Cartea Rosie a Amoldovei

5/13/2018 Cartea Rosie a Amoldovei - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/cartea-rosie-a-amoldovei 1/16

NaturaBiologia a stat o buna perioada de timp sub dominatia unei prejudecatiizvorвta dintr-o оntelegere gresita. Indusi оn eroare de monopolul pecare anumite fiinte vii оl detineau asupra posibilitatilor de miscare,savantii le-au acordat cu darnicie acestora numele de "animale" (anima= suflet), considerindu-le a fi singurele posesoare de organe de simt.Оn felul acesta, plantele erau privite ca vietuitoare inferioare,

condamnate la o existenta vegetativa.Nimic mai fals. Se poate afirma ca, dimpotriva, plantele - potrivitnecesitatilor lor proprii - detin posibilitati de investigare amediului si de actiune deplin corespunzatoare acestor necesitati. Deexemplu, fasolea. Aceasta planta obisnuita, cataratoare, folosesteorice obiect оnalt pentru a-si ridica frunzele verzi spre Soare.Catararea se realizeaza cu ajutorul cвrceilor, care sun t foarterezistenti si efectue aza o miscare de rotatie complicata. Ei se rotescpe tot parcursul cresterii, acoperind o suprafata circulara din ce оn

ce mai mare, cautвnd, de fapt, un suport pentru a se agata de el. Оnmomentul оn care ajung la o distanta de 2-3 cm de un obiect oarecare,miscarea de rotatie este abandonata si cвrceii se оndreapta cuhotarвre catre obiectul respectiv. Totul se desfasoara ca si cumfasolea ar "vedea", dar este vorba despre alte simturi cu care suntоnzestrate plantele.Lumea plantelor este de o complexitate mult mai mare decвt se credeapвna nu de mult. Оn ea se desfasoara chiar razboaie necrutatoare,purtate cu arme chimice sofisticate. Cercetari facute de catre savantidin lumea оntreaga, iar la noi оn tara de catre dr. Marioara Godeanusi colaboratorii, au aratat ca plantele detin o certa posibilitate dea stabili legaturi de tip informational cu mediu l. Aceste legaturi potfi pe o rizontala - cu alte plante, sau pe verticala - cu omul (оn modsigur) si probabil si cu animale.Legaturile de comunicare оntre doua plante au fost demonstrate cuajutorul termografiei, care a pus оn evidenta un cвmp comun pentrudoua sau mai multe plante situate оn apropiere. Acest cвmp reproducecu fidelitate schimbarile petrecute оn starea plantelor. Astfel, оncazul agresarii uneia dintre plantele supuse testului, s-au observat

emanatii ale celorlalte plante, оndreptate catre victima, parca pentrua-i da ajutor.Ne punem, firesc, оntrebarea: sa existe oare si оn lumea plantelor osensibilitate la suferinta aproapelui, dublata de tendinta de a sariоn ajutorul celui aflat оn suferinta?Desi omul nu este оn masura, оnca, sa stie cum simt, sau cum gвndescplantele, reciproca nu este valabila; plantele au capacitatea de acunoas te gвndurile sau intentiile noastre si de a reactionacorespunzator, mai ales daca aceste gвnduri sunt оndreptate asupra

lor. Оn cadrul unui experiment original efectuat de R. Backster (S.U.A.), unei anumite persoane din echipa i s-a dat оn sarcina saagreseze o planta, prin amputarea unei frunze. Rвnd pe rвnd, membriiechipei s-au apropiat de planta, simulвnd fiecare intentia acesteiagresiuni. Reactia plantei, urmarita pe un aparat special, a fost



foarte slaba, aproape inexistenta. Оn momentul оn care s-a apropiatpersoana desemnata sa savвrseasca agresiunea, cu toate ca aceasta si-adisimulat si оn gвnd intentiile, reactia plantei a fost prompta siviolenta.Dr. Marioara Godeanu detine una dintre cele mai evidente dovezi alemodului оn care o planta poate reactiona la gindurile si trairileumane. Оn cursul unui experiment filmat, dr. M. G. оsi concentraatenti a asupra unei plante, оn ti mp ce un aparat special оnregistraexpresia grafica a reactilor plantei pe o banda de hвrtie. Experientadecurgea normal, cвnd, pe neasteptate, a explodat un bec. Dr. Godeanua avut o reactie de surpriza extrem de puternica, traita foarteintens. Experimentul s-a оntrerupt. Ulterior, analizвndu-se banda dehвrtie care оnregistrase reactiile plantei, s-a constatat ca siaceasta reactionase extrem de puternic la emotia resimtita de dr. M.G. оn momentul exploziei becului. Acul instrumentului deinscriptionare оnregistrase curbe cu amplitudinea maxima posibila,fapt fara precedent оn istoria experimentelor anterioare.

Cвnd sunt obiectul unei agresiuni, plantele reactioneaza оn modurifoarte evidente. Оnregistrarea curentilor superficiali la plantelenestresate a pus оn evidenta o evolutie ciclica, cu o periodicitateremarcabila, asemanatoare, оn bu na parte, cu aspectul curentilor< br>cerebraliumani. Оn momentul unei agresiuni, biocurentii respectivi seintensifica paroxistic, putвndu-i asemui unui strigat.Srigatul mut al plantelor ranite bвntuie Terra. Acest adevar trebuiesa-l determine pe om sa-si completeze, pe de o parte, cunostintele pecare le detine despre lumea vie si, pe de alta parte, sa-si

reconsidere pozitia fata de restul speciilor, care, indiferent cumle-am numi, sunt cu toate animate.

Plantele

Primavara anului 2005 este tarzie. La sfarsitul decadei a doua si inceputul celei de-a treia a lunii martie s-au inregistrat temperaturi joase de –5 – 9 C.Dar plantele decorative spontane au regulile lor de crestere si dezvoltare. Intai, inprima decada, infloreste podbalul (Tussilago farfara) - planta perena ce creste pelocuri umede si cu alunecari de teren. Podbalul se inmulteste cu ajutorul rizomilor sisemintelor mici (achene) inzestrate cu papus (parasute). Semintele sunt usoare,

fiind duse de vant la mari distante. Nimerind in conditii prielnice dau nastereplantelor noi. Podbalul nu este in pericol de disparitie.Dar tot in martie infloresc ghioceii (Galantus), sofranelul (Crocus reticulatus),viorelele (Scilla bifolia), brandusa trifila (Cochicum triphyllum sau Cochicumancyrense), bulbocodium diverzicolor (Bulbocodium versicolor). Mai tarziu, inaprilie, isi desfac petalele ruscuta de primavara (Adonis vernalis), dediteii (Pulsatillamontana, Pu lsatilla grandis), laleaua pestri ta (Fritillarria meleagroides), laleauaBiberstein (Tulipa biebersteiniana), crinul-de-padure (Lilium martagon), zambila(Hyacintella lucophaea), celnusa sau lusca (Ornithogalum), scanteiutele (Gagea),

lacramioarele (Convallaria majalis) etc.Ghiocelul plicat (Galantus Plicantus) – planta decorativa medicinala, s-a vandutanul acesta la Chisinau la pretul de 4 -10 lei buchetelul.Vanzatorilor, la fel ca si cumparatorilor, nici nu le pasa ca ghiocelul plicat esteintrodus in Cartea Rosie si ca el creste in Moldova doar in preajma comunei



