- 1 -

CAPITOLUL I Internet – mediu de comunicare globală "Nu eşti conectat la Internet, nu exişti" este o expresie tot mai des întâlnită în toate domeniile începând cu comunicaţiile, învăţământul, afacerile, publicitatea, jurnalistica, arta etc. Impactul mediului Internet în viaţa de zi cu zi a companiilor, dar şi a cetăţeanului de rând, este din ce în ce mai mare. Practic, nu mai putem vorbi de evoluţie şi cunoaştere, fără să facem apel la acest mijloc global de comunicare, informare şi documentare. Tot ce este important este observat, înregistrat, fotografiat, filmat, consemnat şi comentat, iar în final apare şi în Internet. Pe cât de mare este interesul unora să "apară" în acest mediu pe atât de mare este şi dorinţa altora de a afla cele mai noi şi mai diverse lucruri. Nu este deci de mirare faptul că multor firme le-a venit ideea de a-şi promova produsele şi/sau serviciile în altă parte decât în comunităţi cu întinderi geografice limitate. Necesitatea cuceririi a noi pieţe de desfacere, împletită cu natura interactivă a mediului Internet, oferă azi mai mult ca oricând căi nebănuite de dezvoltare a aplicaţiilor concrete de marketing. Înainte de a intra în subiectul propriu-zis, se va încerca abordarea pe scurt a câtorva termeni fără de care înţelegerea a tot ceea ce urmează este mai dificilă. Prin urmare, vom da răspuns mai întâi celor câteva întrebări de mai jos:

1. Ce este o reţea? 2. Ce este Internet? 3. Ce este intranet? 4. Care este diferenţa între Internet şi World Wide Web (WWW)?

Ce este o reţea? Înainte de a pătrunde în reţeaua Internet însăşi, aţi putea găsi util să aflaţi ce este o reţea. Mulţi semeni de-ai noştri nu au lucrat încă niciodata pe o reţea. (De fapt, a fi ataşat la o reţea nu mai este o condiţie necesară conectării la Internet.) Reţelele se formează atunci când computerele sunt conectate unele la altele astfel încât să poată comunica. Aceste computere nu trebuie neapărat să fie apropiate între ele. De fapt, ele pot să se afle în părţi diferite ale clădirii, ale organizaţiei sau ale lumii.

- 2 -

Când conectăm computerul în reţea, acesta o să interacţioneze cu multe alte sisteme. Această abilitate de a comunica este în ultimul timp mult mai folosită decât posibilitatea de calcul pe care o are un sistem. Într-adevăr multe computere sunt ocupate la maxim cu calcularea a milioane de coeficienţi ştinţifici dar cred că la această oră sunt mult mai mutle care se ocupă cu transmiterea poştei electronice sau cu căutarea de informaţii pe servererele disponibile în întreaga lume. Când te gândeşti că milioane de computere au ca primă ocupaţie pregătirea de documente şi trimiterea lor către alte persoane sau alte computere atunci cu uşurinţă putem spune: computerele în noua eră sunt mai mult mijloace de comunicare. Impactul pozitiv al comunicarii între computere creşte odată cu numărul de computere şi tipuri de sisteme care interacţionează. Pentru a putea înţelege mai bine modul de comunicare al computerelor trebuie să introducem termenul de TCP/IP care înseamnă Transmission Control Protocol/Internet Protocol. După cum se poate deduce din acest acronim este vorba despre un protocol de comunicare, protocol care înseamnă un set de reguli care trebuie rspectat cu stricteţe pentru reuşirea interconectării şi comunicării cu succes. Suita de protocoale TCP/IP reprezintă cel mai flexibil protocol de transport disponibil şi permite computerelor din întreaga lume, rulând sisteme de operare complet diferite, să comunice între ele. TCP/IP nu este uşor de utilizat şi nu este cel mai rapid protocol dar oferă cel mai mare grad de corecţie al erorilor. Pentru înţelegerea mai bună a implementării acestei suite de proto-coale vom încerca să le prezentăm generic în următoarea figură de stratificare a reţelei. Interfaţa hardware este responsabilă cu trimiterea de biţi "1" sau "0" de la un computer la altul. Acest strat fizic nu ştie nimic despre informaţia trimisă sau recepţionată. Rolul său este să trateze cât mai bine problemele legate de transmisia şi recepţia semnalelor electrice.

Legătura fizică

Stratul aplicaţiilor

Stratul aplicaţiilor

TCP TCP

IP IP

INTERFAŢA HARDWARE

INTERFAŢA HARDWARE

- 3 -

Stratul IP foloseşte stratul fizic pentru a trimite pachete IP. Stratul IP nu oferă nici un fel de garanţie că un pachet trimis ajunge cu succes la destinaţie. IP are un algoritm extrem de simplu de tratare a erorilor. Pe scurt ar fi că dacă ceva merge prost, pachetul este "aruncat la gunoi" şi se încearcă trimiterea unui mesaj ICMP (Internet Control Message Protocol), înapoi la expeditor pentru explicitarea erorii. Stratul TCP este responsabil cu realizarea unei conexiuni de încredere care să nu permită trecerea erorilor. El foloseşte straturile aflate sub el în ierarhie iar cu ajutorul unor algoritmi performanţi de tratare a erorilor el se asigură ca pachetele trimise ajung la destinaţie şi o dată ajunse la destinaţie ele nu sunt degradate. Stratul Aplicaţiilor este reprezentat în mod uzual de diverse programe specifice reţelelor şi internetului, cele mai cunoscute şi mai simple exemple ar fi: Opera, Netscape Navigator, Microsoft Outlook, Internet Explorer, FTP. De partea cealaltă a conexiunii se află diverse servere Web (containere de tip Apache care interpretează mesaje care vin de la la aplicaţii de tip client, cum ar fi Internet Explorer, Opera etc.) sau servere de mail de tip Sendmail (comunică cu Microsoft Outlook, Netscape Messanger). Cu o legătură directă în lumea reală, fiecare sistem de comunicare, pentru a-şi păstra identitatea şi unicitatea în lume, are nevoie de o identificare unică. "Numele computerelor" sunt adresele lor IP. Aceste adrese sunt numere pe 32 de biţi de forma xxx.xxx.xxx.xxx. Expansiunea explozivă a internetului a dus la limitarea serioasă a numerelor unice în sensul că adresele clasice pe 32 biţi s-au dovedit a fi total inadecvate. Dacă aveţi o reţea locală ce nu are conexiune TCP/IP cu alte reţele puteţi să vă alegeţi numere după cum doriţi. Însă, pentru sisteme legate la Internet, numerele sunt date de către o organizaţie centrală, şi anume NIC (Network Information Center). Pentru citirea mai uşoară, adresele IP sunt împărţite în patru numere de 8 biţi numite octeţi. De exemplu, quark.physics.groucho.edu are adresa IP 0x954C0C04 care este scrisă ca 149.76.12.4. Acest format este denumit "dotted quad notation". În funcţie de dimensiunea reţelei, partea din adresa IP care reprezintă numărul de gazdă (host number) poate fi mic sau mare. Pentru diferitele nevoi, există câteva clase de reţele, definind diferite împărţiri ale adreselor IP:

- 4 -

• Clasa A cuprinde reţelele de la 1.0.0.0 până la 127.0.0.0. Numărul de reţea este conţinut în primul octet. Aceasta oferă un număr de 24 de biţi pentru numărul gazdei, permiţând în jur de 1,6 milioane de gazde.

• Clasa B conţine reţelele de la 128.0.0.0 pâna la 191.255.0.0; numărul de reţea este în primii doi octeţi. Aceasta permite 16.320 reţele cu câte 65.024 gazde fiecare.

• Clasa C conţine reţelele de la 192.0.0.0 până la 223.255.255.0 cu numărul de reţea fiind conţinut în primii trei octeţi. Aceasta permite existenţa a aproape 2 milioane de reţele cu câte 254 de gazde fiecare.

• Clasele D,E şi F conţin adrese între 224.0.0.0 pâna la 254.0.0.0 şi sunt fie experimentale fie sunt rezervate pentru viitor şi nu specifică nici o reţea.

