii domeniului geografiei turismului este o premieră, singurele iniţiative

antemergătoare studiului de faţă s-au consemnat în literatura de specialitate de limba maghiară.

Intensificarea preocupărilor multidisciplinare asupra castelelor şi a conacelor

transilvănene, în special dinspre partea ungară, prin fundaţii şi organizaţii nonguvernamentale

precum Fundaţia Teleki László, care a iniţiat un program cu extensiune transfrontalieră, de

scoatere la lumină a fostei aristocraţii maghiare şi nu numai.

Există şi alte fundaţii implicate în restaurarea şi valorificarea turistică a fostelor rezidenţe

aristocratice, precum: Fundaţia prinţului Charles şi Fundaţia Principesa Margareta a România.

Pe acest fond, al creşterii interesului internaţional şi al implicării tot mai multor fundaţii

şi organizaţii nonguvernamentale în recondiţionarea şi amenajarea turistică a castelelor şi a

conacelor, realizarea acestui studiu este extrem de oportună, abordând o faţetă turistică de

perspectivă şi în judeţul Sălaj.

CASTELELE ȘI CONACELE DIN TRANSILVANIA

Edificiile nobiliare din Transilvania sunt subiectul mai multor tratate de arhitectură, al

unor lucrări de referinţă de dimensiuni generoase din domeniul medievisticii, al istoriei moderne,

al istoriografiei române şi maghiare, cele mai multe astfel de volume fiind editate în limba

maghiară, situaţie pe deplin justificată de apartenenţa majorităţii monumentelor la familii de

aristocraţi sau „grofi” maghiari extrem de puternice şi influente la vremea lor (Teleki,

Wesselényi, Banffy, Bethlen, Haller etc.).

Având în vedere predominanţa netă a edificiilor maghiare în Transilvania este de la sine

înțeles şi numărul mai mare al monografiilor şi al studiilor maghiare sau de limbă maghiară

asupra acestei tematici. În ultimul timp a crescut sistematic şi interesul unor foruri de decizie,

organisme, instituţii culturale şi fundaţii din Ungaria pentru renovarea şi integrarea în circuitele

turistice a fostelor reşedinţe aristocratice ale grofilor maghiari.

În actualul spațiu transilvan sunt catalogate sute de castele și conace aparținând în

majoritate covârșitoare, unor familii de aristocrați de origine maghiară. Pleiada de foste

reședințe nobiliare ungurești, a căror piatră de temelie a fost pusă de membrii cei mai marcanți ai

fiecărei familii de viță nobilă, încep să fie revendicate de urmașii în viață, retrocedările

imobilelor din această categorie se înteţindu-se necontenit.

Castelele Transilvaniei reprezintă, în sine, o componentă de natură istorico-culturală dar

și arhitecturală, așadar implicit turistică. În ultimul timp, apartenența îndreptățită a studierii

edificiilor nobiliare la domenii precum: istoria, istoriografia, arheologia, heraldica ș.a.m.d.

începe să fie subminată de revendicarea și de către domeniul turistic, atât prin componenta sa

strict geografică, cât și prin cea economică. Interesul pentru castele și conace crește, așadar,

sistematic și exponențial.

Intensificarea preocupărilor vizând restaurarea, conservarea si mai apoi exploatarea

turistică este bidirecțională:

1. dinspre partea română, cu oarecare lentoare, fără pasiuni arzătoare, dar cu conotații de

legislație a proprietății; 2. dinspre partea maghiară, cu tenacitate, nostalgie și specializare, mai ales prin ceea ce ei

înțeleg prin conceptul de „Transcarpathya”sau prin „bazinul carpato-danubian”.

Diferențele de receptare sunt semnificative: interesul cercetătorilor români pentru acest

subiect ține de o castă restrânsă, a specialiștilor, fiind adesea exploatat în mod demagogic de

către politicienii ultranaționaliști, cu orizonturi politice de stânga. Mai nou, valoarea

4

considerabilă pe care castelele o repurtează pe piața imobiliară atrage atenția „geambașilor de

castele”. În Ungaria, însă, acest interes are audiență de masă, datorită psihologiei colective

nostalgice, întreținute cu profesionism.

Pentru Transilvania, importantă este obţinerea dreptului de proprietate asupra fostelor

curii – castele sau conace nobiliare de ţară, folosite ca reşedinţe ale marilor familii aristocrate

maghiare, în genere. Mari fundaţii, precum Fundaţia „Teleki Laszlo”, care a demarat Planul de

resuscitare aristocrată şi de tradiţie al contelui Teleki, se preocupă tot mai asiduu, în ultimii ani,

de revigorarea, refuncţionalizarea ca obiective turistice și ulterior valorificarea castelelor şi a

conacelor aparţinând marilor latifundiari din spaţiul transilvan. Peste 100 de castele, conace şi

reşedinţe nobiliare vor fi retrocedate urmaşilor fostei aristocraţii, preponderent familiii maghiare.

Din cele peste 100 de familii nobiliare din Transilvania, nu neapărat toate maghiare, 12

prezintă importanţă deosebită pentru orice studiu în acest domeniu. Acestea sunt: Apafy (de

origine maghiară), Banffy (croato-dalmată), Bornemiysa (secuie), Balint (croată), Kornis

(română), Kendeffy (română–Candea), Kemeny (maghiară), Wesselényi (maghiară), Haller

(germană), Bethlen (franceză-maghiară), Teleki (maghiară), Apor-Blomberg (evreo-maghiară).

Toţi reprezentanţii în viată ai acestor familii au pretenţii de retrocedare în Transilvania, conform

legislaţiei româneşti în vigoare.

În seria proceselor de retrocedare demarate deja sau care urmează să fie iniţiate figurează

şi mare parte a proprietăţilor celor 12 familii enumerate mai sus, care au contat mult în

determinarea istorică a Transilvaniei în ultimele şapte secole. Între acestea sunt: Aghireşu – Cluj

(Bocskay), Cetatea de Baltă – Alba (Bethlen-Haller), Coplean – Cluj (curia Haller), Criş – Mureş

(Bethlen), Gorneşti – Mureş (Teleki), Hodod – Satu Mare (Wesselényi), Iernut – Mureş (Kornis-

Rakoczy-Bethlen), Jibou – Sălaj (Wesselényi), Mănăstirea – Cluj (Kornis), Sânmiclăuş – Alba

(Bethlen-Bruckenthal), Medieşul Aurit – Satu Mare (Lonya-Wesselényi), Racoşul de Jos –

Braşov (Bethlen), Bonţida – Cluj (Banffy), Brâncoveneşti – Mureş (Banffy).

Restaurarea Castelului Banffy din Bonţida, judeţul Cluj, numit în anumite cercuri

“Versailles-ul Transilvaniei”, este cel mai tipic şi recent exemplu de reşedinţă nobiliară

transilvăneană aflat într-un stadiu avansat de restaurare, datorită implicării unor organisme

naţionale şi internaţionale, motiv pentru care este extrem de notoriu. Proiectul este finanţat şi

patronat de Fundaţia Prinţului Charles şi de Fundaţia Principesei Margareta de România.