Copaclia, Leova.Ghiocelul plicat se inmulteste vegetativ cu ajutorul bulbilor si a semintelor.Colectand plantele cu bulbi, le nimicim direct. Rupand florile cu frunze tot ledistrugem, caci fara frunze bulbul piere. O planta-mama de ghiocel plicat reproduceuna-doua plante fiice. Astfel, procentul de inmultire este mic, iar dauna enorma.La Gradina Botanica cultivam plante rare cu scop de inmultire, cercetare, educarea populatiei si in scopuri didacti ce. Din pacate, numai in anul 2004, din colectie audisparut aproape 20 de specii. Aveam cinci exemplare de dedetelul mare (Pulsatillagrandis), care este inclus in Cartea Rosie. Toate au fost scoase din pamant cu totcu radacini. S-au nimicit ghiocei, viorele, crocusi, ferigi, ruscute de primavara s.a.Este foarte dificil de a cultiva plante spontane.Din 1975 la Gradina Botanica am experimentat asupra a circa 90 specii. Aproape20 specii s-au adaptat in conditii artificiale. Dar pana a transfera plantele spontanein gradina trebuie de consultat literatura de specialitate, de discutat cu botanistii.Colaborarea reciproca va aduce folos societatii, iar plantele spontane utile vor fipastrate, inmultite si ocrotite pentru generatiile viitoare.

Plantele rarePlantele rare din flora spontana a Republicii MoldovaGrupa plantelor rare din flora spontana a Republicii Moldova depaseste cifra de500 specii si spre regret, numarul taxonilor din diverse categorii de periclitate seafla in continua crestere. Mai cu seama, se majoreaza numarul speciilor dincategoriile "critic periclitat", "periclitat" si "vulnerabil".Patrimoniul vegetal spontan al republicii s-a pomenit in starea alarmanta din cauzaa doua grupe de factori: activitatile umane ce duc la distrugerea habitatelor populatiilor vegetale si expansiunea speciilor de plante invazive, atat inecosistemele terestre (forestiere, stepice, de lunca) cat si acvatice. Genofondulfloristic este afectat esential si de procesele de erodare prin diminuarea numerica aplantelor si populatiilor acestora.Una din problemele principale si stringente ce tine de conservarea speciilor deplante rare este evidentierea proceselor dinamico-corologice a populatiilor speciilor rare si elaborarea masurilor de stopare a diminuarii populatiilor taxonilor periclitatisi expansiunii populatiilor speciilor agresive, netipice biocenozelor native.In lista speciilor rare caracterizate succint in continuare, s-au incadrat aproapetoate speciile ocrotite de stat (OS) si toti taxonii din Cartea Rosie a RepubliciiMoldova, ed.II (CRM), unele specii rare comune atat cu Lista Rosie de plante

superioare a Romaniei (LRR), cat si Cartea Rosie a Ucrainei (CRU).Unele specii (Allium ursinum, Convallaria majalis, speciile de Corydalis s.a.) destulde frecvente in habitatele naturale sunt incluse in lucrarea de fata deoarecepopulatiile lor, sub influenta factorilor antropici, se afla in continua diminuare.Importanta unor taxoni din flora spontana in context european rezulta din prezentalor in listele anexate la documentele europene privind conservarea speciilor sihabitatelor (Conventia de la Berna (CB), 1979; Lista Rosie a Europei (LRE), 1991.Taxonii inclusi in aceste anexe necesita masuri speciale de protectie obli gatoriipentru toate tarile europene, inclusiv si pentru republica noastra ca stat semnatar al

acestor Conventii.Investigatiile corologice ale taxonilor inventariati au fost efectuate conform raionariifloristico-fitocenotice a Basarabiei, adoptata (1992) in cadrul laboratorului de Florasi vegetatie spontana al Institutului de Botanica al A.S. a R.M.



CARTEA ROSIE a REPUBLICII

MOLDOVA

Perena. Planta glabra, de 15-30 cm inaltime, cu tulpina dezvoltata, cu frunze

pana aproape de floare, ascendenta sau ramificata, cu fibre radicale tuberizate;tuberculii de forma ovoida sau mai mult sau mai putin alungita, brun deschisi.Frunze carnoase, lucioase, rotund sau triunghiular cordate, cele inferioare lung

petiolate, cele superioare scurt petiolate si unghiular cordate. Lobii bazali ai lamineiindepartati sau se ating. La subtioara frunzelor se dezvolta adesea muguri mici,ovoizi (bulbili) prin care planta se inmulteste vegetativ. Florile de 2,5-3,5 cm indiametru. Sepale trei, subtiri, galbui-albe sau galbui-verzi, pieloase, glabre. Petale8-12, galbene, lucioase, alungit eliptice, lungi de 10-18 mm si late de 4-7 mm, labaza cu gropite nectarifere acoperite cu solzi. Nucule mai mult sau mai putinrotunde invers ovate, spre baza ingust alungite, la partea superioara umflate, cucioc foarte sc urt, putin ascutit sau obtuz.Statiunea In paduri, tufisuri, livezi, parcuri si gradini, pe sol umed, in regiunea decampie.Intrebuintari Frunzele tinere se intrebuinteaza ca salata. In timpul coacerii fructului,planta - dupa unele date - devine toxica. Radacinile, frunzele si tulpinile mai inaintese intrebuintau in medicina contra bolilor de piele, hemoroizilor, scorbutului subnumele de "Radix et Herba Chelidonii minoris".

Ranunculus auricomus(Nume derivat de la cuvantul latin "rana" - broasca, deoarece multe specii deRanunculus cresc in locuri apoase, unde traiesc si broastele).Planta perena, inalta de 15-50 cm, cu rizom scurt, vertical, cu radacini fibroasefoarte numeroase, la colet adeseori cu resturile fibroase ale frunzelor vechi. Frunzebazale 1-3, lung petiolate, cu limb rotund, cordat sau reniform, mici sau mijlocii, latede 2-5,5 cm, cu sinul bazal larg deschis, de obicei nedivizate, de jur imprejur denssi marunt sau mai dur dintate, adeseori la varf cu 1-3 d inti mai mari, glabre saumai mul t sau mai putin pubescente. Tulpina cu 1-3 ramuri, sub ramuri cu frunzetulpinale sectate pana la baza, cu lacinii (segmente) mai mult sau mai putinsemiverticilate sau iesind dintr-o vagina comuna oblanceolate, atenuate spre bazasau liniare, decrescente; cele de la frunzele inferioare deseori cu trei sau mai multidinti, uneori dintate numai unilateral, cele de la frunzele superioare cu margini maimult sau mai putin intregi. Uneori sub floare se afla frunze bracteante, uniforme,

trilobate sau trisectate, rareori intregi. Peduncul alungit, adpres paros. Flori de 1,5-2 cm in diametru. Sepale 5, lat eliptice, in forma de luntre, membranos marginate,paroase. Petale mai lungi decat caliciul, cateodata lipsesc, sau se dezvolta numai1-3. Stamine numeroase, cu antere liniare, atenuate treptat in filament. Apocarpovat, cu receptacul scurt si paros. Nucule lungi de circa 3 mm, paroase, cu laturiconvexe, muchii abia accentuate si rostru incovoiat.

