Capitolul 1. INTRODUCERE ÎN INGINERIA...

Capitolul 1. Introducere în ingineria sistemelor 5

Capitolul 1. INTRODUCERE ÎN INGINERIA SISTEMELOR

1.1. Ingineria sistemelor. Definire

Dezvoltările recente din domeniul ştiinţei şi tehnologiei au condus la necesitatea

cercetării interdisciplinare în studiul sistemelor complexe şi de scară mare. Ştiinţa sistemelor reprezintă tocmai rezultatul unui efort interdisciplinar de cercetare şi aplicaţii ale unor mulţimi de cunoştinţe din diferite domenii. În cadrul ei s-au dezvoltat domenii aparent distincte ca: cibernetica, cercetarea operaţională, teoria generală a sistemelor, ingineria sistemelor, managementul, managementul resurselor umane, ş.a. (fig. 1.1). Între toate acestea se produc transferuri continue de concepte, metode, tehnici şi cunoaştere. În cazul ciberneticii, de exemplu, aceasta a dezvoltat şi chiar împrumutat altor ştiinţe concepte cum ar fi: buclă de feedback, reglare şi autoreglare, metoda cutiei negre, în timp ce alte noţiuni au fost preluate din alte ştiinţe: sistem, control, modelare, simulare, organizare, adaptare, informaţie, homostază, etc.

Fig. 1.1. Studiul sistemelor complexe, ca efort interdisciplinar

ŞTIINŢE

MATEMATICE

ŞTIINŢE

TEHNICE

SISTEME

COMPLEXE

CIBERNETICA

INGINERIA

SISTEMELOR

INGINERIA

RESURSELOR UMANE

TEORIA

GENERALĂ A SISTEMELOR

CERCETAREA

OPERAŢIONALĂĂ

MANAGEMENT

ŞTIINŢE

SOCIO-UMANE

ŞTIINŢELE VIEŢII

6 Ingineria sistemelor de producţie I

Ingineria sistemelor s-a dezvoltat în ultimii 45 de ani având obiectivul de a pune la punct metodologii de studiu pentru sistemele complexe de tip om-maşină. Asemenea sisteme pun multiple probleme privind proiectarea lor, cât şi aspecte speciale tehnico-economice, sociale, aspecte privind întreţinerea şi siguranţa funcţionării lor şi asigurarea protejării mediului înconjurător (fig. 1.2).

Sistemele sunt (asupra acestei noţiuni vom reveni), conform unei definiţii simple, structuri complexe de tip om-maşină, coordonate şi orientate spre realizarea anumitor obiective. Sistemele de tip “om-maşină” sunt acele sisteme în care funcţiile umane şi tehnologice sunt coordonate şi integrate în structuri mai simple sau mai complexe în vederea realizării obiectivelor sistemului. În accepţiunea de sistem om-maşină, prin “maşină” se înţelege orice complex tehnologic (de exemplu o maşină în sine sau un echipament tehnologic, sisteme de echipamente industriale, sisteme de transport, sisteme de sateliţi de comunicaţii, etc.) sau orice alte ansambluri artificiale create de om (de exemplu: clădiri, aşezări urbane, etc.).

În literatura de specialitate există numeroase definiţii care prezintă într-o formă concisă conceptul de inginerie a sistemelor:

• Warfield şi Hall definesc ingineria sistemelor ca fiind “conducerea inginerească, direcţionarea, controlul şi efortul tehnic aplicat unui sistem total în scopul de a realiza şi întreţine integritatea lui tehnică, corelată cu proiectarea configuraţiei, siguranţei şi performanţei sistemului”;

• Rau J. G. defineşte procesul ingineriei sistemelor ca fiind determinat de aplicarea metodelor ştiinţifice pentru a integra “definirea, planificarea, proiectarea, realizarea, dezvoltarea şi evaluarea sistemelor” (fig. 1.3); autorul specifică de asemenea că ingineria sistemelor cuprinde şi noţiuni ca: analiză şi abordare sistemică, integrare sistemică, analiza siguranţei şi securităţii sistemelor, analiză operaţională etc.;

REZOLVAREA PROBLEMELOR

legate de:

Fig. 1.2. Obiectivele ingineriei sistemelor

INGINERIA

SISTEMELOR

SISTEME

OM-MAŞINĂ

• PROIECTARE • AMPLASARE • LOGISTICĂ • CONTROL • SISTEME INFORMAŢIONALE • SISTEME DE SECURITATE • SISTEME DE PROTECŢIE A MEDIULUI


• P. K. M'Pherson prezintă ingineria sistemelor ca “realizare totală a sistemelor om-maşină astfel încât alocarea resurselor către sistem să satisfacă obiectivele impuse acestuia de-a lungul întregului său ciclu de viaţă”; prin “realizare” se înţelege proiectarea, planificarea, implementarea, evaluarea şi managementul sistemelor; “resursele” reprezintă seturi de tip: cunoştinţe + bani + materiale + echipamente + energie + informaţii, etc. (fig. 1.4)

Fig. 1.3. Etapele ingineriei sistemelor, în viziunea lui Rau J.G

OBIECTIVE RESURSE

Sistem

Intrări Ieşiri

Planificare

Proiectare

Ingineria sistemelor = Realizare

Implementare

Evaluare

Management

Fig. 1.4. Ingineria sistemelor definită de P.K. M′′′′Pherson

PROIECTARE

REALIZARE

PLANIFICARE

DEFINIRE

EVALUARE

DEZVOLTARE

SISTEM


Mai simplu spus ingineria sistemelor reprezintă un cumul de acţiuni prin care se proiectează noi sisteme sau se întreţin cele existente (fig. 1.5). Ingineria sistemelor are un caracter pragmatic, ea încearcă să optimizeze proiectarea funcţională şi structurală astfel încât sistemul să devină optim din punct de vedere cost-eficienţă de-a lungul întregului său ciclu de viaţă. Întreţine Proiectează

• Alegere tehnologii de lucru

• Alegere echipamente

• Proiectare logistică

• Amplasare

• Întreţinere

• Control

• Proiectarea sistemului informatic

• Proiectare ecologică

Fig. 1.5. Obiectivele şi activităţile ingineriei sistemelor Pentru ingineri abordarea sistemică a problemelor tehnico-economice privind

proiectarea, construirea şi exploatarea sistemelor de producţie prezintă o deosebită importanţă. În cadrul acestei abordări sistemice, ingineria sistemelor reprezintă doar o latură, iar studiul ei este impus de dezvoltarea fără precedent a produselor, tehnologiilor, echipamentelor de fabricaţie, de modificările apărute la nivelul factorului uman implicat în producţie şi de creşterea complexităţii relaţiilor şi conexiunilor ce se stabilesc între elementele sistemelor productive.

1.2. Abordarea sistemică a problematicii tehnico-economice

Gândirea sistemică în domeniul tehnicii, şi al activităţii industriale în general, s-a transformat dintr-o “modă”, aşa cum se prezenta la începuturile introducerii conceptului de abordare sistemică, într-o necesitate intrinsecă, a devenit o metodă modernă de cercetare a fenomenelor. În activitatea industrială modul sistemic de abordare a problemelor consideră că orice mijloc tehnic, maşină-unealtă, obiect al muncii, operator uman, atelier, secţie, întreprindere, industrie, etc. sunt mulţimi de elemente, subsisteme sau sisteme renumite după anumite reguli, astfel încât îndeplinesc un scop bine precizat. O bună perioadă de timp studiul sistemelor s-a redus la analiza elementelor componente pe baza ipotezei “fiecare factor să fie supus variaţiei pe rând, considerându-se că funcţionarea celorlalte elemente rămâne nemodificată.”(abordare atomistă).