În limba română a apărut, la sfârşitul lui 2007, un Compendiu de istorie a Transilvaniei,

volum de circa 3.000 de pagini, consacrat secolelor XIII-XIX, un mare număr de pagini fiind

consacrat castelelor şi conacelor din Transilvania care au aparţinut grofilor maghiari.

Această ofensivă istorică majoră se produce exact în momentul în care România diluează

până la dispariţie frontiera cu Ungaria, accelerând procesul de resorbţie europeană.

Din păcate, în România procesul de aprofundare a aristocraţiei şi a patrimoniului rămas

de la aceasta e mai timid, o excepţională contribuţie fiind recenta apariţie a volumului Marile

familii boiereşti din Ţara Românească şi Moldova, de Mihai Ghyka Sturza.

1. Etape, perioade istorice și caracteristici generale

Fostele reşedinţe aristocratice ale grofilor maghiari (dar şi ale nobililor români, germani,

evrei etc.) din Transilvania au fost durate în perioade bine delimitate care, privite retrospectiv, s-

au caracterizat prin numeroase edificări ale unor astfel de clădiri pe domeniile acestor mari

proprietari de latifundii.

Marile familii de viţă nobilă din Transilvania aveau în posesie mari domenii, unele bine

conturate încă din Evul Mediu, altele conturate începând cu secolele XVI, XVII, XVIII, XIX şi

5

chiar la început de secol XX, care se extindeau în tot spaţiul transilvan, unele domenii

interferând şi dând naştere unor situaţii beligerante între marii moşieri.

Un domeniu mare însemna automat o influenţă şi o putere militară mai mare (datorită

numărului mai ridicat de ţărani iobagi de pe moşii), iar ierarhia seniorală se stabilea în primul

rând în funcţie de acest criteriu, succedat de criteriul tradiţiei şi al rangului nobiliar ancestral

şi/sau invocat.

Spaţiul actualului judeţ Sălaj nu făcea abstracţie de la circumscrierea în această

paradigmă socială – centrată pe antiteza nobili-iobagi – pe tot teritoriul judeţului familiile

nobiliare respectau şi aveau pretenţia să se respecte cu mare stricteţe aceste deziderate.

Castelele din judeţul Sălaj

Tabelul 1

Nr. criteriu Castele din județul Sălaj Localități Clasare în

LMI2

1. Castelul Wesselényi Oraş Jibou A 2. Castelul Béldy Oraş Jibou B 3. Castelul Bathóry Oraş Șimleu Silvaniei A 4. Castelul Bethlen Comuna Dragu, sat Dragu A

5. Castelul Banffy Comuna Nușfalău, sat

Nușfalău B

6. Castelul Csáky Comuna Almașu, sat Almașu B 7. Castelul Józsika Comuna Surduc, sat Surduc B 8. Castelul Haller Comuna Gârbou, sat Gârbou B 9. Castelul Báy Comuna Treznea, sat Treznea B

Conacele din judeţul Sălaj

Tabelul 2

Nr. criteriu Conace din județul Sălaj Localități Clasare în LMI 1. Conacul lui Iuliu Maniu Comuna Pericei, sat Bădăcin B 2. Conacul Hatfaludy Comuna Hida, sat Hida B 3. Conacul Morca Comuna Hida, sat Hida B 4. Conacul Zsombory Comuna Zimbor, sat Zimbor B 5. Conacul Sebeș Comuna Hereclean, sat Panic B 6. Conacul Visky Comuna Ip, sat Zăuan B

În cadrul studiului de faţă, am luat spre analiză doar castelele şi conacele sălăjene

construite între perioada istorică postmedievală şi cea premodernă sau chiar modernă (Tabelele

1, 2) şi care, deşi erau înzestrate cu funcţiuni militare strategico-defensive, nu această funcţiune

era primordială în conceperea şi edificarea lor, funcţia lor esenţială fiind cea de reşedinţe

agreabile și reconfortante, înconjurate de parcuri dendrologice şi grădini de basm (aceste

reşedinţe se puteau erija în spaţii habituale de vară, vacanţă şi vânătoare pentru familiile de nobili

avide de agrement, linişte, cultură, artă, educaţie şi voluptăţi estetice).

Ansamblurile seniorale ale marilor latifundiari maghiari din Sălaj erau adevărate oaze de

armonie, linişte, destindere, divertisment, îndeletniciri teatrale şi sportive, educaţie, preocupări

2 Lista Monumentelor Istorice (http://www.cultura.ro/sectiuni/Patrimoniu/Monumente/lista/salaj.pdf).

6

artistice şi ludice, virtuozitate cavalerească, hipism ş.a.m.d. Toate acestea şi – încă multe altele –

situau pe poziţie de egalitate marile curţi transilvane (implicit sălăjene) cu marile curţi europene.

Ulterior etapei de studiu bibliografic, am decis sa selectăm spre analiză un număr de 15

castele şi conace, anume pe cele mai reprezentative, acest număr fiindu-ne indicat de Lista

Monumentelor Istorice, în care edificiile abordate apar, și de apariţia repetată a acestor într-o

serie de lucrări de specialitate, aproape în exclusivitate monografii maghiare (Petri Mór).

În judeţul Sălaj am identificat un număr de 15 edificii nobiliare, 9 castele şi 6 conace,

care vor fi prezentate succint în cele ce urmează punându-se un accent pe pe elemente precum:

Perioada/anul edificării;

Scurt istoric al fiecărui edificiu (etape ale construcţie/reconstrucției) şi al familiilor

nobiliare aferente;

Contextul istoric şi social-politic al epocilor în care s-au construit castelele şi conacele;

Stil arhitectonic (morfometrie, plan de construcţie).

Clasificarea castelelor şi a conacelor din Sălaj şi stil arhitectonic

Tabelul 3

Nr. crt. Castel/conac Perioada edificării Stil arhitectonic

1. Castelul Bathory Sec. XVI, 1592 Castel fortificat, arhitectură

militară 2. Castelul Józsika Sec. XVII, 1622 Stil clasicist

3. Castelul Bethlen Sec. XVII, 1622-1628 Stiluri: clasicist, romantic,

neogotic 4. Castelul Haller Sec. XVIII, 1766 Stiluri: baroc şi clasicist 5. Castelul Banffy Sec XVIII Stil baroc

6. Castelul Wesselényi Sec. XVIII-XIX,

1779-1810 Stil baroc

7. Castelul Csáky Sec. XIX, 1815-1819 Stil baroc 8. Conacul Sebeș Sec. XIX, 1834 Stil neoclasic 9. Castelul Báy Ferenc Sec. XIX Stil eclectic

10. Conacul lui Iuliu Maniu Sec. XIX Stil neoclasic 11. Conacul Hatfaludy Sec. XIX Stil eclectic 12. Conacul Zsombory Sec. XIX, 1892 Stil eclectic 13. Conacul Visky Sec. XIX, 1896 Arhitectură civilă și

vernaculară 14. Conacul Morca Sec. XX Arhitectură civilă 15.

