C A P I T O L U L VII – S C H I M B Ă R I L E C L I M A T I C E

AGENŢIA REGIONALÃ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI GALAŢI

387

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I 2 0 1 0

~ REGIUNEA SUD-EST ~

CAPITOLUL VII - SCHIMBĂRILE CLIMATICE

Schimbările climatice şi creşterile de temperatură sunt asociate cu o gamă largă de potenţiale impacturi în multe sisteme umane şi naturale – inclusiv schimbări în modelele de precipitaţii, creşterea nivelului mediu al mării la nivel global, topirea pe suprafeţe largi a zăpezii şi a straturilor de gheaţă, risc crescut de inundaţii pentru zonele urbane şi a ecosistemelor, acidifierea oceanului, şi evenimente climatice extreme, inclusiv valuri de caldură, aşa cum se precizează în lucrarea Starea Factorilor de Mediu din Europa realizată de Agenţia Europeană de Mediu SOER 2010.

Fenomenul schimbări climatice, rezultat al creşterilor de emisii de gaze cu efect de seră (GES), datorate în mare parte utilizării de combustibili fosili, defrişărilor necontrolate, schimbarea modului de utilizare a terenurilor şi agricultura, este tot mai evident în ultima perioadă de timp. În prezent efectele schimbărilor climatice sunt resimţite în toate regiunile planetei, inclusiv în ţările Europei, România, respectiv teritoriul Regiunii Sud Est, situat în sud estul continentului, acestea fiind unul din subiectele cele mai dezbătute atât de organismele / organizaţiile internaţionale, dar şi de mass media şi publicul larg, la toate nivelele, de la guvernele statelor cele mai dezvoltate, până la organizaţiile non guvernamentale din toate ţările lumii. VII.1. UNFCC, Protocolul de la Kyoto, politica Uniunii Europene privind schimbările climatice

UNFCC este prescurtarea de la United Nations Framework Convention on Climate Change, respectiv Convenţia -Cadru a Naţiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice, realizată în anul 1992 de şefi de state şi de guverne, experţi de mediu din peste 200 de ţări care s-au reunit la o întâlnirea de înalt nivel la Rio de Janeiro pentru a da curs problemelor acute de mediu, încercând să găsească soluţii comune, cadrul general de soluţionare a acestor provocări de mediu. Cu acest prilej a fost recunoscută ca problemă faptul că sistemul climatic este o resursă comună a cărei stabilitate poate fi afectată de emisiile de dioxid de carbon şi gaze cu efect de seră. UNFCCC constituie baza acţiunilor inter-guvernamentale de răspuns la provocarea prezentată de schimbările climatice.

România a semnat la Summitul de la Rio, Convenţia-Cadru a Naţiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice (UNFCCC), ratificată prin Legea nr. 24/1994 şi care are ca scop stabilizarea concentraţiilor de GES în atmosferă la un nivel care să nu afecteze sistemul climatic.

C A P I T O L U L VII – S C H I M B Ă R I L E C L I M A T I C E

AGENŢIA REGIONALÃ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI GALAŢI

388

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I 2 0 1 0

~ REGIUNEA SUD-EST ~

UNFCCC defineşte schimbãrile climatice ca "schimbãri ale climei atribuite direct sau indirect activitãţilor umane care duc la modificarea compoziţiei atmosferei globale şi care se adaugã variaţiei naturale a climei observatã în perioade de timp comparabile", obiectivul principal fiind realizarea stabilizării concentraţiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă la un nivel care să prevină interferenţa antropică nocivă cu sistemul climatic. Acest nivel va trebui realizat într-un interval de timp suficient care să permită ecosistemelor să se adapteze în mod natural la schimbările climatice, astfel încât producţia de alimente să nu fie ameninţată şi să permită continuarea dezvoltării economice într-o manieră durabilă. Protocolul de la Kyoto

România s-a alăturat ţărilor semnatare ale Protocolului de la Kyoto, conştientă de importanţa actului şi a rezultatelor posibile pentru contracarea fenomenului de schimbări climatice, document ratificat prin Legea nr. 3 din 2 februarie 2001, şi-a asumat angajamentele care derivă din acest document, în care cel mai important obiectiv a fost reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în perioada 2008-2012 cu 8% faţă de nivelul de emisii înregistrate în 1989, care reprezintă anul de referinţă.

Protocolul de la Kyoto stabileşte un grup de şase gaze cu efect de seră: dioxidul de carbon (CO2), metanul (CH4), protoxidul de azot (N2O), hidrofluorocarburile (HFCs), perfluorocarburile (PFCs), hexafluorura de sulf (SF6), precum şi activităţile umane identificate ca surse de emisii pentru aceste gaze: arderea combustibililor în industrii energetice, de prelucrare şi activităţi neindustriale, arderea combustibililor în activităţi de transport, emisii fugitive din carburanţi, procese de producţie, utilizarea solvenţilor şi a altor produse, agricultură, tratarea şi depozitarea deşeurilor.

În conformitate cu prevederile Protocolului de la Kyoto a fost înfiinţat Sistemul Naţional pentru Estimarea Nivelului Emisiilor Antropice de Gaze cu Efect de Seră rezultate din surse sau din reţinerea prin sechestrare a dioxidului de carbon, cunoscut sub prescurtarea de SNEEGHG, legiferat prin Hotărârea de Guvern nr. 1570 / 2007. SNEEGHG reglementează totalitatea aspectelor de natură instituţională şi procedurală în scopul estimării nivelului emisiilor antropice de gaze cu efect de seră reglementate prin Protocolul de la Kyoto, al raportării, precum şi al arhivării şi stocării informaţiilor cuprinse în inventarul naţional al emisiilor de gaze cu efect de seră, INEGES.

C A P I T O L U L VII – S C H I M B Ă R I L E C L I M A T I C E

AGENŢIA REGIONALÃ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI GALAŢI

389

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I 2 0 1 0

~ REGIUNEA SUD-EST ~

Obiectivele principale ale Protocolului de la Kyoto materializate printr - o serie de acţiuni puse în practică de ţările semnatare, inclusiv România, sunt:

� trecerea de la utilizarea combustibililor fosili bogaţi în carbon (cărbune), la combustibili săraci în carbon (gaze naturale) sau la combustibili alternativi, restructurarea industriei energetice, de la extracţie şi până la consum, astfel încât să devină eficientă şi mai puţin poluantă;

� modernizarea transportului prin utilizarea unor mijloace mai puţin poluante şi cu consumuri reduse de carburanţi;

� utilizarea surselor de energie regenerabilă şi eficientizarea energetică; � reducerea consumului de energie în echipamente şi produse; � protejarea pădurilor şi extinderea acestora.

