MICHELFABE R

CARTEALUCRURITOR

NOr 9rCIUDATE

Traducere din limba englezitBOGDAN PERDIVARA

**

IFACA-SE VOIATA

IPATRUZECIDE MINUTE MAI

rAnzru sn IUALTA iw vAzDUH

-Voiam si zic ceva, spuse el.

-Pii zi, ficu ea.El ticu, finindu-gi privirea alintiti asupra drumului.

in intunericul de la periferia oragului nu se deslugeanimic pe lingi luminile de pozilie ale altor ma5ini aflatein depirtare, nesfirgita intindere a asfaltului gi uriageledotiri utilitare ale autostrizii.

-Dumnezeu s-ar putea si fie dezamigit de mine doarfiindci am gAndit asta.

* Ei bine, ofti ea, ptie def a, aga ci ai putea foarte binesi-mi spui gi mie.

El ii arunci o privire iute, ca si-qi dea seama in ce

dispozifie se afla, insi jumitatea de sus a capului ei, in-clusiv ochii, era inviluiti in umbra lisati de margineaparbrizului. Partea de jos a felei avea o strilucire ca de

luni plini. Priveliqtea obraiilor, a birbiei qi a buzelorei - care-i erau atit de familiare, care lineau de viali aga

cum o gtia el - gi gindul ci ar fi putut s-o piardi ilficuri si simti o impunsituri dureroasi de mihnire.

- Lumea arati mai drigut cu lumini ficute de minaomului, spuse in cele din urmi.

Continuari si inainteze in ticere. Nici unul nu puteaindura piliwigeala de la radio sau agresiunea muzicii

10 | MTCHEL FABER

inregistrate. Unul dintre multele feluri in care erau com-patibili.

-Aga7 zise ea.

- Da. Adici... Natura neatinsi ar trebui si fie culmeaperfecfiunii, cred, iar lucrurile ficute de om si fie o ru-;ine, o adunlturi de chestii alandala. Numai ci nu ne-arplicea lumea nici pe jumitate cit ne place daci noi -ii... adici fiinlele umane...

(Ea icni ugor, vrind parci si-i transmiti: ,,Treci pesteasta".)

-... daci n-am fi pus peste tot lumini electrice. Lumi-nile electrice sunt atrigitoare, de fapt. Datoriti lor, undrum ca ista e suportabil. Ba chiar frumos. Imagineazi-licum ar fi si-l facem prin bezni. Fiindci, nu-i aga, asta-istarea naturali a lumii pe timp de noapte. inchipuie-fidoar. Cit de incordat ai fi si nu ai pic de habar incotrote indrepfi, si nu vezi la mai mult de citriva metri in fa!i.$i daci te-ai indrepta spre un orag mare - ei, intr-o lumenontehnologici nici n-ar fi metropole, presupun -, dardaci te-ai indrepta spre un loc unde triiesc alli oameni,triiesc natural, poate in furul unor focuri de tabiri...nici n-ai putea si-i vezi pdni ce n-ai ajunge lingi ei.N-ar exista priveligtea aceea magici din momentul cindajungi la ci;iva kilometri de orag gi toate luminilelesclipesc precum stelele peste coasta dealului.

-Aha.- $i chiar gi in magini, presupunind ci ai putea si ai

o ma;ini sau vreun soi de vehicul in lumea asta natu-rali, ceva tras de cai presupun... ar fi bezni. $i foartefrig, daci ar fi o noapte de iarni. Numai ci uite ce-avemnoi aici.

igi lui o mini de pe volan (conducea intotdeauna cuambele mdini agezate simetric pe volan) gi ariti spretabloul de bord. Licireau indicatoarele obignuite. Tem-peratura. Ora. Nivelul apei. Uleiul. Viteza. Consumul decombustibil.

CARTEA LUCRURILOR NOI $r CIUDATE I 11

- Peter...

-Uite!La citeva sute de metri in fali se zirea o silueti mi-

nusculi gi ghebogati stind in peticul de lumini al unuistilp stradal.

-Un autostopist. Ce zici, opresc?

-Nu, nu face asta!Tonul imperativ al vocii ei il ficu si goviie, chiar daci

arareori ratau weo ocazie de a se arita buni cu striinii.Autostopistul inilli capul cu speranfi. Cind il in-

vilui lumina farurilor, corpul - pentru o clipi doar -i se transformi dintr-o silueti vag umanoidi intr-o per-soani pe deplin recognoscibili. ]inea in mini un cartonpe care scria HETHROW.

- Ce ciudat, spuse Peter in weme ce treceau in vitezipe lingi omul acela. Te-ai gindi ci ar putea si ia metroul.