Castelul Béldy Sec. XX, 1924-1926 Stil neoclasic şi

neorenascentist

2. Amenajarea parcurilor şi a domeniilor adiacente și impactul asupra esteticii

ansamblurilor

Un ansamblu de rezidenţă aristocratică era compus din două componente majore,

respectiv: clădirea castelului/conacului şi parcul dendrologic şi/sau amenajările horticole din

proximitate. A doua componentă este deseori neglijată, din varii motive, cea mai semnificativă

fiind durabilitatea redusă, pe fondul perisabilităţii componentei vegetale care stă la temelia

amenajării parcurilor şi a grădinilor.

Un alt factor al trecerii frecvente pe plan secund a componentei biogeografice a acestor

ansambluri este impactul vizual mult mai redus şi folosinţa actuală deseori atipică a acestor foste

„guri de rai”.

7

Castelele şi conacele sălăjene nu fac excepţie de la această regulă generală, ele

beneficiind aproape în unanimitate de o structură constructivă și de o fizionomie binară, de tipul

clădire-parc.

Parcul şi grădina de basm care

înconjurau castelul Wessélenyi în perioada

de glorie a acestei familii nobiliare sunt

ilustrate în toată splendoarea de fotografiile

de epocă, iar această splendoare nu a putut

fi distorsionată nici măcar de cele două

nonculori ale primelor obiective foto,

folosite în acele timpuri, pelicula

fotografică alb-negru înfățișând elegant o

estetică de o profundă armonie între

clădirea castelului şi grădină (decorată cu

plante exotice), care formau un ansamblu

pitoresc unitar.

Multe alte ansambluri nobiliare din

judeţul Sălaj, beneficiau de aportul estetic

și agremental al unor parcuri dendrologice sau grădini bogat decorate cu aranjamente florale şi

plante exotice. Doar parcurile dendrologice s-au păstrat peste veacuri datorită trăiniciei arborilor

care astăzi apar în peisaj grupaţi în pâlcuri de arbori seculari, de exemplu sectorul dedicat

arborilor seculari aflat în cadrul grădinii botanice din Jibou.

Alte castele sau conace sălăjene care erau înconjurate de parcuri şi grădini cu vegetaţie

luxuriantă au fost:

- castelele: Béldy, Józsika, Bethlen, Haller, Báy sau Banffy;

- conace: Zsombory, Hatfaludy, Morca şi conacul din Bădăcin.

Castelul Béldy şi conacele Zsombory şi Hatfaludy încă mai au parcuri dendrologice care

amintesc de îndestularea şi fastul de odinioară, mai ales parcul castelului grofului Béldy, care

beneficiind de poziţia extrem de prielnică, în mijlocul pădurii, s-a conservat aproape intact.

Din păcate, din neştiinţă şi lipsă de respect pentru o moştenire preţioasă rămasă de la

grofii (maghiari) secolului XIX, după anul 1975 multe parcuri dendrologice cu arbori seculari

exotici au fost distruse.

Determinismul geomorfologic. Factor crucial al poziţionării strategice defensive

Una din menirile edificării unui castel (mai rar în cazul unui conac) rezida în îndeplinirea

funcției de nucleu dur al defensivei unei localități sau comunități puse în situația de a fi nevoită

să țină piept incursiunilor invazive ale unor posibili cotropitori.

În cadrul unor așezări umane de tipul celor care existau în județul Sălaj, începând cu

sfârșitul Evului Mediu și continuând până către sfârșitul celei de-a doua conflagrații mondiale,

cu un specific rural extrem de pronunțat, corpul sau corpurile de clădire care marcau rezidența

unei familii aristocratice reclamau o imperioasă evidențiere în intravilanul, dar și extravilanul

unei așezări.

Consolidarea statutului unui senior, boier, nobil, om politic sau conducător militar în

mentalul colectiv al populației aservite: iobagi, țărani neștiutori de carte, oameni simpli și

obedienți, muncitori pe moșii se realiza extrem de eficient, prin simpla amplasare dominantă și,

totodată, strategică în cadrul localității.

Fig. 1. Fizionomia de epocă a castelului Wessélenyi, cu

parc dendrologic şi grădină exotică (Péterfi Zsuzsanna,

2002)

8

Proeminența unui castel în cadrul unei așezări avea așadar un rol esențial. Organismul

habitațional al satului sălăjean era indubitabil dominat, fizionomic și psihologic, prin

poziționarea strategică a spațiului de reședință al familiei aristocrate, în jurul căruia gravita.

Deseori, castelele și conacele sălăjene păstrate până în prezent se remarcă prin

amplasament, fiind adevărate redute, amplasate pe promontorii stâncoase, apofize de dealuri

înalte sau în centrul vetrelor unor așezări (cele mai multe).

Mizând pe amplasamentul strategic şi fizionomia robustă şi intimidantă a redutelor pe

care şi le-au construit, în acord cu rangul lor aristocratic şi cu factorul de favorabilitate naturală,

grofii maghiari sălăjeni, dar şi ceilalţi aristocraţi, au instaurat o veritabilă „plutocraţie” în acest

areal geografic.

Analiza SWOT a reşedinţelor nobiliare sălăjene cu potențial turistic

Tabelul 4 MEDIUL INTERN

PUNCTE TARI PUNCTE SLABE

Castelele și conacele sunt inserabile în circuitele și traseele turistice deja existente, aflându-se în apropierea

obiectivelor turistice consacrate în județ: vestigii

romane, monumente istorice, arii naturale protejate,

grădină botanică. În condițiile efectuării acțiunilor de

restaurare și revigorare corespunzătoare, acestea ar

nuanţa oferta destinaţiilor turistice de factură culturală

din Sălaj.

Castelele şi conacele din judeţul Sălaj sunt monumente

istorice, protejate de legislaţia în vigoare din acest

domeniu.

Parcurile dendrologico-horticole din proximitatea

reşedinţelor nobiliare sălăjene sunt destul de bine

conservate, păstrându-şi atractivitatea turistică.

Existenţa unor edificii renovate sau în curs de renovare

este un alt mare atu care confirmă aplecarea unor

persoane fizice sau instituţii de profil pentru buna lor

gospodărire în vederea apropierii de sfera turistică.

Legendele, povestirile insolite, marile evenimente

istorice care interferează cu edificii nobiliare din Sălaj

sau sunt asociate cu acestea rezonează profund în

mentalul colectiv al turiştilor.

Din cauza lipsei unor proprietari de drept, a litigiilor

judecătoreşti, a retrocedărilor sau a unor proprietari

necooperanţi, nu se pot efectua lucrări de renovare

ale reşedinţelor nobiliare (de către consiliile locale şi

instituţiile de profil), deşi există potenţiali investitori

cu posibilităţi de alocare a unui capital financiar

generos în acest sens.

Mediul natural poluat, lipsit de valenţe estetico-

peisagistice certe al unor localităţi care găzduiesc

castele sau conace;

Infrastructura de transport care tranzitează cele 14

localităţi vizate este deficitară, în totală

neconcordanţă cu o potenţială deservire optimă a

unor fluxuri de turişti motivaţi de curiozitate pentru

edificii de patrimoniu cultural-istoric;

Starea de conservare a unor foste edificii nobiliare

este mai mult decât precară, unele aflându-se în

colaps.