Protocolul stabileşte trei mecanisme flexibile cunoscute sub numele de Implementare în comun (JI), Mecanismul de Dezvoltare Curată (CDM) şi Schimbul Internaţional de Emisii (IET). Acestea îşi propun să ajute Părţile din Anexa I a Protocolului de la Kyoto să reducă costurile de realizare a valorilor ţintă de emisie profitând de oportunităţile de reducere a emisiilor, sau de creştere a eliminării de gaze cu efect de seră, care ar costa mai puţin în alte ţări decât în ţara proprie, oferind beneficii şi ţărilor gazdă prin aceea că asigură finanţare pentru proiectele de reducere a emisiilor. La nivelul Regiunii Sud Est se aplică în principal mecanismul privind comerţul cu emisii de gaze cu efect de seră, 27 din societăţile comerciale care activează pe teritoriul regiunii şi îndeplinesc condiţiile impuse de Directiva 2003/87/CE au fost autorizate de Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Galaţi şi se regăsesc pe lista alocărilor de certificate verzi. La nivelul Regiunii Sud Est s-a verificat situaţia operatorilor economici care pot fi listaţi pentru perioada a treia de alocare certificate EU - ETS, respectiv pentru perioada 2013 – 2020, în vederea îmbunătăţirii şi extinderii schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu sefect de seră post 2012.

Politica Uniunii Europene privind schimbările climatice Ţările membre ale Uniunii Europeane aplicănd politicile de mediu cele mai adecvate, utilizând tehnologiile cele mai avansate BAT / BREF şi-au atins ţinta propusă de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră între 1990 – 2010, România fiind citată în lucrarea Raportul European de Stare a Mediului SOER 2010 printre statele care au contribuit la realizarea unor reduceri semnificative a cantităţilor de emisii de gaze cu efect de seră, alături de Bulgaria, Republica Cehă, Polonia. CARTEA VERDE A COMISIEI CĂTRE CONSILIU, CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CĂTRE COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN ŞI CĂTRE COMITETUL REGIUNILOR arată că Uniunea Europeană trebuie să accepte provocarea adaptării la schimbările climatice, acţionând în cooperare cu statele membre şi la nivel internaţional cu ţările partenere. Este necesară o abordare europeană pentru a asigura coordonarea corespunzătoare şi eficacitatea politicilor pe tema efectelor schimbărilor climatice. Măsurile de adaptare trebuie să fie conforme cu cele de atenuare şi viceversa. Acestea sunt necesare în acelaşi timp şi pentru a garanta beneficiile obţinute din Strategia de la Lisabona pentru creştere şi locuri de muncă.

C A P I T O L U L VII – S C H I M B Ă R I L E C L I M A T I C E

AGENŢIA REGIONALÃ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI GALAŢI

390

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I 2 0 1 0

~ REGIUNEA SUD-EST ~

CARTEA VERDE analizează efectele schimbărilor climatice în Europa, necesitatea de a acţiona şi strategiile de adaptare din Uniunea Europeană, concentrându-se asupra rolului Uniunii Europene, ţinând cont în egală măsură de rolul proeminent al autorităţilor naţionale, locale şi regionale pentru eficienţa oricărei strategii de adaptare. Adaptarea la schimbările climatice constituie o provocare pentru autorităţile din Europa însărcinate cu planificarea, în special la nivel regional. Planificarea spaţială este o chestiune transsectorială, constituind un instrument adecvat pentru definirea unor măsuri de adaptare rentabile. Cerinţele minime pentru planificarea spaţială, utilizarea terenurilor şi modificarea utilizării terenurilor, luând în calcul adaptarea, ar putea juca un rol esenţial pentru sensibilizarea publicului, a factorilor de decizie şi a profesioniştilor şi pentru iniţierea unei abordări mai active la toate nivelurile. Se are în vedere elaborarea unor documente speciale cu instrucţiuni tehnice, studii de caz şi bune practici. Uniunea Europeană în viziunea CARTEA VERDE poate oferi regiunilor sprijin pentru punere în aplicare a schimbului de bune practici. În perioada 10 – 12 iulie 2011, a avut loc reuniunea intitulată “Definirea unui Nou Cadru al Politicii de Mediu la nivel European”, la care a participat şi Ministrul Mediului şi Pădurilor, prin persoana ministrului de resort care a menţionat că „municipalităţile în calitatea lor de autorităţi pot influenţa, de asemenea, localizarea activităţilor privind implementarea măsurilor de

adaptare, utilizarea și alocarea resurselor astfel încât să minimizeze efectele şi riscurile asociate cu efectele schimbărilor climatice. România are în vedere faptul că principalele constrângeri şi bariere în ceea ce priveşte adaptarea eficientă la schimbările climatice sunt la nivel instituţional, tehnologic şi financiar. Procesul de adaptare la schimbările climatice

reprezintă o parte importantă a obiectivelor și politicilor de dezvoltare durabilă. Pentru a avea rezultate concrete, este necesar să se creeze o platformă transversală pentru implicarea tuturor parteneriatelor public – private în procesul de elaborare a politicilor, prioritatea la nivel naţional fiind elaborarea Strategiei privind Schimbările Climatice 2011-2020, stabilirea ţintelor, obiectivelor şi monitorizarea progresului realizat.” VII.2. Datele agregate privind proiecţiile emisiilor GES Gazele cu efect de seră, în principal cele şase gaze cu efect de seră stabilite prin PROTOCOLUL de la Kyoto, respectiv dioxidul de carbon (CO2), metanul (CH4), protoxidul de azot (N2O), hidrofluorocarburile (HFCs), perfluorocarburile (PFCs), hexafluorura de sulf (SF6), precum şi activităţile umane identificate ca surse de emisii pentru aceste gaze au fost monitorizate de către agenţiile teritoriale de mediu şi centralizate la nivelul Regiunii Sud Est. Sectoarele mai importante care generează GAZE CU EFECT DE SERĂ, conform prevederilor Protocolului de la Kyoto, sunt listate în tabelul VII.2.1, de mai jos:

C A P I T O L U L VII – S C H I M B Ă R I L E C L I M A T I C E

AGENŢIA REGIONALÃ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI GALAŢI

391

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I 2 0 1 0

~ REGIUNEA SUD-EST ~

Tabel VII.2. Gaze cu efect de seră Sector generator de GES

Dioxid de carbon (CO2) Energetic Industria (metalurgică, produse ceramice, etc.) Transporturi

Metan (CH4) Agricultura ( cresterea ierbivorelor) Extracţia cărbunelui Mlaştinile Exploatarea şi distribuţia gazului metan (inclusiv pierderi conducte ) Depozite deşeuri menajere

Protoxid de azot (N2O) Agricultura (utilizarea ingrăşămintelor azotoase ) Arderea combustibililor fosili şi biomasa

Hidrofluorocarburi (HFC) Condiţionarea aerului Refrigerare Aerosoli

Perfluorocarburi (PFC) Hexafluora de sulf (SF6)

VII.2.1. Emisii totale anuale de gaze cu efect de seră Sistemului naţional pentru estimarea nivelului emisiilor antropice de gaze cu efect de seră rezultate din surse sau din reţinerea prin sechestrare a dioxidului de carbon (SNEEGHG), reglementat prin Protocolul de la Kyoto, transpus în legislaţia di România prin Hotărârea de Guvern nr. 1570/2007, a realizat Inventarul Naţional al Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră (INEGES), bazat pe datele colectate de la toate agenţiile teritoriale pentru potecţia mediului. În acord cu prevederile Art. 4 coroborate cu cele ale Art. 6 ale HG nr.1570/2007, pentru construirea optimă a sectorului Procese Industriale din cadrul INEGES 2011, Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Galaţi a completat chestionarele transmise de Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului cu datele solicitate aferente anului 2009. Au fost colectate şi centralizate datele la nivelul Regiunii Sud Est, respectiv s-au completat chestionarele cu datele aferente anului 2009, care cuprind:consumul de calcar şi dolomită, consumul de sodă calcinată, consumul de HFC/PFC/SF6 şi producţia de fontă şi oţel, respectiv:

� 8 agenţi economici deţin instalaţii care consumă calcar şi dolomită în procesul tehnologic,

� 6 agenţi economici deţin instalaţii care consumă sodă calcinată în activităţile desfăşurate în domeniul producţiei de sticlă, producţie de chimicale şi detergenţi,

� 56 agenţi economici care consumă hidrofluorcarburi (HFC) în domeniul lor de activitate,

� 5 agenţi economici cu producţie de fontă şi oţel.