Sisteme

existente

Sisteme noi

INGINERIA

SISTEMELOR

DE PRODUCŢIE


Azi se recunoaşte cu claritate că există sisteme complexe care pur şi simplu nu îngăduie ca fiecare element să fie supus modificării pe rând. Aceste sisteme conţin o multitudine de conexiuni între elemente astfel încât modificarea unuia duce la transformări ale stării tuturor elementelor cu care acesta e interconectat. Abordarea sistemică, spre deosebire de abordare atomistă, ia în considerare conexiunile interne şi externe şi evaluează influenţa acestora asupra întregului sistem. În plus, proprietăţile şi funcţiile sistemului se deosebesc de cele ale părţilor sale componente. Ca urmare, orice sistem are anumite proprietăţi care nu se regăsesc la nivelul părţilor sale componente, deci nu pot fi deduse direct doar prin descompunerea şi analizarea fiecărui subsistem sau element.

Abordarea sistemică nu poate fi considerată o ştiinţă în sensul strict al cuvântului, ci mai mult o metodologie generală, conceptualizată de Teoria generală a sistemelor, elaborată în anii 30 ai secolului trecut, de către biologul Ludwig von Bertalanffy. Teoria generală a sistemelor impune ideile de sistem şi gândire sistemică şi integrează concepte şi metode provenind din domenii ştiinţifice diferite. Informaţiile despre elementele sistemului studiat sunt sintetizate în vederea definirii comportamentului sistemului în ansamblu, punându-se în evidenţă principiile esenţiale ale dinamicii sistemului. În acest sens, Teoria generală a sistemelor reprezintă ştiinţa care elaborează metodologia de investigare a sistemelor, definind legi, principii şi proprietăţi caracteristice tuturor sistemelor, indiferent de structura lor şi de natura elementelor componente.

1.3. Analiza sistemelor, conducerea sistemelor şi ingineria sistemelor ca părţi ale abordării sistemice

În abordarea sistemică există trei mari categorii de activităţi:

• analiza sistemelor ;

• ingineria sistemelor;

• conducerea sistemelor. Acestea conferă un caracter “tridimensional” metodei sistemice (fig. 1.6), fiecare dintre ele acţionând în domenii specifice.

Fig. 1.6. Locul ingineriei sistemelor în cadrul abordării sistemice


Analiza sistemelor reprezintă un cumul de metode şi de concepte de investigare a sistemelor existente, precum şi o bază teoretică necesară creării de noi sisteme (fig. 1.7). Analiza sistemelor stabileşte obiectivele şi strategiile pentru atingerea acestora, investighează elementele componente ale sistemelor, interacţiunile dintre acestea, stabileşte diferite variante de lucru şi, pe baza unor criterii, indică varianta optimă.

Conducerea sistemelor cuprinde activităţi prin care se programează şi se conduc

sistemele existente (fig. 1.8). Această activitate stabileşte planurile, bugetele, priorităţile, resursele alocate, măsoară performanţele obţinute de sistem, corectează abaterile de la obiectivele propuse. Se poate vorbi şi de conducere a proiectării atunci când se ocupă de organizarea şi planificarea tuturor activităţilor referitoare la proiectarea şi realizarea unui sistem nou sau îmbunătăţit.

Ingineria sistemelor reprezintă un cumul de acţiuni prin care se proiectează sisteme noi sau se întreţin cele existente (fig. 1.9). În cadrul ingineriei sistemelor, ingineria sistemelor de producţie este o activitate inginerească novatoare, creatoare, între activităţile ei specifice fiind cuprinse:

Strategie BAZĂ METODĂ TEORETICĂ DE DE CREARE INVESTIGARE

Fig. 1.7. Rolul analizei sistemelor

PROGRAMARE CONDUCEREA CONDUCERE PROIECTĂRII ŞI DEZVOLTĂRII

Fig. 1.8. Rolul conducerii sistemelor

Obiective

Variantă optimă de sistem

Analiza

sistemelor Sisteme

existente

Sisteme

noi

Conducerea

sistemelor

Sisteme

existente

Sisteme

noi


• alegerea tehnologiilor de lucru;

• alegerea echipamentelor;

• proiectarea logistică (modul în care materia primă este poziţionată în zona de lucru şi transportată de la un post de lucru la altul cu cheltuieli minime);

• amplasarea utilajelor;

• controlul sistemelor de producţie;

• proiectarea sistemului de întreţinere şi reparaţii;

• proiectarea sistemelor de informaţii necesare desfăşurării producţiei;

• proiectarea sistemelor de protecţia a mediului, etc.;

În figura 1.10 sunt prezentate fazele ciclului de viaţă al unui sistem (şi anume definirea cerinţelor sistemului, explorarea conceptului, proiectarea sistemului, realizarea lui, funcţionarea, întreţinerea, retragerea şi înlocuirea lui) şi etapele care sunt “acoperite” de fiecare din cele trei laturi ale abordării sistemice.

După cum se observă, ingineria sistemică se ocupă de sistem de-a lungul întregului său ciclu de viaţă. Chiar dacă esenţa ingineriei sistemelor este novatoare şi activă, există pentru această disciplină o metodologie de lucru orientativă, metodologie ce se aplică în condiţiile specifice pe care o anumită problemă le prezintă. Astfel, având în vedere că fenomenele economice şi industriale tind să se repete şi că există anumite metode clasice de rezolvare, se poate găsi o soluţie generală. Ţinând cont însă că orice problemă este unică şi specială, soluţia generală este analizată şi prelucrată, ajungându-se la soluţia particularizată care rezolvă problema pusă.

ÎNTREŢINE PROIECTEAZĂ

Fig. 1.9. Rolul ingineriei sistemelor

• Definirea cerinţelor sistemului

• Explorarea conceptului Analiza

• Proiectarea sistemului sistemelor

• Realizarea sistemului Ingineria

• Funcţionarea sistemului Conducerea sistemelor

• Întreţinerea sistemului sistemelor

• Retragerea şi înlocuirea

Fig. 1.10. Fazele ciclului de viaţă al unui sistem şi etapele “acoperite” de cele trei laturi ale abordării sistemice

Ingineria

sistemelor

Sisteme

existente

Sisteme

noi


După o analiză sistemică ce elaborează specificaţiile funcţionale (elementele componente ale sistemului, activităţile pe care le desfăşoară) se construieşte, prin tehnica analizei funcţionale, diagrama bloc a activităţilor, diagramă ce relevă interdependenţa acestora în scopul îndeplinirii obiectivului propus. Ţinând cont de acestea şi de condiţiile generale de sistem, ingineria sistemelor (în cadrul fazei de proiectare a sistemului, vezi fig. 1.10) elaborează un proiect preliminar, unul de detaliu şi planul de operare al sistemului (fig. 1.11).

