CARTOGRAFIC

, Cartografia este ştiinţa care se ocupă cu construcţia planurilor şi hărţilor topografice,cuprinzînd:

- desenul cartografic, prin care se stabilesc normele de reprezentare a elementelor topo-grafice' de pe suprafaţa terestri pe plan, referindu-se la conţinut, semne convenţionale, inscripţii,baza matematică şi geodezică etc.;

-:- proiecţiile cartografice, respe'ctiv procedeele matematice prin care se realizează repre-zentarea suprafeţei elipsoidului(sferei) pe plan;

.;.. editarea planurilor şi 'bărţilor topografice, adică studierea procedeelor de redactare,cartografi ere, reproducere şi multiplicare, pentru obţinerea planului sau' hărţii topografice impri-mate. Planul sau harta obţinută in urma editării, este documentul fundamental pentru executarealucrărilor de cercetare, proiectare şi construcţii in diferite domenii de activitate şi pentru, editareaplanurilor şi hărţilor tematice.

Scurt .istoric. Cartograrm a apărut din cele mai vechi timpuri şi s-a dezvoltat, concomitent cu 'alte ştiinţe: astronomia, geografia, geodezia, matematica.

Din antichitate s-au păstrat unele reprezentări cartografice, dintre care pot fi amintitecele din Egipt, Mesopotamia, China (unde apare pentru prima dată raportul de scară). In Grecia,'Ptolemeu a elaborat "Ghidul geografic", lucrare compusă din opt cărţi, in care se dau informaţiide intocmire a hărţilor, precum şi tabele ,cu poziţia a peste 8000 localităţi, dintre care circa40 sînt în Dacia. Hărţile şi tabelele cu poziţia punctelor sint' exprimate pentru prima dată princoordonate geografice (latitudine şi longitudine) cu originea la' ecuator. In Imperiul (Roman s-aelaborat harta denumită "Tabula Pentingiană" sub forma unor fişii pe anumite itinerarii, fiind''reprezentate prin semne convenţionale: fluviile, oraşele, şoselele, drumurile, reşedinţele guverna-torilor, farurile de navigaţie, hanurile, păşunile etc.

In evul mediu cartograrm se dezvfdţă in continuare, remarcindu-se hărţile chineze întocmiteal diverse destinaţii (funciare, politico-administrative, militare), elaborindu-se sistemul de multi-plicare şi imprimare in culori. Merită a fi menţionată şi harta geografică bizantină,cuprinzindPalestina, realizată in jurul anului 938. începînd din secolul al X-lea în Europa apar nume-roase lucrări cartografice care au servit' la efectuarea marilor călătorii şi descoperiri geografice.

Pe teritoriul ţării noastre s-au realizat hărţi cu caracter informativ pînă în secolul al XVII-lea.Un pas important in' dezvoltarea cartografiei il constituie realizarea hărţii Munteniei - 1'700, astolnicului Constantin Cantacuzino Şi'~ hărţii Moldovei -1737, a domnitorului Dimitrie Cantemir.

După anul 1840 se fac ridicări geometrice in vederea întocmirii hărţiilor, realizindu-se hărţila scara 1 :57600 pentru Oltenia, Muntenia"Moldova, Transilvania, Bucovina,' Basarabia şiDo~rogea. ,.

Din 1863 apar primele forme organizate, care in 1868 se legiferează şi se dezvoltă consti-tUind embrionul Institutului Geografic Militar, respectiva actualei Direcţii Topografice Militare,acestea fiind primele instituţii româneşti destinate a executa lucrări geodezice, topografice şi carto-grafice. In perioada 1873-1899 s-au întocmit hărţi la scara 1:20000 pentru Moldova şi

3

"

I

iII

Muntenia - p,înă la meridianul ZimniceB;- şi la scara' 1 :10000 pentru Dobrogea, in proiecţiaBonne. Pe baza acestora' pină în anul 1916 s-au intocmit hărţi la scările 1 :50000, 1 :100000 şi1 :200 '000 şi s-au transformat hărţile existente, În proiecţie Lambert. Din anul 1896 s-au înfiinţatşcoli pentm pregătirea cadrelor de specialitate.

După primul răZboi mondial s-a continuat activitatea şi În anul 1932 s-a adoptat o nouă bazăştiinţifică -- proiecţia stereografică cu plan secant, pe elipsoid Hayford. Pe această bază acontinuat lucrările de întocmire şi actualizare a hărţilor pină În 1951 cînd s-a introdus proiecţiaGauss-Kruger pe elipsoid Krasovski.

în perioada 1951-1970 s-au realizat hărţi pe întreg teritoriul naţional la scările 1 :25000,1 :50000, 1 :100000, 1 :200000 şi 1 :500000, şi planuri topografice pentru toate oraşele la scă-rile 1 :10000 şi ,1:5000. Modernizarea acestora s-a realizat în perioadal 1971-1986 obţinîndu-sehărţi unitare privind precizia, conţinutul şi modul de reprezentare, lucrări cu nivel calitativ mondial.După ,1987 a inceput actualizarea acestora.

Tot în această perioadă s-au realfzat planuri topografice pe o Însemnată suprafaţă, necesareeconomiei naţionale: agricultură, silvicultură, exploatarea resurselor naturale, planuri şi bărţitematice.

în 1970 s-a adoptat proiecţia stereo grafică cu plan unic secant, pe elipsoid Krasovski, pentnJexecutarea lucrărilor la scări mari necesare economiei naţionale.

Capitolul 1

NOŢIUNI INTRODUCTIVE DE DESEN CARTOGRAFIC

\,

•1.1. DEFINIŢIA ŞI SCOPULDESENULUI CARTOGRAFIC

Desenul cartografic face parte din desenul tehnic, fiind modul dereprezentare a elementelor topografice de pe teren. Acesta cuprindescrierea cartografică, semnele convenţionale pentru reprezentarea plani-metriei, hidrografiei şi altimetriei pe planurile şi hărţile topografice, precumşi pe hărţile speciale.

Pentru a răspunde multiplelor condiţii impuse, planurile şi hărţile topogra-fice trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

_. elementele reprezentate" inscripţiile şi datele cifrice să corespundăcu cele din teren ca poziţie şi valoare, asigurînd astfel precizia şiautenticitatea lor;- să fie clare, uşor de. citit şi expresive.Aceste cerinţe se realizează prin folosirea unor metode de Întoc-

mire precise şi eficiente şi prin asigurarea unei calităţi grafice ridicate.În acest sens, desenul are o importanţă deosebită pentru realizareaclarităţii şi expresivităţii hărţilor şi planurilor.

Desenul cartografic a avut o evoluţie continuă. Un rol deosebit În dez-voltarea modului de reprezentare a elementelor de pe teren, respectiv adesenului cartografic, l-au avut atlasele de semne convenţionale. Acestea s-auelaborat în funcţie de scara, scopul şi conţinutul hărţii. După anul 1951 s-auelaborat atlase de semne convenţionale pentru toate scările: 1 : 500, 1 : 1 000,1 : 2000, 1 : 5000, 1 : 10 000, 1 : 25000, 1 : 50000, 1 : 100000, 1 : 200000,1 : 500 000, 1 : 1 000 000. Atlasele conţin semne convenţionale, caracterele şidimensiunile scrierilor, modele de cadru, explicaţiile privind aplicarea semnelorcqnvenţionale, abrevierile etc. Atlasele s-au îmbunătăţit continuu, asigurîndu-seconcordanţa cu conţinutul hărţii şi cu atlasele folosite pe plan mondial.

1.2. MA 'fERIALE ŞI INSTRUMENTE PENTRU DESEN

1.2.1. MATERIALE PENTRU DESENUL CARTOGRAFIC

Hîrtia milimetricăeste hîrtie de desen opacă sau transparentă (calc, foliiplastice) împărţită în. pătrăţele prin linii longitudinale şi transversale colorate,distanţate la 1 mm. La intervale de 5 mm, 10' mm şi 50 mm, liniile sînt îngro-şate progresiv, uşurînd astfel raportarea punctelor, a distanţelor şi respectivnumărarea pătrăţelelor. Se foloseşte pentru originalele planurilor topografice,pentru grafice şi pentru schiţe. Pe hîrtie milimetrică nu se Întocmesc originalele

5

care trebuie să se păstreze timp îndelungat. După executarea originalului pehîrtie milimetrică, acesta se copiază pe hîrtie de calc sau pe folie plasticătransparentă, pentru multiplicare.

Hîrtia aIbă pentru desen se foloseşte pentru întocmirea originalelor planu-rilor şi hărţilor. Ea trebuie să fie densă, rezistentă, cu nuanţă uniformă şi fărăpete sau încreţituri. Calitatea hîrtiei, de desen se încearcă prin trasarearepetată de linii cu un creion cu mină tare (3 H) şi ştergerea lor cu radieră,după care în locul respectiv se desenează cu tuş; folosind trăgătorul şi peniţa,topografică. Liniile desenate trebuie să fie compacte şi uniforme, iar tuşulsă nu se întindă. '

Hîrtia de desen trebuie să se păstreze în încăperi cu temperatură constantă(18-20°C), ferită de umezeală, pentru evitarea defo,rmărilor. Pentru desen,hîrtia se fixează pe planşetă sau pe un suport nedeformabil, în funcţie de scopşi dimensiuni. Originalele care nu se păstrează timp îndelungat se întocmescpe hîrtie necaşerată sau caşerată pe pînză. în acest caz, în timpul lucruluihîrtia se fixează pe planşetă cu pioneze, cu hîrtie gumată sau prin lipireamarginilor.

Originalelecare trebuie să se păstreze se întocmesc pe hîrtie caşerată(lipită) pe un suport rigid: placă de zinc, aluminiu, material plastic etc. Suportultrebuie să se prepare pentru caşerare prin granularea şi degresarea ambelorfeţe, asigurînd astfel aderenţa hîrtiei la suport. Lipirea se execută, de regulă,cu o pastă formată din aracet şi amidon.

Pentru menţinerea planeităţii, hîrtia se caşerează pe ambele feţe ale supor-tului: pe una se lipeşte hîrtia de 'desen, iar pe cealaltă o hîrtie (de susţinere)de calitate inferioară, dar cu rezistenţa şi grosimea egală cu cea a hîrtiei dedesen. Hîrtia se umezeşte înainte de caşerare pentru asigurarea uniformităţii.Pe placa suport şi pe una din f~ţele hîrtiei (de desen şi susţinere) se întindeîn strat subţire şi uniform din pasta de lipit cu ajutorul unei pensule, apoise aplică hîrtia pe placă şi se întinde cu ajutorul unui rulou, după care se pre-sează. Suporturile presate şi uscate se verifică, urmărindu-se planeitatea,caşerarea integrală şi uniformă a hîrtiei pe ambele feţe, lipsa petelor,' zgîrie-turilor şi ştersăturilor.

Hîrtia de calc este transparentă, folosindu-se pentru copierea desenelorîntocmite pe hîrtie milimetrică sau pe hîrtie albă. De asemenea, se utilizeazăpentru întocmirea diferitelor proiecte şi piese tehnice. în lucrările topogra-fice se foloseşte pentru întocmirea şi copierea originalelor planurilor, pentruîntocmirea oleatei cu puncte cotate, a oleatei numirilor topice, a machetei deculori, a benzilor de, racordare etc.

Hîrtia' de calc este de mai multe feluri:- subţire, folosită pentru desene în creion şi pentru schiţe;- obişnuită, pentru copierea diferitelor proiecte şi piese tehnice;- de calitate superioară, pe care se copiază planurile pentru multiplicare

şi se întocmesc: oleata numirilor topice, macheta de culori şi benzile deracordare; ,

- pînzată, formată dintr-o pînză fină impregnată cu o pastă albăstruiecare permite desenarea pe una din feţe; se foloseşte pentru planurîle care tre-buie să se păstreze şi să reziste la copieri repetate, precum şi pentru întocmireaoleatei cu puncte cotate .. Hîrtia de calc pînzată şi cea de calitate superioară tinde să fie înlocuite cU

folii din materiale plastice transparente.Foliile plastice din poliester se utilizează pentru' desen şi pentru reproduceri

cartografice. Acestea sînt transparente, matisate pe lţna sau pe ambele feţe,

6

avînd grosimi de O,l ... 0,25 mm. Foliile plastice cu reţea milimetrică impri-mată Într-o culoare pală (inactinică), se folosesc la întocmirea planurilor topo-grafice, asigurînd multiplicarea directă. Foliile. pl'astice trebuie să aibă îngeneral, următoarele caracteristici :

_ deformări minime ale dimensiunilor, la variaţii de temperatură ŞI

umiditate;- rezistenţă la rupere şi îndoire;- transparenţă maximă; ~_ să permită scrierea cu crei'onul, ştergerea cu gumă şi desenul cu tuş pe

suprafaţa matisată; .,- să se menţină desenul cu tuş.Pentru desen se foloseşte tuş special, care trebuie să facă o bună aderenţă

cu suprafaţa foliei plastice şi să se menţină culoarea compactă. în lucrărilecartografice foliile plastice se utilizează pentru întocmirea oleatei cu punctecotate, a machetei de culori şi pentru lucrări de carto-reproducere.

Hirtia heliografică sau ozalidul, se foloseşte pentru multiplicarea pla-nurilor desenate pe hîrtie de calc sau pe folii plastice transparente. Estesensibilizată pe una din feţe. Copierea se -execută prin expunere la lumină,cu ajutorul unui aparat numit heliograf. După expunere se developează cuvapori de amoniac, obţinîndu-se imaginea desenului.

Creioanele se utilizeăză pentru întocmirea planurilor originale şi aschiţelor. Se folosesc creioane obişnuite sau pixuri cu mină neagră. Gra-dul de tărie al minelor este notat prin numere şi litere, astfel:

- cu mine moi: B, 2B, 3B 6B;- cu mine tari: H, 2H, 3H 6H;- cu mine intermediare: HB, F.Tăria minei se alege În funcţie. de calitatea hîrtiei şi de caracteristi-

cile desenului.Creioanele colorate se folosesc pentru evidenţierea diferitelor supra-

feţe, după anumite norme; de exemplu, pentru macheta de culori, pen-tru planurile geologice etc.

Peniţele se folosesc petru' trasarea liniilor şi executarea inscripţiilor.Pentru desen se utilizează peniţe topografice, peniţe redis şi peniţe cu vîr-ful plat. .

Peniţele topografice sînt mici şi bine ascuţite, utilizÎndu-se la executareadesenului cartografic: semne convenţionale, curbe de nivel, inscripţii, precumşi a desenelor tehnice fine. Liniile trasate pot avea grosimi minime de 0,1' mm.

Peniţele redis au vîrful Îndoit sub formă. de cerc, cu diametrul de 0,5;0,75; 1,00; 1,5; 2, ... ,5 mm, iar pe spate ~u o lamă metalică sub care seintroduce tuşul. Grosimea liniilor trasate este egală cu diametrul cercului dinvîrful peniţei. Peniţele redis se folosesc pentru scrierea pe documentaţia anexăa planului topografic.

Peniţele cu vîrful plat sînt asemănătoare peniţelor redis, cu lăţimea vîr-fului de 0-,5; 0,75; 1,0; 1,5 şi 2,0 mm.Se folosesc pentru trasarea cadrelor,formate din linii groase.

Gumele (radierele) servesc pentru ştergereacreionului, a tuşului şi cură-ţirea planşelor. Prin ştergere nu trebuie să se roadă hîrtia şi să se Întindă gra-fitul.Pentru ştergerea' creion ului şi curăţirea planşelor se folosesc gumemoi, iar pentru ştergerea tuşului se folosesc lame metalice şi gume tari. Gumeletari pot fi şi sub formă de creion cu mină din gumă, care se folosesc pentruştergerea locurilor Înguste. Locul şters cu gumele tari trebuie satinat, pentruca tuşul să nu se Întindă În fibrele hîrtiei.

7

Tuşul este în stare lichjdă sau solidă. Tuşul lichid trebuie să fiefluid, fără reiiduuri, să nu se decoloreze, să aibă culoare intensă şi sănu se întindă.

Originalele planurilor şi hărţilor topografice se desenează cu tuşnegru, verde şi sepia, culorile fiind diferenţiate după elementele topo-grafice reprezentate.

Pentru desenarea pe folii din material plastic se folosesc tuşuri spe-ciale - preparate chimic - de aceleaşi culori. Acestea trebuie să facăo bună aderenţă cu suprafaţa foliei pentru ca desenul să se menţinăcompact.

Acuarelele sînt formate dintr-o materie colorantă şi un liant, pre-zentîndu-se sub formă de pastile sau în tuburi. Culoarea se prepară înfarfurioare albe, in care. se pune apă curată şi progresiv cite puţină acua-relă luată cu ajutorul pensulei,pînă se obţine nuanţa dorită. Se folosescpentru colorarea diferitelor suprafeţe de pe planuri şi hărţi.

1.2.2. INSTRUMENTE PENTRU DESEN

Planşeta serveşte pentru întinderea şi fixarea hîrtiei de desen, avîndsuprafaţa plană şi netedă. Se c(mfecţionează din lemn de tei, cu margi-nile din fag aburit, pentru evitarea deformărilor.

Planşeta poate fi aşezată pe un suport special sau pe masa de lucru.Planşetele fixate pe suport sînt de dimensiuni mari - pînă la 200 x

125 Cfi - avînd montate rigle şi dispozitive pentru trasarea liniilor.Suportul acestora permite fixarea planşetei în diferite poziţii, convenabileexecutării desenului. .

Pentru executarea desenelor de dimensiuni reduse se folosesc planşeteportabile, care se aşază pe masa de lucru. .

Teul este confecţionat de obicei din lemn de păr, fiind format din linealcu lungimi de 530, 730, 1 000, 1 250 şi 2 000 mm, care are la capăt o placămai groasă fixată perpendicular. Capul poate să fie fix sau mobil, adică formatdin două plăci, una fixă şi una mobilă, prinse între .ele printr-un şurub cu piu-liţă, Muchiile linealului trebuie să fie drepte, paralele şi netede, iar muchiainterioară a plăcii fixe a capului să formeze cu muchiile linealului unghiuridrepte,. Cu teul se pot trasa linii drepte, paralele cu laturile planşet~i, fixînd

muchia interioară. a plăcii f1xe a capului pe marginea din stînga a planşeteişi deplasînd-o succesiv, în funcţie de poziţia liniilor ce se trasează. Pentrutrasarea liniilor înclinate faţă de laturile planşetei, placa mobilă de la capulteului se fixează Ia inclinarea respectivă; capul teului se scoate pe margineadin stînga a planşetei şi se deplasează succesiv pentru trasarea liniilor.

Echerele au formă de triunghi dreptunghic cu unghiurile ascuţite de 30,45' şi 60?, fiind confecţionate din lemn, din metal sau din material plastic. Eleservesc pentru trasarea liniilor drepte de diferite mărimi şi în diferite poziţii.

Trusa de compaS'conţine. mai multe piese care servesc pentru desenareaîn creion şi în tuş a liniilor şi cercurilor şi pentru raportarea distanţelor. Pieseleprincipale din trusa de compas sînt:, - compasul (fig. 1.1), folosit pentru trasarea cercurilor şi arcelor de cerc,este format din două picioare articulate, îmbinate la partea superioară. Unuldin picioare are un vîrf metalic, care se fixează în centrul cercului, iar lacelălalt picior se..~ontează dispozitivul cu mina de creion sau cu .trăgătorul

8,,;".

Fig. 1.1. Compas. Fig. 1.2. Corn pasrnicrornetric.

Fig. 1.3.Corn pas distanţier.

Fig. 1.4.Balustru.

9

cb

. Fig. 1.5 Trăgătoare:a - trăgător Sillplu;b -trăgător dublu;c - trăgător mobil.

Q

I

I

pentru tuş. În trusă se află un prelunghor pentru unuldin picioare, care se montează pentru trasarea cercu-rilor cu rază mare;

- compasul micrometric (fig. 1.2) se foloseşte pen-tru raportarea distanţelor pe original, fiind format dindouă picioare îmbinate la partea superioară. Este pre-văzut cu un şurub micrometric, pentru fixarea precisăa distanţelor dintre vîrfurile sale;

- compasul distanţier (fig. 1.3) este format dindouă picioare îmbinate la partea su'perioară, care aula capete vîrfuri metalice. Se foloseşte pentru rapor-tarea' distanţelor de pe scara grafică sau de pe riglă,pe original;

- balustrul (fig. 1.4) serveşte pentru desenarea cer-curilor mici, cu raza de 0,3 ... 10' mm. Este formatdintr-un ac de oţel în jurul căruia se roteşte un piciorla care se montează dispozitivul cu mina de creion saucu trăgător. Piciorul se poate apropia sau depărta deax cu ajutorul unui şurub micrometric. în desenul carto-grafic balustrul se foloseşte pentru desenarea semnelorconvenţionale circulare ale punctelor cotate,. 'conduc-telor, gardurilor vii, pădurilor, livezilor etc.;

-, trăgătorul (fig. 1.5) se foloseşte pentru trasareaîn tuş. a liniilor de diferite grosimi. Este formatdintr-un mîner la care sînt montate la partea infe-rioară două lame de oţel, care se pot apropia saudepărta cu ajutorul unui şurub micrometric, pentru'stabilirea grosimii liniei ce se trasează. între lame1e

Ii1,!;1

de dţel se introduce tuşul. Sînt şi trăgătoare duble, cu două perechi de lame,pentru trasarea liniilor par.alele şi trăgătoare mobile pentru trasarea liniilorcurbe. în desenul cartografic se folosesc trăgătoarele fixe Cu o perechedelame pentru trasarea cadrului şi a căilor de comunicaţie reprezentateprintr-o linie, trăgătorul cu două perechi de lame pentru trasarea căilorde -comunicaţie reprezentate prin două linii şi trăgătorul mobil pentrutrasarea curbelor de nivel.

Trusa Rotring (fig. 1.6) se foloseşte pentru executarea desenului În tuş,Înlocuind În anumite cazuri peniţa topografică şi trăgătoruI. O trusă esteformată de obicei din patru tocuri, avînd vîrfuri cu grosimi de la 0,1. .. 0,5 mm.Fiecare, toc are un dispozitiv de desen format dintr-un ac capilar şi un rezervorde tuş, construit pe principiul stiloului. Dispozitivul de desen se poate ataşala compas pentru desenarea cercurilor. După folosire dispozitivul de desentrebuie spălat, pentru a nu se Înfunda acul capilar. Se foloseşte tuş special,care trebuie să fie fluid şi fără reziduuri.

Rotringul se poate utiliza pentru desenarea semnelor convenţionale, tra-sarea cadrului, trasarea curbe lor de nivel şi executarea inscripţiilor; dese-nul se execută mai uşor şi liniile trasate Îşi păstrează grosimea.

Trusa Graphos (fig. 1.7) se foloseşte' pentru executarea desenului În tuş,Înlocuind tocul şi peniţa topografică. O trusă este formată din:

- un toc care are rezervor pentru tuş şi dispozitiv de montare a peniţelbr;- cinci sbrturi de peniţe (A, O, N, T şi Z) care se schimbă În funcţie

de caracterul desenului. .În desenul cartografic se folosesc peniţe din sortul A; O şi Z, cu care se

poate executa scrierea şi trasarea liniilor cu grosimi cuprinse Între 0,1 şi 5,0 rom.Şabloanele pentru scriere sînt confecţionate din material plastic, sub formă

de rigle, avînd perforate literele alfabetului (majuscu1 şi minuscul), cifrele şisemnele de punctuaţie. Şabloanele sînt construite În general pentru scrierebloc filiform şi bloc (Înclinat şi drept) de diferite dimensiuni. Scrierea seexecută cu rotringul. În lucrările cartografice se folosesc de regulă,şabloane de dimensiunile 2,0, 2,5,' 3,5 şi 5 rom.

Q b

Fig. 1.6. Rotring:a - dispozitiv de desen; b - rezervQr pentru tuş.

Fig. 1.7. Graphos:a - peniţa; b - dispozitivul de montare a peniţei; c - tocul.

10

Florarele (fig. 1.8) sînt confecţionate din lemn sau material plastic, avîndforme şi tăieturi corespunzătoare pentru trasarea diferitelo,r curbe. Se folosesc,de obicei, pentru racordarea aliniamentelor <;jiilor de comunicaţie şipentru trasarea curbelor complexe, desenul executÎndu-se de obicei cu rotringul.

Instrumentele de desen trebuie să se păstreze curate, după întrebuinţarese şterg cu o cîrpă moale, apoi se aşează la locul lor În trusă sau penal'.

1.2.3. IN~RUMENTE PENTRU MĂSURAT

Pentru executarea desenului topografic, În afară de instrumentele şirechizitele pentru desen, sînt necesare şi anumite instrumente pentrumăsurarea lungimilor, a unghiurilor şi pentru mărirea şi reducerea dis-tantelor;

Dublul şi triplul decimetru (fig. 1.9) sînt confecţionate din lemn, metal saumateriale plastice, avînd ambele muchii ascuţite şi gradate, una În cen-timetri şi milimetri, iar a doua În centimetri, milimetri şi jumătăţi demilimetru. Se folosesc pentru măsurarea şi raportarea distanţelor pe plan.

Rigla de reducţie este confecţionată din lemn sau material plastic;are lungimea. de 30 cm' şi secţiunea triunghiulară, cu şase muchiigradate pentru scări diferite, de obicei: 1: 1 000, 1: 2000;1 : 2500;1 : 50QO. Se foloseşte pentru măsurarea şi raportarea pe plan a distan-ţelor la scările respective ..

Rigla metalică este confecţionată dintr-un aliaj cu coeficient micde dilataţie, cu lungimi de 50; 70 sau 100 cm, avînd una din muchiiteşită şi cu gradaţiile gravate În centimetri şi milimetri. Unele rigle augravată pe faţă o scară grafică transversală (fig. 1.10) cu baza 10,altele au gravate scări grafice transversale pe ambele' feţe, cu baza1 : 10-1 : 20; 1: 25-1 : 50. Rigla metalică se utilizează pentru trasareacadrului, a reţelei rectangulare şi pentru măsurarea şi raportarea peplan a punctelor şi distanţelor.

,,,;'

'Fig. 1.9. Dublu decimetru.

Fig. 1.8. Florare.

001 O OS -l cnot o, osS1.•,

GOOm400

DOl

CC~t2!.~

UlOOC11

f "I~

o IZ

= 111o •

I ti •.•.. ~j z\ 100 O 200

Fig. 1.10. Scara grafică transversală.

11

~.:- .._,,.. ....

Fig. 1.11. Cornpas cu tije.

Fig. 1.12. Cornpasde reducţie.

Compasul cu tije (fig. 1.11) este format dintr-o tijemetalică sau de lemn, pe care culisează două mufe Încare se montează vîrfurile metalice. Ambele mufe auşuruburi de blocare, una avînd şi şurub micrometricpentru deplasarea longitudinală. Se foloseşte pentrumăsurarea şi raportarea pe plan a distanţelor lungi,În special a cadrului planurilor. Se utilizează Împreunăcu rigla metaIică.

Compasul de reducţie (fig. 1.12) permite trans-formarea directă a distanţelor de Ia o scară la alta,pe baza principiului proporţionalităţii laturilor triun-ghiurilor asemenea - opuse la vîrf. Este compus dindouă braţe identice, cu vîrfuri metalice Ia ambele ex-tremităţi, prinse printr-un dispozitiv de fixare culisa-bil. Pe braţe sînt gravate valorile raportului de scară,iar pe dispozitivul de fixare este gra vat un indice.Raportul de scară se obţine prin aducerea indiceluide pe dispozitivul de fixare În coincidenţă cugrada-ţia corespunzătoare gravată .pe braţul compasului şiprin blocarea şurubului. Raportul fixat se păstreazăindiferent de deschiderea braţelor compasului.

Raportoarele sînt confecţionate din metal sau dinmaterial . plastic, sub formă de cerc sau semicerc,avînd gradaţii pe circumferinţă, În sistemul centezimalsau sexagesimal. Se folosesc pentru măsurarea un-

ghiurilor Între diferite direcţii trasate pe plan şi pentru raportarea pe. plan •. a punctelor determinate prin metoda coordonatelor polare (un-ghiuri şi distanţe).

1.3. FORMATUL, SCARA ŞI INDICATORUL DESENELOR

Pentru uniformizarea ,mărimiihîrtie s~au stabilit standarde, atîtcel cartografic. Acestea ~se alegdesenului.

desenelor tehnice şi a cohlor depentru .desenul tehnic cît şi pentruîn funcţie de suprafaţa şi de scara

1.3.1. FORMATUL DESENELOR

Formatul desenelof. tehnice (fig. 1.13) este stabilit prin STAS, cu urmă-to~rele elemente: coala de desen e.f; originalul c. d; copia a, b şi chenarul.Coala de desen trebuie să aibă dimensiuni mai mari deCÎt origina-

lul, pentru' fixarea pe planşetă. După executarea originalului, marginilecolii de desen se taie la formatul originalului., Simbolul şi dimensiunile formatelor sînt indicate În tabelul 1.1.Formatele pot avea ca bază latura mare sau latura mică, fişia de

În'dosariere lăsîndu-se întotdeauna în partea stîngă.