- Ultima zi in Marea Britanie, zise Beatrice. Ultimaocazie si se distreze. Probabil ci ;i-a cheltuit banii bri-tanici prin vreo crigmS, gAndindu-se ci o si-i riminidestui cit si-i ajungi de bilet. Dar dupi inci qase biu-turi a ajuns Ia aer curat, a inceput si-i treaci pileala 9ia descoperit ci nu mai are decit biletul de avion gi o lirigi gaptezeci prin buzunare.

Suna plauzibil. Dar, daci era adevirat, de ce si lase

de izbeligte aceasti mioari pierdutiT Nu-i stitea in firelui Bea si lase pe cineva in drum.

Se intoarse iarigi citre chipul ei intunecat gi vizu cuingrijorare ci pe birbie qi pe la col;urile ochilor ii lici-reau lacrimi.

-Peter... murmuri ea.

igi lui iarigi mina de pe volan, de data asta ca s-oa$eze pe umirul ei. Suspendat deasupra autostrizii, se

vedea un indicator cu simbolul unui avion.- Peter, e ultima noastri ocazie.

- Ultima ocazie?

-Si facem dragoste.

12 | MTCHEL FABER

Luminile de semnalizare pilpiiri biind, scolind untic-tic-tic, in vreme ce el incadri magina pe banda ce du-cea spre aeroport. Cuvintele ,,si facem dragoste" ii boci-neau in creier, incercind si pitrundS, de;i nu exista locacolo pentru ele. Aproape ci zise: ,,Te fii de glume". insi,cu toate ci Bea avea un sim! al umorului dezvoltat gi-iplicea si ridi, nu glumea niciodati in privinfa lucru-rilor importante.

in timp ce gofa, senzalia ci nu se aflau pe aceeagilungime de undi - ci. aveau nevoie de lucruri diferite inacest moment de-o importanfi cruciali - se insinui inmagini ca o prezenfi descumpinitoare. Socotise -simlise aga - ci ieri-dimineafi igi spuseseri propriu-zisadio ;i ci acest drum pini la aeroport era doar... unpost-scriptum, cumva. Ieri-dimineafi fusese aga de inreguld,,lzbutiseri, in cele din urmi, si ajungi la capitullistei cu lucruri ,,De ficut". Bagaful era deja gata. Bea igiluase liber de la slujbi, dormiseri bugtean, se treziseriin strilucirea soarelui ce incilzea pilota galbeni de pepat. Motanul Joshua se intinsese la picioarele lor, luindo pozifie comici; il inghiontiseri de-acolo gi ficuseridragoste, firi si vorbeasci, incetigor qi cu infiniti tan-drele. Dupi aceea, Joshua sirise la loc pe pat gi-gi lisasegoviielnic una din labele din fafi pe gamba goali a luiPeter, parci zicind: ,,Nu pleca; o si te fin aici". Un mo-ment cu greutate fusese acela, exprimind situalia maibine decit ar fi putut s-o faci orice vorbe, sau poate cidrigiligenia exotici a pisicii inviluise intr-un stratblinos, protector, durerea umani crudi, ficind-o su-portabili. Nu conta. Era perfecfiunea intruchipat5.Rimiseseri acolo, intingi, ascultind torsul gutural al luiJoshua, cuprinzindu-se in brale unul pe celilalt, cu su-doarea evaporindu-se in soare ;i inimile revenindu-gi,treptat, la normal.

-inci o dati, ii zicea ea acum, acoperind huruitul mo-torului, dupi ce intraseri pe o cale de acces intunecati,

CARTEA LUCRURILOR NOI $I CIUDATE I 13

in drumul spre avionul care avea si-l ducl in America 9i

mai departe de=atit.Arunci o privire la ceasul digital de la bord. Trebuia

si se inregistreze in doui ore; se aflau la cincisprezeceminute distanli de aeroPort.

- E;ti minunati, ii sPuse.

Poate ci, daci pronunla cuvintele pe tonul corect, ea

avea si priceapi mesajul ci nu trebuia si incerce si im-bunitifeasci in weun fel ziua de ieri, ci trebuia si lase

lucrurile ata curn erau.

- Nu vreau si fiu minunatS, replici ea' Te vreau inmine.

El ;ofi in ticere cAteva secunde, adaptindu-se iute laimpreiuriri. Adaptarea prompti Ia schimbirile de situa-

lie era un alt lucru pe care-l aveau in comun.

-Sunt o groazi de hoteluri din astea oribile, corpo-ratiste pe lingi aeroport, zise in cele din urmi. Amputea inchiria o cameri doar pentru o ori.

Regreti partea cu ,,oribile"; era ca 9i cum ar fi in-cercat s-o descuraiezepretinzAnd totodati ci n-o ficea.Dar nu voia si spuni decAt ci hotelurile erau din soiulacela pe care-l evitau amindoi daci era cu putinli.

- Poate gisegti un loc linigtit undeva, pe margine.Putem s-o facem in maqini, spuse ea.

