CapitoCufl

J u d i t h Malory se aşeză în genunchi în faţa ferestrei camerei pe care o împărţea cu verişoara ei, Jacqueline, p r i v i n d amândo­uă casa în ruină d i n spatele somptuoasei vile cu grădini a ducelui de W r i g h t o n . Deşi J u d i t h era cu câteva l u n i ma i mare decât verişoara ei, Jack - cum îi spusese tatăl ei doar ca să-şi sâcâie r u ­dele p r i n alianţă d i n America - fusese întotdeauna şefa. Sau, ma i bine zis, instigatoarea. Jack spunea că avea să fie o rebelă, la fel ca tatăl ei, James Malory. Jack spunea că avea să fie p i rat , la fel ca tatăl ei. Jack spunea că avea să fie o bătăuşă de excepţie... Şi l ista continua. J u d i t h o întrebase cândva de ce nu-şi dorea să o urmeze în ceva şi pe mama ei, la care Jack răspunsese fără ezitare:

-Asta chiar că n u ar fi deloc amuzant. J u d i t h n u era de acord. Ea îşi dorea să fie soţie şi mamă, în aceas­

tă ordine. Şi deja n u mai era u n obiectiv îndepărtat. A n u l acestea, şi ea, şi Jacqueline împlineau optsprezece ani . Ziua l u i J u d i t h fuse­se cu o săptămână în urmă, a l u i Jacqueline u r m a să fie peste două l u n i . Aşa că aveau să-şi facă amândouă debutul în societate în vara aceasta, doar că debutul l u i Jacqueline u r m a să aibă loc în A m e r i ­ca, şi n u în Londra, iar J u d i t h n u credea că ar fi p u t u t suporta să n u participe la acest eveniment d i n viaţa celei ma i bune prietene. Dar m a i avea câteva săptămâni în care să găsească o soluţie de a schimba cumva acest aranjament neplăcut.

Fiice ale fraţilor mai mic i d i n fami l ia Malory , James şi Anthony , cele două fete nu-şi puteau a m i n t i să fi fost vreodată despărţi­te. Şi, de fiecare dată când mamele lor le aduseseră să-şi v iz i te ­ze ver i i , pe Brandon şi pe Cheryl, la vechiul domeniu al ducelui d i n Hampshire, petreceau ore întregi la fereastră, în speranţa că aveau să zărească d i n n o u l u m i n a stranie strălucind p r i n t r e ru ine , în p r i m a noapte în care o văzuseră fuseseră atât de entuziasmate, încât n u se putuseră stăpâni.

Johanna Lindsey

N u mai văzuseră lumina decât de două o r i de atunci . Dar, până apucaseră să ia felinarele şi să străbată în fugă peluza întinsă până la vechea casă abandonată de pe proprietatea învecinată, l u ­m i n a dispăruse.

Fuseseră, desigur, nevoite să-i spună vărului lor, Brandon Malory. Era cu u n an mai mic decât ele, dar, la u r m a urme i , era casa l u i . T i t l u l şi averea ducelui de W r i g h t o n îi reveniseră d i n par­tea mamei l u i , Kelsey, care se măritase cu vărul fetelor, Derek. Părinţii l u i aleseseră să se mute acolo după naşterea l u i Brandon, p e n t r u ca băiatul să crească pe depl in conştient de s ta tu tu l l u i şi de implicaţiile acestuia.

D i n fericire, f ap tu l că era duce nu-1 transformase într-un răz­gâiat insuportabi l .

Dar Brandon n u văzuse niciodată l u m i n a cu ochii l u i , aşa că n u era câtuşi de puţin interesat să stea de pază la fereastră în seara asta, sau în orice altă seară. Se afla în acest m o m e n t în celălalt capăt al încăperii, încercând să o înveţe pe sora m a i mică a l u i J u d i t h , Jaime, să joace whis t . în plus, la cei şaptesprezece ani recent împliniţi, Brandon arăta m a i m u l t a bărbat decât a băiat şi, deloc surprinzător, era acum m u l t m a i interesat de fete decât de fantome.

-Acum sunt destul de mare ca să-mi spuneţi şi mie Secretul? Sora mai mică a l u i Brandon, Cheryl , apăruse în uşa deschisă

de la camera verişoarelor ei. Jaime M a l o r y sări de la măsuţa pe care erau întinse cărţile de

joc şi se duse în fugă la Cheryl , o prinse de mână şi o trase înăun­t r u , înainte de a se întoarce spre sora ei m a i mare, J u d i t h .

- Este. Eram de vârsta ei când mi-aţi spus mie. Dar Jacqueline f u cea care răspunse, strâmbându-se la verişoara

ei m a i mică: -Adică anul trecut , pisicuţo. Şi, spre deosebire de t ine , Cheryl

locuieşte aici. Spune-i, Brand. E sora ta . Trebuie să promită că n-o să se ducă niciodată singură să investigheze, iar t u va t rebu i să te asiguri că o să-şi ţină promisiunea.

- Să investighez? Cheryl se uită la cele două verişoare m a i m a r i , care refuzaseră

«mi de-a rândul să-i împărtăşească secretul lor.

Tasiuni mistuitoare

- Cum po t să fac o promis iune , atâta t i m p cât n u ştiu ce a n u ­me promit?

- N u avem t i m p de logică, pisicuţo, zise J u d i t h , ţinându-i iso­n u l l u i Jacqueline. M a i întâi promiţi. Şi Jaime a promis , şi ea nic i măcar n u locuieşte aici. Dar asta e casa ta , şi, dacă n u promiţi, o să ajungem să ne facem g r i j i p e n t r u t ine . N u vrei asta, nu?

Cheryl stătu o clipă să se gândească, apoi clătină d i n cap. - Promit . J u d i t h o înghionti pe Jacqueline, dându-i de înţeles să facă

onoruri le , iar Jack n u o dezamăgi. Spuse, pe u n t o n îndrăzneţ: - Sunteţi vecini cu o fantomă. Locuieşte vizavi. Cheryl p u f n i în râs, dar se o p r i în clipa în care observă că Judy

şi Jack n u râdeau. Cu ochii măriţi, întrebă: - Pe bune? Aţi văzut-o voi? - Da, acum vreo cinci ani , spuse J u d i t h . - Judy a şi vo rb i t cu fantoma, adăugă Jacqueline. - Dar Jack a văzut p r i m a l u m i n a , chiar de la fereastra asta. Aşa

că a t rebu i t să mergem să vedem ce se-ntâmplă. întotdeauna f u ­sesem de părere că o casă atât de veche trebuie să fie bântuită. Şi am avut dreptate.

Cheryl înainta încet, se aşeză lângă ele, la fereastră, şi se uită la construcţia dărăpănată de care părinţii ei se plânseseră de nenu­mărate o r i . Scoase u n oftat de uşurare în clipa în care n u văzu n ic i o lumină. N u era n i c i pe departe atât de curajoasă ca verişoarele ei. Dar, în l u m i n a l u n i i , putea vedea clar c on turu l bătrânei case impunătoare, căzută în ruină cu m u l t înainte să se nască vreunul d intre ei - o siluetă mare, întunecată şi înfricoşătoare. Se cu­tremură, se răsuci pe călcâie şi alergă lângă fratele ei, unde se s i m ­ţea protejată.

- Doar n u aţi i n t r a t în casă, nu? întrebă Cheryl . - Ba sigur că da! zise Jack. - Dar n i s-a spus să n u ne ducem acolo! - Doar p e n t r u că e periculos d i n cauză că podelele sunt rupte ,

pereţii se dărâmă şi acoperişul a cedat. Şi sunt mul te pânze de păianjen. Pânze de păianjen peste t o t ! Eu şi Judy am stat până dimineaţa să n i le scoatem d i n păr, în noaptea aia.

7

Jokanna Lindsey

Cu ochii şi mai m a r i , Cheryl spuse: - N u pot să cred că v-aţi dus înăuntru. Şi încă noaptea! - Ei , păi cum altfel puteam afla cine-i acolo? încă n u ştiam că

e o fantomă. - A r fi t rebui t să-i spuneţi tate i că aţi văzut l u m i n a , zise

Cheryl . - Dar asta n-ar fi fost distractiv! îi atrase atenţia Jack. - Distractiv? N u trebuie să faceţi pe curajoasele doar p e n t r u că

aveţi nişte taţi curajoşi. Când cele două fete m a i m a r i începură să râdă, Cheryl spuse: - A h a , aţi râs de mine! A r fi t rebu i t să bănuiesc! Jacqueline zâmbi larg. - Chiar crezi că ţi-am fi ascuns Secretul în toţi aceşti ani , doar

ca să râdem acum de tine? T u ai v r u t să ştii, şi uite că în sfârşit ţi-am spus. Este incredibi l de pa lp i tant .

- Şi doar puţin înfricoşător, adăugă J u d i t h . - Ş i nesăbuit! insistă Cheryl . Jack p u f n i . - Dacă a m lăsa asta să ne împiedice, n u ne-am m a i distra nic io ­

dată. Şi am fost înarmate. A m luat o lopată d i n grădină. - Iar eu am luat cu mine foarfecă, adăugă J u d i t h . Cheryl îşi dorise întotdeauna să fie atât de curajoasă ca ele.

Acum se bucura că n u era. îşi imaginaseră că aveau să găsească u n vagabond, dar dădu­

seră în schimb peste o fantomă. Era de mirare că n u albiseră de spaimă în noaptea aia, dar părul aur iu al l u i Judy avea încă şuviţe arămii, iar al l u i Jack era încă la fel de b l o n d ca al tatălui ei.

- N u ne-am p u t u t da seama de unde venea l u m i n a atunci când am i n t r a t în casă, în noaptea aia, spuse Jack. Aşa că ne-am despărţit.

- E u l -am găsit p r ima , zise Judy, continuând povestea. Nic i măcar n u sunt sigură în ce cameră era. N u am observat l u m i n a decât după ce am deschis uşa. Şi l -am văzut, p l u t i n d în mi j locul încăperii. Şi n u era deloc bucuros să mă vadă. I -am spus pe loc că se afla pe o proprietate privată. Mi -a răspuns că eu n u aveam ce căuta acolo, că era casa l u i . I -am spus că fantomele n u au case. După care a întins braţul, arătând în spatele meu, şi mi -a cerut

8

-— Pasiuni mistuitoare -—

să ies. A fost puţin cam aspru. N u - m i plăcea cum se u i ta la mine , aşa că i -am întors spatele şi mă pregăteam să plec.

- Când am sosit eu, zise Jack. Şi i -am văzut doar spatele, în t i m p ce se îndepărta, p l u t i n d . I -am strigat să aştepte, dar n u m-a ascultat. A ur lat la no i : „Plecaţi! Amândouă!" Atât de tare, că s-au zgâlţâit grinzi le . Sau, mă rog, ce m a i era d i n ele. A m ieşit în goană d i n casă. Dar eram la jumătatea d r u m u l u i înapoi spre casă, când ne-am dat seama că n u ne putea face nimic . Şi ra tam şansa de a-1 ajuta să depăşească acel stadiu. Aşa că ne-am întors şi a m căutat p r i n toate încăperile, dar n u m a i era acolo.

- A ţ i v r u t să-1 ajutaţi? întrebă Cheryl , nevenindu- i să creadă. - Ei bine, Judy a v r u t . Cheryl o p r i v i cu u imire pe verişoara ei ma i mare. - D e ce? J u d i t h ridică uşor d i n u m e r i şi spuse: - Era u n bărbat chipeş, tânăr. N u avusese m a i m u l t de două­

zeci de an i când murise. Şi m i s-a părut atât de t r i s t atunci când l -am văzut p r i m a oară, înainte să mă observe şi să se răţoiască la mine şi să-mi spună că dărăpănăturile alea erau ale l u i .

- Şi, uite-aşa, Judy s-a îndrăgostit de o fantomă în noaptea aia, adăugă Jack, chicotind.

- A h ! i cn i J u d i t h . N u - i adevărat! - Ba da! o necăji Jack. - A ş vrea doar să ştiu d i n ce m o t i v a devenit fantomă. Cu s i ­

guranţă a fost ceva tragic şi înspăimântător, dacă părul i s-a făcut alb înainte să moară.

-Avea părul alb? întrebă Cheryl , cu ochii ca de bufniţă. în­seamnă că e bătrân.

- N u spune pros t i i , pisicuţo, o admonesta Jacqueline. Cumna­ta mea, Danny, are părul alb, n u - i aşa? Şi era la fel de tânără ca n o i atunc i când 1-a cunoscut pe Jeremy.

- A ş a e, recunoscu Cheryl, apoi o întrebă pe J u d i t h : Şi era chiar aşa de frumos?

- F o a r t e f rumos. Şi înalt, cu nişte încântători ochi verzi , care străluceau ca smaraldele - şi n u carecumva să te duci să-1 cauţi fără no i ! adăugă Judy, cu o urmă de gelozie în voce.

Cheryl p u f n i .

9

'Jokanna Lindsey

- N u sunt atât de curioasă ca vo i două. N u am nic i cea m a i mică dorinţă să întâlnesc o fantomă, mulţumesc frumos.

- A s t a e bine, p e n t r u că s-ar părea că are şi p u t e r i magice. Sau n u ai observat că acoperişul a fost reparat?

Cheryl scoase o exclamaţie de surprindere. - De o fantomă? - De cine altcineva? - N u , n-am observat. Camera mea e pe cealaltă parte a casei. - A m observat eu, in terven i Brandon. Şi n u am văzut n i c i

u n munc i tor pe acolo care să fi făcut treaba. Dar, cu siguranţă, acoperişul a fost reparat de curând.

- Sper că n u i -a i atras atenţia tatălui tău asupra acestui lucru , zise Jacqueline.

- N u . A l t f e l , aş fi fost nevoit să-i spun Secretul, şi eu n u - m i încalc promisiuni le .

Jacqueline îi adresă u n zâmbet radios. - Ştiam eu că p u t e m conta pe t ine , Brand. - în plus, tata bodogăne o r i de câte o r i cineva aduce vorba des­

pre dărăpănătura aia. îl enervează f a p t u l că n u poate scăpa de ea. A încercat să cumpere proprietatea, ca să o poată demola, dar u l t i m u l proprietar înregistrat a fost o femeie pe nume M i l d r e d Winstock, iar ea doar a moştenit locul, n u a trăit aici. Şi n u - i de mirare , având în vedere că o fantomă îşi face veacul pe-acolo. Casa asta e goală de pe vremea stră-străbunicului meu. Ast fe l se şi ex­plică fap tu l că a ajuns aşa în paragină. Pe de altă parte, v -am spus m o t i v u l p e n t r u care a construit -o şi cui i-a dat-o.

