E. Efectele nulităţilor

Şi în materia căsătoriei efectele nulităţilor sunt similare celor din dreptul comun. Desfiinţarea retroactivă a căsătoriei

De la regula retroactivităţii efectelor nulităţii căsătoriei, legea prevede două importante excepţii:

- desfiinţarea căsătoriei nu are nici o urmare în privinţa copiilor care îşi păstrează statutul legal de copii din căsătorie (art. 23 alin. 2 C. fam.).

- atunci când constată prin hotărâre nulitatea căsătoriei, instanţa are obligaţia să se pronunţe şi cu privire la încredinţarea minorilor rezultaţi din căsătorie. Copiii îşi păstrează situaţia de copii rezultaţi din căsătorie şi se aplică regulile de la divorţ, în ce privesc drepturile şi obligaţiile dintre părinţi şi copii.

Instanţa se va pronunţa cu privire la încredinţarea minorilor si la contribuţia de întreţinere a acestora. (art. 23 alin. 1 şi 24 alin. 1 C. fam.)

CĂSĂTORIA PUTATIVĂ este căsătoria nulă sau anulată căreia legea îi păstrează valabile efectele produse până la data când hotărârea judecătorească rămâne definitivă pentru soţul sau soţii de bună credinţă la încheierea căsătoriei.

Pentru prima dată căsătoria putativă s-a regăsit în dreptul feudal, când datorită frecventelor cazuri de nulitatea căsătoriei generate de excesivele impedimente la căsătorie impuse de dreptul canonic legiuitorul a încercat să mai atenueze din efectele nulităţii pentru cei care au încheiat-o cu bună credinţă.

Pentru a fi putativă, căsătoria nevalabilă trebuie să aibă aparenţa juridică de căsătorie şi cel puţin unul dintre soţi să fi fost de bună credinţă. Cu alte cuvinte pentru a fi putativă căsătoria, trebuie îndeplinite două condiţii:

aparenţa juridică de căsătorie

buna credinţă a soţilor sau a unui soţ.

De regulă, putativitatea se invocă pe cale de excepţie într-un proces de nulitatea sau anularea căsătoriei.

Dacă ambii soţi au fost de bună credinţă, fiecare din ei va păstra donaţiile ce i-au fost făcute în timpul căsătoriei. Obligaţia de întreţinere va exista iar ulterior desfiinţării căsătoriei, bunurile dobândite în căsătorie sunt supuse regimului comunităţii de bunuri.

Dacă numai unul dintre soţi a fost de bună credinţă, efectele desfacerii căsătoriei se vor aplica doar cu privire la acesta în ce priveşte pensia de întreţinere, partajul bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, donaţiile primite în perioada căsătoriei.

Divorţul potrivit dicţionarului explicativ al limbii române înseamnă desfacerea pe cale legală a unei căsătorii si provine din latinescul divortum sau din cuvântul franţuzesc divorce.

Căsătoria se desface ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti când datorită unor motive temeinice raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă precum si în baza acordului ambilor soţi în condiţiile legii.