Conservatorismul obtuz şi opacitatea localnicilor –

rod al unor cutume sau lacune cultural-educaţionale –

pot pune reale piedici în implementarea şi bunul curs

al unor eventuale proiecte de dezvoltare şi amenajare

turistică. Acest impediment se poate manifesta sub

diverse forme: necooperare a unor firme de turism

sau actori loiali, dezinteres pentru accesarea unor

fonduri europene pentru proiecte de dezvoltare în

zonă, care să asigure convergenţa obiectivelor, a

activităţilor și/sau a unităţilor turistice, cu beneficii

comune şi cu un deziderat comun – dezvoltare

turistică durabilă a localităţilor.

MEDIUL EXTERN

OPORTUNITĂŢI AMENINŢĂRI

Creşterea semnificativă a numărului de turişti care

vizitează Grădina Botanică „Vasile Fati” din Jibou, va

conduce, în mod implicit, şi la sporirea numărului

celor care vizitează castelele şi conacele sălăjene, în

special a castelelor din oraşul Jibou: Wessélenyi şi

Béldy precum şi edificiile nobiliare de pe Valea

Almaşului şi a Agrijului.

Ministerul maghiar al turismului a demarat ample

campanii de promovare a reşedinţelor aristocratice

care au aparţinut grofilor maghiari din Transilvania.

Opacitatea şi circumspecţia autorităţilor locale.

Retrocedările castelelor şi/sau conacelor unor

solicitanţi moştenitori de drept sau trecerea lor în

proprietatea definitivă a unor consilii locale, pot avea

acelaşi deznodământ tragic, şi anume dărâmarea

imobilelor.

Restaurările iresponsabile şi neaprobate de

D.J.C.C.P.C.N. Sălaj pot conduce la distrugerea

specificului morfo-constructiv şi arhitectonic al

clădirilor, adică tocmai a elementelor care generează

9

Importante fundaţii şi organizaţii nonguvernamentale

din Ungaria, precum Fundaţia Teleki Laszlo, dar şi

mari fundaţii internaţionale: Fundaţia prinţului Charles

şi Fundaţia Principesa Margareta de România, iniţiază

în prezent ample proiecte de restaurare şi promovare a

reşedinţelor aristocratice care au aparţinut grofilor

maghiari din Transilvania. Aceste proiecte fac parte

din programe transfrontaliere a căror intensitate va

spori pe viitor;

Pe fondul sporirii interesului vecinilor maghiari pentru

castelele şi conacele transilvănene, o sumedenie de

demnitari, intelectuali potenţi financiar, oameni de

afaceri şi ONG-uri, din ţară şi străinătate, şi-au

manifestat interesul pentru renovarea,

refuncţionalizarea şi concesionarea acestor imobile,

dar şi a parcurilor din proximitate.

Ministerul de Resort din România a pus la dispoziţia

celor interesaţi de cumpărarea, renovarea şi ulterior

valorificarea turistică a monumentelor istorice de

patrimoniu naţional numeroase granturi, prime

(inclusiv discount-uri).

Existenţa unor cumpărători bine intenţionaţi care

doresc să ia în proprietate, să renoveze şi apoi să

integreze castele şi/sau conace sălăjene în circuite

turistice sau să le amenajeze ca spaţii agrementale

pentru vizitatori locali.

atractivitate turistică. Astfel „un mare bine” făcut

clădirilor poate avea efecte dezastruoase în plan

turistic.

Pe fondul înrăutăţirii stării de conservare a castelelor şi

a conacelor sălăjene abandonate, în viitorul apropiat

acestea ar putea fi declasate şi scoase din lista

monumentelor istorice de patrimoniu naţional, iar în

această situaţie ar ieşi de sub incidenţa legii şi ar fi

lăsate în voia proprietarilor – deseori mai distructivă

decât voia sorţii.

Opoziția manifestată de localnici în calea dezvoltării

turistice.

STUDIU DE CAZ: ANSAMBLUL CASTELULUI WESSÉLENYI

1. Localizare, caracteristici arhitectonice și funcție actuală

La extremitatea septentrională a depresiunii Almaș-Agrij, în zona de contact a acesteia cu

arealul turistic al Someșului, este amplasat orașul Jibou, care adăpostește cel mai important

edificiu aristocratic din județul Sălaj, și

anume Castelul Wesselényi. Castelul este

inclus în prezent în complexul Grădinii

Botanice jiboane, denumită ”Vasile Fati”,

după numele eminentului botanist ce i-a

fost întemeietor, decedat acum 8 ani.

Castelul Wesselényi este amplasat

în partea de nord est a oraşului Jibou, pe

terasa a doua a râului Someş. Castelul, la

fel ca Grădina Botanică, se poziţionează pe

o colină destul de înaltă şi bine evidenţiată

în raport cu intravilanul oraşului Jibou şi cu

formele de relief învecinate.

Poziţia dominantă a colinei, care

este de fapt o porţiune mai înălţată a terasei

a doua a râului Someş, a conferit un rol strategic şi dominant poziţionării castelului, conferindu-i

o bună demarcare peisagistică şi transformându-l într-o redută greu de cucerit – ceea ce s-a şi

urmărit, de altfel.

Altitudinea de 272 m la care se află ansamblul Wesselényi pare redusă, însă diferenţa de

nivel, adică energia de relief, este mare.

Fig. 2. Castelului Wesselényi – vedere din spate

10

Cât privește studiul de caz dat, nu putem vorbi doar de un castel, întrucât avem de-a face

cu un ansamblu aristocratic complex, format din castel propriu-zis, dependinţe şi acareturi, toate

clasate ca monumente istorice, patrimonializate ca atare. Ansamblul era o adevărată redută, cu o

poziţie strategică bine aleasă, fiind înconjurat de un parc dendrologic maiestuos şi de o grădină

superbă. Pe spaţiul ocupat de parc şi grădina se extinde astăzi o minunată grădină botanică,

asiduu vizitată de turişti.

Din nefericire, maiestuosul edificiu de odinioara este ne-voit eclipsat de Grădina

Botanică „Vasile Fati”, deși cele două obiective turistice sunt funciarmente legate, actualul

teritoriu al grădinii și al Institutului de Cercetări Botanice extinzându-se în mare parte pe fosta

grădină a baronilor din familia Wesselenyi, care înfrumuseța odinioară castelul. Orișicum,

grădina și castelul alcătuiesc un tot unitar, nici unul dintre cele două obiective neputând fi gândit

sau admirat fără celălalt. Complementaritatea celor două atracții s-a statornicit în ochii turiștilor

săi versați, umblați pe cărările grădinii botanice, deși, foarte adesea, castelul este marginalizat pe

materialele de promovare turistică, uneori netrecut în revistă, oricare din aceste omisiuni fiind în

detrimentul prestigiului acestui monument cultural-istoric patrimonializat și, în definitiv, chiar și

în dauna grădinii botanice.