- Cui? întrebă Cheryl . - N u - i o poveste p e n t r u copii, răspunse Brandon. - A m a n t e i lui? ghici Cheryl . J u d i t h îşi dădu ochi i peste cap la auzul răspunsului atât de pre­

coce al verişoarei ei, apoi schimbă subiectul. - E o minune că locul n u s-a r u i n a t de t o t , având în vedere că e

pust iu de cinci generaţii. - N u - i chiar pus t iu , răspunse Brandon. Domeniu l ducal plă­

teşte un m i n i m u m de personal p e n t r u întreţinere, tocmai p e n t r u a nu se întâmpla acest lucru . Dar tata n u a p u t u t afla cui i-a lăsat domnişoara Winstock proprietatea când a m u r i t , aşa că ne-am

10

Pasiuni mistuitoare

procopsit cu ea şi trebuie să o vedem în fiecare z i în grădina d i n spate.

Derek plantase copaci şi tufişuri dese pe h o t a r u l proprietăţii, ca să ascundă vederi i clădirea părăginită, astfel încât lumea să se poată delecta în grădinile ducale, fără ca priveliştea să aibă în vre­u n fel de suferit . Dar copacii n u ascundeau bătrâna casă atunci când cineva privea de la etajele superioare ale v i le i ducelui.

J u d i t h oftă, îndepărtându-se de la fereastră. - Gata, dragi verişori, spuse Jacqueline, e t i m p u l ca eu şi Judy

să mergem la culcare. Probabil că şi vo i la fel. Mâine-dimineaţă ne întoarcem la Londra.

De îndată ce verişorii lor părăsiră încăperea, Jacqueline spuse:

- La ce te aşteptai? Ei n u au văzut fantoma, aşa ca no i . J u d i t h oftă. - Oh, n u mă surprinde că Cheryl e lipsită de sp i r i t de aventură.

Derek şi Kelsey o ţin atât de protejată aici, în t i m p ce n o i două am crescut la Londra.

- A h , aşadar, ai o f tat p e n t r u că n u am văzut l u m i n a în t i m p u l acestei vizite? Putem să mergem să cercetăm p r i n t r e ruine la noapte, dacă vrei .

- N u , fantoma n u n i s-a arătat decât o dată. Sunt sigură că se ascunde acum, când îi invadăm domeniul . Mare păcat! spuse J u d i t h şi oftă d i n nou .

Jacqueline azvârli cu o pernă în ea. - N u mai ofta după o fantomă! îţi dai seama, n u , că n u e genul

care să se căsătorească? J u d i t h izbucni în râs. - Da, m-am pr ins şi singură de asta. - B i n e , p e n t r u că ar fi foarte greu să obţii u n sărut de la el,

darămite o hârjoneală. J u d i t h ridică d i n t r - o sprânceană. - Hârjoneală? Parcă anul trecut ai renunţat la ideea de a avea o

viaţă desfrânată. - Muşcă-ţi l imba. O să rup o foaie d i n cartea verişoarei noastre

A m y şi n u o să accept u n refuz - când o să găsesc u n băiat care

11

Jofianna Lindsey

să-mi placă. Şi atunci , Dumnezeu să-1 ajute! O m u l ăla n-o să ştie ce 1-a l ov i t , adăugă Jacqueline, cu u n zâmbet ştrengăresc.

- A i grijă să nu-1 găseşti prea repede. Şi să nu-l găseşti în America!

Şi iat-o d i n n o u - călătoria l u i Jacqueline, aşteptând la or izont . Prima oară când Jacqueline se dusese în America împreună cu pă­rinţii ei, J u d i t h fusese tristă şi deprimată pe toată perioada celor două l u n i cât durase absenţa ei. Fetele îşi juraseră atunci să n u m a i fie niciodată la m a i m u l t de o călătorie cu trăsura distanţă una de cealaltă. Aşa că Judy fusese şi ea cu Jack, atunci când fata făcuse a doua călătorie în America. Dar fetele n u ştiuseră atunci de promisiunea pe care James Malory le-o făcuse fraţilor Ander-son când se născuse Jack. Unchi i ei d i n America acceptaseră ca Jacqueline să fie crescută exclusiv în Angl ia , cu condiţia să îşi facă debutul în societate în America, în speranţa că va cunoaşte şi se va căsători cu u n american. Cel puţin, doreau această şansă.

Când fusese întrebat de ce făcuse o concesie atât de necaracte-ristică p e n t r u el, James răspunsese:

- în fe lul ăsta, n-a m a i fost nevoie să-i omor. Cred că George ar fi fost foarte supărată pe mine , dacă o făceam.

E drept, erau, la u r m a urme i , fraţii l u i George, şi n i c i James n u glumise atunci când spusese că i-ar fi omorât. George era mama l u i Jacqueline. Georgina, ma i exact, dar James insista să-i spu­nă soţiei sale George, p e n t r u că ştia că astfel îi scotea d i n sărite pe fraţii ei. Adevărul era însă că până şi cei cinci fraţi ai ei îi m a i spuneau aşa, d i n când în când. Dar promisiunea pe care o făcuse James ajutase la păstrarea în toţi aceşti ani , a u n u i armistiţiu ne­ros t i t între el şi cei cinci cumnaţi d i n America. Armistiţiu care f u ­sese necesar, ţinând cont de fap tu l că încercaseră, la u n m o m e n t dat, să-1 spânzure pe James Malory.

- N u o să mă mărit până n u te măriţi t u , o asigură Jacqueline pe verişoara ei. Aşa că ai grijă să n u fii t u cea care se grăbeşte. N u trebuie să urmăm t u r m a şi să ne mărităm d i n p r i m u l sezon, chiar dacă mamele noastre se aşteaptă să o facem. A n u l ăsta e p e n t r u distracţie. A n u l v i i t o r poate fi p e n t r u măritiş.

- A s t a n-o să te împiedice să pleci în America fără mine , spuse J u d i t h , întristată.

12

Pasiuni mistuitoare -—

- N u , dar mai avem două săptămâni ca să găsim o soluţie. O să v o r b i m cu părinţii noştri imediat ce ne întoarcem la Londra. Pe părinţii tăi trebuie să-i convingem. Tata s-ar bucura să v i i cu no i , dar, când unch iu l Tony a zis n u , tata a t rebui t să-i respecte decizia. Ştii t u , fraţii, şi m a i ales ăştia doi , sunt întotdeauna uniţi. Dar, dacă-i spun că refuz să merg în America dacă n u v i i şi t u cu mine, o să se înduplece. Şi, chiar aşa, de ce a refuzat tatăl tău? Că doar n u se poate spune că-ţi aşteaptă cu nerăbdare debutul în societate. Se transformă d i n ce în ce m a i m u l t într-un căpcăun, pe măsură ce se apropie ziua fatidică.

J u d i t h chicoti . - T a t a n u e niciodată căpcăun. Poate că e cam încordat şi puţin

mai arţăgos în u l t i m a vreme, dar... A i dreptate, ar fi foarte fer ic i t dacă n u m-aş mărita niciodată.

- Exact. Aşa că ar fi t rebu i t să se bucure de ocazia de a te t r i m i ­te cu mine , aşa, ca să mai amâne inevi tabi lu l .

- Dar este căsătoria inevitabilă, cu nişte taţi ca ai noştri? Jacqueline râse. - T e gândeşti la verişoara Regina, care a fost crescută de cei

p a t r u unch i Malory , după ce sora lor, Melissa, a m u r i t , şi cum nic i u n u l d intre ei n u a p u t u t găsi u n soţ suficient de b u n p e n t r u ne­poata lor? A t rebu i t să treacă p r i n nenumărate sezoane d i n cauza asta. Biata Reggie! Dar n u u i ta că atunci fraţii M a l o r y n u aveau soţii care să pună p ic ioru l în prag. N u crezi că mamele noastre vor face exact asta, atunci când dragostea va bate la uşă? Stai puţin. Asta e, n u - i aşa? Mătuşa Roslynn a fost cea care a spus că n u poţi să pleci, şi unch iu l Tony a fost de acord cu ea, doar că să-i facă pe plac?

J u d i t h se strâmbă în t i m p ce încuviinţa d i n cap. -Aşteaptă cu atâta nerăbdare debutul meu! E m u l t m a i e n t u ­

ziasmată decât mine . Ba chiar a ales u n bărbat anume, pe care îl consideră perfect p e n t r u mine.

-Cine? - Lord Cullen, fiul unuia d intre pr i e ten i i ei scoţieni, răspunse

J u d i t h . - L-ai cunoscut?

13

- Eu n u l -am m a i văzut de când eram copii , dar 1-a văzut ea. M-a asigurat că este bogat, f rumos, o partidă în toată regula, d i n toate punctele de vedere.

- Şi presupun că locuieşte în Scoţia, nu? - D a , fireşte. - A t u n c i n u - i bun . Ce e în capul mamei tale, să te dea u n u i băr­

bat care să te ia de lângă noi? J u d i t h râse. - Probabil îşi imaginează că o să ne cumpere o casă în Londra,

ca să rămânem aici. Jack p u f n i . - N u ne asumăm astfel de r iscuri , m a i ales cu scoţienii, care

po t fi foarte încăpăţânaţi. Staţi puţin. E l este m o t i v u l p e n t r u care n u se lasă înduplecată?

- Ce-i drept, se teme să n u fie furat de altcineva, dacă n u sunt prezentă la debutul sezonului. Aşa că, da, n-aş fi surprinsă să aflu că acesta este adevăratul m o t i v p e n t r u care refuză să mă lase să amân debutul şi să v i n cu t ine în America.

Jacqueline îşi dădu ochii peste cap. -Prostuţo! Pur şi s implu n u ne-am u n i t forţele până acum.

Suntem m u l t m a i puternice aşa. Ascultă-mă bine, o să v i i cu mine în America. N u am nic i cea m a i mică îndoială.

J u d i t h stătea întinsă în pat, cu ochii larg deschişi. Jacqueline adormise de îndată ce pusese capul pe pernă, dar J u d i t h rămăsese trează, p e n t r u că îşi dădea seama că era posibi l ca, următoarea dată când îşi v iz i ta verişorii d i n Hampshire, să fie măritată. N u cu Ian Cullen, dar poate cu u n bărbat căruia pur şi s implu să n u - i poată rezista. Deşi ea şi Jacqueline nu-şi doreau să se îndrăgos­tească numaidecât, cu siguranţă n u anul acesta, J u d i t h văzuse ce se întâmplase cu verişoarele ei m a i m a r i . Dragostea avea puterea de a da peste cap cele m a i bine gândite p lanur i .

Şi, de îndată ce se mărita, probabil avea să uite de fantoma ei.

CapitoCuC2

14

Pasiuni mistuitoare

Iar ăsta chiar că era u n gând t r i s t . Deşi îşi dădea seama că era o prostie, n u voia să uite de întâlnirea aceea atât de incitantă sau să nu-şi ma i vadă niciodată fantoma. Şi atunci îi venise în m i n t e gândul că era posibi l ca fantoma să i se arate dacă i n t r a în casă singură. Iar gândul ăsta n u o lăsa să doarmă.

în cele d i n urmă, cedă tentaţiei, îşi puse o pelerină cu glugă şi o pereche de pantof i , coborî la parter să găsească u n felinar, apoi traversă în fugă peluza d i n spatele casei. Dar, când ajunse la casa veche şi întunecată şi încercă să in t re pe uşa d i n faţă, aşa cum făcuse şi altă dată, o găsi încuiată. N u blocată, ci de-a dreptu l încuiată. Oare Derek făcuse asta? Dar de ce, având în vedere că majoritatea ferestrelor n u aveau geamuri , aşa că oricine ar fi p u ­t u t i n t r a cu uşurinţă pe una d intre ele?

îşi strecură fe l inarul p r i n t r - o fereastră şi îl aşeză pe podea, apoi pătrunse în casă pe aceeaşi cale. N u văzuse nic i o lumină de afară, dar se îndreptă totuşi spre încăperea în care găsise p r i m a oară fantoma.

Scândurile şubrede îi scârţâiau sub picioare. Dacă era acolo, avea s-o audă ven ind - şi avea să dispară d i n nou .

Se gândi să strige: - N u te ascunde de mine! Ştiu că eşti aici. Arată-te! Fireşte, n u se arătă. Se dojeni p e n t r u că îşi închipuise că o f a n ­

tomă ar fi p u t u t face ce-i spunea ea. îl luase p r i n surprindere data trecută. Şi, p r i n t r - o prostie, de data asta pierduse elementul sur­priză. Cu toate acestea, era hotărâtă să verifice d i n n o u acea încă­pere, înainte să se dea bătută şi să se întoarcă în pat .

Deschise uşa. N u scârţâi de data asta. Fusese unsă? Ridică fe l inarul ca să lumineze în jur . Camera arăta d i fer i t . Foarte d i ­fer i t . Pânzele de păianjen dispăruseră. Iar canapeaua n u m a i era plină de praf. într-un colţ al camerei, era u n pat îngust, cu o pernă şi o pătură mototolită. Oare m a i locuia şi altcineva aici, în afară de fantomă? De data aceasta, chiar cineva certat cu legea?

Până şi ferestrele d i n această încăpere erau acoperite cu pături, aşa că l u m i n a fe l inarulu i ei n u ar fi fost văzută de afară - şi de aceea n u m a i văzuseră n ic i ele l u m i n a , de atâta vreme. Probabil că fantoma era furioasă că u n vagabond se mutase în casa l u i şi n u reuşise să îl pună pe fugă.

15

Jofianna Lindfsey

Dar vagabondul n u era acolo acum. Poate că fantoma m a i era. Se pregătea să-i spună pr ie tenulu i ei inv i z ib i l că îl putea ajuta în problema cu vagabondul, când o mână o cuprinse pe după t a ­lie şi alta îi acoperi gura. Fu suficient de surprinsă cât să scape fe l inarul . Acesta n u se sparse, dar se rostogoli pe podea - şi se stinse. N u ! întuneric t o t a l şi u n bărbat cât se poate de real, cu mâinile pe ea.

Era pe punc tu l de a leşina, când îl auzi şoptindu-i în ureche: - N u ţi-ai ales locul p o t r i v i t p e n t r u o întâlnire romantică, fe­

meie! E şi amantu l tău aici? Cu el vorbeai m a i devreme? Dă d i n cap dacă da sau n u .

