Caracteristicile jocului la vârstă şcolară mică

Vârsta de şase ani este considerată o vârstă intermediară, care poate aparţine atât

preşcolarităţii cât şi şcolarităţii.

Verza E pune accent pe unele caracteristici fizice şi psihice ale copilului la

această vârstă. O caracteristică importantă este procesul de osificare ce se intensifică şi se

realizează la nivelul toracelui, a coloanei vertebrate, a bazinului, a oaselor mâinii, se

dezvoltă, sistemul muscular, precizia mişcării, se creează deprinderi noi. Activitatea

psihică devine mai complexă, datorită acţiunilor educative, cunoscând în această perioadă

o relativă echilibrare. Acţiunile de cunoaştere şi de asimilare a informaţiilor se efectuează

prin prisma motivaţiilor mai conştiente. Copilul începe să opereze cu abstracţiuni.

Limbajul se dezvoltă intens, ceea ce conduce la intensificarea activităţilor intelectuale.

La 6-7 ani, jocurile devin mai variate şi mai bocate. La această vârstă, copiii au

tendinţa să ofere jucăria preferată învăţătoarei de care s-au ataşat.

Fetelor le place să se îmbrace în hainele mamelor lor, iar băieţeilor le place să se

joace de-a hoţii şi poliţiştii, să fie piraţi, cowboy sau personaje din filme. Mulţi copii

încep să fie interesaţi să colecţioneze diverse obiecte (maşinuţe, jucării de la McDonald,

cartonaşe, abţibilduri etc). În clasa I, copiilor le place să picteze şi să coloreze, se

distrează citind cuvinte simple şi scriind litere şi numere, sunt pasionaţi de jocurile simple

pe calculator. De asemenea, le plac jocurile care se desfăşoară la masă precum „Nu te

supăra frate”, „Piticot”,”puzzle”, joc de cărţi.

În jocurile de imitaţie, la şcolarii mici modelele umane apar mai rar, dar, în

schimb, se remarcă apariţia modelelor unor animale sau mijloace de transport. La

sfârşitul şcolarităţii mici, jocul de imitaţie se menţine, dar nu se mai imită obiecte şi

animale, ci anumite şcene cu acţiune umană.

Între 5 şi 7 ani egocentrismul caracteristic nu permite copiilor să înţeleagă

necesitatea regulilor. Odată cu dezvoltarea capacităţii de gândire, deşi este vorba de

gândirea concretă, copiii devin capabili să participe la jocuri cu reguli. Ei înţeleg relaţiile

de cauzalitate şi reversabilitate şi încep să le placă jocurile a căror reguli sunt înţelese şi

respectate de toţi participanţii.

Dacă la 6-8 ani jocurile se apropie de jocurile preşcolarilor, la vârsta de 9-10 ani

jocurile devin organizate şi încep să aibă o durată mai mare, iar participarea copiilor se

realizează pe echipe.

Din punct de vedere al socializării, copilul de şapte ani întâmpină dificultăţi în a

se înţelege cu alţii. De multe ori o sfidează pe mamă, face pe şeful cu fratele mai mic,

este obraznic cu bunicii şi necăjit de fratele mai mare. Cel mai bine se înţelege cu tatăl

său şi preferă în general orice activitate desfăşurată cu el.

Unii dintre copiii de 6-7 ani sunt extrem de agresivi cu ceilalţi copii, pe care îi

lovesc, îi ciupesc, adeseori bătându-se cu copiii din cartier sau de la şcoală. Pe de altă

parte, alţi copii se tem de agresivitatea celorlalţi copii şi devin o ţintă pentru aceştia.

Jocul în grup la 7 ani nu este bine organizat. Deşi se joacă în grup, de obicei îşi

urmăreşte interesele.

Independenţa copilului creşte, acest lucru fiind pus în evidenţă de formarea unor

grupuri mici, informale, de copii de aceeaşi vârstă şi sex. Interrelaţionarea strânsă cu

ceilalţi membri ai grupului, folosirea poreclelor, parolelor, codurilor, limbajelor secrete,

le dă copiilor sentimentul de libertate, independenţa faţă de lumea adulţilor.