După această prezentare sintetică precizăm că asupra acestor etape se va reveni cu detalii în cadrul capitolelor următoare.

1.4. Sistem. Definire. Noţiunea de sistem este una dintre cele mai cuprinzătoare noţiuni ale gândirii umane. Ea a fost dezvoltată în deceniile 3-5 ale secolului trecut, ca o necesitate stringentă

Specificaţii funcţionale Diagrama bloc a activităţilor Condiţii generale de sistem

Fig. 1.11. Etape în cadrul ingineriei sistemelor

Ingineria sistemelor

PROIECT PRELIMINAR

- definire variante

- variantă optimă de proiectare

PROIECT DE DETALIU

- stabilirea funcţionării sistemului - schiţe de detaliu - prototipuri

- încercări - integrare subsisteme

PLAN GENERAL

- plan de montaj, instalare

- plan logistic

- plan de întreţinere - plan de personal

PLAN

GENERAL


de modelare, simulare şi interpretare a fenomenelor de orice natură. Conceptul de sistem e definit în mai multe moduri în literatura de specialitate. Astfel:

• Ludwig von Bertalanffy defineşte sistemul ca fiind format “dintr-o mulţime de elemente aflate într-o dependenţă neîntâmplătoare.”;

• L. Zadek defineşte sistemul ca fiind “obiect abstract caracterizat prin conexiunea perechilor de mărimi intrare-ieşire";

• Hall şi Fagen definesc sistemul ca “mulţimea obiectelor componente împreună cu relaţiile dintre obiect şi atribuţiile lor”;

• în sens filozofic ”un sistem este un ansamblu de elemente în care fiecare element reprezintă ceva numai în măsura în care îşi cedează proprietăţile către sistem”.

În sensul cel mai larg, denumirea de sistem poate fi atribuită oricărei mulţimi de obiecte sau procese între care există anumite conexiuni stabilite în vederea atingerii unui scop.

Orice obiect, fiinţă sau stare din natură pot fi asimilate noţiunii de sistem în condiţiile în care elementele lor componente realizează o transformare a unor mărimi de intrare în mărimi de ieşire (fig. 1.12).

În industrie, orice specialist cunoaşte că o unitate industrială indiferent de mărimea ei, integrează o mulţime de elemente eterogene (oameni, utilaje, materiale, semifabricate, energie, mijloace financiare, informaţii, etc.) având scopul de a efectua o transformare precisă a obiectelor muncii astfel ca, la sfârşitul procesului de fabricaţie, elementele de ieşire (produse sau servicii) să realizeze o amplificare în sens valoric a elementelor de intrare.

Din cele de mai sus rezultă că suportul esenţial pentru un sistem oarecare îl constituie structura activă a sa, adică acele elemente care determină capacitatea de transformare a elementelor de intrare. Aceşti factori reprezintă, din punct de vedere matematic, o structură de operatori. Astfel, cunoscând structura operatorială a unui sistem, avem informaţii de ansamblu asupra acestuia, iar, în cazul în care se cunosc şi relaţiile matematice între operatori, atunci informaţiile despre sistem sunt aproape complete. De exemplu, dacă despre o întreprindere există informaţii despre secţiile de producţie, cele auxiliare, compartimentele tehnice, de conducere, administrative, situaţia stocurilor, a forţei de muncă, a parcului de utilaje, etc., se poate determina structura operaţională, astfel putându-se stabili capacitatea ei de transformare. Dacă informaţiile se completează cu date privind fiecare element productiv, calificarea forţei de muncă, schemele de relaţii, etc. şi se determină expresiile matematice de cuantificare a lor în

Mărimi Mărimi de intrare de ieşire TRANSFORMARE

Fig. 1.12. Transformarea - caracteristica de bază a oricărui sistem

Sistem

14 Ingineria sistemelor de producţie I unităţi echivalente, se pot calcula rezultatele concrete ale totalităţii activităţilor întreprinderii.

În studiul oricărui sistem trebuie avut în vedere faptul că sistemul presupune o anumită prioritate a întregului asupra părţilor. De aceea, studiul unui sistem nu se poate face doar prin analiza părţilor sale componente, ci presupune şi studiul comportamentului său de ansamblu, adică a raportului dintre părţile componente şi dintre acestea şi mediul înconjurător. Având în vedere acestea, să urmărim în continuare definirea clară a unor concepte ce au legătură cu cel de sistem.

1.5. Concepte fundamentale privind sistemele. Întreprinderea industrială ca sistem.

Aşa cum s-a văzut un sistem este alcătuit dintr-o mulţime de elemente şi subsisteme conectate între ele, acţionând împreună pentru atingerea unui obiectiv comun. În fig. 1.13 se prezintă schematic un sistem.

Se observă că acesta este alcătuit din obiecte diferite, numite elemente, care pot fi, la rândul lor, sisteme sau subsisteme având o natură fizică diferită. Astfel, pentru conceptul de element se poate da definiţia: obiect, subsistem sau sistem care intră în componenţa sistemului analizat. Considerând întreprinderea industrială ca sistem, ea e compusă din elemente care pot fi, la rândul lor, subsisteme sau sisteme: maşini-unelte, echipamente industriale, mijloace de transport, materii prime şi semifabricate, oameni, clădiri, etc.

Între elementele (subsistemele) unui sistem există interacţiuni sau conexiuni interne (fig. 1.13). Legăturile se pot stabili şi cu sisteme din mediul extern, numindu-se conexiuni externe. Aşadar pentru noţiunea de conexiune este valabilă definirea ca legătură dintre elementele unui sistem sau dintre elementele sistemului şi mediul extern. La nivelul întreprinderii industriale se stabilesc conexiuni interne de natură foarte diferită:

SISTEM

Subsistem 2

E 1.1 E 1.2

E 2.1

E 2.2

E 2.3

Subsistem 1

MEDIU EXTERN

Fig.1.13. Reprezentare schematică a unui sistem


tehnologice, informaţionale, decizionale, socio-umane, etc. Conexiuni externe se stabilesc între compartimente ale întreprinderii şi furnizori (de materii prime, materiale, energie, bani, forţă de muncă, etc.), clienţi, competitori.

Un alt concept referitor la sistem este cel de structură. Structura unui sistem e definită ca fiind ansamblul dintre elementele (subsistemele) sistemului şi conexiunile interne stabilite între acestea. Structura unui sistem asigură coerenţa lui internă şi sugerează graniţa sau limitele sistemului. Revenind la exemplul întreprinderii se poate vorbi de structura tehnică sau tehnologică (dacă predomină interdependenţele tehnologice) structura organizatorică (dacă se au în vedere relaţiile dintre compartimentele funcţionale ale firmei) sau structura de conducere (dacă se consideră conexiunile decizionale). O astfel de împărţire e utilă datorită faptului că structura generală a firmei ar fi deosebit de complicată, ea incluzând conexiuni de natură extrem de diferită.

Orice sistem funcţionează într-un mediu extern definit ca fiind mulţimea de elemente, subsisteme sau sisteme aflate în afara sistemului analizat şi cu care acesta are conexiuni. Orice întreprindere industrială are legături cu alte firme (furnizori sau clienţi), bănci, pieţe, organizaţii etc., iar mulţimea acestora împreună cu reglementările, legile, contractele care le ordonează legăturile, formează mediul extern al firmei.

