CARTICICA MEA

CU

PO\MSTI CELEBRE 4a

CROITORA$UL CEL VITEAZ

MUZICANTII DIN BREMEN

BOBOCUL DE RATA CEL URAT

PRINTESA SI BOBUL DE MAZARE

LUPUL. CAPM SI CEI SAPTE IEZI

MICA SIRENA

cARrrcrcA MEA cu l/ttPOVESTI CELEBRE =t,

REGIS

GRIMM

ITORASUL

CEt )

intto dimineali frumoas[ de vari, un croitoraf cosea, plin de

voiogie, la fereastra atelierului siu. in acest timp o $rancl striga pe

utip ci are dulcepri de vinzare. Biiatul o cheml qi iqi cumpirl de

la dinsa un borcan din al carui magiun unse o felie mare de pdine

pe care apoi o puse pe masi, zicdnd:

- O si-mi placl la nebunie, dar nu ml ating de ea pdna nu

termin

Deodati insi, atrase de mirosul dulce, muqtele au nivilit incameri, cu gindul la un ospil pe cinste. Enervat la culme, croitora.gul

lua o bucati de stofi qi incercl si le alunge... Pafl Dintro singuriloviturl bliatul vilzu c6" reugise sI doboare qapte dintre ele.

- $apte dintr-o loviturl! Ce victorie! strigi croitoraqul qi hotardnd

ca toati lumea trebuie sl afle iEi croi un briu pe care cusu: 7

DINTR-O LO\ITURA! Apoi, luind cu el o bucati de brinzi veche

din cas[ qi o pasire prinsi in tufiqurile dincurte, pleci incotro vilzu cu ochii, fiindcisimfea ci nu se mai teme de nimeni qi

nimic. Nu se indepirta mult de oraE qi

intilni un uriaq care zdrobea in miinilesale pietre pdna ieqea apa din ele.

- $i eu pot si fac asta, zise croitoraqul

scoEind bucata de brdnzl din buzunar

qi stringdnd-o pdna ieqi tot zerul din ea.

Atunci uriaqul lu[ un pietroi pe care ilarunci in sus incdt abia se mai distingea,

exclamind:

-Acum sa te vld!

- $i totuqi, pina la urmi, bolovanul

tiu se intoarce pe pamint, pe cind al

meu nu se va mai intoarce niciodati, zise

croitoragul aruncdnd pasirea din tufiquripe care o avea in buzunar. Aceasta,

bucuroasl ca qi-a recdpiltat libertatea,

displru in neantul cerului.

- N-am ce zice, dar hai si ne vedem la

cirat copaci! zise uriaqul, minunindu-se.

- Bucuros, rispunse croitoraqul, ba

chiar iei tu la spinare tulpina cu partea

dinspre radacini qi eu duc partea dinspre

coroani care e mai mare Ei mai grea...

Yazdnd ci uriaqul, din cauza poziliei in care luase copacul pe

umir, nu mai putea si-gi intoarcl deloc capul cind clra, biiatul slripe tu$ina qi incepu sl fluiere, pina la un moment dat cind, simfnd

c[ nu mai poate, uriaqul strigi gdfdind ctra obosit.

Atunci croitoraqul slri sprintenjos pe plmint qi apucind coroana

(:u ambele brafe de parci ar fi $nut qi el copacul in tot acest timp, zise:

- De necrezut! Ditamai omul qi nu mai pof duce un copac ca

iista... Au mai mers ei ce au mai mers plna au gisitun cireq pe rod pe

care uria;ul dupa ce l-a aplecat i-a spus croitoraqului sa-l menlini aqa.

Dar, vedef dumneavoastrl, biiatul fiind prea slab ca s[ poati face

asta, pomul qi-a revenit la normal ficdndu-l

sd zboare prin aer.

- Ce-ai p{it, n-ai destul[ putere s[ {iiniqte crengule? intreba uriaqul zdmbitor

cind aplru croitoraqul.

- Se pare ci nici cu auzul nu stai prea

bine. Am sirit peste copac fiindcl s-au tras

focuri de armi qi eram curios s[ vid ce se

intdmpla. Tu po{r s[ faci ca mine?

$i uria;ul a incercat dar, rlminind usuptin crengi, a exclamat cu glas preficut.

- Fiindca eqti atit de viteaz, te invit sa

petrecem in peqtera fra$lor mei din apro-

piere... Croitoraqul se invoi dar, din cauza

frigului, parisi patul unde fusese invitat sistea qi se cuibiri intr-un co19 al camerei. Aici

dormi dus, fira sl;tie cl dupa miezul nopqii,

uriaqul sfirdma patul cu un drug de fiercrezdnd ci astfel a scipat pentru totdeauna

de omulepl mai puternic ca el. Dimineala

ins[, mergind in intdmpinarea uriagilor,

aceqtia s-au speriat foarte tare vlzdndu-l in-

treg qi nevltimat qi au rupto la fug[.Foarte mirat, croitoraqul qi-a vazut atunci

de drum qi in cele din urma a {uns la un

palatmdreg. Oamenii, citind ce scrie pe briullui l-au considerat un erou si a fost invitat la

imparat.

Acesta, ca qi

intreaga curte,

crezu ci are

de-a face cu unrizboinic care

in lupti doboariqapte dintr-olot'ltura;r ll lua lnslujba sa la palat.

Nu trecu multaweme qi clpitaniide oqti hotlrlrisl piriseasciarmata spunindci de vor merge inlupti cu cel care

ucide Eapte dintr-olovitura lor nu lemai rlmine nimicde f1cut...

imparatul, ca sl nu-qi piardl armata, considerl ci a venittimpul si se descotoroseasci de croitoraq dar flrl ca acesta slbinuiasci qi sa se rizbune. Astfel, intr-o buna zi il chemi qi iispuse^:

- Intr-o padure din impariEie sunt doi uriaqi care nu fac

altceva decdt si distrug[, si ucidi qi si dea foc. Daci reuEeEti slle faci de petrecanie iqi voi da de soqie pe fiica mea qi jumitatedin impiraEie. De te incumeli igi voi da qi o suti de cilireli si teinsoleascl qi sili indeplineasci orice porunci.

- Ma invoiesc, Miria Ta, dar nu am nevoie de cei o suti de

clllref fiindci cine omoarl qapte dintr-o lovituri poate veni de

hac qi celor doui matahale.

Croitoraqul a lisat cei o suti de cilireqi la marginea pidurii

w:]-t,atir dgrin;i,

gi a zbughit-o in cautarea uriaqilor pe care l-a scurt timp i-a gasit

dormind duqi. Baiatul qi-a umplut atunci buzunarele cu pietre

qi s-a cagirat intr-un copac deasupra lor. De aici a inceput si-lbombardeze cu ele pe unul. La un moment dat acesta s-a trezit qi

inghiontindu-qi partenerul ii spuse sl-l lase in pace.