CAPITOLUL 7 inginerie Resurse naturale

8/18/2019 CAPITOLUL 7 inginerie Resurse naturale

1/18

RESURSE NATURALE ȘI UTILIZĂRILE LOR

CAPITOLUL 7. MASA LEMNOASĂ,CA RESURSĂ NATURALĂ


2/18

2

CUPRINS

CAPITOLUL 7. MASA LEMNOASĂ, CA RESURSĂ NATURALĂ ............... 3

7.1. ROLUL ȘI IMPORTANȚA FONDULUI FORESTIER ...........................................3

7.2. Situația fondului forestier la nivel național.................................................................4

7.3. Evaluarea volumului de lemn destinat recoltării şi exploatarea pădurilor în acorddezvoltarea durabilă ......................................................................................................9

7.4. Consecinţe ale defrişării şi degradării ecosistemelor forestiere ..............................15

BIBLIOGRAFIE .................................................................................................... 17

ÎNTREBĂRI ........................................................................................................... 18


3/18

3

CAPITOLUL 7. MASA LEMNOASĂ, CA RESURSĂ NATURALĂ

7.1. ROLUL ȘI IMPORTANȚA FONDULUI FORESTIER

Pe lângă aer, apa, sol, trebuie să protejăm şi pădurile, mai ales că ele sunt răspunzătoare pentru existenţa noastră. La lucrările Colocviului CAESAR – Mediu 2030: Despăduriri, inundații,încălzire globală se menționa că, importanţa pădurilor este rezultatul unei sume colective dearbori. De exemplu, pădurile din România produc 30 milioane de tone de oxigen şi consumă 40milioane tone de dioxid de carbon, iar individual un arbore produce într-o sută de ani cantitatea deoxigen necesară pentru 20 de ani din viaţa unui om.

Funcțiile și impactul pădurilor asupra dezvoltării sustenabile au în vedere, printre altele șirolul de protecție al acestora (corectare de torenți în fondul forestier, înființarea perdelelorforestiere de protecție, împădurirea terenurilor degradate și stabilizarea solului etc), rolul pădurilorîn atenuarea schimbărilor climatice, rolul social și cultural, rolul de producere a resurselorenergetice – ca și biomasă etc.

Din această perspectivă, atunci când se discută despre importanța reală a pădurilor trebuiecuantificată cu prioritate și contribuția adusă la diminuarea amplitudinii temperaturilor, atenuareafenomenelor meteorologice extreme, combaterea secetei și inundațiilor, reducerea emisiilor decarbon și retenția gazelor cu efect de seră.

http://www.mmediu.ro/categorie/paduri/

Funcțiile pe care le are pădurea pot fi de natură social-economice, dar și speciale de protecție.

Corespunzător funcţiilor social – economice, pădurile României se structurează în:

păduri cu funcţii speciale de protecţie (52,1 %)

păduri cu funcții de producţie şi protecţie (47,9 %).Dintre funcţiile speciale de protecţie pot fi amintite:

protecţia apelor (31%),

Obiectivele acestui curs sunt:

Explicarea rolului și importanței fondului forestier.

Expilcarea grupelor de păduri și a măsurilor de extindere și de protecție .

Gruparea formațiilor forestiere și exploatarea acestora.

Menționarea onsecinţelor defrişării şi a degradării ecosistemelor forestiere.


4/18

4

păduri cu interes ştiinţific şi de conservarea genofondului şi ecofondului forestier(10%),

păduri cu funcţie de recreere (11%),

protecţie împotriva factorilor climatici şi dăunători industriali (6%) protecţia terenurilor şi solurilor (42%).

Funcţiilor atribuite pădurilor li se alătură şi produsele forestiere: fructe de pădure, ciupercicomestibile, semințe și puieți forestieri, lemn și produse din lemn. În general, toate aceste produsenu rămân în ţară pentru a fi prelucrate, ci sunt exportate în Europa Centrală şi de Vest, de undemai apoi importăm produse rezultate.

7.2.SITUAȚIA FONDULUI FORESTIER LA NIVEL NAȚIONAL

La nivelul anului 1990, întregul fond forestier naţional se afla în proprietatea statului. Caurmare a aplicării legilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra fondului funciar (Legeanr.18/1991 și Legea nr.1/2000), la data de 31.12.2010 fondul forestier proprietate publică astatului, administrat de Regia Naţională a Pădurilor, era de 3.338,9 mii ha ceea ce reprezenta 66,3% din fondul forestier naţional. În temeiul Legii nr. 18/1991 au fost retrocedate, din proprietatea publică a statului, 355,3 mii ha (5,6%), iar 2.704,5 mii ha au fost retrocedate în temeiul Legii nr.1/2000, astfel fiecărui locuitor al ţării i se atribuie 0,27 ha.

În conformitate cu prevederile Codului silvic (Legea nr.46/2008), fondul forestier domeniu public al statului este administrat de Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva (tabelul 7.1.)

