Revista Liceului Tehnologic „Constantin George Călinescu”,

Grădiștea, Județul Călărași

Nr. 5, 2016

Caseta redacțională

COLECTIVUL DE REDACȚIE

Coordonator: Prof. Patricia Mihalcu

Bibl. Fanița Baraitaru

Tehnoredactare și aranjare grafică:

Prof. Patricia Mihalcu

Colaboratori:

Profesori: Prof. Lica Achim

Prof. Înv. Primar Mihail Dragomir

Prof. Mirela Oprescu

Prof. Camelia Buzduga

Prof. Cons. șc. Stancu Florica

Prof. Gabriela Trifan

Contabil Cornelia Stan

Elevi: Carauleanu Andrei, Cercel Marius,

Deacu Alexandra, Oprea Monica, Olteanu

Georgiana, Simion Ștefan, Anghel Camelia,

Berbecel Andrei, Buciu Virgil, Petrache

Florin, Vișan Bianca, Frâncu Valentin, Radu

Cristina, Vică Sabina

Adresă:

Comuna Grădiștea, județul Călărași

Cod poștal: 917115

Telefon/Fax 0242/336518

E-mail: scoala.gradisteacl@yahoo.com

2

Cuvânt înainte..............................................................................................................3

Interviu cu directorul școlii..........................................................................................4

De vorbă cu edilul comunei.........................................................................................5

Psihologul școlii ne învață...........................................................................................7

Să punem punctul pe i..................................................................................................9

Știri sau nu știi!............................................................................................................10

Clipe de istorie.............................................................................................................11

Codul bunelor maniere.................................................................................................12

Meseria, brățară de aur.................................................................................................13

Din ciclul „istoria cărții”..............................................................................................14

Cronici vii în istoria școlii noastre...............................................................................18

Medalion literar............................................................................................................20

Cercetăm și învățăm: referatul.....................................................................................21

Pasărea întotdeauna fascinantă....................................................................................22

Pas cu pas...spre credință.............................................................................................23

Râsoterapia..................................................................................................................26

Știați că...?...................................................................................................................28

Tinere condeie.............................................................................................................29

Educație la standarde europene...................................................................................34

Din activitatea noastră.................................................................................................35

Cuprins

3

ragi cititori, cu nemăsurată bucurie, noul număr al revistei

„Universul Lecturii” a Liceului Tehnologic „Constantin George

Călinescu” apare și în acest an pentru a vă încânta cu noi

articole, creații ale elevilor și ale cadrelor didactice.

Vă invităm să parcurgeți cu pași mici, dar siguri, fiecare dintre paginile

revistei noastre, care au fost scrise cu pasiune și entuziasm de către elevi și

cadrele didactice. Articolele sunt diverse, adresându-se nu doar elevilor ori

cadrelor didactice, ci tuturor membrilor comunității noastre.

Îndrăznim să vă ispitim cu câteva dintre articolele noastre: Interviuri,

Curiozități, Codul bunelor maniere și vă veți amuza citind rubrica

Râsoterapia.

De asemenea, dorim o colaborare armonioasă, un dialog permanent cu

cititorii, indiferent de vârstă. Din dorința firească de a îmbunătăți în

permanență sumarul următoarelor numere ale revistei, așteptăm cu drag

opîniile, articolele voastre și sugestii pentru subiecte cât mai interesante și

atractive!

Cu speranța că v-am stârnit curiozitatea, vom descoperi împreună

UNIVERSUL LECTURII!

D

Pătrundeți cu

încredere în

UNIVERSUL

LECTURII!

4

1. Cum este să fii director?

A fi managerul unei unități de învățământ în ziua de astăzi

nu-i ușor. Mai ales într-o instituție cu patru niveluri de învățământ

(preșcolar, primar, gimnazial, liceal) și cinci structuri arondate,

unde trebuie să monitorizezi absolut totul, de la procesul

instructiv-educativ la cel administrativ.

2. Cum este să împaci munca cu familia?

Și aici este greu pentru că oricât de mult te-ar sprijini

familia, ea este cea care are de pierdut, referitor la timpul petrecut

împreună, în special. Încerc să mă achit cât mai bine de îndatoririle pe care le am și la muncă

și în familie.

3. Cum vedeți școala sub aripa dumneavoastră?

Consider că dacă tratezi oamenii cu respect și dăruire (aici mă refer nu numai la

colegi, ci și la elevi, părinți, comunitate) așa vei fi și tu tratat la rândul tău. Îmi place să lucrez

într-un climat de liniște și cred că asta s-a văzut în ultimul an. Iar progresul, rezultatele apar

când se muncește conștiincios.

4. Ce planuri aveți pentru viitor?

Îmi doresc în primul rând sănătate să pot munci. Planuri pe termen lung nu îmi fac

niciodată.

5. Considerați că expresia „a avea cei șapte ani de-acasă” este încă valabilă?

Bineînțeles! Iar familia trebuie să înțeleagă prima acest lucru și să nu lase educația

copiilor numai pe „umerii” școlii.

6. Ați încuraja elevii să îmbrățișeze profesia de cadru didactic?

Da. Important este să-ți placă ceea ce faci! Școala are un rol în societate, comunitatea

are nevoie de dascăli buni, iar noi ne vom retrage într-o zi...

7. Cum credeți că este perceput profesorul de către elevi?

Depinde. Și de profesor și de elev. Astăzi, valorile ambilor binomi educaționali s-au

mai schimbat, așteptările profesorilor sunt mari, iar elevii nu se ridică mereu la înălțime. Aici

intervine măiestria dascălului de a-i motiva, stimula, atrage. Un profesor exigent nu este iubit

niciodată de elevii săi, un profesor indulgent nu are rezultate niciodată. Și atunci trebuie găsită

o cale de mijloc.

8. Ce vă bucură cel mai mult?

Lucrul bine făcut, ordinea, zâmbetele, natura, adevărul...sunt multe cele care mă bucură.

9. Ce vă nemulțumește în legătură cu elevii de astăzi?

Nu am avut niciodată probleme cu elevii mei, mai ales cu cei cărora le-am fost

dirigintă. Aș dori totuși să fie mai ambițioși și să nu se mulțumească cu puțin.

10. Ce părere aveți despre uniformele școlare?

Consider că uniforma nu uniformizează, ci evidențiază. Îmi plac! Clasa pregătitoare de

la Școala primară nr. 1 Rasa, are uniforme școlare, prin grija doamnei învățătoare Ioniță

Mihaela și a părinților. Și sunt așa de frumoși! Din păcate trebuie să dorească toată lumea

acest lucru, ca să se materializeze; noi nu putem impune și cum în democrație majoritatea

decide....

Prof. Lica Achim

5

Cu prilejul apariției noului număr al revistei „Universul Lecturii” a Liceului

Tehnologic „Constantin George Călinescu”, am realizat un interviu cu domnul primar al

comunei Grădiștea, domnul ing. Corbu Constantin.

1. Ce v-a determinat să ajungeți primar ?

Am ajuns primar pentru că așa au dorit

cetățenii comunei Grădiștea și Dumnezeu.

Determinarea a fost dată de dorința de a trăi în

condiții mai bune, cât și atitudinea față de unele

nereguli din administrația de la acea vreme, cât și a

multor promisiuni nepuse în practică.

2. Cum este să aveți o asemenea

responsabilitate ?

Când îți asumi această funcție aleasă,

trebuie să nu îți lași principiile de viață și să te uiți atent la dorințele cetățenilor.

Vremurile de astăzi cer primari cu pregătire reală, cu știință despre administrație, cu

curaj și simț de răspundere, dispuși să rezolve problemele tuturor categoriilor socio-

profeșionale, bineînțeles pe baza respectului reciproc.

Responsabilitatea se manifestă și față de aleșii locali, de personalul din Aparatul de

Specialitate al Primarului, cât și față de Înstituțiile și Serviciile publice din comuna noastră.

3. Ce realizări ați avut în decursul acestor ani ?

Realizări sunt multe într-un timp scurt, pe care încerc să le enumăr:

a) Administrative - completarea Aparatului de Specialitate al Primarului cu personal

specializat, în majoritate tineri din comună;

- Înființarea societății comerciale “ SATUL NOU GRĂDIȘTEA “ SRL cu

actionar unic Conșiliul Local al comunei Grădiștea;

b) Infrastructura - drumuri pietruite în lungime de 20 km din 2012 până azi

- Drumuri cu asfalt în derulare-proiect depus în 2013, pe cele 4

sate ale comunei, în lungime totală de 7 km;

- Pista pentru cicliști în lungime de 5,641km;

- Trotuar în satul Bogata, în lungime de 1,350 km;

- Modernizare trotuar în satul Grădistea, în lungime de 1,353 km;

- Reparație trotuar Grădiștea, între Parc tematic și Uzina de apă

Grădiștea, în lungime de 1,1 km;

- Podețe din beton peste Garla Mare în satele Rasa și Bogata;

c)- Infrastructura educațională- Grădinița cu 2 Săli de clasă Rasa;

- Modernizare Școala cu clasele V-VIII Grădiștea;

- Modernizare Școala cu clasele I-IV Grădiștea

- Reabilitare curte interioară spate la Grădinița Grădiștea;

- Împrejmuiri noi la Scolile I-IV și V-VIII Rasa;

d)-Infrastructura recreativă și sportivă-Parcul tematic Grădiștea;

- Parcul verde Rasa;

- Terenul de minifotbal Cunești;

e)-Investiții în agricultură -Înființarea a 50 ha lucerniera în islaz;

- Înființare plantație de pomi fructiferi pe

6

1,1 ha, în număr de 660 buc. ,specia Sâmburoase

(Cais, Piersic, Prun și Nectarin) în satul Rasa;

-Înființare Pepiniera comunei cu Trandafiri, Ulm și

Artar;

-Plantarea de copaci și arbuști ornamentali în unele

zone ale drumului național DN31;

f)-Investiții în utilaje și echipamente-

Buldoexcavator JCB;

- Mașina de cosit vegetație;

- Freze pentru zăpadă;

Bineînțeles că la toate acestea se adaugă și multe alte plăți restante sau în curs cum ar

fi leasing-ul pentru lămpile de iluminat sau Legea inventarierii terenurilor.

4. Ce iubiti mai mult? Fotbalul sau dansurile?

Le iubesc deopotrivă la fel și le sprijin întotdeauna, chiar particip la majoritatea

manifestațiilor și competițiilor.

