Capitolul III

Comuna Vatra Moldoviţei Caracterizarea geologică

Capitolul I I I

Caracterizarea geologică

3.1. Evoluţia paleogeografică.

Teritoriul comunei Vatra Moldoviţei se înscrie în zona Obcinilor Bucovinei, cu

evoluţia paleogeografică, modificată şi supusă modelării subaeriene în etape succesive de

la vest la est.

Este definitiv stabilit faptul că zona cristalino-mezozoică şi de fliş a Carpaţilor

Orientali (inclusiv Obcinile Bucovinei) au apărut ca uscat şi au fost supuse modelării

subaeriene în etape succesive, de la vest la est, ca urmare a migrării, în acest sens şi a

axului geosinclinalului carpatic. În centrul acestei evoluţii se disting doua cicluri noi

geomorfologice, hercinic şi alpin, fiecare cu mai multe etape, subetape, stadii şi faze.

Ciclul hercinic se caracterizează prin apariţia unui uscat cristalin şi nivelarea

acestuia. Modelarea s-a petrecut foarte probabil, prin procese de pediplanaţie, având în

vedere climatul cald şi uscat care a dominat în Permian. Stiva depozitelor de culoare roşie

de platforma Moesica, dar, mai ales, prezenta breciilor permiene, formate din fragmente de

cristalin (puse în evidenta de M. Mureşan -1971) în lungul zonei cristaline a Carpaţilor

Orientali (sub sedimentarul mezozoic) constituie o dovadă evidentă a climatului cald şi arid,

favorabil proceselor de pediplanaţie din această etapă. În Permianul terminal - nivelarea

uscatului hercinic era avansată mai ales în est. Relieful avea cu siguranţa o altitudine şi o

energie redusă, ceea ce a făcut posibila acoperirea lui în întregime de către rocile

mezozoice. (N. Barbu -1976).

Ciclul alpin se desfăşoară în trei etape mari:

■ preliminară, paroximală şi finala. Edificiului hercinic i se adaugă noi uscaturi care

definitivează configuraţia actuala a Carpaţilor Orientali.

5


1. Etapa alpina preliminară - Triasic - Cretacic mediu - se caracterizează prin

fosilizarea plediplenei hercinice, de către sedimente mezozoice şi prin schiţarea

geosinclinaluiui flişului.

Fosilizarea pediplenei hercinice, de către sedimente mezozoice, s-a făcut cu

întreruperi datorate mişcărilor Kimerice (vechi si noi - din Triasic) de mică amploare,

suficiente însă pentru a aduce uscatul cristalino-mezozoic în domeniul subaerian.

Uscatul cristalin, hercinic, ca şi uscatul cristalino-mezozoic din această etapa

preliminară a ciclului alpin, existau şi se modelau într-o arie mai vestică (limita estică

corespunde estului bazinului Transilvaniei), de unde, mai târziu, în etapa paroxismală, a

fost împins în pânze, spre est, peste zona flişului. Din aceasta cauza pediplena hercinică,

ca şi relieful şi reliefurile subaeriene din aceasta etapă preliminară, nu mai pot fi

reconstituite.

2. Etapa alpina paroxismală are un rol hotărâtor în arhitectonica Carpaţilor Orientali.

Edificiul Carpaţilor Orientali, aşa cum se prezintă astăzi, sub forma unor pânze împinse

unele peste altele de la vest spre est, este rezultatul fazelor de diastrofism din aceasta

etapă. Aceste faze au antrenat, în exondare şi translaţie spre est, atât zona cristalino-

mezozoică, cât şi unităţile geosinclinalului flişului, care s-au adăugat succesiv. Fiecare

unitate tectonică, în edificarea ei ca uscat suferă în faza de diastrofism o înălţare,

compensată, în aria geosinclinaluiui din faţă, de o afundare, spre care se deplasa masa din

spate. Din cele două componente ale mişcării, una pe verticala şi una orizontal-estica,

a rezultat dispoziţia în pânze deversate si alunecate spre est a unitarilor tectonice.

Prezenta structurilor cutate demonstrează ca lăţimea geosinclinaluiui flişului era mult mai

mare decât cea actuala. Retragerea geosinclinaluiui flişului s-a făcut progresiv, de la

vest la est, prin avansarea în pânze a uscatului vestic şi prin adaosuri succesive de noi

uscaturi, în timpul numeroaselor faze orogenetice ce caracterizează aceasta etapă. După

fiecare faza orogenetică relieful era modelat subaerian, fiind apoi preluat şi deformat până

la nerecunoaştere de faza orogenetică următoare.

Ultima fază a acestei etape, cea Moldavă a definitivat exondarea flişului est-carpatic

şi a avut loc în Tortonianul Superior - Volhiniamul Inferior (după Liviu lonesi-1971).

În intervalul lung de desfăşurare a acestei etape, se surprind mai multe stadii

6


orogenetice şi respectiv morfogenetice (Austrică, Mediteraneeană, Subhercinică,

Laramică, Pirenaică, Savică, Stirică, Moldavică), constituite din faze orogenetice, urmate de

faze de linişte tectonică în care rolul principal la avut modelarea subaeriană cu scăderea

progresivă a intensităţii modelării subaeriene. Succesiunile de gresii, argile, conglomerate

corespunzătoare fiecărei faze de modelare pot fi urmărită în stiva de sedimente a

geoşinclinalului.

