CARACTERELE GENERALE ALE TREMATODELOR

Trematodozele sunt helmintoze produse de paraziţi din clasa Trematoda, care se localizează în

aparatul digestiv, respirator, circulator şi genital, la mamifere şi păsări.

Trematodele sunt viermi laţi cu corpul turtit dorso-ventral, nesegmentat, alungit, foliaceu şi cu tub

digestiv incomplet. Excepţie: specia Alaria alata are corpul format din două părţi; partea anterioară rotunjită, iar

partea posterioară alungită. Echinostomidele prezintă în partea anterioară o dilataţie sub formă de guleraş.

Culoarea corpului este alb - cenuşie. Dimensiunile corpului variază de la 2-3 mm (Dicrocoelium

lanceatum) până la 7-8 cm (Fasciola gigantica).

Tegumentul este alcătuit dintr-o cuticulă groasă, elastică aşezată pe o membrană bazală. Cuticula este

nudă (Dicrocoelidae) sau, acoperită total sau parţial cu ornamentaţii cuticulare sub formă de ţepi, spini, solzi

mici, papile, baghete.

Spinii sunt răspândiţi pe tot corpul însă neuniform (Fasciola hepatica) sau în partea anterioară a

corpului (Echinocasmus perfoliatus). Baghetele sunt dispuse circular, sub formă de rânduri, pe discul adoral la

Echinostomatidae.

Organele de fixare sunt reprezentate de două ventuze, prezente la majoritatea speciilor, sau de un

organ adeziv, care provine din transformarea ventuzei ventrale ( Strigeidae). Ventuzele sunt aşezate: una la

extremitatea anterioară a corpului numită ventuza bucală (în centrul se găseşte orificiul bucal); a doua, are rol

de fixare şi ocupă o poziţie variabilă pe corp: fie aproape de ventuza bucală (Dicrocoelidae, Fasciolidae,

Opistorchidae), fie la extremitatea corpului (Paramphistomidae).

Ventuzele au structură musculară cu fibrele dispuse circular şi radiar, asigurând o puternică fixare a

trematodului la suport. Discul adeziv este un organ musculos, împărţit în alveole, situat pe faţa ventrală a

corpului la trematodele din genul Aspidogaster.

Trematodele nu au cavitate generală, locul acesteia fiind luat de ţesutul conjunctiv, care formează

parenchimul reticular, cu rol de susţinere, de protecţie a organelor interne şi rol metabolic. ~n parenchim se

găsesc organele interne reprezentate de: sistemul nervos, sistemul excretor, aparatul digestiv, aparatul

reproducător.

Sistemul nervos este alcătuit dintr-o masă cerebroidă, situată înapoia ventuzei bucale, formată din

doi ganglioni simetrici uniţi printr-o comisură de la care pornesc două filete nervoase. Fiecare filet este alcătuit

din câte trei perechi de nervi. Grupa anterioară emite ramificaţii pentru extremitatea anterioară şi ventuza

bucală; grupa posterioară este alcătuită din nervi ce ajung la extremitatea posterioară a corpului şi emit

ramificaţii pentru ventuza ventrală, organele interne, şi tegument.

Sistemul excretor, de tip protonefridien, este alcătuit din două sau mai multe celule dilatate cu

aspect de pâlnie şi cu margine ciliată, numite protonefridii, de la care pornesc mai multe canalicule ce se unesc

într-un tub excretor. Tuburile se unesc şi se deschid în porul excretor situat lângă ventuza ventrală.

Aparatul digestiv, incomplet, (lipseşte orificiul anal), este format din:

- orificiul bucal, faringe musculos, esofag scurt care se continuă, înaintea ventuzei ventrale, cu 2

ramuri simetrice, numite cecumuri intestinale, orientate spre paratea posterioară a corpului. Cecumurile pot fi:

ramificate (Fasciolidae), simple (Opistorchidae), boselate (Paramphistomidae).

Aparatul genital al trematodele este de tip hermafrodit, cu excepţia fam. Schistosomatidae.

Aparatul genital mascul este format din două testicule, conducte genitale, un organ copulator şi glande anexe.

Testiculele sunt aşezate fie simetric (Paramphistomidae), sau oblic, unul în urma celuilalt

(Opistorchidae) şi pot fi ramificate (Fasciolidae), globuloase (Dicrocoelidae) sau lobate (Opistorchidae).

Conductele genitale sunt: canalele eferente care se unesc şi rezultă canalul deferent, pe traseul căruia

se găsesc două dilataţii: vezicula seminală şi prostata. Se continuă cu canalul ejaculator şi cu organul copulator

numit cir, protejat de o cuticulă numită punga cirului.

Aparatul genital femel este format din ovar, conducte genitale şi glande anexe. Ovarul poate fi

ramificat (Fasciolidae) sau globulos (Opistorchidae, Dicrocoelidae), ocupând în corp o poziţie variată: anterior

testiculelor (Fasciolidae) sau posterior testiculelor (Dicrocoelidae).

Conductele genitale sunt formate din : oviduct, ootip, uter, por genital.

Oviductul este un canal scurt care conduce secreţia ovarului spre ootip. Ootipul sau răspântia genitală

este situat în mijlocul corpului.

Uterul porneşte din ootip şi are o lungime variabilăocupând fie un spaţiu restrâns (Fasciolidae), sau se

extinde în cea mai mare parte a corpului (Dicrocoelidae). Uterul poate fi saciform, rectiliniu, cu un număr mic de

ouă (Schistosomatidae), sau tubular, cu numeroase anse, care conţin un număr mare de ouă ( Fasciolidae). ~n

prima porţiune a uterului ouăle sunt imature, transparente. Porţiunea terminală a uterului are rol în evacuarea

ouălor mature, rol de vagin şi loc de depunerea spermatozoizilor, care parcurg până la ootip, un drum invers faţă

de cel al ovulelor.

Canalul lui Laurer este un conduct care face legătura între ovar şi faţa dorsală a corpului, fără a se

cunoaşte rolul său.

Conductele genitale mascule şi femele se deschid alături, pe suprafaţa corpului, constituind porul

genital, prin care sunt eliminate ouăle. Porul genital se deschide fie pe faţa ventrală şi în plan median

(Fasciolidae) fie marginal.

Glandele anexe sunt reprezentate de două glande vitelogene şi glanda cochiliferă sau glanda lui

Mehlis. Glandele vitelogene sunt ramificate, sau foliculare, situate simetric pe părţile laterale ale corpului, în

afara cecumurilor intestinale, şi furnizează elementele nutritive pentru viitorul ou. De la fiecare glandă porneşte

câte un viteloduct, care se unesc într-un canal comun, care se deschide în ootip.

~n jurul ootipului şi aderent la acesta se găseşte glanda cochiliferă sau glanda lui Mehlis , a cărei

secreţie contribuie la formarea cojii oului. Ouăle trematodelor sunt în general elipsoide de dimensiuni variabile şi

de culoare galben – cafenie. De regulă, la unul din poli prezintă un opercul iar la polul opus, diferiţi apendici.

Biologie.

Ciclul de dezvoltare este în majoritatea cazurilor heteroxen, cuprinzând stadii larvare, care se

formează în corpul uneia sau a două gazde intermediare. ~n mediul extern, în apele stagnante şi la temperatura

de 20°-30°C, din ou eclozionează o larvă ciliată, mobilă, numită miracidium, care, are formă alungită,

triunghiulară, prevăzută la partea anterioară cu un stilet.

Miracidium-ul are o viaţă scurtă, timp în care trebuie să găsească gazda intermediară (gasteropodele

acvatice), în care pătrunde activ, pierzându-şi învelişul ciliat. ~n gazda intermediară suferă o metamorfoză

regresivă, în cursul căreia involuează majoritatea organelor, transformându-se în sporocist.

Sporocist-ul conţine numeroase mase germinative din care vor lua naştere rediile. Redia are formă

alungită, un început de tub digestiv, şi numeroase celule germinative din care se vor forma reiile fiice sau

cercarii, în funcţie de condiţiile de mediu. Forma cercarului se apropie de cea a adultului, fiind prevăzut cu o

coadă.

Cercarul poate să părăsească molusca gazdă, pentru a-şi continua dezvoltarea în mediul exterior, sau

se poate matura, în gazda în care a evoluat până atunci, transformându-se în metacercar. Metacercarul se

închistează pe un suport în mediul exterior (Fasciolidae) sau în a doua gazdă intermediară (Dicrocoelidae,

Opistorchidae).

Metacercarul este rotund, cu diametrul de 250-300 µm, de culoare alb-gălbuie (Fasciolidae) sau neagră

(Paramphistomidae), şi reprezintă forma de rezistenţă în mediul extern şi de infestare a gazdelor receptive.

L.P. VIII.

TREMATODOZELE RUMEGĂTOARELOR

FASCIOLOZA, DICROCELIOZA, PARAMFISTOMOZA

Etiologie, diagnostic

FASCIOLOZA este o trematodoză hepatică ce afectează ovinele, bovinele, cabalinele, rumegătoarele

sălbatice, iepurele, porcinele şi omul.

Etiologie. Fasciola hepatica are corpul foliaceu şi măsoară 20-30 x 8-12mm. Tegumentul este acoperit

cu spini răspândiţi neuniform, mai deşi în partea anterioară a corpului şi mai rari în partea posterioară. Partea

anterioară a corpului formează o proeminenţă conică, numită conul cefalic, la extremitatea căruia se află ventuza

bucală. La baza conului cefalic foarte aproape de ventuza bucală, se află ventuza ventrală. ~ntre cele două

ventuze se află porul genital.

Tubul digestiv, foarte bine dezvoltat la fasciolele tinere, este alcătuit din orificiul oral, faringe mic

musculos, esofag scurt ce se continuă cu două cecumuri intestinale ramificate. Aparatul genital mascul este

format din două testicule tubulare, ramificate, situate median, în partea posterioară a corpului, de la care

pornesc două canale eferente, ce se unesc într-un canal deferent ce se deschide înaintea ventuzei ventrale, într-o

veziculă seminală sinuasă. Se termină printr-un canal ejaculator şi cirul sau organul copulator. Vezicula seminală,

canalul ejaculator şi cirul se află adăpostite în punga cirului deschizându-se în porul genital.

Aparatul genital femel este alcătuit din ovar tubular ramificat, fiind situat anterior testiculelor. Ootipul

se află în apropierea ovarului, pe linia mediană a corpului. Oviductul scurt se găseşte între ovar şi uter. Uterul

plin cu ouă este tubular, sinuos şi porneşte din ootip, deschizându-se lângă orificiul pungii cirului. Oul este oval

de culoare galben-cafenie, operculat. Măsoară 130-140 x 70-90 µm. Glandele vitelogene sunt ramificate şi se află

pe părţile laterale ale corpului.

Gazde definitive: ovine, bovine, cabaline, iepure, porc, om.

Localizare: canalele biliare ale ficatului şi în parenchimul pulmonar

Gazde intermediare: gasteropodele acvatice, speciile: Galba truncatula, Lymnea stagnalis, Lymnea

palustris, Radix peregrea.

Ciclul biologic

Gazdele definitive elimină în mediul extern odată cu fecalele, ouă de F. hepatica. ~n condiţii de

umiditate optimă şi temperatură de 20-30°C, oul embrionează, pentru ca apoi să eclozioneze o larvă cu aspect

triunghiular, ciliată, mobilă, numită miracidium. Cu ajutorul unei prelungiri ascuţite numită stilet, pătrunde activ

în gazda intermediară (gasteropode acvatice), în corpul căreia se desfăşoară stadiile de sporocist, redie, redii

fiice sau cercari.

Cercarii sunt eliminaţi în mediul extern, unde se ataşează de suporţi vegetali şi suferă un proces de

închistare, transformându-se în metacercar. Metacercarii reprezintă forma rezistenţă şi de contaminare pentru

gazdele definitive.

Metacercarii consumaţi odată cu furajele, ajung în tubul digestiv, unde exchistează, perforează mucoasa

intestinală şi migrează prin cavitatea peritoneală, până ajung la ficat. Fasciolele tinere sau adolescarii pătrund

prin capsula Glisson şi migrează centripet prin parenchimul hepatic, până ajung în canalele biliare. Perioada

necesară dezvoltării fasciolelor până la maturitate este de 2-2,5 luni. Longevitatea poate să ajungă până la 11

ani.

Diagnosticul clinic se bazează pe simptomele care apar în evoluţia cronică a fasciolozei şi constau în

icter, anemie, ascită, edem submaxilar, stare de slăbire accentuată.

Examenul paraclinic constă în utilizarea metodelor coproscopice de spălare succesivă şi sedimentare,

sau sedimentare prin centrifugare, recomandate în forma cronică a fasciolozei. ~n forma acută examenul

coproscopic nu este operant deoarece fasciolele sunt imature. Examenul morfopatologic. ~n forma acută se

constată leziuni de perihepatită, hepatită traumatică şi hemoragică. Identificarea fasciolelor tinere se face prin

triturarea ficatului lezionat, spălarea cu ser fiziologic şi sedimentare.

~n forma cronică ficatul este mărit în volum, indurat; canalele biliare sunt dure, de culoare albă,

îngroşate, impregnate cu săruri de calciu, ceea ce face ca la secţionare să scârţie. ~n interiorul canalelor se

găsesc fasciole. Vezicula biliară este mărită în volum, bila este vâscoasă, cu miros caracteristic.

DICROCELIOZA

Trematodoză a ficatului la ierbivore, întâlnită în regiunile de deal.

Etiologie. Dicrocoelium lanceatum are corpul lăţit, alungit (4-14 x 1-2 mm), acoperit cu o cuticulă

nudă, transparentă, care permite vizualizarea organelor interne. Ventuzele sunt apropiate şi dispuse în treimea

anterioară a corpului. Ventuza bucală este mai mică decât ventuza ventrală. Orificiul bucal situat în ventuza

bucală, se continuă cu un faringe mic, sferic şi apoi cu esofagul, care este lung şi subţire. Ramurile intestinale

sunt subţiri, uşor ondulate şi se termină înainte de partea posterioară a corpului.

Testiculele sunt globuloase, uşor lobate, aşezate oblic între ele, situate în jumătatea anterioară a

corpului, sub ventuza ventrală. Ovarul se găseşte sub testiculul posterior şi are aspect globulos. Ootipul este

mic, situat după ovar. Uterul este format din două ramuri: ascendentă şi descendentă, ce descriu numeroase

anse, în zona posterioară a corpului. Glandele vitelogene, dispuse lateral, nu depăşesc în lungime treimea

mijlocie a corpului. Oul este uşor asimetric, operculat, embrionat şi măsoară 34-45 x 23-10 µm. Coaja este

groasă, de culoare cafenie. Specia parazitează în ficat la rumegătoare mici şi mari, ierbivore, rozotoare, porc şi

om, localizându-se în canaliculele biliare şi vezicula biliară. Prima gazdă intermediară este reprezentată de

gasteropodele terestre din genurile: Zebrina, Helicella, Agriolimax . A doua gazdă intermediară sau gazda

metacercarului este furnica, Formica fusca.

Ciclul biologic.

Gazdele definitive elimină prin fecale în mediul extern, ouă, care sunt ingerate de gasteropodele

terestre, prima gazdă intermediară. ~n corpul acestora se dezvoltă stadiile: miracidium, sporocist I, sporocist II,

cercar. Lipseşte stadiul de redie.

Cercarii părăsesc corpul gasteropodelor, formând grămezi pe vegetale sau pe alte suporturi, constituind

hrana pentru furnici, cea dea a doua gazdă intermediară. ~n corpul furnicii cercarii se transformă în metacercari,

fiind stocaţi până când o gazdă definitivă îi va consuma, odată cu hrana. ~n gazda definitivă traseul parcurs de

stadiile de dezvoltare pare să fie acelaşi cu al speciei Fasciola hepatica sau abordează canalul coledoc.

Diagnosticul clinic este dificil de precizat, întrucât dicrocelioza nu se exprimă prin semne

patognomonice. Se observă slăbire şi uşor subicter.

Paraclinic, prin examen coproscopic, se relevă prezenţa ouălor caracteristice, folosind metode de

sedimentare sau centrifugare.

Morfopatologic se constată reducerea în volum a ficatului, îngroşarea cannliculelor şi a canalelor biliare;

în ductele biliare se află numeroşi paraziţi înglobaţi într-o magmă verzuie, cu vâscozitate crescută.

PARAMFISTOMOZA este o trematodoză a tubului digestiv la rumegătoare.

Etiologie. Paramphistomum cervi are corpul convex în partea dorsală şi concav în partea ventrală, de

culoare roz-roşietică; măsoară 8-10 x 2-3 mm. Cuticula prezintă mici papile în jumătatea anterioară a corpului.

Ventuza ventrală, situată la extremitatea posterioară a corpului se numeşte acetabulum şi este mai mare decât

ventuza bucală. Nu are faringe, iar cecumurile intestinale sunt boselate, lungi şi se termină spre partea

posterioară a corpului. Testiculele sunt mari, uşor lobate, situate aproape central, unul în urma celuilalt. Canalul

ejaculator se uneşte cu capătul terminal al uterului formând un canal hermafrodit ce se deschide în papila

genitală. Ovarul este mic şi oval, situat sub testicule.

Glanda lui Mehlis se află în apropierea ovarului; glandele vitelogene sunt situate lateral, din zona

bifurcaţiei intestinale şi până la extremitatea posterioară a corpului. Uterul, sinuos, se îndreaptă spre capătul

posterior al corpului. Oul este mare (155-162 x 70-80 µm), operculat şi de culoare galbenă.

Specia parazitează la rumegătoarele mici şi mari localizându-se în rumen, reţea şi temporar în duoden.

Gazdele intermediare sunt gasteropodele terestre din genurile: Bulinus, Planorbis.

Ciclul biologic este asemănător cu al speciei Fasciola hepatica. Metacercarii sunt de culoare neagră.

Diagnosticul clinic este dificil de precizat, întrucât simptomele sunt nespecifice. ~n perioada

parazitării în duoden trematodele declanşează sindrom enteric grav.

Paraclinic, prin examen coproscopic se depistează ouăle caracteristice, sau prin spălarea şi filtrarea

materiilor fecale se identifică trematodele.

Morfopatologic se constată dispariţia papilelor foliacee rumenale; prezenţa unei magme de culoare

galbenă în care se găsesc paraziţii înglobaţi, pe mucoasă se observă ulcere, în duoden, enterită hemoragică.

L.P. IX.

TREMATODOZE LA CARNIVORE ŞI PĂSĂRI

Etiologie, diagnostic

OPISTORHOZA este o trematodoză hepatică ce afectează, în special, carnivorele.

Etiologie. Opistorchis felineus are corpul foliaceu, mai ascuţit în partea anterioară, şi rotunjit în

partea posterioară, acoperit cu o cuticulă nudă. Ventuza ventrală este mai mică decât ventuza bucală. Faringele

se continuă cu esofagul relativ scurt. Ramurile intestinale sunt lungi, simple şi se termină în partea posterioară a

corpului. Testiculele sunt lobate, aşezate oblic, în treimea posterioară a corpului. Ovarul, oval şi uşor lobat se

găseşte în faţa testiculelor. Glandele vitelogene sunt situate lateral, în treimea mijlocie a corpului.

Uterul prezintă numeroase anse dispuse între ovar şi ventuza ventrală. Punga genitală lipseşte, porul

genital fiind aşezat înaintea ventuzei ventrale. Oul este oval (30 x 15 µm), embrionat şi de culoare galben-

marornie La un pol este operculat, iar la polul opus are o prelungire ca un spin. Specia parazitează în ficat la

carnivorele domestice şi sălbatice, mai rar la porc şi om, localizându-se în canalele biliare şi pancreatice. Prima

gazdă intermediară este reprezentată de gasteropodele din genul Bithynus; a doua gazdă intermediară: peştii din

fam. Cyprinidae.

Diagnosticul. ~n localizarea hepatică, clinic se observă inapetenţă, ascită, icter, stare de slăbire. ~n

localizarea pancreatică se constată semne de pancreatită acută.

Paraclinic se folosesc metode coproscopice de sedimentare liberă sau sedimentare prin centrifugare.

Morfopatologic se constată ascită, culoarea gălbuie a ţesuturilor, leziuni de perihepatită, angiocolită,

pancreatită catarală. La carnivorele domestice şi sălbatice în ductele biliare mai parazitează specia Metorchis

albidus.

TREMATODOZELE INTESTINALE LA CARNIVORE.

Trematodoze ale intestinului subţire produse de speciile Echinocasmus perfoliatus, Alaria alata,

Metagonimus yokogawai.

Etiologie. Echinocasmus perfoliatus are corpul alungit (3-4 x 0,7-0,9 mm) acoperit de o cuticulă cu

spini în partea anterioară şi un guleraş cefalic numit disc adoral care este prevăzut cu 24 baghete egale ca

lungime. Ventuza ventrală este mai mare decât ventuza bucală. Ramurile intestinale sunt simple şi neramificate.

Testiculele sunt mari şi ocupă zona mediană a corpului, aşezate unul după altul, în jumătatea posterioară a

corpului. Ovarul este oval, situat aproape de testiculul anterior. Glandele vitelogene ocupă zona posterioară a

corpului. Uterul este scurt şi se găseşte în spaţiul dintre ventuza ventrală şi ovar. Oul este oval (110 x 70 µm),

operculat şi de culoare gălbuie.

Specia parazitează la câine, pisică, vulpe, porc şi om, localizându-se în intestinul subţire. ~n ciclul

biologic intervin două gazde intermediare: prima gazdă, gasteropode din genul Bulinus; a doua gazdă

intermediară: peştii din fam. Cyprinidae.

Diagnosticul. Clinic este dificil de precizat. Paraclinic se relevă prezenţa ouălor caracteristice, prin

metode de sedimentare. Morfopatologic se constată leziuni de enterită catarală, congestie iar paraziţii sunt

ancoraţi în mucoasa intestinală.

TREMATODOZELE PĂSĂRILOR

PROSTOGONIMOZA este o trematodoză care afectează bursa lui Fabricius, şi aparatul genital.

Etiologie. Prostogonimus pellucidus, P. ovatus, P. cuneatus .

Prostogonimus pellucidus are corpul piriform sau foliaceu (6-11 x 2-6 mm), de culoare roşietică.

Cuticula este acoperită cu spini. Ventuzele sunt egale. Testiculele sunt foarte mari, ovale, dipuse simetric în zona

centrală a corpului. Ovarul, multilobat, este aşezat uşor lateral şi după ventuza ventrală. Glandele vitelogene se

află în treimea mijlocie a corpului. Uterul, bine dezvoltat, ocupă spaţiul de după ventuza ventrală.

Deschiderea porului uterin este alături de orificiul genital masculin, lângă ventuza bucală. Oul măsoară

32 x 16 µm este de culoare galbenă, operculat la un pol, iar la polul opus este prevăzut cu un spin. Specia

parazitează la galiforme şi palmipede domestice şi sălbatice, localizându-se în bursa lui Fabricius, cloacă şi

oviduct.

Ciclul biologic este heteroxen, în care intervin două gazde intermediare. Prima, reprezentată de

gasteropodele de apă dulce din genul Amnicola; a doua gazdă intermediară - insectele din genul Libellula (larve

şi adulţi). Lipseşte stadiul de redie. Cercarii sunt prevăzuţi la partea anterioară cu un stilet dezvoltat şi se

numesc xifidiocercari.

Diagnosticul. Clinic se înregistrează tulburări ale ouatului, modificarea formei oului, coaja apare

subţire sau foarte groasă. Păsările au abdomenul lăsat. ~n jurul anusului penele sunt aglutinate de o secreţie

vâscoasă, văroasă.

