CAPITOLUL Ia

Momenhrl exact in cat€ s-a anunlat cl preg€dintele Kcnncdya muriL in ziua de 22 noiembrie 1963, pare sa se fi indparit inmemoria tuturor. Pre;edintele a fost impugcat la orcle 12.22dupa-amiaza, ora Dallasului, iar comunicatul oficial cu privireIa ddcesul sau a fost dat publicialii la unu gi jumatate, ora locala.' La New York, vcstea a ajuns la orEle 2.30, la Londn la 7.30,iar la Hamhrg Ia 8.30, inn-o seara friguroasa, batuta de lapovilA

Peter Miller se-ntorcea cu masina inspfe centru. Fusese invizin la mama sa la Osdorf, o suburbie din apmpierca oragului,Se obisnuis€ sA m€argi Ia ea in fiecare vined, ca sa vada daca

arc lot ce-i uebuie p€ntru week-end. in plus, gasea ca-i de dato-ria lui, ca fiu, so vizit€ze cel putin o data pe saptamhar Daca atfi avut telefon ar fi sunat-o, dar cum n-ave4 trebuia sa se

deplaseze cu magina pina acolo. Tocmai de asta, maica-sa nuvoia sa-gi instaleze telefon.

Ca de obicei, daduse drumul la aparatul de radio, care trans-mitea un concert preluat de.postul de radio al Germaniei deNord-Vest. La 8.30 se afla pe goseaua Osdorf, la zece minutedc locuinla mamei sale, cind muzica se interups€ b'rusc lisindloc vocii incarcate de tensiune a crainicului.

,Adttung, achtung. Transmitem un comunicat de impor-EnF d€osebiB. Prcredintele Kennedy a murit. Reperam, pregc-

dintele Kennedy a murit."

12 FREDERICK FORSYTH DOSARULODESSA I3

Barbatul din ma$ina oprita h fala lui Miller cobori gi veni

spre el. Se aprcpie de fercastra din stinga, apoi, dindu-5i seama

ca volanul se afla, inexplicabil, pe dreapta, ocoli automobilul.

Purta o haina cu gulq din blana sintetica.

Miller mbori geamul:

- Ai auzit? inreba omul, aplecindu-se.

- Mda, am auzit, spuse Miller.

- Nemaipomenit, continui omul.

Peste tot in Hamb$g, in EuroPa, in in0eaga lume, oameni

carc nu se cunoscusera niciodaB in viala lor se opreau sa vor-

beasca desprc asasinat.d - Creded ca-i opera comuniStilor? mai intreba ba$aul.

- Nu gtiu.

- Va dad seama ca din asta poate sA iasa un dzboi, daca-i

mina lor la mijloc?

- Poate, raspunse MillerN-avea chef de vorba 5i-ar fi vrut ca necunoscutul sa-l

'lase-n pace. Ca repofier, i$i dld€a seama ce haos se dezlan-

luise in redacliile ziarelor din toata Fra. Probabil toti angajatii

fusesera chemati de acasa si din concediu, in efortul general

de a scoate o editie speciala pina dimineala' Necrologuri de

pregdtit, mii de mesaje de condoleanle, pawenite imediat in

urma tragediei, de formulat 9i de dat la cules, ctcuite telefo-

nice supraincarcate de vocile oamenilor care tipau in recep-

toare, incercind sA afle cit mai multe amanunte, totul din cauza

unui barbat care zacea cu beregata sflsiata Pe masa unei morgi

dintr-un orag din Texas.

lntr-un fel, in acele momente gi-ar fr dorit sa mai fi facut

parte din redactia unui cotidian, dar de cind incepuse se lucreze

pe cont propriu, cu trci ani in urma, se specializase in anchete

asupra unor evenimente inteme din Germania, legate mai ales

de crime, de activitatea polifei 9i de lumea interlopa. Maic-a-sii

nu-i placea deloc slujba asta a lui. ii rcprosa mercu car ate de-a

face cu tot felul de ,jndivizi indezirabili". Argumentele lui, cum

ca era pe cale sa devina unul din cei mai apreciali reponeri din

Miller igi indrepta privirca de la tosea la scala slab luminataa aparanrlui de radio, ca pi cum a5a ar fr putut sa dezminta ltireape care tocmai o auzise, se-l asigure ca potrivise din greSealaradioul p€ un post care se linea de glume nesarate.

