97

Capitolul V

CEASURI, BIJUTERII, ARTICOLE DE GABLONŢ

1. CeasuriCeasurile sunt aparate utile care servesc la indicarea

orei şi la măsurarea intervalelor de timp (ore, minute,secunde).

a. Materialele folosite la obţinerea ceasurilor.Metode şi aliaje. Metalele pure cele mai des întâlnite lafabricarea ceasurilor sunt: aurul, cromul, nichelul. Datorită înspecial preţului lor ridicat, ele se întrebuinţează mai multpentru acoperiri de protecţie sau în scopuri decorative. Atâtdatorită acestui motiv, cât şi pentru îmbunătăţirea proprietăţilorlor şi deci a calităţii ceasurilor, se folosesc mai mult aliajemetalice: alame, bronzuri, oţeluri etc. Acestea au o serie deînsuşiri superioare metalelor pure, ca, de exemplu: rezistenţala coroziune, rezistenţa chimică, coeficient de dilatare limitat,rezistent la uzură, rezistenţă la frecare, proprietăţi tehnologicesuperioare etc.

Materiale nemetalice. Majoritatea acestor materiale seîntrebuinţează pentru confecţionarea scheletului de susţinere,pentru carcasă, pentru sporirea utilităţii ceasurilor, pentrumicşorarea masei lor, pentru reducerea costului lor. Sefoloseşte astfel: sticla incoloră, pentru citirea cadranului şiprotejarea lui; porţelanul, pentru cadrane şi ca elementizolator; lemnul, pentru confecţionarea carcaselor; rubinelenaturale sau artificiale, pentru lagăre; materiale plastice, înspecial polimetacritul de metil (plexiglas), polistirenul pentru

98

carcase, capace: substanţe luminiscente, pentru anumitemarcări pe cadranul ceasurilor etc.

b. Particularităţile constructive ale ceasurilor.Părţile funcţionale ale ceasurilor, precum şi aspectul lor

diferă foarte mult în funcţie de evoluţia tehnicii şi de modă. Dinaceste motive, se prezintă numai principalele părţi funcţionaleale ceasornicelor mai uzuale: mecanice şi electronice.

c. Sortimentul de ceasuriîn prezent există o mare diversitate a sortimentului de

ceasuri, fapt pentru care se impune o clasificare riguroasă alor.

Din punct de vedere al destinaţiei: ceasuri de mână(pentru copii, femei, bărbaţi), ceasuri de masă (deşteptătoare,cu preaviz, de voiaj), ceasuri de tip mobilă, ceasuri de artă,ceasuri de perete (pendul, tablou, pentru bucătărie).

După mecanismul de armare:- cu mecanism de întors la 24 de ore: ceasuri de

mână, de masă;- cu mecanism de întors la 7, 18, 14 zile (ceasuri de

perete);- electric, cu baterie.În funcţie de comportarea ceasurilor faţă de mediul

înconjurător, distingem: obişnuite, antiacvatice, antimagnetice.După caracteristicile cadranului: fără secundar, cu

secundar central, cu secundarea excentric, cu afişarea orei peecran, cu afişarea datei calendaristice, cu calculator inclus încarcasă, cu cadran ilustrat, cu semnal sonor, cu programarepentru sonorizare la ore fixe, cu cronometru.

99

Forma carcasei şi grosimea ceasurilor diferă, existândceasuri cu formă rotundă, ovală, dreptunghiulară, hexagonală,pătrată, plată, extraplată.

În ţara noastră se produc ceasuri la Arad (marca"Aradora") şi la Bucureşti (marca "Orex"). Se comercializeazăşi ceasuri din import, din fosta U.R.S.S., Germania, Elveţia,China.

d. Criterii de apreciere a calităţii ceasurilor.La aprecierea calităţii ceasurilor se au în vedere

următoarele caracteristici de calitate: precizia de măsurarea atimpului, abaterea de secunde ± în 24 de ore, designulceasului, uşurinţa citirii cadranului, calitatea pieselorconstructive, rezistenţa la uzură a materialelor utilizate pentruconfecţionarea ceasurilor, uşurinţa de manevrare abutoanelor, zgomotul mecanismului ceasului în stare defuncţionare, numărul de rubine folosit la ceas, durabilitateaceasului (înscrisă în certificatul de calitate) corelată cutermenul de garanţie al produsului.