Paraclinic, se foloseşte metoda spălărilor repetate şi sedimentării, prin care se relevă prezenţa ouălor

de trematode.

Morfopatologic se constată inflamaţia mucoasei oviductului, acoperită cu fibrină şi concreţiuni de calciu,

hemoragii în submucoasă, ovarită, peritonită. Identificarea paraziţilor adulţi prin raclarea mucoasei oviductului.

ECHINOSTOMOZA

Etiologie. Echinostoma revolutum are corpul alungit, îngust (10-12,5 mm), de culoare roşietică.

Ventuza ventrală este mai dezvoltată decât ventuza bucală. ~n jurul ventuzei bucale se găseşte un guleraş

cefalic acoperit de spini, dispuşi pe două rânduri. Testiculele sunt ovale, alungite, situate unul după celălalt, în

treimea mijlocie a corpului.

Ovarul este situat median, în zona centrală a corpului. Uterul formează anse transversale între ovar şi

ventuza ventrală. Glandele vitelogene se găsesc între ventuza ventrală şi marginea posterioară a corpului. Oul

măsoară 134 x 70 µm.

Specia parazitează la păsările domestice şi sălbatice şi la mamifere (pisică, porc, iepure, şoarece şi

accidental la om), localizându-se în intestin (cecumuri), rareori în ductele biliare şi în bursa lui Fabricius. Gazdele

intermediare sunt gasteropodele din genurile Limnea, Radix, Planorbis.

Ciclul biologic este hetoroxen. Gazdele definitive elimină ouă în mediul acvatic, unde va ecloziona

miracidiumul. Acesta pătrunde în gasteropode şi se dezvoltă, parcurgând toate stadiile larvare ( sporocist, redie,

redie-fiică sau cercar, şi metacercar) Metacercarii rămân închistaţi în corpul melcilor. Speciile Hipodereum

conoideum, Apotemon gracilis, Cotylurus cornutus au fost întâlnite la păsări (galinacee, palmipede şi porumbei),

cu localizare în intestinul subţire.

L. P. X.

CARACTERLE GENERALE ALE CESTODELOR

FORMELE LARVARE – METACESTODELE

Cestodozele sunt parazitoze produse de paraziţi din clasa Cestoda. Adulţii se localizează în tractusul

gastro-intestinal producând tenioze, la mamifere şi păsări. Formele larvare, metacestodele, se localizează în

organismul gazdelor intermediare, producând metacestodoze.

Caractere morfologice. Cestodele au corpul turtit dorso-ventral, neted, segmentat, de culoare albă şi

lung, cu aspect de panglică.

Cestodele sunt alcătuite din scolex, gât şi strobilă sau corpul propriu-zis. Dimensiunile variază, de la

câţiva mm (Echinococcus granulosus) la câţiva metri (Taenia solium). Scolexul este situat în partea anterioară şi

are rol de organ de fixare. Forma scolexului este variabilă: sferică ( Moniezia expansa), ovală (Dipylidium

caninum), sau piramidală (Anoplocephala magna).

Organele de fixare sunt: botriile (2) la Pseudohyllidae şi ventuzele (4), la Cyclophyllidae. Rostrum-ul

poate fi armat cu mai multe rânduri de cârlige (Multiceps multiceps), sau nearmat (Avitellina centripunctata).

Poate fi mobil, retractil într-un spaţiu liber situat la partea apicală a scolexului. Rostrumul mobil se numeşte

rostelum, care poate fi armat sau nearmat. Armătura este formată din cârlige sau croşete de forme diferite. La

cestodele cu armătura dublă croşetele sunt inegale.

Gâtul urmează după scolex şi este o zonă scurtă nesegmentată, alcătuită din numeroase celule active

în permanentă diviziun, din care se diferenţiază proglotele care formează strobila.

Strobila sau corpul propriu-zis, este formată din număr diferit de proglote (de la 3 –4000). După formă

proglotele pot fi:

-mai late decât lungi (Anoplocephalidae)

-echilaterale (Diphyllobothrium latum),

-mai lungi decât late (Dipylidium caninum),

-formă de clopot (Choanotaenia infundibulum)

-cu marginea fierăstruită (Taenia pisiformis),

-formă de butoiaş (Mozocestoides lineatus)

-cu marginea posterioară franjurată (Thysanosoma actinoides)

Porii genitali pot fi simpli aşezaţi: regulat alterni (Davainea proglotina), neregulat alterni (Taenia

saginata), unilaterali (Hymenolepis cantaniana), sau dubli: (Moniezia expansa, D. caninum), sau cu poziţie

ventro-mediană (D. latum, M. lineatus).

~n secţiune transversală o proglotă prezintă două zone: zona corticală şi zona medulară. Zona corticală

este formată dintr-o cuticulă subţire acoperită cu papile, spini sau peri ( microtrichi); un strat subcuticular de

impregnaţie calcalră; un strat muscular alcătuit din fibre dispuse pe două planuri. Zona medulară se află în

centrul proglotei fiind formată din ţesut mezenchimatos în care se găsesc organele interne reprezentate de

aparatele: excretor, genital şi sistemul nervos . Lipsesc aparatele: digestiv, circulator şi respirator.

Aparatul excretor este alcătuit din clule specializate ciliate numite protonefridii, situate spre părţile

laterale ale proglotelor. Protonefridiile se continuă cu canalicule fine, care comunică cu canalele longitudinale

situate pe părţile laterale ale corpului, unite între ele în fiecare proglotă prin canale transversale. Canalele

colectoare se deschid prin câte un orificiu, situat la partea posterioară a ultimei proglote.

Sistemul nervos de tip ganglionar este alcătuit din doi ganglioni nervoşi situaţi în scolex şi două

cordoane nervoase dispuse în lungul strobilei. Fiecare proglotă primeşte filete nervoase din aceste cordoane.

Aparatul genital. Aspectul organelor genitale diferă de la o zonă la alta a strobilei. Zona de proglote

imature se găseşte imediat după gât, unde aparatul genital est în curs de formare; urmează proglotele mature,

hermafrodite, cu organele genitale bine dezvoltate şi proglotele ovigere în care persistă uterul plin cu ouă.

Aparatul genital mascul este alcătuit dintr-un număr variabil de testicule (1-3, la Hymenolepididae;

câteva sute la Taeniidae). Testiculele au forma globuloasă şi sunt dispuse în partea antero-dorsală a proglotei. De

la testicule pornesc conducte genitale numite spermiducte, care se unesc într-un canal deferent, urmat de un

canal ejaculator. Vezicula seminală şi cirul se găsesc în punga cirului.

Aparatul genital femel este format din ovar, simplu sau lobat, situat postero-ventral în proglotă. De la

ovar porneşte oviductul care se deschide în ootip. Din ootip porneşte uterul care poate fi: sub formă de reţea

(Moniezia expansa), ramificat (T. solium), saciform (Thysaniesia ovilla). La Pseudophyllidae uterul comunică cu

exteriorul printr-un orificiu numit tocostom, ouăle fiind eliminate permanent. Din ootip se mai desprind

receptaculul seminal, şi vaginul. Glandele vitelogene pot fi: diseminate în proglotă (Pseudophyllidae), sau

grupate în partea posterioară înapoia ovarului (Cyclophyllidae).

Ouăle sunt de două tipuri: elipsoide, operculate de culoare galbenă, cu coaja subţire şi conţine un

sinciţiu embrionar neorganizat (Pseudophyllidae), asemănându-se cu ouăle de trematode. Larvele provenite din

aceste ouă necesită mediul acvatic şi două gazde intermediare. La Cyclophyllidae oul are formă variată: ovală,

rotundă, romboidală, şi conţine un embrion hexacant, complet format. Pentru dezvoltare necesită o singură gazdă

intermediară.

FORMELE LARVARE sau METACESTODELE

Sunt diferite ca structură şi specie. Metacestodele care se localizează în musculatură, sistemul nervos

central, ţesutul conjunctiv la vertebrate au dimensiuni mari, sunt veziculate şi se numesc larve chistice.

Metacestodele care se localizează în cavitatea generală la nevertebrate sunt mici, cu vezicula foarte redusă şi se

numesc larve cisticercoide. Larvele total lipsite de veziculă şi care trăiesc la vertebrate şi artropode se numesc

larve pseudochistice.

1. Larvele chistice (cu vezicula bine dezvoltată şi fără apendice caudal) sunt cysticercus, coenurul şi

echinococul.

Cysticercus este o larvă monochistică, monocefalică, cu vezicula subţire şi lichidul clar. Conţine o larvă

formată dintr-un scolex asemănător celui adult, câteva proglote invaginate şi învelite de o singură membrană;

locul de pe suprafaţa chistului unde se formează invaginaţia scolexului se numeşte invaginaţie cefalică. Aceast

formă larvară este caracteristică fam. Taeniidae.

Coenurus este larvă monochistică policefalică, definită printr-o veziculă mare, cu perete subţire, cu

numeroase invaginaţii cefalice dispuse neregulat (Coenurus cerebralis) sau ordonat (C. serialis).

Echinococcus (chistul hidatic, hidatida) este o larvă polichistică, policefalică, definită printr-o veziculă

mare, cu peretele gros stratificat, opac şi conţine o cantitate mare de lichid. Produce vezicule fiice endo- şi

exogene, fiecare cu numeroşi scolexi.

2. Larvele chistice cisticercoide sunt larve cu veziculă rudimentară, cu perete gros, şi lichid în

cantitate redusă. Acestea sunt: cysticercoidul, cryptocystis, staphilocystis , cercocystis.

Cysticercoidul tipic, prezintă anterior o invaginaţie mare care conţine un scolex cu rostrumul

neinvaginat şi o singură ventuză. ~n partea opusă se formează un apendice caudal cu aspect cilindric, în care

pluteşte vezicula larvei. Este caracteristică genurilor Davainea şi Moniezia.

Criptocystis este o larvă asemănătoare cu cysticercoidul dar apendicele caudal cade în decursul

dezvoltării larvare. (D. caninum, H. carioca). Staphilocystis este o larvă fără coadă care prezintă o înmulţire

prin burjeonare, imprimând un aspect de strugure. (Hymenolepididae).

Cercocystis este o larvă la care apendicele caudal lipseşte de la începutul dezvoltării

(Hymenolepididae).

3. Larvele pseudochistice (fără veziculă) sunt coracidium, procercoidul, plerocercoidul,

tetrathyridium.

Coracidium este o larvă mică, globuloasă, ciliată, hexacantă. Duce viaţă liberă în mediul extern

acvatic. ~n corpul gazdelor intermediare se transformă în larvă procercoidă.

Procercoidul este o larvă cu aspect alungit (viermiform), neciliată, prevăzută cu o mică invaginaţie în

partea anterioară care este viitoara botrie. Are cârlige. Procercoidul consumat de peşti se transformă în larvă

plerocercoidă.

Plerocercoidul este o larvă cu aspect alungit, de culoare albicioasă, nesegmentată. Este larva speciei

D. latum şi parazitează în musculatura peştelui şi în ovar. Tetrathyridium est o larvă aplatizată, cu aspect

verucos, cu invaginaţie cefalică alcătuită dintr-un scolex prevăzut cu patru ventuze. Larva are proprietăţi

contractile. Este caracteristică fam. Mezocestoididae.

L. P. XI.

CESTODOZELE RUMEGĂTOARELOR ŞI CABALINELOR

Etiologie, diagnostic

La rumegătoare şi cabaline cestodozele sunt produse de cestode din familiile Anoplocephalidae şi

Avitelinidae.

Etiologie. Moniezia expansa măsoară 0,75-6,0 m x 12-20 mm Scolexul este mare, globulos, de 0,4-0,7

mm şi nearmat. Pe scolex se găsesc 4 ventuze proeminente, cu deschidere lineară şi cu diametru de 200-300 µm,

fiecare. Proglotele sunt mai late decât lungi, de culoare albă cele neovigere, şi galbenă cele ovigere. Organele

genitale sunt duble şi porii genitali bilaterali. Ovarele sunt lobulate şi au formă de potcoavă, cu cavitatea spre

posterior, fiind aşezate latero-median, în fiecare proglotă. Glandele vitelogene compacte sunt dispuse în

concavitatea ovarului.

~n partea posterioară a proglotelor se găsesc glandele interproglotidiene cu aspect saciform sau

globulos, dispuse transversal, aliniate în grupe de câte 10-20 Uterul, iniţial tubular şi reticulat, devine saciform

prin acumularea oncosferelor, ajungând să ocupe întreaga proglotă. ~n fiecare proglotă matură există 100-400

testicule. Cestodul adult produce zilnic 100 proglote ovigere şi 10 x 10 6 ouă. Oul are formă neregulată,

piramidală cu şase feţe. ~n plan, apare triunghiular sau globulos, neoperculat. Măsoară 50-60 sau 55-75 µm.

Specia parazitează în intestinul subţire la ovine, caprine şi bovine. Gazda intermediară este

reprezentată de acarienii oribatizi din fam Oribatidae, Galumnidae, în care se dezvoltă larva cysticercoidă.

Moniezia benedeni măsoară 0,4–4,0 m x 10-26 mm. Scolexul este mare, cubic şi măsoară 0,80-1,62

mm. Ventuzele, în număr de 4 sunt proeminente şi au deschidere subcirculară. Proglotele sunt subţiri, mai late

decât lungi (25 x 3 mm), şi translucide. Porii genitali sunt dubli. Glandele interproglotidiene au dispoziţie lineară

şi paralelă cu marginea posterioară a proglotei, fiind situate numai în zona mijlocie a proglotei. Aspectul

organelor genitale este identic cu cel descris la Moniezia expansa. Oul este cubic şi măsoară 80-90 µm. Specia

parazitează în intestinul subţire la taurine şi mai rar la ovine, având ca gazdă intermediară specii de acarieni din

fam Oribatidae.

Stilesia globipunctata măsoară 9,40-0,60 m x 2,0–2,5 mm. Scolexul este mare, globulos, cu diametru

de 1,0 mm. Are 4 ventuze proeminente cu deschidere ovalară. Strobila este subţire, translucidă, cu segmentaţie

incompletă, slab vizibilă, excepţie făcând segmentele posterioare. Are aspect gelatinos. Proglotele sunt mai late

decât lungi, cu porii genitali neregulat alterni. Testiculele sunt distribuite în două câmpuri laterale. Nu are glande

vitelogene. Uterul este dispus transversal şi terminat la fiecare extremitate printr-o dilataţie în formă de halteră.

~n segmentele ovigere uterul este înlocuit prin două organe parauterine globuloase, ovoide, cu diametru de 450

µm. Oul este fusiform, de culoare maron-închis şi măsoară 55 x 25 µm. Din genul Stilesia se mai cunosc speciile

Stilesia hepatica, ce parazitează în ductele biliare, ale rumegătoarelor; Stilesia vittata care parazitează în

intestinul subţire la rumegătoare.

Avitellina centripunctata măsoară 1,0–3,0 m x 2,0–3,0 mm. Scolexul este mare, cu diametru de 1,5–

2,5 mm, prevăzut cu ventuze mari, ce au deschidere circulară şi diametru de 500 µm. Strobila este subţire şi

translucidă. Segmentaţia este indistinctă, cu excepţia porţiunii terminale a strobilei. Segmentele terminale sunt

aproximativ cilindrice, cu grosimea de 1,0 mm.

Proglotele sunt late, de 3,0 mm, albe, strălucitoare, cu aspect gelatinos. Proglotele mature sunt

rotunjite sau pătrate. Porii genitali sunt neregulat alterni. Testiculele, în număr redus, sunt situate marginal în

proglotă, fiind separate în câte două grupe, de către canalele excretoare longitudinale. Ovarul şi glandele

vitelogene formează un corp comun situat în apropierea grupului testicular intern, lângă porul genital. Uterul

este saciform şi dispus transversal. ~n segmentele ovigere, uterul este înlocuit cu un organ parauterin globulos

sau ovoid, de 0,6-1,0 mm, care conţine pachete cu ouă. Succesiunea organelor parauterine în proglotă formează

o linie mediană întunecată, caracteristică speciei. Oul este ovoid şi măsoară 20-35 x 20-22 µm. Uneori prezintă o

protuberanţă conică la unul din poli şi măsoară 40-45 µm, pe marele ax. Specia parazitează în intestinul subţire

la ovine şi taurine, având ca gazdă intermediară acarieni din fam Scheloribatidae.

Thysaniezia ovilla (sin. Helicometra giardi, Taenia ovilla, Thysaniezia giardi), măsoară 1,5-4,0 m x 8,0-

12 mm. Scolexul are diametrul de 1,2 mm şi este prevăzut cu 4 ventuze cu deschidere lineară.

Proglotele sunt mai late decât lungi, cu porii genitali neregulat alterni. Proglotele mature măsoară 12

mm lăţime. Conţin numeroase testicule dispuse în două câmpuri laterale, în afara canalelor excretoare. Ovarul

are forma unui arc de cerc, situat lângă porul genital. Glanda vitelogenă, diferenţiată, este mică şi se află sub

ovar. Uterul este tubular şi cu aspect sinuos, situat transversal în proglotă.

~n proglotele ovigere, uterul este înlocuit cu aproximativ 300 organe parauterine globuloase, de 100 µm

diametru. Fiecare organ parauterin conţine câte 5-15 ouă. Oul este sferic, uşor angular, cu diametru de 22-25

µm. Specia parazitează în intestinul subţire la ovine, taurine şi porcine, gazda intermediară fiind acarienii din

fam Scheloribatidae.

Thysanosoma actinoides măsoară 150–300 mm x 5,0-7,0 mm. Scolexul are diametrul de 1,0-1,5 mm şi

este prevăzut cu ventuze mari şi proeminente. Proglotele sunt mai late decât lungi. Pe marginea posterioară a

fiecărei proglote se găsesc franjuri lungi. ~n partea posterioară a strobilei, franjurile sunt mai lungi decât

proglota. Organele genitale sunt duble, porii genitali bilaterali.

Proglotele ovigere conţin organe parauterine în care se găsesc câte 5-12 ouă neoperculate. Segmentele

ovigere se maturează după detaşarea lor de strobilă. Aceste proglote măsoară 1,5-3,0 mm lăţime. Ouăle sunt

eliminate prin porul genital, imediat după detaşarea proglotelor. Expuse la lumină artificială, proglotele ovigere

elimină ouă prin porul genital. Oul măsoară 26,95 x 19,25 µm.

Ciclul biologic

La acest grup de cestode ciclul biologic este asemănător. Gazdele definitive elimină în mediul extern

odată cu materiile fecale, proglote ovigere. Acarienii oribatizi coprofagi-gazdă intermediară consumă şi ouăle de

cestode asigurând dezvoltarea larvei cysticercoide în aproximativ 140-150 zile la temperatura de 18-20°C.

Infestarea rumegătoarelor are loc la păşune, prin consumul acarienilor infestaţi cu larve cysticercoide, odată cu

vegetaţia. ~n tubul digestiv al gazdei definitive larva cysticercoidă se va dezvolta într-un cestod adult într-o

perioadă de circa 45 zile.

Diagnosticul. Clinic, la subiecţii tineri se observă sindromul de anemie şi tulburări gastro-intestinale în

care emisiunile diareice alternează cu stările de constipaţie.

Paraclinic se relevă ouăle de cestode prin metode de flotaţie (Willis), sau fragmente de strobilă pe

suprafaţa fecalelor.

Morfopatologic se constată cestodele în lumenul intestinal, leziuni de enterită exsudativă şi hemoragică,

anemie, cahexie. ~n infestaţia cu specia Stilesia globipunctata, în duoden, se constată noduli fibroşi în care se

identifică scolexul şi primele proglote, restul strobilei fiind în lumenul intestinal. Mucoasa duodenală este

edemaţiată, decolorată, îngroşată de 4-6 ori faţă de normal.

CESTODOZELE CABALINELOR

Etiologie. Anoplocephala magna măsoară 35-80 x 2,5 cm. Scolexul are 3-6 mm diametru şi 4 ventuze

sub forma de cupă. ~n fiecare proglotă matură se găsesc 400-500 testicule repartizate in 3-4 straturi. Este

prezent un singur rând de organe genitale. Proglotele au marginea anterioară ascuţită spre exterior, uşor

zimţată, în ansamblul strobilei. Proglotele sunt mai late decat lungi şi foarte comprimate în prima parte a

corpului. Oul este subglobulos şi măsoară 50-60 µm. Conţine un aparat piriform, care inconjură embrionul. Specia

parazitează in intestinul subţire, uneori în stomac, la ecvine, gazda intermediară fiind acarienii din fam.

Scheloribatidae.

Anaplocephala perpholiata măsoară 1-8 x 1-2 cm.

Scolexul este cubic, de 2-3 mm diametru. Acesta se prelungeste pe faţa ventrală şi dorsală a strobilei cu

doi mici apendici rotunjiţi şi lobaţi. Segmentele mature sunt mai late decât lungi, groase, au aspect de foi

suprapuse şi conţin circa 200 testicule dispuse în parenchimul proglotei. Ovarul are 2 lobi şi ocupă toata

lungimea proglotei. Uterul este saciform lobat. Organele genitale sunt simple, cu porii gentali laterali. Oul este

subglobulos, masoară 50-88 µm, conţine embrion hexacant şi aparat piriform.

Specia parazitează la cal, măgar şi catâr localizându-se în ileon, după valvula ileo-cecală, în cecum şi

colon, aglomerate sub forma unor insule; gazda intermediară e reprezentată de acarienii oribatizi din fam.

Scheloribatidae şi Galumnidae.

Paranoplocephala mamilana măsoară 0,5-5 cm x 4-6 mm

Scolexul este de 700 µm, tetragonal şi are 4 ventuze cu deschidere liniară. Testiculele sunt separate pe

marginea proglotei, de glandele genitale femele. Oul este subglobulos, de 50-88 µm diametru, cu embrion

hexacant si aparat piriform. Specia parazitează la cabaline, localizându-se în duoden, jejun, ileon şi uneori, în

stomac. Gazda intermediară o reprezintă acarienii de păşune din genurile Galumna şi Allogalumna. Ciclul

biologic este asemănător speciilor care parazitează la rumegătoare.

Diagnosticul. Clinic se înregistrează sindrom de anemie, iar în infestaţiile masive, tulburări gastro-

intestinale.

Paraclinic, în fecale se observă paraziţi întregi sau proglote; examenul coproscopic prin metoda Willis nu

este totdeauna eficient.

Morfopatologic, în lumenul intestinal se constată cestode de culoare cenuşie, acoperite cu mult mucus:

A. perfoliata formează aglomerări ce obstruează valvula ileo-cecală, formând dilataţii saciforme în porţiunea

superioară a ileonului, de-a lungul inserţiei mezenterului, ce comunică cu lumenul intestinal, printr-o fantă mică.

~n evoluţia cronică se constată leziuni pseudotumorale de dimensiuni mici situate în ileon şi în zona iniţială a

cecumului. Se mai observă echimoze, abcese ulceraţii.

L. P. XII

CESTODOZE LA CARNIVOR ŞI LA OM

Cestodozele carnivorelor sunt mai frecvente la câininii din mediul rural, comparativ cu pisica.

Metacestodele speciilor care parazitează la carnivore produc entităţi morbide la animalele de interes economic.

Diphyllobothrium latum măsoară 3-12 m x 10-15 mm.