5. Ce visați să deveniți când erați copil ?

Ce am și studiat și anume, ingineria. Sunt de profesie inginer mecanic, promoția 1986.

6.Ce v-ati propus sa faceti anul acesta?

Anul acesta doresc să mai candidez la funcția de primar, pentru a mai lua un mandat, astfel

încât să accesez și să duc la bun sfarșit următoarele proiecte pe fonduri naționale și europene:

- Modernizare străzi cu înveliș asfaltic în comuna Grădiștea;

-Modernizare rețea de drumuri de interes local în comuna Grădiștea, județul

Călărași;

-Înființare drum agricol în comuna Grădiștea, judetul Călărași;

- Modernizare Gospodărie de Apă în satele Grădiștea, Cunești, Rasa și Bogata și

înființare Stație de pompare în Rasa; înființare Rețea canalizare cu Statie de Epurare în

comuna Grădiștea;

-Modernizare, reabilitare și dotare-Cămin Cultural, sat Grădiștea;

- Modernizare,reabilitare, extindere-Școala cu clasele V-VIII Rasa;

- Modernizare, reabilitare, extindere-Școala cu clasele I-IV Rasa;

- Modernizare, reabilitare, extindere-Grădinița cu program normal

Cunești;

-Înființare Centru social fără rezidență pentru persoane cu vârsta peste 65 de ani, în

satul Bogata;

-Modernizare Baza Sportivă în satul Grădiștea;

-Investiții sportive-educaționale pe terenul de sport Rasa;

-Adăpost pentru câini;

- Târg general în sat Grădiștea;

Nu vom da la o parte și alte Investiții poșibile pe perioada mandatului.

7. Care considerați că este cea mai mare realizare în acești ani de mandat?

Posibilitatea existenței unor străzi cu asfalt și în comuna noastră în baza proiectului pe

PNDL, Modernizare străzi în satele Grădiștea, Cunești, Rasa și Bogata, în valoare de 9400000

lei.

8. Ce anume din comunitate vă nemulțumește?

Modul prin care înțeleg unii cetățeni să țină comuna curată, deoarece nu preferă să

ducă gunoiul menajer la mașina firmei de salubrizare și gunoiul de grajd la platformă. Cei

amintiți duc gunoiul menajer amestecat cu gunoi de grajd la marginea satului sau pe malurile

Gârlei Mari.

9. Ce v-ați propus să mai faceți și nu ați reușit? Mi-am propus să inițiez un proiect la Școala Cunești pentru înființare, în colaborare

cu Spitalul Elias, a unui Centru de recuperare dupa boli cardiovasculare și accidente cerebrale.

10. Știm că funcția de primar poate fi solicitantă, nemulțumirile sunt diverse, însă

ne-ați recomanda totuși să îmbrățisăm această funcție?

7

Bineînțeles că vă recomand să participați la viața politică și admnistrativă a comunei,

să vă aduceți aportul, noile generații, prin educația pe care o căpătați în școli, la îmbunătățirea

condițiilor de viață.

Un primar nu trebuie să stea pe viață în funcție, deoarece, indiferent cât este de

pregătit, nu poate anticipa dorințele generațiilor tinere, deci trebuie să dea drumul la

competiție.

11.În încheiere, ce ați dori să le transmiteți elevilor?

Să învețe temeinic, să fie mândri de școlile absolvite și de educația primită, și

indiferent unde vor trăi și își vor desfașura activitatea să nu uite că trebuie să își aducă o

contribuție însemnată la dezvoltarea societății românești.

Dragi elevi, vă urez multă sănătate, bucurii, succes la învățătură, și să dați dovadă de

respect față de toți cei cu care sunteți în legatură directă.

Cu mult respect și apreciere pentru toți elevii din comuna

Grădiștea, județul Călărași, primarul comunei, Ing. Constantin Corbu

„Omul nu poate deveni om decât dacă este educat”

Comenius Educaţia unui copil este cea mai nobilă, dar şi cea mai dificilă misiune a unui adult

indiferent că acesta este părinte, bunic, educator sau asistent maternal. Indiferent de vârsta pe

care o au, educatorii au nevoie de sfaturi pentru educarea copiilor lor.

Globalizarea a adus cu sine schimbări în toate planurile vieţii sociale, inclusiv în

educaţie. Tendinţele noi anulează sau se împletesc cu cele vechi, încât o persoană care

exercită actul educaţional la voia întâmplării, mai ales în educaţia non formală, riscă să se

confrunte cu eşecul. Totuşi bazele în educaţie sunt puse de către părinţi, ei fiind şi principalii

beneficiari ai educaţiei bune sau mai puţin bune a propriilor copii, şi mai apoi societatea. Şi

pentru ca metodele de creştere şi educare a unui copil sunt multe, am sintetizat câteva sfaturi

esenţiale pentru părinţi în educaţia sănătoasă a copiilor.

Tratează-ţi copilul cu maturitate.

Dacă îi vorbeşti copilului tău ca unui adult, el se va comporta

matur. Dacă îl vei trata ca pe un copilaş până la 18 ani, riscăm să

rămână dependent de noi şi a se comporte întocmai ca un copilaş.

Astfel vei dezvolta copilului spiritul de iniţiativă.

Ascultă-ți copilul.

Indiferent cât de greu se exprimă sau cât de banal ţi se pare

ceea ce îţi spune, trebuie să-ţi asculţi copilul. Astfel el va deveni

comunicativ. Dacă nu-l vei asculta, acesta va înceta să-ţi mai

povestească ceva şi vei pierde o bună parte din viaţa lui, mai ales

cea interioară.

8

Nu lua tu hotărârile pentru copilul tău.

Copilul tău are dreptul să decidă, în anumite privinţe, singur. Prezintă toate posibilităţile

problemei, urmările lor. Atunci când sunt probleme extreme sau importante prezentaţi şi

modul cum sunt afectați cei din jur de deciziile lui. În felul acesta îi dezvoltăm gândirea

critică şi empatia.

Nu-ţi minţi copilul.

Spune-i adevărul şi va învăţa să-ţi spună adevărul. În felul acesta copilul tău va deveni

un adult cinstit.

Respectă-ţi copilul, nu îl umili.

Un copil oferă respect dacă este respectat. Chiar dacă are o vârstă mică, respectă-i

intimitatea, nu intra peste el fără să ciocăni, salută-l în fiecare dimineaţă, nu evidenţia

permanent doar greşelile, nu îl insulta, cu atât mai mult mai ales în faţa străinilor. Stima lui

de sine va avea de suferit şi va avea de pierdut atunci când trebuie să se pună în valoare.

Lasă-ţi copilul să greşească.

Greşeala este un lucru firesc şi face parte din dezvoltarea copiilor. De multe ori

greşala este cel mai bun educator cu condiţia de a se raporta corect la ea. Ajută-l în

privinţa asta.

Ai răbdare cu copilul tău.

Întradevăr, copiii se mişcă mai încet. Fac curăţenie în reluare, îşi strâng masa mai greu,

se schimbă în pijamale într-un timp mai lung. Dar, doar aşa vor învăţa! Ai răbdare şi

încurajează-l atunci când vrea să facă ceva, chiar dacă nu face foarte bine sau foarte repede.

Repetiţia este mama învăţării.

Joacă-te cu copilul.

Legătura între părinte şi copil se crează cu ajutorul jocului. Încă de la vârste fragede,

trebuie să-i cânţi copilului tău, să te joci cu el, să dansezi alături de el. Joaca face parte din

dezvoltarea fizică şi psihică a unui copil.

Spune-i cât mai des copilului că îl iubeşti.

Aminteşte-i zi de zi că el este cel mai important lucru pentru tine şi că, deşi îl mai cerţi,

dragostea ta nu se schimbă.

Iubirea este căldura care face să înflorească inima oricărui om.

Profesor consilier şcolar

Stancu Florica

9

uzim din ce în ce mai des întrebarea:

„Când folosim un i și când folosim

doi?” Inevitabil, ne întrebăm la rândul

nostru ce se întâmplă cu noi și cum poate un fapt de

limbă să creeze atâtea probleme? Sunt numeroase

cazurile în care vedem astfel de erori, iar scuzele ce

vin împreună cu acestea sunt impardonabile.

A-ți justifica eroarea prin oboseală, grabă sau

neatenție, nu este un fapt ce poate fi acceptat. Pentru

aceasta, vă propunem să identificăm acele situații ce ridică probleme și să le clarificăm.

O primă situație ce crează probleme vorbitorilor este scrierea substantivului copiii.

Ex: 1) Dimineață, copiii merg la școală.

2) Doi copii au mers la cursurile de dans.

În primul exemplu, cuvântul subliniat copiii este un substantiv articulat utilizat la

forma de plural astfel: copiii articol hotărât

indică forma de plural a cuvântului

face parte din rădăcina cuvântului

În al doilea exemplu, observăm același substantiv, însă nearticulat.

În multe cazuri, utilizarea în mod greșit a lui i, survine din necunoașterea formelor corecte de

plural a cuvintelor. Pentru exemplificare dăm următorii termeni:

Membru – forma de plural Membri, forma articulată de plural Membrii

Ex: Andrei este membru al comisiei. Cenaclul are mulți membri. Membrii comisiei au

votat.

Ban – forma de plural Bani, forma articulată de plural Banii

Ex: Am găsit un ban vechi. Nu vrea să împrumute bani. Banii au fost transportați în

siguranță.

O altă situație este cea a verbului a fi, pe care toată lumea uită să-l scrie corect, deși îl utilizăm

frecvent. Prin forma sa de infinitiv, verbul a fi este un verb de conjugarea a IV-a, asemenea

verbelor a veni, a iubi, a vorbi. Astfel, observăm că aceste verbe au în rădăcina lor litera i.

Așadar, la infinitiv utilizăm forma a fi

la modul indicativ, timpul viitor utilizăm forma (eu) voi fi

la modul conjunctiv, timpul prezent (tu) să fii, timpul perfect (tu) să fi fost

la modul condițional-optativ, timpul prezent (eu) aș fi, timpul perfect (eu) aș fi fost

la modul imperativ, afirmativ Fii (bun), Fiți (buni), negativ nu fi (rău), nu fiți (răi)

De asemenea, să nu uităm și de formele verbale tu vii, tu ții, tu devii, tu obții, tu scrii.