J u d i t h dădu d i n cap în ambele fe lur i . Bărbatul scoase u n sunet de frustrare şi adăugă:

- Dacă-ţi iau mâna de la gură ca să poţi să-mi răspunzi, să n u te p r i n d că ţipi. Dacă ţipi, îţi p u n căluş şi te leg. Şi te las să putrezeşti în pivniţă. Ne-am înţeles?

Ideea de a fi legată la mâini şi cu căluş la gură n u o speria atât de m u l t ca alte l u c r u r i pe care ar fi p u t u t să i le facă străinul acesta. Jack ar fi găsit-o a doua zi de dimineaţă, p e n t r u că ar fi ghicit exact unde anume dispăruse. Aşa că J u d i t h dădu d i n cap în semn că da. Bărbatul îi luă mâna de la gură, dar o ţinea în cont inu ­are cu braţul, strâns lipită de el, ca să n u poată fugi . Putea totuşi să ţipe...

- Ei? Cât ma i e până apare şi cealaltă jumătate a acestei întâl­n i r i romantice? întrebă el d i n nou .

- N u am veni t aici ca să mă întâlnesc cu cineva, îl asigură ea, fără să se gândească.

De ce n u spusese m a i bine „în orice clipă"? A t u n c i bărbatul ar fi plecat - sau poate nu?

- A t u n c i ce cauţi aici şi cum ai intrat? A m încuiat nenorocita aia de uşă.

- Tu ai încuiat-o? Dar ce rost a avut, când sunt atâtea ferestre deschise?

- Pentru că o uşă încuiată spune ceva. Transmite în m o d clar mesajul că musaf i r i i sunt nepoftiţi.

J u d i t h p u f n i . - U i t e cine vorbeşte! Ştii că locul ăsta e bântuit?

16

Pasiuni mistuitoare

- Este? Eu sunt doar în trecere. Dacă e vreo fantomă pe aici, n u şi-a făcut încă apariţia.

- Eşti în trecere, dar ai u n pat aici? zise ea, cu superioritate . Minţi. Şi n u erai aici acum o clipă. A i venit p r i n perete? Există vreo cameră ascunsă, legată de asta?

Bărbatul râse, dar gestul îi păru forţat. J u d i t h avea senzaţia că intuise corect. Dar oare de ce n u se gândiseră ea şi Jack până acum la asta? Până şi casa ducelui avea câteva camere şi pasaje secrete.

Acum, bărbatul îşi puse bărbia pe umărul ei. - A i o imaginaţie foarte bogată, drăguţă. Ce-ar fi să-mi răs­

punz i mai bine la câteva întrebări? Ce căutai aici, în t o i u l nopţii, dacă spui că n u te întâlneai cu u n iubit?

- A m venit să vizitez fantoma care locuieşte aici. - Iar prostia asta? p u f n i el. N u există fantome. Ce frumos ar fi fost ca fantoma ei să apară tocmai atunci , ca

să-i demonstreze că se înşela! Atenţia vagabondului ar fi fost dis­trasă îndeajuns cât J u d i t h să apuce să fugă şi apoi să-1 aducă pe Derek, ca să scape de el.

Apo i însă îşi dădu seama că încăperea era prea întunecată ca să poată vedea fantoma, chiar dacă aceasta ar fi apărut.

Frustrată că acest delincvent îi distrugea şansa de a mai vedea vreodată fantoma, J u d i t h nu-şi ma i dorea decât să se întoarcă în p a t u l ei. încercă să se desprindă de el, dar bărbatul o strânse şi m a i tare.

- N u te ma i zbate, sau o să încep să cred că îţi doreşti altfel de atenţii d in partea mea. Asta e, scumpo? în cazul ăsta, te servesc cu plăcere.

J u d i t h trase cu zgomot aer în piept, apoi rămase complet nemişcată.

- A h , sunt dezamăgit, adăugă el, şi, judecând după t o n , chiar părea să fie. Miroşi bine. îmi place cum te s imt în mâinile mele. Speram ca şi gustul tău să fie la fel de bun .

J u d i t h înţepeni. - S u n t urâtă ca noaptea! A m bube şi negi! Bărbatul râse. - Ei , oare de ce n u te cred? - A p r i n d e fe l inarul şi o să vezi.

17

Jofianna Lindsey -—•

- N u , e ma i bine pe întuneric. Eu zic că bubele şi negi i sunt o tentativă de cacealma şi mizez pe o poftă viguroasă. Şi cred că o să câştig mâna asta.

în ciuda avert ismentului , şi fusese u n avertisment, J u d i t h t o t n u se aştepta să fie întoarsă atât de repede şi sărutată înainte să îl poată opr i . N u se opuse. Respiraţia l u i mirosea a brandy. Şi, fiind p r i m u l ei sărut, poate că n u ar fi fost chiar atât de rău să m a i exploreze puţin...

Dar n-o făcu. Mâna i se agită bezmetic pe întuneric, dar avu noroc cu ţinta. îl i zb i direct în obraz şi îl făcu să-i dea d r u m u l .

Bărbatul râse. - Ce? T i -am furat si eu u n sărut. N u e cazul să devii violentă. - Eu plec acum şi te sfătuiesc să faci acelaşi lucru , dacă ştii ce-i

bine p e n t r u t ine . U n oftat . - D a , m i - a m dat deja seama de asta. Dar dă-mi voie să te con­

duc şi să văd că ai ieşit în siguranţă de aici. N u vreau să te am pe conştiinţă dacă o să cazi p r i n duşumea şi-o să-ţi r u p i gâtul.

- N u ! Stai! strigă J u d i t h , în clipa în care bărbatul o ridică în braţe. Cunosc casa asta m a i bine decât t ine .

- M ă îndoiesc, mormăi el şi o scoase în braţe afară d i n cameră.

Traversară în acelaşi fel încăperea principală şi o duse la cea m a i apropiată fereastră, apoi o trecu pe partea cealaltă.

- N u spune nimănui că m-ai văzut aici, şi o să dispar mâine în zor i .

- Dar chiar n u te-am văzut. A i avut grijă de asta. Şi încă nu-1 putea vedea. Luna l u m i n a slab veranda, însă băr­

ba tu l se îndepărtase de lângă fereastră de îndată ce ea îi dăduse d r u m u l , dispărând în întunericul dinăuntrul casei.

N u aşteptă să-i răspundă, n u ştia n i c i măcar dacă o auzise. O rupse la fugă înspre casa ducelui, apoi urcă în camera ei.

Fu cât pe ce să o trezească pe Jacqueline ca să-i povestească întreaga aventură, dar hotărî apoi că putea aştepta până a doua zi . U n gând încă n u - i dădea pace: cum de-şi permitea u n vagabond să­rac să bea brandy franţuzesc? Preţul p e n t r u o asemenea delicatesă

18

Pasiuni mistuitoare

ora atât de piperat, încât n u şi-1 permiteau decât cei foarte bogaţi. Şi tocmai de aceea era principala marfă a contrabandiştilor...

CapitoCut3

- De ce te uiţi la mine ca şi cum eu aş fi făcut ceva rău? se între­bă cu voce tare Boyd Anderson în t i m p ce i n t r a în salon, p e n t r u a i se alătura suror i i sale, Georgina, la masa de prânz.

Vorbise pe u n t o n glumeţ, însoţindu-şi cuvintele cu u n zâmbet larg, dar era, cu toate acestea, o întrebare destul de serioasă, ţi­nând cont de încruntarea pe care o vedea pe chipul ei.

Fratele şi sora aveau amândoi ochii căprui-închis, dar părul lu i şaten era cu câteva nuanţe m a i deschis decât al ei. Georgina avea musaf ir i astăzi şi era îmbrăcată într-o rochie drăguţă, de u n roşu-corai, dar îşi lăsase părul desfăcut, aşa cum făcea adeseori Atunci când n u aştepta decât m e m b r i i fami l ie i .

Boyd era cel m a i mic d intre cei cinci fraţi ai Georginei şi s in ­guru l cu reşedinţă permanentă în Londra. Fusese decizia l u i , şi încă una foarte înţeleaptă, având în vedere că era al treilea Ander­son care se căsătorea cu u n m e m b r u al c lanului Malory. Soţia l u i , Katey, era fiica nelegitimă a l u i A n t h o n y Malory, o fiică pe care Anthony n ic i n u ştiuse măcar că o avea înainte ca Boyd să înceapă Nă se ţină după ea. Aşa recent descoperită cum era Katey, cei d i n famil ia Malory, şi n u erau puţini, ar fi fost foarte supăraţi dacă Boyd ar fi încercat să plece cu ea în America, în ciuda fap tu lu i că fata fusese crescută acolo.

Georgina se strădui să-i adreseze l u i Boyd u n zâmbet liniştitor, dar n u - i ieşi prea bine.

- I a loc. I -am cerut bucătăresei să prepare mâncarea ta prefe­rată, zise ea, arătând înspre scaunul d i n faţa ei. N u a fost uşor să găsim scoici albe.

- încerci să mă mituieşti? Lasă, ma i bine n u - m i răspunde. K vorba despre călătoria l u i Jacqueline, n u - i aşa? Ce s-a întâm­plat? Credeam că suntem de acord că e bine să se ducă.

19

Joiianna Lindsey

- A ş a e. Ştiu că t u şi fraţii noştri n u - i vreţi decât binele l u i Jack. Iar această călătorie importantă a asigurat liniştea în famil ia noas­tră - chiar dacă ne-a fost băgată pe gât.

Boyd se încruntă. - Chiar trebuie să te expr imi aşa? - Da, trebuie, p e n t r u că aşa a fost. Boyd oftă. - Ştiu că am fost încăpăţânaţi când am insistat să-şi facă debu­

t u l în America.. . - Foarte încăpăţânaţi, i-o reteză ea. -Ş i , da, continuă el, ştiu că acum petrece mai m u l t t i m p în

Angl ia decât în Connecticut. Dar m a i există u n motiv , m a i impor ­t a n t , p e n t r u care Jacqueline trebuie să-şi facă debutul în America. Se opr i şi aruncă o pr iv ire spre uşă, înainte să adauge, în şoaptă: Sper că soţul tău n u este acasă, nu? N-aş vrea să ne surprindă în mi j locul acestei conversaţii.

- Stai liniştit, James s-a dus la docuri , să se asigure că au fost l ivrate toate provizi i le p e n t r u călătorie. Dar n u m-ar m i r a dacă l-ar târî m a i întâi pe Tony până la Kn ighton .

- Fir-ar să fie, aş vrea să-mi spună şi mie când fac asta! îmi pla­ce foarte m u l t să urmăresc meciur i de asemenea calibru.

- N u ţi-ar plăcea azi. James e foarte supărat, aşa că probabi l va fi destul de b r u t a l .

- Cu atât m a i bine! Ia stai. De ce este el supărat? Pentru că eşti t u supărată... pe cineva?

- N u sunt supărată pe n i m e n i , doar îngrijorată. Jack e cea care a făcut o criză.

- în legătură cu plecarea? - Să zicem. - Dar credeam că vrea să se ducă. - O h , voia. Dar credea că Judy o să vină cu ea. însă Judy n u

vine. Şi acum Jack refuză să se ducă fără ea. Boyd râse. - E i , de ce oare n u sunt surprins? Fetele astea două au fost

întotdeauna nedespărţite. Toată lumea o ştie. Şi de ce n u poate Judy să vină?

20

Pasiuni mistuitoare

- N u - i dă voie mama ei. Roslynn se pregăteşte de t re i l u n i pen­t r u sezonul de aici. îl aşteaptă cu mai multă nerăbdare chiar decât fetele noastre. Ştie deja cine ce petreceri şi ce ba lur i o să găzdu­iască şi are invitaţii promise p e n t r u toate. Ştie deja care sunt cei ma i dezirabili burlaci , inclusiv u n scoţian pe care îl preferă p e n t r u Judy, fiindcă este fiul unei bune prietene. N u lasă n imic la voia în­tâmplării şi crede că Judy ar putea rata u n eveniment i m p o r t a n t dacă vine cu no i .

Boyd îşi înălţă privirea spre tavan. - D a r se vor întoarce la t i m p p e n t r u sezonul de aici. Poate

să piardă doar o săptămână sau două. Le rămâne în cont inu ­are t o t restul ver i i . Acesta este şi m o t i v u l p e n t r u care plecăm acum, primăvara.

- D a r tocmai teama că ar putea rata începutul este m o t i v u l încăpăţânării mamei l u i J u d i t h . Şi să ştii că eu, una, o înţeleg. La u r m a u r m e i , primele zile ale sezonului sunt momentele în care apar cele dintâi scântei, în care se formează perechile, în care t i ­n e r i i încep să curteze fetele. Chiar şi o întârziere de o săptămână poate schimba mul te . E posibi l să fi p ierdut deja toate şansele. Fireşte, o preocupă cel ma i m u l t scoţianul ei. N u vrea ca vreo altă fată să îl răpească pe Lord Cullen. Aşa că se asigură că Judy va fi aici odată cu el, chiar de la începutul sezonului.

- Chiar crezi că asta contează în cazul celor mai drăguţe debu­tante de anul ăsta?

- N - o să conteze p e n t r u Jack. Ea o să aibă grijă să pună mâna pe bărbatul pe care-1 vrea d i n clipa în care o să-1 vadă şi n-o să lase n imic să-i stea în cale. Fie că e pe-o parte sau pe cealaltă a oceanului.

- P e n t r u Dumnezeu, Georgie! Vorbeşti despre fiica ta , n u des­pre una d intre uşuraticele alea de Malory !

Se uită la el ridicând d in t r - o sprânceană, u n obicei pe care îl căpătase la scurt t i m p după ce se măritase cu James Malory.

-Te -ar mira să semene cu tatăl ei? - N u chiar în asemenea măsură, mormăi Boyd, nemulţumit.

A r fi t rebu i t să-i înăbuşiţi astfel de tendinţe de la b u n început. Georgina râse încet.

21

Jofianna Lindsey

- N u ai cum să înăbuşi o influenţă atât de puternică. Dar asta n u contează. Spre deosebire de Jack, care, uneori , trece la fapte înainte să gândească, J u d i t h este prea blândă şi m u l t prea înţe­legătoare ca să-i contrazică vreodată pe cei d i n jur . Iar Roslynn ştie asta despre fiica ei. Şi tocmai de aceea rămâne neclintită în hotărârea ei ca Judy să n u rateze p r i m u l bal al sezonului de aici. Mă t e m că, dacă n u o p u t e m face pe Roslynn să se răzgândească, n u mai plecăm nicăieri. Jack a declarat pur şi s implu , într-un ac­ces de furie , că n u va partic ipa la n i c i u n sezon dacă cea m a i bună prietenă a ei n u - i va fi alături.