Planta perena, rizom tanar, ramificat, din loc in loc cu noduri. Tulpini erecte,

pana la 40 cm inaltime, simple, cu doua muchii pronuntate, foliate numai spre varf.Frunze petiolate, cu petioli de 0,5-2 cm, lanceolate sau ovate, spre baza de regula

inguste, de 2-3 ori mai lungi decat late, glabre sau paroase, rareori impreuna cutulpina indesuit paroase si mai inguste. Plantele masculine si feminine usor dedeosebit, ultimele fiind de obicei mai inalte. Infloriscente masculine mici, intrerupte,ocupand numai portiunea superioara a axei florale. Perigon verde, de 2 mmlungime. Flori feminine solitare sau cate doua la subtioara frunzelor, lung



pedunculate. Capsula cu doua noduri, setacee, lunga de 4-5 mm. Seminte aproaperotunde, runcinate, alb murdare, de 3 mm lungime.Intrebuintari Planta contine metilamina, trimetilamina si ulei eteric care au un efectputernic, in asa masura, incat consumarea plantei de catre animale, le poate cauzapieirea. La oameni produce varsaturi, diaree, somn si turmentare. In trecut eraintrebuintata ca medicament.

BIOLOGIE SI ECOLOGIE . Specie monovoltina (se dezvolta intr-o singura

generatie anuala). Specia traieste in familii ce includ 50-200 indivizi. Femelelefecundate ierneaza in vizuinile rozatoarelor. Cuiburile sunt construite din muschi siiarba uscata si de asemenea sunt amplasate in vizuinile parasite ale mamiferelor rozatoare . Femela construieste din ceara c elule in care se depoziteaza nectarul sipolenul colectat. Ulterior in ele se depun ouale. Larvele eclozate se hranesc cupolenul si nectarul colectat de adulti. Specia face parte din complexulpolenizatorilor biocenozelor de stepa.

MASURI DE PROTECTIE SI CONSERVARE . Cercetarea raspandirii speciei

in teritoriul Republicii Moldova; protejarea biotopilor caracteristici (teritoriile

stepicole cu vegetatie abundenta, padurile cu esente foioase); limitarea sauinterzicerea pasunatului si cositului in zonele de raspandire a speciei; reducereatratamentelor cu substante chimice toxice in ecosistemele forestiere; interzicereadefrisarilor in perdelele forestiere de protectie.

BIOLOGIE SI ECOLOGIE. Specie monovoltina (se dezvolta intr-o singura

generatie anuala). Femelele fecundate ierneaza in vizuinile rozatoarelor. Cuiburilesunt construite din iarba uscata si de asemenea sunt amplasate in vizuinileparasite ale mamiferelor rozatoare. Femela construieste din ceara celule in care sedepoziteaza nectarul si polenul colectat. Ulterior in e le se depun ouale. Larveleecloza te se hranesc cu polenul si nectarul colectat de adulti. Peste 3-4 saptamaniapar bondarii tineri, care vor ierna. Indivizii adulti zboara in decursul perioadei mai-septembrie. Viziteaza diferite specii de plante, in special cele din familia Fabaceae.

MASURI DE PROTECTIE SI CONSERVARE . Conservarea si protejarea

biotopilor caracteristici (teritoriile stepicole cu vegetatie abundenta); cercetarearaspandirii speciei in teritoriul Republicii Moldova; limitarea sau interzicereapasunatului si cositului in zonele de raspandire a speciei; interzicerea colectariispeciei de catre colectionari.Se intalnesc plante izolate. Numarul de plante este foarte mic.Conditiile ecologice nefavorabile in locurile de crestere; taierea padurilor.Tal foliaceu, corticol, fotosciafil, mezoxerofil. Se inmulteste vegetativ, prinfragmentarea talului si prin soredii.Se intalnesc plante izolate. Numarul de plante este foarte mic.Conditiile ecologice nefavorabile in locurile de crestere.Plantele cu vegetatie stepica secundara, pe sol in diverse asociatii.Se intalnesc foarte rar plante izolate, mici, pipernicite.Tal foliaceu, tericol, fotofil, xerofil. Se inmulteste vegetativ, prin fragmentareatalului.

RASPANDIREA. in Republica Moldova populeaza landsafturile deschise ale

stepelor Baltiului si Bugeacului, precum si suprafetele neimpadurite din zonacentrala. in afara republicii este raspandita in Ucraina, Caucazul de Nord,Kazahstan si spre est - pana in

FACTORII LIMITATIVI . Destele-nirea terenurilor; reducerea numaru-lui de



tistari - una dintre componen- tele principale ale hranei speciei.

REPRODUCEREA IN CAPTIVITAT E. Se reproduce usor.

STAREA DE PROTECTIE . Este ocrotit conform legislatiei in cadrul rezervatiei

stiintifice "Codru", unde se afla in numar neinsemnat.

MASURILE DE PROTECTIE . Organizarea rezervatiilor naturale in locurile de

reproducere a speciei si interzicerea vanatului.

ASPECTUL CANTITATIV . Cel mai mare numar de plante (cateva sute de

exemplare) a fost inregistrat langa comuna Corjeuti, unde specia formeaza pestanci grupuri mari. Populatia este stabila si reprezentata de indivizi de varstadiferita, care se inmultesc bine pe cale vegetativa si prin seminte.

PARTICULARITATILE BIOLOGICE Sl ECOLOGICE . Planta suculenta;

vegeteaza numai in conditii de iluminare puternica. infloreste in iulie-august,fructele se coc in august-septembrie. Se inmulteste prin inradacinarea lastarilor supraterestri.Carabanul se intalneste in Europa, Siberia de Apus, Africa de Nord, Asia Mijlocie,Siria, Iran. In Moldova - pe intreg teritoriul.

Pina in prezent in republica n-au fost luate masuri de ocrotire a speciei. De aceea,trebuie ocrotite locurile de trai ale carabanului - padurile de foioase, iar in zona destepa - gramezile de gunoi, ramasitele plantelor descompuse, locurile unde secresc vitele mari cornute.Laleaua pestrita (Fritillaria meleagroides)

Familia Liliaceae. Planta perena, de 20-40 cm. Frunzele sunt nepetiolate,

lineare de 2-12 mm latime, dispuse opus sau verticilat pe tulpina. Florile sunt mari,de 2-8 (-10) cm lungime, solitare sau grupate in inflorescente racemoase. Flori cutepale libere, patate sub forma de sah. Foveola nectarifera este situata la circa 5

mm deasupra bazei tepalelor. Infloreste in lunile aprilie-mai. Se dezvolta sporadicin stejarisuri, pajisti, tufarisuri, margini de paduri. Este o specie mezofita.Aralul de raspandire a acestei specii se micsoreaza continuu din cauz a colectarilor masive pentru prop rietatile decorative deosebite. Este o specie introdusa in CarteaRosie si ocrotita de stat.