Cu speranța că i-ul nu ne va mai face probleme, pe data viitoare!

Prof. Patricia Mihalcu

A

S Să punem punctul pe i

10

În anul școlar 2015-2016, în cadrul liceului nostru au avut loc diverse activități extra-

curriculare realizate de noi, elevii, îndrumați de doamna

Bibliotecar- documentarist F. Baraitaru. Ne mândrim cu

realizările noastre și dorim să vă amintim câteva dintre acestea:

1. Cu prilejul sărbătorilor de iarnă, am participat la

parteneriatul educațional județean numit

„Colindăm de sărbători”, desfășurat în localitatea

Lehliu.

2. Parteneriat educațional „Clubul Prieteniei” în care

suntem implicați alături de școlile din Dorobanțu și

Ciocănești. 3. Spectacol umanitar „Vestitorii primăverii” desfășurat

în cadrul Centrul Cultural Județean Barbu Știrbei.

4. Spectacol umanitar Elfii lui Moș Crăciun desfășurat la Centrul Cultural Județean

Barbu Știrbei.

5. Program artistic dedicat sărbătorii

Crăciunului realizat la invitația Ispectoratului

Școlar Județean Călărași și Primăriei Grădiștea.

6. Program artistic dedicat Zilei Armatei

Române, desfășurat la Centrul de Documentare

și Informare al liceului.

7. Program artistic dedicat Zilei de 8

Martie, susținut la Centrul de Documentare și

Informare al liceului.

8. Program

artistic dedicat

Săptămânii Educaței Globale –

interculturalitate si spiritualitate – ai prieteni ai sufletul mai

bogat, desfășurat la C.D.I. Grădiștea.

9. Moment aniversar „Dor de Eminescu”, susținut la

Centrul de Documentare și Informare al liceului.

10. Moment aniversar Ziua Mondiala a Educației,

realizat la Centrul de Documentare și Informare al liceului.

La aceste activități au fost invitați să participe elevi, părinți, cadre didactice, membri ai

comunității locale și ai Consiliului local. Totodată, au fost alături de noi doamna director a

liceului nostru și consilierul educativ.

Oprea Monica, clasa a V-a

Olteanu Georgiana, clasa a V-a

11

A scrie despre Mihai Viteazul

(domnul Ţării Româneşti între 1593-1601)

nu e un exerciţiu facil, dacă nu doreşti să

tratezi superficial subiectul.

Cele mai abordate şi desigur cunoscute

momente din zbuciumata sa viaţă şi

domnie sunt: momentul de mare cumpănă

din 1593, când scapă de sub securea

călăului, bătălia de la Călugăreni(1595),

victoria de la Şelimbăr (1599), unirea celor

trei Ţări române(1600), asasinarea sa la

Câmpia Turzii ( 1601).

Unii istorici de azi, minimalizând

istoria naţională, subevaluează importanţa

bătăliei de la Călugăreni,

concluzionând superficial

că lupta nu a fost

câştigată de Mihai și

motivând că de aceea

voievodul român și

armata sa s-au retras spre

munți, abandonând

Bucureștiul și Târgoviștea

în mâna turcilor. Nu la

aceeași concluzie au ajuns cei care s-au

învrednicit să cerceteze cât mai multe

surse istorice, începând din sec. al XIX-lea,

cu Bălcescu, Șincai, apoi cu Iorga, Radu

Rosetti, Xenopol, C.C.Giurescu.

Mihai însuși explică împrejurările

marii confruntări din 1595: „să știi că ne-

am bătut cu turcul la Călugăreni, în care

bătălie bunul Dumnezeu ne-a ajutat nouă,

creștinilor, într-un chip minunat. Au fost

tăiați mai întâi câțiva pașiși mai mulți

ceauși, dintre care vreo câțiva au fost

prinși chiar vii.În lupta aceea au căzut

7000 de turci, după spusa lor, iar ceilalți

îngroziți până în suflet printre care însuși

Sinan Pașa, se pregăteau să-și întoarcă

pașii spre Dunăre. Adevărat că noi înșine

i-am lăsat calea slobodă spre țara noastră

și asta din pricină că în vremea aceea

oștirea noastră se împuținase peste

socoteală. Eu, firește, cu toate că doresc

peste măsură să mă năpustesc iarăși

asupra dușmanului, socotesc totuși că

trebuie așteptat ajutorul celorlalți

creștini.” Acestea le scria Mihai către

hatmanul polonez Stanislav Zolkiewski, ca

și ducelui Toscanei.

Despre fuga și căderea rușinoasă în

mlaștina Neajlovului a însuși marelui vizir

Sinan Pașa, faptă aproape incredibilă,

scrie însă și cronica turcească a lui

Mustafa Selaniki, demonstrându-se astfel

că acesta nu e o poveste, ci un adevăr

devenit legendă, cum legendare rămân

vitejia, curajul, dar și inteligența tactică

ale lui Mihai Viteazul. Doar Albert Kiraly,

generalul maghiar trimis în

ajutor lui Mihai de către

Sigismund, minimalizează

efortul uriaș al domnitorului

muntean: „De câteva ori am

gonit pe dușmani până în

tabăra lor, unde strângându-și

puterile ne-au respins și pe

noi. Dar și noi i-am pus pe

fugă, așa că pe mulți i-am

urmărit până la corturile lor și am ucis

chiar pe câțiva dintre turci”.(Adică un fel

de joacă de-a alergata și din greșeală au

murit unii p-acolo! Câtă diferență între

viziunea și explicarea clară a momentului

istoric,de către domnul român – vezi

pasajul subliniat- și cea a lui Kiraly!)

Cronica țării, ca și însemnările

cronicarului transilvănean Szamoskozy

(contemporan cu Mihai Viteazul), spun că

dacă toți boierii și Albert Kiraly l-ar fi

ajutat pe Mihai, acesta ar fi câștigat o

victorie categorică împotriva turcilor.Scrie

cronicarul: „Horvath, cu ajutoarele

ardelenești- două mii de secui și ostași–

era dincoace de pădure; chematu-i-a

Mihai vodă la sine ,dar n-au venit”.

Iată cum, peste vremuri, dorința

unora de a rescrie istoria îi apropie încă o

dată de trădarea istoriei naționale și încă o

trădare a marelui domnitor.

Prof. Înv. Primar, Mihail Dragomir

12

Codul bunelor maniere nu a apărut ca o invenție a unui om excentric sau ca un set de

reguli impuse de aristocrația vremurilor (cum multi oameni ar crede), ci a apărut ca un

răspuns firesc, natural, la problemele cotidiene ale societății. Vă propunem să ne

reamintim câteva reguli de conduită: La masă

Nu suflați în mâncare/ceai/cafea. Asteptați să se răcească!

Nu mâncați grăbit sau nervos. Nu este numai o regulă de politețe, ci si o prescripție

medicală.

Nu bem și nu vorbim cu gura plină. Este o regulă foarte cunoscută.

„lege” spune că ești obligat, din respect pentru gazdă, să mănanci tot din farfurie. Și

totuși, unii oameni respectă, în aceeași situație, altă „lege”, după care trebuie să lași în

farfurie câte puțin din toate felurile de mâncare. Este ușor să-ți dai seama că ultima

regulă este greșită.

Salutul

Orice salut este o formă de politețe, dar nu implică același grad de cordialitate.

Ridică-te, dacă stai jos.

Zâmbește .

Privește în ochi persoana pe care o saluți.

Apropie-te de ea/el și strânge-i mâna, dacă e prima oară când o/il întâlnești.

! A refuza să răspunzi la salut, înseamnă a-l face pe celălalt să înțeleagă că te-a ofensat

grav, pe tine sau pe unul din membrii familiei tale.

La școală

Fă un efort și salută-i pe toti cu un „Bună dimineata” și un zâmbet.

Salută-i pe cei care intră în încăperea în care te afli.

La intrarea unui adult în clasa în care ești, tu și colegii tăi ar trebui să vă ridicați, să

salutați și să vă adresați cu formula „Domnule” sau „Doamnă”.

Reguli de comunicare în societate

Priveste-ți interlocutorul în timp ce vorbesti cu el, altfel vei da dovadă de lipsă de

respect.

Nu vom râde când cineva va face o mică gafă, deoarece nici noi nu suntem scutiți de

asemenea încurcături.

Când vrei să vorbești cu o persoană care se află departe de tine, stăpânește-ți

nerăbdarea până când găsești momentul potrivit să te apropii de ea.

Caută să folosești întotdeana cuvintele potrivite când conversezi cu o persoană, altfel

riști să fii înțeles greșit.

Din cauza unui vocabular sărac, anumite persoane folosesc ticuri verbale precum

„Așa-i viața”, „Așa-i lumea”, „Ce să-i faci”, „Mă rog”, care sunt niște vorbe goale,

fără rost. Este bine să ne lăsăm ticurile verbale deoparte, atunci când ne exprimăm în

public.

Vișan Bianca, clasa a VII-a

Deacu Alexandra, clasa a V-a

13

PROFESIA DE BIBLIOTECAR

Motto:

E ceva să ai o bibliotecă,

dar e şi mai mult să te serveşti de

ea cu înţelepciune

(John Lubbock)

Ziua de 23 aprilie - este o zi îmbrăcată în straie de sărbătoare, este

Ziua bibliotecarului. Cred că timpul a schimbat mentalităţi învechite

cum ar fi - „biblioteca este un simplu depozit de cărţi”, iar

bibliotecarul nu mai este considerat „cenuşăreasa şcolii. Unora li se

pare prea modest, sau prea puţin când spun „bibliotecar”, însă

această nobilă şi frumoasă meserie este specială din multe puncte de vedere, iar biblioteca

reclamă totdeauna un loc de căpătâi în cultura unei naţii, şi în acelaşi timp este un mare

privilegiu dat iubitorilor de carte. Meseria de bibliotecar, nu este una spectaculoasă,

bibliotecarii nu au descoperit noi galaxii, nu au lansat teorii, însă au păstrat secole de-a rândul,

un lucru de migală - cuvântul tipărit - în minunatul labirint al cunoaşterii.

Cartea – purtătoare de mitologii camuflate cum spunea Mircea Eliade -priveşte cu încredere în

viitor, aşa cum trebuie să privim şi noi bibliotecarii. Într-o bibliotecă sunt cărţi frumos aşezate

pe rafturi, însă în spatele lor se află o adevărată uzină - Este munca bibliotecarului.