- L a naiba, Georgie! Ridicăm ancora peste t r e i zile. Este prea târziu să anulăm plecarea. Katey aşteaptă cu nerăbdare călăto­r ia asta.

- Crezi că mie îmi convine situaţia? Ne-am făcut deja bagajele, spuse Georgina. Maiden George a fost adusă de la docurile d i n sud şi am angajat u n echipaj întreg. Corabia este chiar acum ancorată în Tamisa. Insistăm pe lângă Roslynn de l u n i de zile, am folosit toate argumentele, iar acum ne-au m a i rămas doar câteva zile, şi ea spune în continuare n u .

- Dar toţi fraţii noştri sunt în d r u m spre Bridgeport. Şi A m y va ajunge şi ea cât de curând, ca să supervizeze pregătirile. A urcat pe corabie cu Warren, săptămâna trecută. Vor crede cu toţii că s-a întâmplat ceva groaznic dacă n u apărem când suntem aşteptaţi.

- James o să plece or icum, ca să-i anunţe ce s-a întâmplat, dacă se ajunge la asta, îl asigură Georgina. N-o să-i lăsăm să-şi facă g r i j i . îmi pare rău, Boyd. Ştiu că t u şi fraţii tăi aşteptaţi m o m e n t u l ăsta. Dar n u aş vrea să fiţi cu toţii supăraţi dacă James nu-şi ţine promisiunea. N u ar fi v ina l u i .

îi aruncă o pr iv ire tăioasă. - De când face Jack regulile? O urc chiar eu pe corabie, dacă t u

si James n u vreţi să insistaţi. » > > - N u înţelegi ideea de bază, Boyd. Toată călătoria asta n u are

n i c i u n rost dacă fiica mea îşi petrece t o t t i m p u l bosumflată. Nic i u n u l d intre n o i n u s-a aşteptat la reacţia l u i Roslynn. A m t o t în­cercat să o facem să se răzgândească. Dar e de nec l in t i t în hotă­rârea ei. Ţine cont că e scoţiancă, şi n u o dată şi-a ieşit d i n fire în t i m p ce n o i toţi încercam să o facem să îşi schimbe părerea.

Pasiuni mistuitoare

- A t u n c i , renunţă la speranţa că Jack se va mărita vreodată, spuse sec Boyd.

Georgina sări în picioare. - P o f t i m ? Retrage-ţi imediat cuvintele, Boyd Anderson! Boyd se ridică şi el, cu aceeaşi expresie de încruntare ca a su­

r o r i i l u i . - N u m i le retrag. Ţi-am spus că mai este u n mot iv , şi ma i

i m p o r t a n t , ca Jack să-şi facă debutul în America. Ştii bine că va avea mai multe şanse de a găsi dragostea lângă u n bărbat care n u cunoaşte reputaţia soţului tău. T i n e r i i de aici n u vor îndrăzni să se apropie de ea, de teama l u i .

Georgina se lăsă înapoi pe scaun, dar era în continuare supăra­tă d i n cauza celor spuse despre soţul ei.

- Jack n u se teme că s-ar putea întâmpla asta, şi n ic i no i . - în cazul ăsta, înseamnă că vă amăgiţi s inguri , p e n t r u că asta

e firea omulu i . N u există bărbat care să-1 cunoască sau care să fi auzit măcar zvonur i despre el şi care să rişte să-1 aibă drept socru pe James Malory - asta presupunând că James nu-1 omoară îna­inte să ajungă la altar.

Georgina scoase o exclamaţie şi chiar se bâlbâi puţin înainte să-i răspundă, furioasă:

- A c u m chiar sunt de acord cu Jack. Ba chiar n u mă m a i duc n i c i eu. N u aş putea să suport o călătorie de câteva săptămâni pe mare lângă cineva atât de îngust la m i n t e ca t ine !

Boyd îşi p ierdu şi el cumpătul şi se îndreptă p u f n i n d spre ieşire:

- N-o să-mi las nepoata să rateze o ocazie atât de importantă doar p e n t r u că vo i n u ştiţi să puneţi p i c i oru l în prag!

- C u m îndrăzneşti?! strigă Georgina şi azvârli cu o far fur ie în u r m a l u i .

Farfuria îşi rată ţinta şi se sparse în mi j locul ho lu lu i . Uşa de la intrare se deschise înainte ca Boyd să ajungă în dreptu l ei, şi Jacqueline comentă, cu ochii m a r i :

- Iar sparge vase d i n cauza ta? Boyd p u f n i şi o apucă de braţ, p e n t r u a o scoate d i n n o u afară. - N - a avut niciodată o ţintă prea bună. A p o i continuă cu o ex­

presie foarte serioasă: A i idee câte probleme creezi?

23

Jofianna Lindsey

Jack zâmbi ştrengăreşte, fără vreo urmă de remuşcare. - Face parte d i n p lanul meu. - Să ne scoţi pe toţi d i n minţi? - Să o aduc pe Judy cu no i . - A m o idee mai bună. Haide, trebuie să găsim u n a n u m i t sco­

ţian şi să-i aranjăm u n mic accident. - Serios? - Cu siguranţă n u am chef de aşa ceva, dar presupun că p u t e m

încerca m a i întâi să discutăm omeneşte cu el. - Cu u n scoţian? zise Jack, începând să râdă. Boyd ţâţâi. - Spune-mi măcar că e în oraş. N u vreau să omor u n cal pe u n

d r u m până în Scoţia şi înapoi în t r e i zile. - De fapt , chiar e aici, veni t cu t rebur i . A ajuns acum câteva zile

şi n u a ratat n ic i una în care să n u treacă să o vadă pe Judy. Nic i nu-ţi închipui cât de greu mi -a fost să fac în aşa fel încât să n u fie acasă să-1 primească. Speram să priceapă aluzia şi să renunţe. Dar mătuşa Ros şi-a dat seama ce p u n la cale, după ce Judy a găsit cu­ra jul să-i spună că n u o să participe la n i c i u n sezon dacă n u poate să participe pe ambele ţărmuri ale oceanului.

- Şi a ţinut? - N u încă. Dar o să ţină până la urmă. Deocamdată, mătuşa

Ros e sigură că Judy o să se calmeze după ce corabia noastră o să plece fără ea. Dar a spus că sunt o influenţă proastă pe lângă fiica ei.

Jack sfârşi cu u n zâmbet satisfăcut, mândră, se pare, că fusese numită astfel.

-Aşadar, Judy n u 1-a întâlnit încă pe Lord Cullen, ca să-şi dea seama dacă-1 place sau nu?

- N u 1-a m a i văzut de când era copil. El , pe de altă parte, a vă-zut-o în u l t i m i i ani şi este destul de amorezat. Dar Judy n u se grăbeşte deloc să-1 cunoască. A r t rebui să se întâlnească chiar acum cu el, în parc. Roslynn voia să o ducă acolo. Dar o să spună că n u se simte bine.

- A t u n c i , ha i să ne întâlnim n o i cu el. Putem să ne fo los im de sentimentele l u i faţă de Judy şi să-i explicăm că i-ar face o fa­voare dacă ar coopera şi ar pretinde că a avut u n accident, care-1

24

Pasiuni mistuitoare -—

va împiedica să participe la evenimentele de la început de sezon. Atâta vreme cât este de acord să-i spună asta l u i Roslynn, ca să n u mai aibă m o t i v să se opună plecării l u i Judy, n u vo i m a i avea de ce să-i r u p oasele.

Jacqueline zâmbi larg. - îţi dai seama că vorbeşti exact ca tata? - Muşcă-ţi l imba, Jack!

CapitoCuC4

- A i reuşit să găseşti ceva? M a i avem două zile până la ple­care şi acum nic i Jack, n ic i George n u mai v i n cu no i , d i n cauza încăpăţânării nevestei tale! spuse James, izbindu-1 pe A n t h o n y cu p u m n u l în bărbie atât de tare, încât fratele său se dădu câţiva paşi înapoi.

Vorba se răspândise repede, după ce fraţii Ma lory fuseseră vă­zuţi intrând împreună la reşedinţa Knighton . Locurile d i n j u r u l r i n g u l u i erau deja ocupate, ca şi cum meciul ar fi fost programat. La uşă se strânseseră o mulţime de oameni, care se băteau ca să in t re . K n i g h t o n ridicase exasperat mâinile în aer şi renunţase să m a i încerce să le împiedice accesul. Anthony , cel m a i tânăr d i n ­tre fraţii Malory, venise la K n i g h t o n aproape întreaga viaţă ca să exerseze în r i n g , dar meciurile l u i n u erau prea interesante, având în vedere că n u pierdea niciodată - cu excepţia cazurilor în care fratele l u i , James, i n t r a în r i n g împreună cu el. N i m e n i n u putea şti care d intre fraţi avea să câştige, aşa că pariur i le zburau astăzi în toate direcţiile.

Sprâncenele negre ale l u i A n t h o n y se împreunară în clipa în care-şi p r i v i fratele.

- N u . Şi n u m a i încerca să-ţi verşi frustrările pe mine . - Dar pe cine altcineva? spuse James sec şi-i servi d i n n o u o

dreaptă în forţă. Dar acum? - Calmează-te, James. Pe toţi dracii , n u - i v ina mea!

25

Jofianna Lindfsey -

- Ba sigur că a ta e, dragă băiete. T u eşti s ingurul care poate să o facă pe nevastă-ta să se răzgândească. Ce, ţi-ai ieşit d i n mână? Dumnezeule mare, asta e, n u - i aşa?

A n t h o n y izbi în p l i n cu p u m n u l în stomacul frate lui său, urmându-şi l ov i tura cu u n upercut.

James Malory rămase nec l int i t . Fusese pus la z id de m a i mul te o r i de bărbaţi care încercaseră să-1 învingă, p r i n t r e care se numă­ra şi fratele l u i . Dar A n t h o n y f u trântit la pământ de următoarea lovitură a l u i James, iar runda f u câştigată de acesta d i n urmă. Pe toţi dracii , James câştiga prea uşor când era nervos. Dar A n t h o n y f u salvat de umilinţa de a se da bătut în clipa în care v i z i t i u l l u i urcă pe marginea r i n g u l u i şi îi solicită atenţia. James, văzându-1 şi el, se dădu înapoi.

A n t h o n y se ridică şi luă b i l e tu l pe care i-1 întindea bărbatul. îl c i t i în t i m p ce se întorcea spre James, care rămăsese în mi j locul r i n g u l u i . Pufni , apoi spuse:

- Judy îmi sugerează să-mi scutesc faţa de vânătăi şi să v i n aca­să să-mi fac bagajele. Se pare că Ros a capitulat.

James începu să râdă la auzul veştii bune, şi în acea clipă A n t h o n y îl luă p r i n surprindere şi reuşi să-i ardă u n p u m n care-1 t r imise pe fratele său la podea. Dar toată supărarea l u i James se evaporase odată cu pr imirea neaşteptatei veşti, aşa că se mulţumi doar să ridice d in t r - o sprânceană aurie, într-un gest întrebător:

- A s t a p e n t r u ce-a m a i fost? - Pentru că acum ştiu sigur că am dat de belele, mormăi A n ­

thony, deşi îi întinse l u i James mâna, ca să se ridice. N u ştiu cine a făcut-o să se răzgândească sau cum a reuşit, dar sunt sigur că eu sunt ăla pe care o să-şi verse acum nerv i i .

- în cazul ăsta, norocul tău că o să v i i cu no i , în t i m p ce soţia ta va rămâne acasă, îi atrase atenţia James. Va avea suficient t i m p să se calmeze, până ne întoarcem.

Ştiau amândoi că Roslynn n u avea să meargă cu ei, fiindcă su­ferea cumpl i t de rău de mare. Şi ea, şi fiica m a i mică a l u i Anthony , Jaime, aveau amândouă aceeaşi problemă, aşa că, şi presupunând că Roslynn ar fi fost dispusă să îndure calvarul de dragul l u i Judy, n u ar fi p u t u t s-o forţeze pe Jaime să treacă d i n n o u p r i n asta.

26

-— Pasiuni mistuitoare

Şi n ic i n u ar fi p u t u t s-o lase pe Jaime singură acasă t i m p de două l u n i , cât avea să dureze călătoria.

Dar James observă că remarca l u i n u părea să-1 fi făcut pe A n ­thony să se simtă m a i uşurat.

- E i , haide, frăţioare! N u - m i spune că cel ma i faimos crai al Londrei n u poate transforma fur ia unei femei într-un alt fel de pasiune, zise el, aplecându-se să ia mâna întinsă de Anthony .

însă fratele său şi-o retrase brusc. - N u - m i stă în fire să lovesc u n bărbat doborât la pământ, dar

aş putea face o excepţie în cazul tău. James râse şi se ridică. - Mulţumesc, dar trebuie să te refuz. N-aş vrea ca Judy să crea­

dă că mesajul ei n u ne-a găsit la t i m p .

în mi j locul At lant i cu lu i , corabia Nereus se îndrepta cu viteză bună spre Bridgeport , Connecticut. Deşi afacerea fami l ie i A n -derson, Skylark Shipping, avea o flotă cu m a i mul te ambarcaţi­u n i , fiecare frate avea la rândul său o corabie proprie , iar Nereus era deţinută şi comandată de Warren, al doilea frate d i n fami l ia Anderson şi soţul adorator al l u i A m y Malory. Perechea petrecea jumătate de an pe mare împreună cu cei t r e i copii, Eric şi geme­n i i Glorianna şi Stuart , plus, fireşte, profesori i acestora. Cealaltă jumătate a anulu i şi-o petreceau în casa d i n Londra, astfel încât copii i să-şi poată cunoaşte numeroasa famil ie .

A m y era pe punte , bucurându-se de soarele primăverii, în ciuda vântului destul de aspru. F i i n d singura femeie d i n f a m i ­l ia Anderson care trecuse cu succes p r i n experienţa u n u i sezon londonez, fusese rugată de fraţii Anderson să organizeze eve­nimentele sociale d i n t i m p u l v iz i te i de două săptămâni pe care Jacqueline o făcea în Bridgeport. Desigur, soţia l u i Drew A n ­derson, Gabby, îşi făcuse şi ea debutul în societate la Londra, dar evenimentul fusese întrerupt d i n scurt şi se transformase într-un scandal de proporţii, chiar d i n v ina l u i Drew, aşa că ea n u era cu adevărat în măsură să ofere s fa tur i pe această temă. A m y n u se baza pur şi s implu doar pe experienţa personală. Se sfătuise cu verişoara ei, Regina, experta fami l ie i M a l o r y în ceea ce privea evenimentele sociale.

