CAP.VI. PILOTAREA ŞI OPTIMIZAREA LANŢULUI FLEXIBIL

Punerea în practică a unui lanţ flexibil eficace pentru toate procesele (achiziţii, transport, aprovizionare, producţie, stocaj, distribuţie şi administrarea vânzărilor) implică menţinerea permanentă a unui echilibru optim între cerere şi ofertă (intrări şi ieşiri). Pentru obţinerea acestui obiectiv vom dezvolta SCM pe trei nivele de decizie : strategic, tactic şi operaţional.

La nivel strategic cuprinde optimizarea ofertei, infrastructura industrială şi logistica (ex. un nou site de prezentare a procesului de fabricare sau de distribuţie este necesar şi / sau trebuie să-l construim).

La nivel tactic cuprinde planificarea aprovizionării, producţia, stocurile, metodele de vânzăre folosite, transportul şi previziunile vânzărilor, repartizarea producţiei între diferite pieţe.

La nivel operaţional cuprinde cadenţa pentru termenele de aprovizionare, ordonanţarea producţiei, ordononţarea în antrepozite / transport, reaprovizionarea platformelor, termenul de vânzare şi răspunsurile pentru anumite probleme de loc, de ex. termenul de livrare, ordinul (comanda) de fabricaţie a produselor.

Este esenţial de a lua în calcul şi a ţine cont de o manieră tranversală a complexităţii ansamblurilor, a lanţului între furnizori şi clientul final, de diversitatea parametrilor (previziuni, comenzi, game de produse, nomenclatoare, capacitate de transport, dimensiunea stocurilor) de volumul de date disponibile şi de nivelul deciziilor implicate.

Nu exista încă un model universal de SC pentru o întreprindere care să fi fost adaptat la soluţiile şi speficul de activitate, ce ţin de diferite contexte, în funcţie de tipul industriei şi de problematica sa. Ca ex. industria de procese chimice nu necesită aceleaşi soluţii ale SMC ca industria manufactieră de automobile.

VI.1. MIZELE ŞI IMPACTUL SCM

In funcţie de tipul de întreprindere şi de mediul economic, mizele de aplicare ale unui SC performant pot fi:

reducerea stocurilor, ameliorarea calităţii serviciilor, reducerea costului de transport, reducerea timpului şi a ciclului de aprovizionare – fabricare, reducerea pierderilor de productivitate, creşterea flexibilităţii şi a adaptării la schimbările manifestate pe piaţă, etc.

In acelaş timp oportunităţile şi impactul SC sunt multiple şi referitoare la:

90

1. strategia piaţă / clienţi (mix-ul produsului, canale de distribuţie, politica de service) şi a deciziilor strategice ale firmei (a fabrica sau a cumpăra, parteneriatul cu furnizorii, politicile de alianţe),

2. concepţie - a produsului (diferenţiere întârziată, reducerea numărului de componenete pentru produs), concepţia proceselor (flexibilitate în amontele lanţului),

3. suport – reîncărcarea (la nivelul stocurilor), reparaţii (reducerea ciclului de reparaţii, timpul de service , optimizarea resurselor),

4. resurse - resurse de distribuţie (externalizarea şi configurarea reţelei), resurse de producţie (gradul de specializare, nivelul de flexibilitate), externalizarea activităţilor, pilotarea celor de bază,

5. sistemul informaţional – tehnologie de comunicaţie, integrarea sistemelor (sisteme ERP, motorul de optimizare / simulare , planificare / ordonanţare), soft integrat de procese (EAI, IAI),

6. măsurarea performanţei – indicatorii globali de performanţă operaţională (cerere, service, clienţi, stocuri, producţie, achiziţii), indicatorii financiari şi ai controlului de gestiune (costul procesului / activităţilor).

Noile tehnologii oferă oportunităţi egale de punere în practică a SCM aşteptând să se traseze şi soluţii colaborative între întreprinderile participante sau comunităţii (piaţă digitală, prestaţii virtuale) şi metodologice.