Fără a minimaliza importanța celorlalte mijloace de comunicare, în educarea unui om,

lectura este Regina sau, cum spunea Jorge Luis Borges: „Eu mi-am imaginat întotdeauna

Paradisul sub forma unei biblioteci. Alte persoane consideră că ar fi o grădină, alţii şi-l pot

închipui ca un palat; eu mi l-am imaginat întotdeauna ca o bibliotecă”; şi aici mă aflam eu! Şi

noi putem avea un paradis pentru suflet şi minte!

Munca bibliotecarului devine reconfortantă când

descoperă că setea pentru cultură dorinţa de informaţie a

elevilor nu au pierit. Îţi poate oferi satisfacţii şi împliniri!

Biblioteca şi oamenii care o slujesc, bibliotecarii,

îşi au rolul lor adesea neştiut în societatea

contemporană. Cărţile vor fi răsfoite şi citite cu mult

nesaţ dacă noi bibliotecarii împreună cu cadrele

didactice vom şti să deschidem inima şi sufletul

cititorilor către lectură, atunci vor înţelege din ce în ce

mai mult că a învăţa, a te informa înseamnă progres

pentru ei şi societate. Cine a învăţat să-şi facă din carte un

prieten credincios va fi bogat toată viaţa!

Ce mare lucru face o bibliotecară? Sunt încă voci care se pot

întreba!

Poate că nu face mare lucru, însă ceea ce face, face cu

sufletul, face cu drag şi cu multă dăruire. Nu-ţi poţi alege

această meserie frumoasă, decât dacă iubeşti copiii. Pentru

fiecare copil în parte, bibliotecarul devine prietenul de care

ai atâta nevoie, în universul numit „Biblioteca”. Depinde de

tine să-i faci să treacă pragul ei, cu paşi mărunţi, dar siguri.

14

Bibliotecarul rămâne, dacă are har, în sufletul cititorului, aşa cum rămân profesorii,

învăţătorii, stabilindu-şi singuri valoarea printre oameni.

Cu certitudine contribuim şi noi, bibliotecarii, fără să o ştim în mod expres, la formarea

unui viitor mai bun, la punerea în lumină a unui talent deosebit şi prin gestul nostru simplu de

a oferi o carte.

Noi, bibliotecarii, împreună cu cadrele didactice, căutăm mereu noi soluţii

pertinente pentru ca lectura să-şi menţină şi să-şi recapete rolul binemeritat.

Bibliotecar - documentarist Baraitaru F.

Lectura – hrana sufletului

Motto: „O carte adevărată nu este

una pe care o citim ci una care ne citește!”

(W.H.Anden)

devărul acestor cuvinte se ascunde în fiecare dintre noi, adevăr care poate

fi descoperit, doar atunci când îți potolești setea cu un pahar de apă rece

din acel izvor care este CARTEA. O carte o citești când vrei, cum vrei și

de câte ori vrei. Acest prieten tăcut îți oferă, ori de câte ori ai nevoie, un răspuns bun la orice

întrebare și îl repetă cu nesfârșită răbdare până ce l-ai înțeles.

Cartea este cel mai bun și înțelept educator al

omului, dacă el știe să o aleagă. O carte bună îți poate

schimba destinul. Lectura unei cărți bune este hrana

sufletului. Ea îți dă mângâiere, bucuria de a trăi, alungă

supărările și plictiseala. Dragostea pentru lectură își are

probabil originea în mica bibliotecă a căminului

părintesc, în exemplul demn de urmat al primului

dascăl sau în dorința sinceră și permanentă de a

cunoaște și a studia.

Oricât s-ar înmulți și s-ar perfecționa mijloacele electronice, cel care vrea să învețe

temeinic, și mai ales tinerii, vor trebui să citească. Lectura necesită timp. Ea ne ajută să-l

câștigăm și nu să-l pierdem. Iar dacă proverbul latin „Deschide cartea ca să înveți ce au gândit

alții, închide cartea ca să gândești tu însuți” este adevărat, atunci drumul către carte, frumoasa

carte cu aerul ei modest și desuet, ne este deschis toată viața. Așadar....CITIȚI!!!

A

15

În ultimul timp profesorii de limba română s-au confruntat cu o acută inapetenţă a

elevilor faţă de lectură.

De nenumărate ori am încercat să identific acea cauză care i-a determinat pe copii să

se îndepărteze de cărţi. La început televizorul, apoi internetul, mai nou reţelele de socializare

ar fi acei factori care le ocupă timpul liber. Cu toate acestea, nu am dezarmat şi la începutul

anului şcolar am aplicat nişte chestionare elevilor, prin intermediul cărora am încercat să aflu

ce tip de cărţi şi-ar dori să citească la cercul de lectură.

La început au numit clasicii pe care îi studiau la şcoală ca fiind scriitorii preferaţi, însă

la o întrebare ce viza temele de interes acestea nu se mai potriveau poeţilor şi prozatorilor

amintiţi. Atât fetele cât şi băieţii doreau cărţi de aventuri cu obiecte magice, personaje

supranaturale precum vrăjitori, elfi, ştrumfi, însă personajele principale să fie copii de vârsta

lor.

Nu mi-a rămas decât să consult site-uri destinate lecturii copiilor şi nu mare mi-a fost

surprinderea când am descoperit că cele mai vândute cărţi începând cu anul 2012 până în

prezent abordau exact dorinţele elevilor mei.

La ora de limba română le-am prezentat nişte link-uri cerându-le să se documenteze şi

să alcătuiască o bibliografie pentru cercul de lectură. Aceasta s-a materializat chiar de a doua

zi, când au apărut următoarele titluri şi autori : “Hoţul de cărţi” de Markus Zusak, “Ordinul

secret al fetelor de pe Strada Caramel” de Elise Primavera, “Sângele vraciului” de Joseph

Delaney, trilogia “Sara Duncan” de Sophie Audoin Manikonian, “Generala” de James

Petterson, “Biblioteca domnului Lemoncelo” de Chris Grabenstein. Aşadar, nu e greu să stimulăm gustul pentru lectură şi cultivarea plăcerii de a citi a

şcolarilor nostri, însă toate textele propuse trebuie să fie strâns legate de prezent, de nevoile şi

interesele adolescenţilor, pentru ca, intrând în lumea cărţii, aceştia să se identifice cu

personajele.

Prof. Trifan Gabriela

16

Prima carte tiparită în limba română

Prima carte tiparită în limba română se numea

"Catehism românesc". Ea a fost tiparită cu litere

chirilice şi realizată în 1544 de către Filip Maler din

Sibiu. El a vândut-o şi a primit suma de 2 florini.

După 15 ani, diaconul Coresi, care învăţase cum se

tipăreau cărţile de la Dimitrie Lubavici, a tipărit în

anul 1557, la Braşov cartea "Octoih". După un an, el a

tipărit la Târgovişte cartea "Triod-Penticostar", iar în

anul 1559 a apărut "Catehism în limba română" la

Braşov. (Pentru a se publica această carte, primarul Braşovului şi proprietarul primei mori de

hârtie din Ardeal, Johannes Benkner a investit mulţi bani).

Diaconul Coresi a continuat să tiparească în limba română timp de 22 de ani - până în 1581 -

cărţi care s-au răspândit în toate regiunile României.

De-a lungul veacurilor, cartea a avut un trecut frământat. A fost

cioplită în piatră, în lut şi în lemn, scrisă cu mâna pe papirus şi pe

pergament ,strânsă în teascurile primitive ale meşterilor medievali şi în

presele rapide ale tipografiilor modern,alteori a căzut pradă

războaielor ,arsă pe rug.,o armă împotriva nedreptăţii.

Papirusul - este un material asemănător cu hârtia, produs din planta

Cyperus papyrus, pe care se scria în perioada Antichităţii, în special în Egipt. Cartea din

papirus se prezenta sub forma unui sul alcătuit din foi lipite unele în continuarea

celorlalte adesea în număr de zece. Cartea se desfăşura orizontal, fiind împărţită în coloane

verticale şi era scrisă pe o parte. Titlul se găsea la sfârşit, uneori în interior, sau pe o etichetă

atârnată de cilindrul care înfăşura sulul.

Text scris pe papirus

Cea mai mare parte a cărţilor din papirus care ne-au rămas din vechiul Egipt au fost găsite

în morminte; lângă corpuri se depuneau texte sacre, rugăciuni, pentru a

proteja sufletele defuncţilor .

17

*Cărţile sunt profesori muţi -maximă latină

*Deschide cartea ca să înveţi ce au gândit alţii, închide cartea ca să gândeşti tu însuţi” -

Heide .T

*Cartea e lumina ce călăuzeşte civilizaţia - T. Roosevelt

* Cartea îţi aduce mângâiere, din ea culegi multă înţelepciune - Ion Creangă

*O cameră fără cărţi, e ca un trup fără suflet - Cicero

*Să deschizi o carte frumoasă, să te cufunzi în ea, să crezi în ea- ce sărbătoare!!!!!! -

Hugo

*Barbarii inculţi se vor lupta întotdeauna cu armele, oamenii luminaţi se vor întrece prin

cărţi – maximă latină

Bibliotecar documentarist,

F. Baraitaru

18

„Ca să fim noi oameni, au fost

alţi oameni, şi ca să fie alţi oameni,

suntem noi oameni.”

Nicolae Iorga

Există frunze care nu cad, oricât de puternic ar fi vântul, există clipe, oameni şi fapte

care nu se uită, chiar dacă uitarea este scrisă în legea firii. Și după o imensă şi bogată

activitate profesională, putem afirma cu respect şi nemăsurată mulţumire, Misiune

îndeplinită! În sufletele multora dintre noi este un OM DE VALOARE din toate punctele de vedere.

Se cuvine să-i fie recunoscut acest MERIT.

Sugestivă, în acest context, este parabola despre bătrâna care mergea zilnic la

fântână cu două vase de lut. Unul dintre ele era crăpat, de aceea bătrăna îl aducea acasă

doar pe jumătate plin. Vasul întreg era mândru de sine, iar cel crăpat se ruşina de neajunsul

său, simţindu-se vinovat. Odată, chiar i-a mărturisit stăpânei despre regretul care îl macină.