Domeniile sunt denumirile "prietenoase" de genul www.htomail.com sau www.yahoo.com. Fiecare dintre aceste domenii are atribuită cel puţin o adresă IP. Sistemul care se ocupă cu "traducerea" domeniilor în adrese IP se numeşte DNS (Domain Name System). DNS-ul este o bază de date distribuită pe tot internetul. Se numeşte distribuită deoarece nu există un singur server care să aibă toată informaţia necesară traducerii orcicărui domeniu într-o adresă IP. Fiecare server menţine o bază de date cu propriile domenii pe care sistemele de pe internet pot să o interogheze. Dacă reţeaua este compusă din computere aflate în acelaşi loc, este numită reţea locală (LAN – Local Area Network). Acestea sunt computere care de obicei se află în acelaşi departament, secţie de lucru sau sediu de firmă. Fig.I.1 arată un exemplu de reţea locală. În cazul în care computerele sunt răspândite pe o arie mult mai mare, reţeaua este numită reţea de mari dimensiuni (WAN – Wide Area Network). Aceste reţele pot fi compuse din computere aflate în oraşe, ţări sau chiar continente diferite. În linii mari, singura diferenţă dintre o reţea locală (LAN) şi o reţea de mari dimensiuni (WAN) este suprafaţa geografică acoperită de reţea. Fig.I.2 arata un exemplu de reţea de mari dimensiuni. Reţelele sunt folosite în multe domenii de activitate, inclusiv în comerţ, educaţie şi cercetare. Ele oferă multe avantaje pentru utilizatorii computerelor, printre care:

- 5 -

Fig.I.1. Reţea locală (LAN) Fig.I.2. Reţea de mari dimensiuni (WAN) Comunicaţie

Puteţi folosi programe pentru a comunica electronic între computerele conectate în reţea. Această comunicaţie, cunoscută ca e-mail (electronic mail – poştă electronică), permite comunicarea imediată pe distanţe mari.

Date comune Vorbim despre date centralizate atunci când în urma actualizării datelor de către o persoana din reţea acestea sunt imediat accesibile tuturor.

Resurse partajate Sistemele conectate la reţea pot folosi în comun imprimante, unităţi de disc Winchester, fişiere şi, practic, orice dispozitiv imaginabil.

Ce este Internet? Iniţial, termenul de internet a fost utilizat pentru a desemna orice legătură între oricare reţele care cuprind mai multe computere interconectate şi care pot schimba informaţii între ele. Teoretic vorbind, putem spune că internet este orice reţea de reţele sau un internet este reprezentat de interconectarea a două sau mai multe reţele de computere. De exemplu, dacă cele 10 computere ale reţelei aflate într-o firma sunt conectate la o reţea de la o altă firmă, atunci avem de-a face cu o legătură internet şi deci cu o reţea între reţele. Termenul de Internet (scris cu I nu cu i) are însă un alt înţeles în ziua de azi şi nu este doar o simplă reţea: el este înţeles, în principal, ca un mijloc de comunicare. Oricine se conectează şi lucrează efectiv pe Internet va găsi un nou mod de a privi informaţia. Aceasta, deoarece cantitatea de informaţie din Internet este copleşitoare. Numărul celor conectaţi la acest mijloc global de

- 6 -

comunicare şi informare este impresionant şi rata zilnică de conectare este extrem de ridicată. A localiza exact în timp momentul creării Internet-ului este practic imposibil. Amintiţi-vă, Internet este o “reţea de reţele". Aceasta se petrece deoarece sunt prea multe sisteme de reţele direct accesibile prin Internet. Fiecare dintre aceste reţele are propria sa origine şi fiecare în parte ajută la definirea scopului şi dimensiunii Internet-ului. La mijlocul anilor ’60, cercetătorii începeau să experimenteze cu ideea de reţele de computere care erau atât rapide cât şi demne de încredere, deşi bazate pe medii de conexiune obişnuite, cum ar fi liniile telefonice. Din frământarea lor s-a născut ideea reţelelor cu comutare de pachete. Aşa cum se arată în fig.I.3, informaţiile care circulă prin reţea sunt fragmentate într-un anumit număr de bucăţi numite pachete. Aceste pachete includ nu doar informaţia propriu-zisă, ci şi informaţii de adresare despre destinaţie şi ordinea dorită (pachet 1, pachet 2, ş.a.m.d.). Aceste pachete sunt apoi trimise prin reţea, unde, în cele din urmă, ajung la destinaţiile dorite. Apoi sunt reasamblate şi mesajul este recepţionat de computerul aflat la celălalt capăt al reţelei. O reţea cu comutare de pachete are următoarele caracteristici:

• informaţiile sunt fragmentate în bucăţi mici, de dimensiune fixă, numite pachete;

• pachetele sunt trimise prin reţea spre o destinaţie comună, cu adresă cunoscută;

• fiecare pachet poate parcurge un alt traseu pentru a ajunge la destinaţie;

• la receptor, pachetele sunt reasamblate în ordinea corectă; • comutarea de pachete, aşa cum este folosită în Internet, permite

un flux de date mai puternic pe liniile de reţea obişnuite. În 1969, Departamentul Apărării al S.U.A. prin Agenţia pentru Proiecte de Cercetare Avansată (ARPA) a creat o reţea de comutare de pachete experimentală bazată pe linii telefonice cablate. Din această colecţie iniţială de reţele s-a născut ARPANet, care permitea oamenilor de ştiinţă, cercetătorilor şi

Fig.I.3. Comutarea de pachete

- 7 -

personalului militar din diverse locuri să comunice prin poşta electronică sau prin conversaţii pe computer în timp real. Curând, alte locaţii care nu erau conectate la ARPANet, au început să "vadă" avantajele comunicaţiilor electronice. Multe dintre aceste locaţii au găsit căi pentru a-şi conecta reţelele lor personale la ARPANet. Aceasta a dus la nevoia de a conecta între ele computere fundamental diferite (de exemplu, sisteme IBM şi non-IBM) cu platforme (sisteme de operare) diferite. În anii '70, ARPA a elaborat seturi de reguli numite protocoale, care au ajutat ca această comunicare să aibă loc. Înainte de sfârşitul deceniului, dorinţa conectării se răspândise în asemenea măsură încât sedii din toata lumea erau conectate la reţea. Pe măsură însă ce tot mai multe instituţii educaţionale şi companii de cercetare se legau de Internet, rolul ARPA s-a diminuat. În 1977 Ken Olsen era preşedinte al Digital Equipment Corporation, care era pe vremea aceea a doua companie în lume în vânzarea de computere (după IBM). Atunci când a fost întrebat de ce Digital nu se implică mai mult în piaţa computerelor personale, el a răspuns: "Nu există nici un motiv ca fiecare individ să aibă un computer acasă." Istoria a arătat cât de greşit a fost răspunsul său: Digital Equipment Corporation nu mai există. De ce cumpără oamenii computere pentru a le folosi acasă? La început, pentru prelucrarea de texte şi pentru jocuri, dar în ultimii ani această imagine s-a schimbat radical. Probabil că în acest moment cel mai important motiv este accesul la Internet ceea ce înseamnă mai mult decât comunicare. Unele dintre cele mai populare utilizări ale Internet-ului pentru utilizatorii casnici sunt următoarele:

1. Accesul la informaţie de la distanţă 2. Comunicaţiile interpersonale 3. Divertismentul interactiv 4. Comerţul electronic

Accesul informaţiei la distanţă ia forme multiple. Poate fi navigarea pe Web pentru informaţii sau doar pentru distracţie. Categoriile de informaţii disponibile includ artele, afacerile, gastronomia, istoria, preocupările din timpul liber, ştiinţa, sporturile, călătorule şi multe altele.

