Caracterizare Ghita Lica Ana din Moara cu Noroc.
3
Caracterizarea personajelor din nuvela Moara cu noroc de Ioan Slavici Context teoretic Nuvela (cuvânt provenit din italianul novella) este una dintre speciile epice în proză, în care sunt narate întâmplări desfăşurate pe un singur fir epic, generate de un conflict puternic, în centrul căruia se situează un personaj complex. Se cunoaşte o diversificare a speciei, în funcţie de tematică, aşa că se vorbeşte despre nuvela istorică, romantică, realistă, psihologică, fantastică. Dar nici o creaţie nu se poate încadra strict într-un tipar; de aceea, o nuvelă istorică sau fantastică poate fi şi romantică, o nuvelă realistă poate fi şi istorică sau psihologică. Nuvela „Moar a cu noroc ” de Ioan Slavic i, p ublic ată în v olumul „Novele din popor” î n an ul 1881, este o proză realistă de analiză psihologică deoarece are o construcţie riguroasă, cu un singur fir narativ. S e observă tendinţa de obiectivare a perspectivei narative cu naraţiune la persoana a treia şi cu un narator omniscient şi omnip rezent .Perso najele sunt puţine şi contribuie la evide nţiere a perso najulu i prin cipal, complex, pute rnic individualizat. Nuvela Moara cu noroc de Ioan Slavici , publicatâ în volumul „ Novele din popor” în 1881, s-a impus în literatura română, mai ales, prin arta construirii personajelor. Acestea au o viaţă interioară tensionată şi sunt în permanent conflict cu lumea, căutând necontenit o cale de împăcare interioară.Definitorie pentru arta lui Slavici este marea pute re de interioriz are e eroilor, înfăţişaţi în zbuciumul lor lăuntric, nu doar în mani festări le lor exterioare. Ioan Slavici este primul autor român care mută accentul de pe realitatea faptelor pe cea a gândurilor, de pe social pe individual, „cu fineţea unui cunoscător al naturii omeneşti”. ( Mihai Eminescu) fundamentând realismul psihologic în literatura română. Caracterizarea lui Ghiţă – Referinţe critice În centrul nuvelei se află Ghiţă care trăieşte o dramă psihologică concretizată prin trei înfrângeri / pierderi: încrederea în sine, încrederea celorlalţi în el şi încrederea Anei, soţ ia lui, în el. „ Drama lui Ghiţă este analizată magistral şi dezvăluită treptat ” ( George Călinescu) Slavici aducând în prim-plan conflictul dintre fondul uman cinstit al lui Ghiţă şi dorinţa de a face avere alături de Lică. La început, „câr ciuma rul este un ins energ ic, cu gustul riscului şi al avent urii, şi nu o palidă umbră hamletică, pierdută într-un peisaj autohton” 1 . El hotărăşte schimbarea, luarea în arendă a cârciumii de la Moara cu noroc. Ghiţă este capul familiei pe care încearcă să o conducă spre bunăstare. Atâta timp cât se dovedeşte un om de acţiune, mobil, cu iniţiativă, lucrurile merg bine. Cârciuma aduce profit, iar familia trăieşte în armonie. Bun meseriaş, om harnic, blând şi cumsecade, Ghiţă doreşte să agonisească atâţia bani cât să-şi angajeze vreo zece calfe cărora să le poată da de cârpit cizmele oamenilor. Aspiraţia lui e firească şi nu-i depăşeşte puterile. Caracterizare directă Apariţia lui Lică Sămădăul la Moara cu noroc tulbură echilibrul familiei, dar şi pe cel interior, al lui Ghiţă. Cu toate că îşi dă seama că Lică reprezintă un pericol pentru el şi familia lui, nu se poate sustrage ispitei malefice pe care acesta o exercită asupra lui, mai ales că tentaţia îmbogăţirii, dar şi a existe nţei în afara normelor eti ce sunt enorme, după cum sublin iază în mod direct narator ul: „ se gândea la câştig ul pe car e l-ar putea face în tovără şia lui Lică, vedea banii grămadă înain tea sa şi i se împăienje neau parcă ochii ”. Cu toate acestea, Ghiţă îşi ia toate măsurile de precauţie împotriva lui Lică: merge la Arad să-şi cumpere două pistoale, î şi ia doi câini pe care îi asmute împotriva turmelor de porci şi angajează o slugă credincioasă, pe Marţi, „un ungur înalt ca un brad ”. Din momentul apariţi ei lui Lică, începe procesu l iremed iabil de înstră inare a lui Ghiţă faţă de famil ie. Gesturile, gân dur ile , fap tel e per son ajului, tră dea ză con flictul interior şi se con stit uie înt r- o mag ist ral ă caracterizare indirectă. Naratorul surprinde în mod direct transformările parsonajului: Ghiţă devine „ de tot ursuz” , „se aprind ea pentru orişice lucru de nimic”, „nu mai zâmbea ca mai înain te, ci râdea cu hohot, încât îţi venea