Prezenţa frecventă a conglomeratelor şi gresiilor cu granule rulate, alături de slaba

reprezentare a breciilor şi a altor depozite continentale, demonstrează că modelarea se

făcea predominant prin procese pluviale şi secundar prin procese de sedimentaţie.

Prezenta argilelor roşii, prinse în formaţiuni de fliş demonstrează existenţa pe uscatul

vecin în cretacicul superior - eocen, a unor scoarţe de alterare lateritica (climat cald şi

umed).

În această etapă climatul a evoluat de la unul tropical, predominant umed, la unul

subtropical, cu alternanţa sezonului uscat-umed. Repetarea la scurte intervale a fazelor

orogenetice a antrenat uscatul cristalino-mezozoic şi flişul existent cu întreaga construcţie

morfo-hidrografică, era antrenata în cutări, înălţări şi deplasări spre est, iar mişcările

Moldavice cu care se termină inversiunea geosinclinalului şi care le egalează în intensitate

pe cele Austrice au putut desfigura tot ce sar fi putut păstra din fazele anterioare. Deci

despre un relief şi o reţea hidrografică constituită Presarmatian şi păstrată, până acum nu

se poate vorbi în Carpaţii Orientali.

În Carpaţii Orientali nu se poate vorbi de o "pediplena carpatică" cu suprafeţe de

modelare ca în Carpaţii Meridionali şi în Munţii Apuseni - deoarece evoluţia a fost

diferită, numeroase mişcări cu efect de pliaţie şi translaţie nu au păstrat suprafeţe de

nivelare mai vechi ca Sarmaţianul.

Se poate totuşi considera, o etajare în trepte structural tectonice ce scad de la vest

la est, fiecare unitate ce se adaugă spre est era la un nivel mai coborât decât unităţile mai

vechi din spate. Denudările le-au atenuat dar nu le-au desfiinţat. Înclinarea spre est, a

pantei topografice, a determinat şi generaţiile de vai, care se dirijau spre marile

geosinclinale, şi ale căror depuneri le întâlnim în sedimentele flişului.

Evoluţia morfo-hidrografică nu poate face abstracţie de tectonica de tip plicativ,

consecinţă a structurii în solzi cu aspect de imens monoclin în orogen cu deversare estică.

Obcinile flişului (N. Barbu, 1970-1971) şi chiar flişului est-carpatic, este cea mai

7


pregnantă trăsătura geomorfologica indiferent de tipul, timpul şi nivelul de denudare.

3. Etapa alpina finala ( post - moldavică) - este perioada în care Obcinile Bucovinei se

conturează şi se apropie de aspectul actual. Modelarea subaeriană şi evenimentele

tectonice au determinat fizionomia lor actuală. În funcţie de intensitatea factorilor interni şi

externi se pot delimita doua perioade:

3.A. Sarmato-Pliocena - predominant modelare subaeriană;

3.B.. Cuaternară - rol important le-au avut formele tectonice de înălţare.

3.A. Perioada Sarmato-Pliocena - uscatul Obcinilor Bucovinei definitiv constituit în urma

mişcărilor moldavice întră într-o faza de intensa eroziune, rezulta mase importante de

pietrişuri şi nisipuri, depuse fluvio-deltaic la ţărmul marii Volhiniene.

În această lungă perioadă de acalmie tectonică, sub influenţa unui climat

subtropical, cu sezoane distincte, dar cu umiditate destul de mare (dovadă dezvoltarea

pădurilor) - modelarea se face după legile fluvio-planaţiei. Acum se consideră (I. Sarcu -

1961, 1970; N. Barbu - 1976) că s-a realizat suprafaţa superioară Cerbu (1500 -1700m)

din Carpaţii Orientali fază ce are corespondenţă în Obcinile Bucovinei.

Mişcările Attice care încheie Sarmaţianul înalţă această suprafaţă supunând,

nivelele derivate de creste., la o eroziune accentuată, mai ales în regiunile periferice.

A doua "suprafaţă Mestecăniş" 1100 - 1400m - s-a realizat în Pliocenul inferior

(între mişcările Attice şi Rhodonice).

Mişcările Rhodonice au determinat înălţarea "suprafeţei Mestecăniş " şi au

încheiat al doilea stadiu al acestei etape. Este posibil ca obcinile să se îndividualizeze prin

adâncirea văilor longitudinale - Moldova superioară şi Moldoviţa. Văile longitudinale

de separaţie existau în Pliocenul Superior, dovada "nivelul Moldoviţa" suspendat la 200m

altitudine relativa - bine dezvoltat în lungul lor, fiind de vârstă Pliocen superior.

Suprafeţele de nivelare din Carpaţii Orientali s-au realizat în intervalul dintre mişcările

moldavice şi Valahice deci în perioada Sarmato-Pliocena.

Mişcările Attice şi Rhodonice ce s-au manifestat în această perioadă au fost

moderate ce intensitate, ele au departajat altimetric aceste suprafeţe.