12

II

9

----------f~---~.- -- l - ~d-b- - - - 11

fII I

+:I II 1. J

I-l II Ia,C

!e I~IL

Fig. 1.13. Formatul de-senelor tehnice.

Tabelul 1.1

Dimensiunile desenelol" telmk.c

Simbolulformatului

Dimensiunile cOFieia-o[mm)

841 xl 189594 X 841420x 594297 X 4202IOx 297148 X 210105 X 148

Dimensiuniie ':;oliide desen: e-f

(rom) -

880 >< 1 230625 X 880450 X 625330 X 450240 X 330165 X 240120 X 165

1, Distanţa dintre fi

Ichenar şi. marginea

copieI: g

I ';~ 1~ I555

Uiţi mea t!şieide indosariere

h

tmmJ J-;-l25 .2525252525

Fig. 1.14. Legăturaîntre formateledesenelor tehnice.

Az

Ar

Alt

AJA6

AsA6

\

Formatul desenelor topografice se stabileşte în funcţie de scară şide mărimea suprafeţei. De obicei, planurile topografice la scările 1 : 2 000,1 : 1 000, 1: 500 sau mai mari se intocmesc pe form'atul STAS: Ao,A, sau A

2, în raport cu mărimea suprafeţei ce se rţprezintă, fiind deli-

mitate de caroiajul rectangular-

13

Planurile şi hărţile topografice la scările 1: 5 000, 1 : 10000, 1 : 25 000şi mai mici sînt delimitate de caroiajul geografic, avînd forma unor tra-peze. împărţirea şi dimensiunile medii ale acestora sînt prezentate Întabelul 5.1.

1.3.2. SCARA DESENELOR

Scara . este raporful dintre dimensiunile obiectelor reprezentate' ŞIcorespondenţele lor reale. Aceasta se. stabileşte În funcţie de mărimeaobiectelor ce se reprezintă, de formatul ales pentru desen şi de preci-zia de reprezentare necesară,

în lucrările topografice, prin scară se Înţelege raportul dintre dimen-siunileelementelor reprezentate d şi corespondentele lor reale din teren D.Se folosesc următoarele scări pentru:

- planuri de situaţie 1 : 100; 1.: 500; 1 : 1 000;- planuri topografice 1 : 2 000; 1 :5 000; 1 : la 000;- hărţi topografice' 1: 25 000, 1: 50 000; 1: 100 000; 1: 200 000;

1 : 500 000; 1: 1 000 000. '.Scările se exprimă sub formă:

- numerică: t = ~= 1 : n, care se Înscrie pe fiecare plan sau hartătopografică în indicator sau sub latura de sud;

- grafică, aceasta fiind reprezentarea scării numerice.Pe planurile şi hărţile topografice se trece scara grafică simplă

(fig. 1.15), formată din două linii paralele trasate orizontal, divizate,avînd fixat indicele zero. Faţă de indicele zero, în partea stîngă se aflătalonul gradat în milimetri, iar În partea dreaptă baza, gradată în cen-timetri.

t:5000

Fig. 1.15. Scara grafică simplă.

300I r

Pentru raportarea şi măsurarea distanţelor se foloseşte scara graficătransversală (v. fig. 1.10), care asigură o precizie de măsurare de 0,1sau 0,05 rom; Scările grafice transversale se. gravează pe plăci metalice(pentru ridicările topografice pe teren) şi. pe rigle metalice (pentru lu-crările de birou).

De obicei, o' scară grafică transversală se construieşte pentru două scări,putîndu-se folosi şi pentru scările multiple, de exemplu:

-. scara 1': 1 000 şi 1: 2000 poate folosi pentru 1 : 100, 1: 10000,1 : 100 000, 1 : 200, 1: 20 000, 1: 200 000; '.

-' scara 1: 2 500 şi 1: 5000 .poate folosi pentru 1: 250, 1: 25000,1 : 500, 1: 50000, 1: 500 000.

Scara grafică transversală este formată dintr-o reţea cu 10 sau 20linii orizontale paralele echidistante, avînd la ambele capete CÎte un talon.Talonul este, de" asemenea, împărţit În 10 părţi, liniile transversale fiindunite cu decalajul de o unitate, aşa cum se arată În figura 1.10. în dreptuldiviziunilor sînt scrise valorile naturale ale lungimilor pentru ambele scări.

14

1.3.3. INDICATORUL DESENELOR

Datele caracteristice ale planşei sau ale plaQ,ului topografic întocmitse înscriu într-un indicator, care se plasează în colţul din dreapta jos,În interiorul planşei, cu două laturi pe chenar. Pentru formatele dedeseŢl mai mari de A

2, indicatorul va avea dimensiuni de 180x 50 mm,

iar pentru formatele A3şi A4 dimensiuni de 180 x 40 mm.

""'. ,--30 11". 80 20

<:::>.~o Ci) 0 ~C'.I

25 25,

15 85 <;:)~

<;:) ( d ) 8 0 "-r,~ "'oi,

- -,- 180

Fig. 1.16. Indicatorul desenelor tehnice:

a - numele instituţiei proiectante; b - titlul proiectului; c - numărul şi faza proiectului; d - operaţii executate,numele şi semnăturile executanţilor; e - scara planului şi data terminării; f - titlul planşei.

La planurile topografice care se întocmesc pe aceste formate se de-senează indicatorul În care se Înscriu datele respective. În figura 1.16se prezintă un indicator în care sînt specificate datele ce trebuie să secompleteze. '

1.3.4. PLIEREA DESENELOR

Copiile desenelor sau planurilor topografice se pliază pentru îndosarierela formatul A, (210 x 297 min). Plierea se execută în aşa fel înCÎt indica-torulsă rămînă deasupra, în poziţie normală, în colţul din dreapta jos. Copiilese pliază întîi pe verticală şi apoi pe orizontală, lăsîndu-se la marginea dinstînga fişia pentru îndosariere.

1.4. îNTREBĂRI DE CONTROL

1. Care sînt materialele necesare pentru executarea desenului cartografic şi caracteris-ticile acestora?

2. Care sînt instrumentele necesare pentru desen şi caracteristicile acestora?3.. Care sînt instrumentele de măsurat şi caracteristicile acestora?4. 'Care este legătura Între formatele desenelor tehnice?5. Ce cuprinde indicatorul desenelor tehnice?

15

Capitolul 2

SCRIEREA CARTOGRAFICĂ

Planurile ŞI hărţile topografice conţin semnele convenţionale aleelementelor reprezentate ŞI inscripţiile care se referă la: numele delocalităţi, numirile de teren, inscripţiile explicative ale semnelor con~venţionale, datele caracteristice, valorile coţeloI' şi ale curbelor denivel de pe suprafaţa respectivă. în acest fel, planul sau harta furni-zează informaţii complete asupra, teritoriului respectiv. Numirile sîntdeci un element. de bază, care nu pot lipsi din conţinutul nici' unui plansau hărţi. Ele se scriu după anumite reguli geometrice şi artistice, pen~tru respectarea cerinţelor impuse planurilor şi hărţi lor top,ografice.Scrierea folosită este specifiCă acestui gen de lucrari, de unde şi de-numirea ei de "scriere cartografică".

Pe planurile şi hărţile topografice se scriu:- numele localităţilor, cartierelor şi căilor de comunicaţie;-. .numele punctelor reţelei geodezice;- numele topice ale; formelor de relief, reţelei hidrografice, forma-

ţiilor vegetale şi ale terenurilor; .- datele caracteristice şi explicative ale elementelor topografice

.reprezentate;- cotele punctelor reţelei de bază, a punctelor caracteristice şi

valorile curbelor de niveI;-' nomenclatura sau titlul plci.nului, valorile reţelei de bază, datele

tehnice şi explicative asupra întocmirii planului.Scrierea acestora trebuie să fie clară, uniformă, uşor de citit, plasată

în aşa fel înCÎt să rezulte cu certitudine elementele sau suprafeţele la,care se 'referă şi să nu acopere reprezentarea elementelor topograficeimportante. ~

Pentru îndeplinirea acestor condiţii, s-au stabilit reguli privind ca-racterele de scriere ce se folosesc pentru anumite elemente şi dimen-siunile scrierii, în raport cu importanţa şi" mărimea elementelor sau 'asuprafeţelor. în acest mod se realizează concordatiţa reprezentării. ele-mentelor topografice cu caracterele şi dimensiunile scrierii. De ase-menea, s-:au' stabilit datele tehnice care se scriu În indicator sau Înafara cadrului planului, caracterele de scriere şi dimensiunile acestora.

în ţara noastră, planurile şi hărţile topografice se scriu În limbaromână literară, cu alfabet latin.,în atlasele de semne convenţionale, pentru fiecare scară sînt speci-

ficate dimensiunile şi caracterele de scriere ce .trebuie să se foloseascăla scara respectivă.

16

cu caracterul scnerll. în fi-cele' -patru caractere de scriere

II

2.1. ELEMENTELE SCRIERII CARTOGRAFICE

Scrierea cartografică se execută după anumite. reguli geometrice,fiind o scriere desenată. La _executarea ei trebuie să se respecte regulilestabilite şi să se asigure claritate şi concordanţă cu desenul, avînd învedere elementele acestei scrieri.

2.1.1. PORT ATIVUL•Portativul este o reţea de linii care asigură construcţia corectă a li-terelor, fiind -format din:

-. linii longitudinale echidistante (13 sau 9), din care patru sînt liniiprincipale, care limitează înălţimea -literelor majuscule şi minuscule, iarcelelalte. sînt linii auxiliare:

- linii transversale echidistante, trasate la înclinarea stabilită, careasigură lăţimea, grosimea. şi spaţiul, respectiv construirea ,corectă a li-terelor şi a cuvjntelor. -

Portativul se trasează corespunzătorgura 2.1 sînt prezentate portativele pentruprincipală, cu elementele lor componente.

15° J,...:;:..",

~-QTTT

~

1se' -='oe:: \

----~ -ţ:~ --

'i:eJ

~ -=- -~

=" =-.~ -::j

i

Fig. 2.1. Portati vele .scrierii cartografice:

h -' înălţimea nominală; a - înălţimea iit.erelor minuscule; b- depăşirea superioară aliterelor minuscule; c - depăşirea inferioară a literelor minuscule.

i.1.2. CONSTRUCŢIA liTERELOR

Literele _din fiecare caracter de scriere se bazează pe combinaţia din-tre linii drepte şi curbe, construindu-sepe bază de ovale şi .bastonate,păstrînd . proporţiile specifice caracterului respectiv. La fiecare literă,'indiferent de, caracter, se disting: ,,_ .- înălţimea nominală h, adică înălţimea literelor majuscule (v. fig. 2.1).Literele minuscule cu depăşire (superioară sau inferioară) au aceeaşiînălţime cu literele majuscule, iar cele fără depăşire au înălţimea egală cu

.; 2/3 din înălţimea nominală;

2-Cartografie 17

- lăţimea şi grosimea se stabilesc pentru fiecare caracter de scnere,în funcţie de înălţimea nominală şi de forma literei;

- spaţiul din interiorul literelor şi intervalul dintre literele ce com;.pun cuvintele sînt variabile În funcţie de caracterul scrierii şi de formaliterelor;

- Înclinarea, exprimată in valori' unghiulate, faţă de perpendicularape liniile longitudinale ale portativului poate fi dreaptă - perpendicu-Iară, Înclinată spre dreapta sau spre stînga cu 15°, În funcţie de caracte-rele scrierii.

în tabelul 2.1 se prezintă dimensiunile şi proporţiile pentru caracte-rele scrierii .utilizate. .

Pentru executarea scri,erii, se stabileşte înălţimea' nominală şi, înfuncţie de aceasta, se construieşte portativu1. Se schiţează apoi. litereleîn creion, cu trăsături foarte fine şi, după ce s-a verificat corectitudinea;

Dimensiunile scrierii cartograficeTabelul 2.1

Dimensiunile literelor in funcţie decaracterul scrieriiCuprins

RomanA Cursiv Bloc Blocfiliform

Dimensiunea nominalA "h" 6 unităţi 6 unităţi 9 unităţi 9 unităţi(inlHţimea literei majuscule) (h) (h) (h) (h)

literele fără depăşire:a, c, e... 4/6 h 4/6 h 6/9 h 6/9 h.înălţimea literelor ... /"

minusculeliterele cu depăşire:b, d, g ... h h h h

afară de l.M.W. 3/6 h 3/6 h 4/9 h 4/9 h

? 1 1/6 h 1/6 h 1/9 h 0,1 mmlJiţimea literelormajuscUle

M 4/6 h 4/6 h 6/9 h 5/9 h

W. 5/6 h 5/6 h 7/9 h 8/9 h

afată de: f, i, j, 1, m,3/6 bt, W 3/6 h 4/9 h 4/9 h

f,j 3/6 h 3/6 h 4/9 h 4/9 hLăţimea literelo'rminuscule

i, 1 1/6h. 1/9 h2/6 h 0,1 mm

t 2/6 h 2/9 h.

m,w 5/6 h 5/6 h 7/9 h 8/9 h.

Grosimea literelor 1/6 h . 1/6 h 1/9 h 0,1 mm

18

II

Fig. 2.2. Construcţia literelor.

se trasează în tuş, cu peniţa topografică. Dacă schiţele în creion nu co-respund, se pot corecta direct la trasarea în tuş, evitînd ştergerea cuguma. După oarecare practică, schiţarea în creion poate fi parţială, exe-. cutîndu-se direct desenul în tuş. In figura 2.2. se arată prin săgeţi ordi-nea în care se desenează. fragmentele de litere, în ..cazul scrierii bloc.Aceeaşi. ordine se. păstrează, în general, şi la celelalte caractere. Lascrierea cursivă şi romană, după desenarea literei se trasează bazele şiracordările respective.

2.2. CARACTERELE SCRIERII CARTOGRAFICE

Pe planurile şi hărţile topografice, scrierea cartografică se diferen-ţiază după elementele la care se. referă, folosindu-se patru caractere descriere: bloc filiform, bloc, cursiv şi romană.

2.2.1. SCRIEREA BLOC FILIFORM

Este o scriere subţire, care se construieşte după următoarele ele-mente:

- portativul este format din 12 unităţi (13 linii Iongitudinale), dincare 9 unităţi reprezintă înălţimea nominală h şi 3 unităţi depăşirile

2* 19

inferioare ale literelor minuscule. Transversal se trasează liniile pentruînclinare, păstrînd mărimea unităţilor longitudinale. Valoarea unei uni-tăţi a, porţativului se stabileşte îri funcţie de înălţimea nominală ascrierii (u =h : 9); .

- înclinarea scrierii se măsoară faţă de o perpendiculară trasată peliniile longitudinale ale portativului. Scrierea bloc filiform poate fidreaptă, adică, perpendiculară pe liniile longitudinale ale portativului,sau înclinată spre dreapta sau spre stînga cu 15°. înclinarea se măsoarăîn capătul portativului şi, în funcţie de aceasta, se traseaz~ liniile trans-versale pe întregul portativ;

- lăţimea litereloţ este, în general, de patru unităţi (făcînd excep-ţie literele: f, i, j, 1,' m, ,t, w), iar în interiorul cuvintelor unele litereîşi micşorează lăţimea, de trei unităţi; de exemplu: F, L, f, j, r;

- spaţiul dintre literele ce formează acelaşi cuvînt este, de regulă,de două unităţi. Acesta se micşorează la o unitate în. cazul literelorasimetrice, în aşa fel încît aspectul cuvîntului scris să fie unitar; deexemplu, la literele: A, F, L, T, V, Y, f, j, r, v, y, t;~

- intervalul dintre cuvinte este, de regulă, de opt unităţi. Acestapoate fi micşorat la şase unităţi, în cazul cînd scrierea trebuie înca-drată într-un anumit interval;

-. grosimea literelor este uniformă în raport cu înălţimea nominală.De regulă, dacă înălţimea nominală este mai mică de 4 mm, grosimeava fi. de 0,1 mm; pentru scrierile cuprinse între 4 şi 6 mm, grosimea vafi de O,15 mm, iar pentru cele. mai mari de 6 mm, grosimile cresc pro-porţional, la 0,2 ... 0,25 mm.. în figura 2.3 se prezintămo4elul de scriere bloc filiform.

2.2.2. SCRIEREA BLOC

Este o scriere groasă, uniformă, care se construieşte după următoa-rele elemente:

! .

- portativul este identic cu cel al scrierii bl9C filiform, format din12 unităţi, din. care 9 unităţi reprezintă înălţimea nominală h;

- înclinarea scrierii poate fi: dreaptă, adică perpendiculară pe lini-ile longitudinale ale portativului, şi înclinată spre dreapta cu 15°. înfuncţie de înclinarea stabilită se trasează liniile transversale' ale porta-tivului, păstrînd intervalele stabilite pentru liniile longitudinale;

-' lăţimea literelor este, în general, de patru unităţi, făcînd excep-ţie literele: J, i, j, 1, m,~ t, w. în interiorul cuvin~elor unele litere îşi mic-şorează lăţimea la trei unităţi; de exemplu: F, L, f, j, r;f -. grosimea literelor este uniformă, egală cu o unitate ... Pentru uni-

formizareascrierii trebuie ca părţile orizontale ale literelor să se dese-neze mai subţiri cu 0,1 .. ;O,15 mm faţă de' părţile verticale, eliminîndastfel impresia că liniile orizontale sînt mai groase decît cele verticale;

-. spaţiul din interiorul lîterelor este, în general, de două unităţi,făcînd excepţie literele m şi w;

- spaţiul dintre literele ce formează acelaşi cuvînt şi intervaluldintre cuvinte, se stabilesc după aceleaşi reguli ca la scrierea blocfiliform.

în figura 2.4' se prezintă modelul de" scriere bloc.

20

!II

.1 (AOS oab BffiS)

f

i ~ A8COEFGHIJKLMN =-~ O P Q R.s TU V W X Y Z / ~

I .1( abcdeFghi}k/mnopqrs ~o I

!. ~ tuvwxyz 1234567890 ~I ~ BUZAU Lereştl TlTAN il! P/eşu . ~II ~ \l,)~~ţ\~~L'dC\1S\\'d~Q\J~8\'\\'d ~

I -,Fig. 2.3. Scrierea bloc filiform .

. 1 (£~~~~ @~ tmfg )E A B C D EF G HJ JK. L M N =-~. OPQRSTUVWXYZ =-~ abcdefgh.ljklmnoprs ~- ~ tuvwxyz 1231,567890 ~. ~ fOCŞANI ARAD Orăştie Albeşti ).1( MAMAIA .Creasta Ciucaş. 11

Fig. 2.4. Scrierea bloc.

21

m';f---. o-

.,

,2.2.3. SCRIEREA CURSIVĂ.

Este o scriere cu grosimi longitudinale, care se construieşte dupăurmătoarele elemente:

-' portativul este format din 8 unităţi (9 linii longitudinale), din care6 unităţi reprezintă înălţimea nominală h şi 2 unităţi depăşirile infe-rioare ale literelor mimis.cule. Transversal se trasează linii, pentru încli-nare, păştrîndu-se mărimea unităţilor longitudinale. Valoarea uneiunităţi a portativului se stabileşte în funcţie de înălţimea nominală ascrierii (u = h : 6);

- înclinarea scrierii' se măsoară faţă de o perpendiculară trasată peliniile longitudinale ale pQrtativului. Scrierea cursivă poate fi înclinatăspre dreapta sau spre stînga cu 15°. în funcţie de înclinarea stabilită setrasează liniile transversale pe toată lungimea portativului;

- lăţimea literelor este, în general, de trei unităţi; făcînd excepţieliterele: 1, M, W, i, 1, m, t, w.în interiorul cuvintelor lăţimea literelorse menţi.ne, indiferent de poziţia literelor;,

- grosimea literelor este egală cu O' unitate pe majoritatea -părţilorlongitudinale,în interiorul literelor rămînînd un spaţiu de o unitate.Pentru uniformitate, grosimea liniei curbe a literei "s"se măreşte cu0,1. .. 0,2 mm;

- spaţiul dintre literele care formează acelaşi cuvînt este; în gene-ral, de o unitate, care se micşorează la 3/4 de unitate în cazul succe-siunii literelor ovale: o, a, c, e etc. şi după literele f şi r; ,

- înălţimea literelor este de şase unităţi pentru scrierea majusculăşi patru unităţi pentru scrierea minusculă. Depăşirile literelor minus-cule, superioare şi inferioare, se faC pe cîte două unităţi. Excepţie face'litera t,' care are, o depăşire superioară de o unitate. La literele ovale:c, e, o se măreşte înălţimea cu 0,1 ... 0,2 mm, eliminînd impresia că aces-tea sînt mai scurte;

'- bazele literelor formate din bastonate se desenează pe liniile lon-gitudinaÎe, avînd lungimea de 1/3 de unitate. Bazele se racordează debastonata literei prin arce de cerc.

în figura 2.5 'se prezintă modelul de scriere cursivă.

2.2.4. SCRIEREA ROMANĂ

Este' o scriere dreaptă" cu grosimi longitudinale, care se construieştedupă următoarele elemente: ,

- portativul este format din 8 unităţi (9 linii longitudinale) din care6 unităţi reprezintă înălţimea nominală h, iar 2 unităţi depăşirile infe-rioare ale literelor minuscule. Valoarea unei unităţi a portativului sestabileşte în funcţie de înălţimea nominal~ a scrier~ (u = h : 6). Trans-versal se trasează linii perpendiculare, păstrîndu-se' mărimea unităţilorlongitudinale, pe toată lungimea portativ ului ; .

- lăţimea literelor este, în general, de trei unităţi, făcînd excepţieliterele: 1, M,W, i, 1, m, t, w. în interiorul cuvintelor, lăţimea literelorse ,menţine, indiferent de poziţia acestora ~ '

-. grosimea "literelor este egală cu o unitate şi se aplică pe majori-tatea părţilor longitudinale. în interiorul literelor rămîne un spaţiu deo umtate. Pentru uniformitate, grosimea liniei curbe a literei S semăreşte cu 0,1 ... 0,2 mm; ,

22

j ,

~ [@AIE(f;JJ$ @ \\\\,~ \\ ~ \ 11 ~~ 'ABCOEF6UIJIiLMN ~~ o P Il R,S T U V W X y Z ~.'~ a IJ c d el; g h i j h l m no p q r ~~ siu(}wxgz 123456789 ~~\\, \\ c \\ e \' \\ '" \, i\t \ m, '" \\ ~ l\ ~ . ~ .~. \;\\t\)\\\ ~'l'L \t~ '-\~\\1 %~.\\ ~

I ~ MA/lEA NEAGRĂ DUNĂREA ~I ~ \,\ID\\. \\\'~ \\iut tw~~ ~

Fig. 2.5. Scrierea cursivă.

~

~

~

~

'~

~. Iacobem.

Voinesti•

~

~

'~

~

~

gj--===l--===:J

rfl~ -.,--.------

Fig. ,2.6. Scrierea romană.

23

,&Ae~..;.o::t!if,".

Capitolul 3

SEMNE CONVENŢIONALE

Semnele convenţionale sînt. un sistem de simboluri, cu ajutorul cărora sereprezintă prin desen anumite elemente, arătîndu-se poziţia şi caracteristicile.acestora. Semnele convenţionale trebuie să fie sugestive, uşor de desenat şide citit.

în funcţie de domeniul de aplicare semnele convenţionale pot fi: topografice,cadastrale, geologice, miniere, pentru construcţii etc.

3.1. SEMNE CONVENŢIONALE TOPOGRAFICE

Semnele convenţionale topografice formează un sistem unitar de ,sim-boluri, cu ajutorul cărora se reprezintă pe planurile şi hărţile topogra-fice elementele de pe teren, prin .poziţia şi caracteristicile acestora. Deobicei, semnul convenţional are forma proiecţiei sau a profilului ele-mentului reprezentat. în acest fel. se asigură corespondenţa dintre te-ren şi plan, respectiv condiţia de sugestivitate, redînd în acelaşi timpcaracteristicile cantitative şi. calitative ale elementelor reprezentate.

Deoarece elementele topografice de pe teren au forme şi dimensiunidife~te, a fost necesar ca semnele convenţionale .~ se împartă în douăman grupe.

Semne convenţionale de contur. Se folosesc pentru reprezentarea ele-mentelor topografice care pot fi redate prin reducere la scară;1 deexemplu: elementele de vegetaţie (păduri, fineţe, izlazuri, livezi, i pe-piniere, vii etc.), elemente de sol (suprafeţe cu nisipuri, cu grohoti$uri,cu ,sărături etc.), elemente ale reţelei hidrografice (malul mărilor,flu-Viilor, lacurilor, rîurilor, mlaştinilor etc.),' construcţiile care se pot re:"prezenta la scară etc. în această situaţie, .conturul elementului topo-grafic se reprezintă prin semnul convenţional specific (limită, gard etc.),iar în interiorul conturului se desenează semnele convenţionale ale ele-mentelor de pe suprafaţa respectivă. .De exemplu,. dacă trebuie să! sereprezinte o livadă cu pomi frţlctiferiîmprejmuită cu gard de sîrmăghimpată, se desenează pe contur semnul convenţional ai împrejuriţnii,iar în interiorul' conturului, semnul convenţional de livadă - rînduri decerculeţe.

Semne convenţionale la scară. Se folosesc pentru reprezentarea ele-mentelor topogrl:l-fice mici care nu se pot reda prin reducerea di-mensiunilor la scară; de exemplu: punctele reţelei de bază, construcţii,reţeaua de comunicaţie, reţeaua hidrografică etc. Semnele convenţionale

37

din această categorie au dimensiunile stabilite În atlasele de semneconvenţionale; în funcţie de scară. Aceste semne convenţionale se fo-losesc pentru toate elementele ale căror dimensiuni reale sînt mai micidecît cele rezultate din transformarea la scară a dimensiunilor semnu-lui convenţional din atlas.

Unele semne convenţionale de contur şi de scară se Însoţesc de in-scripţii explicative şi date caracteristice, care dau infor~aţii calitativesuplimentare asupra elementului reprezentat.

în tabelele 3.3 ... 3.13 sînt prezentate principalele semne conven-ţionale topografice pentru scările 1: 2000-1 : 5000; forma acestora sepăstrează, diferind numai dimensiunile.

3.1.1. DIMENSIUNILE SEMNELOR CONVENŢIONALE

în atIase sînt date dimensiunile semnelor convenţionale _. În mm -care se referă la: grosimea li~iilor, Înălţimea, lăţimea şi diametrul semnelor,lungimea segmentelor şi intervalelor etc. ..

Elementele topografice de pe teren au dimensiuni mai mici de-cît cele rezultate din transformarea dimensiunilor semnu~ui convenţio-pal corespunzător în valori reale, se reprezintă prin semnul convenţio-nal cu dimensiunile prevăzute În atlas, iar cele care au dimensiuni maimari, se reprezintă. la scară. Din această cauză, unele elemente topo-grafice au cîte două semne convenţionale, folosirea lor făcîndu-se dife-renţiat, în funcţie de dimensiuni. în tabelul 3.1 se dau exemple cu va-lorile minime ale elementelor de pe teren de unde Înce~ redarea lascară, În cazul reprezentării pe planul 1: 5000.

Tabelul 3.1DimelL'iiunile elementelor topografice

38

.,Pe originalul de teren, de regulă, dimensiunile, semnelor convenţio-

nale pot fi mărite pînă la 1/3 faţă de dimensiunile prevăzute. În atlase,păstrîndu-se poziţia, forma, orientarea şi dispunerea elementelor topo-grafice, fără să se producă deformări sau confuzii. Pe originalul de edi-tare, În cazul imprimării planurilor şi hărţilor, se admit. toleranţe de:l:0,l mm la dimensiunile semnelor. convenţionale şi +0,2 mm la lungi-mea segmentelor semnelor convenţionale liniare (drumuri de exploatare,poteci, curbe de nivel ajutătoare etc.). .

ii

Nr;crt.

123456789

.10

11

Elemente topografice

ClădiriClădiri ruinateClădiri anexeBiserici şi mănăstiriUzine, fabrici, mori, centrale termice.Staţii meteorologice .Terenuri de sportStaţii de transformatoare electricePoduri pentru căi ferate şi drumuriOi'gun

Linii de somieră

Dimensiuni minimepe teren

(mI

5x 10lOx2010><20lăţime 1510x2020>:3030x 5020><30

lungiÎne 10lăţime coronament

2,5lăţime 5

parcuri etc. ,prm culoarea verde. Pentru identificarea suprafeţelor res-pective, acestea se colorează pe originalul de teren prin tentă de creion.Pentru planurile şi hărţile cu densitate mare, colorarea se execută pe ocopie a originalului, obţinîndu-se astfel macheta de culori.