- Dumnezeule, Sopti el si apAsa usor pedala de frina, tra-glnd magina pe dreapta.

l5i ridica privirea la drumul din fata lui. De-a lungul 5oseleilargi ce cobora dinspre Altona cate c€ntrul Hamburguiui, ceilaltiautomobili5ti auzisera 9i ei comunicatul 9i se opreau la margineadrumului ca gi cum, dinh-o data, le devenise imposibil sa maiconduca ma5ina gi sa asculte radioul in acela5i dmp, ceea ce defapt se si intirnpla, intr-m fel.

in fap, pe sensul lui de mers, vedea cum se aprind haoticstopurile ma9inilor pe care goferii le oprcau llngA bordur{ pen_tru a asculta guvoiul de comunicate ce se revarsa asupra lordin aparatele de radio. in stinga lui, masinile care se indrep_tau cafie ietirea din orag uageau gi ele la marginea goselei, cufarurile descriind volute nebunepti. pe linga el tr€cu o masinaclaxonind cu furie, apoi inci una 9i, cu coada ochiului, ll vazupe cel de la volan ficind un sernn cu degetul catr€ frunte,arAtindu-i ci-i nebun, obisnuitul gest batjocoritor cu caregoferii din Germania au obiceiul si-i trateze pe cei carc_i inco_mod€aza pe gosea.

,,O sa afle ti el, cir de curlnd,., gindi Miller.Muzica transmisa pina afunci la radio incetase, fiind inlo-

Cl'ild de Maryul Funehru - evident, singurul material potrivit pecarc disc jockey-ul il avusese la indemini in acel moment. Dincind in cind, crainicul dadea citire, fara sa le mai prclucreze,depegelor carc-i parveneau direct de pe teleimpdmatoarcle dinredaclia de gtiri. Amanuntele ce curgeau continuu incepum saformeze o imagine mai clara a evenirhentelor: ma5ina decapota-bila care rula prin centrul Dallasului, pu5cagul de la fereastradepozitului de manuale gcolare. Nu se mentiona daca politiaoperase vreo arestare.

14 FREDERICK FORSYTH

tara, n-o puteau convinge cu nici un chip ca munca aceasta era

o prof€siune demna de unicul seu fiu.in timp ce la radio continua transmiterea stirilor, mintea

incepu sA-i lucrcze febril, incercind sa gaseasca un unghi potrivitdin care sa poata urmari reac;iile din Germania !i care sa-i ofereocazia de a scrie un articol pe tema mo4ii presedintetui. Reacliaguvenrului de la Bonn cadea in secina celor de la presa cenaal4iar despre vizita lui Kennedy la Berlin, din iulie fecut, aveau sa

scrie ziarele locale; Nu parea sa Iie rost de nici un fotorcponajpe care sa-l ofere uneia din cele douazeci de reviste ilusEatecare-i publicau de obicei materialele.

Barbatul aplecat peste fercastra masinii isi dadu s€ama ca elnu-i dadea nici o atentie Si se gindi ca era plea afectat de moarteapregedintelui. Renunla brusc la ideea unui articol despre uneventual ra'zboi mondial 5i i5i lua 9i el un aer grav:

- !a, ja, jal , mullmwd el cu m aer intelept, ca 5i cum de multse aSteptase la asa ceva. Rea spip de oameni, americanii a5tia,

tare rca, ascultaf-me pe mine. Au o inclinatie sprc violenta p€

care noi, cei de-aici, n-o s-o-nfel€gem niciodata.

- Da, da, raspunse Miller, cu mintea aiurea,

Barbatul rcaliza, in sfi$it, ca se obosea degeaba:

- Ei, trebuie sa ma duoacasa. Cniss Go&2, mai spuse, dindsa se intoarca la malina lui.

Revenind la realitate, Miller isi dadu seama ca omul se

pregate$te sa plece.

- Ja, gute Nacht3, stiga prin geamul deschis, pe care apoi ilridica r€pede, ca sa se fereasca de gfichiuirea lapovilei care cadea

fara incbtare dinspre Elba. La radio, un marg lent luase loculmuzicii de mai inainte, iar crainicul anunta ca in seara aceea nuse va mai transmite muzict de divertisment. ci numai buletinede $dri inl.ercalate cu muzica adecvata momentului.

