Carl Jung - Biografie

Carl Gustav Jung (1875-1961) a avut o importanţă considerabilă în sînul mişcării psihanalitice şi este în general considerat ca prototipul dizidentului, atît prin impactul rupturii sale, cît şi prin amploarea mişcării pe care a creat-o la rîndul său (psihologia analitică).

Elveţian de origine, Jung era fiul unui pastor. El şi-a făcut studiile în medicină, s-a specializat în psihiatrie, apoi a intrat la Burgholzli - celebrul spital psihiatric din Zurich - condus la acea vreme de nu mai puţin celebrul Eugen Bleuler.

În perioada 1902-1903 efectuează un stagiu la Paris cu Pierre Janet, apoi revine la Zurich unde este numit medic şef la Burgholzli.

În acest context Jung i se prezintă lui Freud, în anul 1907. Freud va fi sedus de prestigiul şi personalitatea lui Jung şi va vedea rapid în el fiul spiritual care ar putea

asigura supravieţuirea psihanalizei, cu atît mai mult cu cît Jung nu era evreu.

Legături intense, profesionale şi amicale, se ţes atunci între cei doi, cu o ambivalenţă în care se distinge înclinaţia lui Jung de a se subestima faţă de Freud, fervorea devotamentului faţă de "tatăl" psihanalizei şi ostilitatea onirică (subliniată de Freud în interpretările comune de vise).(1)

Jung a cunoscut o ascensiune fulgerătoare în ierarhia psihanalizei. El a devenit editorul Jahrbuch.

În 1908, participă la călătoria de conferinţe în America şi devine primul preşedinte al Asociaţiei internaţionale de psihanaliză, în 1910.

Reticenţele lui Jung faţă de teoria freudiană se raportau la rolul sexualităţii în dezvoltarea psihică. De fapt, Jung nu a aderat niciodată total la teoria sexuală a lui Freud sau, dacă a aderat iniţial, s-a desprins ulterior.

Din 1912, el ia din ce în ce mai multă distanţă în scrierile sale faţă de Freud, ceea ce va provoca o ruptură care se va concretiza, în 1914, prin demisia lui Jung din toate posturile pe care le ocupa deja.

După o perioadă de tulburări personale în care s-a confruntat cu propriul său inconştient, Jung pune bazele şcolii sale şi produce o operă considerabilă care îi va atrage numeroşi adepţi.(2)

Abandonînd meandrele psihosexualităţii freudiene, Jung se va stabili în domeniul spiritualităţii şi al esoterismului. În psihologia sa urmăreşte aşa-zisul proces de individuaţie, adică realizarea Sinelui (unirea conştientului cu incontşientul) şi alte repere din care cităm: arhetipurile, inconştientul colectiv, asimilarea animei şi umbrei etc.

În practica interpretării viselor Jung introduce printre altele metoda amplificăriişi planul subiectului ilustrată în numeroase cărţi celebre ca, de pildă, Psihologie şi alchimie.

Note: 1. Un articol pe această temă, care analizează unul din visele celebre ale lui Jung, a fost publicat în revista de psihanaliză OMEN, nr. 10. Acest număr este dedicat în exclusivitate lui Jung. Pentru detalii privind cumpărarea revistei daţi un clickaici. 2. Consultă bibliografia lui Jung - click aici.

Bibliografie Jung în româneşte

Editura AROPA

C.G. Jung - Analiza viselor (ediţie critică), 1998 C.G. Jung - Psihanaliză şi astrologie (ediţie critică), 1999

C.G. Jung - Psihanaliza fenomenelor religioase (ediţie critică), 1998

Editura ANIMA, Bucureşti

Puterea sufletului, Antologie, 4 volume, 1994

Editura Amarcord, Timişoara

C.G. Jung & K. Kereny - Copilul Divin/ Fecioara divină (Introducere în esenţa mitologiei), 1994

Editura Teora, Bucureşti

C.G. Jung - Imaginea omului şi imaginea lui Dumnezeu, 1997 C.G. Jung - Simboluri ale transformării, 2 vol., 1999

C.G. Jung - Personalitate şi transfer C.G. Jung - Psihologie şi alchimie , 2 vol., 1996.

Editura "Jurnalul Literar", Bucureşti

C. G. Jung - În lumea arhetipurilor, 1994

Editura Humanitas, Bucureşti

C.G. Jung - Tipuri psihologice, 1997 C.G. Jung - Amintiri, vise, reflecţii, 1996

Editura Trei, Bucureşti

C.G. Jung - Opere Complete vol. 1 - Arhetipurile şi inconştientul colectiv C.G. Jung - Oere Complete vol. 6 - Tipuri psihologice, 2004

C.G. Jung - Opere Complete vol. 2 - Psihologia fenomenelor oculte C.G. Jung - Opere Complete, vol. 3 - Psihogeneza bolilor spiritului, 2005

C.G. Jung - Opere Complete vol. 9 - Aion: Contribuţie la simbolistica sinelui, 2005 C.G. Jung - Opere Complete vol. 17 - Dezvoltarea personalităţii

C.G. Jung - Opere Complete vol. 14 - Mysterium Coiunctionis, 2005.

icţionar de termeni jungieni

Amplificare. Metodă de asociere în interpretarea viselor bazată pe studii comparate de mitologie, religie, basme, alchimie, astrologie etc.

Anima. Arhetipul feminităţii la bărbat.

Animus. Arhetipul masculinităţii la femeie.

Anthropos. Omul primordial, imagine arhetipală a totalităţii în alchimie, religie şi filozofia gnostică.

Arhetip. Elemente structurale primordiale ale psihicului uman. Arhetipul este pentru psihic ceea ce este paternul comportamental pentru biolog.

Asimilare. Procesul de integrare conştientă a conţinuturilor inconştientului individual şi colectiv. Asimilarea se face în urma elaborării conştiente în procesul terapeutic.

Bătrînul înţelept. Imagine arhetipală personificînd înţelepciune. În procesul de individuaţie, Bătrînul înţelept personifică inconştientul.

Compensaţie. Un proces natural de restabilire a unui anumit echilibru central în psihic.

Complex. Un grup de idei şi imagini investite emoţional.

Coniunctio. Sau "conjuncţie", termen folosit în alchimie pentru a desemna unirea opuşilor. Psihologic, el desemnează unirea conştientului şi inconştientului, proces care se mai numeşte şi individuaţie.