3.1.2. CULORILE SEMNELOR CONVENŢIONALE

Pentru asigurarea unei citiri uşoare şi sugestive, planurile şi hărţiletopografice se desenează în culori, În toate fazele de execuţie. La ~le-gerea culorilor s-a urmărit corespondenţa cu culorile din natură, armo-nia şi proprietăţile culorilor. De obicei, În fazele de execuţie elementeletopografice se desenează în culorile înscrise în tabelul 3.2.

Pe' planurile şi hărţile imprimate se mai evidenţiază suprafeţele ac..,vatice prin culoarea albastră iar cele cu păduri, pepiniere, livezi, vii,

• Tabelul 3.2Culbrile semnelor convenţionale

,Original teren

Planul sau INr. Grupuri de elemente harta impri.',crt. ' topografice În creion Desen in matl, tuş

l Semnele convenţionale, numele şi cotelepunctelor din reţeaua geodezică, topo-grafică, de nivelment, olmctele de repe-raj fotogrammetric, cele de orientare şicele cotate ::>

~2 Elementele de planimetrie, datelecarac- C

UJteristice şi ,inscripţiile explicative ale Zacestora ::>~'

3 Toponimele referitoare la planimetrie, re- ::> Clief şi vegetaţie, ~ UJ

@ Z4 Datele caracteristice şi inscripţiile ele- Z

mentelor de vegetaţie ,1

5 Limitele elementelor de sol -6 Semnele convenţionale şi limitele ele-

UJmentelor de vegetaţie Q~

7 Limitele rezervaţiilor nat1,Jrale şi ale UJ> Iparcurilor naţionale I

I

I8 Curbele de nivel şi valorile lorI

< O9 Valuri istorice .... ~~ <UJ ~10 Elementele de relief şi inscripţii referi- ti:!

.toare la relief

11 Elementele de hidrografie, semnele con- ::>venţionale, datele caracteristice şi in- tf.lo

scripţiile explicative ale acestora ~ ~ VJ<::>apelor

~ =~12 Cotele nivelului mediu al la , pos- UJ ~f-<turile hidrometrice şi cotele batimetrice > <

,

le

1,A''\ .

39

"

3.1.3. PLASAREA SEMNELOR CONVENŢIONALE

Semnele convenţionale se plasează pe original după următqarele principii:• Poziţia reală a elementului din teren să corespundă ca: '- centrul semnului convenţional, la cele cu formă geometrică de

cerc, pătrat, dreptunghi, triunghi, stea;, '- mijlocul liniei de bază a semnului convenţional, la cele care au

baza semicerc sau linie dreaptă; ,- ,vîrful unghiului drept al semnului convenţional, la cele cu picior

dreptunghiular; _- baza piciorului semnului convenţional, la cele cu pIcIOr fără linie

orizontală la bază., • Orientarea semnelor convenţionale va fi:

- paralelă cu laturile planului, la: punctele de bază, co.şuri de uzineşi fabrici, staţii de radio şi televiziune, staţii meteorologice, monu-mente, troiţe, staţii şi posturi hidrometrice ' etc. ; ,

- conformă cu orientarea reală a elementului pe teren, la: clădiri,terenuri de sport şi stadioane, clădirile uzinţlor şi fabricilbr, etc.,;

- paralelă cu latura cea mai lungă a reprezentării" la: sere, li-vezi etc.

• Axul semnului convenţional să corespundă cu ax~ elementuluitopografic reprezentat, la: căi ferate, drumuri, străzi, poduri, diguri,baraje etc.

• Distanţa minimă Între semnele convenţionale va fi de 0,3 mm.

3.1.4. PRINCIPll DE GENERALIZARE

Pentru a asigura claritatea şi expresivitatea planurilbr şi hărţilortopografice, pe acestea nu se redau toate elementele tQPografice dinteren, selecţionîndu-Ie în funcţie de importanţa lor. Aceste cerinţe 'serealizează prin generalizare, care trebuie să respecte urmiltoarele prin-ci~: '

- generalizarea, trebuie să se facă în mod diferenţiat, 'În funcţie dedensitatea elementelor, astfel: în zone mai-aglomerate să se eliminedetaliile 'neesenţiale şi să se' scoată în evidenţă cele mai importante'din punct de vedere economic, iar în zonele unde _elementele topogra-fice sînt rare, să se' reprezinte şi acelea ale căror dimensiuni sînt maimici decît cele prevăzute în atlase; ,

-,'să' se obţină corelaţia naturală între elementele componente aleconţinutului, de exeinplu:~ 'Între reţeaua hidrografică şi detaliil~ de .pla-nimetrie, între curbele de nivel şi elementele de sol, I Între reţe~uahidrogtafică şi formele de relief etc.; ,

- influenţa, generalizării asupra preciziei să fie cît mai redusă.La generalizarea elementelor de planimetrie, şi de altiIţletrie, pentru

păstrarea preciziei trebuie să se respecte următoarele reguli:- punctele de bază, detaliile proeminente, punctele de orientare,

elementele cu formă clară şi contur precis, cele care se- reprezintă prinpuncte şi linii, precum şi cele ce se pot reprezenta 'ila scară, seredau păstrîndu-se exact poziţia şi orientarea, în aşa fel Încît să nUinfluenţeze precizia;

- elementele de planimetrie şi de altimetrie importa~te, care nu(se pot reprezenta la scară, se redau prin exagerarea dimensiunilor sem-

40

"

"

nului convenţional,păstrîndu-se exact poziţia centrului sau a a~uluişi orientarea;

- elementele de planimetrie şi 'de altimetrie' importante, care nu segeneralizează, pot fi deplasate ca poziţie cu valori de la 0,5 la 1,0 Imm,păstrîndu-se orientarea lor;

-'. elementele de planimetrie şi de altimetrie neesenţiale se eliminăpentru a se asigura claritatea planului.

în cazul întocmirii planurilor sau hărţilor la scări derivate, folosindplanuri sau hărţi la scări mai mari, în procesul de redactare trebuie săse efectueze ,generalizarea <lttografică. Acesta este un proces complex,prin care se selectează elementele importante, asigurîndu-se reprezen-tarea elementelor topografice corespunzătoare conţinutului şi condiţiilorde claritate şi expresivitate.

Dintre factorii care influenţează generalizarea, se menţionează:- destinaţia hărţii, adică stabilirţa elementelor ce trebuie să se re-

prezinte şi gradul lor de detaliere, în funcţie de scopul pentru care seîntocmeşte harta;

-, scara 1 hărţii, adică selectarea elementelor în funcţie de posibiilită":ţile de reprezentare la scara respectivă; de exemplu, pe un centimetrupătrat la scara 1: 10 000 se reprezintă elementele de pe' un hectar, iarla scara 1: 25000, pe aceeaşi suprafaţă de hartă se reprezintă elemen-tele de pe 6,25 ha. De aici rezultă că generalizarea se accentuează înraport cu micşorarea scării;

- particularităţile zonei de cartografiat, adică generalizarea se efec-tueazădiferenţiat, _în funcţie de densitatea, dimensiunile şi forma ele-mentelor reprezent~te;

- modul de reprezentare, .adică în funcţie de dimensiunile semnelorconvenţionale şi ale inscripţiilor să se încarce suprafaţa hărţii cu desen,astfel încît să ,se asigure claritatea şi expresivitatea hărţii.

Generalizarea trebuie să se efectueze într-o anumită o.rdine, cu multdiscernămînt, pentru a păstra caracteristicile generale ale zonei ce' sereprezintă.

3.1.5. LUCRĂRI PRACfICE

Să se deseneze semnele convenţionale topografice prezentate în tabe-lele 3.3 ... 3.13, pe hîrtie de desen format A4 (21Ox297 mm), aşezatăcu latura lungă în poziţie orizontală.

Pe toate planşele se trasează chenarul, iar pe prima planşă, -în par-tea din dreapta jos, se desenează indicatorul (150 x 20 mm), care se 'îm-parte în trei coloane de dimensiuni egale (50 mm).. Pentru desenarea semnelor convenţionale, planşele se împart în treicoloane (89 mm). Fiecare coloană se va diviza În trei părţi, care vor

,cuprinde: nr., crt. (9 mm), elemente topografice (45 mm), semne convţn~ţionaleşi inscripţii (35 mm). Pe verticală, spaţiul se împarte corespunzătorcu mărimea semnului convenţional, a inscripţiilor şi a denumirii semne-lor convenţionale.

Denumirile semnelor convenţionale se scriu în tuş negru, caracterbloc filiform, h=2,5 mm. Semnele c.onvenţionale. se desenează în tuş, la

41

~_.

1\

-- .. I

dimensiunile "j:,revăzuteîn tabelele 3.3 ... 3.13, în culorile menţionate,pentru originalul de teren din tabelul 3.2. Inscripţiile explicative alesemnelor convenţionale se execută cu caractere de scriere, şi diInensiu-nile prevăzute în tabelul 2.2. "

Indicatorul se completează conform indicaţiilor din c~pitolul 2.4.1.Tabelul 3.3

Nr.en. ' ElcmcDtc tOPOlI'afice , ScmDc cOliveDtioDllc' ,i iDlCriptii

Puncte ale reţelei geodezice cu de-terminlri astronomice

2 Puncte ale reţelei geodezice Viforita,3,0A 183:?

3 Puncte ale reţelei topografice insta-late:

•.....pe sol

.198,7ifi17:2,3

2~~:}23,",'1.5 .

D,S:~ 96 fi~ '

",-' '. 14~'l, 11 I

\,'sp~~'2p& .3

•.....pe biserici

•.....marcate cu picbeţi Dletalici

- pe clădiri

- pe: coşuri şi construcţii infor-mA de turn

Puncte de indesire a reţelei topo-grafice:-marcate cu barDă

4

s- marcate cu ţlrUşi de JeDlD

Puncte, de nivelment:

- din reţeaua de stat

42

6

- din reţeaua locali

Puncte cotate

T~elul 3.4Constructii In localitiţi

Nr.crt. Elemente topografice Semne convenţionale şi inscriptii

7 Clădiri:

- CU cadre şi planş. din betonarmat

1 : l 000; 1:2000; 1: 5000;

~ W- din piatrl sau cărămidă

-şoproane

9 Clădiri subterane

10 Clădiri ruinate

11 Biserici şi mînăstiri

12 Capele

13 Moschei "

14 Monumente

15 Troiţe şi" cruci

: :~ : hC.e/.. .. ..............

~ O10,4.1 = numâru' de etaje ".

~ rlpz.cer.

lZlma!!.O dpz.le.l~

O

oI +)

I .l]

- din lemn, paiaIită sau chirpici

- din lemn

- din metal

Clădiri anexe:- din beton sau zidărie

8

16 " Cimitire.' ...• o + •

,4,0" ...•

,, .

43.

Tabelul 3.5Construcţii industriale, .soclaI-culturale .şiexploatiri

Nr.crt.

17


Clădirile uzinelor şi ale fabricilor:- cu coşuri

- fără coşuri

Semne convenţionale lşi inscripţii,

. :\1[.41-;-.l.J siderg

~text

18

19

Foraje

Sonde de petrol sau gaze:- cu turle

- fără turle

,.. ,

4~.~ pe!ro/2jJ

z"u,-o qaze

MnI/yZG¥J

20

21

22

Staţii de radio sau televiziune

Oficii telegrafice. şi telefonice

Galerii de mină

- betooată

- consolidată cu lemn

4j)1~o'2/1

4Plt ~ 73~55- liilimea galerie, .:

738,5 - cola,Jj gllrt!J gii,/el'lel.~ ~

~~[~»

4~'~:?:OL

~3~O~ var

3P'~

4-P.b.1.06,0

Staţii de alimentare auto

Cuptor de var,

Cuptor de cărămidă

Staţii meteorologice

, TerenUri de sport şi stadioane

28' Rezetvor de gaze sau petrol

24

25

27

26

28

44

jl

Tabelul 3.6Linii electrice şi de transmisiUni

Nr.crt. Elemente topografice Semne convenţionale şi inscripţii

19\ Linii electrice ., --:1. '2,0'::G ~ I •••• 0•••••• .~

- pe stilpi de lemn

~. ffOlcv- pe stilpi de beton ••• .. ... ". .~-pe stilpi metalici o o ~fJil.ZillirlJ1l.i<J,sn{o/lor

• 1lI-,wzt/i,'.sd!/i1lIiltâ I s///Jtlol'

\

30

31

32

Staţii de transformatoare electrice

Linii de transmisiuni (telegraficesau telefonice)

Stilpi de susţinere-.- din lemn

- din beton

- din metal

- pentru lumină.

- pentru tramvai

- pentru telefon

4.?:.1~b

3.~:.?1;0

[]] fr~1/Jf.

'1 ~ •• I •

'6.0

1P:::O

• •

45

•: nI' :. '.

:2,O~ '[IJ]::'P

;2,0:

, epr.s:. .- .rv - ;tIIIt ---.r.....,.-'2,0-

Semne convenţionale şi inscripţii

"--- ._-----_ ..._-._-----_._-_._-._-----

Tabelul 3.7

.~pe!ro!0,8

:4,0: pm-IJ/ , !~--.- -.- -, .-•...•48

aer--.--.--.~-

---C--c~-

----T- -T~-

p'Qmp. ,----T--f-_,1,5,

- - C --G}- C ---.. .,..

COnducte

-- subterane,

- cu staţii de ,pompare

- subterane

- cu staţii de pompare

- subterane

Conducte de petrol:- 'la suprafată

- subterane

Conducte de gaze:- la suprafată'


- cu staţii de compresiune

- .cu staţii de pompare

Conducte de apă:,....:'la suprafaţă

-:.. cămine devizitare

- gură de canal la dgola strAzii

Conducte de abur sau aer:- la suprafată

Conducte de termoficare:-- subterane

Conducte de canalizare:- subterane

33

Nr.crt.

34

3S

36

37

38

46IJ, -'I '

"'y.:"'_-.~-~- ------

TabelUl ',3.8Cii rente şi colistJ'aqii mexe

Nr.crt. Elemente topoarafice Semne convenlionale ti inscripJji

39 Cii fera~e:eu .ecartament qprmal:-- cu Iime simpli ~

- cu linie dubli

- cu linie simpli şi electrificatl1.1000

&,0F

e8

1:2.000 - f: 5000f

1.0

rE.

40

- eu linie dubli şi electrificatA

-in construcţie

-- cu linii demontate

Cii ferate cu ecartament ingust:- cu linie simplă

e _E -

1:1000 1:2000-1:5000

=-_~a:=,D:.: _-=~p.~_-=_

=:ZfllZlZlZ'ZlZ2!:' =::l'rz'Z:Z1lZ2iZ:zIZI=~QlZ1ZZlZZlZP!:l::' =

:0,7

- cu linie simpli şi' eJectrificatl ! T ! T

41 Construcţii anexe:

- staţii de cale feratA

- balte sau puncte de oprire

- J)aSllI'ell

-- semafor

.- platformă turnantA

~jr.' . .~ c:::::;:J u:=:u si ~/1lI.JI/.'~~,(&..~:; -

8 -l1IImiru/lldlilor

• Bh.A'';'*f~.'<:_-------~

==-_c=:=~,;=::=1,0=- __ -==~;;r-111

==--==:::::I#I_' :::::::::.-==

47

~---

Nr.'crt.

41


- depou

--rambleu şi debleu

Tabelul 3.8 (continuare)


,5,0!€'ITPPEEEITi1.1,

- zid de sprijin şi de consolidare

5,5• • • • •

:a::: ."0" 0,38,0';

I

42

- tunel

Poduri pentru calea ferată:'- construite din metal

- construite din beton sau piatră

'.I' f":'f5S. - ,- --_..~-~-~---~6--8 - -7,5 120

==-IIK::"H=-'", -==• 1. t.

=:::1_-= J • I ..,=:l,--===43 Linii de metrou:

,- sinlple -la suprafaţă. 16,0I 1.: 0,5

- sinlple subterane

- duble la suprafaţăII

i,OII II II 'II

- duble subterane

-- intrări în subteran la staţiile demetrou

-t+- - -+f--'-++-,5,0 ..-++--""""-W-M-

44 Linii de tramvai:- sinlple

: 6,0:) .) ,1 l' 0,2

..,....duble

45 FlJlliculare sau teleferice:- sinlple

- duble

II "." II' 1111 II II

-i :3,0 6;0 rO,7- - ••• jfl/pi~ sl/S!im'n',

-1 J r- \1 •• " •••46

48

Benzi ,transportoare permanente oo

oo

oo g 4,0 -b-,-o~'-o-ţl".

: 6,0': fP

Şosete, drumuri şi coostrucţii anexe

ITabelul 3.9

Nr.crt.

47

48

48

Elemente topografice o

Autostrăzi

Şosele:- modernizate

- nemodemizate

oDrumuri naturale:- îmbunătăţite

- de exploatare

- poteci


.g.3'=2x4As= 0--2X4B -- J

2 - nlJmaruI!JenZl/pr fM. VI)sel)s dairruiJIie4 - /jliml'a l/l1e/bl'l1rIJn m. . ,

• JOJ____ o a(fO)As _- _8 - li/imea pi,.!Ii" C¥OSiJlJt1e

10- litiml'a loiala'========= 5(8)P =====.=.-:.(~O_.l I

ql===6 __ <_,

:3,0: ~Q 0,2________ £o~

F'a 12B-7~___ 0;I . 1,20°0

,

---*1 1 .~O~/o B 80___ '_' ,1'0---

50

51

Construcţii anexe:- rilmbleu şi debleu

- zid de sprijin sau de consoli-dare

- pietre kilometrice

Poduri pentru şosele şi drumuri:- construite din metal

F -fier, material de construcţie.8 -Înălţimea deasupra niveluluiapei, m o

126-7.6 dimensiunile podului. m.200 - rezistenţa la o sarcină, t.

- construite din beton sau piatră

2.3.1.1,1,1.1,1.1,1.1,1,1.1,.'l'j'j'i'I'I'I'I'I'I'I'ji

i ' le " '" II I I

"J •

o'

3,5...<f' f'PI' l'I'IQ'I'fT". . .ti.l,!.I"".!".!.1,'

1"", '" ,"

1) .i

O,iI

4 - Cartografie

- construite odinlemn

- podeţe tubulare

- poduri pe suporţi plutitori

- punţi pentru pietoni

___ ,/ f., __

74~;60l'-tt

___ j" 1\ 1\ " AC _----IV V V V 'j"

----H-~--

Tabelul 3.10Frontiere, limite şi imprejmuiri

55 Ziduri din beton,' piatră sau cărimidă

, ISemne convenţionale şi inscripţii

I

I ":5,D: ~.~

-.-.-._" -----'-'-11;lI

)P. .SP. I....; •• ~ ••~ •••.••..•••-- •• -- •• - 43

I

.5,0. .5,0..- ••• _' -, •••• _ ••••.•_~ •• _ •••• D].

0.1

q5-"":4P:

0,3. . . . . .S .

4,0.i IqS ....• • • • .• . :e' • O,?

,.

- de comună

Elemente. topografice

. Frontieră de stat

Limite administrative- de\judeţ

'- de municipiu sau oraş

52

53

54 Ziduri istorice

56 Garduri- metalice

Nr.crt.

••••••• ee •••••••• ee •••••• ~'••• ee.~ •••••••• ee ,.1 .•. ,., ...

.~. ÂC I- 0-0-0'-'0-0-0-0-0'-0-

.4,0."~N"NM"'~

.4p.• e

!,IJ !t,l! ~o-.-.-~~+-.~+-,+-4-I

~ .

.4/J.~'....* le " " v X Y A V ruI

- din sîrmă ghimpată

- din lemn

- din plasă de sîrmă

- din nuiele

Limite permanente ale elementelorde sol şi de vegetaţie

- gard viu

57

50

I1',

... ."

Tabelul 3:11Reţeaua bidrografică şi construcţiile anexe

Nr.crt. Elemente topografice Semne convenţionale şi inscripţii

58

59

Linia de mal a mărilor, flutftor,lacurilor şi riurilor

Maluri. abrupte:-,- din, stîncă sau piatră

-,- din pămînt

- consolidate cu beton sau piatră

'------...,--0;2. ~,'/? ~ ~ /),~-c/.',sepiJ

OÎ~-m~=;;;::=. rertH

st'1'1rJ .=3::i~i;;::=~vt'r~' .

2,0 verde• ii,' » ii' J.--!--!+i- i j ( •• ii• • • • • • • • , , • , • • , • • • 0,5 I

-.,.. consolidate cu fasciile.'l.gi ,

, ! ,i~: f<v~r~! • ! ! ,D,I

60 Diguri .

51

0.1

-.-verde

-/_.-'f,Q_0'_._'-

1,2

-------

~ . .1,7 rertk. negru

~2,5 " rero'l'

/vertk

verrk, ,,~,,,«,,' ee '

myru ,. verde~eI""'fl,'lj~I,JIt"'''''I.r,,,,,,,!tl.I.AI,',',''I,''

- în construcţie

- cu adîncimea malurilor' maimare de 1 m, amenajate

-:-. construite pe diguri

- cu adîncimea malurilor maimare de 1 m, neamenajate

- cu maluri consolidate

Rîuri şi pîraie:- cu adîncimea malurilor mai. mică de lm

Canaluri .pentru irigaţii sau dese-căci:- cu maluri, neconsolidate

61

62

4*

52

Nr.crt.

63

64


h:voare:- neamenajate

- amenajate

Construcţu -anexe:- staţii sau posturi hidrometrice

l82,5-cota la capătul mirei(4,50) - gradati!! pe miră la care .s-a determinat cotal8l,5-cota Qivelului .mediu al.apei

- docuri

- ecluze2-numărul camerelor de eelu-zare65 -lungimea camerelor15-Iătimea portilor3,5 -adincimea apei

-' baraje

- castele de apă

- fintini

-:- roţi pentru irigaţii

- vaduri

- faruri

- feriboturi850-lătimea apei inm75 x 12-dimensiunile feribotuluiin m -350-rezistentă la sarcină in t

- bacuri pentru vehicule

- bacuri pentru persoane

ITabelul 3.11 (continuare)

Semne cOl1ventional~ şi inscriptii

Tabelul 3.12ReUef şi elemente de sol

Nr.ocrt.

65 Curbe de nivel:- normale


,___ i_9-_:!--',0'----48

-: principale

- ajutătoare

_- -accidentale

0,2-

-4,0.0".-0-_0

!iO

66

67

68

69

70

71

72

Rupturi de teren şi tef"ase

Rîpe şi viroage

Zone cu alunecări de teren

Colţi de stincă

Zone stincoase

Zone cu grohotişurţ

Terenuri cu sărături:- inaccesibile

-accesibile

lIIIIIIJllllllllllmlll'll1/l~r~I II"JI'/",II"J ',"II/II/Iii:; t..-Yeroel' , ,. ~' , I I ",.

,I1J

53

54

Nr.crt.

73

74

75


Terenuri cu mlaştini:- inaccesibile

- accesibile

Suprafeţe nisipoase:- nisipuri uniforme

- nisipuri cu ridicături

-' riisipuri cu gropi

- ,nisipuri mişcătoare

Vegetaţie

Păduri:.:- cu înălţime mai mare de 4 m

- cu înălţime mai mică de 4 m

- rare

- doborîte de furtună, uscate sauarse

l'

Tabelul 3.12 (continuare)I

I

Semne conventionale şi inscriptii

Tabelul 3.13

:'0" 0"0"'6'" 0"0 o' () •••o. "o:, 1,

:00:: 1,0 " '1' ~ o;'; 'f.Sr.J O 30 ~lo ' '1 o::..p..,.~....9.., ,Q.,.9.. A:...90.0 ~o:

25 - Îl1i/lime<1 D'U'tite iJi1r-IJ"rIQ in 111.0,30- tliQmelru/ metltv I

(0 •••• O' •. ji '. o" '.;'" 'O "I~o"o"'~;0:: 0,6 4 brad , ,oi:0 I o:. .~9...• q ..•. 0.... ~.... C! ••• ~ ••• ,,?, .•'? •.• '?:...~ ~.T .

Q,I Q,

••••••••••••••••••••••••••••••• 1 ••••••••••

. '. .\.., i.: ,,'C" '" , . i-' •....J,.. L L l.. I L

L. L. L. L............................. '(" ..;..

II

.t

Nr.crt.

76

77

78

19

80

81

82

, 83

84

85

86

87

Elemente. topografice

Linii de somietă .

Tufăriş sau mărăciniş

Suprafeţe cu ierburi naturale

Suprafeţe cu izlazuri sau păşuni

Suprafeţe' cu stuf, trestie saupăpuriş

Perdele de protecţie

Arbori izolaţi

Tufe izolate

Livezi sau pepiniere de pomifructiferi

Vii

Culturi de orez

Culturi de plante tehnice

Tabelul 3.13 (cOIitinuare)I

Semne c'onvelllionllie şi inscriptii

••••••••• '•••••••••••••••••••••••• .; •••••••••••••• ~ j

~. /1 II 4.0 Il II ,,~

~ " 11::2,0" " r:.............................................•...i"~"" ~ ~ -;z ;: ~; /\ /\,:.:2P /\ /\ /\ I: ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• "" •• ~ ••••••••••• t •••••••••••••

~ '~i~" ;;; + ;;...'''1'IV '1" ,II + '* :

L .1.3,0.o CI o o o o. " () o o o 0:::(0.

'0......... , 4b oJj••••••...••... :: o o"~ i> o o o o o o:: 4P InJr !: o 0"0 o o o o o o o:: ••••••••••••• .; •••••••••••••• t •••••••••••••••••••••••••••••••••••.... :...,.q : ; M:

.. ~.S ~ S' S ~ E40: r''WI ~ . 1. ~:'.. : ..... S ;r.~,v, ., .,:

' .~::::.....::~..:..))i. :'.::::::::::.:::::::i ::::::~

•• ;.~ ~. + i :40: "2/1. 1::.! ~ i../# , ;.

~ :.•..............•..•............. 0 0 0•.-;:000000'0'0 o :: . o o::'0 . o O'. 0",0 .0. o o O' :

4 O • 0,8 "altlel .. :.' o O' o o o o 00 o o o ~::~ ••••••••••••••••.••••••••• "! ••••••••••••••••••••

55

I,I,I,,.I

I

,I

I

II,II

. ,I

!3.2. SEMNE CONVENŢIONALE CADASTRALE

1

3.2.1. PRINCIPIi DE REPREZENTARE

Prin lucrările de cadastni trebuie să se asigure cunoaştereaj completă şisistematică a fondului funciar, silvic, hidrotehnic, edilitar şi imobiliar. avîndîn vedere aspectul cantitativ, calitativ şi juridic. Acestea se reflecţă în planurişi registre cadastrale.

La întocmirea planului cadastral se folosesc, de regulă, semneleconvenţionale topografice. Pentru categoriile de folosinţă ale terenurilor seface o detaliere calitativă, iar semnele convenţionale se înlocuiesc cu simbo-lurile prezentate în tabelul 3.14.

Tabelul 3.14ISimbolurile categoriilor de folosinţA ale terenurilor

Categorii!

Categorii Simbol Simbol-

IARABIL NEPRODUCTIVArabil A Neproductiv NGrădini de legume Ag Nisipuri I NnOrezării Ao Bolovani, grohotiş NbCăpşunării Ac Rîpe, ravene, torenţi I NrSere As Sărături NsSolarii Aso Haide Nh

PĂŞUNIMocirle-smircuri jNm

Păşuni PGropi Ng

Păşuni împădurite Pp DRUMURI ŞI cĂI FERATE

1&Păşuni cu pomi fructiferi PI DrumuriPăşuni cu tufăriş Pt Căi ferate

Drumuri naţionale DnFiNEŢE Drumuri judeţene jDjFineţe F Drumuri comunale DeFineţe împădurite Fp Drumuri de exploatare .DeFineţe cu. pomi fructiferi FI Străzi şi uliţe InsFineţe cu tufăriş Ft

CONSTRUCŢIIVII Construcţii CVii V Construcţii-curţi leeVii nobile Vn Diguri CdVii hibride Vh Cariere

ICaPepiniere viticole Vp Parcuri.

CpPlantaţii hamei Yha Cimitire ICiliVEZI Terenuri sportive :CsLivezi L lU"guri şi pieţe ,Ct

Livezi intensive Li Plaje şi ştranduri CpjLivezi cu arbuşti fructiferi Lf Taluze pietruîte CtzPepiniere pomicole Lp Alte terenuri :CatPlantaţii de dud ~ Ld CARTAREA CLĂDIRILOR IPĂDURI ŞI VEOETAŢlI Clădiri 'cu zidărie

.FORESTIERE din cărămidă şi .planşeePăduri PD din beton armat APlantaţii şi perdele protecţie PDp Clădiri din cărămidă I

Răchitării PDr cu planşeu de lemn B .