Pe lângă aceste caracteristici generale, în funcţie detipul de ceas, se mai au în vedere şi alţi factori la apreciereacalităţii. astfel: rezistenţa la apă, la şoc mecanic, la câmpulmecanic, la agenţii atmosferici, semnalizarea sonoră sauoptică la ore fixe, funcţionarea calculatorului electronic etc.

Ambalarea ceasurilor se realizează în cutii individuale,protejate contra şocurilor cu material textil sau material plastic.

Marcarea se face pe capac şi pe cadran, indicându-semarca ceasului, caracteristicile specifice (antimagnetic,antiacvatic), numărul de serie al ceasului, dispozitivele deacţionare (prin săgeţi sau alte semne), număr de rubine.

100

Depozitele în care se păstrează ceasurile trebuie să fiecurate, uscate, ferite de substanţe chimice corosive.

Termenul de garanţie pentru ceasurile de mână estede un an, iar pentru ceasurile de masă şi de perete, 6 luni.

2. BijuteriiBijuteriile sunt obiecte de podoabă valoroase, fabricate

prin prelucrarea metalelor şi aliajelor preţioase, cu sau fărămontură de pietre preţioase şi semipreţioase. Ele se obţin printurnare, laminare, ştanţare, sau prin lucrarea în filigran.

Datorită măestriei cu care sunt executate, ele pot ficonsiderate obiecte de artă.

a. Metale folosite la obţinerea bijuteriilorAurul – metal preţios de culoare galbenă, strălucitor,

cel mai maleabil şi mai ductil dintre toate metalele. Nu seoxidează în contact cu aerul şi cu apa. Are o mare rezistenţăchimică, fiind atacat numai de unii halogenii (Cl, F) şi de unamestec format din trei părţi acid clorhidric concentrat şi oparte acid azotic concentrat. Datorită durităţii scăzute aacestui metal, el se foloseşte în general sub formă de aliaje,alături de cupru (aliaj de culoare galben-roşietic), de cadmiu(culoare galben-verzui), de argint (culoare galben deschis).

Proporţia de aur în 1000 grame aliaj de aur se exprimăprin titlul acestuia. Aurul prelucrat are titlul de 958, 766, 583,500, 375 0/00, cifrele reprezentând cantitatea de aur din aliajulrespectiv, exprimată în grame. Cantitatea de aur pur dintr-unaliaj se exprimă în carate, considerându-se că aurul pur are 24de carate.

101

Corelarea între titlu şi carate se face prin folosireaurmătoarelor formule:

24carate.nr1000

000Titlu ×=

1000

24000Titlu

caratedeNumar×

=

La obţinerea bijuteriilor se foloseşte aur de 23 la 9carate, în ţara noastră utilizându-se în special aurde 14 carate,respectiv cu titlu de 583 0/00

Identificarea aurului în bijuterii se realizaeză cuoxiclorură de cupru care nu reacţionează cu aurul, dar cuimitaţiile de aur dă culoarea neagră.

Argintul – metal preţios, alb, lucios, foarte maleabil şiductil. Nu se oxidează în aer, dar este atacat de hidrogenulsulfurat din atmosferă (care-l înegreşte la suprafaţă prinformarea sulfurii de argint). Pentru a i se îmbunătăţiitenacitatea, argintul se foloseşte la bijuterii aliat cu cuprul,obţinându-se (în special datorită ductibilităţii argintului),bijuterii foarte fine.

Cantitatea de argint din 1000 grame de aliaj reprezintătitlul acestuia. Pentru bijuterii se prelucrează aliaje cu titlul de9160/00, 8000/00 şi 7500/00. Identificarea argintului în bijuterii seface cu un amestec de bicromat de potasiu şi acid azotic,obţinându-se culoarea roşie la bijuteriile din argint şi culoareaverde la imitaţii.

Platina – metal preţios alb cenuşiu, lucios, foarte ductil,dens, tenace. Este inoxidabilă, foarte rezistentă la acţiuneaacizilor (este atacată numai de un amestec format din trei părţiacid clorhidric şi o parte acid azotic). Datorită durităţii şi

102

ductibilităţii sale, se foloseşte în special pentru montareapietrelor preţioase la bijuterii.

Platina se utilizează sub formă de aliaj cu argintul, cutitlul de 9530/00.

b. Pietre preţioase şi semipreţioase.Pietrele preţioase sunt minerale cristalizate,

caracterizate prin transparenţă, culori vii, duritate, luciuputernic, indice de refracţie mare. Datorită structurii cristaline,permit irizaţii foarte frumoase.