Constelare. Activare a unui complex psihic, personal sau aunui conţinut arhetipal.

Imagine arhetipală. Forma sau reprezentarea pe care o capătă arhetipul în viaţa onirică sau în produsele culturale, reprezentările mitice şi religioase etc.

Imaginaţie activă. Metodă de asimilare a conţinuturilor inconştiente prin experimentarea lor ca fantezii în stare de veghe.

Inconştient colectiv. Distinct de inconştientul personal, conţine arhetipuri sau reprezentări colective.

Inconştient personal. Inconştientul în sens freudian, distinct de cel colectiv (arhetipal).

Individuaţie. Proces complex de sinteză a Sinelui care constă în speţă în unificarea inconştientului şi conştiinţei.

Inflaţie. În urma identificării cu o imagine arhetipală, efectul acestei identificări care constă în exagerarea proporţiilor eului personal.

Libido. Tendinţă spre, apetit, energie psihică ce se poate transmite instinctelor. La Jung libidoul nu este numai sexual, ca la Freud.

Numinos. Desemnează calitatea imaginilor arhetipale de a inspira sentimente puternice de panică, devoţiune etc.

Participare mistică. Termen preluat din antropologie - desemnează procesul de identificare a subiectului uman cu fenomene, obiecte, fiinţe exterioare în scopul preluării sau determinării unor efecte specifice.

Persona. Masca eului, expresia sa socială, modul cum ne percep alţii.

Piatra filozofală. Termen alchimic identificat de Jung cu procesul de individuaţie şi realizarea Sinelui..

Proiecţie. Proces autonom prin care se atribuie altora (obiectelor exterioare) însuşiri ale eului individului (de obicei refulate).

Quaternitate. Reprezentare a totalităţii psihice prin imagini pătrate sau pătrate înscrise în cerc.

Sine. Arhetipul Totalităţii psihice la Jung.

Simbol. Spre deosebire de definiţia freudiană, la Jung simbol este reprezentarea a ceva necunoscut în psihic. De obicei o ipostază a Sinelui (sau arhetipului central).

Sincronicitate. Înlănţuire a-cauzală a două sau mai multe fenomene diverse (psihice şi sau fizice).

Totalitate. Stadiu psihic în care s-a realizat unirea inconştientului şi a conştiinţei.

Umbra Aspectele refulate ale personalităţii individului, poate fi echivalată cu inconştientul freudian. Umbra este un conţinut arhetipal.

Vis. Manifestare spontană şi naturală a psihicului.

Jung şi Freud*

În paralel cu această primă experienţă a bolilor, Jung se familiarizează totuşi cu maladiile numai în contactul cu maeştrii: Bleuler, care nu era străin de decizia sa de a veni la Burgholzli, Pierre Janet, a cărui teorie fiziologică l-a impresionat profund în timpul semestrului din iarna 1902-1903 petrecut la Salpetriere şi, în fine, Freud.

Încă în 1900 Jung trebuia să facă, la cererea lui Bleuler, un referat privind Ştiinţa viselor a maestrului vienez [Freud n.n.]. El a descoperit în 1903 concordanţa tezelor lui Freud cu propriile sale rezultate asupra asociaţiilor de idei. Dar a trebuit să aştepte pînă în 1907 pentru a-l întîlni personal pe Freud. 13 ore de conversaţie aprinsă i-au dovedit lui Jung că avea dreptate să susţină la congresul din Munchen (1906): "Dacă ce spune Freud este adevărat, atunci eu sînt de partea lui. Nu dau doi bani pe o carieră în care adevărul este ucis şi cercetarea mutilată".

Din acest moment, Jung va milita pretutindeni: în 1908, alături de Freud şi Adler, la congresul de la Salzburg. În 1909, ca redactor-şef al Jurnalului de psihanaliză şi psihopatologie condus de Bleuler şi Freud. În acelaşi an, în călătoria din Statele Unite, la universitatea Clark, unde a fost numit doctor honoris causa împreună cu Freud. În 1911, în calitate de cofondator şi prim-preşedinte al Societăţii internaţionale de psihanaliză.

Freud a fost ulterior decepţionat de cel pe care îl alesese ca moştenitor al său direct. Se pare că Jung a fost cel dintîi decepţionat, în timpul întrevederilor cu "tatăl său adoptiv" la Viena, în 1909 şi 1910. La un moment dat Freud ar fi afirmat că teoria sexuală este "un bastion de apărat împotriva ocultismului", prin care înţelegea filozofia, religia şi parapsihologia născândă. Jung a mai fost surprins de sincopele lui Freud survenite după prima lor controversă.

Controversele au fost incitate şi parţial compensate de înţelegerea pe care Jung a găsit-o la Theodore Flournoy (foarte influenţat de pragmatismul lui James) şi de deschiderea intelectuală pe care a crezut că o găseşte la Creuzer, lecturînd "Simbolismul şi mitologia popoarelor" (1909-1910). Sub influenţa acestor noi maeştri, el va scrie din 1912 Metamorfozele şi simbolurile libidoului.

Freud (primul din stînga) şi Jung (centru) la un congres de

psihanaliză

Fragment din scrisoarea lui Freud către Jung din perioada destrămării relaţiilor amicale.

Traducere: Afirmaţia dv. cum că îmi tratez discipolii ca pe pacienţi este demonstrabil falsă... Există o convenţie între noi analiştii ca nimeni dintre noi să nu se simtă ruşinat de propria sa nevroză. Dar unul [aluzie la Jung] care, purtîndu-se anormal ţine să susţină că e normal, dă de banuit că nu e la curent cu propria sa maladie. Prin urmare, propun să renunţăm de tot la relaţiile noastre personale. Sigmund Freud, 1913.

-- Extras publicat pe http://www.loc.gov/exhibits/freud/ex/131.html

Conţinutul acestei lucrări nu mai corespunde cercetărilor "strălucitului succesor" pe care le publicase în Studii diagnostice asupra asociaţiilor (1903),Psihologia demenţei precoce (1907) sau Conţinutul psihozelor (1908).

Capitolul asupra incestului nu ar fi putut declanşa, totuşi, un "conflict între şcoli" dacă nu s-ar fi grefat pe un "conflict de personalităţi". Despărţirea de Freud, consumată la Congresul de la Munchen din 1913, va fi funcţie de noua orientare a lui Jung: el nu mai ştie încotro îl conduc fantasmele care îl asaltează în acea perioadă. Mai departe, Jung abandonează şi cursurile de la facultatea de medicină. Familia şi pacienţii privaţi vor fi de acum înainte singura legătură cu această lume exterioară, în dizarmonie completă cu lumea sa interioară, ajuns în pragul ameninţării psihozei.