Castelul Wesselényi din Jibou, construit în stil baroc şi fiind totodată cea mai mare şi mai

impozantă construcţie barocă din Transilvania,

Construcţia are un plan arhitectural cu morfologie pătrată, cu lungimile laterale de 81x81

m, deține o curte interioară și a fost începută de Wesselényi Miklós senior. În 1785 s-a terminat

construcţia clădirii principale, cu axe 9+5+9 spre curte, care ocupă partea de nord. Până-n 1796

s-au construit pavilioanele de colţ cu acoperişuri de mansardă arcuite.

Curtea este limitată la est de aripa gospodărească cu parter, din sec. XIX, iar la vest de un

deal artificial. La sud sunt două

pavilioane de colţ, cu acoperiş de

mansardă, cu axe 2-2, respectiv 3-3, cel

din sud-est fiind cu două nivele.

Aripa cu parter dintre cele două

pavilioane nu s-a construit în totalitate,

astfel că în axa principală nu închide

curtea, ci are fronton clasicist

triunghiular, susţinut de câte 6 piloni cu

capiteluri toscane, care au fost construiţi

probabil în perioada 1810-1818, pe

vremea lui Cserei Heléna (văduva lui

Wesselényi).

Rizalitul din mjloc al clădirii

principale (între cele două pavilioane de

colţ estice) iese în evidenţă în faţa faţadei

printr-o terasă închisă la parter şi una la etaj, cu arcade, prevăzută cu balustradă. Probabil a fost

construit în jurul anului 1810 în faţa aripii din est. Deasupra aticului era gravată stema familiei

Wesselényi, se aflau urne de piatră şi grupuri statuare de inspiraţie mitologică – statuia lui

Hercule şi a lui Marte.

Parterul faţadei, la rizalit şi la est de acesta are geamuri cu ornamente rustice, arcuite.

Axele etajului sunt divizate de piloni cu capiteluri toscane, geamurile sunt cu închidere dreaptă,

cu jaluzele, în afară de geamurile pavilioanelor de colţ şi ale porticului. La etajul faţadei laterale

Fig. 3. Faţada castelului Wessélenyi

11

lipsesc pilonii, dar la pavilioanele de colţ şi de mijloc găsim pilastere elegante şi geamuri arcuite.

În axul faţadei se remarcă un balcon boltit, susţinut de piloni şi de console, care se deschide în

sala mare.

Nu se cunoaşte cu exactitate proiectantul castelului, dar se ştie că a lucrat la castel un

maistru zidar din Carei, Bitthauer, sculptorul Csűrös Antal şi constructorul şi pictorul de origine

cehă Franz Wrabetz. Sala de festivităţi şi încă o sală au fost decorate cu picturile lui Franz

Neuhauser, în mai multe odăi se găseau sobe cilindrice albe glazurate. Majoritatea uşilor

păstrează grilajul cu model împletit din lemn.

La nord-vest de castel se află o clădire cu o sală, cu boltă sub formă de calotă de ceh. A

fost construită în 1755 de Wesselényi István junior. Această dependinţă are spre est trei geamuri,

iar spre vest şase geamuri arcuite şi decorate, în axul longitudinal. În 1771 Wesselényi Miklós a

construit un manej unde îşi antrena şi dresa caii.

Cele două clădiri sunt decorate cu câte o statuie de cal cioplită în piatră, aşezate deasupra

tablei memoriale, autorii fiind Johann Nachtigall şi Anton Schuchbauer.

În jurul castelului se extindea un parc cu umbrar (cu adăpost), cu fântână arteziană, o

fântână decorativă şi doi lei de piatră care s-au conservat până astăzi.

La est de castel se află Grădina Botanică şi Centrul de Cercetări Biologice. Castelul

funcţionează ca şi centru cultural şi de petrecere al timpului liber pentru tineri, iar în anexe sunt

birouri, săli de clasă, ateliere, amfiteatru şi sală de sport.

În incinta castelului, o parte din spaţii sunt ocupate şi manageriate de Centrul de Cercetări

Biologice Jibou aferent Grădinii Botanice „Vasile Fati”. Jumătate din clădirea castelului aparţine

momentan primăriei, iar Clubului Copiilor din Jibou îi revine o mare parte din spaţiul din incinta

castelului.

2. Perioada istorică a edificării castelului şi a amenajării parcului contiguu

Castelul propriu-zis a fost construit în secolele XVIII–XIX, între anii 1789-1810, în mai

multe etape, de către membrii familiei nobiliare

maghiare Wesselényi și formează unul dintre cele

mai impresionante ansambluri în stil baroc din

Transilvan. Edificiul a fost durat în mai multe

etape.

Domeniul familiei de aristocraţi maghiari

Wesselényi se extinde şi pe teritoriul judeţelor

învecinate cu judeţul Sălaj, un bun exemplu fiind

judeţul Satu Mare.

Castelul este considerat ca fiind cel mai

mare edificiu construit în stil baroc din

Transilvania. A fost construit pe două nivele, are

un plan rectangular alungit, cu centrul şi

extremităţile mai proeminente. Două pavilioane,

dispuse lateral și simetric, delimitează colţurile unei curţi de recepţie în direcţia grădinii.

Castelul, în prima sa formă, datează din jurul anului 1584, dar nu mai există decât urmele

unor fundaţii în partea estică a serelor de la Staţiunea experimentală a tinerilor naturalisti.

Actualul castel s-a ridicat în apropierea primului, în secolul al XVIII-lea, iar ultimele adăugiri s-

au efectuat în secolul al XIX-lea.

Fig. 4. Parcul actual, învecinat cu Gradina

Botanică

12

Prima etapă a construcţiei este datată ca derulându-se între anii 1778 și 1785. Între anii

1785–1789, când Wesselényi a fost închis, lucrările au fost sistate. Între anii 1797-1800

figurează ca zidari ai castelului un şvab, doi din Galaţii Bistriţei şi un anume Követsi. Sobele

sunt făcute de meşteri din Sibiu. În 1805 sunt pictate scene de vânătoare de Frantz Neuhauser.

Interiorul castelului a fost făcut pe la 1807. În 1808 şi în anii următori găsim mulţi zidari între

care Fejer György şi Ursui din Jibou, din Galaţi, Gârbou şi Mirşid. După moartea lui Wesselényi

Miklós, în 1810, castelul era aproape terminat şi mobilat.

Văduva lui a continuat şi terminat lucrările până la sfârşitul anului 1830. Béla József,

cercetătorul barocului din Transilvania, a presupus că inginerul constructor al castelului din

Jibou ar fi acelaşi cu constructorul palatului Bánffy din Cluj, Zahanum Brauman. Din jurnalul de

cheltuieli a lui Cserei Heléna, soţia lui Wesselényi Miklós, din anii 1781-1831, ce se afla la

biblioteca liceului din Zalău, nu se poate nici nega, nici afirma constatarea făcută de Béla József.

Un frumos conac şi un grajd important de cai erau construite încă din 1755. Actualul

grajd din proximitatea castelului a fost terminat în 1789. După naţionalizare, în 1948, castelul a

fost utilizat ca local de şcoală generală, de liceu, internat, iar în prezent este utilizat de Clubul

Copiilor Jibou şi Centrul de Cercetări Biologice, găzduind un mic muzeu, o sală de spectacole,

ateliere, săli de clasă etc.