Tabel 7.1.Suprafața fondului forestier, proprietate de stat și privată

Forma de ProprietateSuprafaţa

(ha)Procent

(%)

Proprietate Publica de Stat 3.451.280,53 53

Proprietatea UnitatilorAdministrativ Teritoriale

1.208.603 19

Proprietate privat a unitatilor decult, invatamant, etc 965.739 15

Proprietate privata indiviza-composesorate, obsti

728.551 11

Proprietate privata persoane fizice 140.792 2

Total 6.494.965,53 100%


5/18

5

Fondul forestier român este compus din păduri de răşinoase (29,9%), de fag (32,5%), destejar (18,0%), dar şi din diverse alte specii tari (15,7%) și moi (4,9%). Dintre acestea, volumulcel mai mare de masă lemnoasă pe picior îl au răşinoasele. La nivelul României, pădurile suntrepartizate în funcţie de altitudine, pe zone geografice:

munte (30% din teritoriu) cu păduri de răşinoase şi fag, deal (37% din teritoriu) cu păduri de stejar şi fag, câmpie (33% din teritoriu) cu păduri de sleauri şi de luncă.

Principalele păduri din zona de munte sunt arborete de amestec cu Fagus sylvatica şirăşinoase, dar şi arborete de Picea sp., Abies sp., Pinus sp.și Larix decidua. În zona colinară cu precipitaţii abundente se dezvoltă arborete de Quercus. petraea, iar în zona de câmpie din sudulţării, cu clima caldă şi precipitaţii scăzute, apar arborete de Quercus pubescens şi Quercus. frainetto. Arboretele de plop ( Populus sp.) şi salcie (Salix alba) sunt principalele păduri din Deltaşi Lunca Dunării şi din luncile râurilor interioare.

La nivelul României, distribuţia pădurilor pe clase de vârstă indică un deficit de arboreteexploatabile şi preexploatabile, ca efect al exploatărilor din trecut, cu mult peste posibilitatea prevăzuta de amenajamentele silvice (figura 7.1.)

Fig.7.1. Volumul exploatărilor forestiere, pe județe

În atenția specialiștilor, în ultimul timp este protecţia pădurilor, care are ca scop prevenirea atacurilor produse de boli şi dăunători, precum şi combaterea acestora, încadrându-seîn ansamblul măsurilor de gospodărire rațională şi gestionare durabilă a fondului forestier naţional,în concordanţă cu principiile acceptate la nivel european şi mondial, principii ce converg spreobţinerea de foloase economice maxime, fără a neglija nici un moment echilibrul ecologic pe care

pădurea trebuie să-l genereze şi să-l menţină. Lucrările de protecţie a pădurilor, preventive şicurative, se efectuează pentru menţinerea unei stări fitosanitare corespunzătoare în pepiniere,răchitării, plantaţii tinere şi arborete.

În pepiniere se execută în principal lucrări de combatere a dăunătorilor din sol, agândacilor defoliatori şi a paraziţilor vegetali, suprafeţele pe care se efectuează aceste lucrărivariind de la an la an.


6/18

6

În arboretele de răşinoase se execută anual depistarea şi combaterea gândacilor de scoarțăşi xilofagi, suprafaţa pe care se desfăşoara aceste lucrări variind în jurul cifrei de 350.000 ha. Dacăîn anii dinainte de 1996 se foloseau, în general, la nivelul întregii ţari, circa 15 mii curse feromonaleşi 70-75 mii arbori cursa, din 1996, anul în care au început lucrările speciale de prevenire şicombatere a dăunătorilor răşinoaselor din zonele calamitate (Harghita, Covasna, Mureș, Bistrița),

au fost folosite peste 20-25 mii curse feromonale Atratyp şi peste 130-150 mii arbori cursa clasicisau amorsați cu feromoni.

Principalii dăunători ai pădurilor de răşinoase afectate de doborâturi şi rupturi de vânt şizăpadă sunt gândacii de tulpină din familiile Ipidae şi Scolytidae, care se localizează între scoarţăşi lemn sau în lemnul arborilor doborâţi, unde găsesc mediul prielnic pentru dezvoltare şi înmulţire.În cazul neexploatării arborilor doborâţi, pericolul infestărilor se accentuează în următorii 2 – 3ani, când creşterea numerică a populaţiilor acestor dăunători este de 7 -10 ori, situaţie în careatacurile s-ar putea extinde şi la arborii pe picior din jurul focarelor, provocând uscarea acestora.Pentru prevenirea şi înlăturarea pericolelor menţionate, Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva, a

acţionat energic pentru evacuarea materialului lemnos din zonele calamitate, concomitent cuaplicarea măsurilor fitosanitare necesare, între care: punerea în valoare cu operativitate a masei lemnoase calamitate, urmată de licitarea,

exploatarea şi evacuarea acesteia din pădurile afectate de doborâturi;

amplasarea unui număr suficient de arbori cursă, selectaţi dintre cei doborâţi devânt şi zăpadă;

amplasarea de nade feromonale pentru capturarea şi distrugerea gândacilor de

scoarţă;

în situaţiile în care nu a fost posibilă evacuarea în totalitate din păduri a materialuluilemnos doborât, s-a efectuat cojirea sau tratarea chimică a acestuia;

supravegherea permanentă a pădurilor afectate de vânt şi zăpadă.În plantaţiile tinere de răşinoase atacă dăunătorul Hylobius abietis, omizi defoliatoare

(Lymantria dispar, Tortrix viridana, Stereonichus fraxini, cotari din fam. Lepidoptera.Lucrările de protecţie a pădurilor sunt obligatorii, în vederea menţinerii unei stări de

sănătate corespunzătoare şi a gestionării durabile a fondului forestier naţional, aceste lucrări fiinddeosebit de costisitoare. Pădurile proprietate privată, care în conformitate cu prevederile din CodulSilvic fac parte din fondul forestier naţional, necesită adesea lucrări de protecţie foarte costisitoare, pe care în general proprietarii nu le pot finanţa. Pentru evitarea răspândirii unor boli şi dăunători,care ar putea crea focare de înmulţire în masă ce ar afecta şi alte arborete, chiar pe cele administrate

de stat, se impune iniţierea unui act normativ care să reglementeze acordarea de subvenții pe bazadocumentaţiilor întocmite de organele silvice.Regenerarea pădurilor este altă activitate prioritară ce intră în sarcina organelor în drept.