,,Nu ai de ce să fii trist, i-a răspuns femeia, eu ştiam de defectul tău, aşa că am semănat de-a

lungul părţii de drum, pe unde trec cu tine, flori. Apa care picură prin crăpătura ta le udă în

fiecare zi, iar eu îmi împodobesc cu ele casa.

Devotament, vocaţie, onestitate, seriozitate, constructor și modelator de destine, un

om care „sfințește locul”. Și dacă toate acestea trebuiau să poarte un nume, i s-a spus

„Despre domnul profesor nu pot spune decât că: AM ÎNVĂȚAT MATEMATICĂ PE PÂINE.

Pe noi, tămâioșii, ne făcea întotdeauna să înțelegem și să învățăm oricât de greu ar fi părut.”

„Îmi era frică de mate, dar oricât de sever era, reușea să ne amuze prin expresiile sale.”

19

„Ne va rămâne mereu în memorie pentru corectitudinea și punctualitatea sa. Simpla sa

prezență impune respect.”

Redacția

Era o zi ploioasă de toamnă. Păşeam pentru

prima dată pe porţile şcolii. Am zărit printre elevii

adunaţi în curtea şcolii un domn înalt, cu privirea

blândă şi un zâmbet plin de bunătate. Plăcut la

înfăţişare, îl analizam din cap până în picioare. A

întrebat de copiii din clasa întâi. Printre ei mă aflam

şi eu.

Am făcut ochii mari, iar mama mi-a spus că

va fi domnul meu învăţător. Cu vocea sa blândă m-

a apropiat sufleteşte de dumnealui. M-a îndrumat pe

drumul bun al vieţii şi mi-a împrumutat din

calităţile dumnealui, precum sinceritatea, aprecierea

adevărului, iar pentru aceasta nu pot decât să îi mulţumesc şi să îl port mereu în sufletul meu

de copil. Îi port o stimă deosebită la fel ca și părinţilor mei care mi-au dat viaţă şi îi doresc

multă sănătate.

„Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la domnul meu învăţător, parcă imi

saltă şi acum inima de bucurie. Era înarmat cu simţul dreptăţii, avea har de povestitor, detesta

minciuna şi ne-a insuflat permanent dragostea pentru adevăr.”

„Mama mi-a spus că-mi va prinde bine să am un învățător aspru. Dar nu l-am simțit

niciodată așa, deși înfățișarea sa spunea altceva.”

„Domnul învăţător a fost pentru mine ca un prieten, era sensibil, avea deseori lacrimi în

ochi când recita câte o poezie și folosea des o expresie pe care nu o voi uita niciodată:

-Moacelor, ce era atât de greu…!!!”

Redacția

20

La 9 mai 1895 în satul Lancrăm de lângă Sebeş-Alba, se naşte al nouălea copil dintr-o

familie de preot, Lucian Blaga. Tatăl, Isidor Blaga era preot; mama, Ana, născută Moga,

provenea dintr-o familie de feţe bisericeşti.

Între anii 1902- 1906 urmează şcoala primară din Sebeş. Datorită pronunţatului spirit

schillerian al şcolii, Blaga ajunge să cunoască foarte bine viaţa şi activitatea lui Friedrich

Schiller.

Lucian Blaga este inscris la Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov la vârsta de 11 ani.

În anul 1914 termină liceul şi pentru a evita înrolarea în armata austro-ungară se

înscrie la Seminarul Teologic din Sibiu, pe care îl urmează intre anii 1914-1917. Frecventează

între anii 1917-1920 cursurile Facultăţii de Filozofie a Univesităţii din Viena. Îi apare primul

volum de poezii „Poemele Luminii” . În 1920 obţine titlul de doctor în filozofie, cu teza

„Cultură şi cunoştinţă”. Se căsătoreşte cu Cornelia Brediceanu.

Până în 1922 lucrează în redactia ziarului „Voinţa” , iar mai apoi până in 1924, este

redactor la ziarul „Patria” şi revista „Cultura”. Apare în anul 1921 al doilea volum de versuri,

„Paşii profetului”, la Cluj. Se înfiinţează la Cluj revista „Gândirea” , revistă în care Lucian

Blaga îşi publică o mare parte din opera sa. În anul 1924 se stabileşte la Lugoj. Apare al

treilea volum de versuri, „În marea trecere”.

„Poemele luminii” este prin definiţie cartea unor

trăiri, a unor experienţe sufleteşti, îndreptate către

lume. Acestea exprimă „setea de lume şi soare”.

Lucian Blaga prezintă fenomenul unic al

„inconstienţei” conştiinţei de sine şi de lume.

Opunându-se filosofilor care au voit să descifreze

misterele acestei lumi, în poezia „Eu nu strivesc

corola de minuni a lumii”, Blaga îşi exprimă

dorinţa de a adânci aceste mistere, numindu-le

„adâncimi de întuneric”, „datorinţa noastră în faţa

unui adevărat mister nu e să- l lămurim, ci să-l

adâncim aşa de mult încât să-l prefacem într-un

mister şi mai mare”.

Această poezie constituie punctul de plecare al

teoriei minus- cunoaşterii, dar şi al primei sale arte poetice. Arta sa poetică este un monolog

liric ce se singularizează printr-un nou tip de vers liber. Astfel rima, ritmul şi măsura nu mai

erau utilizate, Blaga şocându-i pe contemporani.

George Călinescu spune despre poezia lui Blaga: „Poezia d-lui Blaga este fără

conştiinţă, fără cer şi fără mişcare. Din teama de divinitate şi mimetică, ochiul poetului duce

examenul fenomenelor până la mitologie: o mişcare scurtă în papură poate fi nimfa cu păr de

„Eu cred

că veșnicia

s-a născut la sat”

21

mătasea broaştei; doi melci, ochii închişi ai lui Pan; un mănunchi de muşchi, părul unei

făpturi împădurite.

Sentimentul morţii nu se deosebeşte de cel al vieţii decât printr-o mai largă dispersiune a eului

în multiplicitatea cosmosului. Încetarea sunetului şi vegetalizarea tactului sugrumă Timpul şi

cufundă individul în nemărginire.”

Tudor Vianu vorbeşte despre Marele Anonim al lui Blaga: „Căutător al lui Dumnezeu,

crezând a-l găsi în răscoala titanică a sufletului său şi neaflâdu-l, cercetându-l în farmecul

idilic al naturii şi negăsindu-l nici acolo, mistuindu-se de tristeţea tainei lui atât de învăluită

într-o lume a dezolării şi a cenuşii, navigator pe acel mare fluviu al sângelui care curge din

eternitate şi se întoarce către ea, izbutind în cele din urmă să-şi azvârle ancora în pământul

regăsit al ţării, Lucian Blaga aduce în poezia sa o experienţă de o întindere şi adâncime cum

literatua noastră n-a cunoscut de multe ori.”

Nicolae Manolescu: „Putem cunoaşte sensul lăuntric al schimbării? Este vorba de o

altă înţelegere a creaţiei ca manifestare esenţială a omului: creaţia îi va apărea poetului înainte

ca o forţă pasivă, ca o negaţie. Naşterea echivala cu sfârşitul, poetul prefera cuvintelor

tăcerea: el suferea de nostalgia unei lumi ideale, inexistente, a unei absenţe, nu a unei

prezenţe. Când omul nu mai este negat de universul care-l înconjoară şi-i poate imprima

chipul lui, creaţia devine o forţă pozitivă. Omul îţi afirmă valorile lui şi, înainte de toate, viaţa.

Necreatul, moartea, legile nepăsătoare ale cosmosului, inerţia materiei încetează a mai fi

pentru poet nişte obsesii.”

Buciu Virgil, clasa a VII-a

unt anumite momente în viața de elev când ne speriem

pentru că avem de realizat un referat. Și...mulți dintre

noi alegem să descărcăm repede un material de pe

internet, fără să fim atenți la erorile pe care le conține

materialul nostru. Astfel, ajungem de cele mai multe

ori să fim prinși de către profesori, să primim o notă mică și să fim

mustrați. Înainte de toate, trebuie să înțelegem că referatul trebuie să

constituie o cercetare proprie despre o anumită temă. Este bine să ne

aducem aminte că ne stau la îndemână numeroase cărți din diferite

domenii, totul este să le utilizăm în scopul nostru.

Să înțelegem mai întâi, ce înseamnă să ne documentăm și să cercetăm:

Documentarea reprezintă totalitatea mijloacelor de informare referitoare la o problemă

sau la un domeniu de activitate documentară.

Cercetarea înseamnă a examina cu atenție, a studia, a consulta, a căuta, a se informa, a

chestiona, a întreba, a selecta, a tria.

Referatul înseamnă a raporta asupra unei activități cu referire la o temă dată.

Pentru a realiza un referat trebuie să stabiliți în primul rând mai mulți pași:

Puneți la punct o structură a eseului

Dacă vi se dă un plan de idei, trebuie neapărat folosit, dacă nu, creați-vă propriul plan

de idei respectând tema dată. Referatul trebuie să aibă (dacă nu este precizată mărimea

acestuia) între 3-4 pagini scrise de mână și 2-3 pagini tehnoredactate. Trebuie să aveți o

S

22

exprimare coerentă, scris lizibil (după caz), așezare corectă în pagină și opțional diverse

ilustrații.

Informați-vă

După ce v-ați așternut pe hârtie cele mai importante idei, urmează să începeți studiul

propriu-zis. Nu ezitați să citiți o carte! Veți găsi de multe ori informații utile pe care nu le

cunoașteți. De asemenea, puteți utiliza și sursele on-line, dacă aveți grijă să citiți cu atenție

informațiile și să le prelucrați în scopul vostru. Aveți grijă, majoritatea profesorilor pedepsesc

furtul intelectual cu nota 3!

Folosiți fontul și caracterele potrivite

Este foarte important aspectul lucrării. Prin aceasta, dăm dovadă de seriozitate și

profesionalism. De aceea, trebuie să fim atenți la modul în care scriem, la corectitudinea

informațiilor pe care le oferim. Noi folosim pentru acestă lucrare Times New Roman,

mărimea 12. Tot ceea ce credem că este important vom trece la note de subsol, implicit

bibliografie: autor, titlul cărtii, editura, locul și anul apariției.