I ..Da. da, dd" (n.rr)

I ,,Doaftne ajuttl" (n.rr)

3,,Da, noapre buna!" (n.tr.)

Miller se lasa pe spate in confofiabila tapiserie din piele na-

nfala a laguamtui 5i-9i aprinse o Roth-Hiindl' o tigara din tutun

neeru, far;nl[u' ce ardea cu un fum negru rau mirositor' la care

rnica-sa suimba mercu din nas. De altfel' marca de liSari pr€fe-

rata a lui Miller fuses€ inca o dezamagire pentru ea'

intotdeauna esti tentat sa te gindesti c€ s-ar fi intimplat

daca... sau daca nu... De obicei, asta-i un exerciliu cu tonrl inutil'

de vreme ce nimeni in lumea asta nu poate $ti cum ar evolua

lucrurile intr-o situatie oatecare. Dar probabil nu greSim cind

sounem ca, daca Miller n-ar fi dat drumul la radio in seara

aceea. n-ar mai fi ramas la marginea soselei timp de o jumatate

ie ora. emuulanfa n-ar mai fi trecut pe linga el 9i nici n-ar mai

h auzit vreodata in uiata lui de Salomon Tauber sau de Eduard

Roschmann, iar peste patruzeci de luni' Israelul ar fi disparul

probabil, de Pe fala Parnintului'Ascultind in continuare programul la radio' isi termina

ripaia. dupa care deschise geamut 5i arunca mucul afara O apa-

i uroara p" Uutonul starlerului si motorul de 3'8 litri de sub

"^-,t *iinurni"a a Jaguarului XK 150 S detura o da!a" rEve-

J apoi la ralantiul aceli nervos, dar reconfoflanl" Pe carc Miler

il cunoltea atit de bine, ca al unei feline uriase carc incearca sa

*oo. ain .us"a. Aprinse farurile' arunca o privire in oglinda

,.uoui^ur", aupa.ot aPasa acc€lerati4 facindu-si loc in suvoiul

crescind al masinilor de pe 5oseaua Osdorf'

Ajunse la semaforul de pe Stresemann Slrasse ti a$tePt:

cutoarea verde, cind auzi sirena ambulantei din spatele lui' Il

depa5i prin stinga, cu vaietul sirenei ridicindu-se si coborind in

noupt", in""tinipotin, apoi' in timP ce tmversa intersectia fara a

fnt *utu de culoarea ro5ie a semaforului' ii tiiie calea lui

Mill"r, dopu care coti imediat la dreapta' in jos' pe Daimler

Struss". Miller reactiona din reflex Ridica piciorul de pe

ambreiaj 9i Jaguarul lisni in ulma ambulantei' a{lala la douazeci

de metd inaintea lui.Imediat ce pomi dupa ambulanta, ifi zise ca mai bine s-ar fi

dus dircct acasa. Probabil ca se luas€ d€geaba dupa €a' dar nu se

DOSARULODESSA 15

TJOSARULODESSA T716 FREDERICK FORSYTH

$tie niciodata. Cind o ambulanla gonefte noaptea pdn ora$

ins€arnna ca cineva arc nelazuri, iar din nerazuri s€ poate scoate

un pont p€ntru w€un rcpofiaj, mai ales daca ajungi primul la falalocului 5i-1i faci treaba inainte sa apara reporterii de la ziare.

Putea h orice: un grav accident de circulalie, un incendiu pe

cheiuri sau niSte copii ramasi intr-un bloc de locuinle cuprins de

flacari. N-aveai cunr sa gtii. Miller avea intotdeauna prcgatit intorpedoul ma$inii un mic aparat foto Yashica, prevazut cu blitz,nindc| nu se $ie niciodata de unde sare iepurele.

Cunogtea pe cineva care, pe 6 februarie 1958, astepta un

avion pe aeropoflul din Miinchen. Avionul in care se aflaechipa de fotbal Manchester United s€ prabusise la doar citeva

sute de metri d€ locul unde statea persoana respectiva. Omulnici macar nu era fotogrdf de meserie, dar a scos repede apara-

tul foto pe careJ luase in concediu (pleca la schi, undeva, lamunte) 5i a surprins primele imagini ale avionului cuprins de

flacari, imediat dupa prabusirc. Mai tirziu, revistele ilustrate iiplAtisera peste 5 000 de lire pentru ele.