Perturbaţiile generate de schimbările din mediul extern, precum şi modificările structurii sistemului duc la modificarea, într-o măsură mai mică sau mai mare, a stării sistemului. Starea sistemului poate fi definită ca fiind mulţimea de valori pe care le iau, la un anumit moment dat, o serie de mărimi determinante pentru sistem. Pentru cazul discutat al unei întreprinderi industriale, starea la un anumit moment poate fi dată de valorile pe care le iau anumiţi indicatori importanţi cum ar fi: cifra de afaceri, numărul de angajaţi, volumul producţiei fizice, nivelul stocurilor, etc.

Modificarea în timp a stării unui sistem se poate datora unor cauze interne şi atunci se numeşte comportament intern, sau datorită unor cauze externe, numindu-se comportament extern. Pentru cazul analizat volumul producţiei, de exemplu, poate scădea din cauza modului în care funcţionează maşinile şi utilajele, a productivităţii scăzute a muncii, a deciziilor manageriale greşite, etc. Dar poate fi influenţat şi de cauze externe cum ar fi: scăderea cererii de produse pe piaţă, livrările necorespunzătoare calitativ sau cantitativ de materii prime, materiale, energie de către furnizori, blocajul financiar, etc.

Evoluţia sistemului este consecinţa îmbinării dintre comportamentul intern şi cel extern, îmbinare ce dă comportamentul general al sistemului. Acest comportament general este evidenţiat de forma pe care o are traiectoria de evoluţie (stare) a sistemului, definită ca fiind mulţimea de stări ale sistemului cuprinsă între starea iniţială şi cea finală a analizei.

Din cele de mai sus decurge ipoteza fundamentală că studiul oricărui sistem existent în natură, viaţă şi societate trebuie realizat în timp şi ţinând cont de relaţiile cu alte sisteme. În raport cu factorul timp există o categorie de sisteme autoreglabile. Acestea au proprietatea de a reacţiona cu mijloace proprii la diferite perturbaţii şi de a-şi păstra, pe anumite perioade, autocontrolul în funcţionare şi realizarea scopului stabilit iniţial. Acestea sunt sisteme cibernetice şi sunt studiate de ştiinţa numită cibernetică.


1.6. Sistem cibernetic. Cibernetica. Definire.

Schema conceptuală a unui sistem cibernetic presupune existenţa, pe lângă elementele prezentate în fig. 1.13, a unei conexiuni informaţionale între ieşirea şi intrarea sistemului, aşa numită conexiune inversă (feedback) (fig. 1.14)

Termenul de cibernetică, provenit din grecescul kybernetes care înseamnă navigator, cârmaci, a fost utilizat pentru prima dată de Norbert Wiener (1894-1964) în titlul cărţii sale, apărută în 1948, “Cibernetica sau comanda şi controlul la fiinţe şi maşini”. În această lucrare se dau, pentru prima dată, legităţi referitoare la controlul şi conducerea unor sisteme de natură diferită (tehnice, biologice, sociale).

În ansamblul ştiinţelor de sistem cibernetica e ştiinţa care studiază legităţile

fundamentale ale creării şi funcţionării sistemelor de conducere complexe. Un sistem de conducere are drept obiectiv esenţial elaborarea de decizii, comenzi, strategii destinate asigurării atingerii scopurilor propuse unor sisteme reale tehnice, economice, sociale, biologice. Ideea de bază de la care a pornit N. Wiener a fost că între sistemul de conducere şi sistemul condus există două legături (fig. 1.15.):

• o legătură directă, pentru transmiterea comenzilor, deciziilor;

• o legătură inversă (feedback), pentru transmiterea informaţiei de urmărire şi control de la obiectul condus la sistemul de conducere.

Datorită existenţei acesteia din urmă este posibilă determinarea oricărei abateri a

funcţionării sistemului de la obiectivele propuse şi luarea de decizii care să ducă la eliminarea acestor disfuncţionalităţi. Astfel sistemul capătă capacitatea de autoreglare şi adaptare.

Cibernetica, definită ca ştiinţă a conducerii sistemelor complexe, are deci, ca obiect de studiu, procesele de conducere. Ea prospectează domeniile coordonării, reglării şi controlului dintr-o viziune cu totul nouă. Cibernetica este o teorie a maşinilor care nu construieşte şi nu analizează obiecte (mecanisme, roţi dinţate, elemente electronice, etc.) ci, investigând modul de comportare al acestora caută să răspundă întrebării “Ce face acest obiect ?” şi nu întrebării “Ce este acest obiect ?”.

SISTEM X Y

Conexiune inversă (feed-back)

Fig.1.14. Schema conceptuală a unui sistem cibernetic


Cibernetica se ocupă de toate formele de comportare, în măsura în care ele sunt

determinate sau reproductibile, tratând un anumit sistem nu prin prisma unei acţiuni individuale, ci prin ceea ce este cuprinzător şi general, analizând toate comportările lui posibile, datele iniţiale precum şi rezultatele finale.

Întrucât procesele de conducere sunt studiate din punct de vedere informaţional, făcându-se abstracţie de structura fizică concretă a sistemelor respective, se poate face o analogie între funcţionarea sistemelor biologice (homeostatice) şi a unor sisteme tehnice cu autoreglare (adaptive). Această analogie a dus la elaborarea unor modele (matematice, informaţionale, tehnice) ale unor procese biologice şi la simularea lor. S-a creat astfel o nouă cale de cercetare a fenomenelor vieţii şi de aprofundare a cunoştinţelor în domeniile biologiei, medicinei, neurologiei, psihologiei, etc. Pe de altă parte, modelarea proceselor vitale prin mijloace tehnice a condus la dezvoltarea unor domenii de cercetare tehnică aplicativă în sfera sistemelor de reglare automată, a inteligenţei artificiale, a bionicii, etc.

Iată deci, că cibernetica e o ştiinţă inter şi multidisciplinară care face apel la cunoştinţe de matematică, teoria informaţiei, teoria reglării automate, biologie, neurologie, fizică, economie, psihologie, teoria sistemelor, etc. În funcţie de domeniul de aplicare s-au constituit o serie de discipline cibernetice de ramură:

• cibernetica tehnică;

• biocibernetica ;

• cibernetica economică;

• cibernetica socială, etc.

1.7. Metodele de studiu ale ciberneticii Cibernetica economică oferă o reprezentare unitară a economiei ca sistem dinamic

complex şi o abordare a subsistemelor sale componente (ramuri industriale, întreprinderi industriale, firme mici şi mijlocii etc.) în contextul funcţionării lor în interdependenţă. În

SISTEM

DE

CONDUCERE

SISTEM

CONDUS

Legătură directă

Legătură inversă

Elemente

de intrare

Elemente

de ieşire

Fig.1.15. Legăturile între sistemul de conducere şi sistemul condus

18 Ingineria sistemelor de producţie I toate aceste sisteme au loc procese de reglare, autoreglare, de creştere sau dispariţie, de restructurare sau destructurare, procese ce se desfăşoară după legi obiective ce pot fi determinate.