Anexați bibliografia

Este obligatoriu să anexăm bibliografia surselor folosite. Trebuie neapărat să

mentionați sursele pe care le folosiți, chiar dacă acestea se regăsesc și în notele de subsol,

pentru că alfel se va înțelege că știați toate acele informații și că sunteți o „enciclopedie

ambulantă”.

Vișan Bianca, clasa a VII-a

Petrache Florin, clasa a VII-a

Una dintre păsările ce încă ne fascinează prin apariția sa este pasărea colibri. Numele

ei provine din limba engleză de la zumzetul făcut de aripile care se mișcă cu o rapiditate

uimitoare și poate zbura cu o viteză de peste

15m/s. Aceasta este una dintre cele mai mici

păsări care are lungimi cuprinse între 7 și 13cm.

Cea mai mică pasăre este tot o colibri care are o

lungime de numai 5cm.

Pasărea colibri se hrănește cu nectarul

dulce cules de la anumite flori. Ca și albina, este

capabilă să evalueze cantitatea de zahăr din nectar,

respingând tipurile de flori cu un procent de zahăr

mai mic de 10%, preferând florile cu conținut cât

mai mare de zahăr. Cele mai multe colibri au ciocul lung și drept, adaptat la tipul specific de

hrănire, și anume, extragerea polenului din flori. Marea parte a timpului o petrece pe crengile

copacilor, hrănirea fiind împărțită în multe mese mici de nectar, până la de 12 ori din

23

greutatea lor corporală zilnic. Păsările petrec o medie de 10-15% din timp hrănindu-se și 70-

80% odihnindu-se și făcând siesta.

Zborul păsărilor colibri a fost studiat intens din perspective aerodinamice folosind

tunele de vânt de mare viteză și camere video. În urma studiului, s-a observat că zborul

acestor păsări în poziție verticală și bătaia aripilor foarte rapidă. Cea mai mare colibri zboară

cu 8-10 bătăi ale aripilor pe secundă, o colibri de mărime medie cu 20-25 bătăi, iar cea mai

mică pasăre atinge 100 de bătăi ale aripilor pe secundă. Cu excepția insectelor, păsările

colibri, în zbor, au cel mai rapid metabolism dintre toate animalele. Bătăile inimii ajung la

1260 pe minut.

Un alt fapt interesant despre păsările colibri este acela că sunt capabile să-și

încetinească metabolismul noaptea sau când nu zboară. Acestea intră într-o stare de hibernare

unde bătăile inimii se reduc dramatic, până la 50-180 pe minut, reducând astfel consumul de

energie.

Studierea amănunțită a păsărilor colibri a răspuns la

întrebarea: cum poate această pasăre mică să

traverseze golful Mexic în zbor fără pauză? Înainte de

migrare își face rezerve de grăsime pe post de

energie, crescând astfel potențialul păsării de a zbura.

Majoritatea păsărilor colibri au un colorit exotic.

Specialiștii spun că la multe specii coloritul nu vine

de la pigment, ci de la lumina.. Media de viață s-a

stabilit undeva în jurul vârstei de 3-5 ani. Cea mai

longevivă pasăre colibri a fost un adult care a trăit 12

ani.

Carauleanu Andrei, clasa a V-a

enomenul aprinderii Luminii e unic și tainic. Lumina sfântă este considerată

un miracol al ortodoxiei, care se întamplă în fiecare an, de Paști, la Ierusalim,

când, în timpul vecerniei mari din sâmbăta mare, între orele 12.30-14.30,

deasupra Sfântului Mormânt se aprinde un foc ce se pogoară din cer,

manifestându-se diferit în fiecare an și care în primele minute nu frige, nu e flacără de foc

care arde, ci e caldă și blândă ca o mângâiere.

Sfântul Mormânt este inspectat

încă din Vinerea Mare, imediat după

prohod. Cei care fac această verificare –

pentru a nu exista nici o banuială de

înscenare – sunt politiști civili care nu sunt

creștini. De obicei, acestia sunt trei: un

arab, un turc și un reprezentant al

statului Israel . Ei verifică totul din

interior să nu aibă vreo sursă de foc,

verifică lespedea Sfântului Mormânt și

controlează corporal pe arhiereul grec care

presară vată pe Mormântul Domnului.

F

24

După ce patriarhul

rostește rugăciunea,

se spune că o adiere

lină se simte pe

deasupra pietrei

Sfântului Mormânt.

Adierea dispare, pe

piatră încep să apară

stropi de lumină

albă-albăstruie, iar

patriarhul Ierusalimului

„adună lumina cu mâinile şi

o aşază în vasul de aur”.

Din vas, el aprinde apoi

mănunchiurile de lumânări,

iese din mormânt şi le

împarte clericilor de diferite

confesiuni şi credincioşilor.

Fostul patriarh al Ierusalimului, Diodor I povestea în 2008 despre momentul sfânt al

aprinderii luminii la Biserica Învierii: „Din mijlocul pietrei pe care a fost culcat Iisus se

revărsa o lumină nedefinită, în mod normal cu o tentă albăstruie, dar culoarea se poate

schimba şi lua multe nuanţe. Nu poate fi descrisă în cuvinte omeneşti. Lumina răsare din

piatră ca şi ceaţa care se ridică deasupra unui lac, piatra pare fi acoperită de un nor, dar este

lumină. Lumina se comportă diferit în fiecare an. Uneori acoperă doar piatra, alteori

luminează tot mormântul, aşa încât oamenii de afară văd mormântul plin de lumină. Lumina

nu arde! – niciodată nu mi-am ars barba în toţi cei 16 ani de când sunt Patriarh al

Ierusalimului şi am primit Focul Sfânt. Lumina are altă consistenţă, diferită de lumina focului

care arde în candelă. La un moment dat, Lumina se înalță şi formează o coloană în care focul

este de natură diferită, aşa că pot aprinde lumânările mele de la ea. După ce am primit flacără,

ies şi dau Focul întâi patriarhului Bisericii Ortodoxe

Armene, apoi patriarhului Copt şi după aceea tuturor

celor prezenţi în biserică.”

Tot în anul 2008, o echipă de cercetători ruşi a

mers cu echipamente de măsură la Sfântul Mormânt,

pentru a urmări ce se întâmplă în momentul apariţiei

Luminii în timpul slujbei de Înviere. Aparatele de

măsură au indicat perturbaţii electromagnetice

inexplicabile, chiar în momentul venirii Luminii.

Ca la orice altă minune, sunt mulţi care nu cred

în ea şi afirmă că aceasta ar fi de fapt o înşelătorie

pusă la cale de ortodocşi. Ei cred că Patriarhul are cu el o brichetă, atunci când intră în Sfântul

Mormânt. Totuşi, aceste supoziţii nu ţin seama de mai multe aspecte. Chibriturile şi brichetele

sunt invenţii recente. Acum o sută de ani, să aprinzi un foc dura mult mai mult decât cele

câteva minute pe care le petrecea şi le petrece Patriarhul înăuntru. Alţii spun că există o

candelă deja aprinsă înăuntru, de la care el aprinde lumânările, dar autorităţile locale (evrei,

deci necreştini) verifică şi arată că nu există nici o sursă de lumină în Sfântul Mormânt.

Sfânta Lumină simbolizează şi ne aminteşte într-un mod miraculos de învierea lui

Hristos. Este o minune trimisă de Dumnezeu de-a lungul veacurilor din însăşi Lumina Lumii

care este Hristos. Ştiinţa nu poate explica această minune şi, în semn de respect, nici nu a

încercat să o explice. Cine ar putea însă explica o minune adevărată?

ȘTIAȚI CĂ ...

... Lumina Sfântă nu apare decât de Paștele Ortodox și doar la ortodocși. Ori de câte ori non-

ortodocșii au încercat să obțină Lumina Sfântă, tentativele lor au eșuat lamentabil?

25

... de-a lungul timpului, mulți oameni aparținînd altor religii s-au convertit la Ortodoxie

convinși fiind de miracolul Sfintei Lumini?

... cu mulți ani în urmă, timpul cât Sfânta Lumină nu ardea era mai lung decât astăzi? S-a

observat că odată cu trecerea anilor, miracolul ne-arderii durează din ce în ce mai putin și

Sfânta Lumină se pogoară din ce în ce mai târziu.

Prof. Mirela Oprescu

Sărbătoarea Paștelui își are obiceiurile și tradițiile specifice în funcție de zonele țării în

care tradiția paștelui este respectată după datinile din bătrâni. Pregătindu-se de sărbătoarea

Paștelui în Miercurea, Joia și Vinerea Mare, femeile pregătesc pasca, mielul și vopsesc ouăle.

Există zone în care ouăle se încondeiază după modele

variate. Obiceiul vopsirii ouălor în culoarea roșie aduce

aminte de momentul crucificării. Se spune că în timp ce

Mântuitorul era pe cruce, femeile mironosițe au adus un

coș cu ouă și l-au pus la baza crucii. Sângele care a curs

peste ouă le-a înroșit, iar noi astăzi le vopsim în

amintirea acestui moment. Ouăle roșii se ciocnesc la

masa de Paști după un anumit ritual: persoana mai în

vârstă ciocnește oul său de cel al unui mesean, în timp ce spune: „Hristos a Înviat!” și i se

răspunde cu: „Adevărat a Înviat!”.

După ce merg la slujba de Înviere, în Sâmbăta

Mare, în dimineața primei zile de Paști, în unele zone, se

obișnuiește ca toată familia să se spele pe față cu apa dintr-

un vas în care a fost pus un ou roșu, un ban de argint și o

crenguță de busuioc. Tot în această zi, în unele zone există

credința că îți va merge bine dacă prima persoană care intră în casă este un bărbat.

Simion Ștefan, clasa a V-a

LEGENDA IEPURAŞULUI DE PAŞTE

Cu mulţi ani în urmă, într-o poieniţă dintr-o

frumoasă pădure, plină de animăluţe, a apărut o

pasăre. Această pasăre era deosebit de frumoasă, cu

penele în toate culorile curcubeului si cu triluri

angelice, cum nu se auziseră mai frumoase. Toate

animăluţele din pădure o iubeau, pentru că le

încânta în fiecare zi cu cântecele ei fermecătoare.

Iarna tocmai trecuse şi zilele cu soare erau

tot mai dese, însă, animalele pădurii au găsit

26

pasărea căzută, rănită, scoţând gemete de durere ... gata să moară! Speriate că s-ar putea

întâmpla ceva rău, toate animăluţele au dat fuga la templul Zeiţei Lunii, Eostre, rugându-se

fiecare, ca aceasta să facă o minune si să salveze măiastra pasăre.