Un proiect de implementare a SCM comportă 3 faze de studiat:

I) Studierea oportunităţilor şi a slăbiciunilor. Acestă fază se face pentru fiecare obiect de activitate, a nevoilor şi evaluarea câstigurilor (ROI), identificarea levierului major de optimizare pentru o reformulare atentă a pieţei şi un bilanţ de benchmarking, o comparare cu bunele practici sectoriale, ţinându-se cont de oferta tehnologică.

II) Studii de definire a soluţiilor şi a ţintelor alese. Acestă fază implică stabilirea finalităţii pentru întreprindere (reformularea mizelor şi a levierului), de definire a modelului de SC ( proces – ţintă, reguli de gestiune, arhitectura sistemului informatic) şi condiţiile de punere în aplicare pentru întreprindere (gestiunea schimbării, integrarea sistemelor informatice existente, noile evoluţii în domeniu).

III) Studiul de implementare. Noile misiuni în fazele de implementare cuprind: însoţirea de punere în practică şi integrarea de softuri, gestiunea schimbării

(sensibilizarea problemei sau schimbarea, planul de comunicare, reţetele aplicative şi organizaţionale),

managementul diferitelor faze (prototipurile, realizarea pilotajului – simulări, angajări de personal cu noi cunoştinţe).

91

VI. 2. NOILE AŞTEPTĂRI ÎN DOMENIUL SCM

Noile aşteptări în afaceri

Ce valoare pot să aduc clienţilor mei (auditarea lanţului valoric)? Care este oferta de servicii pentru acest client (atractivitatea clientului şi oferta de

servicii)?Cum trebuie să evolueze relaţiile mele cu clienţii şi cum trebuie să fac modelul meu

de flux ( modele de afaceri / flux)? Care SCM trebuie pus în aplicare (reconfigurarea lanţului existent sau crearea unui nou

lanţ) plecând de la tehnologie (infrastructura tehnologică)?

Arhitectura planificării

Pentru a urma o arhitectură precisă de planificare trebuie identificate deciziile de planificare pe baza modelelor de ofertă şi a fluxului, apoi se vor caracteriza (orizont, frecvenţă, condiţii de apariţie) pentru a le face emergente arhitecturii de grupuri omogene (familii de produse) şi în final indicând interfaţa între nivelurile ierarhice cu funcţiile conexe.

Modelarea / optimizarea /simularea

Noile tendinţe în modelare se referă la optimizare şi simulare – acestea sunt cheile aplicării tehnologiei SC:

la nivel de modelare este util de înţeles schema fluxului, procesele tranzacţionale şi arhitectura de planificare internă sau colaborativă,

la nivel de optimizare este util de înţeles optimizarea liniară cu / fără intrări, programarea dinamică şi algoritmul genetic,

la nivel de simulare înţelegând simularea dinamică de fluxuri, intrările şi ieşirile, parametrii financiari obţinuţi.

Internetul – levierul SCM – este unul din factorii cheie de succes a comerţului electronic pentru un vânzător, sau echivalent cu e-procurement pentru un achizitor. Internetul a determinat transformarea profundă a modelelor de organizare şi de pilotaj la SC, impactul globalizării procesului de aprovizionare, de producţie, de transport şi de distribuţie în contextul întreprinderilor în aşteptare.

Rapiditatea, flexibilitatea, fiabilitatea sunt cele trei fundamente ale e-business ca răspuns la noile exigenţe în deservirea clienţilor: automatizarea proceselor de execuţie, colaborările cu parteneri (furnizori, producători, distribuitori, transportatori, clienţi), capacitatea de a da imediat un răspuns la termenul indicat şi care trebuie respectat (ATP, CTP) şi un preţ optimal ţinând cont de capacitate, de costul SCM şi integrarea electronică în SC.

92

Bibliografie:

Bibliografie:Alain Spalanzani – Precis de gestione industrielle et de production, La gestion en plus, Corlet –1996,Bill Donaldosn –Managementul vânzărilor, Codecs –1998,Michiel Leenders, Harold Fearon, Jean Nollet – La gestion des approvisionnemnts et des matieres, Transcontinental –1998,Virgil Popa – Strategii manageriale interorganizaţionale, Bibliotheca – 2004,

93