În Obcinile Bucovinei este bine dezvoltat nivelul văilor în special pe văile

longitudinale Moldova superioară şi Moldoviţa. Restul interfluviilor apar sub forma unor 8


culmi şi creste de modelare selectivă de intersecţie, alungite şi paralele pe directa

structurală, a căror altitudine descreşte spre est, dând impresia ca a derivat dintr-o

suprafaţa unică.

3.B. Perioada Cuaternară - desăvârşeşte sub aspect geomorfologic Obcinile

Bucovinei. Evenimentele importante fiind înălţare reliefului şi oscilaţiile climatice, înălţări

de 300 - 400m, au reactivat eroziunea şi denudaţia, iar fluctuaţiile climatice au determinat

alternarea modelării fluviale cu cea periglaciară. Datorita înălţări, văile s-au adâncit lăsând

suspendat la 200m nivelul Pliocen superior. Terasele sunt rezultatul înălţări repetate şi

ritmice, şi a ritmurilor climatice, fără a putea preciza ponderea fiecăruia (N. Barbu -

1976). Se crede că rolul climatului a fost important, dacă nu decisiv, acumularea de

aluviuni joase pe albiile râurilor, (devenite ulterior terase) avea loc în faze lungi şi umede

de tranziţie de la glaciar la interglaciar, când procesele de versant erau foarte active iar

debitul râurilor mai bogat şi cu o mare capacitate de transport.

Alternarea sistemelor de modelare periglaciar cu cel fluviatil a avut un rol

important în evoluţia şi fizionomia Obcinilor. Procesele periglaciare desfăşurate în

special pe versanţi au dus la atenuarea acestora şi la tocirea interfluviilor. Procesele

fluviatile, desfăşurate în special în fazele interperiglaciare se manifestau pe vai,

versanţii fiind protejaţi de covorul vegetal.

Cea mai intensa evoluţie avea loc în fazele de tranziţie, când procesele

periglaciare (gelifracţie, surpări, rostogoliri şi soliflucţiuni) alternau în timp şi coexistau la

altitudini diferite cu cele interperiglaciare (eroziunea de suprafaţa şi torenţiala, scurgeri,

alunecări). Atât versanţii cât şi fundul văilor sufereau importante transformări morfologice.

Deluviile erau deplasate spre poalele versanţilor cu tendinţa de a forma glacisuri de

acumulare. Râurile cu debit mare antrenau aceste glaciesuri într-un transport

longitudinal, depunându-Ie sub forma de aluviuni de albie. Îmbucarea teraselor cu

glacisurile, denota coexistenţa proceselor laterale cu cele longitudinale. Datorita

intensităţii proceselor şi succesiunii atâtor morfogeneze nu ni s-au păstrat urme din

nivelele şi etapele mai vechi decât Pleistocenul.

Cele mai multe forme de versanţi actuali, sunt o moştenire din ultimul periglaciar şi

din faza de tranziţie spre Holocen. în Holocen procesele de versant s-au redus datorita

vegetaţiei compacte iar cele de vale s-au limitat la modelarea treptelor de luncă.

Relieful Obcinelor Bucovinei aşa cum se prezintă astăzi, este în cea mai mare parte

9


o moştenire a multiplelor şi variatelor etape morfogenetice care s-au succedat în trecutul

geologic şi în special în etapa Sarmato-Cuatenară.

3.2. Structura si tectonica

Teritoriul comunei Vatra Moldoviţei este situat atât pe Obcina Feredeului cât şi pe

Obcina Mare, incluzând şi culoarul depresionar al Văii Moldoviţei.

A. Partea vestica a comunei desfăşurată în Obcina Feredeului este grefată în

totalitate pe Unitatea de Audia (supranumita şi Unitatea Şisturilor negre). Cea mai vestica

unitate de fliş extern (L. lonesi, 1971, N. Barbu , 1976).

Stratigrafie, Unitatea de Audia este formata din formaţiuni Cretacice şi Paleocen -

Eocene. Cretacicul este reprezentat prin şisturi negre (Valanginian - Cenomanian inferior),

argile roşii, verzi şi vărgate (Cenomanian superior-Turonian) şi argile cenuşii (Senonian

inferior), iar Paleocen-eocenul prin formaţiunea gresiei de Prisaca-Tomnatic şi formaţiunea

de Plopu (fig. 4).

10


Fig.4 Coloana stratigrafica a Unităţii de Audia (după L. Ionesi)

Pe considerente litostratigrafice şi paleogeografice, L. Ionesi (1971) a separat în

cadrul Unităţii de Audia doua subunităţi longitudinale:

■ A.1. subunitatea şisturilor negre - în vestul şi centrul Obcinei Feredeului;

■ A.2. subunitatea gresiei de Prisaca - Tomnatic - în estul Obcinei Feredeului, separate

de Falia Feredeului.

11


Cea dea doua unitate, a gresiei de Prisaca - Tomnatic în partea estica, intra în

contact morfotectonic evidenţiat de Falia Feredeului cu Unitatea de Tarcău, de-a lungul

flancului estic al Obcinei Feredeului, ea prezintă înălţimile înălţimile: Feredeu (1360m), lonu

(1274m), Pauşa (1374m), Paltinu (1117m), Senator (121 Om), Măgura Deii (1202m).