27

Jofianna Lindsey -—•

Era treaba l u i A m y să aducă fami l ia Anderson acasă, pregătită p e n t r u aceste evenimente. Trebuia totodată să gândească m e n i ­uri le şi să trimită invitaţiile. Warren avea să o ajute cu acestea, fiindcă ştia pe cine să includă. Deşi A m y îl însoţise de zeci de o r i la Bridgeport de-a lungu l ani lor şi-i întâlnise pe mulţi d intre pr ie ­t e n i i şi cunoştinţele fami l ie i Anderson, n u avea cum să şi-i a m i n ­tească pe toţi. Cu toate acestea, t o t u l trebuia să fie perfect înainte să sosească Jacqueline şi părinţii ei.

Copii i erau mai entuziasmaţi de această călătorie decât era ea, p e n t r u că aveau să fie lăsaţi să participe la toate evenimentele. în Angl ia , ar fi t rebu i t să aştepte până când împlineau optsprezece ani p e n t r u a putea fi incluşi p r i n t r e adulţi, dar în America n u exis­tau astfel de reguli . A m y era prea copleşită ca să se poată bucura. Atâtea de făcut, atâtea de aranjat!

Cu atâtea pe cap, aproape că n u observă când senzaţia începu să apară, apoi o simţi brusc şi se aplecă în faţă, ca şi cum ar fi p r i ­m i t o lovitură puternică în stomac. Warren, care se apropia d i n spate, o văzu şi f u numaidecât cuprins de panică.

îşi puse uşor mâinile pe spatele ei. - Ce fel de durere e, scumpo? - N u e durere. -Atunc i . . . ? -Ceva. . . rău... o să se întâmple. Warren ridică numaidecât privirea spre cer, căutând semnele

unei f u r t u n i care i-ar fi p u t u t l ov i pe neaşteptate, dar n u se vedea n ic i urmă de nor.

-Când? - N u ştiu. - P o f t i m ? - N u ştiu. Warren oftă. - Dacă t o t ai presentimente d i n astea, mi-aş d o r i tare m u l t să

le poţi interpreta m a i clar. - Mereu spui asta. Şi n u foloseşte niciodată la n imic , p e n t r u

că n u pot . Trebuie să ne întoarcem, Warren. Warren ţâţâi, o ajută să se îndrepte şi o întoarse cu faţa spre el,

ca să o poată cuprinde în braţe.

28

-—• Pasiuni mistuitoare -—•

- Nu-ţi dai seama ce spui. A r însemna să dezamăgim toată fa­mi l i a care este deja pe d r u m . Până şi James şi Georgie vor fi plecat deja cu Jack, cu m u l t t i m p înainte să ne putem întoarce.

- A ş vrea să p u t e m călători cumva m a i repede, mârâi ea f rus ­trată, cu faţa îngropată în p ieptu l l u i .

Warren râse încet. - A s t a n u e posibil . Dar n u m a i avem t u n u r i la bord. . . A m y îl întrerupse. - A i totuşi suficientă încărcătură care ne trage în jos. - S i g u r că am, doar cu asta mă ocup. Şi, cu toată încărcătura,

înaintăm chiar foarte repede. încă o săptămână, plus minus o z i , şi o să fim în Bridgeport .

- Dacă n u se schimbă vântul, mormăi ea. -Fireşte. Dar ştii, indi ferent de present imentul tău, poţi să

m a i reduci d i n efectul l o v i t u r i i şi să te asiguri că n u este devasta­toare. Hai , fă-o acum. Spune ceva care să te liniştească, scumpo. Fă u n par iu . Ştii că întotdeauna câştigi.

Ridică ochii spre el şi îi adresă u n zâmbet încărcat de dragoste.

- Pun par iu că n u se va întâmpla n imic atât de rău cât fami l ia mea să n u - i poată face faţă.

- Sigur vre i să fie ceva atât de vag? - N u e vag. A m acoperit toată fami l ia mea, toată fami l ia ta ,

toate soţiile, soţii şi copiii .

CapitoCuCS

Erau m a i mul te celule, dar aceasta era singura folosită m o ­mentan . N u era o celulă d int r - o închisoare, deşi, cu siguranţă, cei închişi în ea aveau acest sentiment.

Sub pământ, fără ferestre, pr i zon ier i i n u ar fi avut n i c i u n pic de lumină dacă u n felinar n u ar fi fost ţinut aprins z i şi noapte. Lumina era p e n t r u paznic, n u p e n t r u pr izon ier i .

Baza fusese construită spre sfârşitul secolului trecut , atunc i când Coroana devenise mai agresivă în patrularea apelor d i n sud,

29

Jofianna Lindsey

în special de-a lungu l coastei d i n Cornwall . Baza constase la în­ceput d i n t r - u n s implu doc şi vreo câteva barăci, pe la jumătatea distanţei d intre Dorset şi Devon. în t i m p , se dezvoltase, şi o co­muni tate începuse să prindă rădăcini acolo. Prăvălii, u n grajd, taverne... Dar principala ocupaţie continua să fie capturarea contrabandiştilor, care erau trataţi cu multă severitate.

Erau trimişi în coloniile d i n Austral ia sau spânzuraţi. Erau s in ­gurele două verdicte aplicate în u r m a unor procese care erau mai degrabă o bătaie de joc.

Nathan Tremayne îşi dorise n u o dată să se fi născut cu u n secol în urmă, înainte să apară toate aceste complicaţii. Pe atunci , marfa de contrabandă era descărcată chiar în docurile d i n sate şi toată lumea dădea o mână de ajutor. Ba chiar şi autorităţile l o ­cale se făceau că n u observă activităţile ilegale, atâta t i m p cât îşi pr imeau lada de brandy sau de ceai. Fusese u n m o d s implu de a ocoli taxele exorbitante, iar coasta întinsă d i n zona Cornwall făcuse d i n această regiune a Angl ie i locul ideal p e n t r u a aduce r o m , brandy, ceai, chiar şi t u t u n cetăţenilor, alt fel cât se poate de cinstiţi, la preţuri rezonabile. Pe atunci , puţinele patrule de pe coastă reprezentau u n risc prea mic p e n t r u contrabandişti. Dar asta se schimbase.

în ziua de azi, cei câţiva contrabandişti care-şi ma i desfăşurau activitatea rămâneau pe z i ce trecea fără locur i în care să-şi poată ascunde încărcătura. Până şi tunelele săpate în stâncă erau încetul cu încetul descoperite şi supravegheate de patrule . Contrabandiştii ajunseseră să-şi depoziteze marfa m a i departe de ţărm, depar­te de patrule , înainte de a putea fi distribuită. Dar bunur i le t o t trebuiau descărcate la ţărm p e n t r u a putea fi transportate - sau încărcate înapoi pe o navă, dacă vreun contrabandist bănuia că ascunzătoarea l u i fusese descoperită de cine ştie ce muiere băgăcioasă, care, fără doar şi poate, ar fi i n f o r m a t autorităţile. Aşa fusese pr ins Nathan, cu o săptămână în urmă. Oameni i l u i scăpa­seră, împrăştiindu-se ca şobolanii într-un canal. El şi corabia l u i avuseseră altă soartă.

Fusese o cursă. Patrula îl aşteptase, ascunsă. Dar n u putea dovedi n imic decât dacă reuşea să evadeze. însă cum să evadeze d in t r - o asemenea celulă? Cu lanţuri la mâini şi la picioare, lanţuri

30

Pasiuni mistuitoare

prinse la rândul lor în perete, abia dacă putea să stea în picioare sau să ajungă până la bărbatul înlănţuit lângă el. Erau p a t r u , toţi în aceeaşi poziţie. N u îi cunoştea, n u se obosea să stea de vorbă cu ei. U n bătrân fusese lăsat fără lanţuri. El avea sarcina de a le pasa celorlalţi castroanele de tablă cu terci . Dacă era treaz. Dacă n u se enerva atunci când era trez i t . Nathan pierduse deja câteva mese d i n cauza temperamentului bătrânului.

Nathan dormea când veniseră să-1 ia, îi desfăcuseră lanţul pr ins de perete şi-1 târâseră după ei. U l t i m u l bărbat care fusese scos d i n celulă ieşise urlând că era nevinovat şi n u se m a i întor­sese. Nathan n u spuse nimic , dar simţea u n foc arzându-i mocn i t în piept . Avusese şi alte opţiuni, alte meserii , alte ambiţii. Poate că ar fi ales alt d r u m dacă tatăl l u i , Jory, n u ar fi m u r i t . Dar una dusese la alta, şi, după u n lung şir de evenimente, iată-1 acum aici, pe punc tu l de a fi spânzurat sau t r i m i s la închisoare pe viaţă.

Cele două gărzi care îl târau n u îi dăduseră nic i măcar şansa să meargă singur. I-ar fi încetinit prea m u l t cu lanţurile pe care încă le avea la picioare şi pe care sub n ic i o formă n u i le scoteau.

N u p u t u n i c i măcar să-şi acopere ochii atunci când l u m i n a zilei îl i zb i , în clipa în care f u scos de sub pământ.

Fu dus într-o încăpere spaţioasă şi trântit direct pe u n scaun tare, d i n l emn, d i n faţa u n u i b i rou . Era o încăpere elegantă, se­măna mai degrabă cu u n salon cu mobilă scumpă, ceea ce indica fap tu l că bărbatul care o ocupa era o persoană importantă. Băr­batu l , care, judeca Nathan, să fi avut cu vreo cinci ani m a i m u l t decât el, adică în j u r de treizeci, p u r t a o uniformă imaculată cu nastur i strălucitori şi avea nişte ochi albaştri în care se citea cu­riozitatea. Avea aerul u n u i aristocrat. Era ceva comun ca fiilor mi j loc i i sau mezini lor d i n famil i i le de vază să le revină diverse funcţii guvernamentale.

Bărbatul le spuse gărzilor să plece, apoi i se adresă l u i Nathan: - E u sunt A r n o l d Burdis. Comandantul Burdis, m a i exact. Nathan era surprins că fusese lăsat singur cu u n ofiţer. Chiar

credeau că o săptămână petrecută într-o groapă, în care n u mân­case decât terci , îl slăbise într-atât? Poate că erau în mi j locul unei baze înţesate de soldaţi, dar, chiar şi aşa, n u ar fi fost u n efort prea mare p e n t r u Nathan să-1 pună la pământ pe o m u l d i n faţa l u i .

31

Jofianna Lindsey

Observă numaidecât p is to lu l vechi de duel, pătat, aşezat pe b i ­rou d i n motive evidente. Nathan îl p r i v i preţ de câteva clipe, cân­tărind în m i n t e şansele pe care le avea de a ajunge la el înaintea comandantului . Probabilitatea că n u avea decât u n singur glonţ f u factorul decisiv, p e n t r u că l u i Nathan i-ar fi t rebui t cel puţin două, u n u l p e n t r u comandant şi u n u l p e n t r u lanţul de la picioare, ca să poată scăpa. Sau l-ar fi p u t u t lua ostatic pe comandant.. .

- V r e i u n brandy? Bărbatul îşi turnă u n pahar p e n t r u el, şi chiar m a i era încă u n u l

în afara acestuia pe b i rou , în faţa l u i . - Una dintre sticlele mele? întrebă Nathan. Colţurile g u r i i l u i Burdis tremurară uşor. - Ţi-ai păstrat simţul u m o r u l u i , în ciuda situaţiei în care te af l i .

Ce neobişnuit! Comandantul îi turnă totuşi u n pahar de brandy şi împinse

paharul pe masă, înspre el. Zdrăngănitul lanţurilor în clipa în care Nathan ridică paha­

r u l la buze era m a i m u l t decât grăitor în privinţa situaţiei la care făcuse referire comandantul . Dar sarcasmul n u era umor. Şi n u luă decât o înghiţitură, ca să-şi umezească gura uscată. Dacă i n ­d iv idu l intenţiona să-1 îmbete ca să-i descătuşeze l imba, avea să fie dezamăgit.

- Este o mare realizare p e n t r u n o i că te-am pr ins , Tremayne. Dar era doar o chestiune de t i m p . începuseşi să devii negli jent. Sau poate doar m a i îndrăzneţ decât ar fi fost înţelept.

- Poate m a i degrabă disperat? - Chiar aşa? Să îndrăznesc să mă consider responsabil? - Pentru încăpăţânare şi perseverenţă, dacă vrei . Eu, u n u l , pre­

fer să dau vina pe o femeie. De data asta, Burdis chiar râse înfundat. - N-o facem toţi, d i n când în când? Dar i n f o r m a t o r u l meu n u

p u r t a fustă. - îmi spui numele lui? Nathan lansă întrebarea, apoi îşi ţinu răsuflarea. Dar bărbatul d i n faţa l u i n u p u r t a o conversaţie de complezen­

ţă şi n i c i n u era suficient de distras încât să răspundă d i n reflex la o întrebare rapidă. Exista u n m o t i v p e n t r u această at i tudine

32

Pasiuni mistuitoare

cordială, doar că N a t h a n nu-şi imagina care putea fi acesta. înce­puse însă să creadă că ofiţerul se juca cu el. D i n cine ştie ce plăcere perversă sau d i n orice alt mot iv . Iar Nathan voia să înceteze.

- V o i avea măcar parte de u n proces? întrebă el tăios. Comandantul învârti brandy-u l în pahar şi-i miros i aroma,

înainte să ridice o pr iv i re curioasă spre Nathan şi să-1 întrebe: - A i cu ce să te aperi? - Găsesc eu ceva. - Nţ-nţ-nţ. Eşti m u l t prea degajat p e n t r u situaţia în care te af l i .

A d m i r a b i l , presupun, însă deloc necesar. N u ţi-a trecut n i c i o clipă p r i n gând că viaţa dumita le este în mâinile mele? Mi-aş imagina că orice o m cu m i n t e s-ar abţine de la comentari i sarcastice, cel puţin până când ar afla p e n t r u ce l -am chemat.