Jung are acum 38 de ani şi se confruntă cu psihoza sa timp de cinci ani, căutînd remediul în chiar răul însuşi.

-- *Extras din articolul C.G. Jung - O Viaţă exemplară, de Bernard Thomas Gennari, publicat în revista de psihanaliză OMEN, nr. 10/2002, dedicat exclusiv lui Jung. Mai multe detalii despre revistă aici...

Inconştientul colectiv la Carl Jung

Concepţia lui Carl Jung despre inconştientul colectiv se bazează pe experienţa sa cu bolnavii schizofrenici de pe vremea cînd lucra la spitalul de psihiatrie Burgholzli şi cu propriul său inconştient din perioada confruntării cu imaginile şi viziunile interioare (în perioada separării de Sigmund Freud).

Deşi Jung a urmat iniţial teoria freudiană a inconştientului, ca strat psihic format din dorinţe refulate, mai tîrziu îşi va dezvolta propria teorie în care introduce noi concepte. Cel mai important dintre ele este arhetipul. [Vezi articolul nostru despre arhetipuri aici]

Arhetipurile constituie structura inconştientului colectiv - ele sînt dispoziţii înnăscute de a experimenta şi reprezenta situaţii şi conduite specifice umane. Astfel, relaţia mamă-copil este guvernată de arhetipul maternal (la copil); tată-copil - de arhetipul paternal. Naşterea, moartea, puterea şi declinul sînt controlate, de asemenea, de arhetipuri (vezi în acest sens arhetipul eroului).

Experienţele religioase şi mistice sînt şi ele guvernate de arhetipuri. Cel mai important dintre toate, Sinele, este arhetipul centrului persoanei psihice,totalitatea sau completitudinea ei.

Arhetipurile se manifestă prin imagini arhetipale (în toate culturile şi doctrinele religioase), în vise şi viziuni. De aceea psihologia jungiană se axează şi ea peinterpretarea viselor şi simbolurilor pentru a descoperi compensarea indusă de arhetipuri ca marcări ai transformării psihice.

Inconştientul colectiv este un datum universal, altfel spus fiecare fiinţă omenească are de la naştere în dotarea sa psihică acest strat arhetipal.

Arhetipul poate fi descris şi ca o librărie universală de conduite (paternuri) umane, or înţeleptul din om, înţelepciunea transcendentală care ghidează omenirea.

Jung consideră experienţa religoasă în legătură cu experienţa arhetipurilor inconştientului colectiv. Astfel, Dumnezeu este trăit ca experienţă psihică a drumului care duce către realizarea totalităţii psihice.

--

Resurse - Despre inconştientul colectiv există materiale în toate cărţile lui Jung, mai ales după separarea de Sigmund Freud. AROPA a publicat o monografie dedicată conceptului de inconştient care include şi un capitol despre inconştientul jungian. Cartea se

numeşte Inconştientul - autor Jean-Claude Filloux. Lucrarea a fost epuizată în formatul tipărit dar se poate procura capitolul respectiv, în format electronic (PDF).

- Despre arhetipuri găseşti un capitol dedicat arhetipului în simbolismul viselor în cartea Analiza viselor publicată de AROPA. Cartea este o culegere de eseuri scrise de Jung şi comentate pe larg, adeseori în comparaţie cu perspectiva freudiană. O versiune electronică (PDF) a acestei cărţi poate fi cumpărată online de la adresa librăriei AROPA: http://aropa.freudfile.org/e-books_2.html

În fine, poţi învăţa mai multe despre imaginile arhetipale din vise urmînd cursul nostru Jung şi visele, dedicat studiului metodei jungiene de interpretare a viselor. Cursul este predat prin email şi te poţi înscrie oricînd, chiar şi acum. Pentru mai multe detalii dă click aici.

Interpretarea viselor la Jung

Plan subiect, aspect prospectiv, compensaţie, amplificare

Jung a fost un elev eminent al lui Freud şi, pentru o vreme, luptător neobosit pentru "cauza" freudiană. El a fost influenţat de poziţia lui Freud faţă de problema spinoasă a interpretării viselor. Ulterior, Jung îşi dezvoltă propria teorie care include cîteva elemente noi: planul subiectului, aspectul prospectiv,compensaţia onirică, metoda amplificării.

Se ştie ca Freud interpretează visele pe panul obiectului, adică în relaţia dintre subiectul care visează şi persoanele sau situaţiile din anturajul său. La Jung se introduce planul subiectului. Ce înseamnă planul subiectului? Faptul că visul aduce la suprafaţă, într-o manieră simbolică, expresii ale vieţii psihice a individului, ale transformărilor sale interioare. Visul devine astfel un indicator al acestor transformări care indică uneori derularea procesului de individuaţie.

nou! Curs online JUNG şi VISELE

Acum poţi studia online metoda lui Jung de interpretare a viselor urmînd

cursul online "Jung şi visele".

Cursul este dedicat în mod special începătorilor

şi tuturor celor care vor să înveţe practic această metodă - se oferă o mulţime de

exemple de analiză.

La final se eliberează la cerere diploma de participare.

-- Află mai multe - click aici --

Astfel, dacă într-un vis X o visează pe mama sa, mama nu este neapărat o aluzie la mama reală, ci la anima visătorului, adică la sfera sa afectivă, care este feminină. Dar mama poate fi o aluzie şi la ceea ce este fundamental biologic în natura umană sau la suma ideilor şi conceptelor familiare individului, care reprezintă cultura sa moştenită, la patria-mumă, în sens cultural.

Visul este, la Freud, retrospectiv , adică se referă de obicei la evenimente trecute, situate în copilăria individului (traume psihice, fixaţii de natură sexuală). La Jung, visul este prospectiv, adică reprezintă un soi de hartă a evoluţiei ulterioare a visătorului. Vorbind despre complexele infantile, Jung afirmă, în spiritul orientării sale, că importante nu sînt complexele ca atare, ci ceea ce face inconştientul cu ele. Astfel, aceste complexe devin ele însele materie primă pentru vise, limbajul în care visul (inconştientul) se exprimă.