În ambele subunităţi, stratele sunt intens cutate, sub forme de solzi imbricaţi şi

deversaţi spre nord-est. Solzii se dispun într-un paralelism longitudinal riguros şi pot fi

urmăriţi pe distante de zeci de kilometri. Aceasta structura explica multitudinea de culmi

înguste şi prelungi, direcţionate paralel - caracteristica a pârtii central vestice a Obcinei

Feredeului. Culmile corespund rocilor dure, de gresie sticloasa din alcătuirea solzilor iar

înşeuările şi văile corespund rocilor şistoase, argilo-marnoase.

Subunitatea de Prisaca din estul Obcinei Feredeului, este alcătuită din bancuri

masive de gresie (de Prisaca), faţă de care şisturile negre apar cu totul subordonate.

Bancurile de gresie cu deversare estică formează o importanta digitaţie, a cărei lăţime este

de 4 Km în nord-vest şi sub 2 Km în sud-est. Prin rezistenţa sa la eroziune gresia de

Prisaca se impune cu autoritate în relief. Eroziunea a modelat aceasta gresie masiva,

în culmi rotunjite şi măguri, cu înălţimi ce depăşesc 1200 şi chiar 1300m în lungul celor

doi solzi direcţionaţi.

Daca urmărim Obcina Feredeului în profil transversal, constatam ca

particularitate, existenta unor succesiuni de hogback - uri etajate. Fiecare dintre culmile

direcţionale componente sunt, în profil transversal, veritabile hogback - uri cu frunţile

orientate spre nord-est şi reversul spre sud-vest.

În consecinţă întreaga Unitate de Audia (şi prin excelenţă subunitatea şisturile negre)

reprezintă o vastă structură orogenetică cutată de strate monoclinale, puternic redresate cu

alternanţe de faciesuri dure şi friabile a căror înclinare se menţine la valori de 60° - 70°.

Eroziunea selectiva a format o succesiune de hogback - uri separate prin văi şi înşeoări.

În subunitatea gresiei de Prisaca, stilul tectonic de monoclin cu deversare estică se

menţine, însă deosebirea esenţiala faţă de subunitatea şisturilor negre o introduce roca. În

acest sens sunt spinările largi şi măgurile uşor asimetrice, mai evidentă la sud de

Curmătura Boului şi în culmea Deia.

Abruptul de 300 - 400m prin care Obcina Feredeului domina Culoarul

depresionar al Moldoviţei corespunde frunţii Unităţii de Audia care, după planul faliei cu

12


acelaşi nume (I. Băncilă - 1958) încalecă peste compartimentul mai coborât al flişului

Senonian - Paleogen de la est (Unitatea de Tarcău).

B. Spre est de Culmea principală a Obcinei Feredeului relieful se înscrie pe zona

flişului Senonian - Paleogen. Cea mai mare răspândire o au depozitele paleogene alcătuite

din roci detritice variate, în timp ce depozitele senoniene, reprezentate prin calcare, apar

numai în axul unor cute din partea estica a zonei.

Din punct de vedere tectonic formaţiunile senonian-paleogene aparţin la doua unităţi

cu caracter de pânze:

BA. Unitatea de Tarcău - căreia ii corespunde întreg spaţiul muntos de la est de

Obcina Feredeului

B.2. Unitatea de Vrancea - care fiind acoperită de Unitatea de Tarcău, nu apare

decât în câteva emisfere la marginea orogenului.

Partea vestica a zonei senonian - pleogene este mai slab înălţată şi cutată în

raport cu partea estică (marcată de fruntea Pânzei de Tarcău) a cărei înălţare şi

deformare tectonica este mult mai accentuată. Acestor doua sectoare, cu înălţare

diferenţiată le corespunde în relief, doua unităţi majore ale Obcinilor flişului:

Depresiunea Moldoviţa si Obcina Mare.

Relieful poartă amprenta structurii şi litologiei, puternic redresat spre est.

Senonianul în cadrul Unităţii de Tarcău este reprezentat prin Formaţiunea cu

inocerami, Litologic este alcătuita din: marne, marnocalcare, calcare grezoase, gresii

calcaroase, microconglomerate cu fragmente de roci verzi şi calcare detritice.

B.1. în cadrul Unităţii de Tarcău depozitele oligocene prezintă variaţii litologice după

cum urmează:

■ B.1.a. litofaciesul de Fusaru în vest;

■ B.1.b. litofacesul de Moldoviţa în centru, între falia Lupoaia - Dobra şi anticlinalul faliat

Miclausa;

■ B.1.c. litofaciesul de Kliwa în est

B.1.a. Litofacesul de Fusaru ce se extinde spre vest de anticlinalul Miclauşa până

la contactul cu Unitatea de Audia, prezintă un bogat material psamitic micaceu, iar

caracterul bituminos al pelitelor este diminuat.

13


B.1.b. În depozitele oligocene, dezvoltate în litofaciesul de Moldoviţa entităţile

litologice sunt menilitele inferioare, marnele bituminoase, disordile inferioare, gresie de

Kliwa şi gresiile curbicorticale.

B.1.c. Litofaciesul de Kliwa prezintă un pronunţat caracter bituminos al rocilor

pelitice argiloase şi marnoase.

Depresiunea Moldoviţa se conturează structural tectonic ca rezultat al înălţări

puternice a sectorului frontal al Pânzei de Tarcău (corespunzător Obcinei Mari la est).

