1. Carpaţii Orientali şi de Curbură prezintă cel mai dezvoltat relief structuraldintre toate ramurile noastre montane. Originalitatea o impune în primul rând flişul, careare o mare varietate structurală. Formele structurale din aceşti Carpaţi se ordonează maiîntâi în trei fâşii (exclusiv vulcanicul): flişul, sinclinalul marginal mezozoico-cristalin şisedimentarul paleogen vestic sau transilvan.a) Fâşia flişului (fig. 36) este formată din aliniamente paralele de pânze, cute solzidin cadrul pânzelor, deversate spre est, sinclinale şi anticlinale care apar uneori în cadrulpânzelor, contacte tectonice între pânze şi bombări şi lăsări locale ale cutelor. Toateacestea sunt orientate de la nord-vest către sud-est până la valea Trotuşului, iar de aici securbează către sud-vest. Pe toate aliniamentele respective se axează şi principalelealiniamente de culmi şi masive, dominante fiind cele de tip obcină. La Curbură apar însănu culmi, ci masive mici (şi clăbucete) dispuse în mare pe câte o altă pânză şi pesinclinale aliniate curbat. Tot aici Depresiunea Braşovului este transversală pe pânze şi peCarpaţi, dar conformă cu o falie crustală, iar munţii din marginea sa nordică sunt totobcine, dar mai joase. În Carpaţii Orientali se observă chiar şi o concordanţă între locurilede apropiere sau depărtare a cutelor şi mersul similar al culmilor. Un exemplu de răsfirarea culmilor îl prezintă obcinele din nordul râului Moldova, iar în sens invers cele de la sud,în special la sud de Gura Humorului unde acestea se adună. O altă concordanţă este şiaceea între „ferestrele” geologice şi contururile în semicerc ale reliefului, ca cele de laizvoarele Cracăului, de la Slănicul Moldovei sau din Vrancea.În acest cadru general al flişului se remarcă în primul rând cuestele şihogbacks-urile tectonice, dar şi cele de eroziune, cu formele derivate, precum şi douăparticularităţi, una dată de stratele masive de conglomerate şi alta de pintenii de laCurbură.

• Hogbacks-urile şi cuestele respective au fost mai bine studiate în ObcineleBucovinei de către N. Barbu (1970, 1972). Acestea s-au axat pe pânze ale flişului.Frontul lor este orientat către nord-est şi est. În cadrul acestora cutele-solzi ale pânzelorau impus hogbacks-uri sau cueste mai mici. Când apar mai multe aliniamente de cuestepe o pânză, frontul estic este cel mai înalt. Cele mai tipice hogbacks-uri sunt în Bucovina,reprezentate prin multe culmi paralele, uşor asimetrice, respectiv monocline; asimetria

este dată de flancul vestic al cutelor de obicei mai lung. La baza fronturilor de cuestehogbacks-uri apar segmente de văi longitudinale, iar sub frontul pânzei chiar depresiunisubsecvente. În mod concret, din studiile lui N. Barbu (1972) rezultă că Obcina Feredeueste un hogback calat pe pânza de Audia, care domină prin fruntea sa de circa 300-400 mCuloarul Moldoviţei, iar în partea opusă spinarea cade spre Culoarul Moldova-Sadova.Culmea are însă şi un reflex petrografic deoarece se înscrie pe gresiile silicioase alesolzilor, iar văile pe şisturi argiloase (Amănunte vezi la N. Barbu şi în Relieful României,p. 361, 1974). Ceva mai la est, Obcina Mare se încadrează pânzei de Tarcău. Se compunedin aliniamente de cueste-hogbacks-uri ordonate pe cute-solzi, iar subunităţile obcineisunt cauzate de unele sinclinale, anticlinale şi semiferestre din cadrul pânzei.Mai la sud de Obcinele Bucovinei relieful de hogbacks-uri se atenuează, multealiniamente de vârfuri principale fiind determinate de roci mai dure păstrate pe sinclinalesuspendate şi aceasta mai ales la Curbură. Între culmile axate pe sinclinale sau peflancurile acestora cităm: Stânişoara, Nemira, Zârna şi Goru (în Vrancea), Penteleu şiSiriu (sinclinalul din Siriu vine dinspre Covasna). Există şi culmi de anticlinal, cum estecea a Munţilor Baiu.• Relieful structural pe conglomeratele flişului cretacic se întâlneşte în Ceahlău,Ciucaş şi Bucegi unde aceste strate sunt şi foarte groase. Ceahlăul se află pe un sinclinalcare se impune prin abrupturi mari, un platou structural şi trepte, poliţe, brâne. Pe platous-au format şi diverse reliefuri de amănunt cu specific petrografico-conglomeratic.Ciucaşul prezintă şi intercalaţii de gresii, iar ca forme se impun abrupturile marginale, cucoloane, mici suprafeţe structurale, precum şi hogbacks-uri, poliţe, brâne, trepte şi„tigăile” petrografice. Munţii Bucegi au conglomerate groase de circa 1000 m, intercalatecu gresii, blocuri mari de calcare (Mecetul Turcesc ş.a.) şi unele strate calcaroase.Prezintă abrupturi mari către est, nord şi vest, un platou structural cu şiruri de cuestealiniate nord-sud şi în potcoavă faţă de Ialomiţa, ce curge pe axul local. Cuestele externeau frontul spre Prahova şi către Bran, iar cele interne se aliniază văii Dorului. Maiprezintă brâne, poliţe trepte, iar pe platou „babe” şi un „sfinx”. Masivul Bucegi a foststudiat amănunţit de Valeria Velcea (1961).În Piatra Craiului conglomeratele sunt mai subţiri, impunându-se mai multcalcarele din aşa-zisul sinclinal marginal al cristalinului (vezi mai departe).• Relieful de cuvete şi pinteni, de la Curbură, amintit şi la Subcarpaţi, se evidenţiază

