Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti

Facultatea de Constructii Civile Industriale si Agricole

Inginerie Structurala

Referat Tehnologii pentru Constructii Speciale

Student : Osman Akan

Anul II IS Grupa 1

CASTELE DE APĂ

Castelele de apă sunt construcţii inginereşti, alcătuite dintr-un rezervor de apă susţinut la înălţime de către un turn.

Castelele de apă au rolul de a înmagazina apa, ridicarea acesteia în rezervor realizându-se prin pompare. Apa înmagazinată este utilizată fie la consumuri diverse, ca unică sursă, fie pentru compensarea presiunii in reţelele de alimentare cu apă, prin efect gravitaţional.

ELEMENTE COMPONENTE

Fundaţia

- tip izolată, elastică;

- tip „pahar”;

- tip „inel”;

Turnul

- sistem „cadre spaţiale”, in variantele stâlpi şi grinzi sau stâlpi şi planşee

intermediare;

- sistem „pereţi continui” (cu sau fără nervuri verticale exterioare, de tip

„pilaştri”);

Rezervorul (cuva)

- secţiune circulară (troncon interior+troncon exterior);

- secţiune dreptunghiulară;

Pâlniile rezervorului

- pâlnia interioară;

- pâlnia exterioară;

Termoizolatia rezervorului (cuvei)

- vata de sticla, vata minerala sau polistiren expandat cu grosimea de 50 mm;

- bariera de vapori – carton sau panza bitumata;

- stratul exterior de protectie al termoizolatiei – tencuiala cu mortar de ciment-

var sau beton sustinute de o plasa din otel beton, ancorata in peretii

rezervorului cu agrafe metalice, iar in cazul tencuielii si o plasa de rabit;

Elemente anexă

- scară de acces;

- instalaţia de vizitare a staţiei de pompare (amplasată sub rezervor, in interiorul

turnului);

- instalatiile necesare circulatie apei, de pompare a apei, de alimentare cu

energie electrica, de iluminat, paratrasnet etc.

CLASIFICĂRI

După scopul înmagazinării:

- pentru apă potabilă;

- pentru apă industrială;

- pentru apă de incendiu;

După modul de exploatare:

- cu înnoire continuă a apei;

- cu regim de funcţionare intermitent;

După forma rezervorului:

- prismatice;

- plăci curbe subţiri de rotaţie;

După compartimentarea rezervorului:

- cu un rezervor;

- cu rezervoare concentrice;

- cu rezervoare etajate;

După sistemul de izolare termică:

- cu termoizolaţie exterioară;

- cu rezervorul protejat într-o incintă.

Tehnologii de realizare:Pentru structuri cu pereţi continui din beton armat

Formele ce se pot conforma sunt: cilindrică, tronconică şi hiperboloid de rotaţie.

Aceste structuri se pot realiza fie in variantă monolită, fie din elemente prefabricate, asamblate prin precomprimare (mai rar).Pentru formele cilindrice şi tronconice se utilizează cofraje glisante, iar pentru formele hiperbolice se folosesc cofraje păşitoare.

Pentru structuri in cadre

Aceste sisteme se conformează în variantele „stâlpi şi grinzi” sau „stâlpi şi planşee intermediare”, realizate de regulă din beton armat monolit, pus în lucrare în cofraje modulate clasice de inventar.

În general se adoptă rezervoare cu secţiuni circulare.

rezervor cilindric cu baza în cupolă rezervor tronconic cu baza in cupolă

rezervoare cilindrice cu evazare superioară

Rezervoarele cilindrice cu evazare superioară sunt cel mai des utilizate deoarece au două avantaje semnificative:

- au un consum mai redus de armătură şi beton;

- sunt caracterizate de o variaţie redusă de presiune a apei la descărcare.

REZERVOARE DIN BETON ARMAT MONOLIT

Aceste tipuri se pot realiza in următoarele variante şi subvariante tehnologice:

prin turnare la cota finală

- cu montarea cofrajului la cota finală (sistem greoi, eşafodaj complicat, consum

mare de manoperă);

- cu montarea cofrajului la sol, poziţionarea armăturii şi liftarea ansamblului la

cota finală (calitate deosebită a lucrărilor, reducerea consumului de manoperă

si materiale pentru eşafodaj, posibilitatea utilizării cofrajelor clasice de

inventar);

prin turnare la sol şi liftare ulterioară

- prin tragere pe turnul executat, cu ajutorul troliilor poziţionate la sol şi

cablurilor pe scripeţi montaţi pe capătul superior al turnului;

- prin împingere cu ajutorul cofrajului glisant, concomitent cu realizarea

turnului.

