Registrele contabile. Datele din documentele primare se înregistrează, se

acumulează şi se prelucrează în registrele contabile. Structura registrelor contabile

se stabileşte de fiecare entitate de sine stătător, pornind de la necesităţile

informaţionale proprii.

Registrul contabil va conţine următoarele elemente obligatorii:

a) denumirea registrului;

b) denumirea entităţii care a întocmit registrul;

c) data începerii şi finisării ţinerii registrului şi/sau perioada pentru care se

întocmeşte acesta;

d) data efectuării faptelor economice, grupate în ordine cronologică şi/sau

sistemică;

e) etaloanele de evidenţă a faptelor economice;

f) funcţia, numele, prenumele şi semnăturile persoanelor responsabile de

întocmirea registrului.

Registrele contabile obligatorii sunt Cartea mare, balanţa de verificare şi alte

registre centralizatoare, care servesc drept bază pentru întocmirea rapoartelor

financiare.

Conturile contabile. Agentul economic care aplică sistemul contabil în

partidă dublă este obligat să ţină evidenţa activelor, capitalului propriu, datoriilor,

consumurilor, cheltuielilor şi veniturilor în baza conturilor contabile.

Nomenclatorul grupelor de conturi contabile şi metodologia privind folosirea lor

sunt stabilite în planul general de conturi contabile, care se elaborează şi se aprobă

de Ministerul Finanţelor1.

Inventarierea patrimoniului. Agentul economic are obligaţia să efectueze

inventarierea generală a activelor şi pasivelor pe care le deţine, cel puţin o dată pe

an. De regulă, aceasta se face la sfârşitul anului, cu ocazia încheierii exerciţiului

financiar. Regulile cu privire la modul de efectuare a inventarierii sunt stabilite în

Regulamentul privind inventarierea, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanţelor

1 Conturile funcţionează în baza metodei contabilităţii, numită dubla înregistrare, care presupune reflectarea dublă a fiecărei operaţiuni economice la una şi aceeaşi sumă: în debitul unui cont şi în creditul altui cont, ceea ce permite a controla mişcarea mijloacelor şi a surselor acestora, precum şi situaţia lor la o dată oarecare (Ţurcanu Viorel, Bajerean Eudochia. Bazele contabilităţii. Chişinău: F.E.-P. „Tipografia Centrală”, 2004, p.47).

nr.27/20042.

Inventarierea reprezintă un ansamblu de operaţiuni prin care se constată

prezenţa tuturor elementelor de activ şi de pasiv în patrimoniul întreprinderii la

data efectuării inventarierii. Procesului de inventarierii se supun bunurile:

mijloacele fixe, materia primă, materiale, produse finite, mărfuri, mijloace băneşti

etc.

Pentru efectuarea inventarierii patrimoniului se formează o comisie de

inventariere constituită din: preşedintele comisiei şi membrii comisiei.Atât

preşedintele, cât şi membrii comisiei poartă răspundere pentru corectitudinea

efectuării inventarierii. Scopul pentru care se efectuează inventarierea constă în

stabilirea integrităţii bunurilor, verificarea modului stabilit de ţinere a evidenţei

primare şi a regulilor de păstrare. Tot cu ajutorul inventarierii se identifică bunurile

inutile, comenzile sistate, creanţele vechi şi neîncasate etc.

Rapoartele financiare. Se prezintă ca un sistem de indicatori care

caracterizează activitatea economică a întreprinderii într-o anumită perioadă de

timp. În funcţie de perioada întocmirii, există rapoarte financiare trimestriale şi

anuale.

Rapoartele financiare se întocmesc conform formularelor-tip aprobate de

Ministerul Finanţelor, se prezintă în termenele prevăzute de legislaţie şi cuprind:

„Bilanţul contabil”, „Raportul privind rezultatele financiare”, „Raportul privind

fluxul mijloacelor băneşti”, „Raportul privind fluxul capitalului propriu”, nota

explicativă şi anexele respective3. Rapoartele financiare le semnează conducătorul

întreprinderii şi contabilul-şef. Ambii poartă răspundere pentru informaţia

prezentată.

2 Regulamentul privind inventarierea, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanţelor nr.27 din 28.04.2004, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.123-124/268 din 27.07.2004.3 Grigoroi Lilia, Lazari Liliana. Bazele teoretice ale contabilităţii. Ediţia a III-a. Chişinău: Cartier, 2005, p.213.