Cele mai utilizate pietre preţioase sunt:- diamantul este o varietate cristalină de carbon pur,

incolor sau uşor colorat (cenuşiu, brun-gălbui, roşu, verde,albastru, negru). Are un luciu puternic, cea mai mare duritate,dintre toate mineralele (10 pe scara lui Mohs), mare putere derefracţie a luminii, mare stabilitate la agenţii chimici, estecasant.

La aprecierea calităţii diamantelor se au în vedere:culoarea, puritatea, transparenţa, prelucrarea, masa. Modulde prelucrare, de tăiere a diametrului, se face în special însistemele rozetă sau briliant (în formă de bipiramidă trunchiatăinegal, cu numeroase faţete pentru accentuarea reflexuluiluminii). Masa diamantului se exprimă în carate, un carat fiindegal cu 205 mg., Diamantul peste 10 carate se numeştesolitar;

- corindonul este un oxid de aluminiu cristalizat,transparent sau semitransparent, incolor sau colorat, fiind celmai dur mineral după diamant (duritate 9 pe scara lui Mohs).Dintre varietăţile sale colorate şi transparente, cele maicunoscute sunt: rubinul (roşu), safirul (albastru), corindonul

103

stelar care prezintă fenomenul de asterism (scânteiază lalumină);

- smaraldul este silicat de aluminiu transparent,incolor sau colorat în verde, cu duritate 7,5-8 pe scara luiMohs. Spre deosebire de diamant sau corindon, se monteazănumai în aur.

- topazul este florosilicat de aluminiu transparent,incolor, sau colorat, cristalizat în sistemul rombic. Cel maiapreciat este topazul galben.

Pietrele semipreţioase sunt tot minerale cristalizate,asemănătoare pietrelor preţioase, dar mai răspândite în naturăşi cu proprietăţi fizico-chimice reduse. Cele mai folosite laobţinerea bijuteriilor sunt:

- granatul – silicat de aluminiu impurificat cu fier,magneziu, mangan, crom. Cristalizează cubic, este siclos,frecvent colorat în roşu brun, galben, verde sau negru. Celemai importante varietăţi de granat sunt: almandinul (roşu-albastru), granatul de Boemia (roşu-brun), granatul rubin (roşuaprins);

- peruzeaua (turcoza) este o varietate de fosfat dealuminiu, opacă, cu nuanţe de la albastru deschis la albastru-verzui;

- cuarţul un dioxid de siliciu, cristalizat în sistemulromboedric, transparent, incolor (cristalul de stâncă), alb saudivers colorat: viloet (ametist), galben (citrin), roşu-brun (aventurin). Prin impurificare cu alţi acizi se obţin combinaţii de2-3 culori, cunoscute sub alte denumiri, ca, de exemplu: agat,onix;

- jad este silicat de sodiu şi aluminiu, compact,sticlos, verzui sau albicios.

104

- jais este o varietate de antracit, foarte dură, de unnegru strălucitor. Se întrebuinţează în special laconfecţionarea de coliere.

c. Alte materiale folosite la fabricarea bijuteriilor:- perlele sunt formate din secreţii de carbonat de

calciu depuse în jurul unor corpuri străine, în interiorulanumitor moluşte. Perlele au un aspect sidefos, irizant, suntalbe sau colorate (negre, violete, roşii, galbene, verzi,albastre). Au o bună rezistenţă mecanică, dar suntnerezistente la agenţii chimici, fiind uşor atacate de acizi. Îşipierd strălucirea sub acţiunea transpiraţiei, a săpunului, a apeisărate.

Aprecierea calităţii perlelor se face avându-se învedere mărimea şi forma lor. Perlele sferice mari se numescparangon, cele mici perlete, iar când au forme neregulate senumesc baroc;

- Chilimbarul este o răşină fosilă galbenă, brună,roşcată, uneori verzuie, transparent, translucid sau opac; areo masă mică, este uşor solubil în solvenţi organici, casant. Celmai apreciat este chilimbarul transparent, de culoare galbendeschis;

- mărgeanul (coralul). Se foloseşte scheletulcalcaros al coralului roşu, prelucrat special. Prezintă mai multevarietăţi: roz, de Siria, roşu de Neapole etc;

- pietrele preţioase şi semipreţioase sinteticeînlocuiesc pietrele naturale, producându-se în acest scopimitaţii de safir, rubin, topaz, ametist, jad.

d. Sortimentul comercial de bijuterii

105

Se comercializează:- bijuterii de aur şi argint: verighete, inele,

medalioane, butoni, lănţişoare, ace de cravată, broşe, brăţări,cercei;

- bijuterii din argint filigranat sau obişnuit: broşe,casete, bomboniere, cercei, medalioane, lănţişoare,pandative;

- bijuterii din pietre semipreţioase: coliere, brăţări,clipsuri, butoni, broşe.