să te sperii de el ”, iar când se mai juca, rar, cu Ana, „ îşi pierdea r epede cumpătul şi-i lăsa urme vinete pe braţ ” (caracterizare directă ). Devine mohorât, violent , îi plac jocurile crude,primejdioase, are gesturi de brutalitate neînţeleasă faţă de Ana, se p oartă brutal cu cei mici. La un moment dat, Ghiţă ajunge să regrete faptul că are familie şi copii şi că nu-şi poate asuma total riscul îmbogăţirii alături de Lică. Prin intermediul monologului interior sunt redate gândurile şi frământările personajului, realizându-se în felul acesta autocaracterizarea : „ Ei! Ce să-mi fac?. . . Aşa m-a lăsat Dumnezeu!. . . Ce să-mi fac dacă e în mine ceva mai tare decât voinţa mea? Nici cocoşatul nu e însuşi vinovat că are cocoaşe în spinare”. Sub pretextul că o voinţă superioară îi coordonează gândurile şi acţiunile, Ghiţă devine laş, fricos şi subordonat în totalitate Sămădăului. În plus, el se îndepărtează din ce în ce mai mult de Ana („ îi era parcă n- a văzut-o demult şi parcă era să se despartă de dânsa” ), aruncând-o în braţele sămădăului : „ Joacă, muiere, parcă ar e să-ţi ia din frumuseţe”, îi spune Ghiţă Anei, într-un rând. Ghiţă este caracterizat în mod direct de Lică. Acesta îşi dă seama că Ghiţă e om de nădejde şi chiar îi spune acest lucru: „Tu eşti om, Ghiţă, om cu multă ură în sufletul tău, şi eşti om cu minte: dacă te-aş avea 1 Magdalena Popescu, Ioan Slavici, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1977
Transcript of Caracterizare Ghita Lica Ana din Moara cu Noroc.
Caracterizarea personajelor din nuvela Moara cu noroc de Ioan
Slavici
Context teoretic Nuvela (cuvânt provenit din italianul novella) este una dintre speciile epice în proz, în care sunt narate întâmplri desfurate pe un singur fir epic, generate de un conflict puternic, în centrul cruia se situeaz un personaj complex. Se cunoate o diversificare a speciei, în funcie de tematic, aa c se vorbete despre nuvela istoric, romantic, realist, psihologic, fantastic. Dar nici o creaie nu se poate încadra strict într-un tipar; de aceea, o nuvel istoric sau fantastic poate fi i romantic, o nuvel realist poate fi i istoric sau psihologic. Nuvela „Moara cu noroc” de Ioan Slavici, publicat în volumul „Novele din popor” în anul 1881, este o proz realist de analiz psihologic deoarece are o construcie riguroas, cu un singur fir narativ. Se observ tendina de obiectivare a perspectivei narative cu naraiune la persoana a treia i cu un narator omniscient i omniprezent.Personajele sunt puine i contribuie la evidenierea personajului principal, complex, puternic individualizat.
Nuvela Moara cu noroc de Ioan Slavici , publicatâ în volumul „ Novele din popor” în 1881, s-a impus în literatura român, mai ales, prin arta construirii personajelor. Acestea au o via interioar tensionat i sunt în permanent conflict cu lumea, cutând necontenit o cale de împcare interioar.Definitorie pentru arta lui Slavici este marea putere de interiorizare e eroilor, înfiai în zbuciumul lor luntric, nu doar în manifestrile lor exterioare. Ioan Slavici este primul autor român care mut accentul de pe realitatea faptelor pe cea a gândurilor, de pe social pe individual, „cu fineea unui cunosctor al naturii omeneti”. ( Mihai Eminescu) fundamentând realismul psihologic în literatura român.
Caracterizarea lui Ghi – Referine critice În centrul nuvelei se afl Ghi care triete o dram psihologic concretizat prin trei înfrângeri / pierderi: încrederea în sine, încrederea celorlali în el i încrederea Anei, soia lui, în el. „ Drama lui Ghi este analizat magistral i dezvluit treptat ” ( George Clinescu) Slavici aducând în prim-plan conflictul dintre fondul uman cinstit al lui Ghi i dorina de a face avere alturi de Lic.
La început, „cârciumarul este un ins energic, cu gustul riscului i al aventurii, i nu o palid umbr
hamletic, pierdut într-un peisaj autohton”1 . El hotrte schimbarea, luarea în arend a cârciumii de la Moara cu noroc. Ghi este capul familiei pe care încearc s o conduc spre bunstare. Atâta timp cât se dovedete un om de aciune, mobil, cu iniiativ, lucrurile merg bine. Cârciuma aduce profit, iar familia triete în armonie. Bun meseria, om harnic, blând i cumsecade, Ghi dorete s agoniseasc atâia bani cât s-i angajeze vreo zece calfe crora s le poat da de cârpit cizmele oamenilor. Aspiraia lui e fireasc i nu-i depete puterile.