Orice obiect, proces, fenomen sau sistem poate fi studiat atât cantitativ, cât şi calitativ. Descrierea calitativă foloseşte adjective la diferite grade de comparaţie, recurge la paralele între obiectul studiat şi altele sau la descrierea în cuvinte a evoluţiei unui proces. O asemenea descriere e de cele mai multe ori subiectivă şi poate fi utilizată doar în procesele de conducere la care participă oamenii, maşinile neînţelegând (deocamdată) un asemenea limbaj. Descrierea cantitativă recurge la mărimi ce pot fi măsurate (dimensiuni, număr de elemente, presiune, temperatură, enumerarea stărilor succesive, etc.) şi tinde către o formalizare cât mai exactă a obiectelor, proceselor şi fenomenelor analizate.

Cibernetica se bazează nemijlocit pe utilizarea formalismului matematic pentru studierea proceselor de conducere din sistemele dinamice complexe. Dar având în vedere că în astfel de sisteme intervine factorul uman, metodele matematice sunt frecvent însoţite de descrieri şi abordări calitative.

Principalele metode de studiu utilizate de cibernetică sunt:

• analiza sistemelor, care constă în descompunerea sistemului analizat în elemente componente, determinarea locului şi rolului fiecărui element în cadrul sistemului, precum şi a conexiunilor ce se stabilesc între elemente;

• sinteza sistemelor, care constă în asamblarea elementelor componente într-un sistem unitar, cu performanţe îmbunătăţite;

• modelarea, care constă în investigarea sistemelor reale utilizând reprezentări convenţionale ale acestora (modele fizice sau abstracte);

• simularea, reprezentând o serie de operaţii realizate asupra unui model validat de realitate, constând în modificarea valorilor unor parametri de simulare în scopul determinării modului în care s-ar comporta sistemul dacă ar fi supus, în realitate, modificărilor respective;

• metoda conexiunilor bloc, care împarte sistemele complexe, formate din subsisteme insuficient cunoscute, în blocuri a căror structură internă poate fi ignorată, luându-se în considerare numai conexiunile cu celelalte subsisteme;

• metoda cutiei negre permite studierea unor sisteme despre care nu se ştie nimic, sau aproape nimic; în cazul acestora se studiază perechile de valori intrare-ieşire în diferite condiţii pentru a se descoperi modul lor de funcţionare.

1.8. Proprietăţile sistemelor cibernetice

Sistemele cibernetice au proprietăţi care pot fi împărţite în două mari clase:

proprietăţi general sistemice și proprietăţi specific cibernetice. Proprietăţile general sistemice conferă sistemului cibernetic caracteristici de:

• sistem dinamic;

• sistem deschis;

• sistem mare;

• sistem complex.


Faptul că un sistem cibernetic e dinamic înseamnă că într-un interval de timp acesta îşi modifică starea, structura şi/sau comportamentul ca urmare a unor cauze interne sau externe.

Faptul că un sistem cibernetic e deschis arată că acesta are conexiuni neneglijabile cu alte sisteme din mediul extern. Aceste conexiuni sunt intrările în sistem (mulţimea conexiunilor prin care se transferă substanţă, energie, informaţie din mediul extern către sistemul considerat) şi ieşirile din sistem (mulţimea conexiunilor prin care sistemul transferă spre mediul extern substanţă, energie, informaţii). Datorită acestor conexiuni, sistemele deschise nu se supun celui de-al doilea principiu al termodinamicii, care afirmă că în sistemele închise entropia creşte continuu, ducând la o stare de dezordine maximă, de nivelare a diferenţelor, de atingere a unei stări de omogenitate maximă. Sistemele din lumea vie trec însă, în cursul existenţei lor, spre o stare de organizare şi diferenţiere, tocmai datorită schimburilor continue dintre ele şi mediul exterior.

Conceptul de sistem mare se referă la numărul mare de elemente componente şi la o mare varietate a legăturilor dintre acestea. În scopul simplificării studierii sistemelor mari acestea pot fi analizate de pe diferite nivele de rezoluţie. De exemplu o industrie la nivel macroeconomice poate fi un simplu element, în timp ce la nivel microeconomic ea trebuie studiată ca fiind compusă din sute sau mii de firme, fiecare dintre acestea cuprinzând milioane de elemente şi de conexiuni între acestea. Sistemele mari presupun întotdeauna un grad de nedeterminare. Principiul nedeterminării al lui Bellman-Zadeh arată că, cu cât numărul de elemente dintr-un sistem este mai mare, cu atât creşte nedeterminarea privind valorile pe care le pot lua stările acestui sistem.

Evoluţia oricărui sistem reprezintă un proces de creştere a complexităţii sale. Elaborarea unor criterii pe baza cărora să poată fi apreciată complexitatea este destul de dificilă. Intuitiv această proprietate poate fi legată de dimensiuni, de numărul de elemente şi de numărul de conexiuni dintre acestea, de intensitatea acestora, de costul realizării şi întreţinerii sistemului respectiv, etc. Sistemele pot fi clasificate, din punct de vedere al complexităţii, în:

• sisteme simple, cu un număr de 10…103 elemente aşezate într-o structură neramificată, cu număr mic de conexiuni;

• sisteme complexe cu 103…107 elemente şi conexiuni importante între acestea;

• sisteme ultracomplexe cu un număr foarte mare de elemente (107…1030) şi conexiuni între acestea;

• sisteme hipercomplexe (suprasisteme) cuprinzând 1030…10200 elemente şi conexiuni.

Proprietăţi specific cibernetice ale sistemelor cibernetice sunt descrise de:

• legea varietăţii necesare (Ashby);

• legea conexiunii inverse (Wiener);

• principiul sinergiei (Hacken);

• principiul complementului extern;

• legea raportului sintropie-entropie.


Legea varietăţii necesare afirmă că varietatea la ieşirea unui sistem poate fi modificată doar printr-o varietate suficientă la intrarea acestuia. Această lege este în legătură cu conceptele de varietate şi constrângere. Constrângerile determină reducerea varietăţii unui sistem şi ele iau, de regulă, forma legilor. Orice lege a naturii reprezintă o constrângere puternică, limitând varietatea formelor. În societate constrângerile sunt mai slabe, de aceea varietatea în sistemele economice şi sociale e mai mare decât în sistemele fizice sau tehnice.

Legea conexiunilor inverse afirmă că orice sistem cibernetic conţine cel puţin o buclă de feedback. Datorită existenţei acesteia, sistemul cibernetic îşi păstrează integritatea şi îşi asigură atingerea obiectivelor propuse chiar în condiţiile de schimbări în structura sa şi de apariţie a unor perturbaţii din mediul extern.

Principiul sinergiei afirmă că efectul total al interacţiunilor şi interdependenţelor din sistem este neaditiv în raport cu efectele locale. Cu alte cuvinte efectul sinergic (sau emergent) se atinge atunci când funcţionarea concomitentă a părţilor (subsistemelor) asigură obţinerea, la nivelul întregului sistem, a unui efect mai mare decât suma efectelor părţilor luate separat.

Principiul complementului extern afirmă că orice sistem cibernetic constituie un element al cel puţin unei bucle de feedback dintr-un sistem cibernetic de ordin superior. Într-o astfel de accepţiune rezultă că tot cea ce ne înconjoară este de fapt un gigantic sistem format din lanţuri de subsisteme interdependente incluse unele în altele. În scopul simplificării analizelor, pentru orice sistem real dat, se pot considera: sistemul real ce poate fi analizat izolat sau în legătură cu mediul extern, dar este complet separat de complementul extern, reprezentat de acele sisteme cu care sistemul analizat nu are legătură directă sau conexiunile sunt atât de slabe încât pot fi neglijate.