îl ducea cu zăhărelul? Aproape că-i dădea de înţeles că n u avea să fie spânzurat în acea zi . Dar acest fapt îi stârni d i n n o u bănuie­l i le . Dacă acesta n u era procesul şi comandantul n u era judecăto­r u l l u i , atunci ce mama dracului se întâmpla? în plus, fusese pr ins asupra faptu lu i . N u avea cum să se apere, şi o ştiau amândoi.

Se lăsă pe spătarul scaunului. - V ă rog, continuaţi! - A m succes în meseria mea p e n t r u că am grijă să aflu t o t ce se

poate afla despre cei pe care îi vânez. Iar dumneata eşti, într-un fel , o anomalie.

- N u există n imic deosebit la mine , comandante. - Ba dimpotrivă. Ştiu că ai avut şi alte îndeletniciri. D intre cele

legale. Ba chiar destul de mul te , şi ai fost maestru în toate, ceea ce este u i m i t o r p e n t r u cineva de vârsta dumitale . N u te-ai p u t u t hotărî ce vre i să faci în viaţă?

Nathan ridică d i n u m e r i . - Tatăl meu a m u r i t şi mi -a lăsat corabia şi echipajul l u i . Acesta

a fost factorul decisiv. Burdis zâmbi. -Aşadar, crezi că ai contrabanda în sânge? îmi p e r m i t să te

contrazic. Ştiu deja m a i mul te despre dumneata, Tremayne, decât m-aş fi aşteptat să aflu. Privi legiul rangului , accesul la date şi registre.

- în cazul ăsta, probabi l ştiţi ma i mul te decât mine .

33

Jofianna Lindsey

- Posibil, dar mă îndoiesc. A i coborât destul de jos pe prover­biala scară socială, n u - i aşa? Toate femeile d i n famil ia dumitale şi-au ales greşit soţii sau doar mama dumitale?

Toate zalele lanţurilor zdrăngăniră în clipa în care Nathan se ridică de pe scaun, se aplecă peste b i rou şi mârâi p r i n t r e dinţi:

- Ţ i s-a urât cu viaţa? Comandantul întinse numaidecât mâna după pistol , îl armă şi

îl îndreptă înspre p ieptu l l u i Nathan. - Stai jos, până n u chem gărzile. - C h i a r crezi că u n glonţ poate să mă oprească înainte să-ţi

rup gâtul? Burdis râse nervos. - Da, eşti diavolul în persoană, am înţeles ideea. Dar ai u n con­

te în arborele genealogic, aşa că întrebarea este logică. - C u toate astea, n u - i treaba dumitale ! -într-adevăr. N u am v r u t să te jignesc. Doar că m i s-a părut

fascinant să aflu d i n cine te tragi , chiar dacă de departe... îţi dai măcar seama că ai fi p u t u t să stai acum într-un scaun ca al meu în locul celui pe care îl ocupi? A m fost bulversat când am conştientizat acest lucru . De ce n u ai încercat niciodată să profiţi de originea pe care o ai?

- Pentru că eu n u aşa sunt. Şi p u i prea mul te întrebări u n u i o m pe care deja l -a i pr ins .

- Recunosc, curiozitatea e meteahna mea. Acum, hai , stai oda­tă jos, înainte să mă răzgândesc şi să te t r i m i t înapoi în celulă.

D i n nou zăhărelul, sugestia că această poveste ar fi p u t u t avea şi alt final în afară de cel evident. Nathan gol i paharul de brandy d i n faţa l u i , înainte să se prăbuşească d i n nou pe scaun. Putea să facă faţă u n u i singur pahar fără să-şi piardă agerimea minţii. Aristocrat afuris i t ! Nathan bănuia în continuare că t o t u l era u n joc, dar n u - i putea înţelege sensul. Strămoşul l u i de viţă nobilă era probabi l undeva m a i sus în ierarhia aristocrată decât fami l ia co­mandantu lu i . Ce alt m o t i v ar fi p u t u t avea toată această şaradă?

- A i de gând să-mi spui cine a fost in formatorul? întrebă încă o dată Nathan.

- A fost doar u n lacheu, dar n u poţi ghici p e n t r u cine lucrează? Ştiu d i n surse sigure că ai căutat şi dumneata această persoană.

34

Pasiuni mistuitoare

Probabil că a crezut că te apropiai prea tare şi că erai pe punctu l să-1 găseşti.

Nathan înlemni. - H a m m e t t Grigg? - Da, m-am gândit că o să-ţi ajungă indic iu l ăsta. Acelaşi băr­

bat despre care se presupune că 1-a ucis pe tatăl dumitale . - N u este o presupunere. A existat u n martor . - O vrajbă mai veche, o socoteală încheiată în cele d i n urmă

între cei doi bărbaţi. Eu asta am auzit . -Tatăl meu n u era înarmat. A fost ucis. - Şi asta intenţionai să faci şi dumneata cu Grigg? - V r e a u să-1 omor, da, dar într-o luptă cinstită - cu mâinile

goale. De data asta, Burdis râse făţiş. -Priveşte-te în oglindă! Chiar crezi că ar fi o luptă dreaptă?

N u am nimic împotriva răzbunării. Simt şi eu, ocazional, această nevoie. Dar o să-1 p r i n d şi-o să îl spânzur pe d o m n u l Grigg cu m u l t înainte să p u i dumneata mâna pe el. La u r m a urme i , este urmă­toarea mea ţintă.

- Iar eu vo i fi m o r t înainte să-1 p r i n z i . Burdis îi u m p l u la loc paharul l u i Nathan, înainte să răspundă: - A i înţeles greşit m o t i v u l p e n t r u care te-am adus aici, la mine .

îi v o i da ocazia să-mi mulţumeşti într-o bună zi . - Pentru ce? Comandantul deschise sertarul şi scoase dinăuntru o coală de

hârtie, neîmpăturită, pe care o puse pe b i rou , în faţa l u i . Bătu cu degetul în hârtie.

- A m aici graţierea dumitale , deja semnată. O ocazie p e n t r u dumneata să o ie i de la capăt, cu numele curat. Dar vine cu o con­diţie, fireşte.

Nathan se încruntă. - A s t a - i o glumă? - Câtuşi de puţin. Documentul va rămâne în posesia mea până

când vei îndeplini condiţia despre care am pomenit , dar este o ofertă justificată.

- V r e i să ţi-1 p r i n d pe Grigg, dar fără să-1 omor? Chiar crezi că aş putea rezista tentaţiei dacă aş reuşi să p u n mâna pe el?

35

Jofianna Lindsey

- Lasă-1 pe Grigg! Ţi-am spus deja şi ţi-o promit: v o i avea grijă să-1 spânzur p e n t r u dumneata.

Pentru p r i m a oară, t o n u l l u i A r n o l d Burdis n u m a i era chiar atât de cordial. Nathan se săturase să se t o t întrebe ce era în sinea l u i . Se mulţumi să remarce:

- P a r i nervos. - S u n t . O m u l meu, pe care-1 lăsasem să-ţi păzească corabia, a

fost omorât. L-am găsit p l u t i n d în apă, acolo unde ar fi t rebu i t să fie Pearl a dumitale .

- M i - a i p ierdut corabia? - N u am pierdut-o, mârâi Burdis. A fost furată, şi n u , n u de

H a m m e t t Grigg. L -am pr ins pe u n u l d intre hoţi. în graba în care au ridicat ancora, a căzut în apă, şi l -am pescuit no i . Ne-am dus după corabie, fireşte, probabi l că am fi şi prins-o d i n urmă dacă a m fi ştiut încotro se îndrepta. A m căutat în susul şi-n josul coas­te i , dar au făcut o manevră de necrezut şi s-au dus direct în larg şi au dispărut la or izont .

- Cine sunt? - N u sunt englezi, dar fură vase englezeşti de mai bine de zece

ani . Doar d i n când în când şi niciodată d i n acelaşi p o r t , aşa încât să n u se poată stabil i o legătură între f u r t u r i . La început, scoteau doar corăbiile în larg şi le scufundau. A p o i însă s-au hotărât să se răzbune şi să scoată pro f i t cu ele.

- Să se răzbune? - E vorba despre nişte americani care ne poartă pică, d i n ca­

uza u l t i m u l u i război pe care l -am p u r t a t cu ţara lor. Război care i-a lăsat or fani . Erau doar nişte copii la acea vreme, şi tocmai de aceea au început să se răzbune doar de vreo zece ani încoace. U n bi let împăturit f u aruncat în direcţia l u i Nathan. Iată detaliile pe care le-am obţinut de la o m u l lor. Superiorilor mei n u le pasă n i c i cât negru sub unghie de lanţul ăsta de j a f u r i în por tur i l e noastre. Te vor doar pe dumneata şi pe tovarăşii dumitale de breaslă. Dar mie n u - m i place să mă calce n i m e n i pe bătături, şi asta au făcut i n d i v i z i i aceştia în clipa în care mi -au omorât u n u l d intre oameni şi mi -au furat t ro feul direct d i n p o r t u l meu!

Nathan ridică d in t r - o sprânceană? Era tro feu l lui? - Spune-mi că n u - m i ceri să-ţi aduc înapoi corabia mea!

36

—- (Pasiuni mistuitoare -

- N u . Dacă reuşeşti să recuperezi Pearl, e d i n nou a d u m i t a ­le. Deşi n u prea îţi dau şanse. Vopsesc corăbiile furate în culori no i , le dau alte nume, apoi le vând la licitaţie concetăţenilor lor de bună credinţă, care îi cred constructor i navali cât se poate de l eg i t imi . Şi fac treaba asta de ani b u n i . Dar dumneata vei pune capăt afacerii lor. N u va fi uşor să-i convingi pe yankei să-ţi facă vreo favoare, dar va t rebui să găseşti o cale de a aduce autorităţile aici, ca să colaboraţi p e n t r u a pune capăt operaţiunii. Aceasta este condiţia mea. Vreau o scrisoare de la u n oficial american în care să m i se confirme fap tu l că hoţii au fost arestaţi şi afacerea lor a fost oprită.

- Doar atât? răspunse sec Nathan. Comandantul m i j i ochii , cu o expresie de avertizare: - Să nu-ţi treacă n i c i o clipă p r i n m i n t e să încerci să fugi , oda­

tă ce-ţi dau l ibertatea de a îndeplini această sarcină. După cum am spus, am aflat m a i m u l t decât mă aşteptam despre dumnea­ta , inclusiv faptu l că deţii tutela celor două rude care ţi-au mai rămas. N-aş vrea să văd cum nepoatele dumitale ajung să plă­tească p e n t r u nelegiuirile unchiu lu i lor. Aşadar, eşti de acord cu condiţiile mele?

- în schimbul libertăţii? M a i e cazul să întrebi?

în Grosvenor Square, în casa l u i Edward şi Charlotte Malory, majoritatea numeroşilor m e m b r i ai fami l ie i Malory d i n Angl ia şi încă vreo câţiva pr ie ten i apropiaţi se adunaseră la o petrecere de rămas-bun p e n t r u Jack şi Judy, care aveau să plece a doua zi dimineaţa spre America. Echipajul era deja la bordul corăbiei Maiden George, cuferele fuseseră deja încărcate. N u mai rămânea decât ca toţi cei şapte m e m b r i ai fami l ie i care u r m a u să traverse­ze oceanul să urce la bord în zor i i zi lei următoare, prea devreme p e n t r u a-şi lua rămas-bun în p o r t - aşa se justif ica petrecerea d i n această seară.

Ccvpito(u(6

37

Jofianna Lindsey

Pr iv ind în j u r p r i n încăpere, J u d i t h îl căuta pe Brandon, ca să-1 poată întreba ce se întâmplase cu vagabondul d i n casa de vizavi de vi la ducală. îi spusese că bănuia că era vorba despre u n contra­bandist , şi Brandon o asigurase că el şi tatăl l u i vor avea grijă să-1 facă să-şi ia tălpăşiţa de acolo. Dar se părea că ver i i ei d i n H a m p -shire n u aveau să-şi facă apariţia în această seară. N u era s u r p r i n ­să, având în vedere că ea şi Jacqueline îi vizitaseră atât de curând şi primiseră deja d i n partea lor toate gândurile bune şi urările de d r u m b u n în călătorie.

Derek chiar îi spusese l u i J u d i t h : - Pun par iu că mama ta o să se răzgândească, aşa că îţi urez şi

ţie o călătorie plăcută. - A ş vrea să-mi spună Amy asta, răspunsese J u d i t h , şi n u fuse­

se o glumă. Derek râsese. - Da, asta ţi-ar garanta că o să pleci în America, n u - i aşa? într-adevăr, aşa era. A m y n u pierdea niciodată vreun par iu .

J u d i t h îşi dădea seama că ar fi t rebui t să-i ceară l u i A m y să facă această prinsoare, înainte să plece cu Warren. Poate că într-ade­văr o făcuse şi de aceea iată că pleca acum.

Jacqueline veni lângă ea şi spuse pe u n t o n supărat: - E l n-ar t rebu i să fie aici, având în vedere că n u este pr ie ten

apropiat al fami l ie i şi n u îl cunoaşte decât mama ta . J u d i t h urmări privirea verişoarei sale şi o văzu pe Roslynn agi-

tându-se pe lângă Lord Cullen. - D a r acum îl cunoaştem cu toţii. în plus, mama are dreptate.

A fost foarte drăguţ şi amabil d i n partea l u i să vină în seara asta şi să-mi ureze călătorie plăcută, având în vedere că probabil n u se simte prea confortabi l , d i n cauza rănilor suferite.

- Este aici p e n t r u că a pus ochii pe t ine , iar maică-ta a pus şi ea ochii pe el, pentru t ine . Spune-mi că n-ai apucat-o şi t u pe d r u m u l ăsta, când amândouă am jurat că n u o să ne mărităm în acest an.

J u d i t h zâmbi larg şi o necăji: - A c u m , că l -am revăzut după atâţia ani , trebuie să recunosc că

s-a transformat într-un tânăr foarte chipeş, n u găseşti?

Pasiuni mistuitoare -—

-Dacă-ţi plac părul arămiu şi ochii albaştri, zise Jacqueli­ne. N-ai decât să flirtezi cât vrei , doar să n u te îndrăgosteşti de pe-acum.

- N u te ma i agita. N u mă grăbesc să mă întorc la el, când nic i n-am plecat încă.

într-un colţ al încăperii, Boyd l i se alătură l u i James şi l u i Anthony, care îl cercetau şi ei d i n p r i v i r i pe scoţian. A n t h o n y spunea:

- Ros ar fi t rebu i t să ne spună ce pune la cale, că vrea să aranje­ze ceva între el şi Judy. Dar n u mă plâng, având în vedere că ne-a readus pacea în famil ie . Dar, dacă n u ar fi atât de evident că n u prezintă nic i u n interes p e n t r u fetiţa mea, aş avea câte ceva de împărţit cu el.