Scolexul este prevăzut cu botridii, fără rostrum şi rostelum, gâtul este lung, iar proglotele sunt pătrate

sau mai late decât lungi. Strobila este alcătuită din circa 4000 de proglote izodiametrale pe toată lungimea

strobilei. Proglotele mature conţin testicule aşezate pe marginile laterale; canalul deferent este situat antero-

median, porul genital fiind situat ventro-median. Ovarele, bilobate, sunt situate simetric, în partea posterioară a

proglotei. Glandele vitelogene sunt aşezate pe marginea proglotelor. Uterul, tubular, sinuos, este amplasat

median, are aspect de fluture păşi se deschide ventro – median, prin orificiul uterin (tocostom). Oul este eliptic,

operculat, cu coaja brună şi măsoară 60-70 x 40-50 µm.

Paraziteaza în intestinul subţire la carnivore, porc şi om. Prima gazdă intermediară este reprezentată de

crustaceele de apă dulce, iar a două gazdă, peştii de apă dulce (ştiucă, lostriţă, biban).

Ciclul biologic. ~n mediul acvatic, din ouă eclozionează o formă larvară liberă, ciliată, numită

coracidium. Consumat de către crustacei coracidiumul se transformă în procercoid. Larva procercoidă consumată

de peşti se transformă în plerocercoid, dezvoltându-se în musculatura şi în icre. Infestarea gazdelor definitive are

loc prin consumul cărinii şi icrelor de peşte infestat cu larve plerocercoide.

Multiceps multiceps măsoară 0,4-1m x 5 mm.

Scolexul este piriform şi are rostrum armat cu 2 coroane de croşete inegale.Gâtul este îngust şi alungit.

Proglotele ovigene sunt de 3 ori mai lungi decat late (8-12 x 3-5 mm). Uterul este dispus median şi formează

circa 9-26 ramificaţii laterale. Porii genitali sunt proeminenţi, situaţi înaintea marginii proglotei, neregulat

alterni. Oul măsoară 30-36 µm.

Specia parazitează câinele, lupul, vulpea, şacalul, coiotul; gazda intermediară fiind rumegătoarele şi

omul. Din genul Multiceps se mai cunosc speciile M. serialis, (gazda intermediară este iepurele) şi M. gaigeri

(gazda intermediară este capra) Forma larvară: Coenurus cerebralis, C. serialis, C. gaigeri .

Taenia hydatigena măsoară 0,7-5 m x 4-7mm

Scolexul este reniform, are rostrumul lung şi subţire, armat cu o dublă coroană de croşete sau

cârlige.Gâtul are lăţimea egală cu a scolexului. Proglotele mature sunt dreptunghiulare, porii genitali sunt

proeminenţi şi neregulat alterni. Marginea posterioară a proglotelor este uşor ondulată şi îmbracă partea

anterioară a proglotei urmatoare, ca o manşetă. Uterul are numeroase ramificaţii orientate în toate direcţiile. Oul

măsoară 30-50 µm.

Specia parazitează în jumătatea anterioară a intestinului subţire, la câine, lup, vulpe, coiot, pisică şi

linx, având ca gazde intermediare rumegătoarele şi porcul (forma larvară: Cysticercus tenuicolis).

Taenia pisiformis măsoară 0,6-2 m x 8 mm.

Scolexul are rostrum armat cu o coroană dublă de croşete, diferite ca mărime. Gâtul este mai îngust

decât scolexul. Proglotele imature sunt mai late decât lungi, iar cele ovigere sunt mai lungi decât late. Marginea

posterioară a proglotei o depăşeşte pe cea anterioară, imprimând strobilei un aspect dinţat. Porii genitali sunt

proeminenţi şi neregulat alterni; uterul are 8-10 ramuri laterale; oul este ovoid şi măsoară 35-40 x 30-35 µm.

Specia parazitează în intestinul subţire la câine şi alte canide, iar gazda intermediară este iepurele (forma

larvară: Cysticercus pisiformis).

Taenia ovis măsoară 0,5-1m x 0,8 cm

Scolexul are rostrumul armat cu 24-36 croşete dispuse pe 2 rânduri. ~n proglota matură, uterul prezintă

10-12 perechi de ramuri laterale; oul este ovoid asemănător speciei anterioare. Parazitează în intestinul subţire

la câine, gazdele intermediare fiind oaia şi capra (forma larvară: Cysticercus ovis)

Taenia taeniaeformis (sin. T. crassicolis) măsoară 15-60 cm x 5-6mm.

Scolexul este cilindric, prevăzut cu 4 ventuze rotunde, proeminente. Rostrumul este armat cu 26-62

croşete aşezate pe două rânduri sub formă de coroana dublă (420-270 µm). Gâtul are lăţimea scolexului, iar

proglotele ovigene au forma de clopot (8-10 x 5-6mm). Uterul este voluminos şi are 16-18 ramuri laterale. Oul

este sferic şi măsoară 30-35 µm. Specia parazitează în intestinul subţire la pisica, vulpe, linx, lup, hermelină. Din

familia Taeniidae se mai cunosc speciile T. krabbei, T. cervi, T. hyaenae.

Echinococcus granulosus măsoară 2-8 mm lungime.

Scolexul globulos, are rostrumul armat cu o dubla coroană de croşete (24-42). Gâtul este foarte scurt.

Strobila este alcătuită din 3-5 proglote mai lungi decât late, din care ultima este ovigeră şi reprezintă peste

jumătate din lungimea totală a corpului. Proglotele mature conţin 21-70 testicule, un ovar reniform, uterul dispus

longitudinal cu ramificaţii laterale dilatate. Porul genital se deschide marginal, în jumătatea posterioară a

proglotei. Oul măsoară 32-36 x 25-30 µm.

Specia parazitează în intestinul subţire la câine, şacal, lup, câinele dingo. Gazdele intermediare sunt

numeroase specii de animale domestice şi sălbatice şi omul. Din genul Echinococcus se mai cunosc speciile: E.

multilocularis, E. oligarthus, E. vogeli. Forma larvară este Echinococcus polimorfus, chistul hidatic sau hidatida.

Dipylidium caninum măsoară 20-80 cm x 3-5mm şi aparţine familiei Dipylidiidae. Scolexul este conic,

prevăzut cu rostrum retractil, armat cu 4-7 rânduri de croşete. Gâtul lung şi subţire este mai îngust decăt

scolexul. Strobila de culoare albă-roză este alcătuită din proglote alungite uşor fusiforme. Proglotele prezintă

organe genitale duble, uterul este reticulat şi pori genitali bilaterali. Proglotele ovigere conţin până la 150 de

capsule ovifere, fiecare capsulă are 5-25 ouă. Proglotele singulare prezintă mişcări de deplasare. Oul masoară

40-50 µm.

Specia parazitează în intestinul subţire la căine mai rar la pisică şi accidental la om, gazda intermediară

fiind reprezentată de purice (Ctenocephalides canis) sau de păduche (Trichodectes canis) în care forma larvară

este Criptocystis tichodectes. Din acest gen se mai cunoaşte specia D. sexcoronatum.

Mezocestoides lineatus măsoară 0,3-2 m x 3 mm şi face parte din familia Mezocestoidae. Scolexul

este mare, trunchiat anterior şi nearmat, cu ventuze ovale sau alungite. Gâtul este foarte scurt. Strobila are

culoare albă, sidefie şi este translucidă. Proglotele mature sunt pătrate şi conţin: 55-70 testicule dispersate în

parenchim, un ovar, uterul tubular uşor ondulat, o glandă vitelogenă bilobată şi un por genital situat ventro-

median. Proglotele ovigere au forma de butoiaş şi conţin un organ parauterin plin cu ouă. Succesiunea acestui

organ parauterin, cu aspect de pată întunecată, în lungul strobilei imprimă desenul unei linii, de unde şi

denumirea speciei. Oul măsoară 40-60 x 25-45 µm.

Specia parazitează în intestin la câine, pisică, vulpe, nurcă şi alte carnivore. ~n biologia acestei specii

intervin două gazde intermediare: prima reprezentată de acarienii oribatizi din fam. Oribatidae, în care se

dezvoltă larva numită tetratiridium; a doua gazdă: păsări, reptile, mamifere insectivore, rozătoare, în care larva

se încapsulează, permiţând infestarea gazdei definitive. Din acest gen se mai cunoaşte specia Mezocestoides

corti care se poate multiplica şi asexuat.

CESTODE PARAZITE LA OM

Cestodele adulte parazitează în intestinul subţire al omului; formele larvare se localizează în

musculatura porcinelor şi taurinelor determinând metacestodoze.

Etiologie

Taenia solium este de culoare alb - gălbuie şi măsoară 2-10 m. Scolexul este globulos, cu patru

ventuze şi un rostrum armat cu două rânduri de croşete. Gâtul este lung şi subţire. Strobila este formată din 800-

1000 proglote care se măresc treptat în lungime. Porii genitali sunt regulat alterni. Proglotele mature conţin

numeroase testicule situate în jumătatea anterioară şi un ovar bilobat situat în jumătatea posterioară. Uterul

este format din 7-10 ramificaţii laterale, care pleacă dintr-un trunchi comun situat median. Glandele vitelogene

sunt amplasate posterior ovarului. Proglotele ovigere sunt de două ori mai lungi decât late şi conţin un număr

mare de ouă.

Specia parazitează în intestinul subţire la om, gazda intermediară fiind reprezentată de porc şi de om

prin autoinfestare. Forma larvară: Cysticercus celullosae.

Taenia saginata este de culoare alb-gălbuie şi măsoară 3-12 m. Scolexul are patru ventuze şi o

depresiune apicală, însă, nu are rostrum şi nici croşete. Proglotele sunt asemănătoare speciei T. solium cu

deosebirea că uterul are 18-20 ramificaţii laterale, porii sunt neregulat alterni. Oul măsoară 30-50 x 30 µm.

Specia parazitează în intestinul subţire al omului, gazdă intermediară fiind taurinele şi omul prin

autoinfestare. Forma larvară: Cysticercus bovis.

Ciclul biologic este asemănător la ambele specii. Gazda intermediară (porcul, taurinele sau omul pirn

autoinfestare) se infestează prin ingestia accidentală de ouă sau chiar proglote de cestode. ~n tubul digestiv din

ou eclozionează embrionul hexacant, care traveresează mucoasa intestinală şi prin sistemul circulator, ajunge la

locul de parazitare şi anume în musculatura striată şi cardiacă, Larvele se localizează interfibrilar, dezvoltându-

se până la stadiul de cysticerc.

L. P. XIII.

CESTODOZELE PĂSĂRILOR

Etiologie, diagnostic

Sunt helmintoze ale tubului digestiv la păsările crescute îndeosebi, în sistem gostpodăresc,

semiintensiv.

Etiologie. La galiforme parazitează următoarele specii:

Davainea proglotina are talia foarte mică (0,5-4 x 0,2-0,6 mm). Scolexul este uşor rotunjit, armat cu

3-6 rânduri de spini mici caduci. Rostrumul este ornat cu croşete în formă de ciocan. Gâtul este foarte scurt.

Strobila este alcătuită din 3–5 proglote. Ultima proglotă, ovigeră, conţine capsule ovifere, fiecare

conţinând câte un ou. Porii genitali sunt aşezaţi regulat alterni şi se deschid spre unghiurile latero-anterioare ale

proglotelor.

Specia parazitează la galiforme, localizându-se în mucoasa duodenală. Gazdele intermediare sunt

reprezentate de gasteropodele terestre din genul Agriolimax, în care se dezvoltă metacestodul numit

cysticercoid.

Railletina tetragona măsoară 25 cm x 1-4 mm. Scolexul este mic tetragonal şi armat cu 8-10 rânduri

de spini iar rostrumul, cu croşete. Gâtul este lung şi subţire. Primele proglote sunt trapezoidale, iar ultimele sunt

mai lungi decât late.

Porii genitali sunt unilaterali. Proglotele ovigere conţin capsule ovifere care include câte 6-12 ouă.

Specia parazitează la galiforme şi mai rar la anseriforme în jumătatea posterioară a intestinului subţire. Gazdele

intermediare sunt furnicile (genul Pheidale) şi Musca domestica.

Railletina echinobotrida (25 cm x 1-4,5 mm) are scolexul mic iar ventuzele sunt mari, mărginite de 8-

10 rânduri de spini caduci. Rostrumul este armat croşete. Gâtul lipseşte. Strobila are aspect dantelat. Primele

proglote sunt foarte subţiri şi late, următoarele fiind din ce în ce mai late. Proglotele ovigere conţin capsule

ovifere cu câte 8-12 ouă ficecare.

Specia parazitează la galiformele domestice şi sălbatice, localizându-se în partea anterioară a jejunului.

Gazda intermediară este reprezentată de furnici, în care se dezvoltă cysticercoidul

Hymenolepis carioca (3-8cm x 0,5-07mm) are aspect fusiform. Scolexul este mic, piriform, cu rostelum

nearmat şi retractil. Gâtul este lung. Strobila are un număr mare de proglote mai late decât lungi. Proglotele

mature conţin 3 testicule uşor lobate cu ovarul dispus între ele. Punga cirului este foarte lungă, ajungând până la

mijlocul poglotei. Porii genitali sunt unilaterali. Uterul este saciform.

Specia parazitează in intestinul subţire la galiforme. Gazda intermediară este reprezentată de acarienii

oribatizi din fam. Scarabeidae.

Hymenolepis cantaniana (2-20 x 1,5mm) are scolexul mic şi nearmat. Gâtul est lung. Porii genitali

sunt unilaterali situaţi în jumătatea antero-laterală a proglotelor. Parazitează la galiforme în intestinul subţire, iar

gazda intermediară o reprezintă furnicile.

Choanotaenia infundibulum (5-25 cm x 2-3,5 mm) are scolexul mic, globulos, cu ventuze

proeminente, rostrum armat cu o coroană de 16-22 croşete voluminoase, falciforme. Primele proglote au aspect

de infundibulum, iar următoarele, de clopot. Porii genitali sunt neregulat alterni.

Proglota matură conţine 25-60 testicule cu aspect ovoidal situate în jumătatea posterioară a proglotei.

Ovarul, lobulat, este situat anterior testiculelor. Glandele vitelogene sunt dispuse între gonade. ~n proglotele

ovigere, uterul este saciform cu aspectul unor mase de capsule ovifere. Oul prezintă o prelungire filamentoasă.

Specia parazitează la galiforme (găină, fazan, mai rar la curcă), localizându-se în jejun. Gazda

intermediară este reprezentată de Musca domestica şi de coleptere coprofage.

Amoebotaenia sphenoides (sin A. cuneata) este foarte mică (3-4 x 1,5mm) şi de formă triunghiulară.

Scolexul este mic, conic, cu rostrum armat (12-14 croşete pe un rând) şi retractil. Gâtul este scurt. Strobila este

formată din 12-24 proglote care cresc treptat în lăţime spre partea posterioară. Porii genitali sunt neregulat

alterni. Proglota matură conţine testicule sferice aşezate sub formă de şir transversal. Galnda vitelogenă este

bilobată, ovarul este alungit, bilobat. Uterul este lobat. ~n proglotele ovigere, ouăle sunt diseminate în

parenchimul proglotei.

Specia parazitează la galiforme în duoden, avâd ca gazde intermediare, râmele (genurile Lumbricus,

Eisenia).

La anserforme parazitează speciile:

Hymenolepis coronula (12-20 x 0,15-0,30 cm) are scolexul mai lat decât lung, cu rostrum armat şi

gâtul alungit. ~n proglotele mature ovarul este accentuat lobat. Porii genitali sunt unilaterali şi se deschid în

treimea anterioară a marginii proglotei.

Parazitează în jejun la gâscă ş i raţă; gazdele intermediare fiind reprezentate de crustaceele de apă

dulce (Cyclops) în care se dezvoltă larvele cysticercoide. Aceste larve însă, se pot încapsula şi în gasteropode

(Limnaeidae).

Drepanidotaenia lanceolata (3-13 cm x 5-18 mm) are formă de lance. Scolexul este foarte mic, cu

rostrum cilindric, armat, retractil. Rostrumul se retrage împreună cu câteva proglote scurte formând o excavaţie

în jurul scolexului.

Proglotele următoare se lăţesc mai mult spre partea posterioară a strobilei, pentru ca ultimele proglote

să se îngusteze.

Specia parazitează la gâscă şi raţă, uneori la galinacee, în intestinul subţire. Gazda intermediară o

reprezintă crustaceele de apă dulce.

Fimbriaria fasciolaris (sin. Taenia fasciolaris) (5-50 cm x 3-8 mm) are foarte mic, rostrumul este

cilindric, armat cu 10 croşete. Gâtul este scurt urmat de o zonă a strobilei evident segmentată. Segmentele sunt

foarte scurte, largi, sinuoase şi recurbate. Această zonă se aseamănă cu un ciocan şi este numită pseudoscolex,

cu ajutorul căruia se fixează în mucoasa intestinală. Strobila este mai îngustă, striată transversal, dar

nesegmentată; în parechim sunt dispersate organele genitale.

~n zona posterioară a strobilei organele genitale sunt grupate pentru câte un por genital. Uterul este

reticulat. Porii genitali sunt unilaterali. ~n zona ovigeră uterul se fragmentează în mici tubuli care conţin

numeroase ouă. Eliberate din proglotă ouăle se înlănţuie şi formează lanţuri mici care plutesc la suprafaţa apei.

Specia parazitează în intestinul subţire la raţă, gâscă şi anseriformele sălbatice. Gazdele intermediare

sunt crustaceele copepode, în care se formează cysticercoizii.

Diagnosticul clinic este imposibil de precizat deoarece simptomele sunt necaracteristice şi

inconstante.

Paraclinic se recomandă examenul macroscopic al fecalelor pentru depistarea proglotelor ovigere. Se

recoltează materiile fecale eliminate în 24 ore şi se efectuează o suspensie cu apă. Se lasă să decanteze, se

îndepărtează supernatantul şi se examinează depozitul. Ouăle ce cestode se evidenţiază prin metode de

îmbogăţire.

Morfopatologic, se constată cahexie, anemie, modificări generale. ~n intestinul subţire se observă

îngroşarea peretelui, ceea ce imprimă intestinului aspectul boselat; mucoasa este acoperită cu mucus abundent,

în care se observă cestodele. în duoden se decelează leziuni congestive, hemoragice şi de enterită traumatică.

Identificarea cestodelor este facilitată de imersarea intestinului în apă. La găină şi fazan se relevă

noduli inflamatori diseminaţi pe mucoasa intestinală care proemină prin seroasa intestinală.

CARACTERELE MORFOLOGICE GENERALE ALE NEMATODELOR

Nematodele sunt organisme didermice (ectodern şi endoderm) cu corpul cilindric, alungit, efilat la

ambele extremităţi, cu sexe separate şi dimorfism sexual, care au cavitate generală şi tub digestiv complet. Se

cunosc peste 5000 de specii de nematode parazite.

Morfologie

Dimensiunile corpului sunt variabile, de la 1 mm (Rhabditis strongyloides) până la 1 metru (ex.

Dioctophyme renale, Oncocerca cervicalis). Corpul nematodelor poate fi egal calibrat sau inegal calibrat.

Excepţie de la forma caracteristică se constată la Tetrameridae unde masculul este subţire, filiform, iar femela

este globuloasă ; la specia Simondsia paradoxa masculul este filiform, iar femela este saciformă. La unele specii

extremitatea posterioară este uşor încurbată sau spiralată.

Culoarea corpului este alb-gălbuie sau alb-cenuşie ; excepţii se constată la Tetrameridae unde masculul

este de culoare albă şi femela este de culoare roşie  ; specia Hyostrongylus rubidus atât masculul cât şi femela

sunt de culoare roşu-intens ; specia Haemonchus contortus are o culoare particulară dată de împletirea anselor

intestinale de culoare roşie cu ansele uterine care sunt de culaore albă. Fenomenul de policromie este întâlnit la

specia Gnatostoma hispidum la care extremitatea cefalică este de culoare roşie-intens şi se continuă cu nuanţe

până la galben spre extremitatea caudală.

Nematodele au sexe separate iar dimorfismul sexual este evident, femela fiind mai mare şi mai

voluminoasă decât masculul (excepţie face încrengătura Acanthocephala, unde paraziţii sunt hermafrodiţi).

Diferenţele corporale dintre mascul şi femelă sunt uneori foarte mari: la specia Oxyuris equi, masculul este de 1

cm iar femela măsoară 15 cm.

Forma. Nematodele sunt viermi lungi, cilindrici, drepţi, însă există specii cu extremitatea anterioară

recurbată dorsal (Acylostoma caninum) sau ventral ( Chaberţia ovina) şi cu extremitatea caudală dreaptă,

recurbată sau spiralată. Diferenţierea între specii se face, mai ales, pe baza caracterelor morfologice ale

extremităţii caudale. Nematodele au corpul acoperit cu o cuticulă fin striată transversal, sau cu ornamentaţii

cuticulare cum ar fi: striaţii longitudinale, cordoane, boseluri, papile, spini, etc. Nematodele, în general, au

corpul cu calibru constant pe cea mai mare parte a lungimii lor, excepţie făcând formele aberante, particulare.

După calibrul corpului nematodele se împart în : a) nematode cu corpul egal calibrat ; b) nematode cu

corpul inegal calibrat. Nematodele cu corpul inegal calibrat fie că au extremitatea anterioară mai voluminoasă

(femela speciei Oxyuris equi, sau Heterakis spp.), fie că au extremitatea posterioară mai voluminoasă

(Trichocephalidae).

La nematodele cu corpul egal calibrat, extremitatea caudală este efilată cu forme variate : tirbuşon

(Dirophylaria immitis) ; croşte sau cârjă (Spiruridae) ; dreaptă şi subţire, ascuţită sau rotunjită, cu diverse

formaţiuni anatomice cum ar fi  : papile, aripi caudale, sau bursă caudală.

Papilele caudale au forme variate fiind digitiforme, foliacee, rombice şi ocupă poziţii diferite faţă de

orificiul anal sau cloacal când se numesc papile preanale, adanale, postanale şi fasmine (Phasmidae).

Aripile caudale sunt prezente la Spiruridae ; extremitatea caudală este sub formă de cârjă prevăzută cu

aripi susţinute de papile ; la Heterakidae extremitatea caudală este dreaptă şi efilată prevăzută cu aripi susţinute

de papile caudale (3 perechi preanale, 4 perechi adanale, 2-4 perechi postanale)  ; este prezentă ventuza

preanală rotundă proeminentă care are inserţie sesilă.

Bursa caudală este structură anatomică prezentă la extremitatea caudală a strongililor (egal calibrate).

Strongilii au extremitatea caudală scurtă rotunjită, iar aripile caudale formează o structură particulară numită

bursă caudală sau copulatorie, care este unică la toate speciile de strongili. Bursa caudală este formată din 3 lobi

sau aripi din care 2 lobi laterali şi un lob dorsal. Lobii bursali sunt susţinuţi de formaţiuni dure, numite coaste.

Coastele sunt ventrale (2), laterale (3) dorsale(3).

Forma şi dimensiunile bursei caudale sunt criterii de identificare a speciilor. Ex.: specia Haemonchus

contortus are bursa caudală cu lobii laterali foarte dezvoltaţi iar lobul dorsal foarte redus  ; specia Trichonema

longibursatum are bursa caudală cu lobul dorsal foarte dezvoltat, iar lobii laterali foarte reduşi  ; la specia

Oxyuris equi locul bursei caudale este luat de două prelugiri scurte, digitiforme  ; specia Trichinella spiralis nu are

bursă caudală, fiind înlocuită de doi apendici uniţi printr-o membrană.