Legea raportului sintropie–entropie afirmă că în sistemele cibernetice sintropia creşte şi entropia scade. Raportul sintropie–entropie poate fi asociat cu cel de ordine–dezordine. S-a văzut anterior că, spre deosebire de sistemele închise în care există tendinţa de creştere a dezordinii, în sistemele deschise (şi sistemele cibernetice sunt asemenea sisteme) tendinţa e aceea de creştere a ordinii, a organizării şi diversificării.


PROPUNERI DE SUBIECTE PENTRU STUDIU ÎN ECHIPĂ SAU INDIVIDUAL 1. Pornind de la textul de mai jos, adaptat după un articol publicat în noiembrie 2014 în

cotidianul mureșean Zi de Zi, avându-l ca autor pe Toth Alex:

• identificați primele 20 firme (după cifra de afaceri și după numărul de angajați) din județul Mureș;

• documentați-vă folosind internetul și identificați, dintre cele 20 de firme, care sunt companiile care activează în domeniul producției industriale.

http://www.zi-de-zi.ro/elita-business-ului-muresean-afaceri-de-22-miliarde-euro-peste-15-800-de-locuri-de-munca/

Mulțumesc lui Toth Alex pentru permisiunea de a adapta și folosi informațiile publicate

de el.

22 Ingineria sistemelor de producţie I 86 de societăţi din judeţul Mureş au fost distinse joi, 30 octombrie 2014, cu Diplome şi Trofee de Excelenţă pentru rezultatele obţinute în ultimii cinci ani. Premierea a fost făcută în cadrul Topului Firmelor din Judeţul Mureş, eveniment organizat pentru a 21-a oară de Camera de Comerţ şi Industrie a Judeţului Mureş. Potrivit datelor furnizate de www.listafirme.ro, cel mai complet portal despre firmele din România, în exerciţiul financiar 2013, cele 86 de firme distinse cu Diplomă şi Trofeu de Excelenţă:

• au derulat afaceri cumulate de 10,02 miliarde lei (aproximativ 2,26 miliarde euro);

• au înregistrat profit cumulat de 607,55 milioane lei (circa 137,46 milioane euro);

• au asigurat 15.866 de locuri de muncă.

Firmă Cifră de afaceri [lei] Profit [lei] Angajaţi

Aages 17.811.896 724.735 90

Aesculap Prod 4.639.555 224.410 18

Allstar Prod 97.722.071 7.125.213 224

Alpina Shoe Production 88.859.392 810.040 549

Anvergo 90.515.935 25.613.092 94

Anvico 8.070.263 1.125.028 42

Aspharom 25.768.843 262.984 35

Azomureş 1.599.340.920 104.571.827 2.457

Balneoclimaterica 27.724.120 4.367.203 245

Bio Eel 112.690.579 1.337.923 165

BSG Security 6.655.145 6.868 264

Centrul Medical Topmed 3.470.827 78.954 75

Charter Trans Air Agency 17.391.059 244.779 28

Cis Gaz 35.441.371 1.530.273 48

Citadin Prest 11.641.153 23.795 69

Compania Aquaserv 71.400.441 3.267.168 874

Cotraco Rom 20.356.581 638.885 31

Cuvântul Liber 1.352.740 134.497 0

Dafcochim 139.123.526 5.975.038 43

Daw Benţa România 71.173.883 588.492 255

Del Forest 1.694.041 705.956 14

Digital Color Company 1.120.238 453.352 5

Durkopp Adler 31.918.843 650.402 295


E.On Gaz Distribuţie 726.547.828 67.817.520 1.613

E.ON Energie România 4.558.613.727 224.466.064 348

Eldi Brutăria 27.335.392 82.968 237

Electromecanica SCM 698.124 29.146 19

Farel Impex 129.302.575 4.436.654 227

Farmaceutica B&B 5.041.561 313.070 20

Fomco Prodimpex 15.188.708 2.159.954 29

Foraj Sonde 118.437.714 1.508.114 610

Gedeon Richter România 119.175.198 - 44.192.159 544

Geiger Transilvania 87.238.695 4.376.028 221

Ghiocelul Com 952.460 8.623 14

Grand 3.054.463 232.919 46

Herlitz România 38.052.079 876.381 80

Hirschmann România 175.665.912 11.327.413 510

Hochland România 216.040.409 9.470.013 336

Hora 17.577.133 1.122.166 271

Impress 1.989.745 17.183 25

Indlacto Mureş 38.817.673 1.250.030 38

Indra Import Export 33.296.249 1.109.068 45

Insta Grup 10.337.340 1.732.745 52

Instaservice 13.397.505 1.629.303 44

IRUM 57.780.812 8.040.908 353

Izorep 13.361.815 101.956 151

Las Prom 17.083.558 4.146.777 49

Lazăr 7.484.814 50.831 102

Maviprod 52.045.688 7.402.594 56

Media Marketing 2.133.989 473.698 11

Mif 6.398.003 3.325 45

Monotex 57.436.245 6.033.853 75

Moragroind 8.571.982 4.636 77

Nakita Prod Comimpex 12.287.769 1.788.969 36

Napa Impex 8.293.350 87.904 40

Oltean Prodlemn 13.749.095 - 262.291 180


Oprea Avi Com 33.671.691 2.139.270 235

Optica Optofarm 4.908.274 936.532 43

Ormatin Mur 2.793.345 46.682 19

Ortoprofil Prod România 44.313.800 7.190.503 203

Primer Electro 8.974.833 219.460 47

Profitec 3.074.945 7.833.643 7

Promark Trade 3.334.782 8.401 24

Protego 2.062.408 373.424 68

Redatronic Serv 4.868.928 712.953 25

Reea 13.765.129 3.285.841 212

Remex 12.810.933 248.638 143

Renania Trade 88.075.042 9.912.312 118

Rom Olsena Company 3.319.453 80.912 24

Rosenberg 3.953.845 1.739.565 6

Ruck Ventilatoare 41.988.353 4.145.126 110

Salubriserv 30.290.367 395.361 370

Sandoz 268.037.485 21.849.078 257

Semtest BVN 5.866.368 62.304 46

Siceram 60.251.174 4.042.884 276

Silvana 2.453.722 275.531 21

Silvaur Impex 12.128.713 4.841 93

Socot 11.080.158 581.774 358

Sucmerom 12.199.446 448.957 41

Şurub Trade 48.525.383 6.553.758 110

Therezia Prodcom 24.293.376 654.073 92

Tiger Security 3.899.487 507.559 189

Transport Local 1.612.266 145.563 22

Trial Act 2.094.674 739.782 2

Viva Com 7.575.493 396.941 38

Zahărul Luduş 180.831.715 9.463.653 220


2. Realizați o documentare asupra evoluției de stare începând cu anul 2008 până în

prezent, a principalelor întreprinderi industriale din județul Mureș. Folosiți următorii indicatori:

• cifra de afaceri;

• profitul sau pierderea;

• numărul de angajați;

• cifra de afaceri/angajat;

• profitul sau pierderea/angajat. Comentați rezultatele și argumentați care sunt cele mai performante întreprinderi, din punctul vostru de vedere, exprimând și ce anume înțelegeți a fi ”performanța”.