Ambulanta inms€ in labirintul staduFlor acelora siracacioase

din Altona, la$ind gam in stinga si indrEptindu-se catre fluviu. Se

vede ca omul de la volanul ambulanlei Mercedes, un model de

dubA inalti, cu botul putin tesit, cuno$tea Harnburgul ca pe propridbuzunar gi, in plLs, era un gofer de mae clasa. Cu tot demarajul sau

mai bun 5i cu suspensia mai rigida, Miller simgea rolile din spate

ale Jaguamlui derapind pe piatra cubica a pavajului, care devenise

alunecos din cauza ploi.i. Tr€cura in goana pe linga depozitul depiese auto Menck 9i, dupa ()e mai parcusem doua smzi, Miller aIIa

ra^spunsul la intr€barca pe care 5i.o pusese de la inceput.

Ambulanla intra pe o shaduta umila Si sordida, marginitad€ cladiri pardginite, cu locuinle ieftine 5i camere de inchiriat,care aratau sumbru in lumina lu-ava ce se cemea prin sforile de

lapovila ce bateau dintr-o pafle. Se opri in sfirsit in fata uneiclidiri, linga o masina de polilie cu girofarul aprins. Lumina aces-

tuia arunca o stralucire fantomadca pe felele citorva gun-casca

adunali in faF usii de la intrare.

Un sergent de polilie solid' carc Pulta o manta de ploaie' se

rasti la multime sa se dea inaPoi si sa faca loc in fala Po4ii ca se

treaca ambulanta. Mercedesul se stsecura' $oferul si insotitorul

cobodru din cabina 9i dadura fuga in spatele maiinii' de unde

scoasefl o bnnca.rda. Dupa c€ schimbara in graba citeva cuvinte

cu sergentul, cei doi urcad rcpede pe scara'

Miller opri Jaguarul vizavi, la nici douazeci de meri dis-

unta, si-9i ridicA sprincenele a mirare Nu tu accident' nu tu

incendiu, nu tu coPii blocali in vrco cladire in flacari Probabil

vreunul din locatari avusese un banal atac de cord Cobori din

masina si se indrepta catre multimea care se strinsese intr-un

stmicerc in fala u'ii, lasind liber numai un coridor stdmt' din

spatele masinii pina la intrarca in cladire'

- Te deranjeaza daca merg 9i eu pina sus? intreba Mill€r

- Cred 9i eu ca ma deranjeaza. Nu-i treaba dumitale'

- Sint de la prcsa, spuse Miller, ar'tindu-i legitimatia cu

insciptra ,Presa - Orasul Hamburg"'

- Iar eu sint de ta polilie, raspunse sergentul Nimeni

n-are voie sa mearga sus. $i-a5a scara asta e destul de ingusta

5i, pe deasupra, cam subreda Oamenii de pe ambulanta or sa

coboare imediat.Era un tip bine facut, cum li sta bine oricarui sergen( de la

o sectie de p;lide aflaa intr-un asemenea cartier cu probleme'

Stind a5a, ditamai matahala, inalta de aproape doi metri' im-

bracat in mantaua de ploaie 9i cu bralele intinse in laturi Pen-

ru a opri mullimea care se-nghesuia in el' parea de n€clintit'

ca o stinca,

- Dar, totusi, ce se-ntimpla acolo sus? inueba Miller'

- Nu pot sa fac nici o declaratie. Treci mai tirziu Pe la s€ctie'

Un barbat in civil cobori pe scara 5i iesi in stnda'

Lumina girofarului de pe Volkswagenul poliliei cazu o clipa

pe fata lui si Miller il recunoscu imediat' Fusesera colegi Ia

Liceul Central din Hamburg, iar acurn era inspector-detectiv

de politie, la secda din Altona.

- Hei, Karl!

18 FREDERICK FORSYTH

Auzindu-se stdgat, tinarul inspector se intoa$e $i privi miratspre c€i carc s€-ngramadeau in juul serBentului. in lumina arun-

cata de urma.toarea rotirc a gircfarului d€ pe magina de polilie ilrecunoscu pe Miller, care-i facea semn cu mina dreapta- Pe fafaii aparu un zimbet, jumatate de bucurie ca-l intilneste, jumatate

de exasperare. Dadu din cap insge s€rgent:

- E-n rcgula, sergent. E oarecum nepericulos.

Sergentul cobori bratul, iar Miller trecu pe linga el dintr-unsalt. Stdnse mina intinsa a lui Karl Brandt.