. Pepiniere silvice PDps Clădiri. din lemn CTufăriş şi mărăciniş PDt Clădiri din paiantă D

Clădire declarată monumentHIDROGRAFIE istoric MiApe H Magazii din zidărie inApe curgătoare Hr Garaj din zid-metalic gjCanale Rc Grajd din zid grLacuri şi bălţi naturale Hb I

Amenajări piscicole HpStufăriş Hs ILacuri de acumulare Ha

I

56

Vl. i; 1 .. :'l

'1:\I1!I

1

I!

I,o.

I în cazul cadastrului imobiliar, se întocmeşte pentru fiecare imbbil

Icîte o fişă (tabelul 3.15) în care sînt trecute datele referitoare la imobilulluat în evidenţă. în legenda schiţei sînt prezentate semnele convenţio,nale ŞI

I notaţiile specifice. 1

I I

li 3.2.2. LUCRĂRI PRACfICE ISă se întocmească fişa imobilului pentru clădirile care aparţin şcolii~ pe

baza măsurătorilor şi inventa~rilor care se vor executa.I

Tabelul 3.15,

TEHNICĂ I,FIŞA A IMOBILULUIdin ~l!C.u~~ş:n . strada SIRENELOR . nr .. 3 . 'sector 5 I. . . . . .PROPRIETAR. ~lJR,A~V Aţ.lq~L~ .ŞI.~U.~GU. ~10.0~ .domiciliul/sediul .st~. ~I~~I'fEJ..QR. .S~C.TO~ ~

ISUPRAFAŢA. TEREN PLAN DE SITUAŢIE SC. 1: 500TOTAL 597 . M.P.

\ Iviţă-de-vie 36,50,8 . butuci! pe A'

J.ţ --l1

,A'o:: !

virsta ... 4 . ani ~ A2 :o Iii1

pomi fructiferi: , zw.2.cireşi ." CDRP 8 CORP A .~

2:~eq \ 31.20II) I

copaci . I :te! I lEII), f I,,1 ELEMENTE CLĂDIRI II ELEMENTE ANEXE

I MPRE.JMUIRI

IELEMENTE materiale de constructieA B , C ELEMENTE

SCÎndurAANUL CONSTRUIRII 1933 1933

anulSTAREA TEHNICA bunA bunA. construÎrii 1975 IREGIM DE INĂLŢlME parter + parter + starea

,

ii2 etaje+pi I etaj+piv tehnici bunAnilA (parter nilA (parter

lungimea (m) 42 IFOLOSINŢA locuinţl l<>cuinlA CONSTRUCTIIp. ~j FUNDAŢII beton beton DENUMIREA,

I"PEREŢI cArllmidA c:ArllmidA' ELEMENTE magazieii <'"

"Olt: PLANSEE beton beton anul constr. 1970",'"•..0 SARPANTA lemn lemn stareateb. satisf.<~ I::o~ INVEUTOARE tablA tablA DOreţi P.F.L.

aUicazan Dale 2 sarnanlA Imn

<'" caoa Dale • 2 mvelitoare carton~<lavoar 3 2 III WCA TARI (familii/persoane) I~t:"'Z W.C. 2 2 ... NUMĂR DE FAMIUIZ< '"-'" chiuvelA 2 2 cu-l cu 2 cu 3

~r:. ~.total total8 DetS. ners. DetS. corn imobil IIl'ST. ELEcTRICE 'da da

cu ec:hipam. - - A 2 I 3/4.h 5/6

lifArA ecbipam. - - B 2 2/2 Icu sabe 5 sobe tera- 3 sobe tera-

cotA.JeniDe cotA-lemne C.,

i IV SUPRAFEŢE '. Iii: CATEGORIA CLĂDIRI TOTAL ANEXE TOTAL

IlSUPRAFEŢEI . CORP CLĂDlR DENUMIREA n-nI~ MOBil

IA B C maeazie ru-EX .

CONSTRUCŢIA LA SOL 106,56 63.73,

170.29 3.00 3,00 173.2~)

Î '" c.r.lDl ••••. sau85.73 148189 3,00 3.00 I.... Înlocuitori .

"'''- 434,62 437,62Z~ paiantA sau8Q chirpici .

:s cArămidA- sau12,1~ 114,64 2,43 2,43 Iirilocuitori 329,261= 326,83

;:> paiantA sau !chiroici

ILOCUIBILĂ 105,90 86.52 162,42 ,.,., !INTOCMIT TEREN Marin Dumitru data: notă:INTOCMIT BIROU Constantinescu Gh. .. april, Actualizat: august 1988VERIFICAT Ionescu -Nicolae 19k2 ISEF ATELIER Inl!< Boceanu Ion

I57

i I~ ~. -- .

I

Capitolul 4

',' ';i

REPREZENTAREA RELIEFULUI

4.1. DEFINIŢIA Şl CLASIFICAREA RELIEFULUI

Pe planurile şi pe hărţile topografice se reprezintă totali~atea elemen'telor situate pe ,Suprafaţa terestră (topografică) existentă în natură, ,cutoate .nereg~larjtă~ileei. ., ,.' v • ' I , , , ,

Prm rehefse mţelege totahtatea demvelanlor suprafeţei terestre (topo-grafice) faţă de o " suprafaţă de referinţă.

Ca suprafaţă de referinţă s-a adoptat geoidul, care într-o pnmaaproximaţie, se consideră ca fiind 'suprafaţa mărilor şi a:, oceanelor înechilibru, presupusă ca fiind prelungită pe sub c9ntinente. Suprafaţageoidului sau suprafaţa de referinţă altimetrică constituie origineapentru determinarea altitudinilor (cotelor) punctelor de pe supra-faţa topognifică.'

Prin altitudine sau cotă a unui punct se înţelege distanţa pe ver-ticală dintre punctul respectiv, situat pe supraf~ţa, topografiică, şi supra-fata de referintă. Acestea se determină prin lucrări de nivelment., ,

" - 1Suprafaţa topografică este foarte complexă din punct de vedere alreliefului, distingîndu-se două categorii principale: 'forme de relief şielemente de relief.

4.1.1. FOR!\1E DE RELIEF

Relieful suprafeţei topografice este compus din cîteva forme tipice,combinate între ele.

înălţimile se prezintă sub forme conice sau de cupolă, distingîndu-se:-' muntele, cu altitudini de peste 800 m;- dealul, cu altitudini între 200 şi 800 m;- mamelonul" înălţime cu formă de cupolă, care se ridică deasupra

terenului înconjurător; 1

- colina sau măgura, înălţimi mici şi cu pante line, care se prelun-gesc în terenul înconjurător.

înălţimile au următoarele părţi principale:-' vîrful - partea superioară a înălţimii;- versanţii - suprafeţele laterale' ale înălţimii, cu pamte de încli-

nări variabile;- piciorul pantei - sfîrşitul versantului.Creasta este înălţimea prelungită intr-o anumită directie, rezultată

din intersecţia a doi versanţi. Creasta poate fi o linie sin{{oasă cu vîr-furi, mam~loane şi şei.

84

Şaua este porţiunea de creastă dintre .două vîrfuri consecutive, fiindatît locul de întîlnire a două creste, cît şi locul. de formare a. douăvăi ce coboară în cele două părţi opuse crestei.

Depresiunea este. o adîncime de. teren închisă de înălţimi, deose-bindu-se fundul depresiunii,adică partea cea mai de jos, versanţiiînconjurători şi marginea, adică partea superioară a versanţilor. O depre-siune de întindere mică se numeşte căldare sau găvan. "

Valea este o depresiune prelungită care coboară într-o' direcţie,fiind linia de întîlnire a versanţilor 'la partea lor inferioară. La o valese disting: originea, firul văii~au talvegul şi gura văii, adică confluenţaa două văi. . .

Şesul esţe forma plată de teren, cu mici ondulaţii. Cele situate pînăla 200 m altitudine se numesc cîmpii, iar cele cu altitudini mai mari senumesc podişuri.

4.1.2~ ELEMENTE DE RELIEF

Elementele de relief sînt denivelări accentuate, formate prin acţiu-nea agenţilor naturali: eroziuni, alunecări de teren. etc., sau acţiuneaoamenilor: ramblee, Hebleuri, diguri, cariere etc. Se disting următoa-.rele . elemente tipice de. relief:

Movila este o înălţime izolată, în formă de con sau. cupolă, ce nudepăşeşte înălţimea dy 25 m faţă de nivelul terenului înconjurător.Poate fi naturală sau. artificială.

Groapa este o adîncitură cu dimensiuni reduse, cu formă inversădecît movila, în cele. mai multe cazuri formată artificial.

Ripa sau ruptura de teren s-a format pe cale naturală, din cauzaeroziunii sau alunecărilor de teren, avînd versantul aproape vertical.La .partea superioară, unde s-a produs ruptura, este marginea rîpei, iarla piciorul versilDtului, baza rîpei.

Viroaga sau ravena s-a format pe. cale naturală pe firul apelor,din, cauza eroziunii şi transportării de către torenţi a materialului erodat.

Peretele stincos este asemănător cu o rîpă cu ve'rsanţii din rocă dură.Rambleul şi digul se construiesc pe căile de comunicaţie, în lun-

gul apelor, pentru irigaţii şi desecări, distingîndu-se: coronamentuI,ladică partea superioară; taluzele, adică versanţii, înclinaţi de regulă cui30 sau 45 Q; baza taluzului .. Taluzul poate fi consolidat.Debleul şi şanţul rezultă din săparea terenului natural pentru con-

struirea căilor de comunicaţii, pentru irigaţii şi 'desecări, fiind formainversă a dig,ului. ~

Terasa poate fi naturală, situată în zonele de şes în luncile rîu-rilor, sau artificială, construită pentru amenajarea terenurilor înpandsupuse. eroziunii. ", . 1.,

Canera este formată artIfiCIal pentru extragerea.' de matenale sauzăcăminte, avînd aspectul rupturilor de teren. .1

Aceste elemente de relief se reprezintă prin semne convenţionalespecifice, însoţite de date caracteristice şi explicative.' De regulă, eleJ[mentele naturale de relief se reprezintă cu culoarea sepia, iar cele arti-"ficiale cu culoarea neagră.

85

4.2.1.. METODA PLANUIULOR COTATE

Reprezentarea reliefului prin cote constă în raportar~ pe plan atuturor punctelor determina~. altimetric şi scrierea valorii cotei lingăsemnul conventional al fiecărui punct. . I

~cest sistem este pr~is, simplu !i rapid, dar prez~ntă ..două .incon-vemente: formele de rehef nu apar 1D mod sugestiv ŞI scrierea cotelorîncarcă planul cu multe inscriptii. De aceea planurilecot~ie se folosesc

4.2. METODE DE REPREZENTARE A REUEF~LUI i

Reprezentarea formelor de relief pe planurile şi hărtile tc;>pograficea constituit o problemă dificilă, adoptîndu-semai. multe. knetode. Indi-ferent de metoda aleasă, este necesar să se cunoască cbtele - altitu-dinile - punctelor de. pe suprafata respectivă, pentru: .

_ ..punctele .retelei de bază; . _,- punctele caracteristice ale formelor de relief~ vîrfuri, creste, mam~-

Ioane, şei, văi, găvane, schimbări de pantă. etc.; I . ,:- ..elementele de planimetrie şi relief cu caracter permanent:. ~ntersectii

şi ramificatii ale căilor de comunicatie, poduri, clădiri, fintini, movile,frînturile limitelor permanente .etc.; . 1. .

- punctele de detaliu, prin care să se asigure in .ansamblu o repar-tizare cît mai.uniformă pe întreaga suprafată,cu densitatea stabilită.

Densitatea punctelor cotate este in functie de accidentatia terenu-lui, de scara planului şi precizia cerută. In general, se cerb ca pe plansă se realizeze o densitate de 50... 100 puncte pe dmll(indiferent descară). Cu ajutprul unei retele- de,. punctecotate cu asemenea densitatese poate reprezenta relieful prin orice metodă.

./.2

063,2

06J.&

064-.0

003.9

.62.9

064.0

063.5

06•.7

o 6S."

oG'.Go

S068.1

oos.,o

o•0682

oGSoSJ

Fig. 4.1. Plan topografic cotat.

(>

064.7

"65.&

o

067.8

0&6.2

066.8

067.1 ,(>

-68.3

68.7

-67.3

-66.7

-o7.Jo

066.2 oGS.8,\ (>

\s 067.60 o 68.1 o .67... ;fu\ J 0'l.8 ,06G.l , 065.6 (>

S o , o f o S \0_~6.S 066.4 067.0 068.0 06&3 \...

", soS o S o \ o' SoS .>..,",€5.8. 065.1 O6&.1 0GG.I \ 0f-2 . o~ •••.••••••• 0&0.2

'~~ o • o $ o , .~ .'~ f , .

0&5.8 "~~~.~ ........•~~.!......~~~?...J._ ...it"<~ 06U

',,~. \ H.Pla eni"065.0 ".p.8 0G3.9 i?,,,

" #23"

86

numai la scări mari: 1: 500; 1: 1000; 1: 2000,unde reprezentarea elelllentelor de planimetrieşi hidrografie permite scrierea cotelor, respec-tînd densitatea acestora.

în figura 4.1 se prezintă un exemplu deplan cotat.

4.2.2. METODA CURBELoR DE NIVEL

Este metoda' care serv"te la reprezentareaformelor de relief in mod sugestiv şi cu .sufi-cientă precizie, avînd aplicabilitate generală la'planurile. şi hărţile topografice.

I

: I I l' 1\I I J 1 I I

t~17Fig. 4.2. Proiectarea for-

melor de relief.

Principiul metodei. Să ne imaginăm că terenul, reprezentat pe figura4.2 este secţionat cu planuri de. nivel orizoJ}tale şi echidistante (Al B,C). Intersecţia unui plan de nivel cu terenul se face după o linie careuneşte toate punctele situate la nivelul respectiv, numită "curbă denivel". Planul H este planul de proiecţie - suprafaţa de referinţă - pecare se proiectează curbele' de nivel de pe planurile. A, B, C. .

Pe planul de proie~ţie, curbele de niyel se proiectează ca orice ele-ment de pe teren, acestea fiind figuri asemenea formelor de relief, mic-şorate corespunzător scării planului .. Pentru o reprezentare sistematică,planurile de nivel se aleg la distanţe egale. între ele - echidistante. I

în figura 4.3 se prezintă cîteva forme şi elemente de relief s~eci-fice, reprezentate prin curbe de nivel şi semne convenţionale, pe Bazaacestui principiu.

Echidistanta este distanţa. pe verticală dintre planurile de nivel cedetermină două curbe de nivel consecutive,' Mărimea echidistanţei sealege în funcţie de: precizia necesară reprezentării reliefului, acciden-faţia terenului şi scara planului topografic. . . . \

în funcţie de valoarea echidistanţei alese, de scara planului şi' deînclinarea pantei terenului, rezultă o echidistanţă grafică, respectiv den-. sit~tea . curbelor de nivel. .Această .echidistanţă ~rafică nu treb~e să \ţiemaI mIcă de 1,0 mm, pentru ca relIeful să fie reprezentat clar ŞI expreSIV.

Fig. 4.3. Reprezentarea formelor şi elementelor de relief.

87

Se foloseşte de obicei .pentru reprezentarea reliefului pe hărţile geo-grafice şi turistice, fiind foarte' sugestivă. Ea constă în colOlfarea supra-feţelor de hartă în raport cu altitudinile.

Pentru originale se folosesc soluţii preparate din acuarele, iar pentruimprimare, cerneală tipografică. .

De regulă, se folosesc trei culori de bază şi nuanţele aceS'tora, astfel:- albastru, pentru suprafeţele acoperite cu apă;-. maro, pentru suprafeţele dehiroase şi muntoase;- verde, pentru suprafeţele :de cîmpie.Pentru colorarea ,originalului se execută următoarele operatiuni:-. se stabileşte scara hipsometrică sau .altitudinaIă, de I regulă cu

valoare de 200 m; "- se trasează curbele de nivel care delimitează suprafeţele, conform

scării hipsometrice (din 200 m în 200m);

Clasificarea curbelor de oiveL Pentru mărirea. expresivilălii şi Citi'rea uşoară a reliefului reprezentat,' curbele de n,ivel se cla~ifică .astfel:

- curbe de nivel normale, la intervale egale cu valo~rea echidis-tanţ~i, prin linii .contin~e .cu grosi~ea de 0,1 mm; I w . w

- curbe de nIvel pnnclpale, a CIncea sau a patra curl1>a nor,mala,prin linii continue cu grosimea de 0,2 mm;' I .'

- curbe de nivel ajutătoare, la 1/2 din echidistanţă, prin. linii între-rupte (segmente de 7,0 mm). Acestea se trasează în luncilel rîurilor, înzonele cu dune <le nisip,. pe platouri, vîrfuri, creste, văi, şei, găvane etc.şi în zonele cu. teren şes, acolo unde distanţele între curbele de nivelnormale. sînt mai mari de 5- 6 cm pe plan; , I •

- curbe de nivel accidentale, la valori jntermediare, p,entru reda-rea fidelă a formelor puţin pronunţ,ate care nu se percep p'rin trasareacurbelor de nivel normale şi aju~ătoare. . . 1..

Pe fiecare dm2 de plan se scnu 2-3 valon pe curbele ae nIvel, deregulă pe curbele principale.

88

4.2.3. METODA TENTEWR H1PSOMETRICE

Pentru, uniformizare, s-au adoptaţ anumite valori ale e9hidistanţelorîn funcţie de Scara planului şi de zonele geografice, valori care sînt pre-zeritate în tabelul . 4.1.

Tabelul 4.1Echidistanţele curbelo~ de nivel

EchidistantaI

t EchidistantaScara planului. (m1 Scara hirtii I (m)

şes deal munte şes şi Ideal munte,

~O.

I : 100 0,10 0,25 0,50 1 ; 25000 10,0,'1 : 500 0,25 0,50 1,00 1 ; 50000 19,0 20,0 .1: 1000 . 0,50 0,5; 1,0 1,00 1 : 100000 20,0 40,0,1 ; 2000 0,50 1,00 2,50 . I ; 200000 4@O 80,0.'I : 5000 1,00 2,0 ;2,5 5,00 I : 500000 50,0 100,01; 10000 2,50 2,5 ;5,0 10,00 1: 1000000 100,0 200,0

I

/'

Ijl'I1,

II

I~

, .

I

~ --.

_ se colorează suprafeţele acoperite cu apă, cu tentă .albasfră ;_ se _stabileşte linia de demarcaţie între zonele de deal' şi cele de

cîmpie (de regul~ curba de 200 m); . A" \.

_ se coloreaza cu tentă maro suprafaţa cupnnsă In mtenorul curbeIde nivel' limitată (cu altitudini mai mari de 200 m), apoi peste ac~stease colorează suprafaţa cuprinsă în interiorul curbei de nivel imtdiatsu~er!oar~ ,,(400 m) şi aş.a mai d~par~e, rezultînd. nuanţa de maro \ ceamaI mchlsa pentru locunle cu altitudmea cea mal mare;

_ se colorează cu tentj. verde suprafaţa cu altitudine mai micădecît curba de nivel limita'tl' (200 m) şi apoi peste aceasta supdfaţabălţilor şi a deltei, rezultînd ca locurile cu altitudinea cea mai fuicăsă aibă culoarea verde mai închisă. . \

Pe hărţile cu tente hipsometrice se înscriu şi cotele unor puncte car~c-'teristice din teren.

4.2.4. METODA HAŞURILOR

Se foloseşte foarte rar, pentru hărţile geografice, sugerînd gradul deiluminare al terenului şi respectiv de înclinare a pantelor.

Haşurile se trasează pe direcţia pantei, la o depărtare una de ~ltacu 1/4 din lungimea lor., Lungimea haşurilor este în funcţie de' încli-narea panteL . .

S-a întocmit un diapazon de haşuri, în funcţie de unghiurile depantă, începînd de la 00 pînă la 45 o, din 5 în 5o. Acolo unde haşurilesînt lungi şi rare (teren cu pantă mică) planul apare luminat, iar adolounde haşuI;ile sînt scurte şi apropiate (teren cu pantă mare) planul apareîntunecat. .' \

Pentru aplicarea metodei se tr~seazăîn creion curbele de nivel cores-punzătoare unghiurilor de pantă, din 5 în 5°, şi apoi Între ele se dtse""nează haşurile conform djapazonuluL

Metoda haşurilor asigură expresivitatea terenului, arată direcţia şiînclinarea p.antelor, .. dar n.u. permite deter ..minarea. altitudinilor, a.coP\erădesenul elementelor de planimetrie şi se execută greu. .. Pe hărţile cu haşuri se scriu .şi cotele unor puncte caracteristice

dlli teren;

4.2.5. METODA PLANURILOR ŞI HĂRŢlLOR IN RELIEF

Se foloseşte I în general pentru întocmirea planurilor şi hărţilor cucaracter didactic, modul de reprezentare fiind' foarte sugestiv, asemă-nător celui din, natură. în funcţie de numărul de exemplare şi de teh-.nica din dotare, se folosesc două procedee de' întocmire: \

_ manual, pentru unicate, număr' mic de exemplare şi pentru matdţe,care se execută din carton, placaj sau material plastic; \

_. mecanic, pentru tiraje mari, executate la maşini speciale, folosindca material folii plastice pe care s-au imprimat elementele de' plalni-metrie şi hidrografie prin semne convenţionale, iar relieful prin terttehipsometrice. A - ••••.. • '. • A .1

în cazul mtocmuul manuale a planunlor ŞI, hărţI10r In relIef se pro-cedează astfel: .' . ,,' A \ •

_' curbele de nIvel se copiază de pe plan sau de pe harta, pe hîrltIede calc şi apoi .se aplică pe foiii de carton, placaj sau material plas~ic',

89

care au suprafaţa egală cu a planulUi şi grosimea egală cu echidistanţaaleasă pentru curbele machetei; , ,1 '

_. se taie foliile după urmele curbelor de nivel, iar oucăţile rezul-tate. se lipesc una peste alta, conform dispunerii lor pe ~lan, obţinîn';'du-se formele de teren reprezentate în trepte; ,

- se modelează relieful, umplîndu-se spaţiul dintre. trepte cu materialeadezive şi apoi se lasă să' se usuce;

- se colorează relieful în culorile convenţionale (tente lhipsometrice)şi se desenează elementele de plani~etrie şi de hidr<?grafie. I

în cazul întocmirii mecanice a planurilor şi hărţilor în relief se execută:- matriţa reliefului, din material plastic, după proceddul arătat la

întocmirea. manuală; ',' ' l'.-. copii imprimate (ale planului sau ale hărţii topografice) pe fotii

plastice, avînd elementele de planimetrie şi hidrografie repr~zentateprinsemne convenţionale, iar relieful prin tente hipsometrice, în numărulde 'exemplare dorit.

Planul sau'. harta în relief se. realizează la o maşină de vacuumare,.unde se introduce matriţa reliefului, peste care se suprapune copia impri-mată pe folia plastică. Se încălzeşte copia imprimată pînă cînd mate-riaJul devine maleabil şi apoi prin vacuumare, se realizează suprapunereacopiei imprimată peste matriţă, copia luînd forma acesteia. I

Prin răcirea materialului se realizează planul sau, harta în relief.Operaţia se repetă pentru obţinerea numărului dorit de exen1plare.

4.3. ÎNTOCMIREA OLEATEI CU PUNCTE COTAjE .

Oleata cu puncte cotate este documentul pe" care se raportează toatepunctele determinate altimetric, executîndu-se simultan cu planul topo~grafic. Ea se întocmeşte pentru fiecare planşă, pe mater~al transpa-rent, de regulă ; pe: .calc, pînzat, folie din material plastic !bat pe unadin feţe sau. calc de calitate superioară. I

Pentru întocmirea oleatei, materialul ales se suprapune pe originalulplanului, se fixează' şi apoi se copiază de .. pe original:

- cadrul interior al planşei, reţeaua rectangulară şi valorile:. acesteia;. -' punctele reţelei de bază, care se desenează prin semne conven-ţionale corespunzătoare categoriei' punctelor; I

- punctele caracter~stice ale reliefului şi' cele de detaliu.Lîngă. semllele convenţionale ale punctelor reţelei de baiA se scriu,

sub ţormăde fracţie: l~ numărător numele sau numărul punc~u~ui,. iar lanumItor valoarea coteI." La punctele unde marcarea punctulw se aflădeasupra solului (pilaştri, edificii, mărci), se scriu sub formă! de fracţie:la numărător cota marcării, iar la numitor cota la sol, numărul acestor

'. .• . -. .. . . .. ""C IpunCte scrilndu-se la stînga sau 4easupra s~mnului convenţioinal.'. . . Lîngă .semnele convenţionale ale punctelor caracteristice şi de, deta- 'liu se 'scriu cotele lor. în cazul întocmirii planurilor prin ridicări topo-grafice, la aceste puncte se pot scrie şi numerele, asemănătoare ca lapunctele reţelei de bază. \ I .

Valorile cotelor se scriu, de regulă, în dreapta semnului conven-ţional. Dacă spaţiul nu permite, ele se pot scrie la stînga, d~asupra Saud~desubt, dar să rezulte clar la ce punct se referă.

90

,Pei oleat.ă se trasează elementele' de relief, lîngă care se scriu datelecaracteristice şi elementele hidrografice. Acolo unde este posilJil, seschiţează liniile orografice ale terenului: crestele, firul văilor etc.

Oleata cu puncte cotate se desenează în tuş, astfel :- în culoarea neagră: cadrul interior, reţeaua rectangulară cuvalo-

rile respective, semnele convenţionale ale punctelor reţelei de bază,numele sau numerele punctelor reţelei de bază şi inscripţiile din afaracadrului ; ~.

- ,în culoarea sepia~ cotele punctelor determinate prin măisurărigeodezice şi topografice;i li' ,,\ ',

- în culoarea albastră: semnele convenţionale şi 'cotele punctelordeterminate prin niăsurări fotogrammetrice.

în creion se desenează: '. - în culoarea verde: elementele hidrografice;

-în culoarea maro: elementele de relief şi valoril~ lor;- în culoarea neagră: prin linie punctată se schiţează liniile oro-

grafice ale terenului. "Deasupra laturii de nord se scrie:- în partea stîngă: numele instituţiei care execută lucrarea;- la mijloc: titlul lucrării şi nomenclatura planşei;,- în partea' dreaptă: caracterul documentului.Sub' latura de sud:-, în partea stîngă: funcţia, .numele şi semnătura conducăto\rului

unităţii de execuţie;- la mijloc: scara planului topografic şi sistemul de referinţă altimetric.- în partea dreaptă: funcţia, ?umele şi se~nătuţ~ executantului. \,Dacă planul topografic se mtocmeşte m formatST AS, oleata cu

puncte cotate va avea acehlşi format, iar datele menţionate a se scrieîn, afara cadrului se trec în indicator.

4.4. INTERPOLAREA CURBELOR DE' NIVEL

Trasarea curbelor de nivel se execută de obicei prin: interpolareîntre punctele cotate, filare' în timpul ridicării topografice şi filare întimpul stereorestituţiei.în continuare se prezintă interpolarea îintrepunctele cotate" care consideră, că, între două puncte cotate vebineterenul are pantă uniformă. De aici rezultă necesitatea cotării thtu.,.ror punctelor caracteristice, ale reliefului, inclusiv punctele de scliim-bare a pantei. " .\

Interpolarea se bazează pe proporţionalitatea dintre distanţe şi dife-,.rente de nivel. Problema se' pune ca între două. puncte A şi B, cu ~otecunoscute, raportate pe plan, să se stabilească locul, pe unde trebuie\ sătreacă curbele de nivel, respectiv distanţele acestora faţă de punctul, A.Din figura 4.4 se observă asemănarea triunghiurilor, de unde rezultă:

d d, d2-=----=-=h h, hi

şi, deci:dd,=-h'h "

91

Fig. 4.5. Izograf.

De regulă, interpolarea şi modelarea curbelor de nivel se executăîn creion, 'pe oleata cu puncte cotate. După definitivare, curbele de ~ivelse tra~spun pe originalul planului !opografic, pen~ru a fi desenate în \.tuş.

Inamte de efectuarea desenulUI, se' selecteaza punctele cărora tre-buie săli se scrie cota pe plan, se desenează semnele convenţionale şise scriu cotele acestora, în tuş negru. Apoi se stabileşte locul şi se în-scriu valorile curbelor de nivel.

Desenul curbelor de nivel se execută cu tuş de culoare sepia, avîndîn vedere respectarea categoriei curbelor de nivel şi păstrarea semn1elorconvenţionale ale acestora. I

Pe ],lanurile topografice. la scări mai mari de 1: 2 000, acolo undeclădirile ocupă suprafeţe apreciabile, peste semnele convenţionale aleaces.tora se desenează curbele de nivel, prin linie punctată,

Toate operaţiile de: interpolare, trasare,. modelare, definitivare şidesenare a curbelor de nivel şi a elementelor de relief trebuie să se ~fec-,tueze conform principiilor menţionate la capitolul 3.