- 8 -

Multe ziare sunt acum disponibile online şi pot fi personalizate. De exemplu, este uneori posibil să spui unui ziar că doreşti să obţii totul despre politicienii corupţi, despre marile incendii, despre scandalurile în care sunt implicate celebrităţile şi despre epidemii, dar nu despre fotbal. Uneori este chiar posibil să va aduceţi articolele selectate pe discul local, în timp ce dormiţi, sau să le tipăriţi înainte de micul dejun. Şi cum această tendinţă continuă să se dezvolte redacţiilor ziarelor agreează această variantă, pentru că distribuţia a fost întotdeauna cea mai slabă verigă din întregul lanţ de producţie. Pasul următor după ziare este biblioteca (digitală) online. Multe organizaţii profesionale, cum sunt ACM (www.acm.org) şi IEEO Computer Society (www.computer.org) au deja disponibile online multe dintre jurnale şi prezentări de la conferinţe. Alte grupuri urmează rapid această tendinţă. În funcţie de costul, dimensiunile şi greutatea unui computer portabil, cărţile tipărite vor deveni desuete. Scepticii ar trebui să fie atenţi la efectul pe care l-a avut tiparul asupra manuscriselor medievale iluministe. Un ultim proiect al celor de la Yahoo prinde contur pe această idee. Cu toate că preliminar concurenţa (Google) a încercat un astefel de proiect, dar guvernul american nu a aprobat protejând dreptul de autor, acum este cale liberă şi în scurt timp vom avea posibilitaea de a accesa biblioteca online. Toate aceste aplicaţii presupun interacţiuni între o persoană şi o bază de date aflată la distanţă. O a doua categorie largă de utilizări ale reţelei este comunicarea între persoane. Este vorba în primul rând de replica secolului XXI la telefonul din secolul al XIX-lea. Poşta electronică, sau e-mail, este deja folosită zi de zi de milioane de oameni din toată lumea şi gradul de utilizare este în continua creştere. Conţine deja, în mod curent, pe lângă text şi imagini, secvenţe audio şi video, într-un cuvânt – multimedia. Orice adolescent este dependent de mesageria instantanee (instant messaging) Această facilitate, derivată din programul UNIX Talk (vorbeşte) folosit încă din anii '70, le permite celor doi care doresc să comunice să-şi trimită mesaje unul altuia în timp real. O versiune multipersonală a acestei idei este camera de discuţii (chat-room-ul) în care o persoană dintr-un grup poate trimite mesaje către întregul grupul. Se pot aminti aici şi progrmele de tip mIRC, camerele de discuţii fiind nelimitate şi întinse pe întreg mapamondul. De remarcat este faptul că aceastea sunt monotorizate şi obligate să respecte un set de reguli, care pleacă de la bunul simţ până la adevărate coduri de procedură.

- 9 -

Grupurile de ştiri, cu discuţii privind orice subiect imaginabil, fac deja parte din realitatea cotidiană a unei anumite categorii de persoane. Probabil că acest fenomen va creşte până la dimensiunile întregii omeniri. Discuţiile, în care o persoană trimite un mesaj şi toţi ceilalţi abonaţi ai grupului de interes pot să-l citească, se derulează în toate stilurile posibile. Spre deosebire de camerele de discuţii, grupurile de interese nu sunt în timp real şi mesajele sunt salvate astfel încât atunci când cineva se întoarce din vacanţă, toate mesajele care au fost primite între timp aşteaptă cuminţi să fie citite. Un alt tip de comunicaţie interpersonală se numeşte adesea comunicaţie de la egal-la-egal (peer-to-peer), pentru a o distinge de modelul client-server (Parameswaian et al., 2001) . În această formă, persoanele independente care formează un grup oarecare comunică în cadrul grupului. Fiecare persoană poate, în principiu, să comunice cu una sau mai multe persoane; nu există o departajare clară între clienţi şi servere. Comunicaţiile de la egal-la-egal au explodat în jurul anului 2000 cu un serviciu numit Napster, care la apogeu avea peste 50 de milioane de fani ai muzicii care schimbau melodii între ei. A fost probabil cea mai mare înfrângere a drepturilor de autor din toată istoria. Ideea era destul de simplă. Membrii înregistrau muzica pe care o aveau pe discurile locale într-o bază de date centrala întreţinută de serverul Napster. Dacă un membru dorea o melodie, verifica baza de date ca să vadă cine o are şi se ducea direct la sursă pentru a o lua. Şi pentru că Napster nu ţinea nici un fel de muzică pe maşinile proprii, a argumentat că nu a încălcat drepturile de autor ale nimănui. Dar tribunalul nu a fost de acord şi a închis sistemul. Oricum, următoarea generaţie de sisteme de egal-la-egal elimină baza de date centrală deoarece fiecare utilizator îşi va întreţine propria bază locală şi va oferi o listă de alţi utilizatori membri ai sistemului aflaţi în apropiere. Un nou utilizator va putea atunci să viziteze fiecare membru şi sa vadă ce anume are acesta şi care este lista de utilizatori aflaţi în apropierea sa. Acest proces de căutare poate fi repetat la infinit pentru a crea o bază de date de dimensiune mare cu ceea ce se regăseşte în sistem. Un exemplu de acest tip este programul DC++. Aici în aşa numitele hub-uri găsim o mulţime de utilizatori care au partajate o multitudine de resuresele la care oricine poate subscrie fără a fi necesară nici o plată. Acest fenomen este aproape imposibil de oprit de către orice tribunal, trebuind să se găsească o metodă prin protocoale sau un sistem foarte bine pus la punct de monotorizare.

- 10 -

Există de asemenea şi aplicaţii legale pentru comunicaţiile de la egal-la-egal. De exemplu, fanii partajează muzica neprotejată de drepturile de autor sau noile extrase de melodii pe care formaţiile muzicale le oferă în scop publicitar, familiile partajează fotografii, filme şi informaţii genealogice, iar adolescenţii joaca online jocuri cu mai mulţi participanţi. De fapt, una dintre cele mai populare aplicaţii ale Internet-ului, poşta electronică, este în mod implicit de la egal-la-egal. Este de aşteptat ca această formă de comunicaţie să crească semnificativ în viitor. Alte aplicaţii orientate pe comunicare includ utilizarea Internet-ului ca suport pentru convorbiri telefonice, conferinţe video sau radio, trei domenii în plină dezvoltare. O altă aplicaţie este învăţământul la distanţă, aceasta însemnând că se pot urmări cursurile de la 8 dimineaţa fără a trebui să te dai mai întâi jos din pat. Noile sisteme care se pun la punct acum au ajuns la acel nivel în care cursanţii pot fi testaţi online şi mai mult aceste examene sunt recunoscute de sistemele clasice de învăţământ. Pe termen lung, utilizarea computerelor pentru a îmbunătăţi comunicaţiile interumane se va putea dovedi mai importantă decât oricare alte utilizări. A treia categorie avută în vedere este divertismentul, care reprezintă o industrie uriaşă, în continuă creştere. În acest domeniu aplicaţia de cel mai mare succes (cea care poate să influenţeze totul) se numeşte video la cerere. Este plauzibil ca peste vreo câţva ani să putem selecta orice film sau program de televiziune realizat vreodată în orice ţară şi acesta să fie imediat disponibil pe ecran sau de ce nu şi mai mult disponibil într-o formă 3D. Filmele noi ar putea deveni interactive: spectatorul ar putea fi întrebat în anumite momente ce continuare a povestirii alege fiind prevăzute scenarii alternative pentru toate cazurile. De asemenea, televiziunea în direct s-ar putea desfaşura interactiv, cu telespectatori care participă la concursuri, care aleg câştigătorul dintre concurenţii preferaţi şi aşa mai departe. Pe de altă parte, poate că nu sistemul de video la cerere, ci jocurile vor reprezenta aplicaţia de maxim succes. Există deja jocuri pentru mai multe persoane cu simulare în timp real, de exemplu v-aţi ascuns într-o închisoare virtuală sau simulatoare de zbor în care jucătorii unei echipe încearcă să-i doboare pe cei din echipa adversă. Dacă jocurile sunt jucate cu ochelari pentru realitatea virtuală, în medii tridimensionale, în timp real şi cu imagini de calitate fotografică, atunci avem un fel de realitate virtuală globală şi partajată.

