Castele din India

O casta este un grup al cărui membri posedă, de la naşterea lor, caracteristici şi obligaţii comune. Faptul fundamental este deci moştenirea de apartenenţă de castă. Un individ nu poate în nici un caz să treacă de la o castă la alta, cel puţin în cursul vieţii sale terestre.

Ierarhia între caste este strictă. În ordin crescător de la demnitate vin patru mari categorii: shudra, vaishya, kshatriya şi brahman. Fiecare categorie impune membrilor săi obligaţii şi interdicţii: căsătorie în interiorul unei caste; reguli alimentare sau machiaj particular. Fiecare categorie este spartă în zeci, sute de sub-caste sau varietăţi regionale.

Cei de neatins desemnează, prin definiţie, pe cel care nu poate fi atins, adică un om care este atât de nedemn şi de impur încât riscă de a murdări pe oricine. Toţi cei de neatins sunt obiectul sancţiunilor degradante. Ei trebuie să trăiască departe de sate. Nu pot să posedeze alte bunuri decât animale domestice. Nu pot să poarte haine luate de pe cadavre.

A circula noaptea în oraş este strict interzis. Ei sunt excluşi de a folosi apa din puţurile satelor căci ar putea infesta apa. Nu pot să împartă mâncarea cu alte caste, nici să o servească sau să o pregătească. Lor le sunt rezervate muncile cele mai grele şi degradante, care te-ar putea murdări.

Cele patru principale caste au de asemenea funcţiile lor specifice şi exclusive. Dar când s-a născut sistemul castelor? Textele vechi prezintă astfel originea mitică a lumii:

Zeii au jertfit un imens corp cosmic, construit după imaginea corpului uman şi l-au dezmembrat. Din gură, s-au născut brahmanii, ordinul spiritual cel mai elevat, care singur are acces la cunoaşterea metafizică, la înţelegerea ritualurilor şi a textelor sacre. Din braţe s-a născut kshatriya, războinicii şi prinţii. Din coapse s-a născut vaisha care sunt ţăranii, artizanii sau comercianţii. Picioarele au dat naştere la shudra, cel mai de jos dintre rangurile sociale, cel al slugilor şi servitorilor.

Este deci vorba de crearea unei ierarhii sociale fondată pe funcţii îndeplinite de fiecare categorie. Găsim de asemenea ierarhia indo - europeană unde sunt net separaţi preoţii, luptătorii şi producătorii.

Civilizaţia indiană s-a format începând cu invazia, către 1500 - 1000 î.e.n., a câmpiilor Indusabei şi Gangelui de popoarele de sorginte indo - europeană venite de pe platourile iraniene. Populaţia originală din sub-continentul indian, numită dravidiană, a cunoscut o civilizaţie avansată. Dar, dravidienii au fost învinşi şi supuşi de către invadatori. Ei au format atunci al patrulea rang social, cu funcţie domestică, în timp ce invadatorii s-au organizat într-un mod tripartit.

În acest timp, o fracţiune a populaţiei dravidiene a refuzat să se supună. Ea a fost considerată ca periculoasă şi a fost respinsă. Puţin câte puţin, din ea s-a format a cincea grupă din care descind cei de neatins.

Ipoteza unei invazii brutale care ar fi exclus populaţia locală este puţin probabilă. Desigur, învingătorii şi-au impus condiţiile dar avut loc un amestec între cele două culturi şi cele două populaţii.

Crearea castelor pare să fie înainte de toate de natură religioasă. Valorile hindusismului propagate prin brahmani fac ca naşterea unor individ într-o castă să nu se datoreze niciodată hazardului. Ea rezultă din armonia ordinii cosmice şi din demnitatea vieţilor sale anterioare.Dacă se acceptă această ordine şi dacă se îndeplinesc ritualurile adaptate rangului său social, individual poate spera să se reîncarneze la un nivel superior. Nu se ştie însă când s-au generalizat în India aceste valori brahmanice.

India modernă nu recunoaşte constituţional existenţa castelor. Totuşi, ele continuă să influenţeze mentalităţile şi comportamentele oamenilor.

Constituţia din 1950 a înlocuit termenul de neatins prinharijan, adică poporul lui Dumnezeu. Excluderea se poate observa cu precădere în domeniul economic. Cei de neatins constituie clasele cele mai sărace: ţărani fără pământ, zilieri, şomeri etc. Au existat mai multe revolte ale acestor oameni, însă ele au fost reprimate, sever de către armata construită în majoritate din Kohatriya.