4.5. LUCRĂRI PRACTICE

Pe o suprafaţă de t<?ren s.,.a ridicat relieful prin nivelment geomel ricexecutat în caroiaj .. Punctele de caroiaj sînt dispuse în pătrat, cu lat:urade 15 mm redusă la scara planului. Poziţia punctelor, valorile cotelor,elementele de relief cu valorile lor, şi firele de vale sînt prezentate înfigura 4.6.

Tema se va executa în etape, după cum urme~ză:Pregătirea originalului planului topografic. Originalul planului se

întocmeşte pe hîrtie de desen forma.t A. (297 x 210 mm), aşezată culatura lungă în poziţie orizontală. Pe aceasta se trasează chenarulşi in-dicatorul (150 x 20 mm). în inteiiorulchenarului, la 10 mm de' laturilede sus şi din stînga, se trasează CÎte o linie, în creion: Faţă de acJstelinii se trasează caroiajul, laturile pătratelor fiind de 15 mm.Punctele reţbleide bază şi punctele cotate sînt la intersecţia liniilor caroiajului. Fdlo-sind schiţa din figura 4.6 se trasează în creion firele de vale' şi'elementele de relief.

93

92

h

B

I,I,1

d=~xa 3,25

mm;

:d 1: "J -,Id

. 1FIg. 4.4. Interpo~area curbe-

lor de niivel.

la curbele de bi vei:

A

la punctul A

d =32 X 1 75= 17 22 ,3,25' ,

- Secalc,ulează distanţele 'de

Să considerăm următorul" exemplu nu,:,meric:

- Date cunoscute: HA =87,25 m; HB ==90,50; E= 1,0 m; d=32 mm.

'-' între punctele Aşi B trebuie să setraseze curbele. de nivel, cu valorile:88 m; 89 mşi 90 m.

- Se calculează diferenţe de nivel:h=90,50-87,25=3,25 m,; h, =88--87,25=0,75 m; h2=1,75 in; ha =2,75 m.

d, =.E- xO 75 ,7 4 mm,'3,25 ' . ' ,x 2,75 =27,1 mm.

- Se măsoară pe plan, pe direcţia: AB, distanţele d" d, d, notîn-du-se locul pe unde trebuie să treacă curbele de nivel: 8~, 8g, şi 90.

I

Locul curbelor de nivel se stabileşte prin interpo1are" întîi pe ,firulvăilor, pe creste şi apoi pe versanţi: Unind punctele de acee~şi valoare,rezultă, poziţia pe plan acurbelor de nivel. După obţinerea .t,urbelor denivel pe întreaga suprafaţă, acestea se modelează înlocuintl frînturileprin linii curbe, dînd continuitate văilor şi crestelor, asigurîhd expresi-vitate formelor de r,elief reprezentate. 'Prin modelare se adIIilte o aba-tere faţă de linia trasată iniţial, pînă la 1/4 din distanţa: dititre curbelede nivel, păstrîndu-se poziţiile stabilite prin inţerpolat:e.'

Pentru mărirea randamentului, locul curbelor de .nivel se poate sta-bili prin interpol are grafică, folosind izograful (fig. 4.5), care se întoc-meşte pe hîrtie de calc, avînd linii paralele distaJ;).ţate la l,bmm saula 2,0 mm. Liniilor li se dă de regulă valoarea de 1/5 din eFhidistanţă,accentuînd liniile care marchează valoarea curbelor de nivel.

Interpolarba se execq.tă in 'mod. succesiv,' între perechi de' punctecotate situate pe acelaşi versant, astfel: .'" - se suprapune i~ograful pe planul topografic şi se roteşte în aşa

fel înCÎt cotele punctelor să se încadreze între liniile izograful1ui cu va-lori coresp~rizătoare; .' .... . 1 '

- se mţeapă cu un ~c locul unde Imnle lzografulUl cu valoareacurbelor de nivel inters~ctează linia dţntrc: punctele cotatelrespective;

-. s.e unesc punctele mţepa.te, corespunzator cu, valoarea c.UI\-bel or. denivel, pe întreaga suprafaţă şi apoi se efectuează modelarea. ,>

Analizînd structura reliefului ,şi densitatea curbeI or de ni~el trasate,se stabilesc zonele unde trebuie să se introduc~ curbe de n~vel ajută-toare şi accidentale. Elementele de relief trebuie să se încadreze întrecurbele r de nivel. Acestea se întrerup CÎnd întîlnesc elemente \,de relief,continuînd cu poziţia deplasată corespunzător cu valoarea relativă a ele-mentului resp~ctiv. '. . . .. I

Pe planUrIle topografice la scăn maI man' de 1: 5000, curbele denivel trasate pe căile de comunicaţie' trebuie să 'redea profilul longitudi-nal al acestora.

Ff~~g~~:~'7 .•~~~~"'.'::==~"~~2iE~:F::~~~+is3::;i~

Fig. 4.6. Date pentru lucrarea practică.

8 "O ~s:: "'1

+ I ~ I ~ ~O ° .~5>g5»~;:s ~ -en... ....:: •••••.• 'S:: o,...."-en -en ~;:s t:l o

1\ ~ s:: l:S.e; Ot:l"OSO°;"s:: ji;' ~ OCI ,.,~"0"'100""P S::Oop,x • • ••••"'1000e.s.~o~i'O- ~ ::T"OO°l:Sg~"Clo.... ; Slo' "O 1:"'1 s:: P "'1 s:: =o- •.•.oE.l:S~•.•. s:: "'1 ~ ° ol:S "'1 °00-

"'1 ° ...."0 t).~ l:S ('b O- "0"'0- e: ....° s:: s:: o "O aol:St:l~-SD< O'~ 8"~'E.[~a~ CI'.!s::oo-~ot-'- """'t .-s ~'-" o"'1 "'1"""'lo-° 00 •••• o...._ ° OCI -

l:S ~ S ....0_ ••• t:looIt> ••• ~ °::tl .,...° _-en.... ......"'

OCIo-0 °E; ° "C~ oo::Tr:r o ::;>~~t:So~ .• N <-o9'p,xoo,-.-;-t:l,-~0-S 5' p,x °o t:Soooo- E..0~_. ° -:::'l •••. 0o "'1~, ~ o,..,....-0-° ° .'.o'

.7/74

'72~

.7209

.PJ7~~S

.72/0

.7'15&

.7Z67

.1187

.126>

.1258

'7i54 -719.3"",- .7l90-""-----

.7181 .72,ZJ .'/235

.72$ .726'4 .7?1I1

• '/25'4CrihaloA 1326 .'1290

.'/242 '73 " .72&0

.1?6* -7275 '72/,G

.7/15

.7250

.7186

.7052

, IS072.10

.7205

.1108

• 7048

.101J2••985

.7QfJ2

'7C12

'7lJ.86 ~', '71126

'717&7,

'7U12

-716.

• ." sti

• 71Sa

.7050

.'12J2

''1218

'7192

.7115

.'12 75

.7205 .1176 .7//Z .7(100 \ .6992 .7024 ,,69/12 .7000, I

'--, \ ' /-~............ I " ,,'

.71'6 .706'4 •...• 5981 "~7J .6981'

.6,10 .10'2..... " ..... "

•... '. \ 1".•••. \ 'J--/

\ ...•....•.. \ " .,\ •..•....•.•• \ 6 \ /

.7IS'ff"•..••..•1/16 .713~ .7035 "'-:&8&5\ <>6~78 ~6910•..,~ '-:....,'." /

-- \ \ / ".71/4 - ...•.•70S0 .7062 .70.18 .E97a \,96J ;5955 '101" .1IJO '71"5: .11st1 '1156 .7121 / '11"

" \ I I ,/

'~ \ I I /_------.... 06 .•.. I I -,-"....., '.••.•. , '.,-- ----61 ~ I --..- ...•.

•7205 .7//0 .7rJOb.... .7005 4<990 .6982 '695' "70J2 '1100 .7035 ",,<,7fJ"5 .,085 '71'6 .715&•••• g \ 1",,"-'"... \ I . / ...,

" J. .J.-"'", I _.... \

.7002 06987'_ .697:l .6985 ~6974 '5990./-'G992 .7014 .7175 .• 1194~,..- .....••. \ ---....._-- ....,,.---; " \ //.....>-.... \ 1'1, .....-- \"• ,,'60 '717'2 '6996 .6'189' .'697)\ '6960 /09,52' '7f)EU '7"5 '7154 1 '7158

,.- -- - -_ ..... -'" // : --. '" \ 1/ },..,,- -

_,,1 \t, 74 I "'7124 .!J~- '~90 '6983 '5972 '6951 .6987 4-83 ,'7015 __ <7001 .7110

---- //7 \' '"j ..~< --'o •..,/. /.7 ,, I)'.~ \

'7153. .7Q84 .7tJ5. .1992 .5.981 '6.970 •(9B{J .717.50/.;..7014 .7102 .717j

)il01

7015 ,,//• "89 .;6962_-::!!""~:...:~67 .7061 .7140

,.,..-" ''''""

'.... 71Jl1'6918 ('1958 .70'2 '701,q"'~ __ '-----"i:80--

-5570 5950 '7026 '70f/1 .7120""'~7112 .'/215,

280722.'''71

'7131

'7711I

• 719.S

"085

.726>., A .7120" ," I'1

'7Z87

57-Q- 73,12

'70'911

'7(J)"

'76)9

.'12 3G

'71.62I,

.•-----------

'69.61

-1962

.7100

'69910

---.7DJO--'7170

'7tl,(]

.7180

.70."/ .~OJJ -Q-~~I 1, / -,---I ,.-

~

6 $O ~/ '697(J--:- (J.I12 "

"~\,..-- •...'71113 '6987.. .7(120, \,... -•..., \', •..., \

\ \

'71~S '71UZ

,,1 /

1 /I ",," Dumbrava

.70B" .?lOS A7J20V1I, --.702~- .7Iă2,

':f

- în creion verde: firele de vale;- în creion maro: elementele de relief şi valorile lor.Pe oleată se execută, în creion, .interpolarea curbelor de nivel cu

echidistanta de 0,5 rilşi apoi modelarea acestora, respectîndu-se pre-vederile menţionate la subcapitolul 4.4.

Transpunerea pe original a curbelor de nivel şi desenarea lor in tuş.Pentru aceasta sînt necesare următoarele operaţii:

- transpunerea pe plan a curbelor de nivel, interpolate pe oleată(transpunerea. se execută prin &,opiere)~. \A

_ selec,tarea punctelor C'ărora li se scne cota pe plan, desemndsemnele convenţionale şi scrierea cotelor acestora în tuş negru (7.1..10puncte pe dm2);

- .desenarea firelor de vale, în tuş verde;- desenarea elementelor de relief, în tuş sepia;,_ stabilirea locului şi scrierea valorilor curbelor de nivel, în tuş. .sepla;_' desenarea ,pe. plan a curbelot de nivel, în tuş sepia, respectînd

categoria şi semnele convenţionale ale acestora. .~

Capitolul 5

PLANURI ŞI HĂRŢI

Planurile şi hărţile topografice sînt reprezentări grafice ale elementelorsituate pe, suprafaţa terestră, Într-un sistem de proiecţie. Eltmentele repre-'zentate îşi păstrează poziţia relativă, corespunzător situaţiti reale de peteren.Conţin,utul acestora este' În raport cu scara de reptezentare şi cudestinaţia, asigurînd informaţiile necesare asupra zonei.

5.1. CLASIFICAREA PLANURILOR ŞI HĂRŢI:tOR

Clasificarea se face În funcţie de:Conţinut:- planuri şi hărţi generale, pe care sînt reprezentate elementele de: pla-

nimetrie (căi de comunicaţii, localităţi, construcţii, limite administrative,reţele de transmisiuni etc.); hidrografie (mări, fluvii, rîuri, ~Îraie, izvoare,canale etc.); vegetaţie (naturală şi cultivată); .relief (elemente şi formede relief) ; .' I

- planuri şi hărţi tematice, care conţin principalele elemente topo-grafiC,e,' .completate. cu elementele .tematice cerute. '1Scară: ) ..,.- planuri de situaţie la 1: 100, 1: 500, 1: 1 000, 1: 2000;- plan.uri topogr~fice la: '1. : 5 00.0, 1: 10 000; I-' hărţI topografIce la scăn ma;n: 1: 25 000; .- hărţi topografice la scări medii: 1: 50000; 1: 100 ~OO;- hărţi topografice la scări mici: 1: 200 000, 1: 500 omo;- hărţi geografice la ~ scări mai' mici de 1: 500 000.Destinaţie: .- planuri şi hărţi universale, folosite pentru studierea generală sau

în detaliu a anumitor zone, proiectarea şi amplasarea diferitelor obiec-tive, calculul elementelor necesare anumitor activităţi (distattţe, orientări,unghiuri de pantă, profile, determinarea poziţiei punctelor btc.). Acesteaservesc ca material cartografic de bază pentru întocmireA hărţilor lascări mai mici şi pentru întocmirea hărţilor tematice. Ca I 'hartă topo-grafică universală tipică, poate fi considerată harta topografică la scara1 : 25000, c.ate este h~uta. de b~ză a ţării noastre; . I .- tematIce, cu destmaţIe speCIală, care se creează ŞI se folosesc pentru

rezolvarea unor probleme precis determinate: şcolare, cad~strale, mini.,.ere, geologice, dţ navigaţie (aeriană, fluvială sau maritiniă),. turistice,economice .etc.

96

5.2. ELEMENTELE DE BAZĂALE PLANURILOR ŞI HĂRŢILOR

Planurile şi hărţile topografice se construiesc pe baza unor 'elementematematice şi geodezice.

5.2.1. ELEMENTELE BAZEI MATEMATICE

Proiecţia cartografică det~inămetoda de trecere a suprafeţei elip-soidului terestru pe plan. în .funcţie de proiecţia aleasă, suprafaţa elip-soidului se reprezintă cu deformări, iar meridianele şi paralelele prin anu-mite linii bine determinate. Sistemul acestor linii serveşte pentru rdpor-tarea punctelor de bază, după coordonatele lor geografice f ,Â., cbres-pondentele lor în plan vor avea coordonatele x, y. Ecuaţia orităreiproiecţii cartografice, sub forma ei ~enerală este:

. x=f,(f,:A.); y=/2 (f,Â),.unde. h şi;1

2sînt funcţii continui, specifice sistemului de proiecţie.

Proiecţiile cartografice sînt adoptate prin convenţii naţionale sauinternaţion.ak în .ţara noastră se folosesc proiecţiile Gauss şi stereo-grafică -' 1970. , . .; I

Scara' este raportul dintre lungimea elementelor liniare' reprezentate. " I •pe plan sau pe' hartă şi corespondentele lor situate pe suprafaţa ehp-

SOi,dUlUi.Pe planuri şi hărţi scara este redată numeric' sau grafie.,1, In,ţara noastră scările sînt standardizate. '

Cadrul 'planurilor şi hărţilor este' un sistem complex, care limiteazăreprezentarea şi pe care se trec anumite date grafice şi numerice. Cadruleste f9rmat, din: '.' ,\ '

- cadrul interior (se trasează prin linie subţire, limitează reprezen-tarea pe planul sau harta topografică, fiind stabilit pe reţeaua geogra-fică sau pe reţeaua rectangulară); . .. . I

- cadrul geografic (se trasează prm hme dublă, pe el fimd mar-cate valorile de latitudine' şi longitudine,' de regulă, divizate în minute);

- cadrul ornamental (se trasează printr-o linie, groasă). , Iî:ptre cadrul geografic şi cel ornamental se marchează, prin puncte,

reţea~, geografică,div!zată în. se~unde. . . ",'. \SIstemul de impArţire pe fOI ŞI nomenclatura, folOSIt m ţara noastră

este unic, atît în cazul proiecţiei Gauss cît şi în cel al proiecţieisteteo-grafice' 1970.

5.2.2, ELEMENTELE BAZEI GEODEZlCE

Elipsoidul de referinţă, cu dimensiunile determinate a, b, ee " reprezintăsuprafaţa la care se raportează rezultatele tuturor măsurărilor geoddiceşi . topofotogrammetrice. Orientarea, ~lipsoidului în corpul Pămîntului I sereferă la stabilirea precisă a coordonatelor geografice il , r.... ale punctuluiiniţial şi azimutul A. al acestuia faţă de un alt punct învecinat, prechmşi înălţimea suprafeţei elipsoidului faţă de geoid" HD• Acest punct I senumeşte punct fundamental, iar 'f ,A., A şi HE formează datele geo-dezice iniţiale. \

Punctele geodezice de, bază (triangulaţie şi nivelmerit) se determinăfaţă de punctul fundamental al triangulaţiei. Ca suprafaţă altimetrică dereferinţă se consideră. suprafaţa geoidului.

7-Cartografie 97

Sistemul de coordonate se adoptă în fiecare ţară în funcţie de pro-iecţie şi. de alte cerinţe. în ţara noa~tră Ase foloseşte .în .9~zul proiecţieiGauss sIstemul de coordonate 1942, Iar m cazul prOIecţIeI stereograficesistemul 1970.

5.3. CONŢINUTUL PLANURILORŞI HĂRŢILOR TOPOGRAFICE

5.3.1. PUNCTE DE BAZĂ

Pe hărţile şi ,planurile topografice trebuie să se repryzinte reţeauade bază,prill semnele convenţionale specifice categoriei fiecărui punct,astfel: I

- punctele reţelei geodezice se reprezintă in totalitate; lîngă sem-nul convenţional ,se •scrienum~le punctul~ şi "cota;. l' A V

" .- punctele reţele! topografice se reprezmtă m totahtate; hnga sem-ritil cOllvenţional se scrie "cota; , I, '-', punctele reţelei de nivelment se trec prin selecţie; ce~e din reţeauadţ stat în totalitate, iar cele din reţelele locale se aleg astfel ca den-sitatea lor să nu fie mai mare de 4 puncte pe dm2; lîngă\ semnul con-vetlţi~nalse scrie co~a. ".,', ," .' I .

La punctele reţeleI de baza SItuate deasupra solulUI, cotele se senusub formă de fracţie: la i numărător cota punctului marcat şi la numi-t()r,,:cota~olului. v'.'" ,'. ,,' '., . - I ' ,, 'Cota ŞI numele fiecarUI punct se plasează faţă de semnul conven-ţion,~l respectiv" conform prevederilor de la capitolul 2.31.1.

5.3.2. LOCALITĂŢI

, .. ,:L.ocalităţile ."se .reprezintă prin elementele topografice cOfponente, înfuncţie de posibilităţile de redare la scară. Elementele. componente tre:-bui~.- să-şi ,păstreze'~ plan poziţia, forma şi orientarea; ,conform situaţieidepe teren. în localităţi sînt următoarele tipuri de elemente topografice: '

':-:""f,artţ):"e.de circulaţi~;'. căi. ferate, .lin~ ~e . metr0l;l, de t;ramvaişi detrol~~puzfbulevarde,strazI, pIeţe, aleI, ,mtran,pasaje. etc.;1 ,, -elemente de gospodărie comunaIă:' reţele electrice, I de.transmi-siuni, ,de apă, de ca,na,lizare,. d,e ter.,m.oficare etc., cutoalle .in,stalaţiile,aferente acestora; '.. .

_ obiectiveecollomice:" uzine; fabrici, '. unităţi de construcţii, detr~nsp()rt,.d~ come~ţ et~.; . . .,. ,.'.. ," 1.,

--:: (Jblectlve SOCIal-culturale: msbtl1ţn.adţI1lDIstratIve, yulturale, deînvăţămînt, 'de cercetare şi proiectare,' de ocrotirea sănătăţii, de edu-caţi(fiiică'etc.; ,', '. '" . ,', '. '- clădiri cu' destinatie' de locuinţe şi' anexe gospodăreşţi;,, -. împrejmuiri şi vegetaţie. .,' .

,,:Artereledecircu.laţie s~ reprezintăgeneralizatsauGu toate elementelecomponente, În funcţie de" scara planului.' La scări m~ri (1: 1 000;t,:2.,OOO), \ reprezentarea străzilor se poate efectua compl~t, redîndu-sep;art~~ ,quqsabilă,trotuarele şi acostamentele, precum şi elementele degospodăde 'comunală.IOe asemenea, pe străzi, în ~scuaruri, . parcuri, .. etc.

98

, 7*

Y--.'---:-' .

se reprezintă monumentele, troiţele, crucile şi alte elemente comlruite,care au caracter permanent şi constituie importante puncte'de1brien'-tare. începînd cu scara 1 : 5 000 trebuie să se generalizeze uneleeledente.în unele situaţii, anumite elemente se reprezintă pe schiţe separatb, deexemplu retelele edili tare subterane. \

o.biec.tive'~e econ?mice se reprezint~ prin:' î~J?rej~~.ri, artere,. d~ cir-culaţIe Intenoare ŞI elemente, constrwte: COŞUrI, cladm, etc; Acestea seredau prin semnele lor convenţionale, păstrîndu-sepoziţia, forma; 'dimen-siunile şi orientarea corespunzător. cu situaţia din teren. Reprezen\tarease completează cu inscri~ explicative referitoare la profilul" 09iecti-vului respectiv. ' . , ["i

Obiectivele sodal-culturale se reprezintă. deasemenea; prin:' Jrr1prej-muiri, artere de circulaţie şi clădirile respective însoţite de insdripţiiexplicative. Dţlcă reprezentarea nu se poate efectua la, 'scară,setnnulconvenţional specific. se plasează pe locul clădirii principale; " ',1; "

Terenurile de-sport se reprezintă în funcţie de scaraplan'uluil demărime .şi de gradul de, amenajare' prin: împrejmuiri, artere de circulaţie,conturul terenului, tribune, clădirile' componente, vegetaţie', etc.;în~oţitede in~c~il?ţii explicat~ve.. . , . .' ,_..f.

Cladmle cu destmaţlede locumţe ŞI anexele gospodareştl'serepre •. ,zintă în funcţie de densitate şi de scar,ă. De regulă, se Irepr'ezintăl clă-dirile permanente, respectîndu.,.se cartarea' acestora în funoţie de scară.Prin generalizare se pot elimina: clădirile nepermanente,anexele gdspo.,.dăreJti şi. c~i~ unele clăd~ri vlo~uibile ~ici, fără însemnătate: , ~\ .

lmprejmumle se reprezIntă In totalItate sau se generalIzeaza prmeliminarea celor mici şi fără importanţă; Interiorul cvartalelor se clom-pletează cu vegetaţia existentă, prip redarea cîţmai ..fidelă ~situaţieia~borescen~e ~xistente,. fără a' în~ăr:a. î~ mod inutil' pianl:lI.. Z6nde,'~erzidm parcun ŞI scuarun se reprezIntă prm semnulconvenllOnal de arqorţşi gazon - pentru suprafeţele acoperite cu iarbă' şi fiorL

5.3.3. CONSTRUCŢII INDUSTlUALJi:,, AGRICOLE ŞI EXPLOATĂRI

Construcţiile industriale şi agricole situateînafaralocalit&ţilor sereprezintă prin semnele convenţionale aleelementelorcomponente:îmPirej-muiri, artere de circulaţie, coşuri, turnuri de răcire, "recipiente,conQupte,silozuri,castele de apă, rezervoare, clădiri etc. Acestea se, xedau . prin

'semnele lor convenţionale, însoţite de inscripţii explicative. Halele" ~te-lierele" magaziile şi depozitele ser:eprezintă cu semnul convenţional declădire, însoţite de inscripţii explicative.", ' , . . .... . .'

Semnele convenţionale ale galerii lor de mină se ,plaseazl\i pe1qculintrării în subteran. Exploatările miniere la suprafaţă se,. teprezintă"p[rin,s~mn.,ele .' co?v~nţionale ale elementelor şi insta.laţiilor.,' în,soţite.. de,,' in.sc.I1\iP:-ţl1exphcatlye.. ,', .',' " . " 1

. . . . . . . - ..

Depozitele de gaze sau petrol se reprezintă. prin semneleconven~io-nale ale' împrejmuirii, rezervoarelor şi clădirilor. Dacă este posibil;'sem-b.ulconvenţional de rezerVOfse plasează pe locul fiecăruia, ,dacă, nu,,\'segeneralizează. Semnul convenţional al staţieLde alimentare auto '.se"p[a!- ,sează pe Jocul unde sînt instalate pompele.' .. '~J~1

Serele se' reprezintă după conturul lor real, prin semnul,conve;hţio-nal specific şi al elementelor interioare: alei, clădiri, rezervoare de iapă

(:9\ o,." ;1

."etc. Conductele de apă ŞI de abur se reprezintă numaI dacă sînt insta-late în afara serei.

5.3.4. UNIT ELECTRICE,DE TRANSMISIUNI ŞI CONDUCTE

Liniile electrice situate în afara localităţilor se reprezintă în totali-tate, diferenţiate) după natura stîlpilor de susţinere, însoţite de inscrip-ţii explicative referitoare la tensiunea curentului. Staţiile de transfor-matoare electrice se reprezintă în totalitate, atît în interiorul, cît şi înafara localităţilor. ." ' I .

Liniile de transmisiuni situate în afara localităţilpr se ~eprezintă întotalitate, cu excepţia celor situate lîngă căile ferate. In int'eriorul loca-lităţilor," se reprezintă stîlpii de susţinere ai liniilor electrice şi de trans-misiuni la scările 1: l 000 şi 1: 2000.

Conductele' de petrol, de gaze şi de apă, la suprafaţă sau subterane, înafar~ localităţilor se., reprezintă în totalitate, îns9ţite de cobstrucţii afe-rente: staţii depompare, de compresiune"cămine de vizitare letc.

Pe planurile la scara 1: l 000 şi 1: 2 000, acestea se' t:eprezintă şi~ interi<;>~ullocalităţilor, precum şi c~>nductele. de aer, ~bur-l' term~ficareŞI canahzare. Reprezentarea se reallzează prIn semnele convenţIOnalerespective, pentru cele instalate la suprafaţă şi prin elemen~ele aferentesituate la suprafaţă, pentru cele instalate subteran.

5.3,5: REŢELE DE COMUNICAŢIT

Reţelele de comunicaţie sînt formate din: căi ferate, linii de metrou,tramv~i, troleibuz, funicular, teleferic, benzi transportoare; şosele, dru-munşi construcţii anexe.

, Reţeaua de căi ferate se reprezintă prin:- liniile 'de cale ferată, diferenţiate în funcţie de: lăţimea ecarta-

mentului (normale sau înguste), ,numărul liniilor (simple, tIuble), felultracţiunii (electrificate, Diesel sau cu abur) şi starea lor (îri exploatare,în construţţie,' demontate); I '

- construcţiile anexe: clădirile staţiilor, haltelor, cantoanelor, maga-ziilor, ,castelelorde apă, depourilor, ramblee, debleuri, zidhri de spri-jin şi. de co~solidare, tU!1~~e, pod~ri, p~~areleetc. ; 1'" .

~ lllstalaţn pentru dirIjarea cIrculaţIeI: semafoare, semnale lurm-noase etc. ' " I. Liniile de cale ferată se reprezintă conform poziţiei real~. La liniile

duble care nu se pot reprezenta la scară, axa sempului co~venţional seplaşează pe, axa spaţiului dintre linii. In staţii se 'reprezintă linia prin-,cipil1ă prin Semn convenţional, iar celelalte prin linii continui Icu grosimeade 0,2mm. l)acă nu se pot reprezen.ta toate liniile, se scrie pumărul lor.

COIlstrucţiile ..anexe şi instalaţiile pentru dirijarea circulaţiei se repre-zintă prin semnele lor convenţionale, păstrîndu-se poziţia Ilor. I:.a scă-rile mai mici de 1: 5,000, semnele convenţionale ale acestora pot fideplasate faţă de poziţia reală cu valori pînă la 0,5 mm, păstrîndu-selegătura cu celelalte ~lemente pentru asigurarea clarităţii planului şireprezentarea corectă a" elementelor principale .

.Şoselele 'şi drumurile se reprezintă în' funcţie de caracteristicile lor,prin semnele convenţionale specifice, plasîndu-se axa semn~lor conven-

100

ţionale pe axa şoselelor şi a drumurilor respective. Reprezentarea va fi 'însoţită de datele caracteristice referitoare la materialuldeacopedre Şila dimensiuni.

Şoselele şi drumurile se clasifică' astfel:'- autostrăzi, acoperite cu beton, asfalt sau pavele, cu lăţimea părţii

carosabile ' de cel puţin 14 m, cu două sensuri de circulaţie şi cel puţinpatru- benzi, raza de curbură minimă de 150 m şi pante mai mici deI4%.Ocolesc localităţile şi se intersectează C"ţl alte drumuri la niveluri diferite;

- şosele modernizate, acoperite cu beton, asfalt sau pavele, cu lăţi-mea părţii carosabile de c. puţin 6 m, cu raze de curbură mai maride 50 m şi pante mai mici de 10%.; 1

- şosele,acoperite cu asfalt, pavele, piatră brută, piatră spartă saupietriş, cu lăţimea părţii carosabile de cel puţin 4 m;

- drumuri naturale imbunătăţite, fără fundaţie şi acoperire solidă.Partea carosabilă este întreţinută .cu diferite materiale: pietriş, ~iatrăspartă, nisip etc.; ,1

- drumuri naturale, neprofilate şi neacoperite, bătătorite de mijloa-cele de transport, unesc de obicei localităţile sau servesc ca' ieşiri din loca-lităţi spre drumuri. de categorie superioară; ,

- drumuri de exploatare permanente" pe care s~. face circulaţia mij-loacelor de transport pentru lucrări agricole şi exploatări forestiere;"

- poteci permanente pentru transporturi samarizate şi poteci I depicior, existetite de obicei în zonele de deal şi munte. ' "

Reprezentarea şoselelor şi a drumurilor va fi completată cu: raml1>lee,debleuri, pietre kilom~~rice, linii de tran~misiuni, ~lădiri, arb~ri e~c, \ .