Albina valga (Xylocopa valga Gerst.)Spec ia face parte din familia Antopho ridae. Perisorii aparatului colector alfemelelor, care construiesc cuibul, sunt dispusi pe tibiile posterioare. Depun oualein cuibul altor himenoptere (albini, bondari, viespi, furnici, ihneumonide), adica sunt

forme parazitare. Isi fac cuibul in sol, in vizuinele parasite de soareci, in pereti delut, in copaci putrificati, in galeriile tulpinilor uscate de plante. Sunt oligo- sipolitrofe.Arealul de raspandire a speciei cuprinde toata Palearctica, in afara de partea einordica. Este raspandita in taigaua de mijloc, patrunzand la est pana in AsiaCentrala si Moldova. In Moldova se intalneste rar in partea centrala.Femela are lungimea de 20-27 mm. Corpul este negru cu luciu metalic-violet siacoperit cu perisori lngi negri. Capul este lat, aproape egal cu latimea toracelui.Antenele sunt negre, de desubt rosietice; lungimea articolului doi al flagelului este

egala cu lungimea celor 2 articole premergatoare. Picioarele sunt negre, acoperitecu peri negri. Aripile sunt negre cu luciu albastrui-vi olet, cu pterostigma si nervurilenegre. Masculul se aseamana mult cu femela. Ultimele segmente ale antenelor sunt drepte, cu ultimele articole negre.In Moldova se intalnesc 10 specii din genul Xylocopa (din cele 300 de specii



existente). Doua dintre ele sunt incluse in Cartea Rosie a Moldovei si anume albinavalga si albina violeta.Ambele specii isi fac cuibul, sapand galerii in trunchiurile copacilor batrani siputrezi, in stalpi, in constructiile de lemn. Instrumente pentru lucru servescmandibulele si picioarele anterioare. S-a constatat ca albinele se stabilesc cu traiulin lemnul atacat de ciuperci, fiindca e mai usor de faramitat cu mandibulele.Albina valga poate fi observata prin gradini, livezi, parcuri, vizitand 60 de specii deplante. Are rol in polenizarea plantelor de cultura.In partea nordica a arealului populeaza marginea padurilor si a poienilor,imprejurimile satelor, iar la sud - in silvostepe si in biotopurile de stepa.Fa ctorii de limitare a speciei sunt : explorarea pamanturilor de telina si nimicireacopacilor uscati in locurile de trai ale ei.In Moldova are conditii optime de trai mai ales in rezervatii si branisti. In locurile detrai ale albinei trebuie create microrezervatii entomologice.

Planta perena, de 40-60 cm. Tulpini erecte, foliate.

Frunze ingust sau alungit lanceolate, lung decurente, cu margini intregi, albtomentoase.Inflorescente antodii, cilindrice, de 9-11 mm in diametru.Flori bisexuate, radiante, albastre sau albe.Fruct achene cilindrice, cu papus scabru. V-VI.Habitat: lizierile padurilor din stejar pufos.Bioecol.: hemicriptofit eurasiatic(mediteranean); specie xeromezofila, microterma,acid-neutrofila.Specie critic periclitata: taxon in pericol de extinctie si a carui supravietuire esteimprobabila daca factorii cauzali continua sa opereze

Planta perena, 1 2-35 cm.

Tulpini sulcate, scurt glandulos piloase.Frunze suculente, in rozete stelate, cuneat obovate, acuminate, cele tulpinalealterne, eliptic lanceolate, glandulos piloase.Inflorescenta corimbiforma laxa.Flori actinomorfe, bisexuate petale galbene. Frunct folicula alungit ovata, rostrata.VII-VIII.Habitat: pante pietroase; stancarii.Bioecol.: camefit ponto-balcanic; specie xerofila, mezoterma, slab acid-neutrofile.Specie vulnerabila: taxon considerat a fi gata de a trece in categoria EN(taxon in

pericol de extinctie si a carui supravietuire este improbabila daca factorii cauzalicontinua sa opereze), in viitorul apropiat, daca factorii cauzali continua sa opereze.

Planta anuala, 80-100(200) cm.

Tulpini gracile, cilindrice, ramificate.Frunze submerse opuse, liniare, sesile, penat filiforme; cele natant e romboidale,pieloase, acut dint ate; petioli la mijloc cu o umflatura (camera aeriana).Flori solitare, axilare, actinomorfe, bisexuate; petale albe.Fruct drupa, subglobuloasa, cu 2-4 coarne spinoase.V-VI.Habitat: ape lin curgatoare, stagnante.

Bioecol.: helohidatofit eurasiatic (mediteranean); specie ultrahidrofila, moderattermofila, slab acid-neutrofila.

Planta perena, glabra, 70-120 cm.

Bulb ovoidal cu miros specific.



Tulpina erecta, neramificata, neteda.Frunze bazale liniar lanceolate de 30-50 cm lungime cu nervura medianapronuntata; tulpinale 2, concrescute intr-o teaca alungita 4-crestata.Inflorescenta umbela falsa.Flori actinomorfe, bisexuate; perigon campanulat, verzi-galbui cu nuante violacee.Fruct capsula ov oidala. V-VI.Habitat: inveli sul ierbos al padurilor de stejar cu gorun.Areal: Codrii, Tighina, Tigheci.Bioecol.: geofit ponto-balcanic; specie mezofila, mezoterma, acid-neutrofila.Specie periclitata: taxon in pericol de extinctie si a carui supravietuire esteimprobabila daca factorii cauzali continua sa operezeStarea de protectie: Cartea Rosie a Republicii Moldova

Liana, 3-8 m. Tulpini agatatoare, flexibile.

Frunze palmat lobate cu baza reniforma, neregulat acut dintate, dorsaltomemtoase. Inflorescenta paniculiforma.Flori nearatoase, actinomorfe, de regula dioice, galbene verzui.Fruct baca sferica, albastra violaceu. V-VI.Habitat: paduri de lunca, malul apelor, zavoaie.Bioecol.: microfanerofit-epifit ponto-mediteranean; specie mezofila, moderattermofila, slab acid-neutrofila.Specie periclitata (EN).

Arbore, pana la 6 m cu nuanta argintie-cenusie.

Tulpina neregulata, scunda.Frunze lanceolate pana la obovat-lanceolate, cuneate, fin serate de 4-7 cmlungime, pe dos tomentoase.Inflorescenta racem umbeliform.Flori actinomorfe, b isexuate; petale albe.Fruct fals piriform. IV-V.Habitat: paduri de garnet.Areal: Tn (Girbovat, Gradinita).Bioecol.: megafanerofit ponto-mediteranean; specie xeromezofia, termofila, slabacid-neutrofila.Specie periclitata (EN).

Plante medicinale

AFINULAfinul este un arbust mic,cu ramuri anguloase. Frunzele sunt ovate, denticulate,verzi pe ambele fete.Florile sunt verzui rosietice, dispuse cate 1-2 la subtioarafrunzelor. Infloreste in mai-iunie. Fructul este o baca albastra cu suc violaceu.Creste in regiuni montane, in paduri de conifere, pasuni, pe stanci, pe solurisilicoase, pana la 2500 m altitudine.

BUSUIOCULBasilici herba - formata din tulpini si ramuri tinere acoperite cu frunze de culoareverde, terminate cu sau fara inflorescente; florile au corola alba sau alburie - roz cutubul scurt, bilabiata. Mirosul este placut aromat, caracteristic, gustul aromatspecific.

BRUSTURELE



Brusturele creste pe malui de riuri si piraie, in santuri si liziere. Se mai numeste sibroscalan, brustur, buedea-ciumei, captalan, clococean, gula-de-balta, lipan,podval-mare, smintinica. Este sensibil mai mare decit podbalul galben, din a caruifamilie face parte. Frunzele sale de vin mari cit palaria, sunt usor d intate siacoperita cu un puf gri de partea inferioara. Florile, in nuante de la alb murdar pinala un roz pal, au forma unor cosulete si sunt dispuse des pe portiunea superioara atulpinii. Radacinile care au o actiune antitermica si au fost foarte cautate in timpulepidemiilor de ciuma, se culeg inca inainte de inflorire.