- 11 -

Cea de-a patra categorie este comerţul electronic în cel mai larg sens al cuvântului. Cumpăraturile făcute de acasă sunt deja populare şi permit utilizatorilor să inspecteze online cataloagele a mii de companii. Unele dintre aceste cataloage vor oferi în curând posibilitatea de a obţine o prezentare video imediată a oricărui produs printr-o simplă selectare a numelui produsului. După ce un client cumpără electronic un produs, dar nu poate să îşi dea seama cum să îl folosească, poate fi consultat departamentul de ajutor online. O altă arie de interes în care comerţul electronic este deja implementat este accesul la instituţiile financiare. Mulţi oameni îşi plătesc facturile, îşi administrează conturile bancare şi îşi manevrează investiţiile pe căi electronice. Acestea se vor dezvolta şi mai repede de îndată ce reţelele vor deveni mai sigure. O zonă de interes pe care nimeni nu o întrevedea ca interesantă este talciocul electronic (flea market). Licitaţiile online de bunuri la mâna a doua au devenit o industrie uriaşă. Spre deosebire de comerţul electronic tradiţional, care este construit după modelul client-server, licitaţiile online sunt mai aproape de sistemul de la egal-la-egal, un fel de consumator-la-consumator. Unele dintre aceste forme de comerţ electronic au obţinut porecle simpatice, plecând de la faptul că, în limba engleză, "2 (two)" şi "to" se pronunţă la fel. Cele mai populare sunt:

Prescurtare Nume întreg Exemplu

B2C Companie la Consumator (Bussiness to Consumer) Comanda de cărţi online

B2B Companie la Companie (Bussiness to Bussiness)

Fabricantul de maşini comandă cauciucuri de la

furnizor

G2C Guvern la consumator (Government to Consumer)

Guvernul distribuie formularele pentru taxe

în format electronic

C2C Consumator la Consumator (Consumer to Consumer)

Licitarea de produse mâna a doua online

P2P Egal-la-Egal (Peer-to-peer) Partajare de fişiere

Reţelele de computere pot deveni foarte importante pentru oamenii care se află în locuri mai greu accesibile cărora le pot oferi accesul la aceleaşi servicii ca şi

- 12 -

celor care stau în centrul oraşelor. Învăţământul la distanţă poate afecta hotărâtor educaţia; universităţile vor deveni naţionale sau chiar internaţionale. Medicina la distanţă este abia la început (de exemplu monitorizarea pacienţilor de la distanţă), dar poate să devină mult mai importantă. Dar aplicaţia cea mai de succes poate să fie ceva mai practică, cum ar fi folosirea unei camere digitale în frigider pentru a vedea dacă trebuie să cumperi lapte când vii acasă de la serviciu. Aceste inovaţii au avut loc. Există aceste experimente, trebuind doar să se găsească o metodă cât mai putin costisitoare de aplicare. Oricum internetul acum începe să fie dezvoltat, iar oportunităţile pe care le deschide sunt de neimaginat. Cu siguranţă că în orice moment se poate produce o surpriză de nivel înalt în ceea ce priveşte aplicabilitatea acestuia în lucrurile de zi cu zi. Azi, Internet-ul "leagă" multe mii de reţele localizate pe toate continentele. Utilizatorii serviciilor Internet nu sunt limitaţi de graniţele ţărilor lor şi nici de cele geografice fiind acum la fel de uşor de obţinut informaţii din oraşul de reşedinţă, din ţară, din Franţa sau din Australia. Utilizatorii serviciilor Internet trăiesc în toată lumea. Mediatizarea acestui mijloc de comunicare se face începând cu ziarele cu tiraj zilnic ca "România Liberă" şi până la marile reţele de televiziune ca NBC (National Broadcasting Corporation). Utilizatorii Internet ştiu deja un lucru sigur: mediul de comunicare este global şi interactiv, iar acest lucru înseamnă că fiecare îşi poate exercita influenţa asupra mesajelor sau asupra informaţiei. Unul dintre cele mai puternice mijloace capabile de a crea această posibilitate este ceea ce se numeşte World Wide Web (WWW). În România, dotarea cu computere a firmelor se apropie de nivelul atins în Uniunea Europeană, dar procentul celor care au conexiune la internet este sensibil mai mic decât cel înregistrat la nivel european. Aceasta este una dintre concluziile studiului realizat de Consiliul National al Intreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din Romania (CNIPMMR) în lunile aprilie-mai 2005 pe un eşantion de 1.399 de IMM-uri ce activează în întreaga economie, din toate cele opt regiuni de dezvoltare ale ţării. Studiul dat publicităţii arată că 81,90% dintre firmele autohtone au în dotare computere, 64,16% accesează internetul iar 56,51% utilizează e-mail-ul. Circa 27,97% dintre IMM-uri (micro, mici şi mijlocii) deţin site-uri proprii şi 7,51% din întreprinderi recurg la vânzarile/cumparaturile online. Totuşi, un procent destul de ridicat de IMM-uri (15,52%) nu deţin computere/site propriu şi nu utilizeaza internetul, e-mail-ul şi vanzarile/cumparaturile online, în vreme

- 13 -

ce 0,79% dintre firme folosesc alte componente IT, cum ar fi telefonia IP, programe de proiectare asistată sau intranetul. Un sondaj asemănător, realizat la nivel european pe 7.662 de IMM-uri, a evidenţiat că 85,3% dintre microfirme, 91% din firmele mici şi 95% dintre firmele mijlocii au în dotare computere. De asemenea, 73% dintre micro-întreprinderile investigate au conexiune la internet, comparativ cu numai 54,59% dintre microfirmele româneşti. E-mail-ul este folosit de aproximativ 68% dintre microfirmele europene şi de 53,11% din cele româneşti. Conform unui raport realizat de PricewaterhouseCoopers, rata creşterii numărului de utilizatori de internet din România este de un milion pe an. În 2006, 5,5 milioane de români vor accesa, conform raportului, internetul. Dar ca întotdeauna aceste rapoarte pot fi infirmate, iar numărul de utilizatori să crească mult mai mult. Termen aproape necunoscut publicului larg în urmă cu mai puţin de un deceniu, Internet a devenit astazi una dintre principalele modalităţi de comunicare şi de informare a lumii moderne. Numărul de utilizatori ai reţelei Internet se apropie de stabilizare în ţările dezvoltate şi creşte într-un ritm susţinut în ţările în curs de dezvoltare. În ţările dezvoltate ale lumii orice persoană educată foloseşte în mod curent reţeaua Internet pentru a obţine informaţii, în legatură cu cele mai diverse domenii. Statisticile în legatură cu numărul de utilizatori Internet în lume sunt dinamice însă datele care urmează pot să ofere o imagine generală în legatură cu amploarea fenomenului Internet în lume.1

Ţara Utilizatori Internet (milioane)

Utilizatori Internet (% din total populaţie adultă)

SUA 170 68% Japonia 56 65% Germania 39 60% Coreea de Sud 23 70% Marea Britanie 23 54% Franţa 18 43% Canada 16 71%

1 Sursa datelor este: http://www.bizcity.ro/index.php?x=readnews&sid=18430

- 14 -

Date cu privire la utilizatorii Internet din Statele Unite ale Americii: • Circa 65% dintre familiile americane au acces Internet la domiciliu. Până

la sfârşitul anului 2005, 38% dintre familiile americane şi 51% dintre familiile canadiene vor dispune de acces Internet rapid (broadband);

• În anul 2003, 65 de milioane de americani (30% din populaţia adultă a SUA) au folosit Internet pentru obţinerea de informaţii/planificarea călătoriilor/vacanţelor ;

• Analiştii estimează că valoarea produselor şi a serviciilor achiziţionate prin reteaua Internet, în SUA, va fi în acest an de circa 100 miliarde $.

• În anul 2003 valoarea aranjamentelor de călătorie achiziţionate prin reţeaua Internet, în SUA, a fost de aproximativ 41 miliarde $.

• 42,5 milioane de americani au făcut, în anul 2003, rezervări şi au achiziţionat aranjamente de călătorie prin Internet.

• Circa 19 milioane de americani au făcut toate aranjamentele de călătorie prin Internet.

• Valoarea medie a aranjamentelor de călătorie achiziţionate de americani, prin Internet, a fost în anul 2003 de 2.600 $ SUA/utilizator Internet.

• Folosirea Internet pentru obţinerea de informaţii şi perfectarea de aranjamente de călătorie va continua să câştige popularitate. PhoCus Wright Research anticipează că în anul 2005 aproximativ 24% din aranjamentele de călătorie ale americanilor vor fi tranzacţionate prin reţeaua Internet. În anul 2006 ponderea aranjamentelor de călătorie prin Internet ar putea să urce la 29% din total.

• Americanii folosesc în medie 70 de minute pe zi pentru comunicare şi obţinere de informaţii prin reţeaua Internet (cifra include comunicarea prin e-mail). În SUA, Internet ocupă locul al treilea în rândul celor mai frecvent utilizate medii pentru informare şi divertisment, după televiziune şi radio2.