Extremitatea anterioară sau cefalică, la majoritatea speciilor de nematode este dreaptă, dar sunt specii

cu extremitatea anterioară recurbată dorsal (Ancylostoma caninum) sau ventral (Chaberţia ovina). Ân zona

cervicală se găsesc aripi cuticulare, care au forme variabile. Specia Toxocara canis prezintă aripi scurte dialatate

posterior ceea ce imprimă aspectul de vârf de săgeată  ; specia Heterakis gallinae are aripile cuticulare înguste,

alungite, cu aspect de vârf de lance. Papilele din zona cervicală sunt întâlnite la specia Streptocara pectinifera,

iar boselurile, dispuse pe 4 rânduri se găsesc la specia Gongylonema pulchrum.

Structură internă.

Pe secţiunea transversală a unui nematod se observă: stratul tegumento-muscular şi o cavitate generală

plină cu lichid, în care plutesc organele.

Stratul tegumento-muscular este alcătuit din: cuticulă, subcuticulă şi substratul muscular.

Cuticula este elastică, transparentă, şi în partea profundă are o structură fibrilară. La exterior, cuticula

prezintă “ornamentaţii” cuticulare.

Subcuticula, denumită şi hipoderm, cuprinde 4 proeminenţe sau burelete longitudinale sau cordoane

dispuse astfel: 2 burelete laterale, unul dorsal şi unul ventral, care delimitează câmpuri. Ân aceste câmpuri se

află stratul muscular format din 3 tipuri de celule : celule polimiare (înalte), meromiare (filamentoase), holomiare

(plate).

Cavitatea generală nu este mărginită de celule şi nu este un celom, însă reapar blastocite embrionare.

Cavitatea generală este plină cu lichid, ceea ce conferă rigiditate corpului. Acest lichid conţine substanţe

antigenice şi este toxic pentru gazdă. Ân cavitatea generală plutesc organele interne: aparatul digestiv, aparatul

genital, sistemul excretor şi sistemul nervos.

Aparatul digestiv este alcătuit din: orificiul oral, capsula bucală sau vestibulul bucal esofagul,

intestinul, orificiul anal.

Orificiul oral sau bucal are în general, formă circulară fiind înconjurat de buze în număr impar sau cu

papile.

Capsula bucală sau vestibulul bucal de formă şi dimensiuni variate are pereţii sclerificaţi şi face

legătura cu orificiul oral. Aici se găsesc structuri dentiforme şi lamelare cu forme diferite şi în număr variabil. De

ex. : specia Amidostomum anseris are un dinte mare central şi doi dinţi mici laterali  ; specia Ancylostoma

caninum are în vestibulul bucal 3 perechi de dinţi şi o lanţetă  ; specia Bunostomum trigonocephalum are un dinte

ventral şi două lanţete laterale ; specia Triodontophorus serratus are trei dinţi cu marginea fierătrruită  ; capsula

bucală de la genul Strongylus este menţinută deschisă printr-o coastă dorsală, etc.

Esofagul are formă şi dimensiuni variabile, în funcţie de specie  . La nematodele egal calibrate esofagul

este cilindroid musculos uşor dilatat posterior. La nematodele inegal calibrate, cu partea anterioară mai

voluminoasă decât cea posterioară, (Oxyuridae, Heterakidae), esofagul formează un bulb posterior în care se

găsesc 3 formaţiuni rotunjite, ca nişte valvule, ce alcătuiesc un aparat rhabditiform. Esofagul mai poate fi format

din doi bulbi uniţi printr-o punte sau istm, când se numeşte esofag rabditoid (Rhabditidae). La nematodele inegal

calibrate cu partea posterioară mai voluminoasă decât cea anterioară (Trichocephalidae) esofagul este simplu,

capilar, alcătuit dintr-un rând de celule (stichocite).

Intestinul este un tub siplu, (excepţie face specia Simondsia paradoxa la care intestinul este foarte

dilatat şi ramificat) mărginit de un singur strat de celule şi se termină printr-un rect scurt (ampulă rectală) care

se deschide ventral, prin anus, la femelă şi prin cloacă la mascul. La mascul, orificiul cloacal se deschide în

comun cu orificiul genital.

Nematodele au sexe separate şi se înmulţesc prin ouă.

Aparatul genital mascul este alcătuit dintr-un testicul filiform, canal deferent mare, sinuos cu veziculă

seminală, canal ejaculator care se deschide în orificiul cloacal, aparat copulator cloacă.

La nematodele egal calibrate aparatul copulator extern este dublu, alcătuit din: 2 chitinoşi de culoare

cafenie, de dimensiuni şi forme foarte variate. Spiculii pot fi sau nu protejaţi de o teacă spiculară. La nematodele

inegal calibrate (Trichocephalidae) este un singur spicul lung, bine dezvoltat, acoperit de o teacă copulatoare

prevăzută cu spini sau solzi. Sunt şi specii lilpsite de organul copulator, ca de ex. Trichinella spiralis.

Gubernaculum este o piesă chitinoasă piriformă care are rolul de a dirija spiculii în momentul copulării. Telamonul

este o altă piesă chitinoasă de forma literei omega, prin care trec spiculii spre exteriorul corpului.

Aparatul genital femel este format din: două ovare filamentoase, două oviducte, două utere, un

ovojector (organ musculos care selectează ouăle mature de cele imature pentru a fi eliminate din uter) un vagin

şi se deschide la exterior prin orifigciul genital sau vulvar. Orificiul genital este situat în partea anterioară,

mediană sau posterioară a corpului. La unele specii orificiul genital la femelă este acoperit de modificări

cuticulare cum ar fi : boselurile (Ganguleterakis dispar), prelungire cuticulară (Ostertagia spp. Haemonchus

contortus), sau dilataţie veziculară (Metastrongylus pudendotectus).

Aparatul excretor este de tip protonefridien. Produşii de excreţie se elimină prin canale excretoare

care se reunesc într-unul singur, ce se deschide la exterior prin orificiul excretor. Orificiul excretor este situat în

regiunea esofagienă.

Sistemul nervos este format din: inel nervos periesofagien, filete nervoase, papile tactile cefalice sau

peribucale, cervicale, caudale şi organe chemoreceptoare.

Biologie.

Nematodele, în funcţie de specie, au viaţă liberă sau parazitară. Speciile care parazitează la animale

se localizează în organele şi sistemele gazdelor.

Nematodele sunt chimivore, când se hrănesc cu conţinut intestinal, hematofage, când se hrănesc cu

sânge, histiofage, când se hrănesc cu teşuturi.

Ciclul de dezvoltare. Fecundarea şi ponta constau în:

- acuplarea masculului cu femela(unele specii sunt partenogenetice);

- formarea ouălor în căile genitale ale femelei; producerea unui număr mare de ouă;

- ponta poate avea loc în gazdă care prin secreţii şi excreţii elimină ouăle de paraziţi în mediul exterior.

Femela de nematode este ovipară când depune ouă nesegmentate sau segmentate în momentul ponte,

ovovivipară, când depune ouă embrionate, şi vivipară, când depune larve.

Dezvoltarea exogenă cuprinde:

- ecloziunea, în urma căreia rezultă o larvă de stadiul întâi L1

- prima năpârlire, când L1

trece în stadiul L2

- a doua năpârlire, când L2

trece în stadiul L3

Dezvoltarea exogenă a nematodelor se opreşte la stadiul trei, stadiul infestant şi de rezistenţă. Pasajul

ou – L3

se desfăşoară fie în mediul extern, c=nd nematodele necesită pentru dezvoltare o singură gazdă

(monoxene), fie în interiorul uneia sau multor gazde (heteroxene).

Gazdele intermediare sunt reprezentate de moluşte şi artropode. Gazda intermediară se infestează

consumând ouă sau larve. Dacă o gazdă intermediară este consumată de altă gazdă intermediară, aceasta,

devine gazdă paratenică (de aşteptare) sau facultativă. Gazdele paratenice sau facultative asigură acumularea,

protecţie şi diseminarea elementelor infestante.

Dezvoltarea endogenă. După pătrunderea elementelor infestante (L3

) în corpul gazdei, pe cale activă

(pătrunderea prin piele sau transplacentar), sau pasivă (digestivă) are lor dezvoltarea paraziţilor, până la stadiul

adult.

Dezvoltarea endogenă se realizeză prin năpârliri succesive ale lavelor (două sau trei năpârliri). Perioada

de timp scursă de la pătrunderea parazitului în gazdă pănă la atingerea maturităţii sexuale (formarea şi

depunerea ouălor sau larvelor) se numeşte perioada prepatentă a infestaţiei parazitare. Apariţia ouălor sau

larvelor de paraziţi în secreţiile şi excreţiile gazdei marchează instalarea perioadei patente a infestaţiei.

L.P. II.

NEMATODOZE TRAHEO-PULMONARE LA RUMEGĂTOARE

CABALINE, PORCINE, CARNIVORE ŞI PĂSĂRI

Etiologie, diagnostic.

Nematodozele respiratorii sunt biohelmintoze sau geohelmintoze ce afectează sfera bronho-pulmonară la mamifere

(rumegătoare, cabaline porcine, carnivore) şi păsări.

Dictiocauloza ovinelor.

Geohelmintoză traheo-bronhică produsă de nematode din genul Dictyocaulus.

Etiologie. Dictyocaulus filaria are corpul filiform, de culoare albă. Masculul măsoară 30-80 mm cu

bursa caudală mică, prevăzută cu spiculi scurţi, groşi, arcuiţi şi de culoare brună. Femela măsoară 50-100 mm, cu

extremitatea caudală dreaptă şi rotunjită. Orificiul genital se deschide aproape de jumătatea corpului. Este

ovipară; oul este elipsoid, cu coaja subţire şi embrionat în momentul pontei. Larvele de stadiul întâi eclozionează

în bronhii şi se caracterizează prin buton cefalic, extremitatea caudală conică, păstrând cuticulele de năpârlire.

Localizare: trahee, bronhii mari şi mijlocii.

Gazde: ovine, caprine.

Ciclul biologic este monoxen. La animalele bolnave de dictiocauloză, în pulmon, din ouă eclozionează

larva de stadiul întâi (în celulele intestinale conţine granulaţii gri-negricioase), care, prin deglutiţia odată cu

mucusul bronhic ajunge în tubul digestiv, şi apoi în mediul extern, odată cu fecalele. Ân mediul extern, în condiţii

optime de temperatură şi umiditate, se dezvoltă până la stadiul infestant (L3). Larvele infestante păstrează

cuticulele din năpârlirile anterioare. Gazdele se infestează pe cale orală prin consumul larvelor infestante odată

cu vegetaţia. Din intestin, trec prin mucoasa intestinală şi pe cale limfatică ajung în pulmoni într-o perioadă de 1-

10 zile de la infestare. Diagnosticul paraclinic: examenul larvoscopic al fecalelor prin metodele Baermann şi

Vajda.

Dictiocauloza taurinelor.

Etiologie.

Dictyocaulus viviparus are corpul alungit, filiform şi de culoare albă. Masculul măsoară 40 mm, cu

bursa caudală mică, nelobată; ramurile coastei dorsale este trilobată, spiculii sunt scurţi şi groşi (195-215 µm).

Femela măsoară 60-80 mm, are extremitatea caudală scurtă şi ascuţită. Orificiul genital este situat în partea

posterioară a corpului. Este ovovivipară; depune ouă embrionate în momentul pontei. Larva de stadiul întâi

măsoară 390-450 x 25 µm, iar în celulele intestinale se găsesc numeroase granule de culoare gri-negricioasă.

Localizare: trahee, bronhiile mari şi mijlocii.

Ciclul biologic este monoxen. Perioada prepatentă este de 21-42 zile.

Diagnosticul paraclinic:

-examenul larvoscopic al fecalelor prin metodele Baermann şi Vajda;

-examenul citologic al expectoraţiilor (frotiu), evidenţierea eozinofilelor ca element patognomonic.

Metoda se recomandă în reinfestări; nu este operantă la viţei în prima infestaţie.

Protostrongylidoze

Sunt biohelmintoze ce afectează ovinele şi caprinele produse de nematode din familia Protostrongylidae,

care se localizează în arborele bronhic (Protostrongylus), în alveolele pulmonare(Muellerius), sub pleural

(Cystocaulus).

Etiologie.

Protstrongylus rufescens are corpul filiform, de culoare roşietică. Orificiul oral este prevăzut cu 3

buze mici şi 4 papile. Masculul măsoară 22-46 mm x 170 µm. Bursa caudală este mică, spiculii sunt cilindrici în

jumătatea anterioară şi aplatizaţi în jumătatea posterioară. Femela măsoară 25-65 mm x 250µm. Orificiul genital

este situat subterminal; extremitatea caudală este subconică. Este ovipară, oul este elipsoid, nesegmentat în

momentul pontei.

Larva de stadiul întâi măsoară 300-400 µm şi are un apendice caudal sub formă de spin.

Localizare: în bronhiole.

Gazde definitive: ovinele şi caprinele

Gazde intermediare: gasteropodele terestre (Limacidae, Helicidae) şi acvatice (Limnea, Planorbis).

Muellerius capillaris. Masculul măsoară 11-26 mm şi are corpul capilar. Orificul oral este înconjurat de

6 papile. Extremitatea caudală este spiralată, iar bursa caudală atrofiată. Spiculii sunt egali (140-180 µm),

recurbaţi, adesea, încrucişaţi. Femela măsoară 18-30 mm. Orificiul genital se găseşte lângă orificiul anal situate

la extremitatea caudală. Este ovipară, oul fiind nesegmentat în momentul pontei. Larvele de stadiul întâi au un

apendice caudal ondulat.

Localizare: în alveolele pulmonare.

Gazde definitive: ovinele şi caprinele.

Gazde intermediare: gasteropodele

Cystocaulus ocreatus are corpul filiform, de culoare galben-roşietică. Masculul măsoară 18-19 mm.

Are bursa caudală redusă şi 2 spiculi bifurcaţi distal. Femela măsoară 30-160 mm şi este de culoare galben până

la cafeniu. Larva infestantă măsoară 559-750 x 35-55 µm şi sunt învelite în 2 cuticule de năpârlire.

Localizare: în bronhiolele terminale, sub pleura viscerală, formând noduli.

Gazde definitive: ovine, caprine.

Gazde intermediare: gasteropodele terestre specia Zebrina detrita.

Ciclul biologic.

La animalele bolnave, oul eclozionează în pulmon şi rezultă o larvă L1 rhabditoidă, care năpârleşte şi se

transformă în larvă strongiloidă. Larvele sunt deglutite odată cu mucusul bronhic şi apoi pe cale digestivă sunt

eliminate în mediul extern. Larva strongiloidă L2, penetrează activ corpul melcilor unde se dezvoltă, năpârleşte şi

ajunge în stadiul L4 care este infestant. Infestarea gazdelor definitive are loc prin consumul acidental al gazdelor

intermediare. Ân gazda definitivă, larvele părăsesc tubul digestiv prin peretele cecal şi colic şi pe cale limfatică

sau direct prin traversarea cavităţii abdominale şi toracice ajung în pulmon, după 48 ore de la infestare.

Diagnosticul paraclinic constă în:

-examenul larvoscopic al materiilor fecale prin metodele Baermann şi Vajda. Diagnosticul este pozitiv când L.p.g.

(larve / gram de fecale) este mai mare de 150.

–xenodiagnosticul: într-o placă Petri se pun 20-30 melci şi se acoperă cu capacul; se aşează la soare 3-5

minute când melcii devin imobili, putându-se observa în structura piciorului puncte negricioase, care sunt larve

de Protostrongylidae.

Dictiocauloza cabalinelor.

Etiologie.

Dictyocaulus arnfieldi are corpul filiform, albicios. Masculul are bursa caudală nelobată, coasta

dorsală are un trunchi bazal şi două bifurcaţii. Spiculii sunt arcuiţi şi de culoare brun-roşcată. Este prezent

gubernaculum. Femela are extremitatea caudală terminată rotunjit. Este ovovivipară; depune ouă embrionate,

embrionul fiind învelit în două membrane. Larva de stadiul întâi are extremitatea cefalică rotunjită, esofagul

scurt, numeroase granulaţii în partea posterioară a corpului, iar extremitatea caudală se îngustează terminându-

se cu un apendice conic transparent.

Localizare: bronhii.

Gazde:cabalinele

Ciclul biologic este monoxen. Perioada prepatentă este de 35-40 zile.

Diagnosticul paraclinic: -examenul larvoscopic al fecalelor prin metoda Baermann;

-efectuarea de coproculturi;

Metastrongiloza porcului.

Biohelmintoză produsă prin localizarea profundă în arborele bronhic a nematodelor din genul Metastrongylus

1.1. Etiologie,

Metastrongylus elongatus este de culoare albiciasă şi are corpul alungit, filiform. Masculul măsoară

16-18 mm, bursa caudală este mică, spiculii foarte lungi (4-4,2 mm), terminaţi printr-un vârf sub formă de croşet.

Pe toată lungimea lor, spiculii prezintă o aripă striată. Femela măsoară 30-40 mm şi are extremitatea caudală

repliată sub corp. Este ovovivipară. Ouăle sunt embrionate de două tipuri: cu coajă groasă, netedă şi cu coajă

subţire şi mamelonată, acestea din urmă fiind mai frecvente.

Localizare: în bronhiile mici şi mijlocii.

Gazdă definitivă: porcul, mistreţul şi excepţional: oaia, bovinele, caprinele şi omul.

Gazdă intermediară: râmele speciile: Lumbricus terestris, Helodrilus caliginosus .

Din acest gen, la aceleaşi specii de gazdă, mai parazitează şi specia Metastrongylus salmi

Metastrongylus pudendotectus

Masculul măsoară 16-18 mm, are bursa caudală voluminoasă, cu spiculii scurţi (1,2 mm) striaţi numai pe jumătatea

distală şi cu apexul sub forma unui croşet dublu. Femela măsoară 22-35 mm şi are extremitatea caudală recurbată ventral.

Orificiile genital şi anal sunt acoperite de o dilataţie veziculară. Este ovovivipară; depune ouă elipsoide embrionate.

Localizare: profund în arborele bronhic, respectiv, în bronhiolele din zonele periferice ale lobilor

pulmonari, diafragmatici.

Gazde definitive: porcinele.

Gazde intermediare: râmele.

Ciclul biologic. Porcinele bolnave elimină prin fecale ouă de paraziţi. Ân mediul exterior fie că are loc ecloziunea

larvei de stadiul întâi, fie că ouăle sau larvele sunt preluate de către râme, ca gazde intermediare. Ân corpul râmei din ouă

eclozionează larve care în 10 zile devin infestante şi se acumulează fie în vasele sanguine ale râmei, în glandele calcigene sau în

esofag. Larvele L1, au granulaţii intestinale, iar extremitatea caudală este recurbată şi se termină printr-un buton. Aceste larve

nu sunt infestante pentru porc. Larvele infestante (L3) părăsesc corpul râmei pe cale digestivă şi ajung în mediul extern unde

rezistă 2 săptămâni, perioadă în care asigură contaminarea gazdelor definitive. Infestarea are loc direct sau prin consumul

râmelor fie prin vectorii mecanici.

Diagnosticul paraclinic, constă în evidenţierea ouălor specifice, prin metoda flotaţiei Willis.

NEMATODOZE CARDIO-PULMONARE LA CARNIVORE

Filaroidoza

Etiologie. Filaroides osleri are corpul mic şi subţire. Masculul măsoară 6-8 x 0,2 mm. Este lipsit de

bursă caudală. Extremitatea caudală este rotunjită şi prevăzută cu papile, doi spiculi scurţi, inegali. Femela

măsoară 9-15 x 0,4 mm. Orificiul caudal este situat în partea posterioară a corpului, în apropierea anusului. Este

ovovivipară, oul este embrionat ovoidal, cu coaja subţire şi măsoară 80 x 50 µm. Ecloziunea are loc imediat după

pontă. Larva L1

este cilindrică, măsoară 230-380 µm. Are esofag cu aparat rhabditiform şi extremitatea caudală

ondulată sub formă de S.

Localizare: trahee şi bronhii, rareori în pulmon

Gazde: câinele

Crenosoma vulpis are corpul mic. Ân regiunea esofagienă cuticula prezintă striaţii transversale cu

spini mici. Masculul măsoară 3,5 x 8 mm. Bursa caudală are coastele parţial sudate şi are doi spiculi. Femela

măsoară 12-15 x 0,3-0,4 mm. Orificiul genital se deschide în treimea mediană a corpului. Este vivipară.

Larvele L1

măsoară 260-330µm. cu extremitatea posterioară uşor curbată dorsal şi neondulată. Este

transparentă cu esofag rhabditiform, iar peretele intestinal conţine 14-16 celule.

Localizare: bronhii, rar în trahee.

Gazde: câine, pisică, vulpe.

Aelurostrongylus abstrusus. Masculul măsoară 4-7 mm. şi are bursa caudală mică, nelobată, cu doi

spiculi. Femela măsoară 9-10mm. şi are orificiul genital situat la extremitatea posterioară a corpului. Este

ovipară, oul măsoară 70-80 µm Ecloziunea larvelor are loc în pulmon. Larva L1

măsoară 370-400 x 20 µm. Este

transparentă, cu extremitatea caudală scurtă, rotunjită, ondulată.

Localizare: bronhiolele terminale, alveole pulmonare, artera pulmonară.

Gazdă: pisica

Angyostrongylus vasorum. Masculul măsoară 14-18 mm., are bursa caudală mică, cu coaste vizibile

şi doi spiculi. Femela măsoară 18-25 mm. are orificiul genital în jumătatea posterioară a corpului. Este ovipară,

oul este nesegmentat şi măsoară 70-80 x 40-50 µm. Larvele L1

măsoară 330 µm, au buton cefalic şi esofag

strongiloid. Partea posterioară este scurtă, conică, ondulată sub formă de S.

Localizare: ventricolul drept, artera pulmonară

Gazdă definitivă: carnivorele

Gazdă intermediară: gasteropodele din genul Helix, Agriolimax.

Ciclul biologic este heteroxen. Gazda intermediară este reprezentată de gasteropodele terestre.

Ecloziunea larvelor are loc în capilarele pulmonare. După ecloziune, larvele străbat peretele alveolar, ajung în

arborele respirator, apoi în faringe de unde sunt deglutite, ajung în intestin şi odată cu fecalele, în mediul extern.

Ân mediul extern, larvele pătrund activ în corpul gasteropodelor din genul Helix, Agriolimax şi devin infestante

(L3

).

Rozătoarele, păsările şi batracienii devin gazde paratenice, prin consumul gasteropodelor infestate. Ân

gazdele paratenice, larvele se închistează păstrând capacitatea infestantă. Infestarea carnivorelor are loc prin

consumul gazdelor intermediare sau paratenice. Perioada prepatentă este de 35-42 zile. (Ciclul biologic al

genului Filaroides nu este bine cunoscut).

Singamoza păsărilor.

Etiologie. Syngamus trachea cunoscut sub numele de “viermele roşu”, are corpul cilindric, cu extremitatea cefalică

lăţită şi trunchiată. Orificiul bucal este înconjurat de un inel chitinos decupat de şase festoane. Capsula bucală este mare şi

conţine 6-8 dinţi. Masculul şi femela stau permaent cuplaţi alcătuind cuplul singamic în forma literei “Y”. Masculul măsoară 2-6

mm, are bursa caudală trunchiată oblic, spiculii scurţi şi inegali. Femela măsoară 5-40 mm, are extremitatea caudală conică, cu

vârful ascuţit. Orificiul genital este situat în jumătatea anterioară a corpului. Este ovipară; oul este elipsoid, operculat şi măsoară

85-90 x 50 µm.