Constatarea acestui statut umilitor a luat recent forme religioase cu convertirile masive la buddhism şi la islam, ceea ce riscă să destabilizeze social India, predominantă de religie hindusă.

In1995, un de neatins pe nume Mayavatia a fost ales în fruntea unui stat, Uttar Pradesh. În iulie 1997, Rocheril Raman Narayanan, provenind din casta celor de neatins, a fost ales la 75 de ani preşedinte. Acest post este onorific însă această alegere a reprezentat un simbol foarte puternic într-o ţară unde chestiunea raporturilor între caste nu a fost niciodată reglementată într-un mod satisfăctor.

Deşi, formal, sistemul de caste este în India în afara legii, deşi Mahatma Ghandi visase să construiască această ţară pe baza unui egalitarism care îşi propunea să abolească acest sistem, deşi s-au făcut paşi importanţi prin acceptarea la studii a studenţilor proveniţi din castele inferioare, India rămâne totuşi ţara în care casta face de multe ori legea. În mentalul colectiv al unei naţiuni de peste un miliard de locuitori, schimbările se produc lent şi în niciun caz sub imperiul legilor elaborate de Guvernul de la New Delhi. 

Poate că vă întrebaţi cum funcţionează concret acest sistem de caste?! Nu e suficient ca el să fie în afara legii, nu e suficient ca sistemul să recunoască la nivel oficial că fiecare indian, indiferent de casta din care provine, are acces la educaţie şi poate ocupa orice funcţie publică doreşte?! Ei bine, nu. Cel puţin în India nu e suficient! Pe stradă, în traficul haotic din marile oraşe indiene poţi vedea frecvent mici tamponări între maşini (mai toate pline de zgârieturi) şi

ricşe. De multe ori, chiar fără nicio vină, cel care îşi conduce ricşa este pălmuit în plină stradă. Cu rare şi pitoreşti excepţii, oamenii aceştia aparţin castelor inferioare pe când posesorul unei maşini e deja mai bine plasat în această patriarhală ierarhie socială. Ceea ce uimeşte privitorul neobişnuit cu asemenea scene e: 1. gratuitatea actului în sensul că de cele mai multe ori vinovăţia nici măcar nu aparţine celui pălmuit şi 2. lipsa de reacţie a celor din castele inferioare. Imaginea e înspăimântătoare şi greu de redat în cuvinte. Victima îşi acoperă faţa şi aşteaptă ca şoferul maşinii să se plictisească sau să obosească tot aruncând pumni în stânga şi în dreapta. În mintea acestor oameni este exclusă orice idee de rezistenţă. Nu vorbesc neapărat de rezistenţa fizică, ci de o gamă întreagă de forme de protest la care cel din castele inferioare nici măcar nu visează. Oricum, nu ar avea multe opţiuni: îmi şi imaginez faţa unui poliţist care primeşte o plângere pentru astfel de agresiuni… Cât despre justiţie, în ţara în care termenele de judecată se stabilesc în funcţie de „atenţia” pe care o acordă petiţionarul slujbaşilor statului, cu siguranţă plângerea ar fi repede pierdută prin sertarele încăpătoare ale birocraţilor indieni.

Cum marea majoritate a căsătoriilor sunt încă aranjate de părinţi sau diverse alte rude, tinerii din castele inferioare nu au multe şanse de a se căsători cu cineva din afara castei. Mizeria şi nedreptatea pe care aceşti oameni s-au obişnuit să le considere ca fiind un fel de implacabil destin colectiv se transmit din generaţie în generaţie. Dacă aveţi vreodată curiozitatea de a privi arborele genealogic al politicienilor indieni sau al vedetelor de la Bollywood aţi putea constata că funcţiile şi talentul cinematografic sunt chestiuni de familie. Inutil să vă mai spun că acestea nu pot fi coincidenţe.

Aproape orice indan adult are în propriul său sistem de valori sertăraşe speciale pentru fiecare castă. Totul e organizat acolo, nimic nu e lăsat la voia întâmplării. Faţă de străini (în special, europeni şi americani), indianul despre care vorbesc are un respect nemărginit. Străinul poate încălca reguli, multe lucruri îi sunt permise pe de o parte pentru că din start e asimilat omului bogat iar pe de altă parte pentru că, derutaţi de faptul că nu-i pot aşeza într-o castă anume, indienii pleacă de la presupoziţia că străinul trebuie să aparţină castei superioare.