Podurl1e de pe calle ferate, şosele Şi drumun se reprezmtă 10 totah-tate, diferenţiindu-se după materialul de' construcţie şi dimensiuni ..

La cadrul planului, semnele convenţionale ale căilor ferate şi aleşoselelor vor fi însoţite de inscripţia direcţiei, indicată prin numele celeimai apropiate localităţi' sau element geo.grafic, şi valoarea distahţei.

5.3.6. FRONTIERE, LIMITE ŞI IMPREJMUIlU

Frontiera de stat se reprezintă conform poziţiei reale, folosind:u-sepunctele raportate prin coordonate. P~ plan, de' regulă,. se reprezintăbornele şi. stîlpii de frontieră în totalitate. , \

Elementele de planimetrie, hidrografie şi relief prin care trece f~on-tiera de stat se reprezintă în tot!llitate, cu datele -caracteristice specifice.Semnul convenţional de -frontieră' se trasează între punctele raportateJ înaşa fel încît să rezulte dar apartenenţa de stat a elţmentelor topograificede pe frontieră.

Frontierele şi limitele administrative situate de-a lungul căilor decomunicaţie, a canalelor, a şanţurilor, a liniilor de somieră sau a altorelemente topografice liniare, se reprezintă prin grupe de 3 -4 elem~nteale semnului convenţional. Grupele se, dispun la. intervale de 4 ... 6 em,una faţă de alta şi în mod, obligatoriu la schimbările de direcţie laleelementelor respective. De asemenea, se desenează grupele acolo unde,prin lipsa semnului convenţional de frontieră sau limită, nu rezultă diarpoziţia . acesteia. I

Semnul convenţional de frontieră sau limită administrativă în' cazul cindacestea sînt de-a lungul elementelor topografice, se trasează astfel:

Wl

\.' ~ pe mijlocul apelor curgătoare, al liniilor de somieră sau al altorel.emente, topografice" dacă frontiera sau limita trece pe imijlocul lorşi sem~ul convenţional al elementelor respective permite tr~sarea fron-tiereisau limitei administrative;. ' \"'-, alternativ, pe ambele părţi. ale elementelor topografice, dacă fron-tierasau limita administrativă trece prin mijlocul lor, dar 'semnul con-venţional al. elementelor respective nu' permite şi trasarea sebnului con-venţional .de frontieră sau limi~ă administrativă;, . I ..

--,-' pe acea parte a.elementulUI topografic pe care frontiera sau lImItaadministr.,ati:vă este în, realitate, în cazul cînd acestea sînt Pe margineaelementelor topografice, liniare. în această situaţie, frontiera îşi păs-trează, ,po.ziţia" iar elementul tepografic respectiv se deplasea~ă, păstrîndo distanţă de 0,3mm de semnul convenţional al frontierei. îd. cazul limi-telor \ administrative se" păstrează poziţia elementelor topogtafice şi setraseazăy limit8; la 0,3 mm de acestea., . ' . . 1, .

Daca frontIera de stat, se suprapune cu lImItele de Judeţ, atunCI sereprezintă numai frontiera de stat. " , I'. Zidurile şi valurile istorice se reprezintă' în totalitate dacă au lun-gimi mai mari de Hcm pe plan. 'La, cele cu înălţimi mai m'ari de 1 m,se scrie valoarea înălţimii. " " ' 1 '

, " ,împrejmuirile se reprezintă prin selecţie, în funcţie de natiura şi mă-t-imea Jor" astfel: " " I

-, zidurile de piatră, cărămidă şi gardurile metalice, dacă au lun~gimemai mare de lcm pe plan;, I

- gardurile din lemn, sîrmă ghimpată, plasă de sîrmă şi, gardu-rileviicare împrejmuies~obiective economice şi sociale, î~ totalitate,iar celelalte prin selecţie,. în funcţie de/ scara planului, lungimea şipermanenţa lor. ' , I' .. Limitel.e,,permanente ale elementelor de vegetaţie şi de sql se repre-zintl,prinliniepunctată de. culoare neagră pentru elementele de ve-getaţie şi de culoare sepia pentru suprafeţele de nisipuri. Nu \se traseazălimită acolo unde suprafeţele sînt conturate de, elementele topogra-fice liniare (rîuri, pîraie, viroage, şanţuri" împrejmuiri, drurhuri, limiteadministrative etc.) .

..'{, "~ l'

5.3.7. REŢEAUA mDROGRAFICĂ

t9'P~~~~;:e~~n.t:hidrOgrafiCe care se reprezintă pe Planurilel

şi hărţile

'",'(' lin,iHe ele ..mal' ale, rl'lădi, lacurilor, fluviilor şi rîuriloli, în func-ţie de :caracteristicile lor; , ' I '

, - rîurile şi pîraiele, în funcţie de lăţimea lor, de adîncimea şi gradul deamenajare aliinalurilor; l'<;.L.. izvoateleşi fintîriile;diferenţiate' după gradul de amenaJare;

',~ canaluri pentru irigaţii sau' desecări; , , \,-' ,',construcţiile anexe ale reţelei hidrograJice.

"'Liniile de mal se redau, în funcţie de natura malurilorşi constanţa,nivelului apei. ' La pîraiele şi rîurile cu apă permanenta, se tedau toatebraţele 'cu lungimi mai mari de 1 cmpe plan. Izvoarele şi flntînile sereprezintă în totalitate, în afara localităţilor. Cele din localităţi se se-lecţionează Jnfuncţie de scara planului,redîndu..,se celerbai impor-tante, cele termale ,sau minerale şi cele amenajate. Canalutile, jghea-

102

I

I

't"--.-.-~

burile, conductele şi. şanţurile con~truite pentru-- irigaţii şi desecări sereprezintă în funcţie de dimensiunile şi importanţa lor. .\

La reţeaua hidrografică, datele caracteristice se scriu astfel:. _. cot~ pe malul apelor, la: cascade, baraje, confluente, p<i>sturi

. hidrometrice etc. şi la intervale de 10- 15 cm pe plan; \- lăţimea şi adîncimea apei, la: vaduri, bacuri, canaluri' şi. în\' lo-

curile caracteristice; '.' . .'- adîncimea şi calitatea apei, 1a fintîni şi laFuri;'- valori cu adîncimea malurilor şi dimensiunile digurilor;- săgeţi care indică direclP şi viteza de curgerea a.pei.Construcţiile anexe ale reţelei, hidrografice se reprezintă cu deta;liere

maximă, prin semnele convenţionale speCifice.

5.3.8. RELIEF, ELEMENTE DE SOLŞI VEGETAŢIE

Relieful se. reprezintă prin' curbe de nivel, semne convenţionale şipuncte cotate .. Ec~idistanţele. curbel,or de nivel. se ,stabilesc}~ funCţieI ~escaraplanulm ŞI de accidentaţm terenulUI. Pentru manrea expresl~yităţii. şi citirea uşoară a reliefului reprezentat, curbele de nivell seImpart astfel:

-' normale, cu valoarea egală cu echidistanţa, care se desenează p,rinlinii continue cu grosimea' de 0,1 i mm; .' .' \

- principale, a căror valoare este multiplu de 4 sau 5 a echidistanţei,desenate prin linii continue cu grosimea de 0,2 mm. De exemplu, peptruechidistanţa de 1,0 m, de: O, 5, 10, 15, 20 m ... , pentru echidistanta. i,' 111

de: O, 10, 20, 30, 40 m, etc. . . .' ..... '-. ajutătoare, cu valoare de 1/2' din echidistanţă, trasate pentru re,.

prezentarea cît mai fidelă a unor forme de relief caracteristice; • '..'... J.-. accidentale, trasate pentru scoaterea în evidenţă a anumitqr fO[;

mede relief. . . '. . '., . '. _ \Curbele de nivel se trasează pe toată suprafaţa planului sau a hărţii

topografice, exceptînd: suprafeţele ocupate de mare, lacuri, fluvii, mlaştini,sărături, rîuri şi canaluri, ramblee, debleuri, diguri, gropi, cariere, stîndi,viroage şi rîpe. ~ _ .'. . \.

Pe fiesareplan sau harta topografică' se scnu cotele la:puncteleJ'eţelţIde bază, punctele caracteristice ale reliefului, elementele de'. pla.nirneţr~eşi altimetrie cu caracter permanent, punctele de detaliu prin .'care săşyasigure, în ansamblu, o repartizare cît mai unitară pe întreagasuprafaţ~,cu densitatea stabilită (7 ... JO valori pe dm2) în funcţie de.scară şi complexi-tatea .reFefului. , \. Elementele de relief: rupturi de teren, terase, rîpe, viroage, şanţuri

etc. se reprezintă prin semnele lor convenţionale. pe regulă, lîngă ~emneleconvenţionale' ale acestora trebuie să se scrie valorile caracteristice.. .... \

Su.prafeţele msipoase se reprezintă dacă sînt. mai. rn:ari de. 1 cm,pe plan. Ridicăturile, gropile şidunele active cu valori mai mici decîtvaloarea echidistanţei se. reprezintă prin. semn convenţional, iar cele cJvalori mai mari, prin curbe de nivel. \

Terenurile cu sărături şi cele cu mlaştini se reprezintă dacă au supra,.feţe mai mari de 50 mm2 pe plan. în mlaştini se r.eprezintă vegetaţia existentă,prin combinarea semnelor convenţionale.

103

: '\

. Suprafeţele acoperite cu păduri se reprezintă prin linie de contur,semne convenţi~nale, .şi date carac~e~istice~ diferenţia~e, astfel: I " . "

- starea padurll: mature, pItIce, tmere, pepimere, ranştI, dobontede furtună, arse, uscate sau tăiate;

- grupa: conifere, foioase sau mixte ;- specia: brad, pin, stejar, fag, tei, arţar etc.;- datele caracteristice se referă la înălţimea medie a copacilor şi

diametru! mediu la înălţimea de 1,50 m faţă de sol. I . 'Prin păduri se reprezintă şi celelalte elemente topografice: poieni, linii

de somieră, drumuri, linii electrice sau de transmisiuni etc. ISuprafeţele compacte cu tufăriş, mărăciniş, jnepeni, fineţe, ierburi

naturale, izlazuri etc. se reprezintă prin contur şi semn' 'convenţional. specific, dacă sînt mai ma'ri de 1 cm2 pe plan. Dacă sfprafeţele sînt

mai mici de 1 cm2, nu se mai conturează. Aceleaşi reguli se apl~că şi pentru

vegetaţia cultivată: livezi, vii, culturi tehnice etc. 1. .Semnele conv..enţionale de vegetaţie se pot combina pentru redarea

cît mai fidelă a situaţiei din teren. Iîn figura.5.1 se prezintă o porţiune din harta de învăţămînt la

scara 1 : 25000.

5.4. CADRUL PLANURILORŞI HĂRŢILOR TOPOGRAFICE

Planurile şi hăr,ţile sînt delimitate de cadru, care se trasează după anu-mite principi~ în func~ie de scară şi de supr~f~ţa r~preze~tată'1 ,.

De regula, plan unle topografice; la scan maI man de 1: 2 000, sese întocmesc pe formate STAS: Ao (841 xl 189 mm), Al (5~4x841 mm),A2 (420 x 594mm) sau pe formate stabilite convenţional, fiird delimitatede caroiajul rectangular. Planurile şi .hărţile topografice, la scări mai mici de1 : 5 000, sînt delimitate pe caroiajulgeografic, avînd forma hnor trapeze.

5.4.L IMPĂRŢIREA PE FOI ŞI NOMENCLATURA

împărţirea şi dimensiunile foilor. în ţara noastră plan~rile şi hărţiletopografice se întocmesc în proiecţie cilindrică transversală G\auss pe fusede 3o sau de 6

0

şi în proiecţia stereografică -1970. Ambele proiecţii folo-sescacelaşi sistem de împărţire şi nomenclatura.

Planurile topografice .la~ scări mai mari 1 : 2000, executate pe suprafeţelimitate, se întocmesc pe formate STAS sau pe formate de 50 x

l50 cm, deli-

mitate pe reţeaua rectangulat:ă la valoarea de 0,5 sau km întreg. Pentru aceastase trasează conturul zonei pe o hartă la scară convenabilă şi sb întocmeşteschiţa cu dispunerea plap.şelor. -.. I

Planurile .şi hărţile t.opo?rafice ,la.scări mai mi?i .de 1 : 5 O~O, exe:.cu-tate pe suprafeţe man, smt del~mItate de carOla]ul geogIiafIc,avmddimensiunile prezeJ1tate în tabelul 5.1.

Împărţirea acestora este unitară, avînd la bază harta la Scara: 1: 1 ogo 000,c.are are dime!1siuni: pe" latitudine <P _~o ~i pe .lo"ngitudine A . 16~., Impăr-ţIrea supr~feţeI terestre In zone (pe latItudme) ŞI In fuse (pe IpngItudme),precum. şi notarea acestora, este arătată în figura 5.2. Ter,toriul ţăriinoastre se -a.flăpe zonele not~J~.K, L, M ~i pe fusele notate 34 şi 35.

104

,

JI '32 33 3* JS, 36C'

\ Mo

, rm\ L

\/(

\ J'6~

c

\ c

\B

Ee Uif 10 fiI A° .

Fig. 5.2. împărţirea pentru harta.la scara 1 : 1 000000.

o0° 6° 17° 78° 2/fO JO" heo

8

,

împărţirea. în continuare pentru hărţile şi planurile la scan ~ai maride l : l 000 000, se tratează concomitent cu nomenclatura acestora.

Nomenclatura hărţilor şi a planurilor topografice este un siStem denotare al foilor de hărţi şi planuri topografice, care înlocuieştb titlul.Nomenclatura este proprie fiecărei scări, derivînd una din alta, coresp,unzătorcu împărţirea foilor de hartă. ' \ .

Pentru harta la scară 1: l 000 000, nomenclatura este formată dinlitera cu care este notată zona şi din numărul fusului; de JxempluL-35 (fig. 5.2).

Modul de. împărţire ~ foilor de hartă la scara l : l 000000 pînă lascara l : 100 OOO,.poate fi urmărit în figura 5.3. De-asemenea în talJelul 5 l

13

25

37

49

[-3S

6IV

D

VI

Fig, 5.3. împărţirea de la scara 1 : 1 000000pînă la scara 1 : 100000.

1; 1(J(J{)000

105

Tabelul 5.1Smemm de impărpre pe foi d~ hartă şi nomenclatura,

fum profecţia Gauss şi stereogrmcă - 197@.

,

D' 1. l\& d' lmenSlunea~t,)'«, cadrrlor

~Nr. de hărţi t?~ Notarea înScara Nomenclatura cuprinse în r cadrul fie-

, pe \foaia: " ", cărei foi pe pe 1 peu'" ' latitu- 1 y" lonSitu-\ x~'[ dine ciine (mIIi) (1nmJ

"

1: 1000000 L-35 1:1000000 4° 6°\

445 480-1

1 : 500 000 L-35-C 4 4 A,B,C,D 2° 3°\

445 480

"

I-l : 200 000 L-35~XVI 36 9 1, II, ... XXXVI 40' 1° 370 400

1 : 100000 L-35-16 144 4 1,2, ... 144 20' 30' \ 370 400'o'

1 : 50000 L-36-16-C 1 : 100000 4 A,B,C,D 10' 15' 1 370 4004

1 : 25000 L-35-16-B-a 16 4 a, b,c, d 5' 7'30" \ 370 400

1 : 10000 L-35-16~B-c-3 64 4 1,2,3,4, 2'30" 3'45" \ 463 500\

1 : 5000L-35-16-(53)

256 41,2, ... 256 1'15" , 1'52", 5\. 463 500

L-35-16~B-d-4-III 1, II, III, IV

se arată sistemul de împărţire pe foi de hartă şi cum se formează noJenclaturile,corelaţia acestora cu scara şi' dimensiunile foilor de hartă. I

Pentru harta la scara 1: 500 000, 'zona corespunzătoare hărţii lascara : 1000 000 se împarte în 4 părţi (2 x 2) care se note-ază cu primelelitere }najuscule ale alfabetului latin, de la vest spre est şi de la nord spresud. Nomenclatura unei foi de hartă va fi formată din nomenclatura initială,la care se adaugă litera majusculă corespunzătoare zonei; de exem~lu: L-'35-C(fig. 5.3). . I

Pentru harta' la A scara Al: 200~00.0 zona corespunzăto~r9 h~rţii lascara 1: 1 000000 se Imparte In 36 parţI (6 x 6), care se noteaza cu cIfre ro,.mane, de la vest spre est şi de la nord spre sud. Nomenclatura Jnei foi dehartă va fi formată din nomenclatura iniţială, la care se. adaugă cifta romanăcorespunzătoare zonei; de. e~emplu: L-35-XVI (fig. 5.3).

Pentru harta' la scara 1: 100 000" zona corespunzătoare hărţii lascara 1 : 1000000 se împarte în 144 părţi (l2x 12), care se noteaz~ cu cifrearabe, de la vest spre est şi de la nord spre sud. Nomenclatura unei foi dehartă va fi formată din nomenclatura initială~ la care se adaugă c~fra arabăcorespunzătoare zonei; de exemplu: L-35-16 (fig. 5.3). ,,-,

Pentru hărţile şi planurile topografice la scări mai mari de 1: 100000,se consideră ca bază hattala această scară (1 : 100 000), împărţirea! ei efectu-îndu-se în continuare.

Pentru harta la scara 1: 50 dOO,zona corespunzătoare hărţii lascara 1: 100000 se împarte În 4 părţi (2 x 2)" care se" notează cu primelelitere majuscule ale alfabetului latin, de la vest spre est şi de la Inord spresud. Nomenclatura unei foi de hartă va fi fQrmată din nomenclatura hărtii

, '.106

107

1

3

o '

'2

4

764 52 J

33

6S

11

49

81

113Fig. 5.4. împărţirea dela scara 1 : 100 000 pînă

la scara 1 : 5 000., .

--de bază la scara 1 : 100000, la care se adaugă litera majuscl,Ilă corespunzătoarezonei; de exemplu: L-35-16-C (fig. 5.4). ' \.

Pentru harta la scara 1: 25000, zona corespunzătoare unei hărţila scara 1 : 50000, se împarte în 4 părţi (2 x 2), care se notează cu priknelelitere minuscule ale alfabetului latin, de la vest spre est şi de la nord Ispresud. Nomenclatura unei foi de hartă va fi formată din nomenclatura Hărtiila soara 1 : 50000, la care se adaugă litera minusculă corespunzătoare zd\.nei;de exemplu: L-35-16-B-a (fig .. 5.4).

b\\

J,d \

I \ \1~4\ .1Il~ IV

1 100000 \

Pentru planul la scara 1: 10000, zona corespunzătoare unei hărţi lascara 1 : ~5 000 se împarte În 4 părţi (2 x 2), care se ,notează cu cifre arabe dţla vest spre est şi de la nord spre sud. Nomenclatura unei foi de plan va fiformată din nomenclatura hărţii la scara 1 ,:25 000, la due se.adaugă cifdarabă corespunzătoare zonei; -de exemplu: L-35-16-B-c-3 (fig. ,5:4). \

Pentru' planul la scara 1:5 000, z~ma corespunzătoare unei .hărţi lascara 1 : 100000 se împarte în 256 părţi (16 x 16) ceea ce este similar cu împăr-ţirea zonei unui plan la scara 1 : 10 000 în 4.părţi. Se folosesc două sisteme de ,notări şi nomenclaturi: .

- în primul caZ, suprafeţele rezultate din împărţirea zonei în 256 părţise notează cu cifre. arabe, de la vest spre est şi de la nord spre sud .

. Nomenclatura unei foi de plan va fi formată din nomenclatura hărţiila scara 1 : 100 000, la care se adaugă, în paranteză, cifra arabă corespunză-toare zonei; de exemplu: L-35-1.6.:(53);

- în al doilea caz, suprafaţa rezultată din împărţirea zonei planului lascara 1 : 10 000 în 4 părţi se notează cu cifre romane. Nomenclatura uneifoi de plan va fi formată din nomenclatura planului la scara 1 : 10000, lacare se adaugă cifra romană corespunzătoare zonei; de exemplu: L- 35-16- B-d-4- III(fig. 5.4).

No.menclatura planurilo.r to.pograficecare se înto.cmesc pentru anumitezo.ne, unde nu s-a fo.Io.sitsistemul de împărţire şi no.menclatura generală, estefo.rmat de regulă din titlul lucrării la care se adaugă numărul planşei, dacăplanul este co.mpus din mai multe planşe.

5.4.2. GRAFICUL GENERAL DE RACORDAREA HĂRŢILOR TOPOGRAFICE

Pentru identificarea cu uşurinţă a unei hărţi sau plan s-a Înto.cmitun grafic general de raco.rdare, din care se po.ate deduce p6ziţia hărţi-!o.r, n<:>menclatt~rile,şi ~o.o.~do..nat~legeog~afice ale acesto.ra. J Acesta s-amto.CmIt pentru mtreg terIto.nul ţăru. Opo.rţlUne este prezentată Ul figura 5.5.

Graficul, se fo.Io.seşte co.respunzător cu sistemul de împărţire şi deno.menclatură a hărţilo.r, prezentate anterio.r. I

Pentru asigurarea cerinţelor curente, s-au întocmit grafice de raco.rdarepentru to.ate judeţele, care cuprind, în plus faţă de grafi~ul general,to.ate lo.calităţile (municipii, o.raşe, co.mune) cu limitele lo.r.

Fig. 5.5. Graficul general de racordare a hărţilor topografice.

108

5.4.3. ELEMENTELE CADRULUI

Cadrul hărţilor şi planurilor topografice este un sistem cOllflplexcare limitează reprezentarea şi pe care se trec anumite date grafice şinumerice. Cadrul este format din trei părţi: . 1.

- cadrul interior limitează reprezentarea pe hartă sau pe' p,lanulrespeCtiv. El reprezintă' reţeaua. geografică - paralele şi meridiarle -sau reţeaua rectangulară. Se trasează prin linii drepte, unind colţurilecare s-au raportat prin coordonate;

- cadrul geografic se. trasează prin linie dublă (cu interval de1 mm), la distanţa de 7 rIfn. de cadrul interior. Pe acesta sînt mJrcateprin. segmente valorile de laţitudine şi longitudine. Linia dublă sbîn-negreşte alternativ, pe intervale de un minut, şi anume pentru celeaflate deasupra şi la dreapta valorilor pare;

. - cadrul ornamental se trasează printr-o linie groasă de 1 mm, ladistanţa de 1 mm de cadrul geografic. I

între cadrul geografic şi cel ornamental se marchează, prin puncte,reţeaua geografică, divizată în funcţie de scară.

între cadrul interior şi cel geografic se trasează. liniile. care mar-chează reţeaua rectangulară, la intervale corespunzătoare scării.

La hărţile şi planurile topografice întocmite în proiecţia' Gauss, "si-\- tuate pînă la 2° depărtare pe longitudine faţă de meridianul ma~ginalal fusului, se marchează reţeaua rectangulară a fusului vecin,priti seg-mente desenate în afara cadrului ornamental. . I

Reţeaua geografică. şi rectangulară trasată pe ,.cadru este însoţităde valorile respective, aşa cum se arată pe modelul din figura 5.6.

între cadrul interior şi cel geografic se scriu:- numele statelor. de o parte şi de alta a frontierei de stat:- numele judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor, de o parte

ŞI de alta a limitelor acestora; .- numele localităţilor reprezentate pe mai. multe planşe, da(i;ă nu

au numele scris pe planşa respectivă. sau dac.ă numele nu estel titlulplanului. Numele acestora se însoţeşte de prepoziţia "de";

-. numele localităţilor spre care merg căile de comunicaţie şi dis-tanţa pînăla aceste localităii. I

In figura 5.7 se prezintă exemple de acest fel. .

Morcarea/atifudim;'

'3409

Reteauareclr:mgu faNi

He/eau(J fwdrmgu/arO/ a fusu/uivecin84

5410

CaiJlYJlorn.an:BJrfa, 1Cadrulgeografic

ICedru,!În/el"io'"

Fig. 5.6. Elementele cadrului.

109

0°52'2°14' '.3°06'0°03'

.d

:c I

'O

a b--CCJ----====-----=

I

m

Fig. 5.7; Exemple de scriere pe cadru.

In' afara cadrului ornamental al hărţilor şi al planurilor topogra-fice mai sînt, necesare unele inscripţii, plasate conform figurii 5.8, Înurmătoarea ordine de la a la 1: .

a Numele statului şi numele instituţiei care a executat lucranea;b Nomenclatura hărţii sau a planului topografic,;c Codul, stabilit pentru evidenţa automatizată;d Caracterul hărţii sau al planului (nesecret, secret de' serviciu, se-

cret); Ie Valorile convergenţei- meridianelor Şl declinaţiei magnetice; de

exemplu: ..- Convergenţa medie a meridianelor . . . . . . .- Declinaţia magnetică În anul 1992 . . . . . . . . .-' Abaterea acului magnetic faţă de reţeaua rectangulară- Variaţia anuală a declinaţiei . . ..

110

Jud.Conslai

I/

I,.

.~~. ~~~. ;;;~LLJ;;;==-===-~~Q \V Q 1-_-_h =1 D=JGJIG

Fig. 5.8. Inscripţii' din afara cadrului. If Schiţa declinaţiei magnetice şi valorile acesteia; un exemplu se

arată În figura 5.9;g Schiţa anomaliilor magnetice (acolo unde este cazul);

. h Scara, numerică, scara grafică, sistemul de proiecţile şi sistemulde referinţă altimetric; un exemplu se arată În figura 5.10;1 .i Schema pantelor; cu ajutorul acesteia se obţin v~lorile unghiu-

rilor de pantă 'În funcţie de distanţa dintre curbele de nivel şi de echi-distanţă. . Sub schemă se scrie valoarea echidistanţei. Un exemplu searată În figura 5.11; .

Fig. 5.9. Schiţa de-c1inaţiei magnetice

10050 OblalijîlIW'Iil'!jî!d

1:5000100 200I I

300I

400m tI

?roiec!ie stereografică - 1970 .Sistemde referinta alfimefric - Marea Neagră

Fig. 5.10. Scara, sistemul de proiecţie şi de referinţă altimetric.

5m

Fig. 5.11. Schema pantelor.

~._---',..

j Schema limitelor administrative.k Date privind întocmirea planului, referitoare la operaţiile efec-

tuate şi anul execuţiei; .' . I1 Nomenclatura hărţilor sau a planurilor cu care se racordează.La planurile topografice la scări mai mari. de 1: 5 000, careI se în-

tocmesc pe formate STAS,' cadrul acestora va fi format din caetirul in-terior şi cadrul ornamentaL Cadrul ornamentalpoate fi chenarth plan-şei. Deasupra laturii de nord se trec inscripţiile prevăzute la a, ~ şi d,iar în indicator se trec datele prevăzute la hşi k. .

. 5.5. FOLOSIREA HĂRŢILORŞI A PLANURILOR TOPOGRAFICE. .

Hărţile şi planurile topografice se folosesc în toate activităţile le-gate. de w studiul, .cercetarea,. prospect~.reaşi. folosirea teren.~lui. IAc~st~afurmzeaza un mare volum de mformaţll referItoare la teren, care constitUIeelementele de bază pentru efectuarea ,tuturor genurilor de lucrări. I

în general hărţile şi planurile topografice se folosesc pe teren şi la biroupentru rezolvarea anumitor probleme şi ca material cartografic de bază. .

111

5:5.1. PRQSl..EME CARE SE REZOLVĂ CU AJUTORUL HĂRŢILORv. • ŞIP~NURILOR TOP?GRAFICE . .1. . .

Pe teren harţIle ŞI planurIle se pot folosI pentru orIentare, IdentIfIcarea ŞIdeterminarea anumitor puncte, efectuarea de studii etc. I

Orientarea. constă în stabilirea poziţiei hărţii în aşa fel înCÎt să se reali-zeze o corespondenţă perfectă între locul de dispunere a obiectJlor din terencu cele reprezentate pe hartă. Orientarea se poate face cu aj~torul busolei,sau faţă de detaliile din teren. .' . I .