Localizare: trahee

Gazde: puii de găină, curcă fazan, păun şi la bobocii de gâscă, raţă.

Ciclul biologic. Pasărea bolnavă elimină ouă în mediul extern, prin materii fecale, prin narine, sau cioc. Ân mediul

extern, în condiţii prielnice (T°:15; 25°; U.R.: 85-90 %), oul se dezvoltă conţinând larva infestantă după 10-15 zile. Larva

infestantă poate să rămână în ou, sau eclozionează şi trăieşte liberă. Ânsă după ecloziune, larva poate fi absorbită de râme,

artropode coprofage sau gasteropode, cu rol de gazde de transpost. Ân acest tip de gazde şi în special în râme, larva infestantă

pierde cuticula stadiului II părăseşte intestinul şi se stabileşte în muşchi, unde trăieşte 4 ani. Ân gasteropode trăieşte un an.

Infestarea păsărilor se face pe cale digestivă cu larve din ouă, larve libere din mediul extern sau din gazdele de transport.

Larvele traversează mucoasa intestinală pi pe cale sanguină ajung în trahee după şase ore de la infestare. Nematodele ating

stadiul de adulţi după 18-20 zile.

Diagnosticul paraclinic: examenul ovoscopic prin metode de flotaţie.

Ciatostomoza

Eitologie. Cyathostoma bronchialis are corpul cilindric, efilat la extremităţi şi de culoare roşie.

Capsula bucală are aspect de cupă uşor dilatată anterior, cu bordul decupat în 5-6 festoane. Conţine 6-7 dinţi

strălucitori. Masculul măsoară 8-12 mm şi este de culoare roşu-pal. Bursa caudală nu este divizată, cu coastele

orientate de o parte şi alta a coastei dorsale. Spiculii sunt subţiri, recurbaţi. Femela are culoarea roşie intens, cu

benzi albicioase formate din ansele uterine. Extremitatea caudală este scurtă, conică. Orificiul genital este situat

în treimea anterioară a corpului. Este ovipară; oul este ovoid, cu opercule indistincte.

Localizare: laringe, trahee, bronhii.

Gazde: palmipedele.

Ciclul biologic este monoxen. Ouăle sunt eliminate în mediul extern de către pasărea bolnavă. După

ecloziune, larvele ajung infestante (L3) şi contaminează pasărea pe cale digestivă. Traversează mucoasa

intestinală şi prin cavitatea toraco-abdominală şi sacii aerieni ajung în pulmoni după 24 ore de la contaminare.

Perioada prepatentă este de 13 zile.

Diagnosticul paraclinic:-examenul ovoscopic al fecalelor, prin metode de flotaţie;

-evidenţierea nematodelor din parechimul pulmonar şi trahee prin metoda Baermann, la 5 zile de la

infestare.

L.P. III.

TRICHOSTRONGILOZA GASTRICĂ, ŞI INTESTINALĂ;

HIOSTRONGILOZA; AMIDOSTOMOZA.

Etiologie, diagnostic

Trichostrongiloza gastrică şi intestinală a rumegătoarelor este gastro-enterită parazitară produsă de

nemtode din Familia Trichostrongylidae, genurile: Ostertagia, Haemonchus, Cooperia, Nematodirus ,

Trichostrongylus, etc.

Etiologie. După locul de parazitare, speciile se clasifică în:

-specii care parazitează în abomasum: Ostertagia ostertagi (taurine), Ostertagia circumcincta, O.

marshali, O. trifurcata, O. occidentalis (ovine); Haemonchus contortus, H. placei, etc.

-specii care parazitează în intestinul subţire: Cooperia oncophora, C. punctata , C. curticei, C. pectinata;

Nematodirus filicollis, N. spathiger, N. helvetianus; Trichostrongylus colubriformis, T. vitrinus, T. probolurus, T.

axei, etc.

Ostertagia ostertagi este de culoare albă, cu corpul subţire şi cu două papile conice în zona cervicală.

Masculul măsoară 6-8 mm, bursa caudală este mică alcătuită din doi lobi laterali dezvoltaţi, reuniţi de un lob

dorsal mic. Sunt prezente două papile prebursale. Spiculii sunt scurţi, egali, recurbaţi, cu apexul divizat sau

trifurcat. Femela măsoară 8-9 mm. Orificiul genital este situat în partea posterioară a corpului, fiind acoperit de o

expansiune cuticulară (flap). Este ovipară; oul este elipsoid, segmentat în momentul pontei.

Localizare: abomasum; nematodele adulte sunt ataşate de mucoasă; larvele L3 şi L4 parazitează în

grosimea mucoasei abomasale, producând noduli.

Gazde: bovine, ovine, caprine

Ostertagia circumcincta are extremitatea anterioară efilată, două papile cervicale, iar cuticula

formează muchii longitudinale (cca. 30). Masculul măsoară 7-8,5 mm şi are spiculii divizaţi la extremitatea

distală. Femela măsoară 9-12 mm. Orificiul genital situat în partea caudală a corpului, poate fi nud, sau protejat

de o expansiune cuticulară (flap). Este ovipară; oul este elipsoid (100 x 50 µm) segmentat în momentul pontei.

Localizare: abomasum. Gazde: ovine, caprine, antilopă.

Haemonchus contortus are corpul subţiat anterior, cu două papile cervicale proeminente şi cavitatea

bucală mică. Masculul măsoară 10-20 mm, bursa caudală are lobii laterali mari, şi lobul dorsal mic. Spiculii sunt

scurţi, având câte un croşet la distanţă diferită de apex. Este prezent gubernaculum. Femela măsoară 18-30 mm.

Orificiul genital se deschide în partea posterioară a corpului fiind acoperit de o prelungire cuticulară orientată

posterior. Extremitatea caudală este ascuţită. Femela este ovipară; oul măsoară 95 x 50 µm şi este segmentat în

momentul pontei.

Localizare: abomasum

Gazde: ovine, caprine, bovine.

Din acelaşi gen se mai cunosc speciile: Haemonchus longistipes, H. similis, H. lunatus .

Cooperia curticei are partea anterioară a corpului spiralată. Ân regiunea cefalică cuticula este dilatată

şi striată transversal, iar pe corp cuticula formează creste longitudinale (14-16). Capsula bucală este mică.

Masculul măsoară 4-5 mm, bursa caudală este dezvoltată, spiculii scurţi, cu vârful simplu. Femela măsoară 5-6

mm; are orificiul genital situat în partea posterioară, amplasat transversal pe diametrul longitudinal al corpului.

Este ovipară; oul (80 x 32 µm) este segmentat în momentul pontei.

Localizare: intestinul subţire.

Gazde: ovine, caprine, bovine, cabaline.

Cooperia oncophora; masculul măsoară 5,5-8 mm, are bursa caudală dezvoltată; coasta dorsală are

ramurile bifurcate. Spiculii, subţiaţi la extremităţi se termină printr-un buton. Femela măsoară 6-9 mm; este

ovipară; orificiul genital se găseşte în partea posterioară a corpului. Extremitatea caudală este ascuţită.

Localizare: intestinul subţire. Gazde: bovine, ovine, caprine.

Nematodirus filicollis are corpul fin, cu partea anterioară subţiată. Ân zona cefalică, cuticula

formează o dilataţie caracteristică (veziculă) striată transversal. Pe corp se observă striuri longitudinale

distincte. Orificiul bucal este mic şi se continuă direct cu esofagul. Masculul măsoară 8-15 mm. Bursa caudală

asimetrică este formată din doi lobi laterali dezvoltaţi şi un lob dorsal mic, alcătuit din doi lobuli. Spiculii sunt

subţiri, egali, terminaţi la apex cu o membrană îngustă şi lanceolată. Femela măsoară 12-20 mm. După orificiul

genital care este situat în partea posterioară a corpului se observă o îngustare bruscă. Extremitatea caudală este

trunchiată şi se termină printr-un vârf ca un spin. Femela este ovipară; oul este mare, (120 x 90 µm) segmentat

în momentul pontei.

Localizare: intestinul subţire. Gazde: ovine, caprine, bovine.

Din acest gen se mai cunosc speciile: Nematodirus spathiger, N. helveţianus, N. battus , etc.

Trichostrongylus colubriformis. Masculul măsoară 4-5 mm x 70-90 µm. Spiculii sunt egali, scurţi,

foarte curbaţi, cu apexul sub formă de croşet îngroşat. Gubernaculum are aspect romboidal, alungit. Femela

măsoară 5-7 mm x 70-90 µm şi este ovipară. Oul este ovoid (79-47 µm), segmentat în momentul pontei.

Localizare: intestinul subţire, duoden. Gazde: ovine, caprine, bovine şi ocazional la om şi porcine. Din acest gen

se mai cunosc speciile: T. vitrinus, T. probolurus, T. axei, T. rugatus , etc.

Ciclul biologic este monoxen. Subiectul gazdă elimină în mediul extern, prin materiile fecale, ouă de

nematode. Din ouă eclozionează larva de stadiul întâi care, va ajunge infestantă (L3), într-un timp variabil,

dependent de factorii climatici (în 3-5 zile la 25°C; 13 săptămâni la 3-5°C).

Ân cazul speciilor din genul Nematodirus, larva nu eclozionează continuându-şi dezvoltarea în interiorul

oului. Temperatura optimă este de 28; 30°C, când ajunge infestantă în 3 zile. Larvele infestante ale speciilor de

trichostrongili sunt de tip strongil nu se hrănesc şi păstrează cuticula stadiului doi. Sunt mobile, efectuând

migraţie pe verticala firului vegetal sau migrează lateral faţă de locul de depunere. Infestarea gazdelor se face

pe cale orală, odată cu consumul vegetaţiei. Ân abomasum, stomac, sau intestinul subţire, larvele pătrund în

mucoasă unde rămân un timp variabil, apoi revin în lumenul organului parazitat, atingând stadiul de adult.

Perioada prepatentă este de 10-49 zile.

Diagnosticul. Clinic se pune pe baza simptomelor de anorexie, slăbire, diaree cu fecale verzui-

negricioase, urât mirositoare, întârzieri în creştere, căderea lânii. Paraclinic se recomandă examenul ovoscopic

prin metode de flotaţie; examenul se va face până la 6 ore de la prelevarea fecalelor, întrucât peste acest timp

începe ecloziunea larvelor. Necropsic se constată leziuni de gastrită acută sau cronică, nodulară sau ulcerativă.

Histologic se observă infiltraţii celulare, granuloame parazitare ce conţin larve, abcese încapsulate.

HIOSTRONGILOZA

Geohelmintoză gastrică a porcului produsă de specia Hyostrongylus rubidus.

Etiologie. Hyostrongylus rubidus este de culoare roşie şi are cuticula fin striată transversal.

Extremitatea cefalică este uşor dilatată, iar în zona cervicală are două papile. Masculul măsoară 4-7 mm. Bursa

caudală are lobii laterali foarte dezvoltaţi, iar lobul dorsal atrofiat. Are două papile prebursale. Spiculii sunt

scurţi şi groşi; gubernaculum este subţire, alungit, baciliform. Femela măsoară 5-11 mm. Extremitatea caudală se

termină printr-un vârf uşor rotunjit. Orificiul genital se deschide în treimea posterioară a corpului. Este ovipară;

oul măsoară 70 x 35 µm şi conţine 32 blastomere.

Localizare: zona fundică a stomacului, cu tendinţa de afundare în mucoasă. Gazdă: porcinele.

Ciclul biologic este monoxen. Subiectul bolnav elimină prin fecale ouă de nematode care, ajunse în

mediul exterior incubează în 1-2 zile. Larvele de stadiul întâi eclozionează şi ajung infestante după 6-8 zile,

păstrând cuticulele de năpârlire. Larva infestantă măsoară 800 x 20 µm şi este sensibilă la frig şi desicaţie.

Infestarea porcinelor are loc pe cale orală. Ajunse în stomac, larvele pătrund în glandele gastrice unde rămân un

timp variabil, condiţionat de mai mulţi factori. După 18-20 zile larvele ating stadiul de adulţi.

Diagnosticul paraclinic constă în examenul ovoscopic al fecalelor, utilizând metode de flotaţie. Oul se

aseamănă cu oul speciilor din genul Oesophagostomum şi în acest caz se recomandă efectuarea de coproculturi.

Diferenţierea lavelor se face pe baza caracterelor morfologice. Necropsic se constată gastrită difteroidă,

nodulară, ulcerativă; edemul mucoasei precum şi prezenţa nematodelor de culoare roşie ataşate de mucoasă.

AMIDOSTOMOZA

Este o geohelmintoză produsă de nematodele din genurile Amidostomum şi Epomidiostomum care se

localizează în esofag, proventricul, stomacul muscular şi duoden, la anseriforme.

Etiologie. Amidostomum anseris (A. nodulosum) este de culoare roşie şi are cuticula striată

transversal. Capsula bucală este mică şi conţine la bază 1-3 dinţi. Nematodele sunt hematofage. Masculul

măsoară 10-17 mm. Bursa caudală este bine dezvoltată. are o pereche de papile prebursale şi o pereche de

papile situată în apropierea marginii posterioare a orificiului cloacal. Spiculii sunt bifurcaţi, cu ramura internă

spatulată. Gubernaculum este baciliform. Femela măsoară 12-24 mm. Orificiul genital se deschide în partea

posterioară a corpului fiind acoperit de o prelungire cuticulară. Extremitatea caudală este lungă, dreaptă, cu

vârful rotunjit. Oul (110 x 80 µm) este segmentat în momentul pontei.

Localizare: în mucoasa şi submucoasa esofagului, proventriculului, pipotei, duodenului.

Gazde: palmipede domestice şi sălbatice

Ciclul biologic este monoxen. Oul eliminnat de gazdă, incubează în mediul acvatic. Dezvoltarea larvei

până la stadiul infestant are loc în ou şi durează 4-5 zile după care, eclozionează ca larvă infestantă. Infestarea

gazdelor se face pe cale digestivă, cu larve L3 care păstrează cuticulele de năpârlire. Acestea se fixează în

peretele organelor parazitate şi ajung adulţi după o perioadă prepatentă de 5-7 săptămâni la raţă şi 3-5

săptămâni la gâscă.

L.P. IV.

BUNOSTOMOZA; ANCILOSTOMOZA; OESOPHAGOSTOMOZA;

CHABERTIOZA; STRONGILOZA DIGESTIVĂ A CABALINELOR.

Etiologie, diagnostic.

BUNOSTOMOZA este o enterită hemoragică a rumegătoarelor produsă de nematode din genul

Bunostomum.

Etiologie. Bunostomum phlebotomum are corpul cilindroid acoperit cu o cuticulă fin striată

transversal. Ân zona cervicală are două papile. Extremitatea anterioară este recurbată dorsal, iar capsula bucală,

sub formă de infundibulum, conţine două lanţuri chitinoase aşezate ventral. Masculul măsoară 10-12 mm lungime

şi are bursa caudală asimetrică. Spiculii sunt filiformi şi foarte lungi (4,4 mm). Femela măsoară 16-19 mm.

Orificiul genital se deschide în apropiere de mijlocul corpului şi este mărginit de două buze. Extremitatea caudală

este rotunjită. Este ovipară; oul este voluminos (110 x 67 µm), recurbat ca o banană.

Localizare: intestinul subţire. Gazde: rumegătoare (taurine, zebu, ovine).

Din acest gen se mai cunoaşte specia Bunostomum trigonocephalum.

Ciclul biologic este monoxen. Dezvoltarea larvară până la stadiul infestant se desfăşoară în mediul

extern şi durează 4-6 zile la 30°C, umiditate şi oxigen. Larva infestantă păstrează cuticulele de năpârlire.

Subiectul gazdă se infestează pe cale digestivă sau activ, pe cale transcutanată. Larva pătrunsă în gazdă execută

migraţie pulmonară şi revine în intestin după 11-17 zile de la infestare; după 21 zile atingăe stadiul de adulţi.

Diagnosticul paraclinic are o importanţă redusă, deoarece manifestările clinice apar în perioada

prepatentă. Clinic este dificil de suspicionat, întrucât bunostomoza se confundă cu trichostrongilidoza. Examenul

necropsic confirmă diagnosticul prin: anemia extremă a cadavrelor, astfel încât acestea par “sângerate la alb”;

mucoasa intestinală este edemaţiată cu hemoragii punctiforme; conţinutul intestinal este hemoragic; sunt

identificate nematode subţiri albicioase sau roşietice, susceptibile la procesele de autoliză.

ESOFAGOSTOMOZA

Este o geohelmintoză intestinală produsă de larvele nematodelor din genul Oesophagostomum.

Etiologie. La taurine boala este produsă de specia Oesophagostomum radiatum. Este de culoare

albă şi cu extremitatea anterioară uşor recurbată. Ân zona cefalică are o dilataţie cuticulară care formează o

veziculă foarte dezvoltată, limitată posterior de o strictură. După strictură se găsesc aripile cervicale laterale. La

jumătatea lungimii esofagului se găsesc două papile cervicale. Capsula bucală este scurtă, anulară. Pe marginea

anterioară se găsesc 38-40 proeminenţe mici conice. Masculul măsoară 14-17 mm, are bursa caudală bine

dezvoltată şi spiculii aproximativ egali. Femela măsoară 16-22 mm. Orificiul genital se deschide la extremitatea

caudală, aproape de orificiul anal. Este ovipară; oul este elipsoid, segmentat în momentul pontei.

Localizare: nematodele adulte, în intestinul gros; larvele L3

şi L4

, în submucoasa jejunului, cecumului

şi colonului. Gazde: taurinele.

Diagnosticul clinic se suspicionează pe baza simptomelor digestive, care apar toamna şi iarna şi care

constau în: expulzări violente de fecale negricioase, urât mirositoare; apare hipertermie, abatere, akinezie;

diareea nu cedează la medicaţia obişnuită. Paraclinic, coproscopia nu este eficace în timpul manifestărilor

clinice, deoarece acestea sunt produse de stadiile larvare. Necropsic se constată îngroşarea mucoasei ileonului,

cecumului şi colonului; hemoragii şi noduli de mărimi diferite, câte 3-4/cm2

La porcine boala este produsă de larvele speciei Oesophagostomum dentatum. Nematodele adulte

sunt de culoare albicioasă; papilele cervicale se află în treimea posterioară a esofagului. Vezicula cefalică este

alungită. Orificiul oral este înconjurat de 6 papile. Masculul măsoară 8-10 mm. Spiculii sunt subţiri, lungi (1,15

mm) prevăzuţi cu aripi şi cu apexul rotunjit. Gubernaculum este ascuţit. Femela măsoară 11-15 mm. Orificiul

genital se află lângă orificiul anal, ambele situate la extremitatea caudală a corpului.

Localizare: adulţii în intestinul gros; larvele în submucoasa intestinului gros. Gazde: porcul.

Ciclul biologic este monoxen. Subiectul bolnav elimină, prin fecale, în mediul extern ouă care

incubează în condiţii optime. Din ouă eclozionează larve de stadiul întâi, care vor deveni infestante în 3-6 zile.

Larvele, preluate odată cu hrana, ajung în intestinul gros, trec direct în submucoasă (la 20 ore de la contaminare)

unde rămân 6-60 zile, apoi revin în lumenul intestinului gros sub formă de adulţi. Perioada prepatentă este de 6-7

săptămâni.

Diagnosticul clinic nu se poate stabili; diareea este rebelă la terapia simptomatică. Paraclinic

examenul coproscopic este ineficace şi se recomandă efectuarea coproculturilor pentru diferenţierea de specia

Hyostrongylus rubidus. Necropsic se constată noduli în submucoasă şi hipertrofia limfonodurilor mezenterice.

CHABERTIOZA

Geohelmintoză a intestinului gros la ovine este produsă de specia Chabertia ovina.

Etiologie. Chabertia ovina are corpul cilindroid, de culoare albă. Extremitatea cefalică este dilatată,

uşor recurbată ventral. Bureletul peristomic este armat cu o dublă coroană de denticule triunghiulare, mici şi

ascuţite. Capsula bucală este foarte mare, subglobuloasă şi lipsită de dinţi. Pe faţa ventrală a corpului, în

regiunea esofagienă, se găseşte o scurtă fantă transversală, în faţa căreia, cuticula formează o veziculă cefalică

foarte subţire. Masculul măsoară 13-14 mm. Bursa caudală are lobul dorsal mai dezvoltat comparativ cu lobii

laterali. Sunt prezente două papile prebursale. Spiculii sunt egali. Femela măsoară 17-20 mm. Este ovipară; oul

este elipsoid, segmentat în momentul pontei.

Localizare: intestinul gros, rareori în alte segmente intestinale. Gazde: oaia, capra.

Ciclul biologic este monoxen. Subiectul gazdă elimină în mediul extern odată cu fecalele, ouă de

nematode. Din ou eclozionează larva de stadiul întâi, care devine infestantă la temperatura de 22°C în 6-8 zile.

Contaminarea gazdei se face prin ingestia larvelor infestante odată cu vegetaţia. Larvele pătrund în peretele

intestinal, unde rămân 5-8 zile. Perioada prepatentă este 30-40 zile.

ANCILOSTOMOZA şi UNCINARIOZA

Sunt enterite hemoragice produse de nematode din genurile Ancylostoma şi Uncinaria care

afectează carnivorele.

Etiologie. Ancylostoma caninum are corpul albicios uşor dilatat la extremitatea anterioară.

Capsula bucală este subglobuloasă. Conţine 3 perechi de dinţi situaţi în apropierea deschiderii orale, recurbaţi

spre interior sub formă de cârlige. Masculul măsoară 9-12 mm. Bursa caudală are lobul dorsal atrofiat, spiculii

subţiri alungiţi. Este prezent gubernaculum. Femela măsoară 9-21 mm, are coada obtuză, orificiul genital fiind

amplasat în treimea posterioară a corpului. Oul este elipsoid, cu coaja subţire, segmentat în momentul pontei

(conţine 4-6 blastomere).

Localizare: intestin subţire.

Gazde: câine, pisică, lup, vulpe.

Uncinaria stenocephala are extremitatea anterioară a corpului recurbată dorsal. Capsula

bucală are formă de infundibulum, în care se găsesc 2 lame chitinoase ascuţite şi o pereche de lanţete. Masculul

măsoară 5-8,5 mm. Bursa caudală este dezvoltată, coasta dorsală este bifurcată, fiecare ramură fiind bi şi

tridigitată. Spiculii sunt lungi, subţiri. Femela măsoară 7-12 mm. Extremitatea caudală se termină printr-un vârf

ascuţit. Orificiul genital se deschide în treimea posterioară a corpului.

Localizare: duoden, jejun.

Gazde: câine, pisică, vulpe, porc.

Ciclul biologic este monoxen. Animalul bolnav elimină prin materiile fecale, în mediul extern

ouă, din care ies larve rhabditoide L1.

După 24 ore se transformă în larvă L2

strongiloidă, care după năpârlire

ajunge L3

infestantă, în 2-3 zile. Larvele infestante pot fi absorbite de către colepterele coprofage din genurile

Scarabeus, Tenebrio, Blata, Periplaneta , în organismul cărora se încapsulează şi unde pot trăi 1-2 luni. Larvele

infestante pătrund în gazde pe mai multe căi: orală, transcutanată, transplacentară. Ân organism execută

migraţie pulmonară, unde ajung după 10-14 zile de la contaminare. Apoi sunt deglutite odată cu mucusul bronhic

şi ajung în intestin, unde îşi definesc dezvoltarea. Maturitatea se instalează după 18-21 zile.