Caracterizare direct Apariia lui Lic Smdul la Moara cu noroc tulbur echilibrul familiei, dar i pe cel interior, al lui Ghi. Cu toate c îi d seama c Lic reprezint un pericol pentru el i familia lui, nu se poate sustrage ispitei malefice pe care acesta o exercit asupra lui, mai ales c tentaia îmbogirii, dar i a existenei în afara normelor etice sunt enorme, dup cum subliniaz în mod direct naratorul: „ se gândea la
câtigul pe care l-ar putea face în tovria lui Lic, vedea banii grmad înaintea sa i i se împienjeneau
parc ochii”. Cu toate acestea, Ghi îi ia toate msurile de precauie împotriva lui Lic: merge la Arad s-i cumpere dou pistoale, îi ia doi câini pe care îi asmute împotriva turmelor de porci i angajeaz o slug credincioas, pe Mari, „un ungur înalt ca un brad ”.
Din momentul apariiei lui Lic, începe procesul iremediabil de înstrinare a lui Ghi fa de familie. Gesturile, gândurile, faptele personajului, trdeaz conflictul interior i se constituie într-o magistral caracterizare indirect. Naratorul surprinde în mod direct transformrile parsonajului: Ghi devine „de tot
ursuz”, „se aprindea pentru oriice lucru de nimic”, „nu mai zâmbea ca mai înainte, ci râdea cu hohot, încât
îi venea s te sperii de el ”, iar când se mai juca, rar, cu Ana, „ îi pierdea repede cumptul i-i lsa urme vinete
pe bra ” (caracterizare direct). Devine mohorât, violent , îi plac jocurile crude,primejdioase, are gesturi de brutalitate neîneleas fa de Ana, se poart brutal cu cei mici.
La un moment dat, Ghi ajunge s regrete faptul c are familie i copii i c nu-i poate asuma total riscul îmbogirii alturi de Lic. Prin intermediul monologului interior sunt redate gândurile i frmântrile personajului, realizându-se în felul acesta autocaracterizarea: „ Ei! Ce s-mi fac?. . . Aa m-a lsat Dumnezeu!.
. . Ce s-mi fac dac e în mine ceva mai tare decât voina mea? Nici cocoatul nu e însui vinovat c are
cocoae în spinare”. Sub pretextul c o voin superioar îi coordoneaz gândurile i aciunile, Ghi devine la, fricos i
subordonat în totalitate Smdului. În plus, el se îndeprteaz din ce în ce mai mult de Ana („îi era parc n-
a vzut-o demult i parc era s se despart de dânsa” ), aruncând-o în braele smdului : „ Joac, muiere,
parc are s-i ia din frumusee”, îi spune Ghi Anei, într-un rând. Ghi este caracterizat în mod direct de Lic. Acesta îi d seama c Ghi e om de ndejde i chiar
îi spune acest lucru: „Tu eti om, Ghi, om cu mult ur în sufletul tu, i eti om cu minte: dac te-a avea
tovar pe tine, a râde i de dracul i de mum-sa. M simt chiar eu mai vrednic când m tiu alturea cu un
om ca tine”. Trotui Smdului nu-i convine un om pe care s nu-l in de fric i de aceea treptat distruge imaginea celorlali despre cârciumar ca om onest i cinstit. Caracterizare indirect Astfel, Ghi se trezete implicat fr voie în jefuirea arendaului i în uciderea unei femei. Este închis i i se d drumul acas numai „ pe chezie”. La proces jur strâmb, devenind în felul acesta complicele lui Lic. Are totui momente de sinceritate, de remucare, când cere iertare soiei i copiilor: „ Iart-m, Ano! îi zise el. Iart-
m cel puin tu, cci eu n-am s miert cât voi tri pe faa pmântului. Ai avut tat om de frunte, ai neamuri
oameni de treab i ai juns s-i vezi brbatul înaintea judectorilor ”. Axa vieii lui morale se frânge; se simte înstrinat de toi i de toate. Arestul i judecata îi provoac mustrri de contiin pentru modul în care s-a purtat. De ruinea lumii, de dragul soiei i al copiilor, se gândete c ar fi mai bine s plece de la Moara cu noroc. Începe s colaboreze cu Pintea, dar nu este sincer în totalitate nici fa de acesta. Ghi îi ofer probe în ceea ce privete vinovia Smdului numai dup ce îi poate opri jumtate din sumele aduse de acesta.