REZERVOARE DIN BETON ARMAT MONOLIT PRECOMPRIMATE

Precomprimarea rezervoarelor monolite se realizează cu fascicule orizontale ancorate în nervuri verticale. Fasciculele pornesc de la marginea superioară a rezervorului către baza sa şi se poziţionează sub forma unor spirale conice.

Acest sistem de precomprimare este mai dificil ca la poziţionarea inelară, dar are câteva avantaje importante:

- elimină petrecerile din nervurile de ancorare, mustăţile pentru pretensionare şi reduce

numărul de ancoraje;

- pierderile de tensiune sunt diminuate;

- accesul tehnicienilor în zonele de realizare a operaţiunilor de precomprimare este

mult mai uşor, acestea efectuându-se la marginea superioară a rezervorului.

REZERVOARE DIN BETON ARMAT PREFABRICAT

La construcţia rezervorului se utilizează elemente de beton armat prefabricate, de tip “placă”. Pentru asamblarea acestor elemente prefabricate între ele, se utilizează una din următoarele procedee:

asamblarea pe verticală, prin intermediul realizării unor stâlpisori din beton armat

monolit;

asamblarea pe orizontală, prin precomprimare (armătura postcomprimată), utilizând

fascicule poziţionate în şanţuri orizontale, blocate in nervuri verticale exterioare.

Rezervorul se asamblează la sol şi apoi se liftează la poziţie, cu ajutorul cablurilor montate pe scripeţi fixaţi la partea superioară a turnului.

Castelul de Apă din Braila 

  Castelul de Apă a fost ridicat între 1912 şi 1913, ca o

construcţie modernă, înlocuind vechiul rezervor de apă din

Piaţa Carantinei, prăbusit în anul 1892. După prăbuşirea

vechiului rezervor, edilii din acea vreme au dorit ridicarea

altuia, care să fie integrat în arhitectura oraşului şi a

vremurilor, astfel a fost elaborat un proiect iniţial, de către inginerul Elie Radu, pentru Piaţa

Spiridon, într-un stil arhitectonic renascentist, dar care nu a mai fost pus în practică.

Construcţia finalizată în anul 1913, nu mai respectă nimic din proiectul iniţial, fiind formată

din centuri şi contraforţi, ce îmbracă la exterior rezervorul cilindric cu o

capacitate totala de 2000 mc.

În 1982, când construcţia îşi pierduse destinaţia anterioară, a devenit

spaţiu pentru alimentaţie publică, ocazie cu care s-a demontat cupola

originală, stâlpii interiori de susţinere şi planşeul peste rezervorul

superior, care s-au refăcut din nou. Cele două rezervoare au fost

recompartimentate pe vertical, prin turnarea a două planşee din beton, s-

au tăiat goluri pentru uşi şi geamuri.S-au ridicat doua turnuri cilindrice

amplasate simetric, dotate cu scară exterioară şi ascensor în interior. Tot cu aceasta ocazie s-

au făcut finisările din exterior şi interior. În partea superioară a construcţiei, s-a amenajat un

bar, care se putea deplasa în jurul axului său, cu ajutorul unui motor electric, într-o rotaţie

completă, oferind privitorului panorama întregului oraş.

Castelul de Apă este situat pe faleza înaltă a Dunării,în punctul cel mai înalt al

oraşului, la data construirii lui, fiind cea mai mare construcţie de acest gen din România. 

Castelul de apa din Drobeta Turnu Severin 

Primaria municipiului Drobeta Turnu Severin a definitivat proiectul de introducere in

circuitul turistic european a Castelului de apa, edificiu emblematic al localitatii, construit intre

anii 1910 si 1914, cand apa potabila era scoasa din cateva puturi cu un motor actionat cu

energie electrica eoliana. Initiatorul proiectului, a declarat ca este nevoie de un milion de euro

pentru reabilitarea celei mai inalte constructii din Drobeta Turnu Severin (circa 70 de metri) si

pentru amenajarea in interiorul ei a unor spatii expozitionale, iar pe acoperis a unui turn de

belvedere. 