Orientarea cu busola se realizează prin aşezarea hărţii pe o sUI1>rafaţăplanăorizontală şi a busolei cu gradaţiile :ce indică diametrul N - S .Isuprapuse peuna din laturile cadrului interior de vest sau de est,. care corespund cu direcţiameridianului geografic pe teren. Se roteşte harta împreună tu busola, înplan orizontal, pînă cînd VÎrful nordic al acului magnetic indică gradaţia cereprezintă valoarea declinaţiei magnetice (v. fig. 5.9). I

Orientarea faţă de detaliile din teren se face prin identificarea pe hartăşi pe teren a unor punl,;te şi direcţii şi rotirea hărţii pînă se suprapun direcţiiledin teren cu corespondentele lor de pe hartă. . I

Determinarea punctului de staţie se face după executarea orientării, prinfolosirea d~taliilor apropiate reprezentate ~ ha~tă .. Punct~. d~ .staţie p,?atefi un detalIu reprezentat, sau poate fi stabIlIt prm Ihtersecţll IImare, faţă decel puţin trei detalii identificate pe tererişi pe hartă; Se măsohă distanţelepe teren de la punctele identificate la punctul de staţie, acestea se teduc la scarăşi cu ajutorul unui compas se trasează arcele de cerc corespunzătoare distan-ţelor reduse. Poziţia punctului de staţie va fi la intersecţia artelor de cerctrasate.. . ..... .. '. I

în acelaşI mod se pot determma ŞI pozIţnlealtor puncte dm teren care nusînt reprezentate pe hartă. '. . I

.Identificarea pe teren a unor detalii reprezentate pe hartă se efectueazăprin orientarea hărţii, determinarea punctului de staţie şi trasarlle,a direcţiilorîntre punctul de staţie şi punctele identificate pe teren. Pe 4irecţ:iJilerespectivese ideIltifică semnele conVenţionale ale punctelor vizate, avîndînl vedere, .prinapreciere, distanţele din teren reduse la scara hărţii. Dacă detaliul respectivnu este reprezentat, el se notează prin semnul convenţional c9respunzător.

De asemenea, pe teren şi la cabinet se pot efectua cu ajutorul hărţii, diversestudii şi calcule -necesare lucrărilor de cercetare şi proiectare. I

Pentru exemplificarea modului de folosire la cabinet a hărţHor şi planu-. I

rilor topografice, se prezintă în figura 5.12 o zonă dintr-o hartă topograficăla scara 1 : 25 000, cu echidistanţa curbelor de niveI de 5 m.1 '

Coordonatele rectangulare x, yale unui punct A se' determină cuajutorul reţelei rectangulare trasate şi a scării hărţii (1: 125000). Dinvalorile reţelei rectangulare rezultă coordonatele x=5083, y=5297, înkilometri, la care se adună diferenţele măsurate grafic de la' punct .pînăla liniile caroiajului, transformate, cu ajutorul' scării, în. valori realeCsx-15,1 mmx25000=377,5 m; sy=17,4 mmx25 000=435,0 m). Deci,.coordonatele . rectangulare ale punctului A, extrase de pe' hartă sînt:x=5 083 377,5 m, y=5 297 435,0 m.' . I

Coordonatele . geografice cp " Ă ale un ui punct B se dletermină cuajutorul marcajelor de pe cadrul geografic al hărţii. Se unfsc punctelecorespondente de latitudine ep şi longitudine A ce trec la sud şi la vestd~ punctul B, notîndu-se valo~ile<PA=45°51 '20"; Â =24°25'10" .. Işe măsoarădIstanţele pe cadrul ,geografIC mtre punctele marcate, corespunzătoarevalortloŢ" de 10" (6'''=10''=12,2 mm: 81\ =.10" 8,7 mm) şi se face ra-

112

portul dintre distanţele măsurate faţă de liniile trasate, rezultînd:g"f 5,8: 12,2'10"~ 5"; 87\' 0,7: 8,7.10"~ 1". Deci, coordonatele geograficeale punctului B, extrase de pe hartă, sînt: Cf =45°51'25", ~ -.:24°25'11".

Distanţele dintre puncte se pot obţine: I- folosind coordonatele rectangulare ale punctelor extrase <!le pe

hartă. şi aplicînd relaţia: do= ,"v b. x2 + b.y2. De exemplu, distanţa IB-Cva fi: xB =5083485 m, Xc =5081 765 m,' b.x=1 720 m, YB =5299612 m,Yc =5296595 m, f:.y=3017 m, .do =3 472 m;, I '

- prin măsurarea dist~ţelorpe hartă (cu rigla) şi transfolimareaacestora În valori reale cu ajutorul scării; de exemplu, di~taÎ1ţaC~B=138,8 mmx25 000=3 470 m.

Orientările direcţiilor se obţin:- folosind coordonatelerectangulare ale punctelor extrase de pe

hartă şi aplicînd relaţia tg e= g ~ sau cotg e= t,x . De exemplu, pentrud

. . l:JyIrecţIa C - B, rezultă:

cotg'O= f1x = 1720 -O 570102' e =67g0( 49cC•

fjy 3017' , CB '

- prin măsurarea cu ajutorul raportotului. Pentru aceasta, prinpunctul <:; se trasează direcţia nord, parale,Iă cu cadrul de vest al \hărţii,şi direcţia C- B. Se măsoară cu raportorul unghiul dintre cele domă di-recţii (66g), la care se adună valoarea convergenţei meridianelor (ilg 2OC),rezultînd 67g20c• Convergenţa meridianelor este Înscrisă pe hartă. Pentruhărţile situate la vest de meridianul axial"valorile se adună, iar pentrucele situate la est, se scad: I

Unghiurile Între diferitele ijirecţii de pe hartă se pot măsura curaportorul, În acelaşi mod, cu precizia de 50C (proiecţiile cartografide uti-lizate fiind conforme). - I

Cotele. punctelor se pot obţine direct, pentru cele care au Înscrisăvaloarea şi pentru cele situate pe., curbele de nivel şi prin interpolare,pentru cele situate Între curbele de nivel. De exemplu, cota p~nctu-lui B este 561,9 m fiind Înscrisă pe hartă~ a punctului D este 560 fifiind pe curba de nivel, iar a punctului C se. obţine prin inteIi\lpOlare~~: , ' .

- se stabileşte valoarea curbei de nivel inferioarepuncfului C (435 m);- se măsoar~ d~iS!an.ţa. de la curţ>a de niv~l i~ferioară p~nă la I punc-

tul C (0,8 mm) ŞI pma la curba de nIvel supenoara (3,1 mm); ,-, se face raportul distanţelor (0,8: 3',1=0,25), care se înmflţeşte

cu valoarea echidistanţei (0,25 x 5!Y1,2 m),' obţinîndu-se diferenţa de niveldintre punctul C şi curba de nivel inferioară; 1

- diferenţa de nivel obţinută (l,2 m) se adună la valoarea curbeide nivel inferioare (435+1,2=436,2 m), obţinîndu-se cota punctului C.

Profilul topografic este reprezentarea grafică a unei secţiuni I verti-cale a terenului, pe un anumit traseu. Acesta serv~şte la studierea, proiec-tarea ,şi exploatarea zăcărtlintelor de minerale utile sau pentru pro-iectarea şi construcţia' diverselor obiective economice. Datele n~cesare,întoc.mirii unui profIl (c(Jte şi :dista.nţe între puncte) se extrag Ide peplanuri şi hărţi, sau se obţin prin măsurări pe teren.

în funcţie de cerinţele lucrării şi de lungimea traseului, se stabileşte scara:de reprezentare, care poate fi unitară (scara lungimilor egală cu scaraînălţimilor) sau diferenţiată, pentru evidenţierea diferenţelor de nivel.

8:- Cartogralie 113

,-:..~•...ul.::'-' .

o8V"lN

~•..11'",.:g~ul.::~oQ,o..• •...

10 ~1::~.eloI•..•...c:a

~coNN-ori

.1'\ ai>10 ki:•..'<t

'8os!i999

\!

în acest caz, scara înălţimilor este, de obicei, de 1O on mal maredecît scara lungimilor. \

Pentru întocmirea unui profil, pe plan sau pe hartă se fixează tfa-seul acestuia; pe care se marchează punctele caracteristice: capetieleprofilului, punctele de, frîntură, schimbările de pantă, intersecţiile Icuelementele de planimetrie şi, cu . curbele de nivel etc. Apoi se măsoarădistanţele între punctele marcate şi se extrag valorile cotelor acestolra.Cu ajutorul datelor extrase se întocmeşte profilul, pe indicatorul. Jă-ruia se trec: numărul puncwlui, cotele terenului, cotele proiectate, d~s-tanţele parţiale şi cumulate,~declivităţietc. în funcţie de scara lungirhi-lor şi a înălţimilor se raportează punctele caracteristice ale profilului. \

Pentru exemplific,are se consideră traseul marcat pe har-ta la scara1 : 25 000 din figura 5.13 pe care s-a întocmit profilul cu scara lun~i-

Fig. 5.13. Porţiune din harta topografică la scara 1: 25000 (fictivă)..

milor 1: 10 000 şi scara înălţimilor 1: 1 000.' Datele extrase sînt înscriseşi pregătite în .tabelul 5.2. Profilul rezultat este prezentat in figur~,5.14, care s-a 'întocmit astfel: \

-' s-a calculat lungimea traseului (164 mm) şi diferenţa de nivelmaximă (100 rrim) pentru stabilirea formatului hîrtiei;!

- s-a .trasat indicatorul pe care s-a marcat punctul 1 de începerea profilului şi s-a stabilit cota de referinţă (520);

- s-au raportat punctele profilului pe direoţia longitudinală, folo-sind distanţele reduse la scară ~

- s-au raportat punctele pe direcţie verticală, măgurate pe perpendi-cularele ridicate din punctele raportate pe direcţia orizontală, faţă decota de referinţă stabilită, .folosind diferenţele de nivel reduse la sc~ră;

-. se' unesc punctele raportate, succesiv, rezultînd profilul terenu-lui. Prin unire trebuie să, se urmărească valorile relative ale elemente-lor de relief, elementele de planimetrie, înălţimea elementelor de vege-'taţie etc.

Profilul întocmit~ se desenează În tuş.

r~ ..''''

8* 115

Tabelul 5.2Date extrase şi pregătite pentru intocmirea profilului topografic

Valori: Distanţe Distanţe Distanţe Distantecumulate cumulate cumulilte întrePuncte Detalii .cote şi curbe I :2S 000 1: 10000 reale punctenivel (mml (mm) lm) ImI

618,4 0,0 0,0 0,0615 3,5 8,8 87,5 87,5

2 Şosea 612 5,0 12,5 125,0 37,5Drum 610 7,0 17,5 175,0 50,0

605 11,0 27,5 275,0 100,0600 12,5 31,2 312,5 37,5575 16,5 41,2 412,5 100.570 18 45,0 450,0 375550 25,5 63,8 637,5 187,5545 27,5 68,8 687,5 50,0540 31,0 77,5 775,0 87,5

Viroagă 535 /34,5 86,2 862,5 87,53 Fir vale 529 35,5 88,8 887,5 25

Viroagă 536 . 36,5 91,2 912,5 25,04 Lizieră

pădure 540 40,5 101,2 1012,5 100,0545 43 107,5 1075,0 62,5550 46 115,0 1 150,0 75,0

5 Lizieră. . 570 55pădure 137,5 1 375,0 225,0

575 56,5 141,2 1412,5 37,5600 60,5 151,2 1 512,5 100,0625 62,5 156,2 1 562,5 50,0

6 628,3 65,5 163,8 1 637,5 75,0

116

Fig. 5.14. Profil topografic (fictiv):

scara lungimilor = I : 10 000; scara înălţimilor = I : I 000. 'il'

li

I5.5.2. FOLOSIREA PLANURILOR ŞI HĂRŢILOR 1'[

I CA MATERIALE CARTOGRAFICE DE BAZĂ '

Documentele cartografice care se folosesc pentru întocmirea planurilorşi hărţilor topografice la scări medii şi mici, sau a planurilor şi h~hilor tematice,sînt de regulă, cele obţinute prin lucrări geodezice, topofot6~rammetrice şicartografice, acestea fiind considerate ca materiale cartografice de bază. Elepot fi originale de teren, de stereorestituţie sau de editare, la sc

llara de întod-

mire sau la scări mai mari. I Iîntocmirea se realizează ,intr-un proces de derivare, prefentat În tabe-

lul 5.3. ' ,\ ' -

I Tabelul 5.3Derivarea .planurilor şi J1irtiIor topografice 11 I

5.6.1. PLANURI CADASTRALE

Materiale cartografice de bazl II

\

Scara planurilor

Document Scara:şi hA/!tilor derivate

11

1 : 5000 1: 5 OO<ilşi 1 : 10000Originale de teren sau de stereorestituţie 1 : 10000 1 : 1000(lŞi 1 : 25000

1 : 25000 1 : 25000, i

i1 : 25000 1 :\1 500001: 50000 1: 100000

Originale de editare 1 : 100 000 1 :I[ 2000001 : 200 000 1:1 5000001 : 500 000 1 :!11000000

Pentru planurile şi hărţile tematice se folosesc, de regulă, orili~alele PlanJ.rilor şi hărţilor topografice la aceeaşi scară. II I

Planurile şi hărţile derivate şi cele tematice se obţin prin aRlicarea tehno-,'logiei de, redactare şi cartografiere, ~orespunzătoare fiecărei si1faţii.

5.6. PLANURI ŞI HĂRŢI TEMATICE IPlanurile' şi hărţile tematice conţin, elemente topografi1e şi elemente

speciale, corespunzătoare destinaţiei planului. Conţinutul adestora se staLbileşte prin instrucţiuni, carnete de sarcini sau teme de proiect~~e.

'1Iil

Planurile cadastrale se întocmesc, de regulă, la scările 1 : 500' 1 : 1 000'Il ' ~

1: 2000 şi 1 : 5 000, prin diferite tehnologii: ,1 I-' întocmire directă, pe baza măsurărilor topogtafice, în general la scă-

rile 1:~500 şi. 1 : ~ OOOw; • . ~ li w .\

- mtocmire dIrecta, prIn metode fotogrammetnce; In general, la scanle1 : 2 000 si 1 : 5 000; , , II, 1

- întocmire ca. plan deriva~ din planU;1topogr~fic şi complel~at cu elemenl-

tele cadastrale specIfice. Această tehnologIe se aplIcă cu pnorHate.Scările de întocmire se aleg în funcţie de densitatea elementel6r topograficel,în aşa fel Încît să permită reprezentarea parcelelor, În general: 111 : 500 pentri

1117

oraşe mari, 1: 1 000 şi 1 : 2000 pentru localităţi urbane şi rurale şi 1: 5 000pentru zone agricole şi silvice.', , \

Planurile cadastrale conţin în general următoarele elemente:IPuncte de bază reprezentate confo'lm prevederilor cap. 2.3.1;

Elementele de hotÂrnicie: frontiera de stat, limitele admibistrative (jude-ţene, orăşeneşti, comunale), limitele perimetrelor construibile ale 10calităţilor,limitele tarlalelor şi parcelelor;

Categorii de folosintă ale terenurilor, prin. înscrierea simbo\lurilor (v. tabe-lul 3.14) În centrul fiecărei parcele;

Instalaţii: fabrici, uzine, staţii meteorologice, transformatoare electrice,staţii de radio, televiziune, stîlpii de susţinere a liniilor electricf şi de transmi-siuni, cariere, mine etc., reprezentate la scară prin contur, semnul. convenţionalspecific şi inscripţii;

Reţele de comunicaţii: .- căile ferate, şoselele şi drumurile se'redau prin semnul convenţional al

.căii respective şi prin delimitarea zonei; - , ,,' "\- străzile În localităţi se redau prin .semnele convenţionale ce reprezintă

partea carosabilă, acostamentele şi prin limitele parcelelor (gardhrile);- drumurile comunale. de exploatare şi aleile se redau prin semn con-

venţional pe care se înscrie lăţimea drumului; \, - conductele se reprezintă prin semne convenţionale pe care se Înscrielăţimea fişiei ocupate. Dacă fişia este mai lată de 5 In, se trksează limitele

acesHte.ida; fi. tru ~;l hid t h . " tă . L ', I rogra laŞI c,ons Cta. e ro e mce se repreZlD prm semne conven-

ţionale, liniile de mal ale apelor curgătoare şi' stătătoare, ~iguri, baraje;poduri, instalaţii de deservire a navigaţiei. La apele curgătoare şi la canale seînscriu Iăţimile zonelor de protecţie. Construcţiile hidrotehnice se redau prinsemnele convenţionale ale elementelor componente, ,fără a se indica datelecaracteristice;

Localităţile se reprezintă cu toate elementele componente:- arterele de circulaţie: căi ferate, linii de tramvai, străzi, drumuri etc.;- clădirile publice, industriale, social-culturale etc.;-, clădirile de locuit;-,' curţile şi parcelele, cu toate detaliile componente, diferenţiate după

ramuri de folosinţă şi posesori.în interiorul clădirilor se.înscriu indicii de cartare;

Relieful se reprezintă prin elementele aces,tuia: rupturi de teren, terase,ravene,viroage, alunecări, fără a se trasa curbele de nivel ;

Inscripţiile ce se trec pe planurilecadastrale În afara celor specificate ante-rior sînt: ' , \

- numele 10calităţilor, apelor, formelor principale de relief, toponimie,numiri de teren:

-' numele teritoriilor administrative vecine;- poziţia nordulUi.Pe plan se face numerotarea cadastrală pentru tarlale şi parc~le şi se 'Înscriu

simbolurile categoriilor .dew

folosinţă. , \ .în figura 5.15 se prezmtă un plan topografic la scara 1 : 500, folOSItpentru

Întocmirea documentelor cadastrale. '

118

Fig. 5.15. Plan topografic la scara 1: 500, folosit pentru intocmirea documentelor cadastrale.

H9


1. Să se determine coordonatele geografice, coordonatele rectangulare şicQtele a' cinci puncte alese pe harta prezentată în figura 5.1. între punctelealese se vor determina distanţele (numeric şi grafic), orientările şil unghiurile.

2. Să se deseneze o planşe cu scheletul şi nomenclatura hărţilo~ şi planuri-lor topografice, pe hîrtie de desen format A4~'aşezată cu laturalungă în poziţieorizontal~ Se trasează chenarul şi indicatorul identic ca la planşele Ianterioare.Pe planşă se desenează scheletele din figura 5.2 (65 x 100 mrn)'1 figura 5.3(72 x 72 mm) şi figura 5.4 (96 x 96 mm).în partea din stîn.ga jos, la.nivelul indicatorului, se întocmeşte un tabel cu nomenclaturile I hărţilor şiplanurilor care au fost haşurate' pe schelete. Tabelul va cuprinde primeledouă coloane ale tabelului 5.1. . I

3. Să se deseneze o planşă cu cadrul hărţilor şi planurilor topo,grafice, pehîrtie de desen format Ai.'" aşezată cu latura lungă în poziţie orizontală, pe carese trasează chenarul. - . I .

Pe pla~şă se desenează cadrul, conform figurii 5.8, cu dimensiunile240 x 140 mm. Spaţiul dintre chenar şi cadru va fi: la .nord de 20 tÎ1m, la sudde 40 mm, la est şi la vest de 13 mm. ; , I '

Se vor desena toate elementele cadrului cu valorile lor (fig. 5.6), scrierile pecadru (fig. 5.7) şi inscripţiile din afara cadrului (fig. 5.8), conţinutJI acestorafiind arătat la cap. 5.4.3. Scrie~ile notate pe figura 5.8 cu ,,~, b. ,c" şi: scara' numerică se execută cu caracter bloc drept majuscul, cele de la "fi"cu bloc înclinat la dreapta majuscul, iar celelalte cu bloc filiform minuscul.

Capitolul 6

INTOCMIREA PLANURILOR TOPOGRAFICE

6.1. METODE DE INTOCMIREA PLANURILOR TOPOGRAFICE

Metodele de întocmire a planurilor şi hărţilor topografice se aleg înfuncţie de mărimea suprafeţei, scara planului şi precizia necesară. \Pen-tru planurile şi hărţile la scara 1: 5000 şi mai mici, se folosesc cuprioritate metode topo-fotogrammetrice, iar pentru planuri la Scara1 : 2 000 şi mai mari, metode topografice. . . I

în cazul metodelor topo-fotogrammetrice se execută următoarele ope-raţii principale:

- proiectarea lucrării, care constă în procurarea şi studierea docu-mentaţiei tehnice existente, studierea zonei din punct de vedere \geo-gratic, analizarea reţelei geodeziceşi de nivelment. Pe baza rezultateloracestui studiu se stabilesc operaţiile care trebuie să se efectueze şi se ÎIhoc-mesc proiectele de execuţie necesare;. I

- aerofotografierea zonei, pe baza proiectului întocmit, obţinîndu-sefotogramelezonei de lucru la scara dorită; \

- executarea reţelei. topografice, ;asigurîndu-se punctele 'de sprijinnecesare lucrărilor ulterioare, cu densitatea şi precizia cerută, în funcţiei descara planului; ..... . . . .. \

- executarea reperaJulw fotogrammetnc,adlcă Identificarea pe foto-grame şi pe teren a anumitor puncte (repere) dispuse convenabil şi d~ter-minate prin metode topografice. Aceste puncte servesc pentru reprezentar~pe original a elementelor de pe fotograme; , \'- fotointerpretarea, adică identificarea pe fotograme a imaginii ele-

mentelor topografice şi desenarea acestora prin semne convenţionale;. - pregătirea lucrărilor pentru întocmirea originalului, care constă înraportarea pe suportul originalului a punctelor reţelei .de bază,. în~qc-mirea oleatei cu puncte cotate şi. proiectarea exploatării fotogrammetdce.In funcţie de cerinţele lucrării şi de diferenţele de nivel din .ter~n se f910-sesc, de regulă, două metode de exploatare fotogrammetncă: .stereo-restituţia şi foioplanul;. \

- întocmireaoriginalufui prin stereorestituţie, care constă în ex-ploat~rea fotogram.elor. cu ajut~)ful un0t: apara~e' sp'eciale, obţiilînd,utseelementele de plaplmetne, d.e hldrografie, de rehef ŞI curbele de Illv:\el,desenate în creion pe original; .

- întocmirea originalului prin fotophm, cate se utilizează în zonecu teren şes, obtinîndu-se. În . urma exploatării imaginea fotOgrafiCă! aplanului la scara dorită (fără curbe de nivel);

- desenarea originalului (obţinut prin exploatare fotogrammetrică)în tuş, trasînd semnele convenţionale peste elementeJe redate pe. origirtal.- .... -- .. I

1~7

în creion sau peste imaginea fotografică; de asemenea, scrierea toponimiei,cotelor, datelor caracteristice' şi explicative, trasarea curbe10r de nivel,a cadrului şi definitivarea originalului. \ (

în cazul metodelor topografice, planul se poate realiza fie prin ridi-care directă, cu ajutorul planşetei topografice, ohţinînduJse originalulplanului desenat În creion, fie prin ridicare tahimetrică, executîndu-semasurările pe teren, calculele şi apoi originalul.

Ridicarea tahimetrică constituie principala metodă de Întocmire aplanurilor topografice la scara 1: 2 000 şi mai mari, destinflte proiectă-rilor, exploatărilor sau altor scopuri. Aceasta comportă următoarele ope-raţii prinCipale: \

- proiectarea lucrării, care constă În studierea condiţiilor geogra-fice ale zonei, a reţelei geodezice, topografice şi de nivelmlent şi a ce-rinţelor tehnice ale lucrării. Pe baza rezult~telor studiului \ se stabilescoperaţiile care .urmează să se efectueze şi se Întocmesc }\lfoiectele deexecuţie necesare;, ..' "\ .

- Îndesirea reţelei topografice - de drumuiri şi de nivdment - asi-gurînd punctele de sprijin necesare ridicării, cu, densitate \ corespunză-toare. . Pentru aceasta se execută: proiectarea, masurările \ pel teren, cal-culul şi compensare'a, obţinînd astfel coordonatele' puncteloF de sprijinnecesare, ridicării;. \

- ridicarea elementelor topografice, care constă În efectuarea mă-surărilor pe teren şi a i calculel?f. nec:sare; . ..' \. A . •

-' raportareapunctelor'pe ongmal, mtocmuea, ongmalulUl In creIOnşi Întocmirea oleatei cu puncte cotate:

- desenarea în tuş a. originalului.Indiferent de metoda de întocmire, unele operaţii sînt identice, în

continuare prezentîndu-se modul de executare' a acestora. I

6.2. RAPORTAREA PUNCTELOR PE PLAN

Raportarea. punctelor pe originalul planului topografic se realizeazăîn funcţie de' datele de bază, prin: , '

- metode numerice, pentru punctele determinate prin coordonate(rectangulare sau polare), cu ajutorul coordonatografelOI:; \

- metode grafice, pentru punctele. de ridicare la care se folosescelementele măsurate, cu ajutorul linor instfumentţ' simple: rigle, echere,raportoare. '

6.2.1. INSTRUMENTE PENTRU RAPORTAREA PUNCTELOR

Punctele reţelei de ,bază, ale cadrului şi ale reţelei rectali1gulare seraportează pe plan cu ajutorul coordonatograftilui rectangularl. Preciziade r~portare este de 0,1 mm." ,

Coordonatograful rectangular (fig. 6; 1) este construit pe principiulaxelor perpendiculare, fiind format dintr-o masă 1, la care sînt mon-tate două braţe, riguros perpendiculare între ele,' simboliiînd unulaxa absciselor 2, iar celălalt, axa ordonatelor 3. La coordoriatografelemoderne, suprafaţa mesei este din sticlă. mată, - avînd un dispozitiv deiluminare, iar braţele sînt din bare de oţel filetate.

128

" ,

Fig. 6~1. Coordonatograf rectangular. :. ~"

Unul din braţe este fix 2, iar celălalt se deplasează în lungul aces-tuia, menţinînd în permanenţă po.ziţiaperpendiculară. Pe braţul m~-bil 3,se deplasează .un. cursor 4, care ,are,' ,un. 'dispo.zitivde, ra portar~.La dispo.zitivul de raportare se' intro.duce ac~creionsauo.cular 'pert-tru punctare. ',',', , ",' .' . '. ,', \

Co.o.rdo.nato.graful mai are un .dispo.zitiv de citire a co.ordo.natelor 5,cu tamburi gradaţi -, şi de deplasare' a braţului mo.bil şi a. cursorrl-lui 6" cu manivele,-'.şi un dispo.zitiv :de, acţio.nare asuprasistemulJide rapo.rtare 7 - pedală.Deplasarea braţuluimo.bilşi a cursorului s~efectuează mecanic sau prin impulsuri electrice; fo.lo.sind cele-do.uămanivele la care' sînt co.nectaţi tamburiigradaţi. Tamburii 5. sînt gra~daţi pentru cele mai utilizabile scări. înainte de 'rapo.rtare, trebuie săse fixeze la dispo.zitivul de citire, tamburul ~o.respunzăto.rscării. . ,\. La unele co.ordonato.grafe, suprafaţa meseI este"o.planşetă:d~ lemn,

iar braţele sînt rigle gradate. ,Intro.ducerea valo.rii ,coordo.natelo.rsau ,citiJ\rea acesto.ra se efectuează cu ajuto.rul vernierelo.rşi lupelo.r.

Coordonatograful. polar' (fig. 6.2) ,serveşte". la ,rapo.rtarea punctelo.r\determinate prin orientare şi?istanţă ,faţă de punctul .de st~ţie (c~o.r-\donate po.lare). Este fo.rmat dIntr-un cerc sau un s.emIcercşI o. rIglă.Rigla este, fixată cu unul din capete . în centrul cercului, avînd po.sibi-litate de ro.tire,pentru citirea sau înregistrarea valo.rilo.r unghiulare. \

.9-Cartografie 129

I .FiJ. 6.2. Coordonato-

graf polar.

C 'ul dA' t . al' J l' . 1.erc este gra at 1D SISem centezlm sau sexageslma, Iar ng aeste' gradată în milimetri. Pe cerc şi 'pe riglă sînt mOlhate verniere,care permit mărirea preciziei de raportare. Pe riglă se deplasează uncursor care are un. dispozitiv de raportare.

6.2.2. METODA. COORDONATELOR RECTANGULARE

. Punctele reţelei de bază, ale colţurilorcadrului interior, ale reţeleirectangulare, ale reţelei de ridicare şi cele care sînt dettrminate princoordonate rectangulare X, y se raportează pe original cu ~jutorul coor-donatografului rectangular, executîndu-se următoarele opera~ii:

PregAtire~ suportului. o~gln~lului. ?e original. se fixea~\ aproximativlocul colţunlor cadrulw mtenor, prUi măsurăncu o nglă, în func-ţie.' de dimensiunile .plan şei, repartizînd în mod egal \ spaţiul dinafara cadrului.' i

PregAtirea coordonat9grafului, care constă în stabilirea scăfii de rapor-tare la tamburiide citire şi a valorilor origine ale citirilor.