Ghi ajunge pe ultima treapt a degradrii morale în momentul în care, orbit de furie i dispus s fac orice pentru a se rzbuna pe Lic, îi arunc soia, de srbtorile Patelui, drept momeal, în braele Smdului. Sper pân în ultimul moment c se va produce o minune i c Ana va rezista influenei malefice a smdului. Dezgustat îns de laitatea lui Ghi care se înstrinase de ea i de familie, într-un gest de rzbunare, Ana i se druiete lui Lic, deoarece, în ciuda nelegiuirilor comise, Lic e „om”, pe când Ghi „nu e decât o muiere
îmbrcat în haine brbteti”. „Sentimentul lui [Ghi] fa de Ana e unul împrit între vanitate masculin i
dragoste”2 . De aceea, în momentul în care îi d seama c soia l-a înelat, Ghi o ucide pe Ana, încercând s scape de chinul pcatului. La rândul lui, Ghi este ucis de Ru, din ordinul lui Lic.
Ghi depete limita normal a unui om care aspir spre o fireasc satisfacie material i social. Patima pentru bani i fascinaia diabolic a personalitii Smdului îl determin s ajung pe ultima treapt a degradrii morale. Sfâritul lui i al celor care-l înconjoar este în mod inevitabil tragic.
Caracterizarea lui Lic Smdul Lic Smdul, antagonistul, exercit asupra celorlalte personaje din nuvel o fascinaie diabolic. „ El reprezint incarnarea unui principiu, singura
personalizare direct i expres din literatura lui Slavici a <<voinei de putere>>”. Lic este caracterizat în mod direct de narator înc de la prima apariie: „un om de treizeci i ase de ani, înalt, usciv i supt la fa, cu
mustaa lung, cu ochii mici i verzi cu sprâncenele dese i împreunate la mijloc. Lic era porcar, îns dintre
cei care poart cma subire i alb ca floricelel, pieptar cu bumbi de argint i bici de carmajin [. . .] ”. Lic „irumpe parc, dintr-o pre-realitate sau metarealitate paralel naraiunii, unde a existat pân atunci”3.
„Tactica Smdului este de a respinge obinuitul relaiilor normale i de a le impune fr discuie pe
cele specifice lui. Evit s vorbeasc cu femeile i cere cu blândee imperativ, s vin cârciumarul” 4. Lic îi impune de la început regulile i îi enun preteniile, în felul acesta autocaracterizându-se: „ Eu sunt Lic
Smdul. . .Multe se zic despre mine, multe vor fi adevrate i multe scornite. [. . .] Eu voiesc s tiu
totdeauna cine umbl pe drum, cine trece pe aici, cine ce zice i cine ce face, i voiesc ca nimeni în afar de
mine s nu tie. Cred c ne-am îneles”. Tot în mod direct îl caracterizeaz i Ana, care intuiete c Lic e „ om
ru i primejdios”. Îns cel mai exact îl caracterizeaz Pintea, un fost tovar de-al lui, care se fcuse jandarm tocmai pentru a se rzbuna: „ El are o singur slbiciune, una singur: s fac, s se laude, s ie lumea de fric
i cu toate aceste s râd i de dracul i de mum-sa. S râd de noi, Ghi, de noi” . „Orgoliul lui [Lic] e unul de stpân care nu doar îi subordoneaz oamenii, dar se i subtituie
destinului lor”5. Bun cunosctor de oameni, Lic tie cum s utilizeze slbiciunile celorlali, cum s le transforme vulnerabilitatea într-o arm favorabil pentru el. Astfel, se folosete de patima lui Ghi pentru bani spre a-l atrage pe acesta în afacerile lui necurate i apoi, pentru a-l dezarma pe cârciumar în totalitate i pentru a- i anula personalitatea. Profit de fascinaia pe care o exercti asupra Anei, determinând-o s i se druiasc. De altfel, Ghi însui îi spune la un moment dat: „Tu nu eti om, Lic, ci deavol” . i într-adevr, Lic are o anumit doz de demonism în sufletul su, lucru ce reiese din propria mrturisire: „tiu numai c m aflat la
strâmtoare când am ucis cel dintâi om. [. . .] Apoi am ucis pe cel de al doilea, ca s m mângâi de mustrrile
ce-mi fceam pentru cel dintâi. Acum sângele cald e un fel de boal, care m apuc din când în când. . .”
Construit din lumini i umbre, personajul are în structura sa moral i unele elemente de factur romantic, de personaj excepional aflat în împrejurri excepionale: este generos cu cei care-l sprijin în afaceri, la petreceri era vesel, binevoitor, chiar seductor, se dovedete neînduplecat cu trdtorii, elocvent în acest sens fiind uciderea femeii care se ocup de vânzarea lucrurilor furate de el i care este pedepsit pentru c a îndrznit s-i opreasc un lan de aur care-i plcuse.