CATINAFructus Hippophae -.in stare proaspata se recolteaza fructele intregi, nepatate, deforma globuloasa, izolate sau in grupuri de 2-3, de culoare galbena-portocalie.Mirosul slab, caracteristic, gust acrisor, slab amarui

CHIMIONULCarvi fructus – fructe ovoide – oblongi, usor arcuite, formate din doua acheneprinse pe un carpofor bifidat. Au 3-7 mm lungime, 1-1,5 mm grosime, de culoarecenusie-bruna, fiecare achena avand cate 5 coaste bine distincte, echidistante, mai

deschise la culoare. Culoarea achenelor este cenusie-bruna. Mirosul caracteristic,puternic aromat, gustul intepator, amarui. Fructele conюin 3-7% ulei vo latil formatdin 50-60% carvona, 30% limonen, dehidrocarvona, dihidrocarveol, 10-20% lipide,20% substante albuminoide, 5-6% substante minerale, amidon, glucide, rezine,tanoizi etc.

CIMBRULNumit si buruiana-de-balsam, cimbrusor, cimbru-de-cimp, cimbru-salbatic, iarba-cucului, lamiita, sarpun, tamiita, timian, cimbru creste pe pasune insorite, pepovirnisuri si pe liziere inguste si prefera musuroiul mic de furnici de pe cimpii. Arenevoie de mult cladura si mult soare; de aceea ii plac suprafetele pietroase sipasunile alpine unde caldura pamintului radiaza in mod special. In arsita soareluiamezii, din pernitele florilor violete se revarsa un parfum foarte aromat care atrageinsecte si albine. Au o mireasma cu totul aparte.Cimbrul a venit la noi in secolul al XI-lea din tarile mediteraneene, iar speciilecultivate si iarasi salbatice se gasesc in gradinile noastre mai cu seama cu cimbru-de-gradina (Thymus vulgaris), numit si cimbru, cimbrisor, cimbru-mirositor, iarba-cucului, lamiita. Aceast a, spre deosebire de cimbrul-de-c imp, ajunge pina la oinaltime de 50 de centimetri. Ambele au acelasi efect curativ.Cimbru este renumit inca din antichitate. Traditia spune: „Cimbru este mai ales

repezit, infierbintat si aprins.

CINCI DEGETE Planta ierboasa, taratoare, perena, are frunze digitiforme, compuse din cinci foliolesesile. Florile sunt galbene. Infloreste in mai-august.Creste salbatica, prin locuri umede.

CIUBOTICA CUCULUI Florile galben – aurii ale acestei specii de ciubotica-cucului raspindesc o mireasmaplacuta, asemanatoare merii si formeaza o umbrela dispusa pe o tulpina inalta de10-20 de centimetri, care se ridica din centrul unei reozete. Aceasta varietate semai numeste si aglica, anghelina, calce, cinci-foi, cizma-cucului, talpa-gastei, tita-caprei, tita-oii, urechita -ursului. Ea creste cu precadere pe cimpiile din zoneledeluroase si prealpine. Foarte raspindita Primula eliator, cunoscuta tot sub numelede ciubotica-cucului, dar si de ag lici, agrisel sau tita-vacii, cre ste pe mai toate



cimpiile, la margini de paduri si sub tufisuri se poarta pe tulpina inalta o umbrelaflorala de un galben deschis, ce un parfum slab.

COADA CALULUI Este o planta perena, erbacee, lipsita de frunze, cu doua feluri de tulpini. Primavarase dezvolta tulpinile simple, brune, fertile (poarta in varf spice cu spori), inalte de 40cm. Indata dupa fructificare, aceste tulpini fertile putrezesc si in locul lor apar tulpinisterile de 60 cm, mai subtiri, verzi, mult ramificate, avand ramurile laterale dispuse

in verticile. Tulpinile sterile apar la inceputul verii. In jurul nodurilor, tulpinile sterileau frunzulite solzoase, brune, in forma de guleras si niste ramurele aciculare (cafrunzele de pin). Aceste ramurele sunt mai lungi la baza tulpinii si mai scurte sprevarful ei, dar nu sunt mai lungi decat distanta dintre noduri, ceea ce face planta inintregime sa aiba infatisarea unui con. In pamant, are un rizom ce creste oblic,purtind la noduri radacini s ubtiri, precum niste tubercule.Fanete, campuri, ogoarelutoase si umede, maluri cu tufisuri. Cele care cresc pe soluri pur argiloase au celemai bune calitati curative. In functie de loc, planta are un continut de 3 pana la 16%acid salicilic, care o face atat de pretioasa. Planta care creste pe terenurilefertilizate chimic nu trebuie utilizata. Coada-calului cu ramurile cele mai fine -Coada-calului-de-padure, Equisetum sylvaticum, care creste pe marginile padurilor si crangurilor, are, de asemenea, proprietati medicinale.

COADA SORICELUILUI Alte denumri: alunele, braditel, ciuresica, crestatea, crivalnic, garva, iarba-oilor,iarba- stranutatoare, prisnel, rotatele-albe, sorocina. Coada-soricelului este oplanta medicinala careia nu putem sa nu-i rezervam un loc in viata noastra. Desi eaconstituie sprijinul nostru de baza in unele maladii grave, este considerata in primulrind o planta de leac pentru femei. Ea creste in cantitati mari pe cimpii si durmuriinguste de tara, pe la margini de pa duri si de lanuri de cereale. Fol rile sunt albesau trandafirii si au in soare un parfum aromatic, acrisor. Florile trebui culese insoare puternic, caci atunci creste continutul in uleiuri volatile si deci forta lecuitoare.

FRUNZA DE NUC Juglandis folium - foliole, oblong ovate, acute sau scurt acuminate, cu margineaintreaga, formeaza frunze imparipenat compuse, cu 5-9 foliole. Sunt glabre pe fatasuperioara prezentand pe fata inferioara, la jonctiunea nervurilor, peri tectori siglandulari. Lungimea foliolelor este de 6-15 cm, latimea de 3-8 cm, culoare verdeinchis pe fata superioara, mai deschis e pe partea inferioara, cu tendin ta debrunificare in timp. Gust astringent si amarui, este usor aromat caracteristic.

HAMEIULEste o planta vivace, cataratoare pe arbori.Tulpina lui este aspra, urcatoare siagatatoare, iar frunzele sunt petiolate, cate 2 la nod (opuse) si cu 3-5 lobi, ca sifrunzele vitei-de-vie, crestate si cordate la baza. Are doua feluri de flori (mascule sifemele). Florile femele sunt formate din numeroase frunzulite galbene-verzui,asezate in jurul axei. Ele sunt grupate in inflorescente de forma ovala (conuri saustrobuli) si au o lungime de 2-3 cm. Florile mascule sunt verzi, dioice, dispuse inciorchine pe planta. Fructele sunt globuloase, putin turtite, de culoare brun-deschissi cu o grosime de cca 2 mm. La baza bracteelor (frunzulitelor) si pe suprafata

frunzelor se gasesc numeroase glande de culoare galben-portocalie, care continun ulei rasinos, cu miros caracteristic.Creste prin lunci, cranguri, paduri, zavoaie, pe langa ziduri, garduri etc.De la Hamei, se recolteaza varfurile vegetative si conurile femele - Summitates et



strobuli lupuli. Recoltarea se face in timpul infloririi, iunie-august. Se culeg in cosurisau saculete, ca sa nu se preseze si sa nu se incalzeasca. Imediat dupa recoltare,ele trebuie scoase din cosuri sau saci si tinute la umbra intr-o incapere curata,pentru a se racori. Dupa ce se racoresc, conurile se intind in straturi foarte subtiri,pentru a se usca perfect. In nici un caz conurile nu se pun la uscat fara sa fi fost inprealabil racorite (vanturate usor cu mana). In caz contrar, dupa uscare, ele capatao culoare bruna, drogul pierzand din valoare. Astfel uscat, drogul se pastreaza inlazi captusite cu hartie, bine presat, puse in incaperi uscate si intunecoase.