Aceasta a început să se schiţeze ca efect al mişcărilor moldavice şi s-a accentuat în timpul

mişcărilor sarmato - pliocene.

În formarea acestei depresiuni un rol important l-au jucat formaţiunile oligocene în

facies de Fusaru (gresia de Fusaru, gresia curbicorticală) care au cea mai largă răspândire

şi care fiind de mare rezistenţă au permis bogatului sistem hidrografic al Moldoviţei să

coboare mult sub nivelul reliefului. Depresiunea Moldoviţa este o depresiune tectono -

erozivă, înălţarea şi eroziunea selectivă fiind cauzele realizării ei (N. Barbu, 1976).

Obcina Mare - corespunde părţii estice a flişului senonian-paleogen şi este situată

în partea frontală a Unităţii de Tarcău, care s-a înălţat şi a alunecat, în pânză, peste

Unitatea Externă (Vrancea). O dovada concludentă, a înălţări şi a unui efort tectonic

crescut, o constituie larga dezvoltare a Senonianului şi Eocenului, spre deosebire de

"spatele" pânzei, din Depresiunea Moldoviţa unde Oligocenul a putut fi protejat de

eroziune pe suprafeţe întinse şi grosimi apreciabile.

Această înălţare, însoţită de translaţie estică şi inevitabil de deformări

structurale a fost pusă pe seama apropierii şi încălecării fundamentului Platformei

Moldoveneşti (L. lonesi - 1971). Sub influenta impulsului tectonic dinspre vest,

formaţiunile senonian - paleogene au fost obligate să escaladeze muchia rigida a

platformei şi să înainteze în contrapanta pe planul înclinat al acesteia. Acest efort a

determinat deversarea cutelor spre est si suprasolicitarea stratelor până la ruperea

acestora şi transformarea acestora în cute falii şi cute solzi, care se revarsă peste

Unitatea Pericarpatică şi peste Platforma Moldoveneasca.

Dar tectonica nu poate justifica singura şi în totalitate înălţimile acestui sistem

muntos supus modelării sub aeriene îndelungate. La aceasta se mai adaugă o

contribuţie importantă a structurii de amănunt şi litologiei – gresiile şi calcarele

14


eocene, greso-calcarele şi marno-calcarele senoniene, gresia de Kliwa (oligocene-

păstrate în axul unor sinclinale) cu mare rezistenta la eroziune.

Obcina Mare nu este constituită dintr-o culme unică ci dintr-un sistem de culmi

paralele. Paralelismul culmilor pe direcţia nord–vest — sud-est corespunde cu direcţia

elementelor structurale, iar caracterul de hogback - uri a fiecărei culmi şi a Obcinei Mari

este rezultatul deversării spre est a cutelor flişului antrenate în mişcări de şariaj.

Din punct de vedere structural-tectonic Obcina Mare se împarte în:

■ Obcina Moldoviţei;

■ Ulucul depresionar Ciumîrna - Secrieş;

■ Obcina Mare-creasta principală (N. Barbu -1976).

Obcina Moldoviţei, cea mai vestica subunitate a Obcinei Mari, corespunde bolţii de

gresii eocene a unui mare anticlinal deversat spre est. Flancul estic al acestui anticlinal

este afectat de o falie direcţională prin care vine în contact direct anormal cu oligocenul din

umplutura sinclinalului alăturat. Acest contact tectonic şi litologic este pus în evidenta

sub forma unei frunţi puternic înclinate prin care Obcina Moldoviţa domina ulucul de la est,

în schimb flancul vestic este mai domol.

Ulucul depresionar Ciumîrna - Secrieş - cuprins între Obcina Moldoviţei şi

culmea principala a Obcinei Mari, se înscrie în sinclinalul dezvoltat între Valea Sucevei şi

Valea Moldovei. Umplut cu depozite Eocen-superioare în faciesul formaţiunii de Plopu şi

cu depozite Oligocene în faciesul formaţiunii gresiei de Kliwa. Pârâul Ciumîrna a

pătruns regresiv până în acest sinclinal unde, favorizat de formaţiunile de Plopu şi de

disordilele oligocene, si-au creat bazinete de recepţie care aliniate direcţional au

determinat apariţia ulucului depresionar (Ascunsu, Putna, Secrieşu, Dragoşa, Frumosu

spre Moldoviţa şi Dobra spre Moldova).

Procesul de eroziune declanşat pe seama formaţiunii moi de Plopu şi a

disordilelor a afectat şi fâşia gresiilor de Kliwa din axul sinclinalului pe care a redus-o la

câţiva martori de inversiune (Subcalu, Runcu) ce accidentează morfologia ulucului. în

profil transversal ulucul apare uşor asimetric, consecinţa a deversării estice a sinclinalului

pe care este grefat.

15


Obcina Mare (creasta principală) se înscrie pe o cuta anticlinală, deversată spre est

şi afectată la nivelul axului de o profundă falie inversă al cărei flanc vestic se păstrează,

cel estic fiind scufundat pe linia de falie. Culmea Obcinei Mari pe teritoriul comunei Vatra

Moldoviţei este unitară pornind de la Poiana Ursului ( 1138m) până la Poiana Ovăzului

(1150m) cu înşeuarea de la Pasul Palma (1004m), sub aspect geomorfologic este un

hogback simplu.