Orientarea originalului pe masa coordonatografului. Se \înregistrează,.la . dispozitivele de citire, cordonatele colţului de sud-vest' şi sedeplasează originalul pentru ca punctul respectiv marcat pe! original' să-se..puncteze prin ocularul dispozitivului de' raportare. Se \înregistreazăla dispozitivele de citire ".coordonatelecolţului . dispus .~ diagonală(nord-est) Şi.se roteşte .originalul în jurul primului colţ, pînăI cînd a~estase' ob.servă' prin ocular. Operaţia se repetă pentru evitarea produceriide:greşeli. Se fixează originalul pe masa coordonatografului prin clemesau greutăţi.

Raportarea punctelor. Se introduc la dispozitivele de. citire, suc-cesiv,~ valorile coordonatelor x, yale fiecărui 'punct, prin: acţionareamanivelelorşi 'înţepareapunctului pe original. In acest fel se rapor-tează,: . colţurile .cadrului interior, punctele reţelei rectairtgulare (la3....:.;.;5cmLÎn afara 'cadrului interior), punctele reţelei de bazăl ale reţeleide. ridicare şi punctele determinate prin coordonate rectangulare. Punc-tele' "raportate se marchează prin înţepături foarte fine (cu diametrul0,1 ,mm), care se .încercuiesc, în creion, cu semnul convenţionial al punc-'

130

tului respectiv. In partea dreaptă, a sel1lnului convenţional se noia~numele sau n],Jmărul punctuluI. Punctele ,care marchează Colţlfllecadrului interior se evidenţiază prin pătrate 'cu latura de 2Il1m, iarcele care marchează reţeaua rectangulară, prin ,cerculeţe, însoţite devaloarea lor.

Definitivarea raportării, care constă în:-, trasarea cadrului interior, tinind prin linii drepte colţurile aces-

tuia; liniile se prelu.ngesc cu 10 mm ~n afara colţurilor; . ' ,', \ '- trasarea reţeleI rect8£8ulare, umnd punctele CU"valon coresp,on-

dente. Liniile reţelei rectangulare se prelungesc cu 10 mm în afaracadrului /interior. La acestea se scr~u valorile lor; \

- desenarea semnelor convenţIonale ale punctelor, scrierea nume-lor sau nume,relo,r ,şi cot,e,lor acestora. Scrierea se execută în creion, \cu .caractere bl~ filiform, cu h = 2,0 mm;, ': - verificareac()rectitudinii raportării, prin controlarea poziţiei fie-

cărui pun,ct în funCţie, de coordonate şi de reţeaua rec,'tan,'gulară; , \- scrierea nomenclaturii, ,a scării şi a echidistanţei.In cazul cînd nu se dispune de coordonatograf' rectangular, rapor-

tarea se poate efectua cu ajutorul compasului cu tije şi al riglei metalice,Pentru planurile topografice care se întocmesc pehiriie milimetriCă,

se procedează astfel: '\-, se stabilesc 'valorile reţelei rectangulare, care se notează pe

caroiajul hirtiei miJimetrice, avînd în vedere scara de întocmire \aplanului; " '" \

- se stabileşte caroul pentru fiecare punct şi apoi se raporteaZăp'oziţia ~cestuia,înregistrînd diferenţele de abscisă şi ordonată pe caro-iajul milimetric ,al hirtiei; ,', ' " , '",1 '

- se, trasează cadrul interior şi se definitivează originalul cu punc-tele raportate, similar cazurilor precedente. I

6.2.3. METODA COORDONATtLOR POLARE

Punctele măsurate prin metoda radierii se raportează pe plan cu aju-torul coordonatografului polar. La aceste puncte se cunosc: \

'- orientarea direcţiei punctului. radiat sau unghiul dintre direcţia,punctului radiat şi o direcţie origine; , \

- distanţa dintre p\lnctul de staţie şi cel radiat (corectată şi redusila orizont).

Pentru raportarea unui punct cu ajutorul coordonatografului polarse procedează astfel:

-, se' aşază coordonatograful polar pe original, centrat pe 'punctul destaţie, orientat pe direc.ţia' origine;

- se roteşte rigla pînă se înregistrează valoarea unghiului, se depla-sează cursorul pe riglă pînă se' înregistrează valoarea distanţei redusăla scară şi se înţeapă punctul;

- se desenează semnul convenţional şi se scrie numărul punctului.Pentru raportarea punctelor radiate din aceeaşi staţie,c;()ordonato-

graful polar circular se orientează o singură dată, iar cel semi9ircularde două ori, întîi pentru ,raportarea punctelor din cadran ele 1 ,şi II, şiapoi pentru' cele din cadranel~ III şi IV.

\1:'"""-,

9* t 131

6.3.1. RAPORTAREA PUNCTELOR DE BAZĂ,

punctele deter-I '

se rapottea~ă colţurileale reţelei topografice

""Pe :originalul planului, topografic se raportează toatefilinate,în următoarea ordine:, ,-', 'prinfiletoda coordonatelor rectangularecadrului interior, punctele reţelei rectangulare,

~132 ţ

6.3. INTOCMiREA ŞI DES'ENAREA ORIGINALULUI. \,

După' 'efe~tuar~ .~ăsurărilor ,pe teren şi 'a calculelor necesare întoc-w.iriL, unui plan topografic, se 'Obţin: \

-. puncte determinate prin coordonaterectangulare, polare şi eche-irice; căroralis~aucalculat şi cotele; . I

-. puncte determinatt! prin măsurări liniare;.'-'. puncte cotate,. dispuse .în ,10. cu.ri . caracteristice şi ~\e suprafaţă,

avînd .densitatea necesară reprezentării reliefului;, .,-.....schiţecu elemente topografice .şi poziţia punctelor, necesare repre-

zentării planimetriei, hidrografiei şielementelo~de relief.

.în cazUl 'cînd nu' se dispune de coordonatograf polar\. punctele radi-ate' se pot raporta cu aj utorul unui raportor şi al unei rigle, astfel:, _ se aşaZă' raportorul pe original,' centrat pe punctul de staţie şi

orientat pe direcţia origine;" , \ .- se notează direcţiile punctelor radiate, urmărinâu-se gradaţiile

de pe raportor identice cu valoarea unghiurilor; \- .., _. ,pe direcţia fiecărui punct radiat se aşază, succesiv, rigla gradată,măsurînd1.l~se distanţeleieduse la scară şi înţepînd poziţia \ fiecărui punct;

-, .,se desenează semnul convenţional şi se scrie numărul punctului.

6.2.4. METODA COORDONATELOR ECHERICE

Punctele măsurate prin metoda absciselbr şi ordonatielor serapor-tează pe ..plan cu ajutorul unei rigle, unui echer şi al unhi, compas dis-tanţi.er. ~,ceste puncte sîritdeterminate. faţă de o axă del ~pe~aţii, prinabsclse ŞI ordonate,. De regulă, capetele axelor de operaţll smt deter-minate prin coordonate rectangulare şi sînt raporfate pe driginal.

. ,! Pentru: raportarea punctelor prin metoda coordonatel6r echerice, seprocede'ază astfel: .... .., . \ w •

. -'" se' trasează axa de operaţl1, umnd punctele de capat pnntr-olinie fină" trasată <în creion;... . '.' \

_' se măsoară" şi se. înţeapă,. pe această axă, distanţele reduse la.scară, corespunzătoare absciselor;. . . \

_., . din punctele înţepate pe axa de o'peraţii se ridică perpendiculare(l.lr~ărindu-~eşShiţaîntoc~ităîn timpu! rnăvsurărilorr; ,\ .. ' -'pe '.direcţule perpendIculare se masoara succeSIV dIstanţele reduse

la scară, corespunzătoare ordonatelor şi se înţeapă punctele!;_". se desenează semnul convenţional şi se scrie numărul punctului

raportat.

şi de ridicare, precum şi toate punctele care au coordonate rectangulare,efectuîndu-se operaţiile prevăzute Ia capitolul 6.2.2; "\

- prin metoda co~rdonatelor polare se raportează punctele 'deter-minate prin. radie re, efectuîndu-se operaţiile. prevăzute Ia capitolul 6.12.3.Urmărind schiţele întocmite în timpul ridicării, acolo tinde este p1osi-bil, . se schiţează pe original elementele de planimetrie, de hidrogr~fieşi de re~ief, determinate de punctele r.aportate; ,'.. ,\ '.

- prm metoda coordonatelor echence se raportează punctele deter'"min.ate prin abscise şi ordonate, ~fectuîn~u-se ~ operaJiile prevăzute \. l.acapitolul 6.2.4.' De asemene~ urmărInd schiţele mţocID1te în timpulndl-.cării, .se schiţează pe original elementele de planimetrie, de hidrogrMieşi de. relief, determinate prin aceste .. puncte.... '. : . \ .

După' raportarea acestor categorn de puncte, se defmlhvează .(i)n'"

ginalulşi apoi se întocmeşte oleata. cu puncte'cotate; respcc'tîndJ-seprevederile .menţionate Ia capitolul, 4.3.

6.3.2. îNTOCMIREA ORIGINALULUI îN .CREION .

După raportarea tuturor punctelor pe original şi definiriyaiea aefs"tuia. se trece Ia reprez~ntarea elementelor topografice. Aceasta. se rea ..lizează prin, urmărirea co.ncomitentă. Şi.. ,.s.istematic.ăa ,elem..ent.el..or,. topl[o-.grafice reprezentate pe schiţe cu punctele raportate pe origil1al. . . '.

Se identifică,' pe original, punctele care determină poziţia fiecărl ,ielement topografic şi se reprezintăel~mentul respectiv prin semne:. coh ..'venţionale, în creion, folosirtdu-seculorilemenţionate. în tab,~lul,. 3.~.în cazul elementelor topografice determinate prin măsurări linia re; .' di~-.tanţele respective se re.duc Ia s~a~ă şi seapJic~ peplan~ îl1acelaşi .mo\dse transpun de pe schiţe pe orIgmal toate elementele topografice"pentr\u,întreaga suprafaţă. La transpunerea pe original trebuie să. s~aplicF;corect semnele convenţionale şi să se respectljl! toate prevederile .men~ţionate Ia capitolul 3.1. .', l

După verificarea corectitudinii transpunerii. şi după; cOmplexitaterconţinutului, reprezentarea se. completea~ ,cu:' nUmirile topice, datele.caracteristice şi explicative. . . . \

Pe, oleata de puncte cotate se /e-'ompletează punctele careri.,.au fostraportate iniţial şi se interpoleaza curbele de nivel Jespe<;tîndu-sepre1\ ..vederile menţionate Ia capitolul 4.4. ' .....'1

'J

6.3:3. DESENAREA ORIGINALULUI

Originalul planului topografic se desenează cu tuş, îh culorile cores-punzătoare elementelor reprezentate 'prevăzute în tabelul 3.2. La exe-cutarea desenului, trebuie, să se respecte curigurozitate po~iţia, orienta-rea şi dimensiunile semnelor convenţionale şi ,a elementelor topogra-fice reprezentate, asigurîndu-se: precizia, corectitudinea, claritatea,.' expre-sivitatea şi citirea uşoară a planului topografic. Materialele. şi instţumeti.~tele folo~ite pentru desen au fost prezentate în c,apitolul' 1.2; .

Prima operaţie constă În trasarea cadrului int~riorşi a reţelei rectan.,.gulare. Acestea se redau prin linii drepte cu grosimea deO,lmm, uriJ1ă..rindu-se trasarea riguroasă prin punctele care le definesc..

Restul operaţiilor se execută, de regulă, pe etape.

133

Desenarea punctelor de. bad şi a scrierii constă în:- desenarea semnelor convenţionale ale punctelor reţelei geode-

zice, scrierea numelor şi a cotelor acestora;_ desenarea semnelor convenţionale şi sCrie,rea cotel

l,r la punctele

reţelei topografice, de ridicare şi de nivelment;...,...selectarea punctelor caracteristice şi de detaliu la densitatea

cerută (7-10 pe dm2), desenarea semnelor convenţionale şi scriereacotelor a~estora ; " ,. . ., 1;- scnerea datelor caractenstIce ŞI exphcatlve ale elementelor topo-

grafice; "_ scrierea numirilor topice, respectînd prevederile de la capitolul 2.3.1.

La plasarea scrierii cu numele formelor se vor urmări şi formele res-pective, reprezentate pe oleatacu ,puncte cota te. , \

La desenarea semnelor convenţionale şi a scri~rilor II!-enţionate maisus trebuie să se respecte prevederile de la capitolele 2.3.2. şi 5.3~ cucaracterele de scriere, precum şi dimensiunile prevăzute îh tabelul 2.2.

Desenarea reţelei hidrografice prin semnele conven~ionale cores-punzăto~re. Concomitent' cu ~ese~area. acestor~, se pot \ desena şi' oparte dm elementele de plammetne ŞI de rehef care au legătură cureţeauahidrografică, de exemplu: poduri, baraje, st~vilar6, mori, roţide irigaţie, diguri etc. . " ,'" ,\ ", Desenarea elementelor de relief,prin semnele convenţ~onale respec-tive, şi scrierea datelor caracteristice ale acestora. De re~uIă, elemen-tele, de relief artific,ial,e: ram,blee, ,debleuri, diguri etc., jse, deseneazăîmpreună cu elementele de planimetrie. \

Desenarea elementelor planimetrice, care constituie majoritatea ele-mentelor topografice, .se execută întîi pentru, reţeaua de\ comunicaţiişi cea de transmisiuni şi apoi pentru celelalte elemente, sfîrşind cu vege-taţia. Se urmăreşte .sistematic 'pe suprafeţe mici, desenatea integralăa elementelor de pe suprafaţa respectivă. După desenarea \ planimetrieise efect~ează o 'verificare de ansamblu a tuturOr elementelor reprezen-tate şi se fac completările şi corecturile necesare.

La desenarea elementelor de hidrografie, de relief, şi de planimetrie,trebuie să se respecte prevederile de la', capitolul 3.1.'

Transpunerea curbelor de nivel' se realizează, de obicei, ,prin copi-ere. După transpunere se verifică concordanţa 'curbelor de nivel cuhidrografia, ,planimetria şi cu elementele de relief. Apoi sel scriu valo-rile curbelor de nivel, urmărindu-se dispunerea şi densitatea acestora. în rap~rt cupunct~le cotate scrise pe original,. conform pre~eder~lor dela capItolul 2.3.2 ŞI se d~senează curbele de mvel cu tuş, resp~ctmdu-sesemnele convenţionale ale acestora.

,6.3.4. DEFINITIVAREAŞI VERIFICAREA ORIGINALULUI

După desenarea" elementelor din conţinutul originalului, se dese-nează cadrul geografic şi celornamental. Dimensiunile lini~re ale mi-nutelor. de longitudine 'şi latitudine se obţiri din raportul dintre lungi-mea laturilor (la scară) şi valorile unghiulare ale acestora. Prin mă-surări grafice se stabilesc poziţiile minutelor şi apoi purictelorcare mar-chează secundele.

Intre cadrul interior şi cel geografic se scriu: valorile reţt(lei rectan-gular~" n.umele statelor şi unităţilor administrative, numele localităţilor

134

t t 'al' d' "1 .ă.'1 d .. ldreprezen a e parţi ŞI uecţu e c lor c; comUnICaţie, respectm u-seprev~derile de la capitolul 5.4. Apoi se scriu cu tuş negru ins~ripţiiledin afara cadrului, respectindu-se poziţiile prevăzute pe figura 5.8 şi con-ţinutul de la capitolul 5.4. ,,' \ '

în atlasele de semne convenţionale există modele de completare a.cadrului şi se dau dimensiunile scrierilor. \;

La verificarea originalului desenat,. se "urmăreşte: .'- dacă toate elementele topografice smt reprezentate corect. în

acest scop se compară, succesiv, originalul cu documentele deb~zăşicele intocmite -in timpul .,ăsurărilor pe teren, verificîndu-se existenţa,precizia de raportare şi corectitudinea reprezentării; . \

- corectitudinea reprezentătii reliefului,controlind iriterpolarea burbe-lor de nivel, trasarea corectă pe original şi concordanţa acestota cucelelalte elemente din conţinutul planului; , ' , \

- scrierea numirilor topice şi a datelor caracteristice şi explicative,privind: plasarea pe plan, dimensiunea şi caracterul scrierii, corJctitu-dinea din punct de vedere gramatical ; \

- cadrul, privind corectitudinea trasării şi ~ scrierilor pe cadru şiin afara lui;

- racordarea cu planşele vecine, in cazul cind lucrarea, este for-mată din mai multe. planşe. '

După verificarea şi corectarea deficienţelor constatate, se şterg cu.radiera resturile de creion şi murdăria de pe original, se retuşeazădesenul dacă nu este suficient de compact şi se colorează cu tentă decreion albastru suprafeţele acvatice, iar cu tentă de creion verde,sapra-feţele acoperite cu. păduri. ... . ' ' , ,,'1 .

în cazul planurl10r topografice la scăn marI, care se execută pe supra-feţe limitate, originalele se intocmesc, de regulă, pe hirtie milimetbcă,aceasta reprezentind minuta originalului. Această' minută se cO~liazăpe un material transparent, de obicei folii din material plastic matisat,pe una din feţe, sau calc pinzat. ' ' \

Pentru copiere, se suprapune materialul transparep,t peste minutadesenată in creion, se fixează şi se desenează cu tuş. Dacă. se folo$escfolii plastice, trebuie să se' deseneze cu tuş special, cate aderă la' tna-terialul plastic şi .n această situaţie trebuie să se execute toate dpe-raţiile menţionate la capitolul 6.3.1 - 6.3.4.


selde sprijin; din tabelul 6.1,Z, cu + 0,3 n, - n fiind nUInă-

. . . . 13l

1. Să se întocmească planul topografic la, scara 1:2 000 ctiechidfs-,tanţa curbelor de nivel normale de 0,5 m,pentru zona nord Udreşli.

Se dau:-'coordonatele punctelor de sprijin, in tabelul 6.1;- rezultatele niăsurărilor executate. in punctele de SprIjIn şi

ţele de detaliu intocmite in timpul ridicării, in tabelul 6.2;- schiţa de detaliu a părţii de nord a satului Udreşti.Se vor executa următoarele operaţii:- codificarea coordonatelor punctelor

astfel: pentru x şi y cu +0,5 n" iar pentrurul de ordine al elevului;

z

87.387.887.387.684.886.9

Tabelul 6.2

y

1492.01568.01776.0

, 1474.81365.41317.2

x

I4089.2405~.4 .

I4491.6456~.04384.9456~.0

I

\

75

7677

78

79

80

Nr.pct.z

85.484.9'.84.382.3

83.284.484.986.4

1'1 •Schita

; I74.5 86.7 \...

Izv. Rece71.8 86.7 150"3333.6 86.6' I:~~.::::.!"~C . ~[25.1 84.9L , [371 1\ ,\:;65.7' 85.8",,, J12 Qi"il", ~.

133.6 ' 84.6 3"r , \ "-.328 \33,0

; "', 1Ilx74160:0 83.9 .(27' '" ~*::106.3 '84.9 'l ~ri

\

""'.33& )63:4 85.3

106.8 S9.7

137.2 89.8 etJciu~;OKm

106.0 89.6 ,132129 ,

71.6 86.5 JI

134.8 86.4 "/'10}8.5 85,7 I '

102 1'. 72:0 86.3 De / £'/35

66.4 85.6 / .f'JG ~~

1Zi; ;127 , , 0,7, ,/lZ ~ 6140.0 87.2' I H6~?ri~~n

~~G\l\)"~"57 B :. tn:2 86.4 -:::=B~ /I~" 1/3IJ" 3'I ?O f,~

32.3 85.3 0 1~rl'i¥O " 1~"

75.8, 86.1 1--1'-2 $ fJ178, 1'-

75.1' 84.8 '17. '101

y

1455.601379.61309;21185.61042.0ţ2Ş7.2

1213.2'1418.0

20709230 1023030264 00289 2030230318 00319 20332 00340 30

359 20

142 00149 00154 00160 30174 2018~ 3018,6' 40

201 10211 00221 20273 30

281 00

33900

x

4260.0,4209.24118.04136.44128.8,4064.04024.44056;8

, Punde ,.e sprijin,

Unghiurip.ct. t orizontaleviza o I

Nr.pc!.

67

68'69

70

7172

73

'74

64 £22

123104134

:?" 135136

137138111139,140141142

61 318. 319322

320323324325326330329328

Cote' Nr.~ st.

85.4

85.9

85.885.485.8,86.386,786.4'

86.186.886.6S7.289.5

z

Rezultatele misui"rilor executate' pe terenI

86.794.186.483.784.485.8-87.9"89.2

Dist.dom

63.2

135.4190.0137.892.6

117:2162.3~24.89~.1

.120.440.5.94.490.0

y

1140.01756.0'1135.61240.01429.61590.41728.81733.2

x

o 0058 00 '44;2; 85.2108 30 82.1 89.211020 62.4 88.7.116 25 98.0 89.0124 50 112.0 88.813830 88.0 8.8:6147 30 48.0 88.7162 30 78.4 .,'S8.5183 10 96.8 86.7191 30 .,42.3 86;6

00012014 00

20 2023 302400290045 2046 30504070 1087 50

913013320

62327313

312~14315316

3113io317

321

63

124125126127128102

129130131132143118121

Nr.pc!.

64

Tabelul 6.1

Nr.st.

61

I:J 50 4620.0G 51 4120.6cb 614440:0

62 4348.463 4354.864 4433.665 4352.0664220.0

136

Tabelul 6.2 (continuare)\

UnghiuriNr. Pct. orizontalest. vizat O I

Nr. Pct.st. vizat

Cotezm

.81.3

81.282.9

83.4

81.1

83.2

83.1

81.0

82.5

85.5

84.3

85.2

84.2

84.1

O 00O 30 121.0

20 00 87.2

24 30 39.2

26 00 138.0

59 50 61.5

62 00 85.2

96 00 107.2

103 20 85.2

108 00 27.8

272 10 134.1

277 20 65.8

299 30 142.6

315 00 181.~

315 30'- 84.1

Unghiuri Dist.orizontale do

o / m

70

341

342

,.345

232

343

234

235

344

346

347

351

348

"350

352

71.

Schiţa

.

Cotezm

85.8

84.2

83.7

83.7

83.6

'83.7

83.6

83.9

83.9

86.2

86.4

180.0

70.0

127.2

61.6

77.6

104~0

56~0

51.2

67.6

135.7

200.6

Dist.dom

o 0047 00123 10

143 30

15230

191 00

194 00

238 00

270 00

315 30

316 10

317 00

61

133

340

338

337

331

332

333

339

336

335

334

62

66 65

151

152

153

112

111

110

103

154

155

156157

o 008 30

38 30

85 40

136 40

176 25(

197 00

218 00

234 10.

275 40

277 00327 10

75.6

96.4

58.2

45.0

70.0

113.6

106.0

75.7

124.0

56.190.0

88.6

89.2

91.393.6

93.1

93.2

88.9

88.5

87.3

88.287.2

,'92of,o'1'57

Ilo o:!.11 ~11° ot

=~I~= =o)'" (jss'ffo o; ..••.ilO"!Ilo oi'S*II :o: .....1~ ~1Q3 ;

A /11I__ --hO

I67•.•..DLCa.rier'i

76 51

161

106

245

244

162

'. 163

'164

165

166

167

o 0024 20

79 '10

165 30

187 20

251 40'

291 .10

301 20

315 40

330 30

349 50

104.8 90.2

52.0 88.8, ,Pd,Negraşl\0 4 011 25

101.0 87.2 Lo1 IIOJEo:II" :...•~.IIO 1 !68.0 87.4 A i65' .. !f&I";~J

ft2 A90.0 87.1 . ~'- - n

95.287.3 "'-~. ~~l;50.3" 87;7 1!:/2'llr",r;100.5 87.6... 't110.6 88.0

82.7 88.5

;

\

65 66 000

192 110 00

193 234 30

44.0 87.3

70.6 88.2

....'!!.~...........• 192o II 00 ~

0110 o;II ;157

~Io OE0110 o>~5f :="15&

72 69 O 00

252 76 20

253 113 30..

96.4

66.0

252'\ '

85.3 .25.1\ \

1B7

Tabelul 6.2 (continuare)I '

Nr. Pct. U"8IUuri Diat. Cot Nr. UD.1Uuri Diat. Coteorizontale d. z Schi,. ~t. orizont.le d. Schi'aIt. viza at. Vlut o I

zo , m m m m

70 71 000 79 62 000\

233 17 40 62.0 83.3 181 58 40 40.08i.8

231 69 20 81.2 83.5 182 6800 91.7-lf......P.!.. •.•

85.2 ~'J.tlfwt.

183I \223 79 30 85.6 82.1 1,. . 75 10 '167.8 85.9ii .••.••.

, 'Wla. : I .,.i iTera.. :

222 95 25 28.0 81.4 fi /,. 184 9220 179.6 86.6u'i ~ .•.i i I !..

224 109 50 162.0 82.2 "In; '...... fI,;.", 185 110 50 156.4 87.1c't.;. I225 12400 176.2 81.7 186 111 20 103.8 86.5

I226 133 00 168.0 82.1 •• 187 121 50 72.0, 86.2

1227 139 00 58.0 82.2 188 208 20 43.7 84;8

189 32500. 46.3 8~.8,1

68 67 000 69 68 000

86\3171 3720 122.4 86.3 238 51 40 140.0

Il 53 10 156.4 86.9.fII l i'" 237 108 10 48.0 85.6

59 10 tfii 1

85.~ j'"172 89.6 86.2 .111 236 162 30 96.0,. o

'831173 99 20 55.7 85.2 •. 1:.Jlf 230 242 50 97.21\0 I1\",174 209 30 79.5 85.4 , ~o 229 265 10 82.0 83.7.", ~.

83.~175 283 00 97.2 85.7 '11I f ...~ 228 291 10 81.5.nI I,.176 319 20 89.5 84.3 239 35350 57.1 84;6

,

177 348 50 122.8 85.1\

63 64 000 . , tIS '"

108.0~.'''27

101 24 30 85.4. /

''''('''0178 45 20 25.3 84.2 l.. A'"179 56 30 94.8 85.4 ~4_.:,.

",0 o. IlS

105 92 20 ,120;0 85.8/ \ .

'.0'om74 68 000

247 104 30 34.0 86.8

246 170 10 46.0 86.6

249 228 44 48.0 86.2

250 283 30 42.0 85.7

138

detaliu din tabelUl 6.2,I"punctelor de sprijin prin metoda coordonatelor rec:-

JOlare;J

- codificarea cotelor z ale punctelor decu +0,3 n;

- raportareatangulare;

- raportarea punctelor de detaliu prin metoda coordonatelor- întocmirea originalului planului topografic în creion;- întocmirea oleatei cu puncte ;cota te;-' ,desenarea planului topografic în tuş.Originalul se întocmeşU,tpe hîrtie de desen, format A (420'x 297 mm),

aşezată cu latura lungă Yn poziţie orizontală. Cadrul 3interior va avea360x 250 mm, stabilit pe reţeaua rectangulară, rămînînd pînă la mar-gine un spaţiu de 22 mm la nord, 25 mm la sud, 40 mm la\':est şi20 rom la est. Coordonatele cadrului interior se stabilesc astfel: laturade nord: X7~ - 20,0; latura de sud: x70 +20,0; latura de vest: Y 71 +7,0;latura de est:, Y77 -7,0. Valorile obţinute se rotunjesc la zeci de metri,păstrîndu-se diferenţele A x= 500 m;!J.y = 720 m. , "

Pe original se trasează cadrul interior, reţeauarectângulară (laintervale de '100 m) şi cadrul ornamental conform preCizărilor~e lacapitolul 3.2 şi 3.3; se, raportează punctele de sprijin şi de. detaliu, seîntocmeşte şi se desenează originalul respectîndu-se' indicaţiile ~e lacapitolul 6.2, şi 6.3. ' I

Oleata cu puncte cotate se întocmeşte conform prevederilor (le lasubcapitolele 4.3 şi 4.4.

Scrierile se vor executa astfel:- Udreşti, roman drept, minuscul h = 5,0 mm;- DI. Carierii, Pd. Negraşi, bloc drept, minuscul, h =4,0 mm;- Izv. Rece, Balta Verde, cursiv, minuscul,h = 3,Omm;- datele caracteristice" explicative şi valorile? conform tabelului 2.2.2. Să se deseneze originalul de teren al planului cadastral prezentat

în figura 5.15, pe hîrtie de desen sau ,pe folie transparentă selllitnată,formatA. . Desenul se va executa cu tuş negru. \' 3. Să' se deseneze originalul de teren al hărţii topografice la, Iscara

1 : 25000; prezentat în figura 5.12 pe hîrtie de desen sau pe folie trans-parentă semimată, format A.. Desenul se va executa în' tuş, re~pec-tîndu-se culorile prevăzute m tabelul 3.2.

~

I

CARTOGRAFIC

Documents

Transcript of CARTOGRAFIC