Sugestii:

• întreprinderi industriale: Azomureș, Hirschmann Automotive, CIE Matricon, Romcab, Durkopp Adler, Electromureș, Imatex, IRUM, Kastamonu, VES, Ruk Ventilatoare;

• structurați rezultatele în tabele de forma celul de mai jos (exemplu):

DURKKOP ADLER 2008 2009 2010 2011 2012 2013

CA [lei] 22824851 13011925 22005381 25488149 27953097 31918843

Pr/Pi [lei] -1584867 -3676437 27099 6782 1634 650401

Nr. angajati 275 225 210 270 267 295

CA/angajat 82999 57831 104788 94401 104693 108199

Pr/Pi angajat -5763 -16340 129 25 6 2205

• pentru o imagine mai bună, realizați grafice care să ilustreze evoluția în timp a indicatorilor pe care îi considerați cei mai importanți pentru a ilustra performanța unei companii;

• pentru același tip de indicator realizați și grafice comparative pentru întreprinderile industriale studiate (vezi exemplul de mai jos)

Profit (pierdere)/angajat

-50000

0

50000

100000

150000

2010 2011 2012

[le

i]

AZOMURES

MATEROM

CIE MATRICON

PLASMATERM


• pentru documentare asupra indicatorilor menționați folosiți site-ul Ministerului de Finanțe www.mfinante.ro

Din secțiunea Agenți economici, alegeți Informații fiscale și bilanțuri

Alegeți selecție după nume și județ.


Alegeți județul MURES și tastați numele întreprinderii, apoi VIZUALIZARE.

Dacă vi se dau mai multe variante, alegeți pe cea dorită, prin click pe Codul Unic de Identificare.

Se deschide o fereastră cu informații despre agentul economic selectat.

28 Ingineria sistemelor de producţie I În partea de jos a ferestrei se poate alege anul pentru care să se afișeze bilanțul:

După selectarea anului dorit, vor fi afișați indicatorii de mai jos, din situațiile financiare depuse de agenții economici la Ministerul Finanțelor Publice. Preluați de aici informațiile necesare analizei voastre (de exemplu datele în chenar)


3. Citiți, analizați și comentați textul de mai jos, adaptat după un articol publicat în iunie

2013 în cotidianul mureșean Zi de Zi, avându-l ca autor pe Toth Alex. Faceți legături și cu subiectele anterioare propuse spre documentare și analiză.

http://www.zi-de-zi.ro/azo-hirschmann-si-kastamonu-exportatorii-anului-2012/

Mulțumesc lui Toth Alex pentru permisiunea de a adapta și folosi informațiile publicate

de el.

Cotidianul „Zi de Zi” a prezentat, în exclusivitate, topul celor mai importanţi 50 de exportatori din economia judeţului Mureş, realizat pe baza informaţiilor furnizate de Institutul Naţional de Statistică (INS). Întrucât INS nu furnizează detalii cu privire la valoarea exporturilor realizate de societăţile din România, articolul a oferit, informativ, valoarea cifrei de afaceri din anul 2011 ale societăţilor incluse în top 50 exportatori, date furnizate de www.listafirme.ro, cel mai important portal despre firmele din România.

Cum s-a întocmit ierarhia?

Potrivit Biroului de presă al INS, statisticile de comerţ internaţional cu bunuri se stabilesc prin însumarea datelor din sistemele statistice Intrastat şi Extrastat. “Sistemul Intrastat pentru comerţul Intra – UE, schimburile de bunuri între România şi celelalte 26 state

30 Ingineria sistemelor de producţie I membre ale Uniunii Europene şi sistemul Extrastat pentru comerţul Extra – UE, schimburile de bunuri între România şi statele care nu sunt membre ale Uniunii Europene”, se arată într-un comunicat remis către cotidianul “Zi de Zi”.

1. Azomureş SA Târgu-Mureş

Are ca obiect de activitate fabricarea îngrăşămintelor şi produselor azotoase. În 2011 a avut o cifră de afaceri de 1,62 miliarde lei şi 2.688 de angajaţi. “Este normală o astfel de clasare dacă luăm în calcul volumul de marfă care a plecat din Azomureş, ceea ce înseamnă că în urma plăţilor efectuate către bugetul de stat veniturile publice au crescut. Este importantă pentru noi activitatea de export, mai ales că în România există perioade cu cerere redusă, ceea ce ne permite să funcţionăm pe toată durata anului şi să menţinem constant numărul de angajaţi. În acelaşi timp putem anunţa că am crescut cu peste 20% livrările pe piaţa internă, ceea ce arată că implementăm, în paralel cu investiţiile, planurile asumate de noul actioner”, a declarat, pentru cotidianul “Zi de Zi”, Mihai Aniţei, director general Azomureş.

2. Hirschmann Automotive GMBH Austria – Sânpaul

Este reprezentată fiscal de Hirschmann România SRL, produce echipamente electrice şi electronice pentru autovehicule şi pentru motoare de autovehicule. Nu are bilanţ depus în România.

3. Kastamonu România SA Reghin

Se ocupă cu tăierea şi rindeluirea lemnului, este parte a Kastamonu Entegre Agac Sanayi Ve Ticaret Anonim Sirketi AS din Turcia şi este administrată de cetăţenii turci Ozoguz Esat Bayram, Onur Guven, Haluk Yildiz, Kigili Mehmet Avni şi Akturk Yildirim. În 2011 a raportat afaceri de 170,20 milioane lei şi a asigurat 553 de locuri de muncă.

4. Romcab SA Târgu-Mureş

Produce cabluri cu fibră optică, are doi asociaţi persoane juridice, Sadalbari SRL şi Morgan Stanley & Co International PLC din Marea Britanie şi cinci administratori: olandezul Dionysius Augustinus Martinus Maria Metzemaekers, italianul Roberto Musneci şi românii Sebastian Vlădescu, Ioan Ileana Anca şi Gabriel Biriş. În 2010 a derulat afaceri de 53,10 milioane lei şi a avut 130 de angajaţi.

5. Cableteam SRL Sighişoara

Are ca obiect de activitate fabricarea altor fire şi cabluri electrice şi electronice, are un asociat german, Johann Erich Wilms care deţine şi funcţia de administrator, împreună cu Schuster Karl Martin. În 2011 a avut 318 angajaţi şi cifră de afaceri de 123,66 milioane lei.

6. Cesiro SA Sighişoara

Se ocupă cu fabricarea articolelor ceramice pentru uz gospodăresc şi ornamental şi are cinci administratori: Aurelian Voia, Daniel Simion David, Delia Iliescu, Daniel Jugănaru şi


Mariana Pupăză. În 2011 a asigurat 1.346 de locuri de muncă şi a raportat afaceri de 90,18 milioane lei.

7. CIE Matricon SA Târgu-Mureş

Are un asociat din Spania, persoană juridică, CIE Automotive Nuevos Mercados, şi se ocupă cu turnarea metalelor neferoase uşoare. Anul 2011 a fost încheiat cu 250 de salariaţi şi cifră de afaceri de 78,75 milioane lei.