3.3 Alcătuirea geologica

3.3.1 Pânza de Audia.

3.3.1.1 Unitatea şisturilor negre.

Se dezvolta la vest de gresia de Prisaca de care este separată printr-o linie de

încălecare. În alcătuirea ei între şisturilre negre (Formaţiunea de Audia) şi membrul

argilelor roşii şi verzi ( Fig. 5)

16


.Fig. 5 Coloana stratigrafică a Unităţii de Audia (după L. Ionesi)

Dupa M. Filipescu - şisturile negre se separa în trei complexe litologice diferite:

■ complexul sferosideritic- vârstă, Vlangenian-Barenian;

■ complexul şistos - vârstă, Aptian-Albian inferior;

■ complexul gresiilor glauconitice-vârstă Albian- Cenomanian;

17


/. Complexul sferosideritic-şistos

În solzul gresiei de Prisaca- „Pauşa - Tomnatic"- acest complex apare sub forma

gresiilor glauconitice începând de la sud de pârâul Deii şi până în Valea Moldovei sub

forma unor benzi înguste. Litologic, este reprezentat prin argile negre, în parte cu

aspect de ardezii, între care se găsesc intercalaţii de argile cenuşii, gresii micacee, gresii

silicioase foarte dure şi opalite. Pe pârâul Zdrob apar şi intercalaţii de marno-calcare

sideritice.

2. Complexui gresiiior glauconitice.

Urmează peste complexul şistos şi apare pe pârâul lonu, de unde spre sud

dispare şi reapare la sud de pârâul Deia. Ivirea deschisă în pârâul lonu se continua spre

nord-vest spre pârâul Demacuşa şi Petac.

Acest orizont se pune foarte clar în evidenţa prin natura sa petrografică fiind format

din strate de gresii silicioase glauconitice, foarte dure, cu aspect quartitic sticlos. Grosimea

statelor de gresii ajunge la 2.5m şi apar între ele intercalaţii de şisturi negre cu aspect de

ardezii, în special argile verzi până la un metru grosime.

Spre partea superioară se găsesc şisturi ardeziene şi silicifiere de tipul opalitelor. M.

Filipescu şi L. lonesi, pe baza speciilor de Neohibolites Miror Stal şi Neohibolites Minimus

Lister din partea inferioară a complexului, cât şi prin prezenta unor specii Globotruncane

monocarienate şi Globotruncane appeninica Renz şi a formei Globigerina infraretaceea

Glaenser, găsite în gresiile brune verzui din partea superioară a complexului - atribuie

acestuia vârsta Albian-Cenomanian inferior. I. Băncilă situează complexul Albianului inferior

pe considerentul că în orizontul de argile roşii din acoperiş, s-au găsit specii de Neohibolites

minimus List.

3.3.1.2 Gresia de Prisaca.

După sedimentarea argilelor roşii intervine o întrerupere de sedimentare care se reia

odata cu depunerea gresiei de Prisaca. Aceste gresii însumează grosimi de o mie de metri

şi nu prezintă prea mari variaţii. Este o gresie cu granulaţie potrivită sau grosieră,

micacee de culoare cenuşie, cu ciment argilo-calcaros care apare în strate de până la 2-3m

18


grosime, prezentând hieroglife la partea inferioară. La partea superioară apar câteva strate

cu granulaţie fină, pronunţat calcaroase, foarte dure, unele strate subţiri au un aspect

curbicortical. în acest context apar câteva strate microconglomeratice de mărimea

seminţelor de cânepă, formate în special din cuarţ, elemente de cristalin şi fragmente de

şisturi negre - acestea au fost întâlnite spre izvoarele pârâului lui Vasile sub cota Măgura

(L. lonesi-1959). De asemenea aici apare şi un banc microconglomeratic în grosime de 3 m.

Ca intercalate între stratele de gresii se găsesc argile cenuşii sau negricioase care foarte

rar ajung la grosimi de 4 - 5 m, de obicei la mai puţin de 1 m. Pe pârâul lonu şi spre

izvoarele pârâului lui Vasile apar intercalaţii de argile roşii, solzoase, dure, în alternanţă cu

argile verzi (L. lonesi -1959).

Ion Băncilă în 1965 considera aceste gresii ca depuneri independente faţă de

gresiile Eocene de Tarcău şi le denumeşte gresii de Prisaca considerându-le vârsta

Cretacic superioară cu trecere spre Eocen. Ca resturi fosile I. Băncilă citează

fragmente de inoceram şi un Echinid, rău conservat.

3.3.2. Pânza de Tarcău.

Depozitele aparţin Cretacicului superior, Eocenului şi Oligocenului.

3.3.2.1. Cretacicul superior - Paleocen.

Depozitele cretacice apar numai în lungul anticlinalului faliat Gura Dobrii- Afiniţa -

Lupoaia - sub cotele Lupoaia şi Fusa. Pe pârâul Pronor apar blocuri de marnocalcare cu

Fucoide. Se presupune existenta unei iviri reduse de depozite cretacic - superioare. Peste

complexul mamo-calcarelor cu Fucoide urmează un pachet de gresii glauconitice dure în

care apar microconglomerate organogene vinete - gălbui ( elementele organogene

sunt formate în cea mai mare parte din Lihothaminium şi mai puţln Bryozoare).