Clădirea principală este așezată pe un deal, iar coordonatele morfologice și morfometrice

ale clădirii sunt conforme cu cerințele paradigmei arhitectonice statuate în Evul Mediu, a cărei

validitate s-a prelungit până în modernitate. Astfel, planul de construcție a fost de concepție

medievistă. În mănunchiul plurifuncțional al clădirii, consolidarea funcţiei strategico-defensive a

fost primordială, constituind o prioritate inerentă în acele vremuri tulburi.

Morfologia medievală a construcției, prefigurată de schița arhitecților, s-a concretizat în

cele patru aripi cu bastioane, aripa dinspre nord fiind înzestrată cu un etaj superior. De-a lungul

timpului, castelul a suferit numeroase metamorfoze și modificări structural-fizionomice. Din

vechea clădire se mai păstrează azi corpul principal, două pavilioane de colț, pavilioanele de pe

latura sudică și clădirile auxiliare sau acareturile din aripa estică. Fațada sudică are un balcon cu

balustradă ondulată, iar cea nordică un foișor segmentat cu arcuri.

Fundația castelului este din piatră, zidurile sunt construite din cărămidă, pardoseala este

compusă din mozaic, parchet, dușumele, iar acoperișul din lemn de brad și țigle. Castelul era

înconjurat de un parc vestit, având o suprafață de circa 10 hectare, care putea fi asemuit cu o

microrezervație dendrologică și horticolă, astăzi acest spațiu fiind inclus la rându-i în perimetrul

administrativ al grădinii botanice. De fapt o mare parte din numărul de specii de plante care se

regăsesc în prezent în serele și spațiile minuțios întreținute și date spre desfătarea privirilor

vizitatorilor grădinii botanice, descind din soiurile cultivate în parcul baronilor Wesselényi, cu

sute de ani mai devreme. Așadar, actualul paradis botanic miniaturizat, care reproduce la o scară

redusă vegetația reprezentativă a majorității regiunilor fitogeografice de pe mapamond, a avut un

precursor pe măsură, culmea coincidenței – sau poate deloc surprinzător –, pe aceeași bucată de

pământ.

Pe lângă marea valoare arhitectonică, castelul Wesselényi este de asemenea și un edificiu

cu profunde semnificații istorice. Prin înrudirea familiilor nobiliare de același rang, fenomen

social cu largă extensiune la începutul secolului XIX, castelul a ajuns în posesia familiei Teleky.

Astfel, clădirea a ajuns să găzduiască câteva ședințe ale „Dietei Transilvaniei”, tot aici depunând

armele o parte a armatei revoluționare maghiare în anul 1849, după capitularea acesteia la Șiria,

în fața armatei habsburgice.

13

3. Gradul de conservare și amenajările din proximitate: grădină botanică, complex

acvaristic și microgrădină zoologică

Castelul Wesselényi se remarcă printr-un grad ridicat de conservare în raport cu marea

majoritate a celorlalte foste reşedinţe boiereşti sălăjene, în prezent impozanta reşedinţă de

odinioară a baronilor Wesselényi funcţionează ca şi Club al Copiilor din Jibou. Clădirea are curte

comună cu Centrul de Cercetări Biologice Jibou, consfinţindu-se astfel legătura ombilicală dintre

castel şi grădina botanică. După gradul de conservare, Castelul Wesselényi este al doilea mare

castel din Transilvania, în spatele Castelului Banffy din Bonţida, care se mândreşte cu

supremaţia acestei ierarhii.

În anul 2009, ziariştii sălăjeni au iniţiat o amplă radiografie a situaţiei actuale a

reşedinţelor nobiliare, realitatea din teren

dovedindu-se deseori descurajantă, chiar

sumbră.

Grădina Botanică „Vasile Fati” din

Jibou a fost fondată în anul 1968 de către

profesorul Vasile Fati, în cadrul liceului din

localitate. În anul 1970, devine unitate de sine

stătătoare, fidelă aceleaşi nobile misiuni

pentru care a fost creată, de a servi drept bază

didactică pentru învăţământul biologic, în

speţă a celui botanic şi instituţie cu rol

educaţional pentru publicul vizitator în

spiritul dragostei şi al respectului faţă de

natură.

Între anii 1974-1990, Grădina

Botanică a funcţionat sub denumirea de

Staţiunea Tinerilor Naturalişti, iar din anul 1990, devine componenta principală a Centrului de

Cercetări Biologice din oraşul Jibou.

Grădina Botanică dispune de trei complexe de sere în suprafaţă totală de 4000 m². Primul

dintre acestea este destinat activităţilor de cercetare. Cel de-al doilea grup de sere, mai spaţios, a

fost realizat pentru producerea de flori tăiate şi plante ornamentale de apartament. O adevărată

atracţie pentru vizitatori este complexul de sere compus din compartimente în care sunt cultivate

plante tropicale şi subtropicale, repartizate în aceste spaţii în funcţie de zona climatică, specificul

și nevoile lor. Accesul în sere se realizează printr-un hol de prezentare şi orientare.

Microgrădina zoologică este situată în partea nordică a grădinii botanice şi se desfăşoară

sub forma unei păduri naturale cu exemplare monumentale de arbori seculari, care prin

parcelarea şi amenajarea ţarcurilor prezintă publicului vizitator animale specifice faunei

autohtone: porc mistreţ, căprior şi cervide carpatine.

Complexul acvaristic este amplasat în continuarea serelor botanice, invitând şi incitând

turiştii la o incursiune fascinantă prin minunata şi misterioasa lume subacvatică. Acest complex

insolit, de dată mai recentă, reprezintă un puternic subcomponentă polarizatoare a fluxurilor de

turişti ce pătrund în Grădina Botanică.

Grădina Botanică „Vasile Fati”, cu o suprafaţă de 30 de hectare (în extindere), este situată

în partea de nord-est a oraşului, pe terasa a doua a râului Someş, valorificând în mod fericit

vestigiile vechiului parc din preajma castelului medieval, fostă reşedinţă nobiliară a familiei de

nobili maghiari Wesselényi.

Fig. 4. Globurile de sticlă ale

Grădinii Botanice „Vasile Fati” din Jibou (județul Sălaj)

14

Analiza SWOT a pretabilităţii turistice a ansamblului Wesselényi

Tabelul 5 MEDIUL INTERN

PUNCTE TARI PUNCTE SLABE

Ansamblul Wessélenyi este un monument istoric de

mare importanţă al patrimoniului cultural naţional, prin

urmare este protejat ca atare de legislaţia în vigoare din

acest domeniu.

Castelul Wessélenyi, din oraşul Jibou, cel mai bine

conservat castel din judeţul Sălaj şi cel mai mare castel

baroc din Transilvania, poate repurta beneficii serioase

de pe urma amplasamentului în imediata vecinătate a

Grădinii Botanice „Vasile Fati”, care poate fi

considerată un brand al judeţului Sălaj.