Eostre le-a auzit ruga şi a coborât să vadă ce poate! A îngrijit această pasăre în fiecare

zi, îi spăla rănile şi îi dădea să mănânce din mâncarea zeilor. Si…. minune! după un timp,

pasărea a început să prindă puteri. Atunci zeiţa, a luat-o şi a aruncat-o spre cer. Dar pasărea

a căzut la picioarele zeiţei, pentru că nu mai putea să zboare.

Zeiţa a înţeles acest lucru şi a transformat pasărea în iepuroaică. Nu mai putea zbura,

în schimb se putea salva alergând foarte repede. Iepuroaica şi-a păstrat însă obiceiul de a

face ouă. Şi astfel, de atunci, în semn de mulţumire, în fiecare primăvară, când are loc

echinocţiul, Iepuraşul îi duce Zeiţei Lunii un dar constând în ouăle sale pe care le pictează în

culorile curcubeului. Si pentru că iepuraşul este o fiinţă iubitoare, s-a gândit să împartă

frumoasele sale ouă şi….. alte daruri celor necăjiţi şi copiilor care au fost cuminţi şi care fac

fapte bune.

Cum se zice corect: "9 şi 7 va fi 15" sau "9 plus 7 este egal cu 15" ?

Oare de ce o fi murit cartea mea de matematică?

Pentru că avea prea multe probleme!

Un copil îl întreabă pe tatăl său:

-Tată, tu poți să scrii cu ochii închiși?

-Nu știu, să încerc.

-Bine, atunci sting lumina, să îmi semnezi și mie carnetul de

note...

Enervat la culme, la examen, profesorul îi pune studentului cele mai grele întrebări,

dar acesta răspunde la toate. În cele din urmă, profesorul îl întreabă:

- Vezi pe drum un sac cu minte şi unul cu bani. Pe care-l iei?

- Pe cel cu bani.

- Eu l-aş lua pe cel cu minte.

- Fiecare cu ce n-are...

Într-o cameră goală intră câteva pisici și se așază în colțurile camerei. Câte pisici au

intrat, dacă fiecare pisică, vede câte trei pisici?

Foaie verde trei lalele, corect este „Ce-i cu ele?”! Foaie verde

mărgărit, „Ce-s cu ele?” e greșit!

Dacă te duci la „servici”, nu te mai duce! E greșit. Îți dau un

indiciu, mergi la „serviciu”!

Desenează figura alăturată fără să ridici creionul de pe foaie!

Mami, este adevărat că 5+5 fac 10?

- Da, puișor, așa este, dar de ce mă întrebi?

- Păi doamna învățătoare zice că 6+4=10

Fiule, de ce plângi?

27

- Am visat că școala luase foc!

- Nu mai plânge scumpul meu, era doar un vis.

- Tocmai de-asta plâng!

Știi de câte feluri sunt salariile profesorilor în România?

- De două feluri: Salariul magic: faci câteva mișcări și dispare.

Salariul furtună: știi când o să apară, dar nu știi cât o să țină!

28

Furnicile nu dorm niciodată. Cu toate acestea, în zorii zilei, furnicile se întind asemenea

oamenilor, pentru a se dezmorți.

Cimpanzeii și coțofenele sunt singurele animale care-și pot recunoaște imaginea într-o

oglindă.

Ochiul unui struț este mai mare decât creierul acestei păsări.

Un om uită, în medie, circa 80% din tot ceea ce a învățat într-o zi.

Ca să ajungă de la nori până pe suprafața pământului, unui fulg de nea îi ia cel puțin o oră.

Vă gândiți să jucați la loterie? Atunci ar trebui să știți că există mult mai multe șanse să

muriți în drum spre o reprezentanță a loteriei decât să câștigați marele premiu la oricare

dintre loteriile lumii.

În spațiu, astronauții nu pot plânge. În lipsa gravitației, lacrimile nu pot curge.

V-ați întrebat ce a fost mai întâi, oul sau găina? Biblia a răspuns deja la această întrebare.

Conform Genezei, găina a apărut înaintea oului.

Creierul înregistrează respingerea drept durere.

Oamenii cu un scăzut respect de sine sunt în general violenți.

Buciu Virgil, clasa a VII-a

Berbecel Andrei, clasa a VII-a

29

Privește departe, foarte

departe, cât de departe

poți și vei observa că

primăvara a avut grijă să

își lase amprentele în

orice loc, oricât de mic și

neînsemnat ar fi el. Ar

putea primi chiar o amendă pentru „abuz de verde”. Acum că te-am făcut să privești cu atenție

în jurul tău, ridică-ți privirea și uită-te atent la cer...Aici...nu vezi nimic...cerul a fost la fel și

în celelalte zile. Norișorii albi, pufoși, grăsuți au plecat în vacanță fără știrea nimănui, numai

unul stă de pază, fiind în această zi pătura soarelui cel vechi, pe care toți îl știm, acesta

ascunzându-se după nori precum un băiețel timid în prima zi de școală. Hei, nu te mai uita atât

la cer, trebuie să îți coborâm puțin privirea. Gata! Am găsit o scară, e posibil să se rupă, în trei

mii de ani nici un autor n-a schimbat-o...

Bun...privește la crengile copacilor, la micuțele floricele roz, ce

așteaptă cuminți să lase loc fructelor delicioase. În dreapta sunt deja

câteva frunzulițe și vântul le-a poftit ușurel la dans. Vino mai jos, nu

observi că vântul nu se astâmpără deloc? El mișcă florile una către alta,

apoi începe să șuiere lin pentru a putea bârfi și el alături de acestea. Așa

am aflat că păsările s-au întors și au început să ciripească vioi, păcat că

nu am văzut niciuna până acum. Nu mai sta, nu cred că te interesează

albinele care au început să culeagă nectarul florilor. Apropo, dacă ai nevoie de miere la

jumătate de preț, caută-mă! O cunosc pe regină...! Ah....n-ai fost atent și ai căzut!...mi-ai rupt

scara, dar le poți vedea pe harnicele furnici cum lucrează de zor pentru a avea hrană. Ar trebui

să plecăm, începe ploaia. Sper că ți-a plăcut plimbarea noastră de sus în jos. Ne vedem la

anu’, în următoarea revistă sau în anotimpul următor pe caietul de română. Cincisprezece lei

plimbarea vă rog, încă cinci pentru scara ruptă și încă trei pentru spitalizarea furnicilor rănite,

ieșirea se face pe pagina următoare!

Anghel Camelia, clasa a VII-a

Bucurie de primăvară

30

CU: - Bună, eu sunt CUPRUL!

FE: - Încântat de cunoștință, eu sunt FIERUL.

CU: - Eu mă aflu în grupa I B, perioada IV.

FE: - Pe mine mă poți găsi în grupa VII B, perioada IV.

CU: - Din câte știu eu, noi avem o mică asemănare. Suntem întâlniți în cantități mici.

FE: - Da, dar mai este ceva, suntem obținuți prin prelucrarea minereurilor.

CU: - Tu știi ce suntem noi?

FE: - Da, noi suntem metale.

CU: - Eu am culoarea roșu-arămiu. Tu?

FE: - Culoarea mea este alb-argintiu.

-Noi fiind metale, avem luciu metalic.

CU: - Știu! Și avem și conductibilitatea electrică și termică foarte ridicată.

FE: - Eu am observat că proprietățile noastre coincid!

Radu Cristina, clasa a VIII-a

31

Vică Sabina, clasa a VIII-a

Dragă Oxigenule,

m-am decis să-ți scriu pentru că nu mai știu nimic de

tine. M-am schimbat mult de când ai plecat. Îți

amintești că eram un biet cui bătut într-o șipcă de la

gard? Acum, am o nouă viață. Am fost topit și

transformat într-un dop de sticlă de bere. Încă nu m-a

cumpărat nimeni și nici nu cred că o va face pentru că

pe acea sticlă este scris prețul. Lumea nu mă mai

strigă „Fe” cum știai tu. Tot în grupa VIII B sunt. Tot

perioada IV. An numărul atomic 26 și masa atomică

56. Îți amintești că din cauza ta am ruginit? Acum nu

se mai întâmplă așa. Apropo, mi-am schimbat și

culoarea. Sunt gri-argintiu. Am aflat multe povești

despre semenii mei la fabrică. Noi suntem cunoscuți

încă din antichitate. Lumea ne găsește în natură, putem

forma aliaje... Mie îmi place viața de aici din magazin.

Sper să ne întâlnim cândva, mi-e tare dor de tine.

Al tău prieten veșnic,

Fierul

32

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odată un băiat pe nume

Jack. El avea doi frați și toți trei locuiau împreună cu mama lor. Acești oameni erau foarte

săraci, casa lor mai avea puțin și se dărâma. Jack se gândea că au nevoie de bani pentru a

cumpăra mâncare, așa că, într-o zi, sătul să mai trăiască în acest fel, îi spuse mamei:

- Mamă, eu nu mai rezist să te văd în fiecare zi plângând din cauza sărăciei. Aș vrea să

merg pe stradă să cer oamenilor niște bănuți. Poate oamenilor li se va face milă și ne

vor ajuta.

- Dar stai puțin Jack, nu ne-a învățat mama să nu cerșim? Nu poți să iei bani fără să

muncești! zise fratele mai mare.

- Ai dreptate, dar avem mare nevoie de bani!

După ce ascultă cu atenție vorbele copiilor, mama spuse cu blândețe:

- Dragul mamei, nu vreau să mergi să ceri bani nimănui. Bine este ca omul să

muncească pentru ceea ce primește.

În vremea aceea, umbla prin acel ținut un balaur, iar regele anunțase că va răsplăti pe cel

ce va reuși să îl doboare, cu jumătate din bogățiile sale și va da și mâna fiicei sale. Toți

tinerii au încercat să doboare balaurul, dar n-au reușit. Când a auzit, Jack s-a hotărât să

încerce și el și cu gându-l acesta merse la rege.

- Ce vrei tu tinere?

- Mărite rege, vreau să dobor balaurul ce supără regatul și-apoi să-mi dai mâna fiicei

tale și bogățiile ce ai făgăduit!

- Ești cam îndrăzneț, tinere!