IENUPARULJuniperi fructus – pseudobace oval-globuloase sau globuloase cu diametrul de 5-10 mm, netede, de cu loare neagra-albastruie sau bruna -violacee, acoperite cu unstrat ceros care le imprima un aspect mat, brumariu. Fructul are in varf oadancitura in forma de stea cu trei brate iar la baza o codita (care uneori lipseste)inconjurata de 6 solzi mici, triunghiulari, bruni. Sub epicarpul subtire se aflamezocarpul carnos, galben-verzui, cu trei seminte tari, mai rar una sau doua, cumuchiile rotunjite. Mirosul este aromatic, mai pronuntat prin zdrobire, gustuldulceag caracteristic, apoi amarui.

LAVANDALavandulae flos – flori uscate desprinse de pe pedunculii inflorescenюelor, deculoare albastru-violet. Florile au bractee ovate, brune, membranoase, caliciulcilindric, pгros єi glandulos, cu peri glandulari unicelulari sau 8-12 celulari, au 4-6mm lungime єi diametrul de 3-4 mm; de culoare violet cenuєiu cu 10-15 nervuriparalele, cu 5 dinюi mici dintre care doi mai dezvoltaюi. Corola bilabiatг, de 5-8 mmlungime, de culoare albastrг-violetг, pubescentг єi glanduloasг, cu tubul aproapedrept. L abiul superior este bilobat, cel inferior trilobat cu lobii obtuzi. Nuanюaflorilor diferг de la albastru-violaceu pвnг la albastru-deschis. Mirosul este plгcut,aromat, iar gustul uєor amгrui

LEURDAFiecare primavara aduce sperante in soare si caldura. Ne simtim iarasi veseli siplini de avint, ne bucuram de prima inverzire a naturii si de voiosia lumii pasarilor cu intreaga fiinta, ca de un autentic dar de la Creator. In fata acestei noi splendoriverzi, ar trebui sa pasim spre o noua cura de primavara, o curatire si depuratie aorganismului care duc la improspatare si inviorare igienica demne de luat inseama. Mai ales leurda, numita si ai-ciorasc, ai-de-padure, ai-salbatic, aiuti, aliu,aliu-de-iunie, leoarda sau leorda, face parte dintre acesti vestitori ai primaverii.

Frunzele, de un verde proaspat, lanceolate, lucioase, asemanatoare celor alelacramioarei, ies dintr-un bulb lunguiet care este inconjurat de membrane albe,transparente. Tulpina neteda, de un verde deschis, impreuna cu potirul alb ajung lao inaltime de 30 de centimetri. Leurda creste numai in cimpii bogate in humus siumede, sub tufisuri, in paduri de foioase si alpine. I se simte puternicul miros deusturoi chiar inainte de a zari planta. El i-a si adus in popor numele de „ai” –salbatic, de padure – insemnind usturoi; acest miros exclude fara nici o indoialaorice confuzie cu frunzele lacramioarei sau cu otravitoarea brindusa de toamna. Lainceputul primaverii, multe zavoaie sunt acoperite cu frunze proaspete, verzi ale

leurdei. Ele rasar din pamint in aprilie sau mai, uneori chiar mai devreme. Floriledevin insa vizibile abia pe la mijlocul lui mai sau iunie. Puternice forte vindecatoarezac in ea si se spune ca si ursii o cauta cind ies din hibernare, pentru a-si curatastomacul, intestinele si singele. Leurda contine in esenta proprietatile usturoiuluinostru, numai ca are o putere curativa mult mai mar. Este, de aceea, deosebit de



indicata in curele depurative de primavara si ajuta la vindecarea boli lor cronice depiele.

LEVA NTICASubarbust inalt de 30-100 cm, cu ramificatii bogate. Tulpina lemnoasa,patrunghiulara da nastere la ramuri ierboase, anuale. Frunzele oblonglanceolatesau ingust-lanceolate, sesile, la inceput sunt de culoare aurie, mai tarziu devenindverzi. Infloreste in iunie-august. Florile de culoare albastra-violacee sunt dispuse

intr-un spic lung, subtire si intrerupt.La noi se afla numai cultivataVarfurile florale se culeg in iunie-august, in momentul infloririi, incepand cu anul aldoilea. Tot in acest timp se culeg si florile separat, cu varfuri si ramuri.

MENTAMenthae piperitae folium – frunze petiolate, cu petiol lung pana la 1 cm si paros pepartea inferioara. Au limbul oblong – lanceolat, acuminat, lung de 3-8 cm si lat de1,5-3 cm, inegal dintat pe margini, de culoare verde – inchis pe partea superioara,

mai deschis pe cea inferioara, uneori cu nuante rosietice. Pe ambele fete frunzeleau perii mici, setiformi, cu numeroase glande. Mirosul este fin, patrunzator, specific,iar gustul este aromatic, puternic, lasand in gura senzatia de racoare placuta.

MUSETELULAlte denumiri: mamorit a, maraiul-ciinelui, matricea, mo runa, musete-de-cimp,roman, romanita, romasca. Creste pe ogoare, soluri argiloase, cimpii, luminisuri,costise, pe lanuri de cereale, cimpuri de porumb, trifoi, cartofi si sfecla. Valorosulnostru musetel este izgonit tot mai mult din cauza folosirii excesive aingrasamintelor chimice si a combaterii buruienilor prin erbicide. Dupa ierni bogatein zapada si primaveri cu multa umezeala, poate fi intilnit foarte des. Receptacululeste, spre deosebire de al musetelului salbatic, concav, mirosul deosebit de aromatsi placut. Nu cred ca este necesara o descriere mai amanuntita a acestei flori atitde cunoscute. Capitulele florale terminale se colecteaza din mai pina in august, depreferat in orele amiezii. Nu este o exagerare daca citez musetelul ca pe un „leacuniversal”, mai ales pentru copiii mici.

NALBACasul-popii cu frunze mici (M. vulgaris) – numit si banuti, cas, colacel, covrigel,nalba-salbatica, nalba-rotunda, turtele – creste pe langa gar duri, margini de drum,ziduri vec hi si grohotisuri de panta, insa numai in imediata apropiere a unei regiunipopulate. Daca este gasit vreodata departe de orice asezare omeneasca, estesigur ca acolo a fost odata o casa, o ferma sau o curte. Casul-popii cu frunze mari(Malva grandifolia – M. silvestris) este genreal cunoscut sub numele de nalba,eventual nalba-alba, nalba-de-camp, nalba-mica. Aceste plante, ca si alte varietatide la Malva, sunt raspindite prin gradinile de flori si zarzavat. Ele contin in frunze,flori si tulpini substante mucilaginoase si tanante. Casul-popii cu frunzele mici esteo planta tiritoare, putin lemnoasa la baza rizomului. Ea are frunze cu lujer lung,zimtate rotund si flori mici, de la violet la roz pai. Fructul rotunjor arata ca o roata decas, de aceea numele de „casul-popii”. Nu exista probabil decit putini copii crescuti

la tara care n-au mincat aceste „rotite de cas” sau nu s-au jucat cu ele. Florile,frunzele si tulpinile se culeg din iunie p ina in septembrie. Inrucat la usc at se pierddin substantele micilaginoase, planta ar trebui utilizata cit se poate de proaspata.Dar si planta uscata mai are suficiente puteri tamaduitoare.