şi în munţi. Se remarcă îndeosebi Cuveta de Drajna care se extinde pe la Nehoiu până laconfluenţa celor două Bâşte. În mare, este un sinclinal deformat. Cuveta de Slănic apareîn munte numai până la Slon. Mai departe continuă totuşi cu înşeuări, pe un sinclinaldeformat ce trece pe sub masivul Siriu, peste bazinul superior al râului Harţagu, cătreBâsca Mare. Între cele două cuvete se află anticlinalul pintenului de Homorâciu, cu gresiede Tarcău, trecând prin vârful Smeuretu. Al doilea pinten, cel de Văleni, este o prelungirea Culmii Ivăneţu, axată pe cute-solz şi pe un sinclinal suspendat, cu gresie de Fusaru.b) Sinclinalul marginal al cristalinului menţine deasupra, cu precădere, calcaretriasice, jurasice şi cretacice. Areale mai mari de calcare se păstrează în Obcina Lucina şiRarău şi în munţii Hăşmaş-Bicaz. Între ele se înşiruie clipe calcaroase care stau pe uncristalin mai înălţat; acestea impun vârfuri dominante, ca la Tarniţa, Aluniş, Clifele.

Greabănul (la sud de Rarău) şi Măgura Hangului, Piatra Comarnicului şi Bâtca Arsurii(către Bicaz). În Obcina Lucina flancurile dure ale sinclinalului (dolomite şi calcaretriasico-jurasice) determină două aliniamente de culmi înguste, iar în Rarău se menţine unfrumos sinclinal suspendat. Şi în masivul Hăşmaş se află un sinclinal calcaros suspendat,dar şi mici platouri structurale, relief de fereastră geologică, văi de falie etc. (I. Bojoi,1971). În Munţii Bicazului calcarele, care impun culmile, alternează cu gresii şi marne ceau favorizat fixarea şi lărgirea văilor.La Curbură sinclinalul marginal este localizat între Piatra Mare, Postăvaru, Bucegişi Piatra Craiului, dar în Bucegi domină conglomeratele cretacice iar în celelalte suntspecifice calcarele jurasice. Acestea din urmă determină cueste, hogbacks-uri şi sinclinalesuspendate, iar în Bucegi, întinse suprafeţe structurale. Cuestele mari din Bucegi aufrontul orientat către Prahova, iar aripa opusă spre Culoarul Bran. Culmea Piatra Craiuluicade pe calcarele jurasice ale flancului vestic al sinclinalului Brănean. Fâşia axială aacestui sinclinal, aflată aproximativ pe valea Dâmbovicioarei, este umplută cuconglomerate care apar în relief ca un platou structural, mai înalt decât restul CuloaruluiBran şi care a fost transformat de râul amintit într-un adevărat uluc local.c) Relieful structural al sedimentarului paleogen din latura vestică se găseşte înmunţii Ţibleş şi Bârgău, în sudul Munţilor Rodnei şi în Depresiunea Maramureş.Formele principale sunt cuestele, suprafeţele structurale şi văile structurale, determinatede stratele mai dure formate din gresii şi conglomerate