Caracterizare Maitreyi

Mircea Eliade este un scriitor-filozof,ale carui scrieri reflecta atat autenticitate, spiritualitate si erotism,cat si fantasticul.

Textul narativ „Maitreyi” de Mircea Eliade, publicat în 1933,in perioada interbelica, e un roman modern,de analiza psihologica si un roman al experienţei,

Tema romanului este iubirea incompatibilă. Această temă este redată cu ajutorul conflictelor.

Titlul cărţii coincide cu numele personajului principal feminin, Maitreyi, considerată de critică drept cel mai exotic personaj feminin din literatura română,”femeie si mit”.Numele ”Maitreyi” inseamna prietenie si iubire.

Conflictul dintre europeanul Allan şi bengalezul Narendra Sen redă opoziţia dintre libertatea dragostei şi constrângerile tradiţionale, iar la nivel general, incompatibilitatea sau lipsa de comunicare dintre civilizaţii şi mentalităţi: cea europeană şi cea asiatică. De asemenea, există şi un conflict interior. Fire autoreflexivă, Allan trăieşe conflictul dintre trăirea intensă a iubirii, ca experienţă definitorie, şi luciditatea autoanalizei. Iubind-o pe Maitreyi, Allan descoperă atât lumea tainică a Indiei, cât şi iubirea adevărată.

Acţiunea se petrece la Calcutta, în India, în vara anului 1929, în final există şi câteva scene în care cadrul se schimbă (Munţii Himalaya şi Singapore).

Perspectiva narativa a romanului este subiectiva,naratorul este personaj,implicat in actiune,relatand la persoana I , iar viziunea e “impreuna cu”.

Maitreiy este personajul principal din romanul cu același nume scris de Mircea Eliade.Este o tânără bengaleză de 16 ani, fiica lui Narendra Sen, un inginer din Calcutta.La numai 16 ani este o tânără inteligentă și cultivată, având preocupări mature. Ea nu doar că studiază filozofia, dar și ține conferințe profund apreciate de un auditoriu select. Totodată, Maitreyi este preocupată de lucruri copilărești, trăiește în lumea fascinantă a miturilor.

Portretul fetei este realizat în întregime din perspectiva subiectivă a naratorului-personaj,Allan,care se indragosteste treptat de ea.

Prin caracterizare directă, naratorul realizează, în diferite etape ale iubirii lor, mai multe portrete, care îi surprind vestimentaţia, chipul, detalii fizice senzuale sau inocente, gesturi, calităţi, în încercarea de a surprinde în transformare miracolul acestei femei indiene. Când o vede pentru întâia oară, Allan nu este impresionat, ba dimpotrivă, adolescenta i se pare chiar „urâtă – cu ochii ei prea mari şi prea negri, cu buzele

cărnoase şi răsfrânte, cu sânii puternici, de fecioară bengaleză”. La început, fata îi apare asemenea unei făpturi nefireşti: „O priveam cu oarecare curiozitate, căci nu izbuteam să înţeleg ce taină ascunde făptura aceasta în mişcările ei moi”.Această primă impresie se modifică într-o oarecare măsură când merge împreună cu un prieten ziarist francez la o cină în casa familiei Sen: „Maitreyi mi s-a părut, atunci, mult mai frumoasă, în sari de culoarea ceaiului palid, cu papucii albi cusuţi în argint, cu şalul asemenea cireşelor galbene – şi buclele ei prea negre, ochii ei prea mari, buzele ei prea roşii creau parcă o viaţă mai puţin umană în acest trup înfăşurat şi totuşi transparent, care trăia, s-ar fi spus, prin miracol, nu prin biologie.” Ba mai mult, râsul ei, „un râs nestăvilit, contagios, un râs de femeie şi de copil în acelaşi timp”, îl fascinează pe Allan.

Caracterizarea indirectă a fetei se constituie treptat, din faptele, gesturile şi cuvintele ei, pe măsură ce Allan se îndrăgosteşte. După ce o priveşte ca pe o „curiozitate”, Allan o observă pe Maitreyi într-o altă postură, aceea a unei persoane distante, protocolare, chiar dispreţuitoare. La început, Allan reţine mai puţin detaliile fizice, fiind impresionat de o vrajă greu de definit. De asemenea, nu i se pare frumoasă, dar îi atrage atenţia braţul gol al fetei, de o culoare stranie:„galben întunecat atât de tulburător, atât de puţin feminin, de parcă ar fi fost mai mult al unei zeiţe...” Pe erou îl uimeşte privirea ei, un gest anume, pentru ca să alcătuiască un portret complet femeii iubite, aceasta fiind văzută ca un amestec de frumuseţe fizică, senzualitate, candoare şi spirit de sacrificiu: „Nu are o frumuseţe regulată, ci dincolo de canoane, expresivă până la răzvrătire, fermecătoare, în sensul magic al cuvântului.”  Tânăra de numai 16 ani dovedeşte largi disponibilităţi afective. Sufletul ei pur a fost permanent însetat de iubire. Prima sa pasiune a fost un copac numit „şapte frunze”, asupra căruia şi-a revărsat toată afecţiunea. Apoi, a iubit ani în şir un tânăr care i-a dăruit o coroană de flori într-un templu, pentru ca în final să se lege cu jurământ de Tagore, modelul ei spiritual şi  „guru-ul” ei, pentru care îşi dorea să fie bătrână, pentru a fi mai aproape de el. În schimb, iubirile lui Allan fuseseră doar trupeşti, fără spiritualitate. Apropierea ei de Allan este firească, iar dragostea este plină de devotament şi naturaleţe. 

O scena semnificativa pentru dragostea sa fata de Allan este cea a logodnei, tânăra naivă imaginează o logodnă mistică, săvârşeşte un jurământ sacru, având ca martor apa, pădurea şi cerul. Într-una din nopţile următoare i se dăruieşte lui Allan, pentru că „Unirea noastră a fost poruncită de Cer.” 

O alta scena importanta este cea de după despărţirea brutală de tânărul englez, cand fata dă dovadă de tărie în apărarea iubirii ei, astfel explicându-se şi gestul final când se oferă unui vânzător de flori cu speranţa că va fi alungată de acasă,pentru a merge in cautarea lui Allan.

Consider ca Maitreyi reprezinta cel mai exotic personaj feminin din literatura romana,simbolizand misterul feminitatii, inocenta si dragostea adevarata.

In concluzie,personajul lui Mircea Eliade ,” Maitrey,este o femeie si un mit; este mai ales un simbol al sacrificiului in iubire,traind cu o intensitate si un farmec de substanta tare,aromitoare ca insesi parfumurile orientale.”-Pompiliu Constantinescu.