Lic marcheaz nefast destinul tuturor celor care intr în contact cu el. Astfel Lic îl va aduce pe Ghi în situaia de a-i ucide soia, Ghi va muri ucis de Ru tot din ordinul lui Lic, iar acesta din urm dup ce va incendia cârciuma de la Moara cu noroc, îi va zdrobi capul într-un copac pentru a nu cdea viu în mâinile lui pintea. Sfâritul personajului este pe msura faptelor sale.
Caracterizarea Anei i Ana are un destin tragic, cu toate c ea întruchipeaz în familie duioia, candoarea, inocena, fiind introdus în nuvel pentru a contribui la conturarea mai preghnant a figurii lui Ghi.
Portretul fizic este realizat în mod direct de ctre narator, prin intermediul unor adjective cu valoare de epitet: „Ana era fraged i subiric, Ana era sprinten i mldioas ”, un model de frumusee feminin, de buntate i de duioie.. Protejat întâi de mam i apoi de so, Ana triete ca într-un clopot de sticl. De aceea, la apariia lui Lic, ea se cutremur „oarecum speriat de brbia înfirii lui”. Totui d dovad de inteligen i de intuiie, atunci când încearc s-l apere pe Ghi de influena malefic a lui Lic. Stpân pe sine, îi spune soului rspicat i hotrât: „ – Ghi!. . . Nu vorbi cu mine ca i când ai avea un copil înaintea ta [.
. .]. F cum tii, dar eu îi spun i nu m las inima s nu-i spun c Lic e om ru i primejdios”.
Caracterizarea indirect se constituie treptat din gesturile, vorbele i gândurile personajului. Ana se simte tot mai prsit de Ghi, încearc s-l ajute, s-i ptrund gândurile, dar acesta se înstrineaz de ea i o arunc treptat în braele lui Lic, îndemnând-o mai întâi s joace cu el, c „doar n-o s-i ia ceva din frumusee” . Este adânc jignit de lipsa de încredere pe care i-o arat Ghi i , sperând c îi va stârni gelozia, începe s-i arate din ce în ce mai mult atenie lui Lic. Cuprins de vraja lui Lic, fascinat de magnetismul lui, „Ana
alunec rapid spre prpastia pcatului” . Dezgustat de laitatea soului care o las singur cu Lic i pleac la Ineu, Ana i se druiete lui Lic într-un gest de rzbunare disperat. Dispreul profund pe care-l simte fa de Ghi i pentru faptele sale reiese din declaraia pe care i-o face lui Lic: „Tu eti om, Lic, Ghi nu e decât
muiere îmbrcat în haine brbteti, ba chiar mai ru decât aa” . În mod inevitabil, Ana sfârete tragic, înjunghiat de Ghi, cruia-i strig cu disperare c nu vrea s
moar. Înainte s-i dea sufletul, simindu-l pe Lic aproape, „ea ip dezmierdat, îi muc mâna i îi înfipse
ghearele în obrajii lui, apoi czu moart lâng soul ei” . „ Aceste ultime zvâcniri ale eroinei sugereaz totul:
ura i dispreul pentru soul nedemn, setea de rzbunare, dar i patima neostoit pentru Lic, contiina
vinoviei i în acelai timp a nevinoviei”6 . Prin particularitile de realizare a personajelor din nuvela Moara cu noroc, prozatorul dovedete finee
în observarea micrii psihologice, în detectarea zonelor obscure ale psihicului uman, mecanism pe care îl demonteaz i-l dezvluie în toat amploarea sa tragic.
Context teoretic Nuvela (cuvânt provenit din italianul novella) este una dintre speciile epice în proz, în care sunt narate întâmplri desfurate pe un singur fir epic, generate de un conflict puternic, în centrul cruia se situeaz un personaj complex. Se cunoate o diversificare a speciei, în funcie de tematic, aa c se vorbete despre nuvela istoric, romantic, realist, psihologic, fantastic. Dar nici o creaie nu se poate încadra strict într-un tipar; de aceea, o nuvel istoric sau fantastic poate fi i romantic, o nuvel realist poate fi i istoric sau psihologic. Nuvela „Moara cu noroc” de Ioan Slavici, publicat în volumul „Novele din popor” în anul 1881, este o proz realist de analiz psihologic deoarece are o construcie riguroas, cu un singur fir narativ. Se observ tendina de obiectivare a perspectivei narative cu naraiune la persoana a treia i cu un narator omniscient i omniprezent.Personajele sunt puine i contribuie la evidenierea personajului principal, complex, puternic individualizat.