Conceptul de compensaţie, la Jung, include o altă idee forţă: visul este o tentativă de echilibrare a unei tendinţe psihice hipertrofiate. Analiza visului trebuie să aibă, deci, ca finalitate, dezvăluirea naturii compensaţiei. Într-o anumită situaţie clinică, Jung trebuie astfel să-i explice pacientei, în urma analizei unui vis, că trebuie să renunţe la atitudinea ei prea raţionalistă (determinată de o inflaţie deanimus). Visul devine astfel un mesaj al inconştientului care atenţionează asupra unor carenţe dezastruoase în orientarea existenţială a individului (sau societăţii).

În fine, Jung adaugă la metoda asociaţiilor libere, dezvoltată de Freud,metoda amplificării. El susţine că există elemente ale visului la care visătorul nu poate aduce asociaţii personale. Acestea sînt simbolurile (vezi secţiunea despresimboluri). În acest caz, analistul trebuie să intervină cu erudiţia sa şi să completeze lacunele visătorului. Materialul asociativ provine din diverse direcţii culturale: mitologie, religie, alchimie, folclor etc.

Este de remarcat că aceste completări esenţiale la teoria interpretării viselor nu trebuie preluate cu uşurinţă. Jung afirmă în repetate rînduri că visele trebuie interpretate iniţial în manieră freudiană. Numai în anumite cazuri, excepţionale, se impune aplicarea metodei sale.

Mai citeşte şi: - Seriile de vise: Jung şi Freud - articol care pune în discuţie problema abordării seriilor de vise la Jung.

- Un vis simptomatic - articol care ilustrează succint metoda lui Jung.

- Jung şi Artemidor - a fost influenţat Jung de teoriile lui Artemidor?

- Despre analiza viselor - extras (secţiunea "citate").

Resurse online: - Analiza viselor - culegere de texte jungiene traduse şi comentate cu multe exemple suplimentare şi comparaţii cu metoda freudiană. Lucrarea există în format eletronic (ebook) şi se poate procura online. Mai multe detalii aici.

- Cursul AROPA intitulat Metode de interpretare a viselor dedică o lecţie metodei jungiene de interpretare. Mai multe detalii aici.

Noţiunea de arhetip la Jung

În Dialectica eului şi inconştientului Jung descrie procesul de confruntare a eului cu inconştientul sau mai precis cu conţinuturile inconştientului, cu imaginile arhetipale. Dintre acestea el citează cîteva, universale: Umbra, Anima/Animus,Bătrînul înţelept şi Personalitatea Mana.

Dar ce este arhetipul? Un dat ereditar care modelează şi transformă conştiinţa individului. Un dat care se defineşte mai degrabă printr-o tendinţă decît prin conţinuturi specifice, imagini etc. moştenite. O matrice care influenţează

conduita umană atît în planul ideilor cît şi în cel al moralei, eticii, conduitei în general. Jung vorbeşte despre arhetip (la început numit "imagine primordială") ca despre acele patterns of behaviour (trăsături comportamentale înnăscute) ale biologilor. Deci, tendinţe înnăscute care modelează conduita umană.

"Noţiunea de arhetip - scrie Jung - derivă din observaţia repetată adeseori că miturile şi poveştile literaturii universale conţin teme bine definite care reapar pretutindeni şi întotdeauna. Întîlnim aceleaşi teme în fanteziile, visele, ideile delirante şi iluziile indivizilor care trăiesc în zilele noastre." Aceste imagini tematice sînt reprezentări ale arhetipurilor, au la bază un arhetip. Ele ne impresionează, ne influenţează şi ne fascinează.

Arhetipurile nu au un conţinut determinat "decît din momentul în care devin conştiente, adică alimentate cu materialul experienţei conştiente... Arhetipul este vid, el este un element pur formal, nimic altceva decît o posibilitate de preformare, tendinţă de reprezentare dată a priori".

Arhetipurile corespund instinctelor care, şi ele, nu pot fi recunoscute ca atare decît din momentul în care se manifestă în intenţie sau act.

În fine, arhetipul este psihoid pentru că el nu este accesibil direct conştiinţei (minţii conştiente), ci este transcendental.

--

Jung şi alchimia

Interesul lui Jung pentru alchimie porneşte din două direcţii. Una este necesitatea de a găsi o paralelă istorică la propriile sale descoperiri privind viaţa psihică inconştientă. A doua se referă la seria de vise care i-au sugerat noua direcţie de cercetare, despre care Jung vorbeşte pe larg în "Viaţa mea".

"Înainte de a fi descoperit alchimia - scrie Jung - am visat în mod repetat vise care tratau mereu aceeaşi temă: alături de casa mea mai era o altă, mai precis o aripă sau o construcţie adăugată care îmi era străină. De fiecare dată mă minunam în vis că nu cunosc această parte a casei, care se pare că fusese dintotdeauna acolo." Această parte străină a casei îşi revelează în final sensul: "Aripa necunoscută era o parte a personalităţii mele, un aspect din mine însumi..." Această parte era inconştientă şi avea să se reveleze ca interes pentru studiul aprofundat al alchimiei medievale. Acest studiu este anunţat definitiv în visul din anul 1926 în care Jung visează că este captiv în secolul al XVII-lea.

"Mai tîrziu am înţeles că acest vis se raporta la alchimie - scrie Jung - în secolul al XVII-lea ea a atins punctul culminant".

Alchimia este o reprezentare simbolică a procesului de individuaţie. În alchimia serioasă, crede Jung, sînt descrise codificat procesele care iau naştere în psihismul individual. Termenii stranii cu care operează alchimia ca prima materia, unus mundus, Mercurius, filium philosophorum,lapis şi mulţi alţii sînt decriptaţi de Jung printr-o muncă acerbă de-a lungul a circa 10 ani.

Dezvoltările şi paralelismele sale sînt descrise pe larg în cartea sa "Alchimie şi psihologie", o lucrare esenţială pentru cine studiază cu interes psihologia analitică, procesul de individuaţie şi explorarea inconştientului cu ajutorul interpretării viselor.

Am putea rezuma experienţa vastă a lui Jung cu alchimia în următoarele două citate:

"Alchimia, ca filozofie a naturii la mare cinste în Evul-Mediu, aruncă o punte, atît spre trecut, gnoza, cît spre viitor, psihologia modernă a inconştientului."