Extinderea suprafeţei pădurilor se face prin:

regenerarea tuturor suprafeţelor de pădure de pe care s-a recoltat masă lemnoasă,urmare aplicării tăierilor de produse principale,


7/18

7

împădurirea terenurilor fără vegetaţie forestieră, care nu au alte folosinţe atribuite prin amenajament,

reconstrucţia ecologică a terenurilor afectate de fenomene de degradate, aflate înadministrarea regiei, precum şi a celor din afara fondului forestier.

Anual, Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva parcurge cu lucrări de regenerare osuprafaţă de peste 14.000 ha în fondul forestier de stat aflat în administrarea sa. Creştereasuprafeţei ocupate de păduri, împădurirea terenurilor agricole afectate de diverse fenomene dedegradare, reprezintă de asemenea priorităţi ale politicii silvice în România. Crearea de noi păduricapătă o pondere tot mai mare, efectele de protecţie, biodiversitate şi chiar recreere devenind înastfel de cazuri prioritate.

În raport cu funcțiile ecologice, sociale și economice pe care trebuie să le îndeplinească pădurile țării sunt împărțite în două grupe funcționale:

1- grupa I – păduri cu funcții speciale de protecție ( 3.339 mii hectare, respectiv 53% dintotal). Pădurile din această grupă sunt divizate in cinci subgrupe în raport cu funcția lor prioritară:

-protecția solului;-protecția apelor;-protecția împotriva factorilor climatici și industriali dăunători;-recreere;-interes științific și ocrotirea genofondului și ecofondului forestier.2- grupa a II-a – păduri cu funcții de producție și de protecție ( 3028 mii hectare, respectiv

47% din total). Grupa cuprinde două subgrupe:-păduri destinate prioritar pentru producția de lemn,-păduri destinate prioritar pentru producția cinegetică.Principalele formații forestiere sunt: molidișurile, brădetele, amestecurile de fag cu

rășinoase, făgetele, goruneto-făgete și șleauri de deal cu gorun; gorunete și stejărete (inclusiv destejar brumăriu și stejar pufos), șleauri cu stejar (de luncă, de câmpie și de deal ), cerete, garnițeteși amestecuri de cer și garniță; salcâmete, aninișuri, zăvoaie de salcie și de plopi indigeni s.a. Subraportul proportiei speciilor, foioasele ocupă 69% (fag 31%, stejari 18%, alte foioase tari 15%,foioase moi 5%), iar rășinoasele 31% (molid 23%, brad 5%, larice, pin s.a.3%).

Din repartiţia pădurilor pe clase de vârstă, prezentată în ultimul inventar forestier, seconstată procentul ridicat (41,8%) al arboretelor tinere (1-40 ani), scăzut (15,4%) al celorexploatabile (peste 100 ani) şi foarte scăzut al arboretelor preexploatabile (81 – 100 ani)

Vârstele de tăiere, potrivit „Normelor tehnice pentru amenajarea pădurilor“ (2000), pentrucele 5 clase de producţie şi principalele specii, se încadrează pentru arboretele tratate în regimulcodru în următoarele limite:

Molid: 100 - 120 ani Gorun: 120 - 140 aniBrad: 100 - 120 ani Stejar: 110 - 130 aniPin: 50 - 80 ani Tei: 50 - 100 aniFag: 100 - 120 ani Plop euram. 15 - 30 ani.


8/18

8

La arboretele tratate în crâng simplu, aceste vârste sunt:Salcâm: 20 - 35 aniSalcie: 20 - 35 ani.

De remarcat că, în cazul regimului codru, limita maximă a vârstelor de tăiere se majoreazăcu până la 60 de ani la molid, pentru arborete cu lemn de rezonanţă, la brad, gorun şi stejar, pentru

arborete cu sortimente superioare (furnire etc.) şi cu 10 ani pentru arboretele cu funcţii speciale de protecţie.

Accesibilitatea reprezintă una din condiţiile de bază pentru gestionarea eficientă a pădurilor. O zonă forestieră inaccesibilă scoate din circuitul economic resurse lemnoase şinelemnoase, uneori apreciabile, stânjeneşte şi chiar blochează executarea unor lucrărisilviculturale, crează un potenţial de risc ecologic ridicat şi limitează turismul şi dezvoltareaeconomică.

În prezent este accesibilă, în limita eficienţei tehnice şi economice, doar 65% din suprafaţa păduroasă a ţării, adică aproximativ 4,2 mil. hectare. Există în fondul forestier mai mult de 2

milioane ha păduri inaccesibile, în care recoltarea masei lemnoase şi efectuarea lucrărilor deregenerare a arboretelor nu se pot executa în condiţii de eficienţă economică.Dezechilibrarea structurii fondului de producţie pe clase de vârstă şi concentrarea

exploatărilor de masă lemnoasă în unităţile de producţie accesibile sunt în mare parte consecinţalipsei de drumuri forestiere. Această caracteristică a pădurilor României conduce la dificultăţideosebite şi chiar la imposibilitatea aplicării în aceste zone a principiilor moderne de gestionaredurabilă a pădurilor.