-Crizil ficu el, ;i izbucniri in ris amAndoi. ,,Crizl"era cuvXntul pe care, cu eforturi serioase, invilase s5-l

spuni in loc de ,,Cristoase" dupi ce devenise creqtin.Cele doui cuvinte erau suficient de aseminitoare ca

rezonan!5 ca si-l aiute si amortizeze o blasfemie dupice-i ieqea deja pe guri pe jumitate.

-Vorbesc serios, zise ea. E bine oriunde. Doar si nuparchezi in vreun loc unde poate si dea alti ma;inipeste noi.

Autostrada i se plrea acum altfel lui Peter. Era, teo-retic, aceeagi intindere de asfalt, ingriditi de acelea;i

14 | MTCHEL FABER

panouri de semnalizare gi garduri metalice gubrede, insifusese transformati de perspectiva lor cea noui. Nu maiera o linie dreapti ce ducea la aeroport, era un tir6mmisterios de ocoliguri umbroase gi de ascunziquri ferite.Dovadi, din nou, ci realitatea nu era obiectivi, ci agtep-ta mereu si fie remodelati gi redefiniti de atitudineaunei persoane.

Firegte, oricine de pe pimint avea puterea de a mo-dela realitatea. Era unul dintre lucrurile despre care peter

;i Bea discutau adesea. Provocarea de a-i limuri pe oa-meni ci viala este exact at6t de cenugie gi de impoviri-toare pe cit o percepi. Provocarea de a-i determina sivadi ci evenimentele imuabile ale existenfei nu sunt,pini la urmi, atdt de imuabile. Provocarea de a gisi uncuvint mai simplu decit ,,imuabile"pentru ,,imuabile".

-Ce zici de locul ista?Firi si rispundi, Beatrice igi lisi palma pe coapsa

lui. Peter indrepti magina ugurel citre un popas pentrucamioane. Trebuia si aibi incredere ci strivirea lor de uncamion de 44 de tone nu se afla in planul lui Dumnezeu.

- N-am mai ficut aga ceva, zise el cind opri motorul.-Crezi ci eu am mai ficut? Ne descurcim noi. Hai

si trecem in spate.Iegiri gi, peste citeva secunde, se regisiri pe bancheta

din spate. Se agezari ca pasagerii, umir lAngi umir. Tapi-leria mirosea a altri oameni - prieteni, vecini, enoriagi,autostopigti. il ficea pe Peter si se indoiasci gi mai tareci putea sau ci ar fi trebuit si faci dragoste acolo, acum.Cu toate ci... in asta era gi ceva ce-l ficea si se simtisurescitat. intinseri bralele unul spre altul, incercind sise imbrifigeze, insi miinile le erau stingace pe intuneric.

- CAt de repede o si consume becul din habitaclu ba-teria maginiiT il intrebi ea.

- Habar n-am. Dar mai bine si nu riscim. plus cine-am da in spectacol pentru cei care trec.

CARTEA LUCRURILOR NOI $I CIUDATE I 15

- Mi indoiesc, zise Bea intorc6ndu-gi chipul spre fa-rurile ce treceau vijAind pe lingi ei. Am citit un articolodati, despre o fati care a fost ripiti. A reugit si saridin ma;ini la un moment dat, cind ripitorul a incetinit.Birbatul a inhigat-o, fata s-a luptat din risputeri gi ainceput si lipe dupi aiutor. Trecea un ;ir intreg de ma-gini. N-a oprit nici una. Mai tirziu l-au luat la intrebiripe unul dintre goferii 5ia, care a zis: ,,Mergeam a$a de re-pede, ci nu mi-a venit si cred ce vedeam".

El se foi stingherit.- Ce poveste groaznici. $i poate nu-i nici cel mai bun

moment s-o spui.

-$tiu, gtiu, imi pare riu. Sunt un pic... nu-s in apele

mele acum. Cu un hohot de ris nervos, Bea adiugi: Doarci e aga de greu... sf, te Pierd.

- Nu mi pierzi. O si fiu plecat un timp, atita tot.O si fiu...

- Peter, te rog. Nu acum. Am trecut de partea aia.Ne-am descurcat cum am putut cu partea aia.

Cind se apleci in fa[i, Peter crezu ci avea si izbuc-neasci in plins. insi culegea ceva din spaliul dintre scau-

ne. O lanterni mici. O aprinse ;i-o puse in echilibru pe

tetiera pasagerului din fa[i; cizu. O viri apoi in spaliulstrimt dintre bancheti gi portieri, inclinind-o astfelincit raza de lumini si fie indreptati spre podea.

- Drigufi gi discreti, zise ea izbutind si-gi controlezeiarigi vocea. Suficienti lumini cit si ne deslugim unulpe altul.