"Numai descoperind alchimia am înţeles clar că inconştientul este un proces şi că raporturile eului cu inconştientul şi cu conţinuturile sale declanşează o evoluţie, mai precis o metamorfoză veritabilă a psihicului" este vorba, desigur, despre procesul de individuaţie.

--

Jung şi Mandala

Mandala este o reprezentare grafică a centrului (Sinele la Jung). Ea poate apărea în vise şi viziuni sau poate fi creată spontan ca operă de artă. Ea este prezentă în reprezentările culturale şi religioase.

Exemple de mandala există în toate culturile vechi. O găsim în creştinism sub forma frescelor cu imagini animaliere reprezentînd pe apostoli (şi zodiacul). Zodiacul astrologic şi versiunile lui sînt exemple de mandala. De asemenea, în practicile spirituale indiene sau panindiene găsim exemple fascinante de mandala, cu simboluri ale panteonului local.

În practicile yoga mandala poate fi un suport pentru meditaţie sau o imagine care trebuie internalizată prin absorbţie mentală. Această imagine organizează energiile şi forţele interioare ale adeptului şi le pune în relaţie cu eul său.

În general, o mandala este o figură geometrică - pătrat sau cerc, abstractă şi statică, sau o imagine vie formată din obiecte şi/sau fiinţe.

În visele noastre mandala indică fenomenul de centrare a psihicului individual în care eul îşi reconsideră poziţia (dominantă) prin asimilarea conţinuturilorinconştientului colectiv (simboluri sau imagini arhetipale ). În visele moderne o mandala poate fi un dispozitiv electronic sofisticat - un ceas electronic, deexemplu - o maşinărie circulară. OZN-urile văzute pe cer sînt şi ele de cele mai multe ori simboluri de mandala.(1) Alte imagini de mandala pot fi fîntînilecirculare, parcurile şi aleile lor radiale, pieţe pătrate (squaruri), obeliscuri, clădiri în formă circulară sau pătrată, lacuri, fluvii (reţele de apă radiale).

În terapia jungiană, care include eliberarea şi tr ăirea imediată a conţinuturilor inconştientului colectiv, se foloseşte adeseori desenul spontan al mandalelor. Există o mulţime de ilustraţii care atestă această tehnică practicată de însuşi Jung.

Jung despre mandala:

Mandalele mele erau criptograme privitoare la starea sinelui care mi se prezenta mereu alta, zilnic. În ele am văzut sinele - adică, întreaga mea fiinţă - activînd. Mai precis, la început abia întrezăream semnificaţia lor; dar mi se păreau în cel mai înalt grad importante şi le-am păstrat ca pe nişte perle preţioase. Aveam sentimentul clar că ele erau ceva central iar, cu timpul, am căpătat prin ele o concepţie vie despre sine. M-am gîndit că sinele este ca o monadă care sînt eu - lumea mea. Mandala reprezintă această monadă, şi corespunde naturii microscopice a psihicului. (Memories, Dreams, Reflections, Vintage Books, 1989, p. 196).

I Ching şi Jung

Mandala jungiană, representare grafică a centrului. Click pe

imagine pentru o versiune mărită.

În introducerea la versiunea engleză aI Ching, Jung recunoaşte că a practicat oracolul cu treizeci de ani înaintea întîlnirii cu Richard Wilhelm, poate cel mai important traducător al Cărţii într-o limbă occidentală. Jung se folosea de carte, susţine el, pentruexplorarea inconştientului. Ulterior, discipolii săi vor utiliza pe larg oracolul în psihoterapie. Ca să dau numai un exemplu: cînd un pacient a consultat cartea cu privire la intenţia sa de a avea o legătură cu o femeie faţă de care nutrea sentimente ambivalente, oracolul a răspuns cuhexagrama nr. 44 - A veni la întîlnire - care spune textual: Nu trebuie să te căsătoreşti cu o asemenea fată . Ceea ce frapează este evident faptul că oracolul a răspuns cu o hexagramă care surprindea situaţia actuală a pacientului.

Cum e posibil să fie folosită o carte veche de mai bine de 5.000 de ani în tratamentul psihic este argumentat de Jung care susţine ca mecanismul oracular se bazează pe sincronicitate.

Într-adevăr, Jung găseşte în I Ching o confirmare şi un teren de aplicaţie a teoriei sale a sincronicităţii, sau coincidenţelor a-cauzale. Această teorie a fost inspirată parţial de una din experienţele sale cu o pacientă care a visat un scarabeu de aur şi, a doua zi, în cabinetul lui Jung, şi -a făcut într-adevăr apariţia vietatea cu pricina. Mergînd mai departe pe interpretarea simbolismului acestui scarabeu, Jung conchide că el privea evoluţia ulterioară a pacientei care avea să sufere o adevărată mutaţie de la o poziţie raţionalistă pînă la absurd, la una mai convenabilă. Scarabeul ar fi fost un simbol şi o indicaţie a unei morţi şi renaşteri psihice în spiritul vechilor mituri antice.

Jung oferă el însuşi o mostră de utilizare a oracolului în introducerea pe care am pomenit-o mai sus. Din nefericire, nu există încă o traducere în limba română a acestei introduceri. Vom reveni tot aici cu un citat mai amplu.

Ce este sincronicitatea

Cuvîntul "sincronicitate" este forjat de Jung pentru a reda un concept care ii aparţine. Este vorba de înlănţuirea a-cauzală a două sau mai multe fenomene psiho-fizice .

I Ching - cele opt trigrame (pa-kua). Picture © www.rotten.com/library/

occult/I Ching/

Acest concept i-a fost inspirat de cazul unei paciente care se afla într-o situaţie de blocaj în tratament. Raţionalismul ei exagerat (inflaţia cu animus) o împiedica să asimileze materialele inconştietului. Într-o noapte, pacienta a visat un cărăbuş de aur - cetonia aurata. A doua, zi, la şedinţa de psihoterapie, o insecta reală de data asta, s-a izbit de fereastra cabinetului lui Jung. Jung a prins-o şi a descoperit cu surprindere că era un cărăbuş de aur, prezenţă rarisimă în acel climat.

Ideea este, deci, de coincidenţă: în acest caz, între cărăbuşul visat de pacientă şi apariţia lui în realitate, în cabinetul de psihoterapie.