Zona montană, în care se concentrează cele mai mari resurse forestiere, este cea mai slabdotată cu căi de acces.

Nerealizarea accesibilizării întregului fond forestier are drept consecinţe:

necorelarea cotei de tăiere cu posibilitatea pădurilor calculată prin amenajamentelesilvice pentru fiecare unitate de producţie;

concentrarea tăierilor în masivele forestiere accesibile;

întârzierea extinderii tratamentelor intensive care promovează regenerarea

naturală;

neexecutarea lucrărilor de îngrijire şi de conducere a arboretelor, a celor de igienăetc. pe toată suprafaţa care necesită asemenea intervenţii;

neexploatarea la timp şi, implicit, valorificarea necorespunzătoare a maseilemnoase.

Reţeaua de drumuri forestiere este completată, în unele ţări, cu funiculare de micăcapacitate. În ţara noastră există o bogată experienţă în domeniul funicularelor forestiere, care însănu este valorificată decât sporadic în practica actuală.

Pentru buna desfăşurare a tuturor lucrărilor silvice din fondul forestier, este nevoie de proiectarea şi realizarea unui sistem de accesibilizare interioară optimă pe toată durata de existenţăa pădurii şi, totodată, a unui sistem de întreţinere a reţelei de drumuri existente, din care multe audevenit impracticabile.


9/18

9

7.3. EVALUAREA VOLUMULUI DE LEMN DESTINAT RECOLTĂRII ŞI EXPLOATAREAPĂDURILOR ÎN ACORD DEZVOLTAREA DURABILĂ

Volumul de lemn ce se exploatează anual se clasifică în produse principale, secundare şiaccidentale.

Produse principale sunt cele ce rezultă în urma efectuării tăierilor de regenerare potrivitnormelor tehnice privind alegerea şi aplicarea tratamentelor.

Produse secundare sunt cele care rezultă în urma aplicării lucrărilor de îngrijire şiconducere a arboretelor (curăţiri şi rărituri) în conformitate cu prevederile normelor tehnice privindîngrijirea şi conducerea arboretelor.

Produse accidentale sunt acelea care rezultă în urma doborâturilor şi rupturilor produse

de vânt sau zăpadă sau alte calamităţi, precum şi cele rezultate prin defrişări aprobate pentru lucrăriminiere, hidroenergetice, geologice, petroliere, electrice, drumuri forestiere, linii parcelare.

Lucrările de evaluare a volumului de lemn destinat comercializării se finalizează prinîntocmirea aşa numitului ,,Act de evaluare a volumului de lemn destinat comercializării,,.

Acesta este un document cu caracter tehnic, silvicultural şi economic în care sunt înscrisevolumele sortimentelor probabile ce rezultă, precum şi diverse date informative privind suprafaţarespectivă (parchetul).

Actul de evaluare a volumului de lemn destinat comercializării se realizează separat pentrufiecare suprafaţă parcursă cu marcări. Se admite gruparea mai multor unităţi amenajistice(arborete) într-un singur act (numit în general partidă), în situaţia în care sunt îndepliniteurmătoarele condiţii:

dacă proprietarul sau gestionarul este acelaşi;

dacă sunt arborete din care rezultă produse de acelaşi gen (principale, secundare,accidentale I, accidentale II, igienă etc.);

dacă produsele rezultate provin din aplicarea aceluiaşi fel de tăiere la produse

principale;

dacă în toate arboretele se preconizează aplicarea aceleiaşi tehnologii de exploatare;

dacă fac parte din acelaşi canton silvic (vor avea acelaşi gestionar = pădurar titularde canton).

Înainte de începerea lucrărilor de teren privind evaluarea propriu-zisă, se vor organiza înmod obligatoriu instructaje cu tot personalul antrenat în aceste lucrări. Instructajele vor urmăriînsuşirea temeinică a metodelor şi procedeelor de aplicat cu referire specială la:

tratamentele şi lucrările de îngrijire şi conducere de aplicat în ocolul silvicrespectiv;

instrucţiunile privind termenele, modalităţile şi epocile de recoltare şi transport allemnului din păduri;


10/18

10

alegerea metodei dendrometrice;

tehnica de evaluare (marcarea, măsurarea diametrelor şi a înălţimilor, clasificareacalitativă a arborilor pe picior etc.);

elementele ce trebuie să le cuprindă carnetul de inventariere şi modul de înscriere; aplicarea metodei de cubaj pentru determinarea la birou a volumului total şi pe

sortimente primare, dimensionale şi industriale;

modalitatea de evaluare a regenerării naturale;

întocmirea actului de evaluare a volumului de lemn destinat comercializării prinmijloace informatice sau manuale.

Delimitarea arboretelor în care se execută lucrări de evaluare a volumului de lemn destinatrecoltării presupune marcarea pe teren a limitelor parchetului de exploatare în care se faceevaluarea. Această operaţiune este necesară în situaţia în care parchetul nu se suprapune cu parcelarul amenajistic care să delimiteze suprafaţa de exploatat.