Ce este intranet? Din cele de mai sus se desprinde faptul că termenul de "internet" a fost utilizat pentru a descrie orice legătură între oricare reţele care cuprind mai multe computere interconectate şi care pot schimba informaţii între ele. Termenul de "intranet" înseamnă cam acelaşi lucru, cu singura deosebire că o legătură tipică de "intranet" este în interiorul unei instituţii. Pe înţelesul tuturor, intranet-ul este

2 Date luate de la adresa http://www.mediawebdesign.ro/

- 15 -

deci implementarea tehnologiei informaţiei din Internet, aplicată în interiorul unei organizaţii şi mai puţin asigurarea legăturii externe la Internet. În mod normal, în interiorul unei instituţii informaţiile circulă sub formă scrisă, formă care implică timp de elaborare, materiale consumabile şi aparatură costisitoare. Odată create, aceste documente trebuie distribuite celor interesaţi. Cum puteţi fi sigur că informaţia a ajuns la ei? Cum puteţi şti dacă acele persoane posedă informaţia de ultimă oră şi aceea este versiunea corectă? Răspunsul este dat de intranet. Puteţi face un calcul sumar în care să consideraţi cheltuielile legate de expediere, dar şi cheltuielile suplimentare legate de multiplicarea unora dintre documente. Se mai pot încă adăuga unele cheltuieli cu verificarea unora dintre documentele mai vechi şi astfel, multe ore-muncă sunt pierdute numai cu verificări şi confirmări ale valabilităţii informaţiilor. Intranetul e genul de lucru pe care nu il poti descrie până când nu îl arăţi. Odată ce arătaţi câtorva persoane cu rol decizional o versiune demo a intranetului ele vor deveni foarte interesate şi vor dori un browser pentru acces. De obicei pasul următor este o demonstraţie pentru personal şi, astfel, interesul devine contagios. Intranetul creşte productivitatea reducând timpul de lucru per operaţie. Într-un site intranet bine organizat ar trebui să fie necesare maximum trei clicuri de mouse pentru a ajunge instantaneu la orice informaţie la care ne dă dreptul sistemul de securitate. Bineînţeles drepturile sunt bine determinate, administratorul cunoscând în amănunt nivelele de acces şi identitatea utilizatorilor prin anumite porţiuni de cod şi interfaţă. Scopul intranet-ului este acela de a asigura legătura şi transportul de informaţii între diferitele compartimente ale instituţiei (organizaţiei) în timpul cel mai scurt şi la un cost minim. Să nu uităm că intranet-ul ne ajută la regăsirea, păstrarea şi stocarea informaţiilor instituţiei. Un sondaj publicat de CXO Media Inc a reuşit să scoată în evidenţă în ce măsură intranetul returnează capitalul investit în el. La întrbări au răspuns 275 de participanţi – manageri de intranet, consultanţi şi alţi cititori CIO. Iată principalele beneficii pe care la aduce intranetul:

- 16 -

• Sporirea compitivităţii: 90% • Managementul conţinutului: 87 % • Îmbunătăţirea comunicarii: 87 % • Reducerea costului de aprovizionare: 86 %

Alte avantaje evidenţiate în urma sondajului:

• Eficientizarea resurselor umane: 77 % • Îmbunătăţirea procesului de vânzări: 81 % • Controlul sporit asupra procesului de cumpărare: 63 %3

Dar cele mai mari avantaje ale intranetului nu sunt cele lineare, cele care pot fi computere, ci cele care rezultă din faptul că el schimbă filosofia de lucru a întreprinderii cu una complet nouă. John Naisibit în cartea Megatrends, în capitolul "De la ierarhii la reţele", spune că reţelele oferă ceea ce birocraţiile nu pot oferi niciodată – şi anume legătura pe orizontală. Din punct de vedere structural, lucrul cel mai important în legătură cu o reţea este faptul că fiecare individ se află în centrul ei. Toate acestea se potrivesc tehnologiei intranet. Naisibit mai spune că "În cadrul reţelelor recompensele vin din puterea tuturor nu din puterea de a-i da la o parte pe alţii." El anticipează că în viitor instituţiile se vor organiza după un stil de conducere bazat pe modelul reţelelor. Care este diferenţa între Internet şi WWW? Aşadar, Internet este doar o reţea de reţele prin care circulă informaţiile sub formă de pachete; o comparaţie posibilă este circulaţia mărfurilor cu ajutorul mijloacelor de transport din reţelele de comunicaţii rutiere, navale şi aeriene. Acest lucru este posibil în primul rând datorită existenţei protocolului standard de conectare între reţelele de computere TCP/IP şi limbajului HTML4. Până nu demult, informaţia vehiculată pe Internet era doar sub forma pachetelor provenite de la fişierele text: se puteau accesa articole, referate, cărţi şi se puteau trimite/recepţiona mesaje pe poşta electronică (E-mail). În schimb, informaţia grafică, sonoră şi video nu era în general accesibilă. Sistemul de comunicare a suferit perfecţionări repetate, şi prin modificări succesive a fost dezvoltat la capacitatea de a manipula informaţii multimedia, adică orice combinaţie de text, grafică (statică sau/şi animată), sunet şi video digital.

3 Sursa http://www.cio.com – articolul "Measuring the Rols of Intranets: Mission imposible?" de Toby Ward 4 HTML – acronim pentru Hipertext Markup Language

- 17 -

Cu toate că Internet este doar o "reţea de reţele", aproape toată lumea s-a obişnuit să utilizeze acest termen pentru a se referi la informaţiile care se pot obţine utilizând acest mod de interconectare. Ca şi definiţie, putem spune următoarele:

• Internet este o reţea de reţele conectate între ele, iar "reţeaua Internet" nu este singura reţea internet.

• World Wide Web (WWW) este un sistem de hiper-text în care utilizatorii se pot deplasa de la o pagină la alta datorită hiper-legăturilor (în limba engleză hyper-link) dintre ele. Paginile Web conţin informaţii multimedia, adică orice combinaţie de text, grafică, sunete şi imagini video digitale. WWW este, de fapt, unul dintre serviciile mediului Internet.

Oportunităţi de marketing în mediul Internet Una dintre definiţiile marketingului este "examinarea produselor şi pieţelor, astfel încât cel mai bun produs să ajungă pe cea mai potrivită piaţă, la preţul ideal, fiind susţinut de cea mai bună publicitate şi promovare a vânzării" (M.J. Wallace, P.J. Flynn, 1991). Deoarece trebuinţele oamenilor sunt dintre cele mai diverse, în procesul de marketing intervine segmentarea, adică gruparea în entităţi mai mici, omogene a clientelei pieţei, care – de regulă – are o structură neomogenă. Datorită popularităţii, pe de o parte, şi a unei rate înalte de conectare, pe de altă parte, mediul Internet este de câţiva ani buni un segment de marketing cu cerinţe tot mai mari şi mai diversificate. Particularitatea lui specifică este că el nu se mărgineşte la limitele graniţelor naţionale şi nici măcar la cele continentale: Internet este pe întreg globul pământesc. Ce poate fi deci mai fascinant şi, nu în ultimă instanţă mai profitabil, ca promovarea produselor şi/sau serviciilor într-un segment de marketing cu întindere mondială, accesibil aproape oricui şi la orice oră din zi sau din noapte? Singura problemă rămâne cel puţin suportarea cheltuielilor de conectare. Procesul de marketing nu poate avea loc fără comunicare. Actul comunicării în Internet îmbracă (cel mai frecvent) două forme specifice, care sunt de altfel şi cele mai cunoscute servicii ale acestui mediu: poşta electronică (E-Mail) şi World Wide Web (WWW).

- 18 -

Specificul serviciilor de poştă electronică şi World Wide Web nu a scăpat atenţiei specialiştilor în marketing. Ca urmare, primele produse promovate în mediul Internet au fost echipamentele specifice tehnicii de calcul (hardware) şi programele aplicative (software). Practic nu mai există nici o firmă de hard şi soft care să nu fie prezentă şi în Internet. În scurtă vreme, pe măsură ce numărul persoanelor şi firmelor conectate a crescut, tehnica şi tehnologia au evoluat şi costurile implementării şi exploatării sistemelor au scăzut, noi şi noi firme se "îngrămădesc" să-şi promoveze produsele sau serviciile. Dintre produsele promovate amintim:

• cărţi: editura MacMillan (fig.I.4) – www.mcp.com, editura Teora – www.teora.ro, Wiley Publishers – www.wiley.com etc.

• ziare: România Liberă (fig.I.5) – www.romanialibera.com, Evenimentul Zilei – www.evenimentulzilei.ro, Monitorul – www.monitorul.ro etc. (mai multe la adresa www.ziareromanesti.com)

• reviste: Idei de Afaceri – www.rs.ro (fig.I.6), Privirea – www.privirea.ro • programe radio – BBC – www.bbc.ro, CD Radio etc. • programe TV: Televiziunea Română – www.tvr.ro, ProTv –

www.protv.ro, Discovery – www.discovery.com etc.