Dar această coincidenţă nu este una fără sens, o simplă coincidenţă. Folosindmetoda amplificării, Jung asociază în jurul cărăbuşului şi ajunge la conceptul de moarte şi renaştere în filozofia esoterică a antichităţii, proces pe care, simbolic, pacienta sa trebuia să-l experimenteze pentru o reînnoire şi o împrospătare a personalităţii ei unilaterale, cauza nevrozei de care suferea.

Deci, o coincidenţă semnificativă de fenomene fizice şi psihice care sînt înlănţuite a-cauzal.

Notă: Trebuie neapărta să semnalez un fapt regretabil privind sincronicitatea. Datorită aerului de misterios, conceptul a fost preluat de esoterişti, ocultişti, psihologi şi parapsihologi şi utilizat în mod abuziv în cazul unor evenimente sau fapte psiho-fizice care nu au nimic comun cu înţelesul acordat de Jung. Au apărut cărţi şi publicaţii care, la fel, se întrec în a aplica "explicaţia" sincronicităţii la evenimentele cele mai banale sau imaginare (fantasme, delir etc.). Acesta este motivul pentru care impactul ideilor lui Jung legate de sincronicitate nu mai este acelaşi!

În spatele acestor fenomene Jung plasează arhetipul sau constelarea unui arhetip, care, în optica sa, este un proces ce angajează deopotrivă manifestări obiective, din lumea fizică, şi subiective, din universul psihicului individual.

Jung scrie o carte despre sincronicitate împreună cu fizicianul W. Pauli (laureat al premiului Nobel), carte pe care te invităm să o citeşti (nu ştim dacă s-a tradus în limba română).

Jung şi religia

Cetonia aurata sau cărăbuşul de aur.

de Jean Chiriac

Problema religiei este delicată la Jung. Mulţi iubitori ai lui Jung (şi nu numai ei) au convingerea că Jung era religios, tot aşa cum este religios un bun creştin. Lucrurile nu stau chiar aşa. Întrebat dacă crede în Dumnezeu, Jung a răspuns într-adevăr: "Eu nu cred, eu ştiu". Dar el nu se referea la credinţa obişnuită, cu alaiul de ritualuri şi reguli - pentru Jung, Dumnezeu este arhetip, iar experienţa lui Dumnezeu (pentru că la el exista aşa ceva, o sete de a experimenta pe Dumnezeu) este experienţa arhetipului, sau dacă vrem confruntarea cu arhetipul centrului. Mai mult chiar, arhetipul are şi o latură negativă, malefică, ce se împacă greu cu imaginea unui Dumnezeu pozitiv, iubitor, salvator. Această latură malefică l-a determinat pe Jung să scrie nenumărate texte despre necesitatea integrării răului (umbrei) pentru realizarea psihicului total (realizarea sinelui).

Poziţia lui Jung faţă de religie nu a fost conformistă. Pe vremea colaborării înflăcărate cu Freud, Jung era foarte reticent faţă de problemele credinţei. Într-una din scrisorile adresate lui Freud el scrie despre religia creştină şi Christos în relaţie cu religiile păgîne ca necesitate de întoarcere la sărbătorile animalităţii umane în sînge şi beţie. Ulterior, el face din mitul lui Christos o ilustrare a teoriei sale despre experienţa Sinelui. Pentru Jung, Christos nu mai există ca personaj istoric, ci numai ca mit, ca ipostază a Sinelui sau fenomen al Sinelui. Această experienţa interioară, la obîrşia ei, a fost externalizată şi ritualizată. Este ceea ce cunoaştem şi trăim azi ca religie.

Experienţa religioasă la Jung este, deci, legată de Sine şi de experienţa individuală a Sinelui în manifestarea sa psihologică. Transcendentalul devine astfel personal şi psihic. Jung atrage tot timpul atenţia asupra trăirii lui Dumnezeu ca experienţa unificatoare a unirii contrariilor - o experienţa concretă, aici-şi acum - şi nu ca o profesiune de credinţă: "crede şi nu cerceta".

Vom ilustra aceste idei cu 2 extrase din corespondenţa lui Jung. Unul din ele este un fragment dintr-o scrisoare către Freud:

178 J Scrisoarea datată: 11 februarie 1910 Despre funcţia religiei

În acest fragment de scrisoare, Jung îşi exprimă viziunea despre religia creştină şi mitul lui Christos văzute nu ca o lamentare a morţii, ci ca o serbare a vieţii şi beţiei.

Îmi imaginez pentru psihanaliză o sarcină mult mai frumoasă şi mai vastă decît să fie redusă la un ordin etic. Gîndesc că mai trebuie să-i lăsăm timp psihanalizei să înfiltreze popoarele pornind de la multe centre, să reînvie la intelectual sensul simbolicului şi miticului, să-l

retransforme frumuşel pe Cristos în acel zeu-mag al viei care a fost, şi să canalizeze astfel vechile forţe pulsionale extatice ale creştinismului, şi totul cu unicul scop de a face din cultul şi din mitul sfînt ceea ce erau ele: o sărbătoare a bucuriei îmbătate, în care omul are dreptul să fie animal în etos şi în sfinţenie. Tocmai aceasta era marea frumuseţe şi funcţie a religiei antice, care, pentru D-zeu ştie ce nevoi biologice temporare, a devenit instituţie de lamentare. Ce infinitate de delicii şi de voluptate este aici în religia noastră, gata să fie readusă la autentica sa destinaţie! Creştinismul nu poate lăsa de-oparte dezvoltarea etică autentică şi corectă, dar trebuie să dezvolte în el, să-şi desăvîrşească imnul de durere şi extaz către zeul muribund şi înviind, la forţa mistică a vinului şi ororile antropofage ale Cinei - forţele vieţii şi ale religiei se pun în serviciul numai al acestei dezvoltări etice.

Unui discipol care îi cere socoteală pentru cele spuse pe seama religiei, Jung îi răspunde (9 aprilie 1959):

Foarte mulţumesc pentru citarea acestei afurisite corespondenţe. Ea este pentru mine amprenta de neşters, din nefericire, a nebuniei de necrezut care bîntuia zilele tinereţii mele. Reîntoarcerea din tărîmurile fanteziilor nebuloase, la realitate, a durat mult. În cazul meu: Mersul Pelerinului a constat în coborîrea a mii de trepte, înainte de a fi putut să întind mîna spre această fărîmă de ţărînă care sînt.(Correspondance, I, 1906-1909, p.26.)