C A P I T O L U L VII – S C H I M B Ă R I L E C L I M A T I C E

AGENŢIA REGIONALÃ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI GALAŢI

392

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I 2 0 1 0

~ REGIUNEA SUD-EST ~

În cadrul Regiunii Sud Est nu s-au înregistrat operatori cu instalaţii pentru producţie de amoniac sau acid azotic. Evaluarea emisiilor de CO2 din deşeuri s-a limitat la depozitul TRACON OVIDIU, amplasat pe teritoriul Judeţului Constanţa, singurul depozit municipal conform, care a monitorizat cantitatea anuală de metan recuperată pentru a fi arsă, pe perioada 1996 - 2009 inclusiv. Emisii totale de gaze cu efect de seră Acest indicator indică tendinţele emisiilor antropogene de gaze cu e fect de seră: dioxid de carbon (CO2), protoxid de azot (N2O), metan (CH4), hidrofluorocarburi (HFCs), perfluorocarburi (PFCs) şi hexafluorură de sulf (SF6), exprimate în echivalent CO2, transformare realizată pe baza coeficienţilor de încălzire globală (GWP). Coeficienţii de încălzire globală se referă la capacitatea diverselor gaze de a contribui la încălzirea globală într-un orizont de timp de 100 de ani. Aceştia sunt stabiliţi de grupul de lucru al Comitetului inter-guvernamental pentru schimbări climatice (IPCC). Pentru a clasifica aceste gaze cu efect de seră în ce priveşte capacitatea lor de a contribui la creşterea efectului de seră antropogen a fost ales ca gaz de referinţă CO2 şi a fost definit indicatorul specific numit Potenţialul de încălzire globală (GPW), acesta reprezentând în principiu capacitatea de absorbţie sau de captare a căldurii de către moleculele gazului pe timpul de viaţă atmosferic. Dioxidul de carbon echivalent (CO2 eq.) este deci unitatea de măsură universală utilizată pentru a indica potenţialul global de încălzire a gazelor cu efect de seră reglementate de Protocolul de la Kyoto.

Dintre gazele cu efect de seră reglementate prin Protocolul de la Kyoto, în Romania se inventariază dioxid de carbon, oxizi de azot şi metanul, urmând ca în perspectivă să se inventarieze şi celelalte gaze prevăzute în protocol, respectiv: hidrocarburi fluorurate, perfluorocarburi şi hexafluoruri de sulf. Estimarea cantităţilor de emisii de poluanţi atmosferici pentru anul 2010 a fost realizată cu ajutorul aplicaţiei CORINVENT ce utilizează factorii de emisie reactualizaţi conform ultimului ghid pentru elaborarea inventarului de emisii - EMEP/EEA Air Polluant Emission Inventory Guidebook – 2009. Evoluţia emisiilor totale anuale de gaze cu efect de seră prezentată în Tabelul VII.2.1, include emisiile de CO2 şi CO2 echivalent din metan şi protoxid de azot, ca total al cantităţilor de emisii calculate de agenţiile judeţene pentru protecţia mediului din Regiunea Sud Est, pentru perioada 2005 – 2010. Tabel VII.2.1.1 Emisii totale anuale de gaze cu efect de seră ( mii tone CO2 Eq )

Emisii totale (mii tone CO2 Eq) 2005 2006 2007 2008

2009 2010

Regiunea SE 12214 15553 11590 12044 12522 13969

C A P I T O L U L VII – S C H I M B Ă R I L E C L I M A T I C E

AGENŢIA REGIONALÃ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI GALAŢI

393

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I 2 0 1 0

~ REGIUNEA SUD-EST ~

Grafic VII.2.1 Evoluţia emisiilor totale anuale de gaze cu efect de seră în Regiunea Sud Est (mii tone CO2 Eq )

020004000

60008000

1000012000

1400016000

2005 2006 2007 2008 2009 2010

REGIUNEA SE - Total emisii CO2 Echivalent

Sectoarele din economie, respectiv instalaţiile luate în calcul pentru evaluarea emisiilor de gaze cu efect de seră sunt: sectorul energetic, procesele industriale, utilizarea solvenţilor şi a altor produse, agricultura, extracţia şi distribuţia combustibililor fosili, tratarea şi depozitarea deşeurilor şi transportul rutier. Analizând situaţia la nivelul Regiunii SE privind evoluţia emisiilor de dioxid de carbon echivalent, din datele prezentate de specialiştii agenţiilor locale de mediu, se poate concluziona că valoarea acestor emisii a crescut cu cca 11,55% la nivelul anului 2010 faţă de anul 2009. Cantitatea cea mai mare de emisii de dioxid de carbon brut are ca principale surse încălzirea rezidenţială şi arderile din industria energetică şi din industriile de transformare. Evoluţia cantităţii de emisii de dioxid de carbon echivalent pe cap de locuitor la nivelul Regiunii SE, pe ultimii şase ani, se prezintă astfel: Tabel VII.2.1.2 – Evoluţia emisiilor de CO2 echivalent pe cap locuitor REGIUNEA SE

* Populaţia regiunii conform INS 2007 – 2010.

REGIUNEA SUD EST / Anii 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Cantitate de emisii totale pe Regiune (mii tone CO2 Eq)

12214 15553 11590 12044 12522 13969

Populaţie Regiunea* SE (număr locuitori) 2846379 2821623 2834335 2825756 2818346 2812755

Cantitatea de emisii pe cap de locuitor (Tone CO2 Eq / cap locuitor)

4,29 5,51 4,09 4,26 4,44 4,97

C A P I T O L U L VII – S C H I M B Ă R I L E C L I M A T I C E

AGENŢIA REGIONALÃ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI GALAŢI

394

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I 2 0 1 0

~ REGIUNEA SUD-EST ~

Emisii anuale de CO2 pe cap locuitor Regiunea SE

0

1

2

3

4

5

6

2005 2006 2007 2008 2009 2010

EMISII CO2 Eq.