Fig.I.4. Pagina Web principală a editurii MacMillan (ianuarie 2006)

- 19 -

Fig.I.5. Pagina Web principală a cotidianului "România Liberă" (ianuarie 2006)

Fig.I.6. Pagina Web principală a revistei "Idei de Afaceri" (ianuarie 2006)

- 20 -

Cine este interesat să facă marketing în mediul Internet nu se va limita să constate că cele de mai sus sunt singurele produse promovate. La o privire mai atentă se va putea trage concluzia că firmele promovează şi alte produse, precum: băuturi alcolice şi răcoritoare, textile, produse de restaurant şi patiserie etc. În fapt, au apărut chiar şi unităţi comerciale capabile să satisfacă cererea consumatorilor cu toată gama de produse pe care le posedă cu o simplă comandă efectuată prin mijlocirea computerului. Mai multe despre marketingul în Internet veţi putea citi într-unul din capitolele următoare. Nimic nu este mai neplăcut însă decât să ai un site extraordinar şi să cauţi în disperare după el – fără rezultate – pe motoarele de căutare cunoscute. Dacă eşti în această situaţie sau pur şi simplu doreşti să afli care sunt cele mai bune metode de promovare a site-ului tău trebuie cunoscute câteva lucruri importante. Prima dată trebuie să ştim ce este un motor de căutare şi principile de lucru ale acestuia. Un motor de căutare este un server (aşa numitul "spider", în traducere "păianjen", care şi-a câştigat acest nume prin pânza de legături ce reuşeşte să o creeze) care navighează singur pe Internet şi capturează titlul, cuvinte cheie şi conţinutul paginilor ce compun site-urile. Toate paginile găsite sunt înregistrate apoi într-o bază de date, indexată şi optimizată pentru o parcurgere cât mai rapidă. În legătură cu această optimizare trebuie remarcat că este criteriul cel mai important în folosirea motorului de căutare de un număr cât mai mare de utilizatori. În momentul în care un utilizator caută o pagină după o anumită frază sau un cuvânt, motorul de căutare va "privi' în aceasta bază de date şi în funcţie de anumite criterii de prioritate va crea o listă de rezultate pe care o va afişa sub formă de rezultat. Cel mai bun exemplu de motor de căutare este fără doar şi poate Google de la adresa www.google.com. Nu cred că este vreun internaut care să nu fi auzit de acest motor de căutare. Google îşi are această popularitate doarece este simplu de folosit şi furnizează un număr mare de răspunsuri la căutări specifice (ele se numesc "hits" – lovituri). Bineînţeles, dacă nu suntem norocoşi, multe din aceste răspunsuri nu sunt de un mare folos în prima fază şi ar cere un timp îndelungat de analiză. Problema este rezolvată de Google prin introducerea filtrelor şi a posibiltăţii de a folosi aceste filtre care le găsim la "Căutarea avansată". Aici fiecare parametru introdus întoarce un răspuns exact, asta în limita posibilităţii bazei de date şi bineînţeles a resurselor scanate din internet.

- 21 -

În continuare încercăm să analizăm cele mai importante aplicaţii ale internetului care se pot clasifica în:

1. Poşta electronică. 2. Ştiri Grupurile de ştiri sunt forumuri specializate în care utilizatorii cu

un anumit interes comun pot să facă schimb de mesaje. Există mii de grupuri de ştiri, pe subiecte tehnice sau non-tehnice incluzând computerele, ştiinţa, divertismentul şi politica. Fiecare grup de ştiri are eticheta, stilul şi obiceiurile ale proprii şi "nenorocirile" se vor abate asupra celor care le încalcă.

3. Conectare la distanţă. Folosind programe ca telnet, rlogin sau ssh, utilizatorii aflaţi oriunde pe Internet pot să se conecteze la orice maşină pe care au un cont.

4. Transfer de fişiere. Copierea fişierelor de pe o maşină din Internet pe alta este posibilă utilizând programul FTP. În acest fel sunt disponibile extrem de multe articole, baze de date şi alte informaţii.

Utilizarea poştei electronice Facilitatea de a compune, trimite şi primi poşta electronică a existat din primele zile ale ARPANET-ului şi este extrem de populară. Mulţi oameni primesc zeci de mesaje pe zi şi consideră poşta electronică principalul lor mijloc de a interacţiona cu lumea exterioară, depăşind de departe telefonul şi poşta obişnuită. Programele de poştă electronică sunt astăzi disponibile practic pe orice tip de computer. Poşta electronică funcţionează foarte asemănător cu poşta clasică, adică puteţi primi corespondenţă la adresa proprie şi puteţi trimite corespondenţă la alţii, la adresele lor. Dacă sunteţi conectat la Internet puteţi obţine relativ uşor o adresă de poştă electronică, de exemplu: mircea@fisnet.ro. Ceea ce se află înaintea simbolului "@" identifică destinatarul corespondenţei şi poate fi o persoană, o funcţie, numele unui departament, a unei sucursale sau chiar al unei întregi firme. Ceea ce urmează după "@", identifică serverul unde este trimisă corespondenţa menţionată. În Internet este utilizat sistemul de numire a domeniilor (DNS – Domain Naming System), despre care se pot spune următoarele:

• un domeniu este un nivel organizaţional în Internet; • domeniile pot fi conectate împreună pentru a crea un identificator unic

pentru o organizaţie, sistem de computere sau utilizator individual;

- 22 -

• când sunt conectate împreună, numele domeniilor se plasează de la stânga la dreapta, de la cel mai specific la cel mai general;

• domeniile de pe nivelul cel mai general (cele din dreapta în adresă) pot fi de natură organizaţională sau geografică.

Domenii organizaţionale De obicei, cel mai general nivel (cel din dreapta) dintr-un domeniu complet este un cod care arată tipul de organizaţie căreia îi aparţine domeniul. În acest fel, puteţi vedea imediat tipul de sistem căruia îi apartine reţeaua. Există doar şapte domenii organizaţionale diferite (A.L.Wyatt, 1995), ilustrate în tabelul I.1. Tabelul I.1. Domenii organizaţionale în mediul Internet

Domeniu Scop

com Organizaţii (entităţi) comerciale

edu Instituţii educaţionale (colegii, universităţi etc.)

gov Agenţii sau sucursale guvernamentale ale SUA

int Instituţii, tratate, baze de date internaţionale

mil Instituţii militare guvernamentale ale SUA

net Organizaţii care administrează servicii de conexiuni în reţea

org Organizaţii non-profit şi pentru standardizări industriale Notă: Mai multe detalii la http://whatis.techtarget.com/definition/ În cazul adresei alex@cis.ubc.ixnet.edu, puteţi determina rapid că adresa este corespunzătoare unei instituţii educaţionale (edu). De asemenea, posesorul adresei jack@neon.com vă "spune" că se foloseşte un serviciu comercial (com). Domenii geografice Dacă domeniul este în afara SUA, el include un cod care arată ţara căreia îi aparţine. Acesta constă doar din două caractere care reprezintă denumirea internaţională a ţării. Astfel, adresa tiberiu@mail.dntcj.ro arată că domeniul este din România (ro). Există efectiv zeci de coduri cu domenii geografice; câteva dintre cele mai reprezentative sunt ilustrate în tabelul I.2 (A.L.Wyatt, 1995). Tabelul I.2. Câteva domenii geografice reprezentative

- 23 -

Domeniul Ţara Domeniul Ţara

au Australia jp Japonia ca Canada mx Mexic ch Elveţia nz Noua Zeelandă de Germania pl Polonia dk Danemarca ro România es Spania ru Federaţia Rusă fr Franţa tr Turcia il Israel uk Regatul Unit (Anglia) it Italia us Statele Unite