Diagnosticul clinic se pune pe baza simptomelor de slăbire, anemie, limfadenită şi epistaxis.

Paraclinic se efectuează examenul coproscopic prin metodele Willis şi Teleman. Necropsic se efectuează

examenul imediat după moartea subiectului bolnav, întrucât după 5-6 ore are loc procesul de autoliză. Se mai

observă enterită hemoragică, ulcerativă.

STRONGILOZA DIGESTIVĂ A CABALINELOR

Este o geohelmintoză a intestinului gros la cabaline produsă de specii de strongili care se localizează în

cecum şi colon ca adulţi ancoraţi în mucoasă, şi intramucos ca larve. Boala apare frecvent la tineret, vara la

păşune şi evoluează cronic cu tulburări digestive, anemie şi slăbire.

Etiologie. Genurile: Strongylus, Triodontophorus, Trichonema sunt cele mai frecvente.

Strongylus equinus este cel mai mare strongil care parazitează la cabaline. Are corpul drept, rigid,

mai gros spre extremitatea anterioară, de culoare gri-închis, sau roşu brun. Orificiul oral este orbicular şi larg,

întins pe mai multe inele chitinoase concentrice. Inelele interne sunt garnisite cu denticule simple; inelele

externe au şase papile: 2 laterale mici, 4 submandibulare proeminente. Capsula bucală este ovală, sub formă de

cupă susţinută de o coastă dorsală mică şi conţine 4 dinţi conici aşezaţi doi ventral şi doi dorsal. Masculul

măsoară 25-35 x 1,3 mm. Bursa caudală este dezvoltată, spiculii sunt lungi, subţiri şi trec printr-un inel chitinos.

Femela măsoară 38-55 x 2,2 mm. Extremitatea caudală este obtuză; orificiul genital se deschide în treimea

posterioară a corpului. Este ovipară; oul este elipsoid, mai îngroşat la mijloc (92 x 54 µm), segmentat în

momentul pontei.

Localizare: adulţii trăiesc în cecum, rar în colon;

larvele migrează în ficat, pancreas, ţesutul conjunctiv subpleural, subperitoneal, ligamente gastro-

splenice. Gazde: cal, măgar, catâr zebră.

Strongylus vulgaris are corpul gros rectiliniu şi rigid, de culoare gri-brună. Capsula bucală este sub

formă de cupă adâncă, convexă dorsal şi conţine doi dinţi aşezaţi posterior, cu marginea rotunjită. Esofagul este

lung, musculos. Masculul măsoară 14-16 mm x 950 µm. Femela măsoară 20-25 mm x 1,4 µm.

Localizare: adulţii trăiesc în cecum (vârful cârjei cecale); larvele migrează în artera mezenterică

anterioară, aorta abdominală, limfonodurile mezenterice. Gazde: cal, măgar, catâr, zebră.

Strongylus edentatus are capul separat de trunchi printr-o strictură, mai evidentă la femelă. Capsula

bucală are formă de cupă îngustă posterior şi nu conţine dinţi. Esofagul este lung (2 mm) şi dilatat posterior.

Masculul măsoară 23-28 x 1,5 mm. Femela măsoară 33-44 x 2 mm.

Localizare: adulţii trăiesc în colon, cecum şi uneori în rect; larvele migrează sub peritoneu în flancul

drept.

Gazde: cal, măgar, catâr, zebră. Oul speciilor din genul Strongylus este elipsoid, cu polii inegali,

marginile rotunjite şi coajă subţire. Este segmentat în momentul pontei, morula este cenuşie şi este formată din

16-32 blastomere.

Triodontophorus serratus are corpul scurt, gros şi efilat la extremităţi. Orificiul oral este înconjurat de

o coronulă externă care ia naştere dintr-un burelet peristomic. Capsula bucală este largă, subglobuloasă şi

conţine trei dinţi cu marginea fierăstruită. Masculul măsoară 18-20 mm. Bursa caudală are lobii laterali foarte

dezvoltaţi şi lobul dorsal atrofiat. Spiculii sunt lungi (4 mm). Femela măsoară 25-27 mm. Extremitatea caudală

este subţire. Orificiul genital se deschide în partea posterioară a corpului. Este ovipară; oul este elipsoid (70 x 35

µm).

Localizare: adulţii trăiesc în prima parte a colonului; larvele, în peretele colic. Gazde: equidee.

Trichonema longibursatum are capul separat de corp printr-o strictură puţin marcată. Orificiul oral

este circular. Capsula bucală este rotundă (pe secţiune apare ca un trunchi de con). Nematodele se hrănesc cu

resturi de mucoasă şi conţinut intestinal. Masculul măsoară 5-10 mm. Bursa caudală are lobii laterali mici, iar

lobul dorsal lung şi îngust. Spiculii au apexul sub formă de croşet. Femela are extremitatea caudală dreaptă

terminată printr-un vârf ascuţit.

Localizare: adulţii trăiesc în intestinul gros fără să fie fixaţi în mucoasă; larvele sunt histofage.

Gazde: cal, măgar, catâr, zebră.

Ciclul biologic este monoxen. Subiectul gazdă elimină în mediul extern, prin materiile fecale, ouă de

strongili, din care eclozionează larva rhabditoidă (L1

). După năpârlire se transformă în larvă strongiloidă (L2

)

care are coada flageliformă. Larva infestantă (L3

) strongiloidă, nu are coadă şi păstrează cuticula stadiului

anterior. Durata dezvoltării de la ou la stadiul L3

este de 7 zile, la temperatura de 26°C. Dezvoltarea larvară are

loc atât pe păşune cât şi în adăpost. Contaminarea animalelor se face prin ingestia larvelor infestante, odată cu

hrana. Larvele execută migraţie astfel:

- larvele speciei Strongylus equinus pătrund în peretele cecal şi colic până în submucoasă, producând

noduli unde suferă o năpârlire, trec în stadiul L4

şi prin cavitatea abdominală ajung în ficat. Aici larvele

năpârlesc, trec în stadiul L5

, rămân câteva săptămâni după care, migrează în pancreas. După etapa pancreatică,

larvele se întorc în intestin. Perioada prepatentă est de 265 zile (9 luni).

- larvele speciei Strongylus vulgaris pătrund în peretele cecum-ului şi colonului ventral, unde

năpârlesc şi se transformă în L4

, după care pătrund în arteriole şi migrează către marile artere (mezenterica

cranială, aorta abdominală), în peretele cărora se opresc formând anevrisme. Ân artera mezenterica cranială

ajung după 14 zile de la infestare. După 3-4 luni nematodele tinere (L5

) se întorc în intestin prin lumenul

arterelor. Perioada prepatentă este de 6-7 luni.

- larvele speciei Strongylus edentatus părăsesc intestinul pe calea venei porte, ajung în ficat, apoi

sub peritoneul din flancul drept, din regiunea sublombară şi hipocondru, unde rămân trei luni, după care se întorc

în intestin. Perioada prepatentă este de 11 luni.

Diagnosticul paraclinic se face prin examenul ovoscopic utilizând metode de flotaţie (Willis).

Examenul necropsic relevă: anevrismul arterei mezenterice craniale drepte; ancorarea strongililor în

mucoasa intestinului gros; noduli de culoare negricioasă-roşietică (25-30/cm 2) sau gri-bruni (în

trichonematidoză).

L.P. V.

ASCARIDOZA LA PORCINE, CARNIVORE, TAURINE, CABALINE, PĂSĂRI;

OXIUROZA LA CABALINE, IEPURI, PĂSĂRI.

Etiologie, diagnostic.

ASCARIDOZELE sunt geohelmintoze ale intestinului subţire la mamifere şi păsări produse de

nematode din subordinul Ascaridata. Nematodele au corpul gros, cilindric, egal calibrat cu extremităţile efilate.

La extremitatea cefalică se află orificiul bucal înconjurat de trei buze proeminente. Nu au capsulă bucală.

Extremitatea caudală la femelă este dreaptă, conică.

Orificiul genital se deschide în treimea anterioară a corpului. Femelele sunt ovipare; ouăle sunt cu coajă

groasă, nesegmentate în momentul pontei. Masculul are extremitatea caudală curbată ca o cârjă. Pe curbura

mică a extremităţii caudale se află un număr variabil de papile pre- şi postcloacale şi orificiul cloacal prin care

sunt ejectaţi doi spiculi.

Ascaridoza porcului

Etiologie. Ascaris suum are corpul rigid, de culoare albicioasă sau gălbuie, efilat la extremităţi, uşor

recurbat în regiunea caudală la mascul şi rectiliniu la femelă. Orificiul bucal este înconjurat de trei buze

voluminoase, fiecare având câte două papile şi două firişoare chitinoase. Masculul măsoară 15-20 cm. Pe curbura

mică a extremităţii caudale se găsesc 69-75 papile pre- şi postcloacale dispuse în perechi neordonate şi o papilă

mare impară dispusă precloacal. Are doi spiculi relativ lungi (2 mm), groşi, vizibili cu ochiul liber. Femela

măsoară 25-30 cm / 5-6 mm. Orificiul genital se deschide ventral, în treimea anterioară a corpului. Depune ouă

cu coajă groasă mamelonată, nesegmentate în momentul pontei.

Localizare: intestinul subţire. Gazde: porcul.

Ciclul biologic este monoxen. Dezvoltarea larvelor până la stadiul infestant (L2

) se desfăşoară în ou.

Contaminarea gazdei se face pe cale orală, prin ingestia de ouă infestante.

Ân tubul digestiv larva infestantă eclozionează, traversează mucoasa intestinală şi ajunge în circulaţia

sanguină, de unde, execută o migraţie: entero-hepato-cardio-pneumo-traheo-enterală şi la sfârşitul căreia, atinge

stadiul de adult. Perioada prepatentă este de 60-70 zile (la purcei nou-născuţi: 49 zile). Longevitatea adulţilor

este de 55 săptămâni.

Diagnosticul paraclinic constă în examinarea ovoscopică a fecalelor prin metoda Willis.

Neoascaridoza taurinelor

Etiologie. Neoascaris vitulorum are corpul acoperit cu o cuticulă subţire, puţin rigidă, translucidă, de

culoare albicioasă şi este efilat la extremităţi. Orificiul bucal este înconjurat de trei buze chitinoase, fără papile.

Masculul măsoară 20-26 cm / 3 mm. Extremitatea caudală se termină printr-un apendice ascuţit. Este ornată cu

numeroase papile dispuse pe două rânduri, primele perechi fiind foarte dezvoltate. Femela măsoară 22-30 cm / 5

mm. Orificiul genital se deschide în treimea anterioară a corpului şi este ovipară. Oul (95 x 70 cµm) este de

culoare maronie şi are coajă groasă, granuloasă, cu striaţii transversale.

Localizare: intestin subţire. Gazde: viţei, miei.

Ciclul biologic este monoxen. Subiectul bolnav elimină pe cale digestivă în mediul extern ouă,

care ajung infestante, în condiţii optime de temperatuă şi umiditate, după 15 zile.

Infestarea gazdelor are loc pe cale digestivă, prin ingestia de ouă infestante. Ân intestin larvele

eclozionează şi apoi, pe cale sanguină, execută o migraţie: entero-hepato-cardio (drept) –pneumo- cardio (stâng)

– somatică. Larvele ajunse în ţesuturi se închistează (5-6 luni), având o evoluţie abortivă (nu vor ajunge

niciodată adulţi). La vacile gestante larvele trec bariera placentară şi se localizează în ficatul fătului. După

parturiţie, noul-născut este infestat cu larve L3

, care vor ajunge adulţi în intestinul viţeilor. La vacile infestate

anterior, larvele se elimină şi prin laptele matern din a 12-18-a zi post partum. Larvele ajung în lapte, din

localizările somatice, în urma activării acestora, de către hormonii lactogeni.

Diagnosticul paraclinic se efectuează prin examenul ovoscopic al fecalelor prin metode de

flotaţie.

Parascaridoza cabalinelor.

Etiologie. Parascaris equorum are corpul de culoare alb-gălbuie, cenuşie. Orificiul bucal este

înconjurat de trei buze separate de corp printr-o strictură. Masculul măsoară 28 cm. Are aripi caudale mici,

înguste, prelungite până în apropierea apexului caudal, unde se reunesc. Spiculii sunt lungi (2,5 mm); papilele

precloacale dispuse în perechi (mai mult de 80); trei perechi papile postcloacale şi o papilă impară precloacală.

Femela măsoară 35-40 cm. Orificiul genital se deschide în partea anterioară a corpului. Oul este globulos, cu

coajă groasă şi rugoasă. Localizare: intestinul subţire. Gazde: cabalinele.

Ciclul biologic este monoxen. Ân mediul extern oul ajunge infestant după o perioadă de

incubaţie, dependentă de factorii de climă. Infestarea se face pe cale orală cu ouă infestante. Larvele execută o

migraţie: entero – hepato – cardio – pneumo - traheo- enterală, în urma căreia ajung în stadiul de adult. Perioada

prepatentă este de 44-77 zile. Diagnosticul paraclinic se face prin examenul ovoscopic al fecalelor, utilizând

metoda Willis.

Toxocaroza şi toxascaridoza

Etiologie. Toxocara canis are corpul subţire şi recurbat la extremităţi formând două curburi în sens

opus ca un S alungit. La extremitatea cefalică are aripi cervicale lungi, înguste, evident striate şi progresiv

atenuate spre posterior, imprimând acestei extremităţi aspectul de vârf de lance. Esofagul este uşor dilatat

posterior. Masculul măsoară 10-12 cm x 2,5 mm. Extremitatea caudală se termină printr-un apendice digitiform şi

este prevăzută cu aripi laterale. Prin orificiul cloacal sunt ejectaţi doi spiculi. Femela măsoară 18 cm x 3 mm.

Orificiul genital este situat în partea anterioară a corpului şi este ovipară. Oul este aproape rotund (80 µm), de

culoare brun închis sau galben – cafeniu, cu coaja groasă alveolată sau striată transversal. Localizare: intestinul

subţire. Gazde: câine, pisică, vulpe, lup, coiot.

Toxocara cati (sin Toxocara mystax) are culoarea roz şi cu morfologie asemănătoare speciei T.

canis. Masculul măsoară 6,5 cm x 2 mm. Aripile cervicale sunt scurte, înguste anterior şi lăţite posterior,

terminate brusc sub formă de vârf de săgeată. Femela măsoară 10 cm şi este ovipară. Oul (75 µm), are coaja

groasă cu spaţii alveolare mari. Localizare: intestinul subţire. Gazde: pisica şi felidele sălbatice.

Toxascaris leonina are culoarea alb-roză. Masculul măsoară 6,5 cm x 2 mm. Aripile cervicale

sunt înguste, lungi, perfect lamelate. Spiculii sunt inegali. Femela măsoară 10 cm x 2,4 mm. Orificiul genital se

deschide în treimea anterioară a corpului. Este ovipară. Oul este globulos (85 x 75 µm), cu coaja stratificată,

netedă. Localizare: intestinul subţire. Gazde: pisică şi câine.

Ciclul biologic este monoxen. Toxocara canis în stadiul larvar execută o migraţie de bază, la care se

cunosc şi excepţii. Ân migraţia de bază câinele sub vârsta de 5 săptămâni se infestează prin ingestia de ouă

infestante (cu L2

). Ân ou larvele ajung infestante la 28 zile după eliminarea prin fecale de către gazdă, în mediul

extern. Ân tubul digestiv al gazdei după ecloziune, larvele execută o migraţie entero-hepato-cardio-pneumo-

traheală, suferind a doua năpârlire în pulmon. Următoarele năpârliri (a 3-a; a 4-a) au loc în intestinul subţire

după întoarcerea din migraţie. Deosebirea de migraţia de tip A. suum este că năpârlirea extraintestinală are loc

în pulmon şi nu în ficat.

La câinii mai mari de 5 săptămâni majoritatea larvelor nu mai ajung în trahee şi traversează pulmonii

ajungând în circulaţia sistemică. Prin sistemul circulator sunt diseminate în organe (rinichi) şi în muşchi, unde

rămân în stadiul L2

.

La câinii mai mari de 6 luni majoritatea larvelor L2

au o migraţie somatică acumulându-se în număr

mare în ţesuturi şi organe.

La căţele gestante larvele L2

sunt eliberate din localizările somatice în a 42-a zi de gestaţie şi se

orientează spre uterul gestant. Apoi larvele traversează bariera placentară şi populează pulmonii fetuşilor unde

năpârlesc. Mecanismul de eliberarea somatică a larvelor nu este cunoscut. Se presupune că este de natură

hormonală, imunologică sau chimioterapică.

La naştere căţeii au larve L3

în pulmon. Ân prima zi de viaţă, larvele L3

migrează spre stomac şi ulterior

spre intestin. Ân a 6-a zi de viaţă căţeii au în intestin larve L4

. La vârsta de 21-30 zile căţeii au în intestinul

subţire ascarizi în stadiul adult. Dacă infestarea căţelei a avut loc în timpul gestaţiei larvele invadează fetusul în

15 zile. Ân infestarea cu ouă, perioada prepatentă este de 4-5 săptămâni. Dacă ouăle sunt ingerate de către copii

larvele determină sindromul de “larva migrans visceralis” generând granuloame eozinofilice în ficat, sistemul

nervos central sau în ochi cu consecinţe uneori dramatice asupra sănătăţii copiilor.

Toxocara cati în stadiul larvar execută o migraţie de bază în care pisica se contaminează cu ouă

infestante. Larvele L2

efectuează o migraţie entero-hepato- cardio- pneumo-traheo-enterală. Năpârlirile (a 2 -a, a

3-a) au loc în peretele gastric iar a 4-a în intestinul subţire. Excepţii: a) oul infestant poate fi ingerat de gazde

paratenice cum ar fi: şoareci, râme, coleoptere, în corpul cărora efectuează o migraţie. La şoareci L2

migrează în

ficat şi după ce este consumat de către pisică, larvele nu mai execută migraţie şi ajung în intestinul pisicii, unde

se transformă în adulţi; b) transmiterea transmamară, prin lapte la pisoi; în perioada lactaţiei în laptele matern

se găseşte un mare număr de larve. Perioada prepatentă este de 55 zile.

Toxascaris leonina în stadiul larvar execută o migraţia entero-enterală. După ingestia de ouă,

larvele L2

eclozionează şi pătrund în peretele gastric, unde stau 2 săptămâni; trec în stadiul L3

şi revin în lumen,

pentru a migra în intestinul subţire, unde au loc celelalte două năpârliri.

Excepţii: a) oul poate fi ingerat de vertebrate şi nevertebrate (şoareci, sobolani, coleoptere, etc) în care

eclozionează L2

şi migrează în ţesuturi unde năpârlesc trecând în stadiul L3

. Ân acest caz ciclul de dezvoltare se

consideră indirect întrucât intervine o gazdă intermediară. Pisica gazdă definitivă se poate infesta prin ingestia

oălor infestante când perioada prepatentă este de 10 săptămâni sau prin consumul gazdelor intermediare-

carnivorism, când perioada prepatentă este de 8 săptămâni.

Dacă ouăle sunt ingerate de şoareci şi şobolani, larvele eclozionează şi se închistează în corpul

acestora. Şoarecii şi şobolanii consumaţi de către vulpe asigură exchistarea larvelor în tubul digestiv şi

transformarea acestora în nematode adulte.

Diagnosticul paraclinic constă în efectuarea examenului ovoscopic al fecalelor prin metoda

Willis prin care se relevă ouăle specifice.

Ascaridioza păsărilor

Etiologie. Ascaridia galli are culoarea alb-gălbuie. Orificiul bucal este înconjurat de trei buze

trilobate. Masculul măsoară 3-7 cm. Pe toată lungimea corpului se găsesc două aripi cuticulare înguste.

Extremitatea caudală este trunchiată oblic şi are două aripi caudale susţinute de 10 papile scurte şi groase.

Spiculii măsoară 4 mm lungime. Femela măsoară 8-12 cm şi are extremitatea caudală îngustă, dreaptă, conică.

Orificiul genital se deschide în treimea anterioară a corpului. Este ovipară; oul este elipsoid (80 x 50 µm) cu

coajă netedă, groasă, cu marginile paralele şi polii uşor bombaţi. Localizare: intestinul subţire. Gazde:

galinacee şi palmipede.

Ciclul biologic este monoxen. Oul ajuns în mediul extern incubează şi ajunge infestant după 8-

10 zile. Râmele intervin în diseminarea oălor infestante. După infestarea păsărilor, larvele eclozionează în

intestinul subţire şi se afundă în mucoasa ileonului unde rămân 12-21 zile, în funcţie de vârsta subiectului gazdă.

Nematodele ating maturitatea sexuală după 5-6 săptămâni la păsările sub 3 luni şi după 8 săptămâni, la păsările

de peste 3 luni. Diagnosticul paraclinic se face prin examenul ovoscopic al fecalelor folosind metoda Willis.

OXIURATOZE

Geohelmintoze ale intestinului gros produse de nematode cu corpul inegal calibrat în care partea

anterioară este mai groasă şi partea posterioară mai subţire; esofagul cu două dilataţii succesive din care ultima

numită bulb esofagien ce conţine un aparat valvular.

Oxiuroza cabalinelor

Etiologie. Oxyuris equi are corpul inegal calibrat de culoare albicioasă sau gri-brună. Orificiul bucal este

hexagonal, înconjurat de trei buze rotunjite. Ân capsula bucală, numai la femelă, se găsesc trei dinţi proeminenţi.

Masculul măsoară 9-12 mm. Extremitatea caudală este trunchiată şi prezintă două perechi de papile mari,

alungite şi un număr mic de papile scurte. Are două aripi caudale dezvoltate, care simulează o bursă caudală şi

un singur spicul subţire, drept, ascuţit ca un ac. Femela tânără măsoară 4 cm şi este de culoare albicioasă.

Corpul uşor recurbat la extremitatea anterioară are coada scurtă, efilată. Femela fecundată este de culoare

brună cu coada subţire foarte lungă de 10 cm; lungimea totală a femelei ajungând la 15 cm.

Orificiul genital se deschide în partea anterioară a corpului. Este ovipară; oul este ovoid, cu coaja

groasă, asimetric, aplatizat pe o parte şi prevăzut la unul din poli cu un pseudo-opercul excentric. Este

segmentat în momentul pontei. Localizare: masculii şi femelele tinere trăiesc în cecum şi colon. Femelele

fecundate migrează în rect, ies prin anus în exterior şi depun ponta perianal. Gazde: cabalinele

Probstmayiria vivipara are orificiul bucal înconjurat de şase buze mici. Regiunea cefalică este

separată de restul corpului printr-o strictură. Masculul măsoară 2,7 mm. Extremitatea caudală este recurbată

ventral, efilată, şi fără aripi caudale. Are doi spiculi inegali. Femela măsoară 3,4 mm; are coada dreaptă efilată,

terminată printr-un vârf. Este vivipară. Localizare: colon, unde sunt depuse şi larvele. Gazde: cabalinele

Ciclul biologic este monoxen. Ouăle depuse de femela speciei Oxyuris equi (10-5000), în jurul

orificiului anal sunt înglobate într-o substanţă fluidă care, în contact cu aerul se întăreşte şi formează o crustă de

culoare alb-cenuşie sau ocracee. După o incubaţie de 24-36 ore embrionul se dezvoltă şi ajunge la stadiul

infestant după 3-5 zile. Larva infestantă eclozionează numai în intestin, pătrunde în submucoasa cecumului şi

colonului unde stă 50-60 zile. După acest interval, larvele revin în lumenul intestinal şi ajung adulţi după 50-60

zile. Perioada prepatentă este de 4-5 luni.