- S-a notat , îl aprobă James. -Totuşi , se vede că e t o p i t după ea, se amestecă şi Boyd. - Şi de unde-ai putea să ştii t u ceva despre asta, yankeule? îl

întrebă Anthony. - Pentru că, în disperare de cauză, eu şi Jack ne-am dus la el şi

l -am rugat să pretindă că a suferit u n accident, p e n t r u ca Judy s-o poată convinge pe maică-sa să o lase să plece în America.

- Ti ja aia pe care o are la picior e strânsă cam tare ca să fie falsă, remarcă James.

- N u e falsă, zise Boyd, zâmbind larg. Băiatul ăsta e agil cam cât u n bou. L-a încântat atât de tare întreaga poveste, încât chiar a căzut de pe cal şi şi-a r u p t p ic iorul .

James îşi dădu ochii peste cap. A n t h o n y spuse: - V ă d că va t rebu i totuşi să discut destul de serios cu Roslynn.

Pe legea mea, ce-o fi în capul ei să vrea să o dea pe fata noastră u n u i asemenea împiedicat?

-Totuşi , a fost u n plan genial, trebuie să recunoşti, zise James. Chestia cu p ic ioru l r u p t . T u ar fi t rebui t să te gândeşti la asta, Tony.

- Nic i măcar n u ştiam că i n d i v i d u l există, cum aş fi p u t u t să mă gândesc?

- Data viitoare când mai tăbărâţi pe mine, ţineţi minte că-mi sunteţi datori . Amândoi! zise Boyd, apoi plecă repede de lângă ei.

39

Jofianna Lindsey -

- M i s-a părut mie sau tocmai ţi-a dat peste nas? întrebă A n ­thony, pe u n t o n u l u i t . Şi a m a i şi rânjit, pe deasupra.

James ridică d i n umer i . - A r t rebui să ştie până acum că am o memorie foarte proas­

tă, atunci când îmi convine. Şi în m o d sigur memoria mea este întotdeauna extrem de proastă atunci când vine vorba despre u n Anderson.. . Soţiile făcând excepţie, desigur.

Lord Cullen n u rămase m u l t . N i c i măcar n u ar fi t rebu i t să vină, având în vedere că doctorul îi dăduse indicaţii stricte cum că n u are voie să se sprij ine în p ic iorul r u p t t i m p de t r e i l u n i . După ce J u d i t h îi mulţumi încă o dată p e n t r u vizită şi-i ură însănătoşire grabnică, Jacqueline o apucă de braţ şi se îndreptară amândouă spre mamele lor.

- Eşti şi t u la fel de încântată? întrebă Jack. O să ne distrăm m i n u n a t , sunt sigură. Simt că debordez de entuziasm.

- Ce simţi t u e t r i u m f , n u entuziasm. E o diferenţă. - Ei , orice ar fi, hai să stăm puţin de vorbă cu mama ta. Poate a

cedat când a aflat că nic i scoţianul ei n-o să fie prezent la începu­t u l sezonului, dar t o t n u este împăcată cu ceea ce a n u m i t „toana noastră colectivă". Şi, dacă ea n u e fericită, atunci unchiu l Tony n u va avea parte de o despărţire plăcut în această seară şi va fi întors pe dos întreaga călătorie.

J u d i t h roşi în t i m p ce Jack o târa în cealaltă parte a încăperii, înspre mamele lor. Oricât de directă ar fi fost Jack d i n când în când şi oricât de m u l t s-ar fi obişnuit până acum cu această la ­tură a verişoarei ei, Judy rămânea de părere că anumite l u c r u r i n-ar fi t rebu i t niciodată menţionate, n ic i măcar ca o aluzie, iar ce făceau părinţii lor în spatele uşilor închise cu siguranţă i n t r a în această categorie.

Amândouă fetele se duseră lângă Roslynn şi o cuprinseră pe după talie. J u d i t h era acum la fel de înaltă ca mama ei, la u n me­t r u şi şaizeci şi cinci de cent imetr i , şi avea acelaşi păr aur iu , cu şuviţe arămii. Dar avea ochii exotici, albastru cobalt, ai tatălui ei -o combinaţie uluitoare, sau cel puţin aşa îi spunea în permanenţă fami l ia ei. Insă trăsăturile l u i J u d i t h semănau şi cu ale mamei ei. Avea faţa în formă de inimă şi pomeţi fini, u n nas mic şi ascuţit, ba chiar şi aceleaşi buze pl ine, generoase. Jacqueline, pe de altă

40

Pasiuni mistuitoare

parte, n u semăna deloc cu mama ei. N u moştenise silueta mărun­ţică a Georginei. Era ma i înaltă, de u n m e t r u şaptezeci, şi avea pă­r u l b lond şi ochii verzi ai l u i James Malory, însă trăsăturile ei erau unice: u n nas obraznic, pomeţi înalţi, bărbie foarte pronunţată şi o gură m u l t prea senzuală p e n t r u o femeie.

Buzele îi erau arcuite acum într-un zâmbet men i t să topească i n i m i . Puţini oameni erau i m u n i la zâmbetele ei, iar Roslynn n u se număra p r i n t r e aceştia. Totuşi, îşi mustră nepoata:

- Haide, să n u te p r i n d ! N-o să reuşeşti să mă faci să mă s imt mai bine.

- Eşti sigură? întrebă Jacqueline. N u ţi-am auzit încă accentul scoţian, care să ateste o veritabilă proastă dispoziţie. Dar Judy n u vrea să mă creadă pe cuvânt, aşa că trebuie să o convingi t u , înainte să ridicăm ancora. A p o i adăugă pe u n t o n ceva m a i serios: N u o lăsa să sufere d i n cauza încăpăţânării tale.. .

Georgina o întrerupse, exclamând: -Jacquel ine Malory ! Taci în clipa asta! Jacqueline îi susţinu privirea mamei sale cu o expresie calmă

în care n u se citea n i c i urmă de remuşcare. Avea o at i tudine pro ­tectoare faţă de famil ia ea, avusese întotdeauna, ma i ales când venea vorba despre J u d i t h . N u era p r i m a oară când intervenea ca să-i susţină cauza l u i Judy, iar Roslynn o iubea cu atât ma i m u l t p e n t r u asta.

- E în regulă, George, spuse Roslynn, apoi se întoarse spre Jack. înţeleg ce vre i să spui, scumpo. Şi n u aveam de gând să-mi las fetiţa să plece fără să-i t ransmi t toate gândurile mele bune. îşi înclină capul înspre J u d i t h . Poţi să te distrezi . Ba chiar vreau să savurezi d i n p l i n fiecare clipă a acestei călătorii. A p o i t o n u l îi deveni aspru şi adăugă: Dar să n u îndrăzneşti să te întorci îndră­gostită. O să aştepţi şi o să te îndrăgosteşti aici. Şi n u vreau să m a i existe discuţii pe tema asta.

Răspunsul l u i Roslynn f u u n zâmbet. Jack se aplecă pe după Roslynn şi o întrebă pe J u d i t h :

- N u i -a i spus? - Ce să-mi spună? întrebă Roslynn. Jacqueline chicoti .

- Jofianna LincCsey

- N u ne mărităm anul ăsta. La anul , poate, sau chiar peste încă u n u l . N u ne grăbim. Chiar deloc.

- Este adevărat, mamă, confirmă J u d i t h . Toată distracţia o să fie pe parcurs, până se ajunge la pasul final.

în t i m p ce fetele se duseră să discute cu restul invitaţilor, Roslynn îi spuse Georginei:

- S u n t convinsă că acestea au fost, literă cu literă, cuvintele fetei tale.

- N u te contrazic, spuse Georgina. - D a r n u pot fi chiar atât de naive. Când o să se-ntâmple, o să

se-ntâmple, şi n u vor putea face n imic p e n t r u a împiedica asta. - Ştiu. Totuşi, mi-aş dor i ca Jack să-i fi spus şi tatălui ei că are

această intenţie. James şi-a ascuns foarte bine sentimentele, dar e u n b u t o i de pulbere de la începutul anului , de când i-a i n t r a t în m i n t e gândul că sfârşitul anului ar putea s-o găsească pe Jack măritată. N-o să reacţioneze prea bine atunci când o să se îndră­gostească, să ştii.

- Şi Tony cum crezi că o să reacţioneze? înainte, se ducea la reşedinţa K n i g h t o n doar de câteva o r i pe săptămână, dar de câte­va l u n i merge acolo în fiecare zi . A r vrea să oprească t i m p u l în loc, dar n u poate, şi chestia asta îl frustrează la culme. Adevărul fie spus, este u n u l d intre motivele p e n t r u care n u am v r u t să amân debutul l u i J u d i t h aici şi am sperat că o să-1 prefere pe Cullen îna­inte chiar să înceapă sezonul. Cu cât Judy se mărită m a i repede, cu atât ma i repede fami l ia mea îşi va reveni la n o r m a l - până când o s-o luăm de la capăt cu Jaime.

Georgina râse. - Sincer, ar fi t rebu i t să-mi faci mai curând această mărturisire,

draga mea. - Probabil, spuse Roslynn, nereuşind să-şi ascundă de această

dată accentul. A p o i oftă. îţi jur , soţii noştri n u ar fi t rebui t să aibă fete. Băieţi, oricât de mulţi, ar fi fost foarte bine. Dar fete? Asta sigur o să iasă cu cântec. îţi mărturisesc, mi-e teamă p e n t r u peţi­t o r i i lor. Soţii noştri n u sunt genul care să stea deoparte şi să lase lucruri le să se deruleze în legea firii.

42

— Pasiuni mistuitoare -

CapitoCuC7

J u d i t h încercă să-şi ascundă zâmbetul în clipa în care ea şi Jack se îndepărtară de lângă mamele lor. începea să simtă şi ea o parte d i n entuziasmul care o cuprinsese pe Jacqueline. Iar verişoara ei era atât de mândră de faptu l că avusese dreptate, încât se înfoia în pene ca u n păun. Ca să n u i-1 servească pe acel „Ţi-am spus eu!" care o enerva atât de tare p e n t r u că îl auzise de atât de multe o r i , J u d i t h îşi puse u n deget pe buzele l u i Jacqueline în clipa în care aceasta deschise gura.

- N - o spune. Lasă-mă pe mine . A i avut dreptate - ca de obicei. Mama mea n u e supărată pe mine d i n cauza întorsăturii pe care au luat-o evenimentele, aşa că n u mai am de ce să mă s imt v inova­tă şi pot să mă bucur pe depl in de călătoria noastră.

- N u aveam de gând să spun asta, zise Jacqueline. Apo i o răsuci pe J u d i t h pe călcâie, cu faţa înspre uşa dublă a salonului. Cine e el şi de ce îmi pare cunoscut?

J u d i t h îl văzu şi ea atunci pe bărbatul cu pric ina, îmbrăcat ele­gant, deşi n u în s t i lu l englezesc. N u p u r t a pardesiu, ci o mantie tivită cu blană de hermină. Haina cu coadă de dedesubt era prea amplă p e n t r u a fi la modă. Şi vedea cumva o sabie conturându-se pe sub pelerină? Avea aerul u n u i străin, dar Jacqueline avea dreptate - într-adevăr, îi părea cunoscut. Şi n u erau singurele de această părere.

Unchiu l Edward f u cel care atacă p r i m u l problema, făcând u n pas în faţă p e n t r u a i se adresa cu obişnuitul său t o n jovial :

- î n c ă o rudă de m u l t pierdută? Intră! Aproape toată lumea se întoarse în acelaşi t i m p , ca să vadă

la cine se referea Edward. Tânărul d i n uşă părea stânjenit acum, că devenise centrul atenţiei. Şi poate şi uşor copleşit, cu atâţia oa­m e n i în încăpere. Deşi J u d i t h se îndoia că tânărul înalt şi chipeş era în vreun fel înrudit cu famil ia ei, n u credea că unchiu l ei g l u m i ­se. Pe de altă parte, când glumea vreodată unch iu l Edward atunci când venea vorba despre familie?

43

Jofianna Lindsey

Iar străinul n u negă concluzia pe care o trăsese unchiu l ei. Ba chiar se arătă m a i degrabă u l u i t atunci când îi răspunse:

- Cum de-aţi ştiut? Verişoara l u i J u d i t h , Regina, făcu u n pas în faţă, cu u n zâmbet

larg. Frate l u i Jack, Jeremy, făcu u n pas în faţă, cu u n zâmbet larg. A n t h o n y făcu doar u n pas în faţă. Toţi t r e i semănau cu străinul cu ochi exotici , uşor oblici , de culoare albastru cobalt, şi părul negru ca pana corbului .

- încă u n Malory , puse James punc tu l pe z, pe cel ma i caraghios t o n d i n lume.

Tânărul se uită fix la James şi, fără să pară câtuşi de puţin i n t i m i d a t de el , aşa c u m l i se întâmpla celor m a i mulţi băr­baţi, spuse:

- N u , domnule, n u sunt u n Malory. Sunt contele Andrâssy Benedek, de Ungaria.

- Chiar aşa? Totuşi, eşti rudă cu no i . Spune-ne, d i n ce Stepha-nof f te tragi?

- Măria - se pare. - Bunica bunic i i noastre Anastasia? remarcă Anthony . N u par i

prea sigur. - A m obţinut această informaţie d i n j u r n a l u l străbunicului

meu, care este acum doar o amint i re . A n t h o n y începu să râdă. - A l t jurnal? Când văzu privirea nedumerită a l u i Andrâssy,

adăugă: A m găsit şi n o i u n u l , cu vreo zece ani în urmă, scris de bunica mea, Anastasia Stephanoff. înainte de acesta, era doar u n zvon cum că p r i n venele noastre curge sânge de ţigan.

Andrâssy încuviinţă d i n cap. - N u am auzit niciodată de acest strămoş Stephanoff. N u cred

că răposatul meu tată ştia de el. Caravanele de ţigani trec p r i n Ungaria, dar n u rămân niciodată m u l t t i m p . N u am cunoscut n i ­ciodată personal vreunul . Aşa că, p e n t r u mine , n u au existat n ic i u n zvon şi n i c i vreun alt indic iu , înainte să găsesc jurna lu l . Ca o ironie a sorţii, poate că n ic i n u aş fi avut vreodată cunoştinţă de existenţa l u i sau ocazia să îl citesc dacă sora mea vitregă n u l-ar fi găsit în podul casei noastre, în t i m p ce se ascundea acolo în u r m a

44

Pasiuni mistuitoare

uneia d intre crizele ei de nerv i , dar acestea sunt detal i i neplăcute, cu care n u este nevoie să vă împovărez.