Valoarea emisiilor de dioxid de carbon echivalent pe cap de locuitor în Regiunea Sud Est are un trend ascendent, în anul 2010 creşterea fiind de cca. 11,93 % faţă de anul 2009. VII.2.2 Emisii anuale de dioxid de carbon

Unul dintre cele mai importante gaze care generează efectul de seră este dioxidul de carbon (59 %), generat de activităţile umane, procentual fiind estimate de cercetările ştiinţifice ca fiind aproximativ 35% din activităţile de producţie şi distribuţie a energiei (incluzând arderea combustibililor fosili - cărbune, gaz şi petrol, cât şi extragerea lor, rafinarea şi transportul), 30% din activităţi industriale, 20% din transporturi, 15% din sectorul rezidenţial şi alte activităţi. Emisiile de CO2 au fost calculate de fiecare agenţie de mediu judeţeană, pe baza factorilor de emisie conform ultimului ghid pentru elaborarea inventarului de emisii (EMEP/EEA AIR pollutant Emission

Inventory Guidebook – 2009. Evoluţia cantităţilor de emisii anuale de dioxid de carbon este prezentată în Tabelul VII.2.2. Tabel nr. VII.2.2 Emisii anuale de CO2 REGIUNE Sud Est

2005 2006 2007 2008 2009 2010

Emisii totale (mii tone) CO2

9326 13066 9462 9590 10452 12074

C A P I T O L U L VII – S C H I M B Ă R I L E C L I M A T I C E

AGENŢIA REGIONALÃ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI GALAŢI

395

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I 2 0 1 0

~ REGIUNEA SUD-EST ~

Grafic nr. VII.2.2 – Evoluţia emisiilor anuale de CO2 - Regiunea SE

EMISII ANUALE CO2 - REGIUNEA SE

02000400060008000

100001200014000

2005 2006 2007 2008 2009 2010

Cantitate emisii CO2

În anul 2010, emisiile anuale de CO2 au înregistrat o valoare de 12074 mii tone, ceea ce reprezintă o creştere de 15,51% faţă de anul precedent. VII.2.3 Emisii anuale de metan Metanul, gazul cu efect de seră, al doilea ca importanţă după dioxidul de carbon, deşi este cunoscut în special sub formă de gaz natural, numai o mică parte din metanul din atmosferă se eliberează din activităţile antropice. Cea mai importantă sursă de metan o constituie creşterea animalelor. Tabel VII.2.3 Cantitatea totală de emisii de metan (CH4 )- Regiunea SE - 2005 – 2010

Evoluţia emisiilor anuale de CH4 - Regiunea SE

0

20

40

60

80

100

2005 2006 2007 2008 2009 2010

Emisii CH4 -Regiunea SE

Cantitatea emisiilor de metan este în scădere la nivelul Regiunii SE cu 27,22%, principala sursă fiind creşterea animalelor, aflată în scădere.

Regiunea Sud Est

2005 2006 2007 2008 2009 2010

Emisii totale (mii tone) CH4

77,523 71,166 58,107 72,732 65,922 47,973

C A P I T O L U L VII – S C H I M B Ă R I L E C L I M A T I C E

AGENŢIA REGIONALÃ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI GALAŢI

396

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I 2 0 1 0

~ REGIUNEA SUD-EST ~

VII.2.4 Emisii anuale de protoxid de azot Protoxidul de azot provine în principal din agricultura (culturi fara fertilizatori) şi surse naurale (lacuri). Evoluţia emisiilor anuale de protoxid de azot la nivelul Regiunii Sud Est pentru perioada 2005 – 2010, realizată pe baza datelor furnizate de agenţiile judeţene pentru protecţia mediului sunt redate tabelar şi grafic mai jos. Tabelul VII.2.4 Emisiile de protoxid de azot - Regiunea SE - 2005-2010

Emisii anuale N2O - REGIUNEA SE

2005

2006

2007

2008

2009

2010

2005

2006

2007

2008

2009

2010

In anul 2010, valoarea emisiilor de protoxid de azot a fost de 3,261 mii tone, comparabilă cu cea înregistrată în anul 2009. Gazele fluorurate (HFC, PFC şi SF6) sunt substanţe chimice artificiale, precum clorofluorocarburile (CFC) şi hidroclorofluorocarburile (HCFC), utilizate în mai multe sectoare şi aplicaţii diferite, care deşi nu au proprietăţi de diminuare a stratului de ozon, majoritatea acestora au un înalt potenţial de încălzire globală.

Anii 2005 2006 2007 2008 2009 2010 Cantitate emisii totale de N2O (mii tone) REGIUNEA SE

4,138

3,203

2,926

4,267

3,258

3,261

C A P I T O L U L VII – S C H I M B Ă R I L E C L I M A T I C E

AGENŢIA REGIONALÃ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI GALAŢI

397

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I 2 0 1 0

~ REGIUNEA SUD-EST ~

Acestea au apărut pe piaţă începând cu anii ’90 ca substituenţi pentru anumite substanţe care diminuau stratul de ozon utilizate la acea vreme în majoritatea aplicaţiilor respective, şi care au fost scoase treptat din uz în baza Protocolului de la Montreal.

HFC constituie grupa cel mai des întâlnită de gaze fluorurate, folosite ca agenţi de refrigerare în echipamentele de refrigerare, agenți de climatizare şi pompe de căldură, agenţi de expandare pentru spume, substanţe de stingere a incendiilor, agenţi propulsori pentru aerosoli, solvenţi.

PFC sunt utilizate, în general, în sectorul electronic (de exemplu, pentru curăţarea cu plasmă a plăcilor de siliciu), precum şi în industria cosmetică şi farmaceutică (extracţia de produse naturale cum ar fi nutraceuticele şi aromele), dar, într-o măsură nesemnificativă, şi în refrigerare ca înlocuitori ai CFC – adesea în combinaţie cu alte gaze. În trecut, PFC erau utilizate ca substanţe de stingere a incendiilor şi pot fi încă întâlnite în sistemele mai vechi de protecţie împotriva incendiilor.

SF6 este utilizată, în principal, ca gaz izolant şi pentru stingerea arcului electric de comutare în instalaţiile de distribuţie de înaltă tensiune şi ca gaz de acoperire în producţia de magneziu şi aluminiu. Regulamentul 1005/2009 stabileşte norme cu privire la producerea, importul, exportul, introducerea pe piaţă, utilizarea, recuperarea, reciclarea, regenerarea şi distrugerea substanţelor care diminuează stratul de ozon şi care sunt reprezentate de anumite clorofluorocarburi (CFC), hidroclorofluorocarburi (HCFC), haloni şi solvenţi halogenaţi. Regulamentul 842/2006 stabileşte norme referitoare la introducerea pe piaţă, utilizarea, izolarea recuperarea şi distrugerea anumitor gaze fluorurate cu efect de seră, precum şi a echipamentelor conţinând astfel de substanţe. Activităţile în care sunt implicaţi agenţii frigorifici reprezintă principalul consumator al substanţelor reglementate de cele două regulamente europene. La nivelul Regiunii Sud Est, în anul 2010 nu s-au mai utilizat clorofluorocarburi (CFC) pentru completarea agenţilor frigorifici, fiind inventariate doar cantităţile existente în instalaţiile de răcire ale operatorilor economici. În ceea ce priveşte consumul de freoni de tranziţie, de freoni ecologici şi de freoni alternativi, situaţia este prezentată în Capitolul IV, punctul ‚‚Efectul substanţelor chimice în mediu’’. Pe baza informaţiilor furnizate de agenţiile judeţene pentru protecţia mediului, se poate concluziona că, faţă de anul 2009, în anul 2010 a scăzut consumul de freoni de tranziţie şi au crescut consumurile de freoni alternativi şi de freoni ecologici. VII.2.5. Acţiuni pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră VII.2.5.1. Participarea la utilizarea mecanismelor Protocolului de la Kyoto Protocolul de la Kyoto, intrat în vigoare în anul 2005, s-a dorit a fi primul semnal de alarmă în domeniul schimbărilor climatice, evaluând situaţia existentă într-un document internaţional, şi stabilind o serie de constrângeri pentru toate ţările, în special cele puternic industrializate cu un mare potenţial de emisii de gaze de efect de seră, care devin obligatorii la semnarea lui.