În cazul aplicării tăierilor rase de codru sau crâng şi a tăierilor definitive, delimitarea constă

în marcarea cu ciocanul pătrat a arborilor de limită (care nu se exploatează). Marca pătrată se aplică pe arborii de limită, pe un cioplaj făcut pe una din rădăcinile proeminente (pe cioată), inclusiv pearborii rămaşi în picioare la înălţimea de 1,30 m. La aceiaşi arbori la înălţimea pieptului se face uninel de vopsea albă sau var. În acelaşi mod se procedează şi la delimitarea parchetelor în cazul încare nu există limite evidente sau limite naturale.

În toate cazurile delimitarea pe teren a parchetelor, indiferent de resurse, trebuie să fiereliefată şi în schiţa ce însoţeşte actul de evaluare a volumului de lemn destinat comercializării.

La predarea parchetului către agentul economic care execută exploatarea, se parcurg întotalitate aceste limite pentru a fi cât mai bine cunoscute şi pentru a se evita încălcarea acestora.

Altă lucrare se referă la ridicarea în plan a parchetelor care nu se suprapun peste unităţileamenajistice întregi şi a căror suprafaţă nu este cunoscută. Lucrarea se va executa prin drumuiri busolare sau tahimetrice, pentru a se asigura precizia necesară. Această ridicare în plan se trece în planurile de amenajament, ea reprezentând limitele viitoarelor unităţi amenajistice la revizuireaamenajamentului. Totodată, schiţele întocmite se anexează, în mod obligatoriu, la dosarul lucrăriişi vor cuprinde toate detaliile (orografice, borne, parcele limitrofe etc.)

Marcarea arborilorMarcarea constă în alegerea şi însemnarea arborilor ce urmează a fi extraşi în vederea

îngrijirii şi regenerării arboretelor prevăzute în planurile de amenajament.Fiecare arbore extras destinat exploatării se va marca cu ciocanul rotund pe un cioplaj făcut

în partea de jos a arborelui, pe una din rădăcinile mai proemienente, cât mai aproape de sol, în aşafel încât marca aplicată să nu constituie motiv pentru lăsarea de cioate înalte. Concomitent cuaplicarea mărcii, arborilor li se atribuie un număr de ordine, scris cu un creion special de tâmplăriesau cretă forestieră, pe un cioplaj superficial practicat la înălţimea pieptului (astfel încât să rezisteîn timp pentru a putea fi recunoscut cu prilejul verificărilor ulterioare), număr care trebuie săcorespundă celui înscris în carnetul de inventariere. Locul de înscriere a numărului de ordine dat


11/18

11

va avea aceeaşi orientare la toţi arborii de extras. Este indicat ca această ultimă lucrare să serealizeze prin mijloace moderne, folosind, de exemplu, şpreiuri şi şabloane speciale.

Operaţia de marcare a arborilor se execută în toate situaţiile în care se evaluează produse principale, secundare, accidentale şi de igienă.

În privinţa aplicării mărcii, fac excepţie de la această regulă:

arboretele ce se parcurg cu tăieri rase (atât la codru, cât şi la crâng); arboretele ce se parcurg cu ultima tăiere de de produse principale; arboretele în care se execută curăţiri, cu diametrul de bază mai mic de 8 cm.

Diametrul rămâne cea mai importantă caracteristică ce se măsoară în vederea determinăriivolumului total şi pe sortimente în cazul arborilor de recoltat. Este luat în considerare diametrulde bază (d), măsurat la înălţimea pieptului la 1,30 m de la sol) și se exprimă în cm.

Înălţimea unui arbore este dimensiunea lui măsurată pe verticală, de la mugurele terminal până la sol. Această caracteristică biometrică necesară calcului volumului (pe specii), dar şi pentrustabilirea altor caracteristici ale arboretului (clasa de producţie) se determină cu ajutorul

dendrometrelor sau hipsometrelor (figura 7.2.).În practica noastră forestieră se foloseşte în principal dendrometrul românesc cu pendul.Acesta este compus dintr-un corp metalic de formă specifică, pe care sunt montate luneta

de vizare, un cadran cu cinci scări, pendulul cu ac indicator butoane pentru blocarea şi respectivdeblocarea pendulului, precum şi o tăbliţă de corecţie a pantei montată pe corpul dendrometrului.În plus, dendrometrul este dotat şi cu o miră pliantă de 1,50 m, prevăzută cu plăcuţe albe, careserveşte la determinarea distanţei de la operator la arbore.

Dendrometrul cu pendul se utilizează pentru măsurarea înălţimii arborilor, pentrudeterminarea pantei terenului, precum şi pentru determinarea suprafeţei de bază la ha în lucrărilede amenajarea pădurilor etc. În ceea ce priveşte determinarea înălţimii arborilor se procedează mai

întâi la stabilirea distanţei dintre operator şi arbore şi doar apoi la măsurarea prpriu-zisă a înălţimii.

Fig. 7.2. Dendrometre

Exploatarea pădurilorExploatarea pădurilor este definită ca reprezentând ansamblul activităţilor prin care se

extrage şi se pune în valoare masa lemnoasă cu scopul de a se asigura condiţii optime dedezvoltare şi regenerare a arboretelor şi de a satisface cerinţe ale societăţii.

Punerea în valoare a masei lemnoase presupune transformarea arborilor marcaţi însortimente de lemn brut- sortimente care reprezintă produsul final al exploatării şi caresuntconstituite din prese de lemn cu dimensiuni, forme şi calităţi impuse de necesităţile de folosire


12/18

12

ulterioară. În plus, pentru a putea fi valorificate, sortimentele de lemn brut trebuie să se găseascăîn final, în locuri accesibile beneficiarilor de astfel de produse.