Nuvela Moara cu noroc de Ioan Slavici , publicatâ în volumul „ Novele din popor” în 1881, s-a impus în literatura român, mai ales, prin arta construirii personajelor. Acestea au o via interioar tensionat i sunt în permanent conflict cu lumea, cutând necontenit o cale de împcare interioar.Definitorie pentru arta lui Slavici este marea putere de interiorizare e eroilor, înfiai în zbuciumul lor luntric, nu doar în manifestrile lor exterioare. Ioan Slavici este primul autor român care mut accentul de pe realitatea faptelor pe cea a gândurilor, de pe social pe individual, „cu fineea unui cunosctor al naturii omeneti”. ( Mihai Eminescu) fundamentând realismul psihologic în literatura român.
Caracterizarea lui Ghi – Referine critice În centrul nuvelei se afl Ghi care triete o dram psihologic concretizat prin trei înfrângeri / pierderi: încrederea în sine, încrederea celorlali în el i încrederea Anei, soia lui, în el. „ Drama lui Ghi este analizat magistral i dezvluit treptat ” ( George Clinescu) Slavici aducând în prim-plan conflictul dintre fondul uman cinstit al lui Ghi i dorina de a face avere alturi de Lic.
La început, „cârciumarul este un ins energic, cu gustul riscului i al aventurii, i nu o palid umbr
hamletic, pierdut într-un peisaj autohton”1 . El hotrte schimbarea, luarea în arend a cârciumii de la Moara cu noroc. Ghi este capul familiei pe care încearc s o conduc spre bunstare. Atâta timp cât se dovedete un om de aciune, mobil, cu iniiativ, lucrurile merg bine. Cârciuma aduce profit, iar familia triete în armonie. Bun meseria, om harnic, blând i cumsecade, Ghi dorete s agoniseasc atâia bani cât s-i angajeze vreo zece calfe crora s le poat da de cârpit cizmele oamenilor. Aspiraia lui e fireasc i nu-i depete puterile.
Caracterizare direct Apariia lui Lic Smdul la Moara cu noroc tulbur echilibrul familiei, dar i pe cel interior, al lui Ghi. Cu toate c îi d seama c Lic reprezint un pericol pentru el i familia lui, nu se poate sustrage ispitei malefice pe care acesta o exercit asupra lui, mai ales c tentaia îmbogirii, dar i a existenei în afara normelor etice sunt enorme, dup cum subliniaz în mod direct naratorul: „ se gândea la
câtigul pe care l-ar putea face în tovria lui Lic, vedea banii grmad înaintea sa i i se împienjeneau
parc ochii”. Cu toate acestea, Ghi îi ia toate msurile de precauie împotriva lui Lic: merge la Arad s-i cumpere dou pistoale, îi ia doi câini pe care îi asmute împotriva turmelor de porci i angajeaz o slug credincioas, pe Mari, „un ungur înalt ca un brad ”.
Din momentul apariiei lui Lic, începe procesul iremediabil de înstrinare a lui Ghi fa de familie. Gesturile, gândurile, faptele personajului, trdeaz conflictul interior i se constituie într-o magistral caracterizare indirect. Naratorul surprinde în mod direct transformrile parsonajului: Ghi devine „de tot
ursuz”, „se aprindea pentru oriice lucru de nimic”, „nu mai zâmbea ca mai înainte, ci râdea cu hohot, încât
îi venea s te sperii de el ”, iar când se mai juca, rar, cu Ana, „ îi pierdea repede cumptul i-i lsa urme vinete
pe bra ” (caracterizare direct). Devine mohorât, violent , îi plac jocurile crude,primejdioase, are gesturi de brutalitate neîneleas fa de Ana, se poart brutal cu cei mici.
La un moment dat, Ghi ajunge s regrete faptul c are familie i copii i c nu-i poate asuma total riscul îmbogirii alturi de Lic. Prin intermediul monologului interior sunt redate gândurile i frmântrile personajului, realizându-se în felul acesta autocaracterizarea: „ Ei! Ce s-mi fac?. . . Aa m-a lsat Dumnezeu!.