C A P I T O L U L VII – S C H I M B Ă R I L E C L I M A T I C E

AGENŢIA REGIONALÃ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI GALAŢI

398

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I 2 0 1 0

~ REGIUNEA SUD-EST ~

Prin semnarea acestui Protocol în 1997 şi ratificarea lui prin Legea nr. 3/2001, România se angaja să reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu 8% faţă de anul de bază 1989, în perioada de angajament 2008-2012.

Protocolul de la Kyoto prevede 3 mecanisme flexibile pentru limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră şi realizarea ţintelor propuse: - Implementare în comun (JI), - Mecanismul de dezvoltare curată (CDM), - Comercializarea internaţională a emisiilor (IET). Primele două instrumente sunt bazate pe proiecte concrete menite să promoveze transferul de tehnologie pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră. România s-a implicat în realizarea unor proiecte de investiţii tip “implementare in comun”, 10 memorandumuri de înţelegere fiind stabilite cu diverse state, precum şi cu Fondul prototip al carbonului înfiinţat de Banca Mondială, pentru stocarea unor cantităţi de carbon prin împădurirea unor terenuri care nu au mai fost plantate cu vegetaţie forestieră. Proiectele de tip Implementare in comun – JI care au primit Scrisori de susţinere/Scrisori de aprobare în perioada 2009 -2010 în Regiunea Sud-Est, cuprinse în Lista proiectelor JOINT IMPLEMENTATION din Romania, respectiv în Planul Naţional de Alocare, sunt prezentate în tabelul următor:

Tabelul VII.2.5.1

Nr. crt. Proiecte JI Judeţul

1 Construirea a patru (4) parcuri eoliene de 10 MW Judeţul Constanţa

2 Construire şi exploatare parc eolian - Mireasa Wind Park comuna Movila Miresii

Judeţul Brăila

3 Cogealac – Construire şi exploatare parc eolian Judeţul Tulcea

4 Facilităţi producere energie regenerabilă Babadag Judeţul Tulcea

Sursa: site-ul Ministerului Mediului şi Pădurilor.

C A P I T O L U L VII – S C H I M B Ă R I L E C L I M A T I C E

AGENŢIA REGIONALÃ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI GALAŢI

399

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I 2 0 1 0

~ REGIUNEA SUD-EST ~

VII.2.5.2. Participarea României la implementarea schemei europene de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră Directiva 2003/87/CE privind stabilirea unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră reprezintă un instrument utilizat de către UE în cadrul politicii referitoare la schimbările climatice, nefiind un mecanism prevăzut de Protocolul de la Kyoto. Face parte din Acquis-ul comunitar de mediu şi amendează Directiva 96/61/CE IPPC, privind prevenirea şi controlul integrat al poluării. Prevederile acestei directive se aplică pentru emisiile de CO2 (dioxidul de carbon). Scopul schemei UE privind comercializarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră (EU ETS) reprezintă promovarea unui mecanism de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră de către agentii economici cu activităţi care generează astfel de emisii, în aşa fel încât îndeplinirea angajamentelor asumate de UE sub Protocolul de la Kyoto să fie mai puţin costisitoare. Sistemul de comercializare al emisiilor de CO2 , EU ETS înregistrează instalaţii mari consumatoare de energie din Romania, instalaţii de ardere, combinate producatoare de oţel şi materiale feroase, combinate de ciment, fabrici de ceramica, hârtie, sticlă şi rafinării de petrol. Planurile Nationale de Alocare (NAP) determină cantitatea totală de emisii de CO2 pe care Ministerul Mediului şi Pădurilor le acordă operatorilor ecomomici, care pot fi cumpărate sau vândute de către operatori. Prima perioada de comercializare a fost 2007 pentru operatorii din Romania, cea de-a doua între anii 2008 – 2012 este în curs de finalizare, iar a treia perioada va fi 2013 - 2020. Astfel, se doreşte limitarea emisiilor de CO2 din sectoarele industrial şi energetic prin acordarea de certificate de emisie. Implementarea Directivei 2003/87/CE privind stabilirea unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, parte a Strategiei Naţionale privind Schimbările Climatice permite operatorilor economici din sectoarele ce intră sub incidenţa Directivei participarea la bursa de comercializare a emisiilor de GES. În cadrul Regiunii SE au fost identificaţi 28 de operatori economici a căror activitate intră sub incidenţa HG nr. 780/2006, fiind autorizaţi în vederea comercializării de certificate de gaze cu efect de seră, pentru perioada 2008 - 2012, cu condiţia ca activitatea desfăşurată la nivelul instalaţiei autorizate să se desfăşoare în conformitate cu prevederile autorizaţiei. Conform prevederilor Ordinului MMDD nr.1897/2008 pentru aprobarea procedurii de emitere a autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de seră pentru perioada 2008-2012, cele 28 de planuri de mãsuri privind monitorizarea şi raportare emisiilor de GES pentru anul 2011 primite de la agenţii economici, au fost verificate şi retransmise la ANPM şi, dupã aprobarea acestora, remise operatorului pentru conformare. La solicitarea operatorilor economici, ca urmare a unor modificări apărute la instalaţii, au fost revizuite şase autorizaţii privind emisiile de gaze cu efect de seră, respectiv LAFARGECIMENT (ROMÂNIA) S.A. Punct de lucru Medgidia, SC PROMEX Brăila, CELCO SA Constanţa, Petrom SA Platforma Midia Năvodari, SC ENET Focşani ŞI RAM Buzău. Lista operatorilor din Regiunea SE care deţin instalaţiile de ardere cu o capacitate mai mare de 20 MW, la nivelul anului 2010, şi care intră sub incidenţa Directivei 2003/87, este prezentată mai jos în Tabelul VII.2.5.2.