Ansamblul castelului Wessélenyi, prin potenţialul şi

notorietatea sa turistică, este un obiectiv turistic,

necesitând acţiuni de renovare şi amenajarea turistică

optimă pentru o valorificare dorită și fertilă.

Renumele familie nobiliare Wessélenyi poate atrage

numeroşi turişti maghiari, atât din ţară, cât şi din

străinătate.

Arhitectura barocă cu trăsături definitorii bine păstrate

reprezintă nota de specific cu importanţă vitală în

atragerea turiştilor.

Este un monument istoric clasat în LMI (Lista

Monumentelor Istorice) la litera „A”, corespunzătoare

monumentelor istorice de importanţă naţională şi

internaţională.

Deşi există potenţiali investitori cu posibilităţi de

alocare a unui capital financiar generos, nu se pot

efectua lucrări de renovare a castelului (de către

consiliul local şi instituţiile de profil) din cauza

retrocedării acestuia urmașilor de drept ai familiei

nobiliare Wessélenyi. Nu se cunoaște dacă

proprietarilor actuali au intenții în direcția dezvoltării

și a valorificării turistice.

Anumite funcţii îndeplinite în prezent îndepărtează

ansamblul Wessélenyi de sfera turismului.

Starea de conservare este pe alocuri mediocră, iar

unele corpuri de clădire, lăsate în paragină, se

degradează accentuat.

Lipsa unei promovări adecvate a castelului a condus

la decalaje însemnate între imaginea şi notorietate

acestuia şi cea a grădinii botanice jiboane.

MEDIUL EXTERN

OPORTUNITĂŢI AMENINŢĂRI

Creşterea semnificativă a numărului de turişti care

vizitează grădina botanică din Jibou, va conduce, în mod

implicit, la realizarea de noi amenajări turistice, iar

castelul Wessélenyi prezintă un potențiale latent care, în

mod normal, nu are cum să fie trecut cu vederea.

Importante fundaţii şi organizaţii nonguvernamentale

din Ungaria, precum Fundaţia Teleki Laszlo, iniţiază în

prezent ample proiecte de restaurare şi promovare a

reşedinţelor aristocratice care au aparţinut grofilor

maghiari din Transilvania. Aceste proiecte fac parte din

programe transfrontaliere a căror intensitate se

preconizeaza ca va spori pe viitor.

Pe fondul sporirii interesului vecinilor maghiari pentru

castelele şi conacele transilvănene, o sumedenie de

demnitari, intelectuali potenţi financiar, oameni de

afaceri, ONG-uri, şi-au manifestat interesul pentru

renovarea, refuncţionalizarea şi concesionarea acestor

imobile, dar şi a aparcurilor din proximitate.

Ministerul de Resort din România a pus la dispoziţia

celor interesaţi de cumpărarea, renovarea şi ulterior

valorificarea turistică a monumentelor istorice din

Patrimoniul Naţional numeroase granturi, prime

(inclusiv discount-uri).

Restaurările iresponsabile şi neaprobate de

D.J.C.C.P.C.N. Sălaj pot conduce la distrugerea

specificului morfo-constructiv şi arhitectonic al

clădirilor, adică tocmai a elementelor care generează

atractivitate turistică. Astfel un mare bine făcut

ansamblului poate avea efecte dezastruoase, în plan

turistic.

Reticenţa şi dezinteresul populaţiei locale vizavi de

turismul cultural, care este tipul de turism cel mai

adecvat exploatării turistice viitoare a castelului;

retrocedarea, urmată de anumite resentimente ale

noilor proprietari sau de o lipsă de interes pentru

valorificarea turistică a valorii acestuia, poate conduce

la o refuncţionalizare nonturistică a castelului.

Reducerea interesului turiştilor pentru practicarea

turismului cultural s-ar putea repercuta nefast şi

asupra posibilităţilor de valorificare turistică a

castelului Wessélenyi – deşi acesta este un monument

istoric de calibru naţional şi internaţional.

15

METODOLOGIE

Considerăm că autoimpunerea și menținerea unui raport echilibrat între cercetare

bibliografică, cercetare în teren şi contribuţie personală a fost cheia reuşitei acestui demers de

cercetare. Proporţionalitatea celor trei elemente au asigurat studiului rigoare, veridicitate şi

inovare în doze sensibil egale, în scopul atingerii dezideratului unui produs final echilibrat şi

bine structurat.

În cadrul etapei de cercetare în teren, au fost folosite metode, tehnici şi instrumente

specifice care au avut ca scop colectarea in situ de date statistice și informaţii valoroase, menite

să surmonteze lacunele descoperite și semnalate în urma derulării etapei de studiu bibliografic.

Ca și concluzie a etapei de cercetare documentară, dacă ne referim şi raportăm strict la

cercetările şi lucrările cu specific geografico-turistic realizate asupra fostelor reședințe ale

marilor latifundiari din Sălaj, avem de-a face cu o penurie aproape totală a cercetărilor de profil.

Cel mai important instrument utilizat în cadrul etapei de cercetare în teren este

chestionarul, care a servit drept „unealtă” pentru sondajul de opinie3 efectuat, prin care s-au

obţinut date şi informaţii brute care, după prelucrarea ulterioară, au contribuit la conturarea unor

tendinţe şi la indicarea numeroaselor variabile turistice ţinând de opiniile specifice ale turiștilor,

colectate la fața locului. Scop prestabilit a fost acela al sondării opiniei generale și specifice și

obţinerea unui feedback la propunerile virtuale de restaurare, dezvoltare, amenajare și

valorificare turistă făcute. În urma prelucrarii şi a exprimare numerice, sub forma unor indicatori,

ni s-au relevat mulţumiri şi/sau nemulţumiri, observaţii şi/sau aprecieri, lipsuri şi/sau atu-uri etc.,

Considerăm că sondajul realizat și-a îndeplinit rolul de barometru al măsurării percepției

generale și specifice a situației actuale, furnizând în final un tablou de ansamblu asupra opiniei

turiștilor vizavi de gradul de conservare a castelului Wesselényi, de nevoie de restaurare și

schimbare a funcției deținute în prezent și de amenajare în scopul dezvoltării și al promovării

tristice, potențialul existent în această direcție fiind considerat ca indiscutabil.

Metodele utilizate în teren au fost: dialogurile nemijlocite cu diferite persoane autorizate,

cu funcţii de conducere sau simpli angajaţi, cu reprezentanţi ai diverşilor actori locali și nu

numai, implicaţi în turism; unele dialoguri s-au purtat şi sub formă de interviu.

CONCLUZII

Castelele şi conacele din Sălaj sunt monumente istorice protejate de legislaţia în vigoare,

făcând parte din lista monumentelor de patrimoniu naţional şi având certe posibilităţi de

valorificare turistică. Este demn de subliniat rolul polarizator al castelelor şi conacelor în

dezvoltarea turismului cultural din Sălaj

Tipurile de turism practicate în judeţul Sălaj, de pe urma cărora ar putea trage foloase şi

fostele reşedinţe nobiliare, sunt înglobate aproape în exclusivitate într-un singur tip de turism –

cel cultural, în diversele sale forme de manifestare: de vizitare a vestigiilor antichităţii daco-

romane din Sălaj (castre, cetăţi romane), a cetăţilor medievale (de la Almaşu, Cheud sau

Bathóry), festivalier (festivaluri folclorice, serbări câmpeneşti, sărbători pastorale de exemplu

festivalul „Măsurişul oilor de la Pria”), ocazional producându-se însemnate interferenţe cu

turismul religios.