. . Ce s-mi fac dac e în mine ceva mai tare decât voina mea? Nici cocoatul nu e însui vinovat c are
cocoae în spinare”. Sub pretextul c o voin superioar îi coordoneaz gândurile i aciunile, Ghi devine la, fricos i
subordonat în totalitate Smdului. În plus, el se îndeprteaz din ce în ce mai mult de Ana („îi era parc n-
a vzut-o demult i parc era s se despart de dânsa” ), aruncând-o în braele smdului : „ Joac, muiere,
parc are s-i ia din frumusee”, îi spune Ghi Anei, într-un rând. Ghi este caracterizat în mod direct de Lic. Acesta îi d seama c Ghi e om de ndejde i chiar
îi spune acest lucru: „Tu eti om, Ghi, om cu mult ur în sufletul tu, i eti om cu minte: dac te-a avea
tovar pe tine, a râde i de dracul i de mum-sa. M simt chiar eu mai vrednic când m tiu alturea cu un
om ca tine”. Trotui Smdului nu-i convine un om pe care s nu-l in de fric i de aceea treptat distruge imaginea celorlali despre cârciumar ca om onest i cinstit. Caracterizare indirect Astfel, Ghi se trezete implicat fr voie în jefuirea arendaului i în uciderea unei femei. Este închis i i se d drumul acas numai „ pe chezie”. La proces jur strâmb, devenind în felul acesta complicele lui Lic. Are totui momente de sinceritate, de remucare, când cere iertare soiei i copiilor: „ Iart-m, Ano! îi zise el. Iart-
m cel puin tu, cci eu n-am s miert cât voi tri pe faa pmântului. Ai avut tat om de frunte, ai neamuri
oameni de treab i ai juns s-i vezi brbatul înaintea judectorilor ”. Axa vieii lui morale se frânge; se simte înstrinat de toi i de toate. Arestul i judecata îi provoac mustrri de contiin pentru modul în care s-a purtat. De ruinea lumii, de dragul soiei i al copiilor, se gândete c ar fi mai bine s plece de la Moara cu noroc. Începe s colaboreze cu Pintea, dar nu este sincer în totalitate nici fa de acesta. Ghi îi ofer probe în ceea ce privete vinovia Smdului numai dup ce îi poate opri jumtate din sumele aduse de acesta.
Ghi ajunge pe ultima treapt a degradrii morale în momentul în care, orbit de furie i dispus s fac orice pentru a se rzbuna pe Lic, îi arunc soia, de srbtorile Patelui, drept momeal, în braele Smdului. Sper pân în ultimul moment c se va produce o minune i c Ana va rezista influenei malefice a smdului. Dezgustat îns de laitatea lui Ghi care se înstrinase de ea i de familie, într-un gest de rzbunare, Ana i se druiete lui Lic, deoarece, în ciuda nelegiuirilor comise, Lic e „om”, pe când Ghi „nu e decât o muiere
îmbrcat în haine brbteti”. „Sentimentul lui [Ghi] fa de Ana e unul împrit între vanitate masculin i
dragoste”2 . De aceea, în momentul în care îi d seama c soia l-a înelat, Ghi o ucide pe Ana, încercând s scape de chinul pcatului. La rândul lui, Ghi este ucis de Ru, din ordinul lui Lic.
Ghi depete limita normal a unui om care aspir spre o fireasc satisfacie material i social. Patima pentru bani i fascinaia diabolic a personalitii Smdului îl determin s ajung pe ultima treapt a degradrii morale. Sfâritul lui i al celor care-l înconjoar este în mod inevitabil tragic.
Caracterizarea lui Lic Smdul Lic Smdul, antagonistul, exercit asupra celorlalte personaje din nuvel o fascinaie diabolic. „ El reprezint incarnarea unui principiu, singura
personalizare direct i expres din literatura lui Slavici a <<voinei de putere>>”. Lic este caracterizat în mod direct de narator înc de la prima apariie: „un om de treizeci i ase de ani, înalt, usciv i supt la fa, cu
mustaa lung, cu ochii mici i verzi cu sprâncenele dese i împreunate la mijloc. Lic era porcar, îns dintre
cei care poart cma subire i alb ca floricelel, pieptar cu bumbi de argint i bici de carmajin [. . .] ”. Lic „irumpe parc, dintr-o pre-realitate sau metarealitate paralel naraiunii, unde a existat pân atunci”3.
„Tactica Smdului este de a respinge obinuitul relaiilor normale i de a le impune fr discuie pe
cele specifice lui. Evit s vorbeasc cu femeile i cere cu blândee imperativ, s vin cârciumarul” 4. Lic îi impune de la început regulile i îi enun preteniile, în felul acesta autocaracterizându-se: „ Eu sunt Lic
Smdul. . .Multe se zic despre mine, multe vor fi adevrate i multe scornite. [. . .] Eu voiesc s tiu
totdeauna cine umbl pe drum, cine trece pe aici, cine ce zice i cine ce face, i voiesc ca nimeni în afar de
mine s nu tie. Cred c ne-am îneles”. Tot în mod direct îl caracterizeaz i Ana, care intuiete c Lic e „ om
ru i primejdios”. Îns cel mai exact îl caracterizeaz Pintea, un fost tovar de-al lui, care se fcuse jandarm tocmai pentru a se rzbuna: „ El are o singur slbiciune, una singur: s fac, s se laude, s ie lumea de fric
i cu toate aceste s râd i de dracul i de mum-sa. S râd de noi, Ghi, de noi” . „Orgoliul lui [Lic] e unul de stpân care nu doar îi subordoneaz oamenii, dar se i subtituie
destinului lor”5. Bun cunosctor de oameni, Lic tie cum s utilizeze slbiciunile celorlali, cum s le transforme vulnerabilitatea într-o arm favorabil pentru el. Astfel, se folosete de patima lui Ghi pentru bani spre a-l atrage pe acesta în afacerile lui necurate i apoi, pentru a-l dezarma pe cârciumar în totalitate i pentru a- i anula personalitatea. Profit de fascinaia pe care o exercti asupra Anei, determinând-o s i se druiasc. De altfel, Ghi însui îi spune la un moment dat: „Tu nu eti om, Lic, ci deavol” . i într-adevr, Lic are o anumit doz de demonism în sufletul su, lucru ce reiese din propria mrturisire: „tiu numai c m aflat la
strâmtoare când am ucis cel dintâi om. [. . .] Apoi am ucis pe cel de al doilea, ca s m mângâi de mustrrile
ce-mi fceam pentru cel dintâi. Acum sângele cald e un fel de boal, care m apuc din când în când. . .”