C A P I T O L U L VII – S C H I M B Ă R I L E C L I M A T I C E

AGENŢIA REGIONALÃ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI GALAŢI

400

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I 2 0 1 0

~ REGIUNEA SUD-EST ~

Tabelul VII.2.5.2 - Lista operatorilor economici participanţi la comerţul cu emisii GES Nr. crt. OPERATORUL Judeţul Categoria de activitate

1 SC CET SA BRĂILA BRĂILA Activităţi în domeniul energetic

2 SC TERMOELECTRICA SA BRĂILA BRĂILA Activităţi în domeniul energetic

3 SC PROMEX BRĂILA BRĂILA

Producerea şi prelucrarea metalelor feroase

4 SC LAMINORUL SA BRÃILA BRĂILA Activităţi în domeniul energetic

5 SC CELHART DONARIS SA BRÃILA BRĂILA - Fabricarea celulozei - Fabricarea hârtiei scris –tipar

6 REGIA AUTONOMA ,,RAM" BUZĂU Activităţi în domeniul energetic

7 SC AGRANA ROMÂNIA BUZĂU Industria mineralelor

8 SC KRONBERGER SA BUZĂU BUZĂU Industria mineralelor

9 SC URSUS BREWERIE BUZĂU BUZĂU Activităţi în domeniul energetic

10 S.C. ECOGEN ENERGY S.A. Buzău BUZĂU Activităţi în domeniul energetic

11 SC ELECTROCENTRALE BUCUREŞTI - SE CONSTANŢA CONSTANŢA

Activităţi în domeniul energetic

12 CNE-PROD CERNAVODÃ CONSTANŢA Activităţi în domeniul energetic

13 SC UZINA TERMOELECTRICA MIDIA CONSTANŢA Activităţi în domeniul energetic

14 SC ROMPETROL PETROCHEMICALS SRL CONSTANŢA Activităţi în domeniul energetic

15 S.C. ROMPETROL RAFINARE CONSTANŢA CONSTANŢA Activităţi în domeniul energetic

16 LAFARGECIMENT (ROMÂNIA) S.A. Punct de lucru MEDGIDIA CONSTANŢA

Industria mineralelor

17 SC PREFABCONSTRUCT SRL CONSTANŢA CONSTANŢA Industria mineralelor

18 SC PETROM PFCP CONSTANŢA CONSTANŢA Activităţi în domeniul energetic

19 PETROM TERMINAL MIDIA CONSTANŢA Activităţi în domeniul energetic

C A P I T O L U L VII – S C H I M B Ă R I L E C L I M A T I C E

AGENŢIA REGIONALÃ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI GALAŢI

401

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I 2 0 1 0

~ REGIUNEA SUD-EST ~

Nr. crt. OPERATORUL Judeţul Categoria de activitate

20 SC CELCO SA CONSTANŢA CONSTANŢA Industria mineralelor

21 SC ELECTROCENTRALE GALAŢI SA GALAŢI Activităţi în domeniul energetic

22 S.C. ARCELORMITTAL S.A. GALAŢI

Activităţi în domeniul energetic, Industria mineralelor

23 SC ZAHARUL Lieşti GALAŢI

Producerea şi prelucrarea zahărului

24 SC ALUM SA TULCEA TULCEA Activităţi în domeniul energetic

25 SC ENERGOTERM SA TULCEA TULCEA Activităţi în domeniul energetic

26 SC VRANCART SA VRANCEA Alte activităţi

27 SC LAMINATE SA Bucureşti Sucursala Focşani

VRANCEA Producerea şi prelucrarea metalelor feroase

28 SC ENET SA FOCŞANI VRANCEA Activităţi în domeniul energetic

Directiva 2009/29/CE pentru modificarea Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătăţirii şi extinderii schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, se aplică pentru a treia fază a schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, respectiv pentru perioada 2013 - 2020. Directiva prevede, printre altele extinderea domeniului de aplicare prin includerea de noi sectoare şi tipuri de gaze cu efect de seră (ex: industria chimică şi petrochimică, industria aluminiului, prelucrarea metalelor neferoase, instalaţii pentru captarea şi stocarea carbonului şi a altor gaze cu efect de seră (decât CO2), aferente acestor tipuri de industrii, respectiv N2O si PCF-urile).

HG nr.133/2010 pentru modificarea şi completarea HG nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră transpune prevederile articolului 1 pct. 10 al Directivei 2009/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătăţirii şi extinderii sistemului comunitar de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră.

Conform - Ordinul MMP nr.1897/2007 pentru aprobarea procedurii de emitere a autorizaţiei privind emisiile de gaze cu effect de seră pentru perioada 2008 – 2012, cu modificările şi completările ulterioare, la Art.3 se face referire la identificarea instalaţiilor existente pentru cea de-a treia etapă a schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră 2013 -2020. Instalaţia care va fi inclusă în schema de comercializare doar începând cu anul 2013, a fost definită ca fiind:

C A P I T O L U L VII – S C H I M B Ă R I L E C L I M A T I C E

AGENŢIA REGIONALÃ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI GALAŢI

402

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I 2 0 1 0

~ REGIUNEA SUD-EST ~

a) instalaţia în care se desfăşoară una sau mai multe din activităţile prevăzute în anexa nr. 1 a prezentului ordin şi care nu a primit certificate de emisii de gaze cu efect de seră alocate prin Planul naţional de alocare pentru perioada 2008 – 2012, aprobat prin HG nr. 60/2008;

b) instalaţia care a primit certificate de emisii de gaze cu efect de seră alocate prin Planul naţional de alocare pentru perioada 2008 – 2012 sau din Rezerva pentru instalaţiile nou intrate în perioada 2008 – 2012, care începând cu data de 1 ianuarie 2013 îşi schimbă încadrarea de la activitatea pentru care a primit autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de seră la o altă activitate specifică prevăzută în anexa nr. 1 la prezentul ordin.

Instalaţiile deţinute de operatorii economici autorizaţi pentru comercializarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră pentru perioada 2008 – 2012, îndeplinesc condiţiile pentru a fi cuprinse în evidenţa Comisiei Europene şi pentru perioada următoare, 2013 – 2020.

VII.3. Scenarii privind schimbarea regimului climatic la nivelul judeţului

Cercetările realizate de specialiştii climatologi din Administraţia Naţională de Meteorologie, (ANM), pe baza şirurilor lungi de date de la 14 staţii meteorologice, au evidenţiat o încălzire medie pe ţară de 0,30C pe perioada 1901-2000 şi 0,50C pe perioada 1901-2007, semnificativă din punct de vedere statistic în regiunea extracarpatică cu anumite diferenţieri anotimpuale.

Analiza bazată pe datele de la un număr mai mare de staţii meteorologice (94), cu şiruri continue de observaţii începând cu anul 1961, a pus în evidenţă o intensificare a fenomenului de încălzire în ultimele decenii. Astfel, pentru perioada 1961-2007, Administraţia Naţională de Meteorologie concluzionează: o încălzire semnificativă de aproximativ 2oC în toată ţara în timpul verii, în regiunile extracarpatice în timpul iernii şi primăverii, depăşind 2oC (iarna) şi 1oC (primăvara); în timpul toamnei se remarcă o tendinţă de răcire uşoară în toată ţara care nu este însă semnificativă din punct de vedere statistic.