În afară de bijuterii propriu-zise se comercializeazăseparat pietre semipreţioase de diferite forme şi mărimi cuscopul de a fi montate în bijuterii după dorinţa cumpărătorului.

Aprecierea calităţii şi a valorii bijuteriilor se faceavându-se în vedere: masa şi titlul metalului preţios dinbijuterie, piatra folosită, mărimea şi modul ei de prelucrare,tipul de montură.

Bijuteriile din aur, argint şi platină se marchează cudesene specifice, alături de care se trece o cifră romanăcaracteristică titlului (la aur) şi titlul 0/00 (la cele din argint şi dinplatină).

Ambalarea se face în cutii individuale căptuşite cumaterial textil.

Dată fiin dvaloarea lor, bijuteriile se păstrează înseifuri, în încăperi ferite de emanaţii ale gazelor şi substanţelorchimice. În timpul zilei, expunerea se face în vitrine bineasigurate.

3. Articole din gablonţ

106

Sub denumirea de articole din gablonţ secomercializează toate articolele de podoabă obţinute din altemateriale decât metale şi aliaje preţioase, pietre preţioase şisemipreţioase.

Materialele folosite la obţinerea articolelor de gablonţsunt:

- metale: aluminiu în special eloxat (tratat prinaplicarea unui strat de oxid pe suprafaţa pieselor, în vedereaasigurării protecţiei contra coroziunii), cupru şi aliaje din cupru,alpaca (aliaj de nichel-cupru-zinc), oţel (cromat, nichelat,argintat, emailat);

- materiale plastice: polietilena, polipropilena,polistirenul, aminoplastele, plexiglasul;

- sticla în special pentru mărgele şi strasuri (imitaţiide pietre preţioase);

- sideful obţinut din cochiile moluştelor. Este dur, alb,lucios, cu irizaţii;

- fildeşul (ivoriul);- materiale textile: fire şi trăsături;- piele şi înlocuitori de piele;- pene şi fulgi vopsiţi în diferite culori.

Sortimentul articolelor din gablonţArticolele de gablonţ se comercializează într-un

sortiment foarte variat producţia acestora fiind influenţată multde fantezia producătorilor, precum şi de modă.

Gruparea lor se face în funcţie de materia primăfolosită în următoarele tipuri:

- tip A – executate din tablă, cu sau fără încrustaţiide pietre;

107

- tip B – confecţionate din sârme, cu sau fărăîncrustaţii de pietre;

- tip C – obţinute din materiale plastice şi din os;- tip D – realizate din materiale combiante.Articolele de gablonţ se obţin în foarte multe forme şi

modele, utilizarea lor fiind foarte variată ca, de exemplu:pentru prinderea părului, a pălăriilor, cravatelor; la articolevestimentare, ca garnituri; la împodobirea capului, gâtului,degetelor, taliei; pentru diferite ocazii. Cele mai uzuale articolede gablonţ sunt: agrafe, broşe, bile, brăţări, cercei, clipsuri,coliere, diademe, inele, mărgele, pandative, garnituri (colier,inel, cercei, brăţară).

Aprecierea calităţii articolelor de gablonţ se faceorganoleptic, observându-se integritatea lor, finisarea,funcţionarea sistemelor de prindere sau închidere, formatul,modelul, materialul folosit.

Marcarea articolelor de gablonţ se face numai prinetichetare, indicându-se denumirea produsului, întreprindereaproducătoare, preşul, codul, data fabricaţiei.

Prezentarea se face individual pe suport de cartonsimplu sau îmbrăcat cu material textil, în plicuri de celofan, încutii închise sau cu vizor. Dacă articolele de gablonţ suntaurite sau argintate, pe ambalaj se trece menţiunea "aurit" sau"argintat".

Depozitarea se face în încăperi uscate, fără umezeală.