Diagnosticul paraclinic constă în examenul ovoscopic al crustelor perianale şi al depilaţiilor de la baza

cozii. Crustele se recoltează cu ajutorul unei baghete umectate în lactofenol sau glicerină şi se examinează între

lamă şi lamelă.

Scriabinemoza ovinelor

Etiologie. Scriabinema ovis are orificiul bucal înconjurat de trei buze. Masculul măsoară 4,5 mm. Ân partea

anterioară a corpului are o dilataţie cuticulară înapoia căreia se găseşte o pereche de aripi laterale, care ajung

până la extremitatea caudală. Extremitatea caudală este trunchiată şi are o formaţiune aliformă susţinută de

papile pre- şi postcloacale. Are un spicul mic şi un gubernaculum. Femela măsoară 4,7-7,6 mm şi are

extremitatea caudală efilată. Orificiul genital se deschide în treimea anterioară a corpului. Oul este ovoid,

asimetric. Localizare: cecum şi colon. Gazde: oaia şi capra.

Ciclul biologic este monoxen. Femela depune ouă în jurul anusului. Contaminarea are loc prin consumul

ouălor infestante. Perioada prepatentă este de 25 zile.

Pasaluroza iepurilor

Etiologie. Passalurus ambiguus. Masculul măsoară 3-5 mm. Ân capsula bucală are trei dinţi; esofagul are două

dilataţii succesive. Extremitatea caudală are două aripi înguste şi un spicul recurbat. Ân jurul orificiului cloacal

se află papile mici. Femela măsoară 8-12 mm. Extremitatea caudală este efilată cu inelări cuticulare

caracteristice. Orificiul genital este în partea anterioară a corpului. Este ovipară. Oul este asimetric (100 x 45

µm), cu coaja subţire şi are o faţă aplatizată iar cealaltă foarte lobată. Nu este operculat. Localizare: în criptele

glandulare ale intestinului gros. Gazde: iepurele.

Ciclul biologic este monoxen. Femela depune ouă în grosimea peretelui intestinului gros sau în rect.

Din ouă eclozionează larve care ajung ajung în stadiul de adulţi în lumenul intestinal, fără a mai trece prin mediul

extern. Ân ouăle depuse în rect, după 18-24 ore se dezvoltă larvele infestante, care nu părăsesc oul. Perioada

prepatentă este de 56-64 zile. Diagnosticul paraclinic se face prin examenul ovoscopic al fecalelor, utilizând

metoda Willis.

Heterakidoza

Oxiuroză cecală la galiforme şi anseriforme, produsă de nematode din familia Heterakidae.

Etiologie. Heterakis gallinarum are culoarea alb-murdar. Orificiul bucal este prevăzut cu trei

buze chitinoase. Ân lungimea corpului, părţile laterale, se găsesc două expansiuni cuticulare longitudinale.

Esofagul se termină printr-un bulb, care conţine un aparat valvular. Masculul măsoară 8-10 mm. Extremitatea

caudală este mărginită de două aripi cuticulare susţinute de 12 perechi de papile. Se găseşte şi o ventuză

precloacală mare, impară, înconjurată de un inel chitinos. Are doi spiculi inegali. Femela măsoară 10-15 mm, are

extremitatea caudală foarte efilată, ascuţită. Orificiul genital este situat imediat după mijlocul corpului. Este

ovipară; oul este elipsoid, cu coaja groasă şi cu marginile laterale aproape paralele, asemănător cu oul speciei

Ascaridia galli.

Localizare: în cecumuri. Gazde: găină, curcă, fazan şi mai rar palmipedele.

Heterakis dispar. Masculul măsoară 18 mm. Aripile laterale sunt înguste şi se întind pe toată

lungimea corpului. Ventuza precloacală este circulară şi mare. Spiculii sunt egali şi scurţi. Femela măsoară 25

mm şi are orificiul genital situat după jumătatea corpului. Localizare: cecum. Gazde: anseriformele.

Ciclul biologic este monoxen. Oul ajunge infestant în 9-11 zile Larva nu părăseşte oul. Oul poate fi

consumat de către râme, ca gazde de transport şi reprezintă rezervorul natural. Infestarea păsărilor se face prin

consumul gazdelor de transport care conţin ouă de paraziţi. Larvele se dezvoltă în lumenul cecal sau în peretele

cecal, în decurs de 2-5 zile. Perioada prepatentă este de 25-30 zile. Diagnosticul paraclinic se face prin

examenul ovoscopic al fecalelor,utilizâne metoda Willis.

L.P. VI.

SPIRURATOZE; HABRONEMOZE; TELAZIOZA; GONGILONEMOZA, SPIROCERCOZA;

SPIRURATOZA GASTRICĂ LA PORCINE ŞI PĂSĂRI

Etiologie, diagnostic.

HABRONEMOZELE sunt biohelmintoze gastrice, pulmonare, cutanate, oculare, produse de nematode

din genul Habronema, la cabaline.

Habronemoza gastrică.

Etiologie. Habronema megastoma (sin. Draschia megastoma) are culoare albicioasă. La extremitatea

anterioară prezintă o strictură, care delimitează zona cefalică de restul corpului. Vestibulul bucal are pereţii groşi

şi este sub formă de infundibulum. Ân jurul orificiului bucal se găsesc două buze şi două pseudobuze.

Masculul măsoară 7-10 mm. Extremitatea caudală este recurbată ca o cârjă şi are patru perechi de

papile preanale şi o pereche postanală. Are doi spiculi inegali şi cu formă diferită: unul lung cilindric iar celălalt

plat şi canulat. Femela măsoară 10-13 mm. Extremitatea caudală este lungă, cu orificiul genital aşezat medio-

ventral. Este ovipară; oul este cilindric alungit.

Localizare: nematodele adulte parazitează în stomac pătrunzând în mucoasă şi formând

noduli. Gazde definitive: cabalinele. Gazde intermediare: diptere, speciile Musca domestica, Musca

humilis, Pseudosprellia spp. Sarcophaga spp.

Habronema microstoma are vestibulul bucal cilindric. Ân regiunea cervicală se găseşte o

singură aripă laterală situată pe partea stângă a corpului. Masculul măsoară 9-22 mm. Extremitatea caudală este

recurbată ca o cârjă, pe care se găsesc patru perechi de papile preanale şi două perechi de papile postanale.

Spiculii sunt inegali. Femela măsoară 15-35 mm şi are orificiul genital situat medio-ventral. Este ovipară; oul este

alungit, cilindric.

Localizare: stomac. Gazde definitive: cal, măgar, catâr.

Gazde intermediare: Stomoxis calcitrans, Sarcophaga species, Lyperosia spp.

Habronema muscae este de culoare gălbui-portocalie. Aripile cervicale se întind până la

jumătatea corpului. Vestibulul bucal este cilindric. Masculul măsoară 8-14 mm. Pe extremitatea caudală se

găsesc patru perechi de papile preanale şi o pereche de papile post anale amplasate pe o singură parte a

corpului. Spiculii sunt inegali şi cu formă diferită: spiculul stâng este subţire şi lung; spiculul drept este scurt şi

gros. Femela măsoară 13-22 mm. Orificiul genital este situat dorsal, la mijlocul corpului. Este ovovivipară; oul

este alungit, cu coaja subţire. Se consideră că larvele eclozionează în tractusul digestiv al gazdei.

Localizare: stomac. Gazde definitive: cal, măgar, catâr.

Gazde intermediare: diptere, specia Stomoxis calcitrans.

Ciclul biologic este heteroxen. Ouăle sunt eliminate în mediul extern pe cale digestivă.

Larvele eclozionează din ouă şi sunt absorbite de către larvele de Muscidae. Ân timpul metamorfozei dipterelor,

larvele de Habronema rămân viabile. Larvele speciei H. muscae se găsesc în corpul gras al muştei; larvele

speciei H. megastoma se găsesc în tubii lui Malpighi.

Ân timp ce gazda intermediară adultă (musca) se hrăneşte, larvele de nematode trec în gazda definitivă,

realizând infestarea acesteia. După ce au ajuns în stomacul cabalinelor larvele vor atinge stadiul de adulţi.

Durata dezvoltării larvelor de Habronema până la stadiul infestant este de 16 zile. Diagnosticul clinic nu se

poate stabili. Examenul necropsic relevă prezenţa nodulilor gastrici şi a nematodelor strâns ataşaţi de peretele

gastric.

Habronemoza cutanată este produsă de larvele speciilor din genul Habronema care parazitează ca

adulţi, în stomacul cabalinelor. Cutanat se formează plăgi cu burjeonare accentuată fără tendinţă de vindecare şi

intens pruriginoase.

Telazioza

Spiruratoză oculară la mamifere şi păsări produsă de nematode din genul Thelazia

Etiologie. Thelazia rhodesi este de culoare albicioasă. Cuticula este evident striată transversal. Ân

zona cervicală se găsesc două papile. Ân jurul orificiului bucal se găsesc 12 papile cefalice. Vestibulul bucal are

formă de dreptunghi. Masculul măsoară 16,4 mm. Extremitatea caudală este recurbată ventral ca o cârjă şi

posedă 7-14 perechi de papile caudale preanale şi 2 perechi, postanale. Spiculii sunt inegali şi cu formă diferită.

Femela măsoară 22 mm şi este vivipară. Orificiul genital este situat în treimea anterioară a corpului.

Extremitatea caudală este dreaptă.

Localizare: sacii conjunctivali şi sub pleoapa a treia. Gazdă definitivă: bovinele. Gazdă intermediară: Musca

convexifrons, M. larvipara, M. autumnalis.

Thelazia gulosa este de culoare alb-sidefie. Cuticula este fin striată transversal. Vestibulul bucal este

sub formă de cupă largă. Masculul măsoară 10 mm. Extremitatea caudală este recurbată ventral şi posedă papile

preanale (23-36 perechi) şi papile postanale (3 perechi). Are doi spiculi inegali şi cu aspect diferit. Femela

măsoară 17,9 mm. Este vivipară, cu orificiul genital amplasat în treimea anterioară a corpului. Localizare:

conductele glandelor lacrimale.

Gazdă definitivă: bovinele. Gazdă intermediară: Musca amica, M. larvipara, etc.

Ciclul biologic ete heteroxen. Larvele depuse de femele în sacii conjunctivali sunt absorbite de către

gazdele intermediare (muştele) în care, după o dezvoltare de 15-30 zile devin infestante. Larvele infestante sunt

depuse de către muşte în fanta palpebrală, atunci când se hrănesc. După 16-25 zile larvele L3

ating stadiul de

imago.

Diagnosticul clinic se poate stabili pe baza semnelor de: epiforă, fotofobie, prurit ocular, conjunctivită

congestivă sau foliculară, prezenţa nematodelor în sacii conjunctivali.

Paraclinic se recomandă examenul microscopic al lacrimilor, în urma căruia, se identifică larvele de

nematode.

Gongilonemoza.

Este un parazitism esofagien la mamifere şi păsări, produs de nematode din genul Gongylonema.

Etiologie. Gongylonema pulchrum are corpul lung şi foarte subţire, de culoare albă sau roşietică.

Extremitatea anterioară este acoperită de patru rânduri de boseluri longitudinale. Ân zona cervicală se găsesc

două aripi simetrice, relativ lungi şi largi. Vestibulul bucal este scurt, îngust, cilindric, cu pereţii groşi. Masculul

măsoară 3-6 cm şi are extremitatea caudală spiralată. Papilele preanale sunt pedunculate şi în număr variabil.

Spiculii sunt inegali şi cu aspect diferit. Femela măsoară 14 cm şi are extremitatea caudală conică, rotunjită.

Orificiul genital se deschide în partea posterioară a corpului. Localizare: în submucoasa esofagienă. Gazdă

definitivă: bovinele. Gazdă intermediară: coleopterele coprofage.

Spirocercoza

Esofagită a câinelui produsă de nematode din genul Spirocerca.

Etiologie. Spirocerca luni (sin S. sanguinolenta) este un nematod mare, de culoare roşie, în

stare proaspătă. Este hematofag. Orificiul bucal este hexagonal. Vestibulul bucal are pereţii îngoşaţi, scleroşi.

Masculul măsoară 3-5,5 cm şi are extremitatea caudală spiralată. Caudal prezintă aripi proeminente. Femela

măsoară 5,4-8 cm. Extremitatea caudală este recurbată dorsal şi rotunjită. Orificiul genital este situat în regiunea

esofagienă. Oul este alungit cu marginile paralele (40 x 15 µm) iar în momentul pontei, conţine o larvă.

Localizare: nematodele parazitează în noduli fibroşi mari, situaţi în peretele esofagului toracic

şi a stomacului. Ân fiecare nodul se găsesc aproximativ 40 nematode, înglobate într-o secreţie de culoare

albicioasă. Nodulii comunică cu lumenul esofagien sau gastric prin fistule, prin care sunt eliminate şi ouăle.

Larvele parazitează în aortă.

Gazdă definitivă: câinii, rar pisicile şi întâmplător la capră, cal, taurine, porc.

Gazdă intermediară: coleoptere coprafage din genul Geotrupes, Canthon, care se infestează prin

absorbţie de ouă. Ân corpul coleopterelor larvele se încapsulează. Coleopterele sunt consumate de către gazdele

paratenice, cum ar fi: păsări, şerpi, şopârle.

Ciclul biologic este heteroxen. Câinii se infestează prin consumul gazdelor intermediare sau a gazdelor

paratenice. Larva infestantă eliberată în stomacul subiectului gazdă migrează prin peretele gasric, în tunica

medie a arterei gastro-epiploice şi ajunge în aorta toracică. Larvele infestante pot ajunge şi în aorta abdominală,

în mai puţin de 7 zile şi aproximativ în 3 săptămâni, în aorta toracică. După trei luni de staţionare, larvele

infestante părăsesc peretele aortic şi ajung în peretele esofagului toracic, unde se stabilesc sub mucoasă, după

3-3,5 luni de la infestare. Sub mucoasă se formează noduli în care trăiesc nematodele adulte. Perioada

prepatentă este de 5,1/2 luni.

Diagnosticul paraclinic constă în examenul coproscopic al fecalelor folosind metode de flotaţie, prin

care se depistează ouăle specifice. Pentru aceasta se va folosi soluţia saturată de nitrat de Na, sau de sulfat de

magneziu; bicromat de Na. Rezultatele sunt incerte, întrucât eliminarea ouălor din noduli se face intermitent şi în

acest caz se recomandă repetarea examenului. Endoscopia efectuată după un prânz baritat, furnizează rezultate

bune.

Spiruratozele gastrice ale porcului.

Sunt biohelmintoze gastrice priduse de spirurude din genurile: Gnatostoma, Arduena, Phsocephalus,

Simondsia.

Etiologie. Gnatostoma hispidum are partea anterioară a corpului colorată în roşu intens,

ajungând ca partea posterioară să fie de culoare gri-gălbuie. Extremitatea cefalică prezintă un bulb cefalic cu

diametrul transversal de 750 µm, prevăzut cu 9-12 rânduri de cârlige.

Cuticula corpului este acoperită în întregime cu spini. Spinii sunt mai laţi în partea anterioară a corpului

alcătuiţi din 7-9 denticule. Masculul măsoară 15-25 x 2 mm. Ân regiunea caudală posedă papile laterale şi

ventrale şi doi spiculi inegali. Femela măsoară 20-45 x 2,5 mm. Orificiul genital este situat în regiunea mijlocie a

corpului; oul are coajă groasă, cu o proeminenţă hialină la unul din poli.

Localizare: în stomac, implantat profund în peretele gastric. Gazdă definitivă: porc, bovine, om.

Gazdă intermediară: crustacee inferioare Cyclopidae, Cyclopus varicans .

Ascarops strongylina (sin. Arduena strongylina) are corpul cilindroid, striat transversal.

Papilele cervicale sunt aşezate asimetric. Orificiul bucal este înconjurat de două buze laterale, trilobate.

Vestibulul bucal este cilindric şi conţine un dinte. Pe partea stângă a corpului se găseşte o aripă laterală.

Masculul măsoară 10-15 mm. Aripile caudale sunt inegale, papilele caudale sunt asimetrice. Spiculii sunt inegali

(un spicul măsoară 3 mm; celălalt este de 620 µm). Femela măsoară 15-22 mm. Extremitatea caudală este

conică, obtuză. Oul este alungit cu coajă groasă (39 x 20 µm).

Localizare: în stomac. Gazde definitive: porcul.

Gazde intermediare: coleoptere coprofage din genul Aphodius, Geotrupes.

Phisocephalus sexalatus are corpul de culoare roz în stare proaspătă. Cuticula este striată

transversal şi formează o dilataţie în zona cervicală. Ân această zonă se găsesc trei aripi cuticulare şi două

papilele cervicale, asimetrice. Orificiul bucal este înconjurat de trei buze laterale, trilobate. Vestibulul bucal este

cilindric. Masculul măsoară 6-13 mm şi are extremitatea caudală spiralată. Aripile caudale sunt înguste şi

inegale. Femela măsoară 17-20 mm, cu extremitatea caudală rotunjită, terminată printr-un apendice conic, mic.

Orificiul genital este situat în apropiere de mijlocul corpului. Oul este alungit, eliptic (39 x 17 µm).

Localizare: nematodele adulte parazitează în stomac ataşate de mucoasă.

Gazde definitive: porcul. Gazde intermediare: coleoptere coprofage din genul Geotrupes. Larvele

infestante (L3

) se pot încapsula în gazde de aşteptare cum ar fi: batracieni, reptile, păsări, mamifere.

Simondsia paradoxa are aripi cervicale laterale înguste. Vestibulul bucal este lung, cilindric;

conţine un dinte mare dorsal şi un dinte mare ventral. Masculul măsoară 12-14 mm, are corpul filiform şi cu

extremitatea caudală spiralată. Spiculii sunt lungi, subţiri, inegali. Femela are partea posterioară a corpului

foarte dilatată, datorită uterului plin cu ouă. Orificiul genital este situat în treimea anterioară, în zona nedilatată.

Este ovipară; oul are formă elipsoidă sau ovoidă.

Localizare: în stomac, unde masculii stau pe suprafaţa mucoasei gastrice, iar femelele pătrund în

canalele galndulare şi formează noduli sau chişti. Prin orificiul nodulilor femela îşi proiectează spre exterior

extremitatea anterioară şi depune ponta. S-au observat localizări eratice ale paraziţilor tineri în parenchimul

hepatic sau arterele hepatice.

Gazdă definitivă: porcul Gazdă intermediară: Cyclopus spp.

Ciclul biologic este heteroxen. Ân ţara noastră a fost identificată specia Gnathostoma

hispidum. Ouăle eliminate în mediul extern de către subiectul bolnav, sunt ingerate de ciclopi. Peştii şi broaştele

joacă rolul de vectori. După o incubaţie de 7-17 zile, la 18-20°C, larvele eclozionează şi după năpârliri succesive,

se transformă în larve infestante. Porcul se infestează pe cale orală, prin ingestia gazdelor intermediare. Sub

acţiunea sucurilor gastrice larvele sunt eliberate şi activate, apoi se fixează în mucoasa gastrică.

Diagnosticul clinic este imposibil de precizat. Paraclinic se efectuează examenul coproscopic

prin metode de flotaţie, evidenţiindu-se ouăle caracteristice. Necropsic se precizează diagnosticul, prin

identificarea nematodelor ataşate şi fixate în mucoasa gastrică; leziuni de gastrită catarală, hemoragică, ciroză.

Spiruratoza păsărilor.

Spiruratoza gastrică a păsărilor este produsă de nematode din genurile: Acuaria, Streptocara,

Echinuria, Tetrameres.

Etiologie. Acuaria hamulosa (sin. Cheilospirura hamulosa) are cuticula striată transversal şi

este de culoare albicioasă. Orificiul bucal este înconjurat de două buze simple laterale. Din zona cefalică pornesc

patru cordoane cuticulare sinuoase, neregulate, foarte lungi care se întind până la partea posterioară a corpului,

unde capetele cordoanelor rămân libere.

Masculul măsoară 8-14 mm. Extremitatea caudală este spiralată şi mărginită de aripi caudale. Posedă

patru perechi de papile precloacale şi şase perechi de papile postcloacale. Spiculii sunt inegali şi cu formă

diferită (unul este mic, aplatizat şi celălat lung, filiform).

Femela măsoară 16-29 mm. Extremitatea caudală este rotunjită. Orificiul genital se deschide imediat

după jumătatea corpului. Depune ouă embrionate în momentul pontei.

Localizare: stomacul muscular. Gazde definitive: galinaceele.

Gazde intermediare: lăcuste (g. Melanoplus). Larva infestantă se formează în 20 zile.

Acuaria spiralis (sin. Dispharinx spiralis) are corpul spiralat, aplatizat. Cordoanele cuticulare

sunt flexuoase, neanastomozate, iar capătul liber este recurbat spre zona cefalică.

Masculul măsoară 8 mm. Are doi spiculi inegali: unul este fusiform, de 200 µm; celălat este subţire, lung

de 500 µm. Femela măsoară 10 mm. Este ovipară; oul măsoară 40 x 25 µm şi are coaja groasă. Localizare:

stomacul glandular, rar în stomacul muscular. Gazde definitive: găină, curcă, fazan, păun, porumbel. Gazdă

intermediară: crustacee izopode din genul Armadilium.

Streptocara pectinifera este de culoare albă. Orificiul bucal este înconjurat de două buze

simple conice, situate lateral, structuri dentiforme şi papile mici, urmate de un inel cu marginea anterioară

dantelată. Ân zona cervicală se găsesc două papile semilunare foarte dezvoltate în a căror concavitate se găsesc

6-7 dinţi mici. Masculul măsoară 5 mm. Extremitatea caudală este spiralată şi mărginită de aripi bine dezvoltate.

Aripile sunt susţinute de papile costiforme. Ân zona caudală se găsesc patru perechi de papile preanale şi 6

perechi de papile postanale. Spiculii sunt inegali, cu apexul sub formă de croşet. Femela măsoară 9 mm şi are

extremitatea caudală rotunjită. Orificiul genital se deschide după jumătatea corpului. Este ovipară.

Localizare: în stomacul muscular, sub mucoasă. Gazde definitive: găină, rar la bibilică.

Gazde intermediare: purecii de baltă din specia Daphnia pulex.

Ciclul biologic este heteroxen. Ân corpul gazdei intermediare, larva infestantă se formează în 20 zile

(Acuaria hamulosa). Când larva infestantă ajunge într-o gazdă nespecifică, se închistează în stomacul acesteia.

Ân gazda definitivă în care pătrund odată cu hrana, L3

atinge maturitatea după 3-4 luni. Diagnosticul clinic nu

se poate preciza. Se observă paloarea crestei şi bărbiţelor, întârzieri în creştere a tineretului. Paraclinic se

examinează materiile fecale prin metoda Willis, relevându-se ouă caracteristice speciilor. Necropsic se constată

proventriculită catarală, hipertrofie, edem, noduli de 0,5-1,5 cm diametru.

Tetrameroza

Este o biohelmintoză gastrică a galinaceelor şi anseriformelor produsă de spiruride din genul

Tetrameres.

Etiologie. Tetrameres fissispina. Masculul măsoară 3-6 x 0,2 mm şi este de culoare

albicioasă. Are corpul alungit, cilindric, subţire, cu o serie de papile în zona cervicală. Orificiul bucal este

mărginit de trei buze. Vestibulul bucal este cilindric. Spiculii sunt scurţi.