PAPADIAPapadia se numeste in limbaj popular si buha, cicoare, crestatea, floarea-malaiului,flori- galbene, laptuca, lilicea, niparticli, papa-gainii, pui-de-gisca. Aceasta planta,vezuta pe pajisti si toate intinderile de iarba se considerata de multi o buruianasuparatoare, reprezinta pentru omenirea suferinda o planta de leac deosebit devalorasa. Infloreste in aprilie-mai pe toate pasunile, lizierele, cimpiile si oricesuprafata cu iara – un covor floral galben canre ne entuziasmeaza an de an. Planta

evita locurile foate umede. Are doua proprietati remarcabile: Ajuta in bolile biliare siin cele hepatice. Inainte de inflorire se colecteaza frunzele, primavara sau toamnaradacinile. Iar tulpinile in timpul infloririi. Intreaga planta are efect tamaduitor.

PATLAGINAPlantaginis lanceolata folium - sunt de forma alungit - lanceolate, ascutite la varf,cu petiol subtire si lung, cu nervuri paralele mai vizibile pe partea inferioara, lungide cca 20 cm si late pana la 4 cm, cu marginea intreaga sau indepartat denticulata,paroase pana la glabrescente cu petiol lanat paros de obicei. De culoare verdespecific, cu pete brune rezultate din uscare in proportie de maximum 10%. Faramiros specific, cu gust acrisor amarui. La noi se admite si amestecul de frunze dincele trei specii (Folium Plantaginis species) care are elementele specifice deidentificare descrise la caracterele de recunoastere ale plantei pentru fiecarespecie in parte

SOCULSambuci flos - formata din flori mici cu caliciul format din 5 dinti mai scurti decatpetalele, cu cor ola lata de 6-9 mm, alba pana la galbuie, cu 5 lobi rotunjiti.Androceul format din 5 stamine alterne, concrescute cu tubul corolei are anteremari biloculare. Ovarul inferior, triocular, uniovulat se termina cu un disc carepoarta trei lobi stigmatici scurti. Mirosul florilor este placut aromat, gustul la inceputdulceag apoi iute. Aceasta materie prima se prezinta sub doua sorturi comerciale:flori de soc nesitate (Flores Sambuci "nicht gerebelt") si flori de soc sitate (FloresSambuci "gerebelt"), primul sort avand florile cu peduncul, iar la cel de al doileasort fara peduncul. Fructus Sambuci - formata din fructe globuloase cu suprafatazbarcita, de culoare neagra-violacee, lucioase, cu diametrul de 3-5 mm in stareuscata, de obicei cu 3 seminte ovoidale, brune in interior. Mirosul este caracteristiciar gustul dulceag, slab acrisor.

TEIULInflorescentele cu sau fara bractee recoltate la inceputul infloririi de la cele treispecii. Florile speciei T. tomentosa, in numar de 5-10 (15) sunt mai scurte decatbracteele. Bracteele sunt sesile sau scurt pedunculate, de 8-10 cm lungime, 1,5-2cm latime, eliptice sau lanceolate cu fata inferioara des stelat tomentoase (vizibil culupa). Culoarea bracteei este verde – deschis, avand nervura mediana concrescutacu pedunculul inflorescentei pana la jumatatea ei. Flori galbene – aurii cu 5 sepaleverzi – galbui, caduce, stelat tomentoase; 5 petale libere si spatulate si 5-11parapetale (staminode) mai scurte decat petalele. Petalele si parapetalele sunt mai

groase decat la celelalte specii. Staminele 50-80 formeaza 5 grupuri . Ovarul oval,tomentos, pistilul terminat cu un stigmat globulos, cu 5 lobi. Florile speciei T.cordata, in numar de 3-9 (16), sunt dispuse in inflorescente erect divergente sauintinse orizontal. Bracteele mai scurte decat la specia anterioara, de cca 6 cmlungime si 1-1,5 (3) cm latime, sunt eliptice sau lanceolate, membranoase, glabre



pe fata superioara, cu peri mari pe cea inferioara, reticulat nervate, cu margineaintreaga. Culoarea bracteei este galbena – verzuie, are nervura medianaconcrescuta cu pedunculul florar pana la jumatatea inferioara. Florile galbene, cudiametrul de aproximativ 1 cm caliciul cu 5 sepale libere, ovale caduce, corola cu 5petale libere, glabre, spatulate si subtiri. Staminele in numar de 30, 40 formand 5grupuri, au filamentele lungi si subtiri, purtand cate 2 antere galbene; ovar super,ovoid, acoperit cu peri, pistil prevazut cu un stigmat globulos cu 5 lobi. Florilespeciei T. platyphylos, in numar de 3 (9), sunt dispuse in inflorescente nutante.Sepalele sunt lungi pana la 6 mm, petalele pana la 8 mm, ovat – oblongi, galbui.Nu au parapetale. La toate speciile mirosul este specific, aromat, gustul dulceagusor astringent, mucilaginos. Florile de la specia T. tomentosa au mirosul maipronuntat.

TRAISTA CIOBANULUI Aceasta planta medicinala foarte valoroasa, care se intitneste peste tot pe drumuri,cimpii, paminturi intelenite, ogoare paraginite, santuri, povirnisuri, cimpuri si gradinide zarzavaturi,este considerata in general o buruiana incomoda. De-abia se aduna undeva omovila de pamint - mai ales and se construiesc case - si imediat apare, aproapepeste noapte, traista- ciobanului. In limbajul popular i se mai zice si arior, buruiana-de-friguri, coada-pisicii, pasatel, pascuta, pastele-cailor, punga-babei, punga-popii,pungulita, rapan, straita-popii sau tasculita. Frunzele zimtate neregulat formeaza -asemanator papadiei - o rozeta. Tulpina ajunge pina la o inaltime de 40 centimetri.Perioada de inflorire: martie-noiembrie. Florile, foarte mic i, de un alb murdar, sintumbelif orme, alcatuind o inflorescenta in forma de ciorchine; de tulpinitele subtiriatirna micile pastai (fruct capsula) sub forma de inimioare si amintind la pipait depielea prelucrata. -Orataniile au o preferinta speciala peritru traista-ciobanului.

Imediat ce zapada se topeste si vremea se incalzeste, aceasta planta rasareproaspata si verde.

URZICA< br>Un medic a aratat odata intr-u n discurs la radio ca urzica - numita si

urzica-creata, urzica- mare sau urzica-de-padure - este una dintre cele mai buneplante de leac pe care le avem. Deci daca oamenii ar sti ce efect tamaduitor are, n-ar mai cultiva decti urzici. Din pacate sint foarte putini cet care cunosc acest lucru.Urzica este curativa incepind de la radacina, continuind cu tulpina si frunzele siterminind cu florile. Inca din antichitate se bucura de multa apreciere.