- Nu-s sigur ci pot s-o fac, sPuse el.

- Hai si vedem ce se-ntimpli, replici ea 9i incepu si-;idescheie cimaga, dezviluindu-gi sutienul alb gi umfliturasinilor.

Lisi cimaga s5-i cadi de-a lungul brafelor, apoi i;iscuturi umerii gi coatele ca si-gi elibereze materialulmitisos de pe incheieturile miinilor. i;i scoase fustagi-gi trase, in acelagi timp, ciorapii 9i chilofii; ii apucase

16 | MICHEL FABER

cu degetele ei mari, puternice, izbutind si dea migciriigratie gi ugurinfi.

-Acum tu.Peteriqi desficu pantalonii, iar ea il aiuti si gi-i scoa-

ti, dupi care se lisi si alunece pe spate, sucindu-gi bra-fele ca si-gi scoati sutienul. El incerci si-gi regiseascipozifia iniliali firi s-o inghesuie cu genunchii, insi diducu capul de plafonul maginii.

-Suntem ca o pereche de adolescenli care n-au habarde nimic, se plinse el. E cam...

Ea ii puse palma pe fafi, acoperindu-i gura.- Suntem doar eu gi cu tine, zise. Noi doi. So! gi sofie.

Totul e in reguli.Era goali acum, cu exceplia ceasului de pe incheietura

sub;ire a miinii gi a colierului de perle de la git. in lumi-na lanternei, colierul nu mai era un cadou elegant deaniversare a cisitoriei, ci devenise o podoabi primitivi,erotici. Sinii i se zguduiau de tiria bitiilor inimii.

-Haide, zise, Di-i drumul.$i incepuri. Presali unul intr-altul, nu se mai vedeau;

lanterna nu-gi mai avea rostul. Gurile le erau lipite,ochii inchigi, trupurile lor puteau fi trupurile oricui dela facerea lumii incoace.

- Mai tare, gifii dupi un timp Beatrice.Vocea ei avea un ton asprit, o tenacitate brutali pe

care n-o mai auzise pini atunci. impreunirile lor fu-seseri intotdeauna relinute, prietenoase, de o polite;eimpecabili. Uneori senine, alteori pline de energie, cite-odati atletice chiar - insi niciodati disperate.

-Mai tare!inghesuit intr-o pozilie incomodi, cu degetele de la

picioare izbind in geam gi genunchii frecindu-se detapileria din blani artificiali, incerci si se descurce, darritmul gi unghiul nu erau potrivite, 5i nu calculase binecit ii mai trebuia ei gi cit se putea fine el.

CARTEA LUCRURILOR NOI SI CIUDATE I 17

-Nu te opri! Haide! Haide!insi se sfirgise.- E OK, zise Bea strecurindu-se de sub el, lipicioasi

de la sudoare. E OK.

Mai era timp din belgug cind ajunseri la Heathrow.Doamna de la ghiqeul liniei aviatice verifici inci o datipagaportul lui Peter.

-Mergeli doar dus la Orlando, Flbrida, aga-i?

- Da, rispunse el.il intrebi daci avea bagaie de trimis in cali. Lisi pe

bandi o geanti sport pi un rucsac. Totul pirea oarecumdubios, insi cilitoria era prea complicati gi nesigurica si-gi poati programa drumul de intoarcere. igi dori caBeatrice si nu fi stat lingi el, ascultind aceste confir-miri ale plecS.rii sale iminente citre vizduhuri; igi dorica ea si fi fost scutiti si audi cuvintele ,,doar dus".

$i apoi, firepte, odati ce primi tichetul de imbarcare,ii mai r5.minea ceva timp de omorit inainte si i se per-miti accesul in avion. Unul lingi altul, el gi Beatriceporniri firi finti, depirtAndu-se de zona ghi;eelor,coplegili de lumina in exces gi de dimensiunile monstru-oase ale terminalului. Oare acea fluorescenli de la carete dureau ochii fi.cea chipul lui Beatrice si arate trasqi nelinigtit? Peter iqi trecu bralul pe dupi talia ei. Ea iizAmbi linigtitor, tnsi asta nu-l convinse. CE-AR FI SA-IfINCEPI VACANIA IN DORMITOR? se riloiau panourilecu reclame. cu oPoRTUNITATILE NOASTRE DE CUM-rANArunI, DIN CE iirl Cr MAI VARIATE, S-AR PUTEAsA Nu MAr vREt sA rrcctt

La aceasti ori a serii, aeroportul nu era foarte aglo-merat, insi tot erau destui pasageri care-gi tirau bagajeledupi ei gi se opreau si cagte gura prin magazine. Petergi Beatrice se agezari lingi un ecran cu informalii des-pre zboruri ca si agtepte numirul porlii de imbarcare.Se luari de mini firi si se priveasci, uitindu-se in