Femela măsoară 6 x 3,5 mm şi este de culoare roşie aprinsă. Corpul are formă ovală, globuloasă, iar la

extremităţi se găseşte câte un vârf. Intestinul este mare, saciform, de culoare negriciosaă, vizibil prin traversul

cuticulei corpului. Partea dilatată a corpului conţine aparatul genital şi intestinul. Când uterul este plin cu ouă

corpul are formă sferică. Ân zona mediană a corpului, cuticula este striată transversal, iar pe părţile laterale se

găsesc şanţuri longitudinale. Orificiul genital se află la extremitatea caudală. Este ovipară, oul fiind embrionat în

momentul pontei.

Localizare: proventricul, în glandele proventriculare.

Gazde definitive: galiforme şi anseriforme. Gazde intermediare: crustacee inferioare din genurile

Gamarus, Daphnia.

Tetrameres crami. La această specie se cunoaşte numai femela. Aceasta are corpul globulos

(2,3 x 1,7 mm), cu extremităţile corpului conice. Vestibulul bucal este circular. Orificiul genital este situat la

extremitatea caudală a corpului. Este ovipară.

Localizare: în proventricul. Gazde definitive: raţa.

Gazde intermediare: Daphnia pulex.

Ciclul biologic este heteroxen. Diagnosticul clinic permite suspicionarea bolii. Paraclinic se

efectuează examenul coproscopic prin metoda Willis. Examenul necropsic confirmă diagnosticul prin depistarea

nodulilor ulcerativi în mucoasa proventriculului în care se găsesc paraziţi.

L.P.VII.

FILARIATOZE: ONCOCERCOZA; SETARIOZA. TRICHINELOZA; TRICHOCEFALOZA;CAPILARIOZA;

ACANTOCEFALOZA.

Etiologie, diagnostic.

PARAFILARIOZA

Biohelmintoză produsă de nematodele din genul Parafilaria, prin localizarea cutanată şi în sânge, la

cabaline şi bovine.

Etiologie. Parafilaria multipapilosa are culoare albicioasă şi cuticula fin striată transversal,

exceptând extremităţile cefalice, care sunt acoperite de numeroase papile cuticulare, eliptice. Esofagul este

scurt. Masculul măsoară 28 mm. Extremitatea caudală este rotunjită, măriginită de aripi caudale bine dezvoltate

şi papile pre- şi post cloacale pedunculate. Spiculii sunt inegali.

Femela măsoară 40-70 mm. Orificiul bucal este prevăzut marginal cu lame chitinoase tăioase (12) cu

ajutorul cărora perforează pielea subiectului gazdă. Extremitatea caudală este rotunjită, iar orificiul genital este

situat în apropierea orificiului bucal. Este ovipară; depune ouă embrionate. Ponta are loc numai când subiectul

gazdă este expus la soare.

Localizare: ţesutul conjunctiv subcutan; femelele se fixează cu partea cefalică în grosimea pielii.

Gazdă definitivă: cabalinele. La bovine parazitează specia Parafilaria bovicola.

Gazdă intermediară: dipterele, Musca domestica, Haematobia atripalpis .

Ciclul biologic este heteroxen. Femela depune ouă în sângele care extravazează, în urma lezionării

tegumentului. Larvele eclozionează la suprafaţa pielii şi sunt preluate de către gazdele intermediare, în timpul

hrănirii cu sânge. Ân corpul dipterelor larvele ajung infestante. Ân timpul hrănirii muştele infestează gazda

definitivă.

Diagnosticul clinic se suspicionează datorită nodulilor cutanaţi de mărimi diferite (bob de mei – bob de

mazăre). Prin deschidere, nodulii produc hemoragie cutanată; sângele coagulează repede şi în locul nodulului

rămâne o excavaţie. Examinarea microscopică a sângelui, din nodulii deschişi, hemolizat ulterior cu apă distilată,

permite identificarea ouălor şi larvelor nematodelor din genul Parafilaria. Microfilariile măsoară 180 – 189 x 4,8

µm.

ONCOCERCOZE

Biohelmintoze ce afectează tendoanele şi unele ligamente la cabaline, bovine şi om.

Oncocercoza tendinoasă a cabalinelor este un parazitism produs prin localizarea în ligamentul

suspensor al buletului a speciilor din genul Oncocerca.

Etiologie. Oncocerca reticulata are corpul filiform, alungit, dispus în spirală. Este de culoare

albă, cuticula având striaţii complexe. Pe cuticulă se observă îngroşări externe spiralate, întrerupte în zona

câmpurilor laterale. Aceste îngroşări sunt prezente totdeauna la femele şi au aspect reticulat, caracteristic şi

sunt rareori prezente la mascul. Orificiul bucal este orbicular şi se continuă cu vestibulul bucal sub formă de

pâlnie. Esofagul este scurt. Masculul măsoară 15-27 cm. Estremitatea caudală este plată, recurbată, cu papile

caudale şi spiculi inegali. Femela măsoară 40-80 cm. Orificiul genital este situat în apropierea extremităţii

cefalice. Este vivipară. Extremitatea caudală este rectilinie, efilată.

Localizare: nematodele adulte se găsesc în suspensorul buletului, în muşchii intercostali, în

pereţii vaselor sanguine; larvele se găsesc în sistemul limfatic, în lichidul sinovial al tecilor tendinoase şi al

articulaţiilor Gazde definitive: cal, măgar, catâr. Gazde intermediare: ţânţari, specia Culicoides nubeculosus.

Diagnosticul clinic se supicionează datorită simptomele de tendinită cu evoluţie estivală. Precizarea se face prin

examenul microscopic al limfei dermice, obţinută prin scarificarea pielii din zona de elicţie, în care se identifică

microfilarii.

Oncocercoza cervicală a cabalinelor este o filarioză a ligamentului galben cervical la caii

care nu au depăşit vârsta de 7-8 ani.

Etiologie. Oncocerca cervicalis are culoare albicioasă şi este uşor aplatizat la extremităţi

Extremitatea cefalică este rotunjită, simplă. Masculul măsoară 6-7 cm. Pe extremitatea caudală se găsesc papile

şi doi spiculi inegali. La fiecare 3-4 striuri se află câte un inel cuticular. Femela măsoară 30-40 cm. Cuticula este

striată transversal şi cu îngroşări cuticulare oblice. Repartiţia inelelor cuticulare sunt la fel ca la mascul. Orificiul

genital se află la extremitatea cefalică. Este vivipară. Larvele se găsesc în jurul nematodelor adulte în piele şi

mai rar în ţesutul adiacente.

Localizare: nematodele adulte au fost găsite în ţesutul conjunctiv din jurul cartilajului scapular între

fibrele ligamentului cervical din dreptul primelor vertebre.

Gazdă definitivă: calul Gazdă intermediară: ţânţarii, genul Culicoides.

La bovine parazitează specia Oncocerca gutturosa, care se localizează în ligamentul galben cervical

şi speciile Oncocerca dukei, şi Oncocerca denata care se localizează în piele şi muşchi.

Ciclul biologic este heteroxen. Larvele ajung infestante în corpul gazdei intermediare după 25

zile. Ân gazda definitivă, nematodele ating maturitatea sexuală după 8-10 luni de la infestare. Diagnosticul

clinic se pune pe baza semnelor de inflamaţie a zonei greabănului.

SETARIOZA

Este considerată drept parazitism al ţesutului conjunctiv, al cavităţii abdominale şi al camerei

anterioare a ochiului, produs de nematodele din genul Setaria, la equine şi bovine.

Etiologie. Setaria equina are corpul filiform, albicios. Orificiul bucal este circular şi înconjurat

de un inel chitinos, prevăzut cu patru proeminenţe şi 12 papile. Masculul măsoară 5-8 cm. Extremitatea caudală

este spiralată, prevăzută cu aripi cuticulare. Preanal se găseşte o papilă impară şi patru perechi de papile

laterale. Postanal este o papilă impară şi cinci perechi laterale. Spiculii sunt inegali.

Femela măsoară 10-13 cm. Extremitatea caudală este spiralată, terminată printr-un buton şi două

proeminenţe conice situate lateral. Este vivipară. Orificiul genital se deschide aproape de extremitatea cefalică

(la 410 µm).

Localizare: cavitatea abdominală, camera anterioară a ochiului.

Gazdă definitivă: calul, măgarul.

Gazdă intermediară: ţânţarii din genurile Culex, Aedes.

Setaria labiato-papilosa (sin. Setaria cervi). Are extremitatea cefalică rotunjită. Pe inelul

chitinos peribucal se găsesc patru proeminenţe: două laterale sub formă de semilună şi alte două situate una

dorsal şi una ventral. De asemenea, se mai găsesc opt papile cefalice mici, prevăzute cu câte un spin. Masculul

măsoară 4-7 cm şi are extremitatea caudală spiralată. Preanal prezintă o papilă impară şi 3 perechi de papile;

postanal se găsesc 4 perechi de papile şi o papilă impară. Spiculii sunt inegali.

Femela măsoară 6-12 cm. Extremitatea caudală este uşor spiralată, cu un fascicul de vârfuri spinoase

mici şi conice, dispuse lateral lângă două proeminenţe conice. Este vivipară.

Localizare: cavitatea peritoneală şi în ochi.

Gazdă definitivă: bovinele

Gazdă intermediară: ţânţarii din genul Anopheles, Aedes; muştele înţepătoare, specia,

Haematobia stimulans.

Ciclul biologic este heteroxen. Ân gazda intermediară larva ajunge înfestantă după 20 de zile.

Ân gazda definitivă nematodele ating maturitatea sexuală după 8-10 luni de la infestare.

TRICHOCEPHALOZE

Sunt geohelmintoze cecale la mamifere (excepţie cabalinele) şi păsări produse de nematode din fam.

Trichocephalidae (sin. Trichuridae).

Etiologie. Trichocephalus vulpis (sin Trichuris vulpis) are corpul inegal calibrat, cu partea

anterioară subţire (3/4) şi partea posterioară îngroşată. Nematodele sunt hematofoage. Masculul măsoară 4,5 cm

şi are extremitatea posterioară rulată în acelaşi plan ca un arc de ceas. Orificiul cloacal este situat subterminal.

Are un singur spicul foarte dezvoltat (9-11 mm) care se termină printr-un vârf ascuţit. Teaca spiculară este

cilindrică, acoperită cu spini pe jumătatea proximală, şi netedă pe jumătatea distală. Femela măsoară 7,5 cm şi

are extremitatea caudală îngorşată, uşor curbată. Orificiul genital se deschide la joncţiunea părţii anterioare cu

partea posterioară. Este ovipară; oul este alungit, cu coaja groasă, netedă şi două buşoane polare, nesegmentat

în momentul pontei. Localizare: cecum, insinuat cu partea anterioară în grosimea mucoasei cecale. Gazdă :

câine, pisică, vulpe, lup.

Trichocephalus ovis (sin Trichuris ovis). Masculul măsoară 5-7 cm. Extremitatea anterioară

reprezintă ¾ din lungimea corpului. Spiculul măsoară 5-6 mm cu apexul sub formă de vârf ascuţit. Teaca

spiculară este lungă, acoperită cu peri mici şi ascuţiţi. Femela măsoară 5-8 cm. Partea anterioară reprezentă 2/3

sau 4/5 din lungimea totală a corpului. Oul este buşonat şi de culoare brun intens.

Localizare: intestinul gros, cecum. Gazdă:ovine, caprine, bovine, dromader, lamă.

La bovine parazitează speciile: Trichocephalus discolor (teaca spiculară este acoperită cu spini pe

toată suprafaţa), Trichocephalus affinis (teaca spiculară este acoperită cu spini lungi şi ascuţiţi) Trichocephalus

sckrjabini, T. longispiculum. Trichocephalus suis (sin. Trichuris suis) are spiculul de 2-3 mm şi teaca spiculară sub

formă de clopot, acoperită cu spini. Parazitează în cecum la porcine. Trichocephalus leporis are spiculul de 7-8

mm cu teaca spiculară cilindrică şi netedă. Parazitează în cecum la iepure. Ciclul biologic este monoxen.

Subiectul gazdă elimină prin materiile fecale în mediul extern ouă de nematode, care, în condiţii optime de

temperatură şi umiditate, rezistă 4-5 ani. Ân locuri umede şi umbroase, dezvoltarea oului are loc în 2-3

săptămâni. Infestarea gazdelor se face pe cale digestivă, cu ouă infestante (L3

). Larva infestantă eclozionează în

ultimul segment al intestinului subţire, apoi pătrunde în grosimea vilozităţilor intestinale unde rămân 2-8 zile.

Perioada prepatentă variază de la 7 săptămâni (T. suis) la 12 săptămâni (T. vulpis).

Diagnosticul clinic se poate suspiciona pe baza manifestărilor digestive (colici, diaree cu

fecale cenuşii şi striuri de sânge, constipaţie) şi afectarea stării generale (nelinişte, slăbire, reducerea apetitului,

anemie, reducerea ratei de creştere în greutate cu 50-60% la porcine), etc.

Paraclinic se precizează diagnosticul prin examenul coproscopic, folosind metode de flotaţie, prin care

se identifică ouăle caracteristice ale speciilor de Trichocephalidae. Examenul necropsic confirmă prezenţa

nematodelor ancorate în mucoasa şi submucoasa cecală.

CAPILARIOZE

Biohelmintoze ale aparatului digestiv la păsări produse de nematode din familia Capillariidae.

Capilarioza guşii şi a esofagului

Etiologie. Capillaria annulata are corpul filiform, de culoare albicioasă. Extremitatea

anterioară prezintă o dilataţie cuticulară veziculoasă, mai dezvoltată la femelă, înapoia căreia se găsesc pliuri

transversale ondulate. Masculul măsoară 10-25 mm. Extremitatea anterioară reprezintă 1/3 sau1/4 din lungimea

totală a corpului. Extremitatea caudală prezintă două proeminenţe terminale ascuţite, doi apendici laterali,

reuniţi printr-o membrană fină. Spiculul este mic (1,5 µm). Teaca spiculară este membranoasă, protractilă şi

acoperită cu spini mici. Femela măsoară 30-80 mm. Partea anterioară reprezintă 1/6 din lungimea corpului. Este

ovipară; oul este elipsoid, cu două buşoane polare.

Localizare: submucoasa guşii şi esofagului.

Gazdă definitivă: găină, curcă, fazan. Gazdă intermediară: râmele, specia Eisenia foetida.

Capillaria contorta are corpul filiform, spiralat. Masculul măsoară 17 mm, femela măsoară 28

mm. Se localizează în mucoasa şi submucoasa esofagului la palmipede domestice (raţa) şi sălbatice având ca

gazdă intermediară, râmele.

Ciclul biologic este heteroxen. Ân mediul extern, la temperatura de 25-30°C oul ajunge infestant în 6-7

zile. Ouăle sunt absorbite de râme, în corpul cărora L3

îşi continuă dezvoltarea. Infestarea păsărilor se face prin

consumul râmelor infestate. Perioada prepatentă este de 1-2 luni.

Diagonsoticul clinic este dificil de suspicionat. Paraclinic se efectuează examenul coproscopic, folosind

metode de flotaţie, prin care se relevă ouăle caracteristice. Prin examenul necropsic se stabileşte diagnosticul cu

certitudine: se secţionează esofagul şi guşa în lungime, se imersează în apă, observându-se nematodele ca nişte

filamente încolăcite. Ân acelaşi scop, se poate examina, în apă, pe fond negru, raclatul de mucoasă provenit de

la organele parazitate.

Capilarioza intestinală.

Etiologie. Capillaria columbae (sin Capilaria obsignata), are corpul capilar, acoperit cu o

cuticulă uşor striată transversal. Masculul măsoară 8-11 mm. Extremitatea caudală este prevăzută cu doi

apendici reuniţi printr-o membrană, care simulează o bursă caudală. Spiculul (1-1,6 mm) este acoperit de o teacă

tubulară, pliată transversal. Femela măsoară 13-18 mm. Partea anterioară reprezintă 1/3 din lungimea corpului.

Este ovipară. Localizare: intestinul subţire. Gazdă: porumbelul, găina. Se mai cunosc speciile: Capillaria retusa,

C. gallinae, C. anatis, C. caudinflata , etc.

Ciclul biologic este monoxen la specia C. columbae şi heteroxen la specia C. caudinflata.

Diagnosticul clinic se suspicionează pe simptome ca: modificarea apetitului, polidipsie, diaree

cu fecale urât mirositoare şi sfacele de mucoasă necrozată, prolaps rectal. Paraclinic, în fecale se constată ouăle

caracteristice relevate prin metode de flotaţie. Diagnosticul de certitudine se precizează prin examenul necropsic

care, prin secţionarea şi spălarea sub jet a segmentului intestinal afectat, conduce la identificarea nematodelor

sub formă de filamente albicioase.

TRICHINELOZA

Etiologie. Trichinell spiralis, nematod cu corpul inegal calibrat, de formă cilindro-conică, cu

partea anterioară mai subţire decât partea posterioară. Masculul măsoară 1,4-1,6 mm. Orificiul bucal este

prevăzut cu un mic stilet. La extremitatea posterioară se găseşte o piesă copulatoare formată din doi apendici

conici chitinoşi, curbaţi ventral şi două perechi de papile, între care se deschide orificiul cloacal. Masculul nu are

spiculi. Femela măsoară 2,2-4 mm. Orificiul genital este situat ventral, în partea anterioară a corpului. Este

vivipară.

Localizare: nematodele adulte parazitează în jejun, afundate în grosimea mucoasei; larvele, eliminate

de femele, migrează în musculatura striată, la aceeaşi gazdă.

Ciclul biologic este autoheteroxen. Femela vivipară depune ponta de larve în grosimea

mucoasei intestinale. Larvele trec în circulaţia generală pe cale limfatică. Stagiul sanguin al larvelor este de 2

săptămâni, timp în care cresc. Părăsesc circulaţia şi pătrund în musculatura striată, moment în care larvele au

devenit infestante. Larva pătrunsă în fibra musculară se spiralează şi se închistează.

Spiralarea se face între a 18-a şi a 30-a zi post infestant. Ânchistarea începe după 37-42 zile şi se

finalizează după 60 zile de la infestare. Infestarea gazdelor receptive se face prin consumul de carne cu chişti

trichinelici. Ân tubul digestiv al gazdei, larvele sunt eliberate după 3-4 ore de la infestare. După decapsulare,

larvele invadează mucoasa duodenală şi jejunală, unde au loc patru năpârliri succesive, după care, ajung adulţi

la 30-40 ore de la infestare. Adulţii revin în lumenul intestinal şi după 40-48 ore de la infestarea gazdei, se

copulează. Masculii mor, iar femelele se afundă mucoasa intestinală unde îşi depun ponta de larve, la 80-140 ore

de la infestare.

Diagnosticul clinic este imposibil de suspicionat. Paraclinic se recurge la examene serologice

pentru evidenţierea anticorpilor antitrichinelici prin: reacţia de precipitare inelară; R.F.C., hemaglutinarea pasivă;

flocularea în geloză; intradermoreacţia cu antigen Melcher.

Examenul trichineloscopic al fragmentelor musculare, prelevate din zonele elective; digestia artificialăl;

xenodiagnosticul pe animale de laborator sau reacţia de microprecipitare cu larve liofilizate, se efectuează atât

pe fragmente bioptice cât şi post mortem.

ACANTOCEFALOZE

Sunt biohelmintoze digestive la mamifere, păsări, peşti şi batracieni produse de helminţi din

încrengătura Acantocephala care prezintă caractere morfolgice comune nematodelor şi cestodelor.

Paraziţii au corpul cilindric sau plat, cu dimensiuni variabile (câţiva mm–50 cm) şi un accentuat

dimorfism sexual. Pe suprafaţa corpului apar segmentări neregulate, ca şi cum ar fi inelat. Au cavitate generală

precum nematodele. Nu au tub digestiv, hrănindu-se prin osmoză; au trompă protractilă precum cestodele.

Trompa este situată într-o teaca din care este scoasă cu ajutorul uni lichid (ca un sistem hidraulic) şi retractată

cu ajutorul unor muşchi. Trompa este acoperită cu spini recurbaţi posterior, aşezaţi în rânduri paralele şi

verticale specifice. Aparatul genital este separat pe sexe. Sunt lipsite de aparatele digestiv, respirator şi

circulator.

Acantocefaloza porcului.

Etiologie. Macracanthorhynchus hirudinaceus are corpul cilindroid, dilatat în unele zone

corporale, cu ridări transversale neregulate. Este de culaore albicioasă cu nuanţe de bleu sau brun.

Masculul măsoară 5-10 cm x 3-5 mm. Corpul este curbat ca o virgulă. Partea anterioară este prevăzută

cu o trompă formată din rostrum, tijă şi croşete. Rostrumul este armat, de formă sferică, aplatizat la partea

anterioară Gâtul este lung, sub formă de tijă şi neted. Croşetele (32) sunt neretractile, masive, curbate caudal,

aşezate pe patru rânduri dispuse concentric. Pe apexul caudal se deschide orificiul genital, prin care este

proiectată spre exterior o bursă copulatoare membranoasă, translucidă, alcătuită dintr-o singură membrană.

Cânde se află la exterior bursa este vizibilă cu ochil liber. Când este adăpostită, orificiul genital este acoperit de

un capişon format din mai multe straturi opace.

Femela măsoară 27-46 x 0,2-0,8 cm. Corpul este mai gros anterior şi mai subţire posterior. Extremitatea

caudală este rotunjită Orificiul genital se deschide la extremitatea caudală. După fecundare orificiul genital este

acoperit cu un capişon de culaore verde sau cenuşie alcătuit din foiţe casante. Capişonul lipseşte la femelele

mature. Femela este ovipară; oul are coajă groasă cu suprafaţa alveolată. Localizare: intestin subţire. Gazdă

definitivă: porcine, câine, om. Gazdă intermediară: coleptere coprofage din fam. Scarabeidae; cărăbuşul de

mai, Melolontha melolontha, Cetonuria aurata.

Ciclul biologic este heteroxen. Subiectul bolnav, elimină în mediul exter ouă, prin materiile fecale. Ân

ou se dezvoltă embrionul. Ân gazdele intermediare, respectiv în larvele cărăbuşului de mai, embrionul

eclozionează şi ajunge infestant după 3 luni. Gazda definitivă se infestează prin consumul de larve de cărăbuşi

sau cărăbuşi adulţi. Perioada prepatentă la porc este de 2-5 luni.

Diagnosticul clinic nu se poate preciza. Paraclinic se identifică ouăle de acantocefali. Prin examenul

necropsic se constată acantocefalii puternic fixaţi cu trompa în mucoasa intestinului subţire.

Acantocefaloza păsărilor.

Etiologie. Polymorphus boschadis este de talie mică şi culoare roşie. Trompa este armată cu

numeroase croşete puternice şi are gâtul lung, invaginabil. Corpul este acoperit în partea anterioară de spini fini.

Regiunea acoperită cu spini este urmată de o strictură. Masculul măsoară 3 mm. Testiculele sunt ovoide şi

aşezate în jumătatea anterioară a corpului. Femela măsoară 1 cm şi este ovipară. Oul este alungit (100 x 20 µm),

cu embrionul protejat de trei membrane. Membrana medie emite o prelungire polară. Localizare: intestinul

subţire. Gazdă definitivă: palmipede (raţa, gâsca) galinacee (găina).

Gazdă intermediară: crustacee de apă dulce, Gamarus, Ptamobius.

Diagnosticul paraclinic se pun în evidenţă ouăle de acantocefali, prin metode de flotaţie. Necropsic se

identifică paraziţii fixaţi cu trompa în mucoasa intestinală.