8. Hirschmann România SRL Sânpaul

Vezi poziţia a doua a ierarhiei. Are un asociat persoană juridică, Hirschmann Automotive GMBH din Austria şi doi administratori, Sebastian Paul Ilea şi Virgil Traian Roman. În 2011 a raportat afaceri de 161,95 milioane lei şi a avut 894 de angajaţi.

9. Gedeon Richter România SA Târgu-Mureş

Se ocupă cu fabricarea preparatelor farmaceutice şi are un asociat, persoană juridică, Richter Gedeon Vegyeszeti Gyar RT din Ungaria. A încheiat anul 2011 cu 552 de angajaţi şi cifră de afaceri de 119,51 milioane lei.

10. Allbright Com SRL Ungheni

Are ca obiect de activitate fabricarea materialului plastic şi are patru asociaţi, toţi cetăţeni italieni: Sara Pidutti, Paola Pissardo, Luca Pissardo şi Moreno Santia. A asigurat 220 de locuri de muncă în 2011, an în care a raportat cifră de afaceri de 43,88 milioane lei.

Poziţiile 11-50

11. Alpina Shoe Production SRL Reghin (încălţăminte, cifră de afaceri de 53,60 milioane lei în 2011)

12. Sefar SRL Sighişoara (ţesături, cifră de afaceri de 43,48 milioane lei în 2011)

13. Mobila Sovata SRL (mobilă, cifră de afaceri de 38,63 milioane lei în 2011)

14. Top Electro SRL Sângeorgiu de Mureş (fire şi cabluri electrice şi electronice, cifră de afaceri de 28,81 milioane lei în 2011)

15. Rowo SRL Sovata (tăierea şi rindeluirea lemnului, cifră de afaceri de 32,37 milioane lei în 2011)

16. Mondotex SRL Târgu-Mureş (maşini pentru industria textilă, cifră de afaceri de 114.933 în 2007)

17. Ruck Ventilatoare SRL Târnăveni (echipamente de ventilaţie şi frigorifice, cifră de afaceri de 22,49 milioane lei în 2011)

18. Peg Perego SRL Târgu-Mureş (produse manufacturiere, cifră de afaceri de 6,94 milioane lei în 2011)

19. Silke SRL Corunca (intermedieri în comerţul specializat în vânzarea produselor cu caracter specific, cifră de afaceri de 2,39 milioane lei în 2011)

32 Ingineria sistemelor de producţie I 20. Vitafoam România SRL Luduş (materiale plastice în forme primare, cifră de afaceri de

82,86 milioane lei în 2011)

21. Textor Distribuţie SA Târgu-Mureş (articole confecţionate din textile, cifră de afaceri de 26,58 milioane lei în 2011)

22. Gitogi Service SRL Târgu-Mureş (încălţăminte, cifră de afaceri de 4,63 milioane lei în 2011)

23. Foraj Sonde SA Ernei (servicii anexe extracţiei petrolului brut şi gazelor naturale, cifră de afaceri de 95,27 milioane lei în 2011)

24. Zahărcom SRL Luduş (comerţ cu ridicata al zahărului, ciocolatei şi produselor zaharoase, cifră de afaceri de 47,35 milioane lei în 2011)

25. Textila Mureş SCM Târgu-Mureş (articole de îmbrăcăminte, cifră de afaceri de 5,69 milioane lei în 2011)

26. Durkopp Adler SRL Sângeorgiu de Mureş (utilaje pentru industria textilă, a îmbrăcămintei şi a pielăriei, cifră de afaceri de 25,48 milioane lei în 2011)

27. Sandoz SRL Târgu-Mureş (produse farmaceutice de bază, cifră de afaceri de 272,69 milioane lei în 2011)

28. FA.RO.TEC SRL Ungheni (aparate de distribuţie şi control a electricităţii, cifră de afaceri de 4,54 milioane lei în 2011)

29. Aages SRL Târgu-Mureş (motoare, generatoare şi transformatoare electrice, cifră de afaceri de 18,79 milioane lei în 2011)

30. Kern Liebers Carpatia SCS Sâncraiu de Mureş (articole din fire metalice, lanţuri şi arcuri, cifră de afaceri de 29,39 milioane lei în 2011)

31. Transtex SRL Sighişoara (articole de îmbrăcăminte, cifră de afaceri de 4,92 milioane lei)

32. Electromureş SA Târgu-Mureş (echipamente electrice şi electronice, cifră de afaceri de 19,55 milioane lei în 2011)

33. Târnava SA Sighişoara (articole de îmbrăcăminte, cifră de afaceri de 9,59 milioane lei în 2011)

34. Hora SA Reghin (instrumente muzicale, cifră de afaceri de 21,85 milioane lei în 2011)

35. Mobex SA Târgu-Mureş (mobilă, cifră de afaceri de 42,83 milioane lei în 2011)

36. Parat Ro SRL Sighişoara (articole confecţionate din textile, cifră de afaceri de 4,68 milioane lei în 2011)

37. Lion International Trading SRL Sângeorgiu de Pădure (mobilă, cifră de afaceri de 15,75 milioane lei în 2011)

38. Grangee EE Eastern Europe SRL Ungheni (mobilă, cifră de afaceri de 15,58 milioane lei în 2011)

39. Larix Forest SRL Reghin (mobilă, cifră de afaceri de 33,39 milioane lei în 2011)

40. Koldtext SRL Albeşti (articole confecţionate din textile, cifră de afaceri de 6,46 milioane lei în 201

41. Bata Rom SRL Târgu-Mureş (echipamente electrice, cifră de afaceri de 1,55 milioane lei în 2011)


42. Remex SA Reghin (mobilă, cifră de afaceri de 14 milioane lei în 2011)

43. Vladalex Impex SRL Târgu-Mureş (fructe şi legume, cifră de afaceri de 16,25 milioane lei în 2011)

44. Confort Impex SRL Târgu-Mureş (mobilă, cifră de afaceri de 16,5 milioane lei în 2011)

45. Sucmerom SRL Reghin (sucuri de fructe şi legume, cifră de afaceri de 10,65 milioane lei în 2011)

46. Lhorindes SRL Târnăveni (articole confecţionate din hârtie, cifră de afaceri de 2,54 milioane lei în 2011)

47. Euro Gas Systems SRL Târgu-Mureş (pompe şi compresoare, cifră de afaceri de 3,37 milioane lei în 2011)

48. Bucin Mob SRL Reghin (mobilă, cifră de afaceri de 15,36 milioane lei în 2011)

49. Amis Mob SA Reghin (mobilă, cifră de afaceri de 11,76 milioane lei în 2011)

50. Rexo Gold SRL Târgu-Mureş (activităţi de creditare, cifră de afaceri de 8,23 milioane lei în 2011)

Top 50 exportatori Mureş, pe localităţi

• Târgu-Mureş: 18

• Reghin: 8

• Sighişoara: 6

• Ungheni: 3

• Târnăveni, Luduş, Sovata, Sângeorgiu de Mureş, Sânpaul: 2

• Sângeorgiu de Pădure, Corunca, Ernei, Sâncraiu de Mureş, Albeşti: 1

Capitolul 1. INTRODUCERE ÎN INGINERIA...

Documents

Transcript of Capitolul 1. INTRODUCERE ÎN INGINERIA...