Activitatea de exploatare trebuie să fie eficientă din punct de vedere economic iar pe dealtă parte să se desfăşoare astfel încât să nu producă ecosistemului prejudicii care să depăşească pragul de suportabilitate al acestuia.

Activitatea de exploatare este structurată în 5 etape importante: recoltarea, procesul de fragmentare al arborilor marcaţi şi se desfăşoară integral în

parchet,

colectarea, procesul de deplasare a pieselor de lemn de la cioată la o cale permanentă de transport (platforma primară).

fasonarea primară, procesul de pregătire a lemnului pentru transport, transportul tehnologic, procesul de transport al lemnului din platforma primară în

centrele de sortare şi preindustrializare,

sortarea şi fasonarea, procesul de fragmentare a lemnului până la obţinerea

sortimentelor de lemn brut.Activitatea de exploatare a pădurilor se desfăşoară aşadar în locuri distincte pe durata

procesului; în şantierul de exploatare, pe căile permanente de transport şi în centrele de sortare şi preindustrializare.

Din punctul de vedere al proprietarului particular de pădure se prezintă un interes mai mareactivităţile desfăşurate în şantierul de edxploatare datorită implicaţiilor ecologice şi economice precum şi datorită situaţiilor foarte diverse.

Activitatea de exploatare a pădurilor trebuie să se organizeze şi să se desfăşoare pe principiicare să fie în concordanţă cu cerinţele unei gospodării durabile a fondului forestier şi anume:

principiul conservării şi dezvoltării fondului forestier;

principiul valorificării integrale şi superioare a lemnului;

principiul tipizării tehnologice;

principiul rentabilizării economice.Metode de exploatareMetoda de exploatare reprezintă un concept general de organizare a lucrărilor de

exploatare exprimat prin forma sub care se deplasează masa lemnoasă la colectare. Tehnologia deexploatare reprezintă modalitatea concretă de desfăşurare a operaţiilor într-un şantier deexploatare. Alegerea metodei de exploatare este impusă de condiţiile silvotehnice de lucru, desistema de maşini disponibilă, precum şi de politica forestieră aplicată la un moment dat.

Aplicarea metodei de exploatare se poate face prin tehnologii diverse, alese în funcţie decondiţiile concrete de lucru în fiecare şantier de exploatare.

Metoda de exploatare în sortimente definitive. Prin sortiment definitiv se înţelege o piesăde lemn brut, provenită dintr-o anumită specie, care are caracteristici dimensionale şi calitativestandardizate şi se află într-o anumită stare. Colectarea sub această formă a masei lemnoase dintr-un şantier de exploatare presupune ca toate operaţiile de transformare (doborâre, curăţire de crăci,


13/18

13

secţionare, despicare, cojire) să se desfăşoare în parchet. Din această condiţie rezultă şi principalelecaracteristici ale metodei.

Metoda de exploatare în trunchiuri şi catarge. În cadrul acestei metode, masa lemnoasăeste colectată preponderent sub formă de trunchiuri şi catarge. Din punctul de vedere al exploatăriitrunchiul, caracteristic pentru foioase, reprezintă partea arbore cuprinsă între tăietura de doborâre

şi secţiunea făcută sub locul de inserţie a primei crăci groase (aproximativ porţiune elagată aarborelui), iar catargul, specific pentru răşinoase, reprezintă partea din fus cuprinsă între tăieturade doborâre şi secţiunea făcută, la un diametru de cca 5 cm, pentru îndepărtarea vârfului.

Aceste părţi conţin aproximativ 65-75% din volumul unui arbore. Colectarea lemnului subformă de trunchiuri şi catarge face ca unele operaţii de transformare să fie transferate, în totalitate,sau parţial, din parchet în platforma primară, ceea ce crează alte condiţii de desfăşurare aactivităţilor din cadrul şantierului de exploatare, faţă de cele menţionate la metoda precedentă.

Metoda de exploatare în arbori şi părţi de arbori. Deplasarea masei lemnoase la colectaresub formă de arbori şi părţi de arbori, proprie acestei metode, are avantajul transferului, într-o

proporţie mult mai mare, a operaţiilor din parchet către platforma primară. Avantajele metodeisunt date de posibilitatea executării mecanizate a lucrărilor, într-o mare mare proporţie, pe terenuriamenajate. Aspecte negative, legate de nivelul mare al prejudiciilor, apar datorită dimensiunilormari ale pieselor colectate.

Metoda de exploatare a lemnului în tocătură. Colectarea lemnului sub formă de tocăturăconduce la o simplificare maximă a procesului de producţie, corelată cu cel mai înalt grad demecanizare posibil al lucrărilor de exploatare. În cadrul acestei metode operaţiile de transformare,care constau de fapt din tocarea lemnului, se desfăşoară integral în parchet, cu mijloacemecanizate. În continuare procesul de producţie constă din transportul şi depozitarea tocăturii.Această metodă de exploatare prezintă avantaje mari, mai ales sub aspect economic şi se

recomandă pentru situaţiile în care parchetele sânt amplasate pe terenuri cu pante mici, relativ pefir.