Castelul de apă din Chişinău   

A fost construit în 1892 după proiectul arhitectului A.I. Bernardazzi. Este un valoros monument de arhitectură industrială, realizat în stil eclectic. În timpul seismelor a fost deteriorat, fiind reconstruit după imaginile de epocă în anii 1980–1983, dar cu excepţia foişorului de foc din partea superioară, construit iniţial din lemn, formele cărui au fost repetate în piatră. Monument de arhitectură şi artă de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe.   Planul turnului este hexagonal alungit, construit la colţul cartierului mărginit de străzile Mateevici şi Mitropolit Gavriil Bănulescu Bodoni, cu intrarea soluţionată dinspre aceasta din urmă. Pereţii sunt din piatră de calcar tăiată, cu includerea unor rânduri de cărămidă. Grosimea zidurilor variază de la 2 m la parter până la 0,6 m la foişor, înălţimea până la cornişă este de 22 m. Clădirea este divizată în şase registre: soclul, trei niveluri despărţite prin cornişe, platforma cu cornişele proeminente, şi volumul foişorului. Partea inferioară a turnului este vizual întărită prin acordarea unui profil înclinat soclului, asemănător glasisului turnurilor medievale. Primul registru al turnului este construit, în tradiţie bizantină, din piatră de calcar şi cărămidă arsă, prin alternarea asizelor, obţinându-se un efect artistic, specific manierei arhitectului. Restul registrelor sunt construite din piatră, în asize, alternându-se două in nuanţe ale pietrelor, în spiritul arhitecturii otomane. Registrele, sub forma unor etaje, sunt iluminate din goluri de ferestre cu partea superioară în arc din bolţari de

piatră, şi nişe cu aceleaşi caracteristici, la ultimul nivel, bolţarii fiind aşezaţi alternativ după două nuanţe, în spiritul aceleiaşi arhitecturi orientale. Platforma de observaţie, pe care se află foişorul de foc, este susţinut de console masive, mărginită de un parapet din piatră. Foişorul de foc are pereţii penetraţi de goluri mari cu geamuri, despărţite de piloni de piatră, pe care se sprijină acoperişul ci streşini largi, care acoperă întreaga platformă. În interiorul castelului s-a păstrat scara metalică, fabricată la uzina din Chişinău a lui Serbov-Sîrbu. Astăzi este sediul muzeului oraşului. 

   

Castelul de apa din Suceava

Uzina de apă face parte dintr-un ansamblu de utilitate tehnică care avea în componenţă

6 construcţii din care 4 (camera de deferuginare, puţul de apă curată, rezervoare îngropate şi

puţul colector) se află în patrimoniul Primăriei Municipiului Suceava. Ansamblul Uzina de

apă – Suceava includea iniţial şi clădirea în care se aflau amplasate pompele ce ridicau apa la

castelul de apă şi locuinţa administratorului. Ca arhitectură exterioară, cele două clădiri, aflate

în apropiere, au aceleaşi caracteristici stilistice cu obiectivul aflat în patrimoniul Primăriei.

„Casa pompelor” se află în administrare şi este utilizata ca atelier de reparaţii de către ACET

Suceava (întreprinderea de reţele comunale) iar „Casa administratorului” este locuinţă

particulară.

Uzina de apă din Suceava (Wasserwerk der Stadt Suceava) a fost proiectată de dr.ing. G.

Thiem, inginer de construcţii civile (zivillingenieur) din Leipzig în 1908 (conform unor

documente recenzate în arhiva Interprinderii comunale regionale Suceava în 1954). Ea a fost

construită de firma „Thiem und Sohne”(„Thiem şi fiii”) ce a avut contract cu primăria

Suceava. Ansamblul a fost finalizat şi dat în folosinţă în anul 1912. Aceasta a funcţionat până

în anul 1960, când a fost înlocuită cu o staţie mai modernă. După această dată, utilajele au fost

dezafectate, clădirile rămânând neutilizate până în acest moment.