3 Din rațiune de spațiu, nu redăm amănunțit în această lucrare rezultatele prelucrării sondajului de opinie efectuat în

cadrul studiului de caz.

16

Turismul festivalier are un rol important în dinamizarea fluxurilor de turişti din judeţul

Sălaj, în special prin manifestările etnofolclorice şi etnografice pe care le prilejuiește.

Turismul cultural se bazează pe vizitarea obiectivelor turistice de provenienţă antropică,

respectiv edificii şi ansambluri arhitecturale antice sau medievale importante pentru turism,

precum: castre şi turnuri de apărare romane, cetăţi, castele, conace, monumente, case memoriale,

muzee, statui etc. În acest ansamblu de atracţii de sorginte antropică, castelele şi conacele

sălăjene ocupă un loc central, având potenţialul de a polariza şi nuanţa manifestările cultural-

turistice din judeţ.

În final, putem spune cu tărie că obiectivul principal al acestui studiu, şi anume scoaterea

la lumină a castelelor şi a conacelor din judeţul Sălaj prin inventarierea importanţei lor cultural-

istorice, arhitectonice şi implicit turistice, prin efectuarea unor studii asupra relevanţei şi a

perspectivelor turistice ale acestora, a fost integral îndeplinit.

Castelele și conacele din județul Sălaj (reședințele nobiliare) integrate în acest studiu

sunt monumente aflate pe lista patrimoniului istoric naţional, care ar putea nuanţa semnificativ

oferta turistică culturală și generală a judeţului Sălaj, însă doar în condiţiile unor acţiuni ample,

corespunzătoare, de restaurare, amenajare şi valorificare turistică cât mai curând demarate și

ingenios orchestrate.

Acknowledgement

This paper is made and published under the aegis of the Research Institute for Quality of

Life, Romanian Academy, as a part of programme co-funded by the European Union within the

Operational Sectorial Programme for Human Resources Development through the project for

Pluri- and interdisciplinary in doctoral and post-doctoral programmes, Project

Code: POSDRU/159/1.5/S/141086.

BIBLIOGRAFIE

Ciangă, N. (2001), România. Geografia turismului, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

Cioacă, A. (1986, Grădina Zmeilor (Județul Sălaj) – monument al naturii, Ocrotirea naturii și a

mediului înconjurator, Bucureşti.

Cocean, P. (1999), Geografia turismului, Edit. Focul Viu, Cluj-Napoca.

Cocean, P., Dezsi, St. (2001), Prospectare si geoinformare turistică, Edit. Presa Universitară Clujeană,

Cluj-Napoca.

Cocean, P., Vlăsceanu, A., Negoescu, B. (2002), Geografia generală a turismului, Edit. Meteor Press,

Bucureşti.

Dovleac, M. (2002), Castelul din Dragu – o șansă împotriva distrugerii, Graiul Sălajului, Zalău.

Glăvan, V. (2000), Turismul în România, Edit. Economică, Bucureşti.

Glăvan, V. (2000), Turismul în România, Edit. Economică, Bucureşti.

Grec, Aurica (2008), Județul Sălaj – resurse și mărturii ale dezvoltării durabile, In Acta Musei

Porolissensis, Zalău.

17

Mac, I., Savu, Al. (1972), Relieful judetului Salaj ca factor în distribuţia şi dezvoltarea aşezărilor

omeneşti, Studia Universitatis Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca.

Major, M. (2003), Múltat idéző kastélyok és emlékek Szilágynagyfaluban, Hepehupa, Budapesta.

Mór, P. (1906), Monografia Județului Sălaj, Edit. Silvania, Zalău.

Mór, P. (1993), Szilágysomlyó. A Báthory vár (Cetatea Báthory), Edit. Castrum, Sfântu Gheorghe.

Mór, P. (2004), Atlasul Judetul Sălaj, Edit. Academiei R.S.R., Bucureşti.

Moroti, Elisabeta (2001), Scurtă privire localităților județului Sălaj, Edit. Suncart, Cluj-Napoca..

laru, S. (2009), Castelul din Treznea, aruncat „la coșul de gunoi” al istoriei (29 mai 2009), Magazin

Sălăjean, Zalău.

Ipatiov, F. (2009), Metodologia cercetării în geografia turismului – Note de curs, Facultatea de

Geografie, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca.

Olaru, S. (2009), Conacul din Zimbor, scos la vanzare, Magazin Sălăjean (6 iulie 2009), Zalău.

Péterfi, Zsuzsanna (2002), A zsibói Wesselényi kastély barokk kertje, Hepehupa, Budapesta.

Pop, D. (2000), Cultură și societate în județul Sălaj, (1918 – 1940), Edit. Caiete silvane, Zalău.

Rusu, A. I. (2005), Castelare carpatică. Fortificaţii şi cetăţi din Transilvania şi teritoriile învecinate

(sec. XIII-XIV), Edit. MEGA, Cluj-Napoca.

Trișcu, A. (1976), Arhitectură – obiectiv și cadru pentru turism, Edit. Tehnică, Bucureşti.

Vetișanu, V. (1985), Cartea Șimleului, Edit. Litera, Bucureşti.

Wolf, R. (1981), Cetatea Șimleului. Schiță monografică, Acta Musei Porolissensis, Zalău.

* * * (1967), Circuit transilvănean (ghid turistic), Edit. Meridiane, Bucureşti

WEBOGRAFIE

http://www.agroturism.com/enc-harti.php?id=hi&jud=Salaj#hi

http://www.cjsj.ro/

http://www.bilet.go.ro/amur/amur04.htm

http://www.cjsj.ro/date/pdfuri/Turism/PotentialTURISM.pdf

http://vacanteromanesti.wordpress.com/2009/06/25/destinatii-vacanta-salaj-vacante-romanesti-

tichet-vacanta-turism-agrement-agroturism-natura/

http://www.roturism.com/cazare/salaj.html

http://www.cultura.ro/sectiuni/Patrimoniu/Monumente/lista/salaj.pdf

http://www.cnadnr.ro/index.php

http://cetate.romportal.ro/164/retrocedarea-castelelor-maghiare/

http://www.destinaţiituristice.ro/article/18121/Jibou/3

http://proscris.110mb.com/Ps47-50/gyuri47j.htm

http://www.hoinareala.ro/castele

http://www.ecomunitate.ro/Legendele_castelului_din_Garbou(15888).html

http://gyuri.go.ro/leii.htm

18

http://www.monument.md/arhitectura_civila/

http://www.rasunetul.ro/arhitectura-vernaculara-0

http://castle.nicuilie.eu/2009/05/resuscitarea-aristocratiei-transilvanene-ro/