Tehnologii de exploatareSoluţia concretă prin care o metodă este aplicată într-un şantier de exploatare constituie o

tehnologie de exploatare. În cadrul unei metode, funcţie de condiţiile concrete existente, mai alesla nivelul parchetului, pot fi adoptate mai multe tehnologii de exploatare, urmând ca de fiecaredată să fie aleasă cea care constituie, sub aspect ecologic şi economic, varianta optimă de lucru.

Tehnologia de exploatare este exprimată, printr-un lanţ de operaţii a cărui înşiruire se faceluând în considerare ordinea firească de desfăşurare a acestora, specifică metodei adoptate.Diferenţierea tehnologiilor, în cadrul unei metode, este dată de mijloacele folosite pentrudesfăţurarea operaţiilor, de locul şi direcţiile după care unele dintre acestea acţionează, de procentul din volumul de extras care trece print-o operaţie la un moment dat etc. respectiv demodul în care toate aceste elemente se ansamblează constituind un tot unitar - tehnologia deexploatare.


14/18

14

Epoci, termene şi durate de exploatare

Aplicarea corespunzătoare a lucrărilor de îngrijire şi a tratamentelor este condiţionată deefectuarea tăierilor în perioade (epoci) favorabile, perioade în care intervenţiile respective se faccu influenţe ecologice negative minime asupra arboretelor.

În domeniul forestier, pentru o bună adoptare a lucrărilor silvotehnice la necesităţile de

gospodărire a pădurii, se utilizează anul forestier, an care este cuprins între 1 septembrie şi 31august şi care se suprapune de fapt peste un sezon de repaus vegetativ şi un sezon de vegetaţie.

Extragerea masei lemnoase de pe cuprinsul unui parchet, corespunzătoare aunui an de producţie, se poate face în perioada cuprinsă între data de începere a anului forestier (1 septembrieanterior începerii anului de producţie) şi ultima zi a anului de producţie în care este prevăzută a seface exploatarea (31 decembrie). Actele normative în vigoare prevăd termenele între care este permisă desfăşurarea activităţii de exploatare într-un parchet, în funcţie de felul tăierii şi condiţiilesilviculturale existente, astfel încât să se asigure eficacitate maximă intervenţiilor făcute. Dintabelul de mai jos rezultă că în funcţie de condiţiile silviculturale în care se face exploatarea

parchetele se împart în două categorii: parchete fără restricţii, parchete cu restricţii, în careactivitatea de exploatare este permisă, numai între termene bine precizate, termene între care esteinclusă de fapt, perioada de repaus vegetativ. Restricţiile privind activitatea de exploatare se referănumai la procesele de recoltare şi colectare care se desfăşoară efectiv în pădure şi care au influenţedirecte, prin modul şi durata de desfăşurare, asupra biocenozei în care se intervine.

Celelalte procese specifice – fasonarea primară, transportul tehnologic, sortarea şifasonarea lemnului – nu sunt restricţionate în timp din punct de vedere silvicultural, deoarece prinmodul şi durata lor de desfăşurare nu au influenţe directe asupra dezvoltării pădurii.


15/18

15

Perioadele prevăzute sunt maxime: în cazuri excepţionale, în care sezonul de vegetaţieîncepe mai devreme sau se prelungeşte toamna, se vor stabili epoci de recoltare adecvate.

Dar este cunoscut faptul că influenţele negative ale activităţii de exploatare sunt cu atât maimari cu cât acestea se desfăşoară pe o perioadă mai lungă de timp. De aceea, în cadrul perioadelor(epocilor) în care este permisă desfăşurarea activităţilor de exploatare se acordă durate de timp în

care acestea trebuie să fie încheiate. Aceste durate se referă la aceleaşi procese de recoltare şicolectare şi sunt diferenţiate în funcţie de zona geografică în care se găseşte amplasat parchetul şide volumul de masă lemnoasă de exploatat.

Duratele maxime de exploatare a unui parchet, au valori maxime, urmând ca în funcţie decondiţiile concrete de lucru, de urgenţa efectuării tăierilor, de posibilităţile practice de efectuare aacestora să se acorde efectiv durate de exploatare cât mai mici.

7.4. CONSECINŢE ALE DEFRIŞĂRII ŞI DEGRADĂRII ECOSISTEMELOR FORESTIERE

Creşterea demografică accentuată şi dezvoltarea industrială fără precedent au avut impact puternic asupra ecosistemelor naturale şi a componentelor acestora. Unele dintre cele mai afectateecosisteme au fost şi rămân în continuare ecosistemele forestiere care, începând din Neolitic şi-auredus continuu suprafaţa iar mare parte din cele rămase au fost supuse degradării. Declinul pădurilor s-a accentuat în ultimele două-trei secole. Abia în ultimele decenii în unele ţări s-au luatmăsuri de stopare a acestui fenomen. Mai mult, în unele ţări s-au demarat programe de reîntregire

a fondului forestier, de refacere a pădurilor în locuri unde odinioară acestea au existat şi care suntimproprii pentru alte folosinţe.

Conform părerii specialiştilor numai în perioada 1850-1980 suprafaţa pădurilor globului s-a redus cu peste 15%, adică cu peste 750 mil.ha (de peste 31 de ori suprafaţa ţării noastre). Ceamai drastică scădere a suprafeţei pădurilor a avut loc în Asia unde procentul defrişărilor a fost de peste 43% în anii 1850-1980.