C A P I T O L U L VII – S C H I M B Ă R I L E C L I M A T I C E

AGENŢIA REGIONALÃ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI GALAŢI

403

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I 2 0 1 0

~ REGIUNEA SUD-EST ~

VII.3.1 Creşteri ale temperaturilor Evoluţia temperaturilor în Regiunea Sud Est a fost realizată pe baza datelor comunicate de agenţiile teritoriale de mediu în lucrările Starea factorilor de mediu pe judeţ, având ca sursă Administraţia Naţională de Meteorologie, staţiile meteorologice aferente judeţului respectiv, Brăila, Buzău, Adamclisi, Cernavodă, Constanţa, Hârşova, Mangalia, Medgidia, Galaţi, Tecuci, Corugea, Jurilovca, Sulina, Tulcea, Focşani, pentru perioada 2006 – 2010, prezentată tabelar şi grafic mai jos. Tabel VII.3. 1 Evoluţia temperaturii medii anuale - Regiunea Sud Est

Temperatura (0C) / Judeţul

2006 2007 2008 2009 2010

Brăila 11,20 12,50 12,10 12,00 11,60

Buzău 11,40 12,80 12,40 13,30 11,60

Constanţa 11,64 12,94 12,55 12,57 12,34

Galaţi 11,60 13,10 12,50 12,30 11,80

Tulcea 11,50 12.55 12,18 12,12 11,95

Vrancea 11,10 12,50 12,10 12,0 11,30

Evoluţia temperaturilor medii anuale Regiunea SE 2006 - 2010

10

10,5

11

11,5

12

12,5

13

13,5

Brăila Buzău Constanţa Galaţi Tulcea Vrancea

2006

2007

2008

2009

2010

C A P I T O L U L VII – S C H I M B Ă R I L E C L I M A T I C E

AGENŢIA REGIONALÃ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI GALAŢI

404

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I 2 0 1 0

~ REGIUNEA SUD-EST ~

Evoluţia temperaturilor medii anuale arată că în ultimii 5 ani a avut o variaţie de cca 2,2 grade Celsius, cu valori mai ridicate în 2007 şi mai coborâte în 2006, anul 2010 fiind un an normal din punct de vedere termic, încadrându-se în trendul perioadei analizate. De asemenea, din datele prezentate în Rapoartele stării factorilor de mediu pe anul 2010, realizate de agenţiile de mediu judeţene, rezultă că în anul 2010 pe teritoriul Regiunii Sud Est s-au înregistrat temperaturi minime semnificative. Astfel, putem concluziona că cele mai scăzute temperaturi s-au înregistrat la staţia meteorologică de la Buzău de – 25,70C în data de 25.01.2010, la staţia din Brăila de -22,60C în data de 26.01.2010, la staţia Corugea din judeţul Tulcea, de -21,70C în data de 23.01. 2010 şi la staţia din Galaţi de -21,50C în data de 25.01.2010. Cele mai ridicate temperaturi s-au înregistrat la data de 23 iulie 2007 la staţia meteorologică de la Hârşova de plus 42,40C, Brăila plus 41,10C, iar la staţiile de la Corugea din judeţul Constanţa, Galaţi şi Buzău de plus 400C. VII.3.2 Modificări ale modulelor de precipitaţii atmosferice Din punct de vedere pluviometric, ANM, pe baza datelor colectate, evidenţiază că se manifestă o tendinţă generală de scădere a cantităţilor anuale de precipitaţii, mai pronunţată în centrul ţării, cu creşteri uşoare în nord-est şi unele regiuni din sud. Dupa anul 1961, se constată o tendinţă de accentuare spre deficit în sudul ţării. La nivel anotimpual, s-a identificat o tendinţă de creştere semnificativă a cantităţilor de precipitaţii în toamnă. O caracteristică importantă a variabilităţii temporale a cantităţilor de precipitaţii o constituie componenta interdecenială pronunţată care face dificilă separarea semnalului climatic pe termen lung, conform site-ului ANM.

Evoluţia cantităţilor de precipitaţii pe perioada 2005 – 2010, înregistrate la staţiile meteorologice din judeţele regiunii, cuprinse în Raportul privind starea factorilor de mediu pe anul 2010 realizate de agenţiile judeţene pentru protecţia mediului, este redată în Tabelul VII.3.2:

C A P I T O L U L VII – S C H I M B Ă R I L E C L I M A T I C E

AGENŢIA REGIONALÃ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI GALAŢI

405

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I 2 0 1 0

~ REGIUNEA SUD-EST ~

Cantitate precipitaţii (l/mp)

/ Judeţul 2006 2007 2008 2009 2010

Brăila 350.5 478.9 338.1 420.2 653.6

Buzău 548.7 542.4 386.2 479.2 513.8

Constanţa 443,8 488,7 417,7 495,4 623,2

Galaţi 401,0 499,6 352,2 492,9 682,4

Tulcea 318,1 364,8 316,3 402,6 439,6

Vrancea 501,6 736.2 495,5 544,5 731,8 Grafic VII.3.2 Evoluţia cantităţilor de precipitaţii anuale (l/mp)

2006 – 2010 în Regiunea Sud Est

0

100

200

300

400

500

600

700

800

Tulcea

Vrance

a

2006

2007

2008

2009

2010

Analizând datele înregistrate la staţiile meteorologice de pe teritoriul Regiunii Sud Est se poate concluziona că anul 2010 a fost un an bogat în precipitaţii comparativ cu anul 2009 şi cu perioada respectivă, zona montană a judeţului Vrancea înregistrând cele mai mari cantităţi. VII.3.3. Debit şi o creştere preconizată a gravităţii dezastrelor naturale legate de vreme Teritoriul Regiunii Sud Est a cunoscut în cursul anului 2010, în perioada iunie –iulie fenomene hidro - meteorologice deosebite, caracterizate prin ploi abundente într-un interval de timp scurt, cantităţi mari de precipitaţii pe suprafeţe de teren limitate, fiind afectate un mare număr de localităţi de inundaţii, alunecări de teren şi consecinţele lor.

C A P I T O L U L VII – S C H I M B Ă R I L E C L I M A T I C E

AGENŢIA REGIONALÃ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI GALAŢI

406

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I 2 0 1 0

~ REGIUNEA SUD-EST ~

S-a înregistrat inundarea falezei Dunării atât la Brăila cât şi la Galaţi, fenomen resimţit din plin şi pe teritoriul judeţului Tulcea, mai accentuat la Gura Potiţei, fiind afectate terenuri agricole de vijelie şi grindină care a însoţit ploile torenţiale.