Se observă că Statele Unite au un cod geografic şi se pune întrebarea de ce nu îl "vedem" în adrese. În realitate, el este utilizat în anumite situaţii, mai rare, mai ales când se doreşte ca adresa să fie completă. Cu toate acestea, în mediul Internet se presupune că dacă nu s-a utilizat codul geografic, atunci domeniul este din SUA. De exemplu, dacă priviţi adresa alex@cis.uiuc.ixnt.edu, observaţi că aici sunt prezente patru nivele în numele domeniului. Dacă începeţi la capătul din dreapta al domeniului şi avansaţi spre stânga, puteţi obţine o idee despre locul unde este situat acest domeniu. Nivelul edu arată că este vorba despre o instituţie educaţională; porţiunea ixnt arată care instituţie educaţională este în cauză şi uiuc ar putea fi un departament în cadrul instituţiei respective. În fine, cis identifică un anumit computer din acest departament, unul folosit pentru legatura la Internet. La fiecare nivel al domeniului pot fi alte subdiviziuni. De exemplu, în departamentul uiuc ar putea fi mai mult decât un computer, iar în cadrul ixnt mai sunt probabil şi alte departamente decât uiuc. Dacă aţi utilizat un computer pentru a redacta o scrisoare, atunci aveţi cunoştinţele necesare pentru a utiliza facilităţile poştei electronice. Există însă şi diferenţe notabile. Pentru a trimite un mesaj cu poşta obişnuită, trebuie să culegeţi textul scrisorii, să-l tehnoredactaţi şi apoi să-l tipăriţi la imprimantă. Urmează introducerea scrisorii într-un plic adresat şi timbrat, ca apoi să puneţi plicul într-o cutie poştală. Datorită nevoii de a trimite o corespondenţă recomandată, rapidă sau cu confirmare de primire, este posibil că veţi avea nevoie de un curier sau de prezentarea la ghişeul poştal.

- 24 -

Pentru a trimite un mesaj cu poşta electronică, după operaţiile de cules şi (eventual) tehnoredactare, apăsaţi doar câteva taste de pe claviatură sau efectuaţi câteva clic-uri cu şoricelul (mouse) şi mesajul ajunge de la şi către corespondent cu o viteză care altădată era doar în visele cele mai plăcute; practic, informaţia ajunge la destinaţie după doar câteva secunde, cvasi-instantaneu. Trebuie să recunoaştem că de multe ori acest lucru este important. Pentru a trece în revistă şi alte avantaje ale corespondenţei prin poşta electronică, trebuie să mai facem câteva precizări. Afirmam ceva mai devreme că un text se culege şi apoi se tehnoredactează. Prin cules se înţelege numai introducerea textului în computer şi salvarea lui sub formă de fişier, indiferent de pachetul software utilizat. Prin tehnoredactare se înţelege că textul cules şi salvat anterior se prelucrează, dându-i-se o formă. Operaţia de tehnoredactare comportă următoarele:

• alegerea unui format al paginii în care va fi introdus textul (A4 sau alt format standard ori unul anume, orientat pe verticală sau orizontală);

• alegerea marginilor din stânga, dreapta, sus şi jos, adică a distanţei de la marginile fizice ale hârtiei până la text;

• alegerea tipurilor caracterelor (fonturi) şi a atributelor acestora; • introducerea numerotării paginilor; • introducerea casetelor cu grafică – schiţe, desene, fotografii etc.; • introducerea tabelelor, chenarelor etc.

De ce am menţionat toate cele de mai sus? Deoarece prin intermediul poştei electronice putem trimite atât texte neformatate, cât şi texte formatate. Primul caz, atunci când trimitem un text neformatat este cel implicit, adică programele de poştă electronică utilizează un editor în care textul introdus nu se poate tehnoredacta şi nu se pot utiliza alte litere cu semne diacritice decât cele ale codului ASCII5. De multe ori însă, avem de trimis texte tehnoredactate (formatate), ca de exemplu: cereri de ofertă, oferte, formulare dintre cele mai diverse etc. Până nu demult, textele formatate nu puteau fi trimise şi recepţionate cu utilitarele de poştă electronică. Actualmente însă, documentele formatate (dar şi orice alt tip de fişier) se pot trimite prin simpla lor ataşare la un mesaj scris în modul implicit, aşa cum rezultă din fig.I.7. La recepţionare, se citeşte mesajul scris în 5 ASCII – acronim pentru American Standard Code for Information Interchange

- 25 -

modul implicit, după care se deschide editorul de text unde se poate citi/tipări textul formatat.

Fig.I.7. Fişiere ataşate unui mesaj de poştă electronică Notă: "Copia la indigo" (Cc – carbon copy) este acelaşi document trimis la încă unul sau mai mulţi destinatari ale căror adrese se separă cu virgulă. Utilizarea World Wide Web (WWW) Până la începutul anilor 1990 Internet-ul a fost foarte populat cu cercetători din domeniul academic, guvernamental şi industrial. O aplicaţie nouă, WWW (World Wide Web), a schimbat total situaţia şi a adus în reţea milioane de noi utilizatori care nu fac parte din mediul academic. Această aplicaţie, inventată de fizicianul Tim Berners Lee de la CERN, nu a modificat nici una din facilităţile existente, în schimb le-a făcut mai uşor de folosit. Împreună cu programul de navigare (browser-ul) Mosaic, scris la NCSA (Centrul Naţional pentru Aplicaţiile Supercomputerelor), WWW-ul a făcut posibil ca un site să pună la dispoziţie un număr de pagini de informaţii conţinând text, poze, sunet şi chiar video, în fiecare pagină existând legaturi către alte pagini. Printr-un clic pe o legătură utilizatorul este imediat "dirijat" la pagina indicată de legătură. De exemplu, multe firme au o pagină principală cu intrări care trimit la alte pagini pentru informaţii asupra produselor, liste de preţuri, reduceri, suport tehnic, comunicare cu angajaţii, informaţii despre acţionari şi multe altele.

- 26 -

Într-un timp foarte scurt au apărut numeroase alte tipuri de pagini: hărţi, tabele cu cotaţii la bursă, cataloage de bibliotecă, programe radio înregistrate şi chiar o pagină care oferă legături spre testele complete ale multor cărţi cărora le-au expirat drepturile de autor (Mark Twain, Charles Dickens etc). De asemenea, mulţi oameni au pagini personale (home pages). Mare parte din creşterea Internetului din anii '90 a fost alimentată de companii denumite ISP (Internet Service Providers, adică Furnizori de Servicii Internet). Acestea sunt companii care oferă utilizatorilor individuali posibilitatea de a apela, de acasă, una dintre maşinile furnizorului şi de a se conecta la Internet, obţinând în consecinţă acces la poşta electronica, WWW şi alte servicii în reţea. La sfârşitul anilor '90, aceste companii au înregistrat zeci de milioane de noi utilizatori în fiecare an, modificând astfel complet caracterul reţelei, care s-a transformat dintr-o reţea academică şi militară într-o utilitate publică, precum sistemul de telefonie. Numărul actual al utilizatorilor Internet nu este cunoscut, dar este cu siguranţă de ordinul sutelor de milioane la nivel mondial şi probabil că va ajunge la un miliard în curând. Acum ştim deja că paginile de Web conţin text, grafică, sunete şi imagini video digitale, într-un cuvânt informaţii multimedia. Toate cele patru tipuri de informaţie, fiecare separat sau în combinaţie, pot sta la baza actului comunicării care se derulează pe Web. Practic, acest act al comunicării se reduce la concepţia corespunzătoare a unei pagini principale şi una sau mai multe pagini asociate prin hiper-legături. Cu toate că "punerea la punct" a tehnicilor de marketing în mediul Internet necesită cunoştinţe multi şi pluri-disciplinare, se consideră că stăpânirea câtorva informaţii cheie este suficientă pentru a demara ceea ce am putea numi un catalog online. Pentru aceasta, vom face o comparaţie cu catalogul clasic. Trebuie să fim de acord că un catalog clasic se prezintă sub forma unei broşuri care conţine text şi grafică (desene, diagrame, fotografii etc.) care oferă adrese de contact şi informaţii asupra produselor sau serviciilor promovate. Un catalog de calitate este elaborat pe hârtie specială, în condiţii grafice deosebite şi este tipărit la o editură de prestigiu. Limitele unui catalog clasic sunt:

• costul iniţial mare; • număr limitat de pagini; • număr limitat de exemplare;

- 27 -

• conţinutul versiunii tipărite deja nu se mai poate modifica; • distribuirea catalogului se face la comandă sau "pe sprânceană"; • re-editarea necesită mult timp.

