Captarea Şi Stocarea Co2

4
CAPTAREA ŞI STOCAREA CO 2 Captarea şi stocarea de CO 2 este o tehnologie care împiedică eliberarea în atmosferă a bioxidului de carbon rezultat din arderea combustibililor fosili - în principal a cărbunelui. Există trei tehnologii diferite în captarea CO 2 , diferite din punct de vedere al eficienţei, costurilor şi nivelului de dezvoltare: îndepărtarea carbonului înaintea arderii, caz în care se produc hidrogen şi CO 2 (hidrogenul fiind folosit apoi drept combustibil) CO 2 este filtrat chimic din fumul emis în urma arderii combustibilii fosili sunt arşi în oxigen pur - nu în aer - iar CO 2 este foarte concentrat în gazele emise. Captarea şi stocarea carbonului (CCS) este o abordare pentru a atenua încălzirea globală prin captarea dioxidului de carbon (CO 2 ) din surse mari punctiforme, cum ar fi centralele electrice cu combustibil fosil şi stocarea lui în locul eliberării în atmosferă. Deşi CO 2 a fost injectat în formaţiuni geologice pentru diferite scopuri, depozitarea pe termen lung a emisiilor de CO 2 constituie un concept care încă nu a fost încercat şi până în prezent nici o uzină de mare putere nu funcţionează cu un sistem complet de captare şi stocare a carbonului. Carbonul este emis în atmosferă (sub formă de dioxid de carbon, numit şi CO 2 ), ori de câte ori şi oriunde ardem un combustibil. Cele mai mari surse sunt automobilele şi camioanele, precum şi centralele ne-nucleare - cele care ard cărbune, petrol sau gaze naturale, altfel cunoscute sub numele de combustibili fosili. Pentru a preveni crearea concentraţiilor mari de dioxid de carbon în atmosferă

description

captare si stocare CO2

Transcript of Captarea Şi Stocarea Co2

Page 1: Captarea Şi Stocarea Co2

CAPTAREA ŞI STOCAREA CO2

Captarea şi stocarea de CO2 este o tehnologie care împiedică eliberarea în atmosferă a bioxidului de carbon rezultat din arderea combustibililor fosili - în principal a cărbunelui.

Există trei tehnologii diferite în captarea CO2, diferite din punct de vedere al eficienţei, costurilor şi nivelului de dezvoltare:

îndepărtarea carbonului înaintea arderii, caz în care se produc hidrogen şi CO2 (hidrogenul fiind folosit apoi drept combustibil)

CO2 este filtrat chimic din fumul emis în urma arderii combustibilii fosili sunt arşi în oxigen pur - nu în aer - iar CO2 este foarte concentrat

în gazele emise.

Captarea şi stocarea carbonului (CCS) este o abordare pentru a atenua încălzirea globală prin captarea dioxidului de carbon (CO2) din surse mari punctiforme, cum ar fi centralele electrice cu combustibil fosil şi stocarea lui în locul eliberării în atmosferă. Deşi CO2 a fost injectat în formaţiuni geologice pentru diferite scopuri, depozitarea pe termen lung a emisiilor de CO2 constituie un concept care încă nu a fost încercat şi până în prezent nici o uzină de mare putere nu funcţionează cu un sistem complet de captare şi stocare a carbonului.

Carbonul este emis în atmosferă (sub formă de dioxid de carbon, numit şi CO2), ori de câte ori şi oriunde ardem un combustibil. Cele mai mari surse sunt automobilele şi camioanele, precum şi centralele ne-nucleare - cele care ard cărbune, petrol sau gaze naturale, altfel cunoscute sub numele de combustibili fosili. Pentru a preveni crearea concentraţiilor mari de dioxid de carbon în atmosferă (posibil producând încălzire globală şi cu siguranţă provocând acidifierea oceanelor), putem capta şi stoca CO2. Deoarece am avea nevoie să stocăm mii de milioane de tone de CO2, nu putem să folosim doar containere, ci trebuie să folosim şi facilităţile de depozitare naturale.

Captarea de CO2 se poate aplica surselor punctiforme mari, cum ar fi sursele mari de combustibili fosili sau instalaţiile de energie din biomasă, industriile cu emisii majore de CO2, industrii de prelucrare a gazelor naturale, uzine cu combustibil de sinteză şi uzine de producere a hidrogenului pe bază de combustibili fosili. În general există trei tipuri diferite de tehnologii: post-combustie, pre-combustie, şi arderea combustibilului pe bază de oxigen.

Page 2: Captarea Şi Stocarea Co2

Captarea şi stocarea CO2 - oportunitate pentru România

Convenţia cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind schimbările climatice, aprobată prin Decizia 94/69/CE a Consiliului din 15 decembrie 1993, a avut ca obiectiv final stabilizarea concentraţiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă, la un nivel care să împiedice orice perturbare antropică periculoasă a sistemului climatic, care se poate realiza prin limitarea creşterii globale a temperaturii medii anuale la suprafaţă, la maximum 2°C faţă de nivelul preindustrial.

În conformitate cu cel de-al patrulea raport de evaluare al Comitetului interguvernamental pentru schimbările climatice (IPCC), adoptat la 17 noiembrie 2007, obiectivul de a reduce emisiile poate fi realizat numai dacă emisiile globale de gaze cu efect de seră (GES) încetează să crească, cel târziu în 2020. Aceasta presupune intensificarea eforturilor depuse de Comunitate, implicarea rapidă a ţărilor dezvoltate şi încurajarea participării ţărilor în curs de dezvoltare la procesul de reducere a emisiilor.

Consiliul European şi-a exprimat angajamentul ferm de a reduce până în 2020 emisiile totale de GES din Comunitate, cu cel puţin 20% în raport cu nivelurile din 1990 şi cu 30% în cazul în care şi alte ţări dezvoltate se angajează să obţină reduceri comparabile ale emisiilor, iar ţările în curs de dezvoltare mai avansate din punct de vedere economic aduc o contribuţie adecvată, în funcţie de responsabilităţile şi capacităţile lor.

În ceea ce priveşte România, emisiile de CO2 generate din diferite sectoare de activitate evidenţiază de asemenea contribuţia majoră a sectorului energetic şi a transporturilor, ceea ce înseamnă că acestea sunt domeniile asupra cărora va trebui să acţionăm astăzi în vederea reducerii emisiilor de CO2 .

Page 3: Captarea Şi Stocarea Co2