Construit din lumini i umbre, personajul are în structura sa moral i unele elemente de factur romantic, de personaj excepional aflat în împrejurri excepionale: este generos cu cei care-l sprijin în afaceri, la petreceri era vesel, binevoitor, chiar seductor, se dovedete neînduplecat cu trdtorii, elocvent în acest sens fiind uciderea femeii care se ocup de vânzarea lucrurilor furate de el i care este pedepsit pentru c a îndrznit s-i opreasc un lan de aur care-i plcuse.
Lic marcheaz nefast destinul tuturor celor care intr în contact cu el. Astfel Lic îl va aduce pe Ghi în situaia de a-i ucide soia, Ghi va muri ucis de Ru tot din ordinul lui Lic, iar acesta din urm dup ce va incendia cârciuma de la Moara cu noroc, îi va zdrobi capul într-un copac pentru a nu cdea viu în mâinile lui pintea. Sfâritul personajului este pe msura faptelor sale.
Caracterizarea Anei i Ana are un destin tragic, cu toate c ea întruchipeaz în familie duioia, candoarea, inocena, fiind introdus în nuvel pentru a contribui la conturarea mai preghnant a figurii lui Ghi.
Portretul fizic este realizat în mod direct de ctre narator, prin intermediul unor adjective cu valoare de epitet: „Ana era fraged i subiric, Ana era sprinten i mldioas ”, un model de frumusee feminin, de buntate i de duioie.. Protejat întâi de mam i apoi de so, Ana triete ca într-un clopot de sticl. De aceea, la apariia lui Lic, ea se cutremur „oarecum speriat de brbia înfirii lui”. Totui d dovad de inteligen i de intuiie, atunci când încearc s-l apere pe Ghi de influena malefic a lui Lic. Stpân pe sine, îi spune soului rspicat i hotrât: „ – Ghi!. . . Nu vorbi cu mine ca i când ai avea un copil înaintea ta [.
. .]. F cum tii, dar eu îi spun i nu m las inima s nu-i spun c Lic e om ru i primejdios”.
Caracterizarea indirect se constituie treptat din gesturile, vorbele i gândurile personajului. Ana se simte tot mai prsit de Ghi, încearc s-l ajute, s-i ptrund gândurile, dar acesta se înstrineaz de ea i o arunc treptat în braele lui Lic, îndemnând-o mai întâi s joace cu el, c „doar n-o s-i ia ceva din frumusee” . Este adânc jignit de lipsa de încredere pe care i-o arat Ghi i , sperând c îi va stârni gelozia, începe s-i arate din ce în ce mai mult atenie lui Lic. Cuprins de vraja lui Lic, fascinat de magnetismul lui, „Ana
alunec rapid spre prpastia pcatului” . Dezgustat de laitatea soului care o las singur cu Lic i pleac la Ineu, Ana i se druiete lui Lic într-un gest de rzbunare disperat. Dispreul profund pe care-l simte fa de Ghi i pentru faptele sale reiese din declaraia pe care i-o face lui Lic: „Tu eti om, Lic, Ghi nu e decât
muiere îmbrcat în haine brbteti, ba chiar mai ru decât aa” . În mod inevitabil, Ana sfârete tragic, înjunghiat de Ghi, cruia-i strig cu disperare c nu vrea s
moar. Înainte s-i dea sufletul, simindu-l pe Lic aproape, „ea ip dezmierdat, îi muc mâna i îi înfipse
ghearele în obrajii lui, apoi czu moart lâng soul ei” . „ Aceste ultime zvâcniri ale eroinei sugereaz totul:
ura i dispreul pentru soul nedemn, setea de rzbunare, dar i patima neostoit pentru Lic, contiina
vinoviei i în acelai timp a nevinoviei”6 . Prin particularitile de realizare a personajelor din nuvela Moara cu noroc, prozatorul dovedete finee
în observarea micrii psihologice, în detectarea zonelor obscure ale psihicului uman, mecanism pe care îl demonteaz i-l dezvluie în toat amploarea sa tragic.