Un catalog online (vom reveni asupra lui) este de fapt catalogul clasic organizat după specificul paginilor Web şi care are următoarele avantaje:

• poate conţine în plus informaţii audio şi video digital; • numărul de pagini este practic nelimitat; • conţinutul poate fi modificat odată cu modificarea structurii ofertei; • poate fi accesat şi consultat aproape de oricine, oriunde şi oricând; • poate fi tipărit color pagină cu pagină în orice colţ al lumii (atenţie la

Copyright!); • este interactiv, adică oricine poate coresponda prin intermediul

formularelor incluse; • paginile pot fi redactate în mai multe limbi naţionale, în funcţie de

segmentul de piaţă vizat; • pentru oricâte versiuni ar exista, partea de grafică este utilizată în comun.

Având în vedere informaţiile de mai sus, pentru a simplifica la maximum modul de expunere a felului în care putem face marketing în mediul Internet prin utilizarea serviciului World Wide Web, vom trece în revistă 10 strategii menite să crească traficul, numărul de clienţi şi veniturile firmei, prin concepţia corespunzătoare a paginii/paginilor respective.

1.Stabiliţi piaţa ţintă: Cine sunt cei care ar dori să cumpere produsul sau/şi serviciul pe care îl oferiţi? Derulaţi o cercetare de marketing pentru a depista cumpărătorii şi utilizaţi metode statistice pentru acest lucru. 2.Aflaţi cine este concurenţa: Utilizaţi maşinile de căutare (Altavista, Lycos, Magellan, Yahoo, Google etc.) pentru a afla cine este concurenţa; specificaţi cuvintele cheie ale propriei pagini pentru a uşura procesul de căutare. Utilizaţi şi alte surse de documentare, ca de exemplu, bazele de date ale camerelor de comerţ, pentru cunoaşterea concurenţei. 3.Oferiţi un conţinut util şi de calitate: Oferiţi gratuit câteva sfaturi bune; cu toate că nu veţi fi remunerat pentru acest lucru, o bună parte din cei care vă vizitează această parte din pagină vor lua la cunoştinţă şi despre celelalte informaţii (la fel de utile, însă din punctul de vedere al afacerii) ale paginii.

- 28 -

4.Asiguraţi-vă că pagina se încarcă repede: Cât de mult trebuie aşteptat până la încărcarea completă a paginii? Dacă durează prea mult timp, vizitatorul devine nerăbdător şi în scurtă vreme va abandona. Încercaţi să încărcaţi (de undeva din Internet) propria pagină şi să cronometraţi timpul de încărcare pentru a efectua un test credibil. 5.Vizualizaţi pagina cu mai multe browsere: Una şi aceeaşi pagină poate arăta diferit dacă se vizualizează cu un anumit browser (navigator Internet) şi respectiv dacă se vizualizează cu sau fără grafică. Procuraţi din Internet cât mai multe browsere puteţi (Netscape, Internet Explorer, Mosaic, NetCom etc.) şi ţineţi minte că un serviciu ca AOL (America On Line) are şi livrează propriul browser. Ţineţi cont şi de versiunea browser-ului. Vizualizaţi pagina şi pe un computer laptop (portabil); mulţi oameni de afaceri călătoresc, între timp ei lucrează pe computer şi câteodată este dificil de consultat o pagină de Web în acest mod. 6.Anunţaţi-vă existenţa: Procedaţi în aşa fel încât să figuraţi în listele maşinilor de căutare şi a anuarelor. Acest lucru înseamnă să vă înscrieţi propria pagină de Web la firmele care întreţin acest gen de servicii; de multe ori, înscrierea pentru o anumită perioadă este fără plată, astfel că după ce beneficiaţi de un start gratuit care generează venituri, puteţi apoi să vă înscrieţi la firme mai cunoscute, bineînţeles contra cost. De asemenea, puteţi să vă anunţaţi existenţa pe Web prin antetul paginilor pe care faceţi corespondenţă clasică (scrisori şi mesaje prin fax), cărţi de vizită, reclamă prin ziare, reviste şi fluturaşi, publicitate prin radio şi TV. 7.Trimiteţi mesaje electronice la cei interesaţi: Sunt mai multe firme care oferă acest gen de servicii şi care pentru o sumă rezonabilă trimit mesaje electronice la toţi cei care se află în segmentul de piaţă vizat. Dacă sunteţi proprietarul serverului, atunci acest serviciu se face la un cost încă mai scăzut. 8.Derulaţi concursuri: Este un fapt dovedit că un concurs atrage mai mulţi vizitatori şi ţine treaz interesul pentru pagina de Web respectivă. Trebuie însă îndeplinite mai multe criterii:

• menţineţi concursul cât se poate de simplu; • alcătuiţi un concurs interactiv; • prevedeţi o pagină cu mulţumiri; • în pagina de concurs inseraţi informaţii cu rol

publicitar şi de reclamă; • oferiţi mai mult decât un singur premiu (plus surprize!); • publicaţi câştigătorii.

- 29 -

9.Demonstraţi-vă credibilitatea: Vizitatorii doresc să fie convinşi că pagina dvs. este o afacere reală şi nu un loc unde ei pot pierde timp şi bani. Prevedeţi o secţiune numită "Despre firma noastră" unde specificaţi istoricul, adresa, telefonul şi faxul firmei şi unde chiar puteţi invita vizitatorul să facă o legătură cu propria sa pagină de Web. Puteţi adăuga referinţele pozitive ale unor clienţi (cu adresele lor de poştă electronică sau Web!) şi puteţi să-i prevedeţi cu legături din propria dvs. pagină. Este un sentiment foarte plăcut pentru cei care se ştiu menţionaţi în pagină. 10.Oferiţi un serviciu de calitate: Să presupunem că aţi atras mulţi vizitatori, conţinutul şi graficele sunt de o calitate excelentă şi reuşiţi să vindeţi foarte bine. Clienţii trebuiesc "trataţi" în felul următor:

• actualizaţi pagina şi menţineţi treaz interesul vizitatorilor – în partea de jos a paginii prevedeţi data când s-a efectuat ultima actualizare;

• trimiteţi produsul şi/sau serviciul promis la timp; • scrieţi "mulţumesc" pe ambalaj; • prevedeţi o adresă (clasică sau/şi de poştă electronică) pentru

un contact viitor; • răspundeţi mesajelor de poştă electronică în 24 de ore; • derulaţi o anchetă care determină gradul de satisfacţie a

clientelei; • includeţi răspunsuri la întrebările frecvente – FAQ

(Frequently Asked Questions); • fiţi pregătit să răspundeţi prompt eventualelor solicitări.

Cine ne ajută? A face marketing în mediul Internet este deopotrivă fascinant şi atrăgător. Însă, pe lângă cunoştinţele de strictă specialitate şi cele legate nemijlocit de gama produselor sau serviciilor oferite, mai intervine un aspect esenţial. Mediul Internet reclamă şi el o multitudine de informaţii specifice tehnologiei informaţiei precum şi multă experienţă, care se poate dobândi doar prin practică. Urmare a acestor considerente, abordarea procesului de marketing în mediul Internet se poate face, cu puţine excepţii, doar în echipă. În echipă sau "de unul singur" puteţi accesa sursele servicii Internet din tabelul I.3, cu menţiunea că datorită dinamicii pieţei, unele firme fuzionează, sunt "înghiţite" de concurenţă sau renunţa la acest tip de afaceri.

- 30 -

Tabelul I.3. Surse de informare româneşti din mediul Internet Nr. crt. Servicii oferite (selecţie) Adresa Web

1 Consultanţă, rezervare şi înregistrare domenii, Web design, Web hosting, promovare Website http://www.elite.ro/

2 Găzduire Web http://www.gazduire.ro/ 3 Web design, grafică, găzduire Web, suport http://www.claus.ro/

4 Consultanţă, rezervare domeniu, sigle, banere, optimizare pentru motoare de căutare http://www.servicii-web.ro/

5 Web design, magazin electronic, promovare Web http://www.softpageinternet.ro/ 6 Administrare Website, optimizare Website http://www.roweb.3x.ro/ 7 Listere site-uri funcţie de trafic, analiză trafic http://www.trafic.ro/ 8 Găzduire Web, design Web, aplicaţii Web http://www.prezenta-web.com/

Fig.I.8 Exemplu de servicii Internet şi preţurile lor Toate cele relatate până acum conduc la ideea că firmele sunt datoare ca în cel mai scurt timp să-şi facă simţită prezenţa în mediul Internet. Decizia de a demara şi o afacere online, deci comerţ electronic, depinde de o serie de factori care vor fi trataţi în capitolele următoare.