16/18

16

Numai în perioada 1980-1985 reducerea suprafeţei pădurilor s-a făcut cu cca.11,4mil.ha/an (cca.0,6%) iar în anii 1985-1995 aproape s-a dublat, ajungând la 18,5 mul.ha/an (cca.1%)(Rodgers, 1957)

Declinul pădurilor s-a manifestat sub două forme:

defrişarea pădurilor, adică înlăturarea completă şi definitivă a învelişului forestier(neurmată de regenerare sau împădurirea suprafeţei respective)

degradarea pădurilor, adică destructurarea lor sub aspectul compoziţiei,

consistenţei, stării de vegetaţie, capacităţii de producţie, caracteristicilor calitative, stării desănătate etc.

Defrişarea şi degradarea pădurilor are trei consecinţe directe majore: scăderea biomasei şi a volumului de resurse forestiere valorificabile (lemn, fructe

de pădure, ciuperci, latex, cauciuc, etc.)

modificarea proceselor ecologice (circuitul elementelor, stocarea carbonului,diminuarea rezistenţei la factori perturbatori etc.)

reducerea diversităţii biologice la toate nivelurile (genetice a speciilor,comunităţilor, peisajelor).

Aceste consecinţe directe generează la rândul lor o serie de alte consecinţe. Astfel, scăderea biomasei şi a volumului de resurse forestiere valorificabile duce la:

diminuarea cantităţii de carbon stocat în lemn şi în solurile forestiere;

diminuarea unei importante materii prime pentru industrie şi consumul populaţiei; necesitatea înlocuirii lemnului ca sursă regenerabilă de energie cu alte surse, unele

mai puţin pretenţioase faţă de mediu;

sărăcirea populaţiei prin lipsirea acesteia de o sursă de venit;

diminuarea unor resurse care constituie materii prime pentru diferite industrii(alimentară, farmaceutică, cauciucului etc.); fragmentarea masivelor forestiere.

Modificarea proceselor ecologice duce la:

modificarea circuitului carbonului în natură

modificarea circuitului apei în natură

modificarea circuitului oxigenului în natură

apariţia unor modificări climatice, (încălzirea climei – aşa numitul efect de seră),

albedou mai ridicat, vânturi mai puternice

apariţia fenomenului de aridizare

amplificarea proceselor ocazionale degradarea habitatelor

strangularea unor coridoare ecologice

izolarea populaţiilorReducerea diversităţii biologice are drept consecinţe:

dispariţia unor specii de plante şi animale


17/18

17

dispariţia unor forme şi varietăţi adaptate la anumite condiţii ecologice

diminuarea efectivelor unor populaţii de plante şi animale

modificări la nivelul relaţiilor trofice (apariţia unor atacuri de fitofagi).Declinul pădurilor este prezent în toate regiunile globului dar mai ales în pădurile tropicale.În Europa deşi diminuarea suprafeţei forestiere s-a stopat, totuşi monitoringul forestier

pune în evidenţă un declin al acestora, declin cauzat de poluare, de gospodărirea necorespunzătoarea acestora, de accentuare a stesului generat de factorii climatici, etc.

Nici pădurile României nu fac excepţie. Declinul lor a fost sesizat încă de prin anii 1930 încazul pădurilor de stejari. Ulterior (în anii 1950-1960) au fost afectaţi ulmii, a căror populaţii aufost decimate aproape în întregime. În anii 1980-1990 au fost puternic afectate de declin populaţiilede brad. În prezent, rezultatele monitoringului forestier indică prezenţa unui declin şi în cazularboretelor de molid, pini, salcâm, plopi euramericani şi sălcii selecţionate. În condiţii mai bunese găsesc populaţiile de fag.

Declinul pădurilor este favorizat, pe lângă degradarea lor ca o consecinţă a unui

management nedurabil, şi de o serie de factori externi cum sunt:poluarea, hazardele climatice.Degradarea accentuată a mediului ambiant din ultimele secole şi consecinţele care i-au

urmat au arătat că menţinerea acestuia într-o formă cât mai puţin alterată este o condiţie esenţială pentru asigurarea unei dezvoltări durabile. Nici sectorul forestier nu face excepţie de la aceastăregulă în ultimele decenii crescând interesul pentru o gestionare durabilă a pădurilor. Sunt tot mainumeroase vocile venite atât din partea opiniei publice cât şi a factorilor de decizie care susţinstoparea defrişărilor şi a degradării pădurilor.

BIBLIOGRAFIE

- http://www.mmediu.ro/categorie/paduri/- http://www.rosilva.ro- http://www.rosilva.ro/categorie- http://www.rosilva.ro/subcategorie- http://www.greenpeace.org/romania/ro/- http://adisandu.ro/vegetarianism/ciuperci-comestibile-palaria-sarpelui-burete-serpesc/-

http://www.econtext.ro/dosar–2/analiza/romania-sub-ascutisul-drujbei-cat-lemn-se-taie-in-fiecare-judet-din-romania-harta-defrisarilor.html- http://www.daunatori.info/05/omizile-cotarii/


18/18

18

ÎNTREBĂRI

1- Menționați grupele de pădure după funcții ecologice.2- Care sunt măsurile de extindere a pădurilor prin regenerare?3- Enumărați și caracterizați formațiile forestiere !4- Ce presupune operația de marcare a arborilor ?5- Care sunt etapele, principiile și metodele de exploatare a masei lemnoase ?

CAPITOLUL 7 inginerie Resurse naturale

Documents

Transcript of CAPITOLUL 7 inginerie Resurse naturale