- N-aș crede asta, mărite, vreau numai să-ncerc și cred că voi reuși!

- Bine! Fie! Ia sabia, scutul și armura asta și prinde acea bestie!

Porni tânărul Jack la drum și călători prin păduri nebănuite, trecu printre munți neștiuți

până atunci de el și, când nu mai avea speranță de a găsi balaurul, intră într-o peșteră să

înnopteze. Merse el ce merse și deodată auzi un șuierat puternic. Când privi în urmă, ce să

vadă? Balaurul dormea în fața ochilor săi. Atunci, Jack scoase sabia din teacă și cu o putere

nemaivăzută îi tăie capul balaurului și îl duse împăratului. Când văzu curajul băiatului, regele

își ținu făgăduiala, iar Jack a putut să își ajute familia. Apoi făcu o nuntă mare cu fata regelui

și poate că petrec și astăzi...Ș-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa.

Cercel Marius, clasa a V-a

Briza răcoroasă ne trece printre firele de păr, în orizont

văzându-se coroanele stejarilor și ale salcâmilor... Natura a

renăscut așa cum face în fiecare an, schimbând haina cea de nea

cu haina cea verde a primăverii. Cerul altădată plumburiu ne

îmbie astăzi cu albastrul său. Totul pare atât de simplu, un peisaj

format numai din verdele ierbii atât de mare încât te scufunzi în

ea. Florile pomilor pământului ne bucură toate simțurile prin

simpla lor existență. Viața trece atât de repede prin fața noastră,

încât trebuie să fim atenți la orice punct, la orice fir de nisip și să

savurăm orice clipă, pentru că timpul se scurge precum nisipul

într-o clepsidră.

Petrache Florin, clasa a VII-a

33

My ideal school would be a non-serious

one. The class sizes wouldn’t matter for

me. The amount of homework shouldn’t be

to much, just a little bitter, preferably no

homework at all. I would like to choose

from all subjects and do only the ones i am

good at. For example, I would rather

choose english lessons over sports. I am

doing pretty well on most subjects but less

on math (8th grade math is just not for

me). The exam would be an easily possible

one of course, so we don’t have to spend

days studying too hard, just overage time

to study, pass and go to which college we

want. I would like to get into a good

college, get a well paid job and just create

a peaceful life, have a family and visit

different locations. I

wouldn’t like to have special

uniforms for everyday

school, just for special

ocasions. The decorations of

classrooms should be done

by the students in that

classroom. They should be

allowed to decorate however

they want to, but just don’t

go too with it. I wouldn’t like to have a full

security school, because there woludn’t be

any fun, just a few people who can protect

us in case of dangerous situations such as

flooding, fire that want to hurt us inside the

school and more. By non-serious school I

mean only the student, not necesarly

teachers too. I would like to have club

rooms in the school such as: photography

club, music club, judo club, sports club and

much more, each one with different rooms.

The non-serious school would be my ideal

school, full of friends open to talk and joke

with. I would like to find friends with the

same sense of humor as me and some of

my hobbies. It would be a pleasure to

attend to such a school and almost

everyone would want to join. We shouldn’t

do more than six hours a day, but we

should be allowed to stay in school after

lessons to do our club room things and

spend time with friends.

Școala mea ideală ar fi una neserioasă.

Dimensiunea claselor nu ar conta pentru

mine. Temele nu ar trebui să fie prea

multe, doar puține sau de preferat fără

temă. Mi-ar plăcea să aleg din toate

subiectele și să le fac numai pe cele la care

sunt bun. De exemplu, mai degrabă, aș

vrea niște ore de engleză în loc de sport.

Mă descurc destul de bine la majoritatea

subiectelor, dar mai puțin la matematică

(matematica de clasa a 8-a nu este pentru

mine). Evaluarea națională ar trebui să fie

una ușoară, de trecut desigur, ca să nu

trebuiască să petrecem zile pentru a învăță,

doar un timp normal pentru a învăța,

examenul trece și mergem la ce liceu vrem.

Mi-ar plăcea să ajung într-un liceu bun,

să-mi găsesc un job bine plătit și

să-mi creez o viață liniștită, o

familie și să vizitez diferite locații.

Nu aș vrea să purtăm uniforme

speciale pentru școala de zi cu zi,

numai pentru ocazii speciale.

Decorarea claselor ar trebui să fie

făcută de elevii din acea clasă. Ar

trebui să aibă voie să o decoreze

oricum doresc, dar să nu întreacă

măsura. Nu aș vrea să am o școală total

securizată, pentru că nu ar mai fi nici o

distracție, doar niște oameni care ne pot

proteja în cazul situațiilor periculoase cum

ar fi, o inundație, un incendiu, oameni care

vor să ne rănească. Prin o școală neserioasă

m-am referit numai la elevi, nu neapărat și

la profesori. Mi-ar plăcea să se facă cluburi

în școală ca și clubul de fotografie, clubul

de muzică, clubul de judo, clubul de sport

și multe altele, fiecare cu săli diferite.

Școala neseriosă ar fi școala mea ideală,

plină de prieteni cu care poți glumi și

vorbi. Mi-ar plăcea să găsesc prieteni cu

care să glumesc. Ar fi o plăcere să participi

la o asemenea școală și oricine ar vrea să

vină. Nu ar trebui să facem mai mult de

șase ore și aș vrea să avem posibilitatea de

a participa la cluburile specifice.

Frâncu Valentin, clasa a VIII-a

34

GRĂDINIȚA CU PROGRAM NORMAL DIN SATUL RASA

COMUNA GRĂDIȘTEA

EDUCAȚIE LA STANDARDE EUROPENE

„Cei care îi educă pe copii sunt demni de mai multă onoare decât cei care le dau viața;

de aceea pe lângă viață, dăruiți copiilor și arta de a trăi bine, educându-i” (Aristotel)

Una dintre realizările importante ale actualului primar!

Investiţiile în educație reprezintă o prioritate pentru

actualul primar – ing.Corbu Constantin – a declarat ori

de câte ori a fost cazul. Reabilitarea şi modernizarea

infrastructurii educaţionale au ca scop îmbunătăţirea

calităţii şi ridicarea serviciilor de educaţie la standarde

europene. Un procent substanțial din bugetul local se

îndreaptă anual către educație, fapt pentru care ne mândrim cu școli moderne și o grădiniță,

ca cea de la Rasa, o grădiniță ca în povești.

Era o zi liniștită de aprilie, mohorâtă, datorită vremii, când am vizitat acest colț, rupt

parcă din povești – Grădinița Rasa. Am făcut câțiva pași și m-am oprit întrebându-mă dacă

sunt în comuna mea. Amintirile copilăriei mă duceau către grădinița mea, veche, dar caldă.

Imposibil de făcut comparații. Un strigăt de bucurie din interior m-a trezit la realitate. Da, este

grădinița din satul Rasa, comuna Grădiștea, iar cei care învață în ea sunt viitorul nostru.

Înmărmurită de ceea ce văd pășesc în interior unde mă lovesc de o priveliște mai frumoasă.

Liniștea din interior mi-a dat impresia că nu ar exista copii în aceasta gradiniță. Doar

cuvintele înțelepte ale celor două doamne educatoare se auzeau. Cu nerăbdare am vizitat

grupele mici, unde am întâlnit-o pe doamna educatoare Mihai Alexandrina, care a format de-a

lungul anilor multe generații de copii. Pe de altă parte, în cealaltă sală, era grupa mare cu

doamna educatoare Nichiu Nuțica. Copii cuminți, educați care s-au bucurat de vizita mea și

care mi-au răspuns întrebărilor cu entuziasm. În ciuda zilei mohorâte, acești minunați copii

m-au înveselit.

Am promis că o să îi mai vizitez

și cu siguranță am să o fac. Mulțumesc doamnelor educatoare pentru că îi formează pe cei

mici educându-i, mulțumesc domnului primar că ne-a oferit șansa să educăm copiii într-o

grădiniță modernă și nu în ultimul rând părinților că au grija să îi trimită la grădiniță.

Copilul are nevoie de şansa de a-şi dezvolta abilităţi şi deprinderi care îl vor ajuta să răzbată

într-o lume a cărei principală caracteristică este dinamismul. Educaţia este iluminarea unei

conştiinţe. Conştiinţa individuală înfloreşte în situaţii de învăţare creative şi

experimentale. Tot ceea ce fac copiii este autentic şi din suflet. Este important ca amintirea

35

cea mai frumoasă din copilărie să fie copilăria însăşi: seninătate, inocenţă, experienţe

noi, zâmbet.

Vă invit să pătrundeți cu încredere în acest tărâm al poveștilor și veți rămâne cu

siguranță încântați. Contabil șef,

Ec. Cornelia Stan

SUNTEM ECO...!!!

36

37

Centrul Cultural Judetean Călăraşi, împreună cu

Scoala Gimnazială „Mircea Vodă” şi Academia

de Arte Frumoase Daniel Iordachioaie, au

organizat în data de vineri, 25 martie 2016,

începând cu ora 16:00, Spectacolul Umanitar

„Vestitorii Primăverii”. La această manifestare artistică cu scop umanitar a

participat şi şcoala noastră cu un moment artistic

care a constat în:

- două dansuri moderne

- sceneta ecologică „Visul Prințesei Ecologia” Elevii şcolii noastre au dorit să participe la acest act artistic umanitar cu mult

entuziasm şi dăruire. Împreună cu părinții, cadrele didactice şi elevii, am lucrat la

confecționarea costumelor personajelor, a decorului, toate acestea fiind lucrate din material

ecologic, plastic, hârtie, ziare, etc. A fost o colaborare frumoasă, prin crearea acestor ateliere

de lucru, comunicarea în modul acesta fiind mai eficientă, între școală şi părinți.

A fost o activitate utilă, o experiență plăcută pentru micuţii care au intrat în pielea

personajelor, o muncă constantă şi susținută şi în

final rezultatele au fost pe măsura așteptărilor.

Întreaga activitate va fi mediatizată pe site-ul şcolii,

în revista școlii „Universul lecturii” sau pe site-uri

de socializare.

Bibliotecar documentarist,

Baraitaru F.

38

PARTENERIAT EDUCAŢIONAL

„CLUBUL PRIETENIEI”

MODA ÎN STIL ECO!!- prezentare de modă

Expoziție „Obiecte handmade”

Din materiale reciclabile

39