În judeţul Galaţi vara anului 2010 s-a înregistrat creşterea debitelor râurilor Prut şi Siret şi a fluviului Dunãrea, într-un interval scurt de timp, înregistrându-se cote istorice ale acestora, astfel: Dunãrea a înregistrat la Galaţi cota maximă de 680 cm, cu 80 cm peste cota de inundaţie (Cod portocaliu); la Oancea Prutul a înregistrat cota maximă de 683 cm, cu 83 cm peste cota de pericol (Cod roşu); la Şendreni, Siretul influenţat de remuul creat de fluviul Dunãrea, a înregistrat cota maximă de 730 cm, depãşind cu 80 cm cota de pericol. Inundaţiile au afectat atât populaţia cât şi agenţii economici riverani, activitatea de transport, terenuri agricole şi amenajări piscicole. Acest fenomen meteo – hidrologic nu a ocolit nici zona montană a judeţului Vrancea, creşterea debitelor râurilor contribuind din plin la eroziunea malurilor şi la intensificarea alunecărilor de teren. Ploilele torenţiale însoţite de intensificări puternice ale vântului, trecător cu aspect de vijelie au afectat şi zona costieră a Litoralului Mării Negre, în aceeaşi perioadă a anului 2010. Iarna anului 2010 a fost extrem de geroasă, în a doua parte a lunii ianuarie 2010 înregistrându-se cele mai scăzute temperaturi, iar vântul a prezentat intensificări puternice (rafale de 18-22 m/s), viscolind şi troienind zăpada în multe zone ale regiunii. Fenomenele extreme se repetă în ultima perioadă la intervale tot mai scurte de timp, iar diferenţele între anotimpuri sunt tot mai accentuate. VII.5. Acţiuni pentru atenuarea şi adaptarea la schimbările climatice Procesul tot mai accentuat şi mai rapid de încălzire a atmosferei, reflectat în studii şi baze de date, accentuat în mare parte, de topirea calotei glaciare, se preconizează că va afecta major sistemul climatic, Europa fiind continentul citat cel mai des. Fenomenele din ultimii trei ani caracterizate prin secetă şi caniculă, inundaţii şi ploi diluviene, prevăd deşertificarea unor suprafeţe semnificative.

C A P I T O L U L VII – S C H I M B Ă R I L E C L I M A T I C E

AGENŢIA REGIONALÃ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI GALAŢI

407

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I 2 0 1 0

~ REGIUNEA SUD-EST ~

Încălzirea globală reprezintă în prezent o problemă majoră în viaţa internaţională, care se impune prin necesitatea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră şi necesitatea adaptării la efectele schimbărilor climatice.

Adaptarea reprezintă un proces complex, care ţine seama de variabilitatea efectelor de la o regiune la alta şi depinde de expunere, vulnerabilitate fizică, gradul de dezvoltare socio-economică, capacitatea de adaptare naturală şi umană, serviciile de sănătate şi mecanismele de supraveghere a dezastrelor.

În scopul limitării emisiilor de gaze cu efect de seră şi adaptarea la efectele potenţiale ale schimbărilor climatice, Guvernul României a iniţiat Strategia Naţională privind schimbările climatice (SNSC), care defineşte politicile României privind respectarea obligaţiilor internaţionale prevazute de Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra Schmbărilor Climatice (UNFCCC) şi de Protocolul de la Kyoto, precum şi priorităţile naţionale ale României în domeniul schimbărilor climatice.

În vederea identificării măsurilor necesare limitării efectelor negative prognozate prin scenariile climatice s-a elaborat, de către Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, Ghidul privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice (GASC).

Obiectivul ghidului este creşterea capacităţii de adaptare a României la efectele actuale şi potenţiale ale schimbărilor climatice prin diverse acţiuni:

� monitorizarea impactului; � integrarea măsurilor de adaptare la efectele schimbărilor climatice în strategiile şi

politicile de dezvoltare sectorială; � identificarea măsurilor spaţiale privind adaptarea sectoarelor critice din punct de vedere

al vulnerabilităţii la schimbările climatice.

Sectoarele afectate de creşterea temperaturii şi modificarea regimului precipitaţiilor, cât şi fenomenele meteorologice extreme sunt: biodiversitatea, agricultura, resursele de apă, silvicultura, infrastructura, turismul, energia, industria, transportul, sănătatea. Ghidul privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice recomandă şi propune posibile măsuri de adaptare în diferite domenii de activitate, ca de exemplu:

� continuarea subvenţionării irigaţiilor pentru încurajarea exploatării amenajărilor de irigaţii ce asigură potenţial economic;

� creşterea suprafeţelor împădurite prin refacerea celor degradate şi prin crearea altora în zone favorabile;

� creşterea suprafeţei fondului forestier, prin împădurirea unor terenuri degradate şi a unor terenuri marginale, inapte pentru o agricultură eficientă, crearea de perdele forestiere de protecţie a câmpurilor agricole, a cursurilor de apă şi a căilor de comunicaţie;

� realizarea hărţilor de hazard şi risc la inundaţii pe marile bazine hidrografice; � aplicarea pe o scară largă a tehnologiilor şi practicilor de utilizare a surselor de

energie regenerabilă.

C A P I T O L U L VII – S C H I M B Ă R I L E C L I M A T I C E

AGENŢIA REGIONALÃ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI GALAŢI

408

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I 2 0 1 0

~ REGIUNEA SUD-EST ~

VII.6. Tendinţe Schimbările climatice se fac simţite mai ales în domeniul temperaturilor. Tendinţele de creştere ale temperaturilor medii sunt însoţite de tendinţe de creştere a temperaturilor extreme. Proiecţiile viitoare folosind modele numerice globale şi regionale sugereazǎ cǎ aceste tendinţe vor continua şi chiar se vor intensifica în deceniile ce urmeazǎ, în condiţiile schimbǎrilor climatice.

. Studiul privind Starea factorilor de mediu al Agenţiei Europene de Mediu, SOER 2010, arată că emisiile sectoriale cheie de gaze cu efect de seră dezvăluie tendinţe mixte. Tendinţele istorice ale emisiilor de GES în UE din ultimii 20 de ani sunt rezultatul a două seturi de factori opuşi. Pe de o parte, evoluţia ascendentă a emisiilor, datorată unor factori, cum ar fi: • creşterea producţiei de energie electrică şi termică, care s-a mărit atât în termeni absoluţi cât şi în comparaţie cu alte surse; • dezvoltarea economică în industriile de prelucrare; • creşterea cererii de transport pentru pasageri şi de marfă; • creşterea ponderii transportului rutier, comparativ cu alte moduri de transport; • schimbările demografice în ultimele decenii. Pe de altă parte, emisiile au avut o evoluţie descendentă în aceeaşi perioadă, cauzată de factori cum ar fi: • îmbunătăţirea eficienţei energetice, în special de către utilizatorii finali din industrie şi energetică; • îmbunătăţirea eficienţei carburanţilor utilizaţi de autovehicule; • o mai bună gestionare a deşeurilor şi o recuperare a gazelor din depozitele de deşeuri (sectorul deşeurilor a realizat cea mai mare reducere relativă); • scăderea emisiilor din agricultură (cu mai mult de 20% din 1990); • o trecere de la cărbune la combustibili mai puţin poluanţi, în special gaze naturale şi biomasă, pentru producţia de energie electrică şi termică; În lucrarea mai sus menţionată se precizează că Tendinţele în UE a emisiilor de GES între 1990 şi 2008 au fost dominate de cele două ţări care au avut cele mai mari cantităţi de emisii, Germania şi Marea Britanie, care, împreună, au fost responsabile pentru mai mult de jumătate din reducerea totală în UE. Reduceri semnificative, de asemenea, au fost realizate de unele ţări Uniunii Europene, cum ar fi Bulgaria, Republica Cehă, Polonia şi România.