VISCULCine nu cunoaste acea planta care traieste ca semiparazit pe foioase si conifere,fixata cu ajutorul radacinilor sale sugatoare si imprastiate si pe care n-o mai putemindeparta din viata noastra gratie puterii sale tamaduitoare? Ea creste sferic peramurile plantei-gazda. Frunzele vesnic verzi sunt pieloase. Fructele, in forma unor bobite, sunt albicioase, putin sticloase, in interior viscoase si lipicioase. Pasarileraspindesc saminta cleioasa, f'recind-o cu ciocul de crengi sau eliminind-onedigerata in excremente. Numai asa este posibila inmultir ea plantei, caci s-adovedit ca saminta ei nu ajunge sa incolteasca nici pusa in apa, nici in pamint.Viscul se mai intilneste in popor si sub alte denumiri, cum ar fi: stoletnic, vase,

vasc-de-par, vasc-de-brad. Viscul a fost o planta de leac si farmece inca de pevremea stramosilor nostri. Este invaluita de mister, tiruizii (preotii celti) oconsiderau o planta sfinta, un leac universal ce putea sa inlature orice rau. Preotii otaiau cu cutite si seceri de aur in cadrul unor ceremonii festive. Vechii medicinaturisti foloseau viscul ca un mijloc excelent si cu actiune sigura in combaterea



epilepsiei

ZMEURAFolium Rubi idaei – foliole ovat-lanceolate inegal dinюate pe margini fгrг peюiolulprincipal, de culoare verde pe suprafaюa superioarг єi albг sau albг – cenuєie pecea inferioarг. Mirosul frunzelor uscate este plгcut, gustul astringent

Francofonia

Cuvantul a fost conceput de catre geograful Onesime RECLUS (1837-1916), cares-a gandit sa clasifice locuitorii terei in functie de limba pe care o vorbeau in cadrulfamiliei sau a relatiilor lor sociale. Acest lucru l-a determinat sa creeze termenul deFRANCOFONIE ("Francophonie"), desemnand astfel ansamblul populatiilor ce seexprima in limba franceza. Deci, Francofonia cuprindea atat o dimensiunelingvistica cat si geografica, desemnand ansamblul teritoriilor unde se vorbeafranceza. La aceasta se adauga simbolul limbii, in calitate de port-drapel alidealurilor Revolutiei franceze, ferment mistic al libertatii, fraternitatii, solidaritatiiumane si al schimburilor culturale.

Odata cu ivirea secolului XX si urmare constientizarii de catre anumiti intelectualicu activitati notabile, Francofonia devine o idee noua si isi forjeaza o dimensiuneculturala odata cu crearea, indeosebi dupa 1945, a unui mare numar de asociatiiinternatio nale.Calea institutionalizari i Francofoniei si piatra de hotar al acestui proces ireversibil oconstituie, fara indoiala, crearea in 1970, la Niamey in cadrul unei conventii, aAgentiei de Cooperare Culturala si Tehnica ("Agence de Cooperation Culturelle etTechnique" - ACCT), unica organizatie interguvernamentala a Francofoniei. Dar consacrarea definitiva a dimensiunii institutionale a Francofoniei va fi marcata de

catre Prima Conferinta a Sefilor de Stat si de guvern a tarilor avand in comunfolosirea limbii franceze, eveniment petrecut la Versailles, in 1986.Daca, la inceputurile sale, Francofonia reprezenta o dimensiune culturala, evolutiasa recenta, cea din ultimul deceniu in special, dovedeste ca a devenit un elementla plural, modern si solidar, al unitatii in diversitate, novator si original in peisajulpolitic, economic si cultural international.Francofonia nu mai este nu mai ansamblul persoanelor de pe mapamond care auin comun limba folosirea limbii franceze, ea fiind in prezent o com unitateinternationala, acoperind cele cinci continente, avand un ideal de inter-intelegere side fraternitate intre popoare sau indivizi care regasesc in aceasta sinteza dintreaspiratia generala catre universalitate si aspiratia individuala catre identitate.

Situatia Francofoniei in RomaniaConform "Raportului asupra starii Francofoniei in lume", publicat in 1990 de catreMinisterul francez al Afacerilor Externe, "un roman din patru ar cunoaste limbafranceza si tara ar numara 27% de francofoni".Pe plan pedagogic, conform lucrarii "Starea Francofoniei in lume" a InaltuluiConsiliu al Francofoniei, editata in 1991: "la inceputul anului scolar 1990, care amarcat si introducerea limbii franceze in invatamantul primar, incepand de la varstade opt ani, optiunile parintilor s-au indreptat mai intai catre limba franceza (38%),apoi engleza (26%) si, in fine, germana (20%). La acea data, 161.000 eleviurmareau cursuri in limba franceza, iar Maison parisienne Hatier-Didier edita primulmanual co respunzator clasei a II-a curs pr imar", manual conceput de catre o



echipa de profesori romani. In 1993, Hatier-Didier publica primul manual pentruclasa a III-a curs primar, realizat de catre aceeasi echipa.In plus, mai multe filiere francofone pe langa institutii de invatamant superior functioneaza la Bucuresti (Universitatea Politehnica, Academia de StiinteEconomice, Universitatea Tehnica de Constructii, Facultatea de Stiinte politice siFacultatea de Chimie din cadrul Universitatii), Craiova (Facultatea deElectrotehnica), Iasi (Universitatea Tehnica "Gheor ghe Asachi") si Timisoara(Institutul Politehnic).Aceste filiere au stabilit legaturi puternice de cooperare cu Agentia Universitara aFrancofoniei (AUPELF-UREF). De mentionat, de asemenea, Scoala Doctorala dinBucuresti ce se afla tot sub patronajul Agentiei Universitare a Francofoniei.La aceasta se adauga si participarea Bibliotecii Nationale din Romania laprogramul Bancii Internationale de Date privind tarile francofone, BIEF.Sa no tam, totodata, ca in Romania exis ta un Institut Francez la Bucuresti, avanddrept corespondent un Centru Cultural Roman la Paris, precum si trei CentreCulturale, dupa cum urmeaza: Iasi, Cluj si Timisoara, a caror functionare esteurmarea Acordului Guvernamental sem nat la Paris in septembrie 1990, intre

Romania si Franta, la care se adauga mai multe Aliante franceze.

Romania si Francofonia institutionalaMomentul cheie, marcand intrarea Romaniei in structurile institutionale aleFrancofo niei, l-a constituit cea de-a IV-a Conferinta a Sefilor de Stat si de guvern atarilor avand in comun folosirea limbii franceze - reuniunea la varf de la Chaillot -care s-a desfasurat in perioada 19-21 noiembrie 1991 la Paris, Conferinta la careRomania a fost invitata oficial cu statut de observator.

La cea de-a VI-a Reuniune la varf de la Cotonou - Benin (2-4 decembrie 1995),Romania a fost aleasa in randul celor 18 membri ai Consiliului Permanent alfrancofoniei.Romania a fost prezenta la cea d e-a VII-a Reuniune la varf de la Hanoi -Republica Socialista Vietnam (14-16 noiembrie 1997).Aici se cuvine o precizare: Francofonia este mai degraba o stare de suflet. Inperspectiva anului 2000, Francofonia se va consolida cu certitudine, urmare puneriiin aplicare a reformei institutionale, odata cu noua Carta a Francofoniei adoptata laConferinta Ministeriala de la Marakech, din decembrie 1996, confirmata de catre

Sefii de State si de guverne la Reuniunea la varf de Hanoi din noiembrie 1997 si cualegerea Secretarului general al Francofoniei in persoana domnului BoutrosBoutros-Ghali.

Cartea Rosie a Amoldovei

Documents

Transcript of Cartea Rosie a Amoldovei