- Ce-i cu tine pe-aici?

M-am inut dupa ambulanta.

- Al naibii mai egti, nimic nu-li scapA. Cu ce te mai ocupi inultima vr€me?

- Cu ce m-am ocupat intotdeauna, Sint ziarist independent.

- in orice caz, te descurci destul de bine, dupa cite vad.

Mereu dau de numele tau prin revisle.

- Cigtig 9i eu o piine. Ai auzit ce-a padt Kennedy?

- Da. Mare porcrrie. Probabil in noaptea asta or sa intoarcaDallasul cu susu-njos. N-a5 vrca sa fiu acum in pielea lor

Mill€r facu un semn cu capul inspre holul intunecosal pensiunii. Becul golag din tavan arunca o lumina galbena

Si pricajita pe tapetul de hirtie scorojita cu care erau acope-rili peregii.

- Sinucidere prin gazarc. Vecinii au simdt mimsul pe sub

usa si ne-au chemat pe noi. Bine ca n-a aprins nimeni vreun

chibrit, liind*r gazul se-mpragiase peste tot.

- Nu cumva, din intimplarc, victima e vreo stea de cinema?

inreba Miller.

- Vezi sa nu! Starurile de cinema locuiesc prin zone de-astea?

Nu, e un om in virsta. in orice caz, cind m-ijun uital la el, parea

atit de brltdn, incit ma $i mir ca n-a murit mai de mult, de batrinele.

Chestii d-astea se-ntinrpla in liecare noapte.

- Totu5i, oriunde o fi ajuns acum, nu poale I mai rau decit aici.

Pe faF insp€ctomlui inflori un zimbet, apoi s€ uiu la cei doibrancardieri. Ace5tia coborira gi ultimele trepte ale scarii, care

DOSARULODESSA 19

scirliia sub greutatea lor 5i a brancardei 5i se oprira in hol. Brandt

se-ntoa$e sprc guPul de gura-casca de afara.

- Faceti pulin loc. Lasad-i sa seaca.

Sergentul se grabi sa rePete 9i el ordinul, impingind in

eelati timp lumea la o parte. Brancardierii iegira si se indrep-

tara cu targa spre usile deschise ale Mercedesului. Brandt o

lua dupa ei, cu Miller pe urmele lui. Nu ca Miller ar fi finutmo{is sal vada la fala pe mofl, nici macar nu se gindise la

asta; pur gi simplu se tinea duPa Brandt, fara vreo intenlie

anume. Cind brancardierii ajunsera la uga maginii, primul

aseza targa pe ghidajele de pe podeaua dubei, iar celalah dadu

*o impinga inaunfu.

- Asteptati, spuse Brdndt ti, cu o miscare brusca" Fase coltul

paturii de pe fata mortului. SPuse peste umar: O simpla foma-

lirate. Trcbuie sa menlionez in raPort ca am insotil cadavrul pina

la arnbulanta si apoi pina la morga.

fi lumina putemic,r a plafonierei dinlunlrul Mercedesului,

ochii tui Miller cazura, timp de doua secunde, Pe fata siruci-

gagului. Prima 5i unica lui impresie fu ca in viata lui nu mai

vazuse un om atit de baEin si de udt'Chiar linind cont de efectele decesului pdn gazare - petele

intunecate de pe piele 5i nuanla vinelie a buzelor, omul acela tre-

buie sa nu fi fost plea frumos nici in timpul vielii. Citeva suvi1e

de par lung erdu lipite de crapul altfel pleguv. Ochii ii erau inchi5i'

Fala omului era scofilcita, aproape emaciata $i cum inainte de a

muri igi scosese proteza dentara, amindoi obrajii ii erau atit de

supli, incit pareau ca s€ ating in interiorul gudi, dind fetei asPec-

tul unui vtcolac dintr-un film de groaza

Buzele i se subliased intr-atit incit abia se mai distingeau,

iar pe ele avea niste increlituri verticale, ce-i adusqa aminte lui

Miller de un craniu pe carel vazuse in jungla Amazonului 5i

caruia ba$inasii ii cususen buzele tma de alta. Peste toate aces-

tea, omul mai avea p€ fiecare obraz 5i cite o cicatrice Palida, cu

marginile neregulate 5i increlite, coborind de la timpld pini lacollul gurii.