Peste acest orizont urmează Formaţiunea de Straja cu argilite şi marno-argile, roşii,

pătate şi verzi, calcare rubanate, calcaro-gresii verzui şi vinete, foarte dure, gresii

silicioase glauconitice iar la partea superioara gresii silicioase cu aspect Kliwiform.

Membrul argilogrezos - situat peste formaţiunile de Straja şi calcarele de

Pasiecsna dispar ca orizont distinct, păstrându-se doar ca lentile şi este format din gresii

glauconitice, calcaroase, dure în general de până la 1 m grosime, cu intercalaţii de argile 19


verzi şi dungi de argile brun-cărămizii apar numai pe pârâul Ciumîrna.

Orizontul cu gresii micacee şi lentile de calcare de Pasiecsna - apar ca un orizont

continuu şi foarte distinct cu Nummulites Globulus Leyn şi Nummulites carpathicus Bieda

, ( L. lonesi - 1959) şi sunt considerate de vârstă Ypresian - Bratonian.

Orizontul argilelor roşii verzi şi vărgate apar peste calcarele de Pasiecsna ca un

orizont redus, de câţiva metri alcătuit din argile roşji, pătate şi verzui cu intercalaţii de

gresii subţiri. Sunt deschise pe pârâul Lupoaia - considerate de vârstă Eocen superior -

Ludian.

Formaţiunea de Plopu se află dispusă peste argilele roşii, pătate şi verzi fiind

reprezentate printr-o succesiune de argile cenuşii verzui cu intercalaţii de gresii

calcaroase micacee în strate de până la 20 cm, în parte curbi-corticale şi prevăzute cu

hieroglife mici. Există şi unele intercalaţii de gresii glauconitice verzui foarte dure, dar în

general domina argilele faţă de gresii.

Formaţiunea de Lupoaia - gresia de Lucăceşti - cel mai clar profil se găseşte pe

pârâul Lupoaia. în partea vestică îşi fac apariţia gresii calcaroase, micacee, curbi-corticale

cu intercalaţii de argile verzi foarte dure. Mai persistă şi gresiile glauconitice uşor

calcaroase cu rare paiete de mica. Schimbarile intervenite prin apariţia de noi tipuri de

roci nu mai face posibila numirea ei ca gresie de Lucăceşti. De aceea L. lonesi, 1959,

propune denumirea de formaţiunea de Lupoaia - de vârstă Eocen superior, determinată

pe baza unei faune formate din: Nummuliti, Lamellibranchiate, Globigerine, din care L.

lonesi, a determinat Globigerinoides conglobatus H.B. Brady.

20


Fig. 6. Coloana stratigrafica a depozitelor senoniene, palleocene si

eocene din Unitatea de Tarcău (dupS L. lonesi)

3.3.2.2. Oligocenul

Formaţiunile oligocene în facies vestic (sau de Kliwa) cuprind:

■ A.a. Formaţiunea menilitelor si marnelor bituminoase;

H A.b. Formaţiunea şisturilor disodilice;

■ A.c. Formaţiunea gresiei de Kliwa;

■ A.d. formatiunea gresiilor curbicorticale.

21


A.a. Formaţiunea menilitelor şi marnelor bituminoase se găseşte peste formaţiunea

de Lupoaia, unde formează o succesiune de marne cafenii şi negricioase cu intercalaţii

reduse de gresii micacee, strate şi lentile de mamo-calcare sideritice însumând o grosime

de15 – 20 m în sinclinalul Vama - Valea Stânii. În continuare peste marnele cafenii

urmează marnele bituminoase.

A.b. Formaţiunea şisturilor disordilice - în faciesul de tranziţie se

caracterizează prin apariţia de lentile de marno-calcare sideritice şi argile

disordiliforme care apar în sectorul vestic al sinclinalului Vama - Valea Stânii. Şisturile

disordilice au o grosime de 80 -100m iar în bază au un nivel de menilite la fel ca în

faciesul marginal.

A.c. Formaţiunea gresiei de Kliwa - trecerea între disodile şi gresia de Kliwa se

face brusc prin apariţia unui banc masiv de gresii de Kliwa după care reapar

intercalaţiile disordilice între stratele de gresii. În anticlinalul „Runcul Focşii -

Palamania" - gresia de Kliwa este asemănătoare cu cea din faciesul marginal, iar în

sinclinalul „Vama - Valea Stânii” - gresia de Kliwa îşi pierde din caracterul specific şi îşi fac

apariţia gresii slab micacee, friabile mai ales la partea superioară. Grosimea complexului

este de circa 300 – 400 m.

A.d. Formaţiunea gresiilor curbicorticale ( Fusaru) - apar deasupra

orizonturilor gresiilor de Kliwa, având intercalaţii de marno-argile cenuşii cu grosimi de circa

100 m. Este format dintr-o alternanţă de gresii fine, calcaroase, micacee, de culoare

cenuşie, curbicorticale în strate de 30 – 40 cm cu abundente hieroglife în bază şi

marnoargile cenuşii, şistoase. În sinclinalul Runcul Focşii - Palamania pe flancul estic, pe

Pârâul Ciumîrna în deschiderea de la confluenţa cu pârâul Pronor, între gresiile

curbicorticale apare o intercalaţie de 40 cm de marne cafenii. Orizontul curbicortical

reprezintă o invadare a faciesului de Fusaru, cu material carpatic, spre est la nivelul

superior al gresiei de Kliwa.