Metoda psihoterapeutică a lui Carl Jung

Metoda lui Jung în psihoterapie o urmează pe aceea a lui Freud, cum el însuşi a subliniat adeseori. În cazurile mai rare, în care abordarea freudiană a sufletului nu este suficientă, Jung aplică însă şi alte metode, care trebuie să conducă pacientul la o confruntare personală cu inconştientul colectiv, cu arhetipurile .

Aşa cum arată experienţa, există un număr relativ mare de pacienţi, pentru care încheierea aparentă a travaliului cu medicul nu înseamnă nicidecum sfîrşitul procesului analitic. Mai mult chiar, confruntarea cu inconştientul continuă, în acelaşi sens ca şi la cei care nu au renunţat la travaliul cu medicul. (C.G. Jung: Psihologie şi alchimie, Teora, 1996, vol. I, p.10)

Tocmai aceste ultime cazuri m-au convins ca prin tratarea nevrozei se atinge o problemă care depăşeşte cu mult cadrul strict medical... (Op. cit. p.11)

Această confruntare urmăreşte asimilarea imaginilor arhetipale, într-un cuvîntindividuaţia, proces amplu care conduce la realizarea unei totalităţi psihice ce

include deopotrivă conştiinţa şi inconştientul. În termeni comuni, este vorba de o extensie a conştiinţei, care include astfel sensurile şi semnificaţiile materialelor arhetipale.

Din metodele folosite de Jung cităm:

Testul de asociaţii libere Test folosit în tratamentul psihoterapeutic, constă în înregistrarea timpului mediu de reacţie la anumite cuvinte-stimul. Pacientul este pus să răspundă cu orice cuvînt care îi vine în minte la cuvintele inductoare pronunţate de analist. Timpul de reacţie poate fi un indicator al complexelor inconştiente constelate.

Notă: Există un test de asociaţii libere care calculează automat cuvintele-problemă (deocamdată numai în limba negleză). Click aici...

Analiza viselor Pînă la un punct, urmează metoda lui Freud: asociaţiile libere, planul subiectului, interpretarea retrospectivă. Jung a adăugat cîteva idei noi: amplificarea conţinutului visului, ideea că visul este o compensare a atitudinii unilaterale a eului şi ideea de finalitate a mesajului oniric. detalii...

Imaginaţia activă Lasă lucrurile să curgă. lasă fanteziile interioare să curgă libere dar nu ca un privitor detaşat sau contemplativ, şi nici chiar ca un psihoterapeut, ci ca un actor care ia parte la fantasme, care joacă un rol în ele. Fantasmele sînt produse ale inconştientului şi trebuie integrate în viaţa noastră cotidiană.

Analiza simbolurilor Urmăreşte integrarea psihicului inconştient şi extensia conştiinţei. detalii...

Alte variaţii ale acestor metode întîlnim în practici ca desenul (reprezentări ale unor viziuni intuitive sau onirice ale mandalei ca figură a Centrului ), modelajul, scriitura spontană, dialogul cu imaginile inconştientului etc.

Training program in Jungian psychotherapy (abstract)

Întrucît în Romînia nu am înregistrat pînă în prezent vreun institut sau organizaţie care să ofere formare în psihoterapia jungiană, am preluat şi publicat aici condiţiile de formare la institutul din Boston, SUA.

C.G. Jung Institute - Boston

A rich mixture of psychopathology, dream interpretation, mythology, ethics, anthropology, religion, theories of neurosis, psychopharmacology, the study of literature and the arts is woven into the foundation that informs the individual work of Jungian analysts. The analyst's knowledge in each of these areas, combined with personal experience and imagination, facilitates the analysand's efforts to find meaning in their symptoms and suffering. If the analyst's efforts are to succeed, a deep understanding of the symbolic language and imagery of the unconscious is essential, as is a thorough knowledge of analytic theory and methods.

Training Candidates are required to complete 600 hours of a 'clinical practicum' which must begin during the first year of Stage I. While work of a theoretical nature will continue throughout the program, the acquisition of a sound and thorough understanding of Jungian theory receives special emphasis during Stage I to enable candidates to work with their own analysands once they have been promoted to Stage II as Diploma Candidates. Candidates must acquire knowledge in the following:

a. Analytical Psychology b. Theories of Depth Psychology c. Psychopathology d. The Practice of Analysis e. Theory of Dream Interpretation f. Psychological Interpretation of Mythology and Fairy Tales g. Comparative Religions h. Anthropology

Candidates are required to attend all seminars. Since it is not expected that seminars will cover all the materials candidates are responsible for knowing, they are encouraged to undertake self-directed study based upon the suggested reading list and also to explore and utilize other educational institutions in the Greater Boston area.

Training Candidates must submit three original papers dealing with symbolic and theoretical materials. While a satisfactory personal analysis of no less than 350 hours is required for the diploma, at least 200 of these hours must be undertaken before the end of Stage I. It is expected that candidates will work with more than one analyst, preferably one male and one female, before the end of training. Stage I will last a minimum of two years.

Upon completion of the requirements outlined in the Guidelines for Stage I and Preliminary Status, and with the permission of the Evaluation Committees, candidates are admitted to a qualifying examination. This will cover the areas of required knowledge as well as self-development. Acceptable performance in the examination will entitle Training Candidates to apply for admission into Stage II.

Stage II

Stage II requires a minimum of three years to complete. Therefore the entire Training Program will require a minimum of five years. The 350-hour requirement for personal analysis must be completed during Stage II.

During Stage II emphasis is placed on the integration of Jungian theory with sound clinical practice. Diploma Candidates begin working with their own analysands in consultation with experienced analysts who are members of the New England Society of Jungian Analysts. Candidates must complete at least 350 hours of analytic work with at least ten analysands. This must include three cases of at least 70 hours each. Supervisory consultation will consist of no less than 250 hours. Fifty of these hours may be satisfied during casework colloquia (also referred to as group supervision) provided by the Institute.

Candidates are required to attend casework colloquia at the Institute during which each Candidate is required to make oral presentations. Case Reports must also be written to describe each training analysis conducted during Stage II.

Before requesting admission to the Final Examination, Diploma Candidates must submit an original Diploma Thesis on an approved topic and defend that thesis in a separate examination. For the Final Examination, Diploma Candidates are responsible for acquiring a satisfactory level of skill in conducting analysis, and thorough understanding of the following:

a. Professional Ethics b. Therapeutic Techniques c. Analytic Skill in utilizing products of Fantasy and Imagination d. Interpretation of Dreams e. Psychiatry

After successful performance on the Final Examination and with the approval of the Training Board, the Diploma in Analytical Psychology will be granted.

Un vis simptomatic

Visul se plasează în anul 1909, cînd Jung şi Freud au vizitat America de nord pentru o perioadă de 7 săptămîni, pentru a prezenta psihanaliza publicului american. În aceeaşi perioadă sînt notabile mai multe incidente semnificative pentru natura relaţiei lui Jung cu Freud. Interesul lui Jung pentru cadavrele de mlaştină, interes care l-a enervat nu o dată pe Freud, şi cele două leşinuri ale lui Freud în prezenţa lui Jung. Toate aceste

evenimente, ciudate la prima vedere, au fost interpretate de Freud ca efecte ale sentimentului obscur că Jung îi doreşte moartea.

Dar iată visul relatat de Jung însuşi:

Mă aflam într-o casă necunoscută cu două etaje. Era casa "mea". Eram la etajul superior într-un salon agreabil şi confortabil în stilul sec. al XVIII-lea. Am fost surprins că nu mai văzusem pînă atunci această cameră şi am început să mă întreb cu ce seamănă parterul. Am coborît şi am descoperit că odăile erau mai întunecate, cu pereţii acoperiţi de lambriuri de lemn, cu mobile masive datînd din sec. al XVI-lea sau chiar dintr-o perioadă anterioară. Surprinderea şi curiozitatea mea crescură. Voiam să văd arhitectura totală a casei. Am coborât în pivniţă unde am găsit o uşă dînd spre o scară care ducea la o cameră amplă, boltită. Ea era pavată cu pietre mari, iar pereţii păreau foarte vechi. Am examinat mortarul şi am descoperit că era compus din fărâme de cărămidă. Evident pereţii erau de origine romană. Curiozitatea mea nu înceta să crească. Într-un colţ am văzut un inel de fier fixat într-o dală. Am ridicat-o şi am văzut o altă scară foarte strîmtă ducând la un soi de beci care semăna cu un mormînt preistoric, conţinînd cranii, ceva oase şi fragmente ceramice. Apoi m-am trezit.

Comentariile (asociaţiile) visului sînt oferite tot de Jung:

Dacă Freud, atunci cînd a analizat acest vis, ar fi urmat metoda mea constînd în explorarea asociaţiilor referitoare la vis şi la contextul său, ar fi auzit o poveste pe cinste. Dar mă tem că ar fi minimalizat-o considerînd-o o simplă tentativă de a scăpa de o problemă care era în realitate a sa. Visul era de fapt un rezumat al vieţii mele şi în special al evoluţiei mele spirituale.

Am crescut într-o casă veche de 200 de ani, mobilele noastre datau, majoritatea lor, de acum circa 300 de ani, iar, intelectual, aventura mea spirituală fusese lectura lui Kant şi a lui Schopenhauer. Marele eveniment al zilei era opera lui Charles Darwin. Cu puţin înainte, trăisem încă în universul medieval al părinţilor mei, în ochii cărora lumea şi oamenii erau guvernaţi de omnipotenţa providenţă divină. Această lume devenise brusc arhaică şi perimată. Credinţa mea creştină îşi pierduse caracterul absolut, prin descoperirea religiilor orientale şi a filozofiei greceşti. De aceea, parterul casei mele era atît de întunecos, de silenţios şi mai ales nelocuit

Interesul pe care mi l-a inspirat istoria fusese trezit de studiul anatomiei comparate şi al paleontologiei, în timp ce eram asistent la Institutul de anatomie. Eram fascinat de osemintele omului fosil, în particular de omul din Neanderthal, în jurul căruia se discuta mult şi de craniul Pitecantropului din Dubois, care era încă obiectul controverselor celor mai violente. De fapt, acestea erau asociaţiile reale ale visului

meu. Dar nu am îndrăznit să-i vorbesc lui Freud de cranii, de schelete sau de cadavre, căci experienţa mă învăţase că aceste teme îi erau dezagreabile. El se hrănea cu ideea că mi-aş fi dorit moartea sa prematură. Ajunsese la această concluzie în urma interesului pe care îl arătasem pentru mumiile lui Bleikeller din Breme, pe care le-am vizitat împreună în 1909, cînd intenţionam să ne îmbarcăm pentru America.

[...]

Mi-am dat curând seama că Freud căuta în mine vreo "dorinţă de nemărturisit". Şi aceasta m-a determinat să-i sugerez că craniile pe care le visasem constituiau probabil o referinţă la unii membri din familia mea cărora, dintr-un motiv sau altul, le-am dorit moartea. Această supoziţie a avut aprobarea sa, dar eu nu am fost satisfăcut de această soluţie trucată.

[...]

Intuiţia mea era revelaţia bruscă şi neaşteptată că visul meu mă avea pe mine însumi, viaţa mea şi universul meu, în centrul său, opunând realitatea mea unei structuri teoretice axate pe o mentalitate străină mie, din raţiuni şi scopuri care îi erau proprii. Nu era visul lui Freud, ci al meu. Şi într-o clipită i-am înţeles mesajul.

-- *Extras din articolul Un vis simptomatic al lui C.G. Jung publicat în revista de psihanaliză OMEN, nr. 10. Mai multe detalii despre acest număr şi informaţii despre cumpărare aici.

http://www.cgjungboston.com/jungtraining.htm

C.G. Jung Page Site dedicat explorării întrebărilor legate de sens care angajează individul ca şi culturile diverse în care trăim. Această conversație este extinsă considerabil prin contribuțiile lui Carl Jung. 

Search C.G. Jung's Collected Works Oferă un motor de căutare a ediției complete a operelor lui Jung în limba engleză. Sînt accesibile diferite modalități de căutare. 

 

The International Association for Jungian Studies Oferă un forum şi interes pentru cele mai interesante şi importante lucrări din sfera jungiană şi post-jungiană din întreaga lume.

Forum Jung în limba română Primul şi singurul forum de discuţii pe tematici Jung creat în România. Înregistrarea este gratuită.

Librăria virtuală AROPA Oferă carte de psihanaliză, revista OMEN, cursuri online, e‐books. 

 

Cabinet de psihanaliză Oferă consultaţii şi informaţii detaliate despre psihanaliză.

Psihanaliza noastră de zi cu zi Blog de psihanaliză.

Interpretarea viselor Blog dedicat interpretării viselor după diferite metode.