B. În depozitele Oligocene în facies de Fusaru (L. lonesi - 1959) au fost

separate următoarele formaţiuni:

■ B.a. Formaţiunea menilitelor şi marnelor bituminoase;

■ B.b. Formaţiunea argilelor disodiliforme;

■ B.C. Formaţiunea gresiei de Fusaru;

22


■ B.d. Formaţiunea curbicorticală (de Vineţişu).

B.a. Formaţiunea menelitelor şi marnelor bituminoase - apare pe flancul de est al

sinclinalului "Socului". La nivelul acestui orizont şi mai ales al marnelor cafenii din bază, îşi

fac apariţia gresii friabile micacee, cenuşii, marne grezoase, marne nisipoase, gresii dure

micacee, gresii uşor galoconitice. Printre acestea se găsesc marne cenuşii, marne brune

bituminoase, şistoase sau compacte, uneori sub forma de lentile în gresii, sau înglobând ele

însăşi cuiburi grezoase. Apar bine deschise pe pârâul Deiţa. Prin faptul ca marnele

bituminoase sunt substituite în parte de gresii grosimea este uneori de 100 m.

B.b. Formaţiunea argilelor disodiliforme - disordilele din faciesul marginal sunt

înlocuite în cea mai mare parte cu argile şistoase cu aspect de disordile, datorită prezenţei

oxizilor de fier şi a materiei organice. Pe flancul estic al sinclinalului Socului - disordilele

tipice sunt abundente, la fel şi lentilele marnocalcaroase sideritice. Orizontul

menelitelor şi marnelor bituminoase apare numai pe versantul estic al sinclinalului

Socului.

B.C. Formaţiunea gresiilor de Fusaru - peste disordile şi argilele disodiliforme

urmează gresii cenuşii, micacee, uşor calcaroase, friabile în strate de 4 – 5 m. se

alterează foarte uşor devenind gălbui cu dungi de oxizi de fier, grosimea complexului este

de 400 m.

B.d. Formaţiunea gresiilor curbicorticale (de Vineţişu) - apare ca o

succesiune de gresii fine calcaroase, micacee, curbicorticale şi mamoargile cenuşii în

strate de 30 – 40 cm (foto. 1). Textura lor este predominant curbicorticala, gresiile şi

marnele se prezinta tntr-o alternanţă regulată, rezultă o nota caracteristică a orizontului

(foto. 2). în general domină gresiile faţă de mamoargile, există cazuri în care gresiile sunt

subordonate marnoargilelor, grosimea complexului este de 200 – 250 m.

23


Foto. 1. VersantuI stâng al Pârâului Boul. Anticlinal faliat In Formaţiunea de

Vineţişu

Foto. 2. Faciesuri grezoase şi mamoase în Formaţiunea de Vineţişu, pe versantui stâng al Pârâului Boul

24


1. Cuaternarul

Depozite cuaternare

Cele mai noi depozite în zona studiată aparţin cuaternarului, ele sunt

reprezentate prin: terasele din lungul râului Moldoviţa şi pâraielor Boului, Ciumîrna şi

Valcanu, probabil de vârste Warmiene.

În afară de acestea mai sunt prezente depozite fluviale corespunzatoare luncilor

formate din pietrişuri, bolovănişuri, prinse într-o matrice nisipo-argiloasa prezente în albia

majora şi în patul albiei minore. Pietrişurile si bolovănişurile sunt alcatuite din gresie de

Kliwa, de Prisaca - Tomnatic şi mai putin din calcare. Galeţii prezintă un grad de rulare

relativ ridicat ca urmare a transportului prin târâre, rostogolire şi săltare. Depozitele

aluviale sunt de varsta holocena (Foto. 3).

Foto 3. Depozite cuaternare în fruntea terasei de 4 – 6 m a pârâului Boul

25


3.4. Resurse minerale

Materiale de construcţii - nisipuri, pietrişuri, bolovănişuri sunt folosite local în

construcţii, precum şi la prepararea mixturilor asfaltice în staţia de la Gura Valcanului. Pe

versantul nord-estic al Dealului Runcul Boului exista doua izvoare sulfuroase folosite de

localnici In scopuri terapeutice. Pe cursul mijlociu al pârâului lui Vasile exista un izvor sărat

(Slatina) folosit de localnici în hrana animalelor şi ca, conservant. Pe acelaşi pârâu, pe

versantul drept exista 6 fântâni cu păcură care au fost exploatate intens până la primul

razboi mondial, astăzi localnicii colecteaza păcura pentru a vopsi draniţa. Între anii 1976 -

1984 pe Dealul Runcul Boului a fost forată o sonda, dar a fost inchisă, a existat şi o

exploatare de lut galben pentru cărămidă. (Foto. 4).

Foto. 4. Deschidere în fruntea terasei de 30 - 35m. Exploatări locale de luturi loesoide

26

Capitolul III

Documents

Transcript of Capitolul III