- Poate cu altă ocazie, spuse Edward, făcând u n pas în faţă, ca să îl conducă pe Andrâssy în încăpere.

- Ce s-a întâmplat cu jurnalul străbunicii tale? De ce nu-1 mai ai? - A ars în focul care mi -a distrus casa şi toate moştenirile de

famil ie . - îngrozitor! se auziră m a i multe glasuri. - A i rămas pe drumur i ? întrebă Edward. - N u , câtuşi de puţin. E drept că tatăl meu n u a avut nic io ­

dată încredere în bănci, dar eu, u n u l , n u i -am împărtăşit acest sentiment . A m moştenit ceva d i n partea mamei . Putem discuta în particular?

- N u este necesar, băiete, zise Edward. Toţi cei de aici fac parte d i n famil ia noastră.

Acest detal iu îl lăsă fără grai pe tânăr. Pe de altă parte, toţi cei p a t r u fraţi Malory erau de faţă: Jason, al treilea marchiz de Haverston şi cel ma i mare, Edward, al doilea ca vârstă, James şi Anthony . Soţiile lor erau şi ele prezente, la fel şi cei m a i mulţi d i n ­tre copii, inclusiv soţiile copiilor şi câţiva d intre nepoţii m a i m a r i . Peste douăzeci de m e m b r i ai fami l ie i Malory veniseră la petrece­rea de rămas-bun a l u i Jack şi a l u i Judy, iar tânărul conte era, în m o d evident, copleşit.

- N u m i - a m imaginat. . . , spuse Andrâssy, plimbându-şi roată p r i n încăpere ochii albaştri, cu o uşoară sclipire de emoţie. Spe­rasem să pot găsi u n u l sau poate doi urmaşi ai Măriei, dar... n u m i - a m imaginat niciodată că sunt atât de mulţi. Şi n ic i măcar n u păreţi surprinşi să mă vedeţi.

Edward râse încet. - N u eşti p r i m u l m e m b r u al fami l ie i care îşi face apariţia abia

la matur i ta te , băiete. Deşi e drept că eşti o rudă ceva m a i înde­părtată decât ne-am fi aşteptat. Şi sunt sigur că suntem cu toţii interesaţi să aflăm ce anume ai c i t i t în acel j u r n a l despre stră-stră-bunica noastră, Măria Stephanoff.

A n t h o n y îi întinse l u i Andrâssy u n pahar, pe care acesta se mulţumi să-1 ţină în mână, în t i m p ce vorbea:

45

Jofianna Lindsey

- J u r n a l u l a aparţinut străbunicului meu, Kar l Benedek, fiul Măriei. Tatăl l u i Kar l , după cum este de înţeles, n u a v r u t să vor­bească despre aventura indiscretă pe care o avusese cu o ţigancă şi n ic i n u a făcut-o până într-o noapte în care a crezut că era pe moarte . Caravana Măriei era doar în trecere, şi tatăl l u i K a r l le-a îngăduit ţiganilor să petreacă o noapte pe pământul l u i . Măria a veni t la el şi i s-a o fer i t , drept plată. Era tânără şi frumuşică, însă contele a refuzat-o, până când fata i-a spus că d i n legătura lor se va naşte u n fiu. Benedek n u avea copii, deşi încercase să obţină u n u l de la p a t r u neveste. Era suficient de disperat încât să o crea­dă în acea noapte, dar, a doua zi dimineaţă, s-a înfuriat, conside-rându-se înşelat.

- Dar n u fusese o minciună? - N u , n u fusese. Cumva, Măria ştia. Şi i-a jurat că u r m a să-i

aducă băiatul după ce acesta se năştea. Contele t o t n u credea că îi p u r t a copilul în pântece, dar, p e n t r u orice eventualitate, a refuzat să o m a i lase să plece. A ţinut-o prizonieră preţ de fix nouă l u n i , până când Măria a născut u n băiat. Stră-străbunicul meu i-a dat d r u m u l femeii , dar a păstrat copilul , pe care 1-a n u m i t Kar l . Măria a spus că băiatul o putea găsi dacă avea vreodată nevoie de ea, o r i ­unde în lume s-ar fi aflat. U n lucru foarte ciudat. Stră-străbunicul meu n u a m a i văzut-o vreodată şi n u i-a spus fiului său, s ingurul l u i moştenitor, n imic despre ea, până în noaptea în care a crezut că era pe moarte.

- Ş i a m u r i t în acea noapte? întrebă James, curios. - N u , a m u r i t abia peste zece ani . Iar el şi Kar l n-au m a i vor­

b i t niciodată despre această poveste stranie. Dar, atunci când stră-străbunicul meu chiar a m u r i t , Kar l a plecat să-şi caute mama, pe Măria. A găsit-o în Anglia, călătorind în continuare cu ţiganii ei. Nepoata ei, Anastasia, tocmai se măritase cu u n marchiz.

- S t a i , spuse James, încruntându-se. N u poate fi asta t o t ce a scris Kar l despre soţul Anastasiei. Doar că era u n marchiz d i n ţara asta?

- N u , Christopher, marchizul de Haverston, era numele scris în j u r n a l . M - a m dus mai întâi la Haverston, dar m i s-a spus că marchizul actual este în Londra. M i s-a dat această adresă, dar era cât pe ce să n u v i n în seara asta, p e n t r u că sunt doar în trecere

46

-— Pasiuni mistuitoare

p r i n Angl ia , în d r u m spre America, unde vreau să-1 caut pe tatăl suror i i mele vitrege, Catherine. Aveam de gând să mă stabilesc şi să-mi fac u n rost în viaţă înainte să-i caut pe descendenţii Mări­ei. Dar pur şi s implu n u am p u t u t rezista ocaziei de a-1 cunoaşte măcar pe u n u l înainte să părăsesc Anglia.

- încep să bănuiesc că n u vrem să o cunoaştem pe sora ta , pre­supuse James.

- N u , n u vreţi, recunoscu Andrâssy, cu u n oftat . - Nu-ţi face g r i j i , băiete dragă, zise Edward. Fratele meu James

are u n talent remarcabil la a face faţă dificultăţilor care apar la n o i în famil ie , aşa că am învăţat să lăsăm astfel de l u c r u r i în seama l u i , oricât ar părea de neînsemnate.

Era destul de evident, judecând după expresia tânărului conte, că se simţise j i g n i t .

- N u am veni t ca să vă cer a jutoru l . Sunt capabil să fac faţă responsabilităţilor care-mi revin, iar ea...

- D a , da, ea îţi cam dă mustrări de conştiinţă, am priceput, spuse Anthony, punând u n braţ pe după umărul l u i Andrâssy. Dar n u l -a i auzit pe fratele meu să se plângă că a fost desemnat să-ţi susţină cauza, nu?

James ridică d in t r - o sprânceană aurie. -Aşteaptă o clipă, zise el, dar f u ignorat . A n t h o n y continuă: - Norocul - al nos t ru , al tău, cine ştie - face că tocmai ridicăm

ancora spre America mâine-dimineaţă. Eşti b ine-venit să n i te alături. N u este nevoie să m a i spui n ic i u n cuvânt în plus despre sora ta , dacă aşa preferi . Hai să zicem că ne acorzi o şansă să te cunoaştem m a i bine şi invers. Dacă vre i , consideră că soarta a fost cea care te-a adus aici în această seară.

Andrâssy n u acceptă, însă nic i n u refuză. Şi, înainte să se hotă­rască într-un fel sau a l tu l , ceilalţi m e m b r i ai fami l ie i doriră o şansă de a vorb i cu el. James şi A n t h o n y se dădură la o parte, p r i v i n d cât de repede îl accepta famil ia . Jack şi Judy îl încolţiseră deja.

- O să-1 zăpăcească de t o t , remarcă Anthony . - J a c k cu siguranţă, îl aprobă James. Se pricepe destul de bine

la asta. Şi, dacă ea e de părere că ar t rebu i să vină cu no i , treaba este deja stabilită.

47

Jofianna Lindsey

- N u te îndoieşti că e u n u l de-al nos t ru , nu? întrebă Anthony , gânditor. N-aş putea spune că l -ai p r i m i t chiar cu braţele deschise.

- N u strică dacă-i verificăm trecutul , răspunse James. O să-1 rog pe Jeremy să vadă ce poate să afle despre el, cât t i m p suntem plecaţi. Dar, ţinând cont de fap tu l că ne îndreptăm spre t e r i t o r i u l fraţilor Anderson, s-ar putea să n u ne strice încă o rudă Malory , oricât de îndepărtată, de partea noastră. James făcu o scurtă pau­ză, înainte de a adăuga: Pe de altă parte, n u sunt sigur că e o idee chiar aşa bună să-1 luăm pe o corabie cu no i . După ce ajunge să ne cunoască, s-ar putea să vrea să o ia la fugă, în direcţia opusă.

-Vorbeşte doar despre t ine , bătrâne. - C h i a r şi aşa, n-ar fi ceva ce n u s-a m a i întâmplat. Şi de pe

corabie n u are unde să fugă. A n t h o n y râse încet. - E cazul să-1 t rez im pe K n i g h t o n în seara asta? Să ne descăr­

căm de toată agresivitatea înainte să ridicăm ancora? Poate că are efect vreo săptămână sau două.

- N u e nevoie. A m cerut să fie instalat u n r i n g în cala de pe Maiden George. Ştii că îmi place să fiu prevăzător.

- Eşti sigur că vre i să faci asta, căpitane? întrebă Corky Mena-due şovăind, stând alături de Nathan, pe docurile londoneze.

Nathan zâmbi. - Să-mi recuperez corabia? Pe toţi dracii , n o r m a l că vreau. - Mă refeream la fap tu l că vrei să munceşti pe corabie, până

ajungem în colonii . - Cred că l i se spune „state" acum. - Dar n u e ca şi cum n u ţi-ai putea plăti d r u m u l , zise Corky, n u

p e n t r u p r i m a oară. Nathan îşi p r i v i ofiţerul secund. îl moştenise pe Corky odată

cu The Pearl, dar îl cunoscuse aproape întreaga l u i viaţă. Corky fusese secundul l u i Jory Tremayne, iar Nathan crescuse practic pe corabia tatălui său - până când Jory îl lăsase la ma l cu forţa.

CcvpitoCuC8

48

Pasiuni mistuitoare

Se simţise atunci cuprins de o cumplită furie neputincioasă, însă nimic d i n ce spusese n u îl făcuse pe Jory să se răzgândească. Era p e n t r u protecţia l u i , insistase Jory, ca şi cum Nathan n u şi-ar f i p u t u t p u r t a singur de grijă. Şi era acum bântuit de gândul că poa­te că tatăl l u i ar ma i fi fost în viaţă dacă el, Nathan, ar fi fost acolo atunci când bătrânul fusese împuşcat.

„Uită de Grigg! Ţi-am spus, îţi garantez că voi avea grijă să-1 spânzur p e n t r u t ine."

N u şi dacă Nathan reuşea să-1 găsească înaintea comandantu­l u i Burdis. Dar mai întâi trebuia să-şi găsească corabia.

Nathan îi a m i n t i bătrânului său pr ieten: -Celelalte vase pleacă abia peste o săptămână, şi destinaţia

lor n u este Connecticut. Iar eu în Connecticut trebuie să ajung. Pe când corabia aceasta ancorează la doar optzeci de k i l o m e t r i dis­tanţă de locul care mă interesează pe mine . Sincer, este u n noroc chior. Şi era şi cazul să mai am şi eu parte de ceva noroc. I n plus, t i m p u l n u este de partea noastră, chiar dacă aş vrea să irosesc ba­n i i plătindu-mi d r u m u l , ceea ce n u vreau. The Pearl va fi vândută dacă n u ajungem acolo curând.

- Pe mine temperamentul tău mă îngrijorează. U l t i m u l căpitan de la care ai acceptat ordine a fost tatăl tău, iar asta s-a întâmplat acum cinci ani . M a i ţii minte măcar cum se face? Când Nathan râse scurt, Corky adăugă: Iar căpitanul ăsta e putred de bogat, dacă e să te ie i după suma cu care ne plăteşte. Şi îţi cunosc părerile în ceea ce îi priveşte pe bogătaşi.

- N u eşti obligat să v i i cu mine , să ştii, îi spuse Nathan pr iete ­n u l u i său cu părul creţ.

- Şi ce altceva să fac până când te întorci t u cu The Pearl? După ce Burdis îl eliberase, Nathan îi găsise pe Corky şi pe

aproape toţi ceilalţi membr i ai echipajului într-o tavernă d i n Southampton, unde Nathan se stabilise după ce plecase d i n Corn­wall . La început fuseseră şocaţi să îl vadă, apoi îşi exprimaseră zgo­motos entuziasmul şi uşurarea de a vedea că Nathan era liber.

După ce fusese capturat de oamenii legi i , n u se aşteptaseră să-1 mai vadă vreodată. Nathan n u le p u r t a pică fiindcă fugise­ră în noaptea în care fuseseră confiscate nava şi marfa . Ba chiar era extrem de bucuros că scăpaseră, fiindcă ei cu siguranţă

49

— Jofianna Lindsey

n u ar fi beneficiat de oferta care-i fusese făcută l u i . încă n u - i venea să creadă că se putea mişca d i n nou liber.

Se dovedise că Burdis n u era u n nătărău chiar atât de mare -p e n t r u u n aristocrat. îi aranjase l u i Nathan o baie, o masă bună şi îi înapoiase toate lucruri le , chiar şi p isto lul . A p o i îl dusese la p o r t u l l u i de bază, d i n Southampton.

După ce le povestise oamenilor l u i ce se întâmplase şi ce t r e ­buia să facă acum, aceştia fuseseră dornic i să plece chiar în acea seară ca să recupereze corabia. Nathan fusese tentat , dar, cum condiţiile comandantului îi erau proaspete în minte , fusese nevo­i t să îi refuze, explicându-le că avea nevoie să ajungă în America pe o cale legală.

„Dacă f u r i orice altă corabie în afară de a ta , înţelegerea cade", îi spusese Burdis. „Nu mai ai voie să încâlci n ic i o lege d i n acest moment , căpitane Tremayne."

Pe toţi dracii , erau prea mul te condiţii! Dar avea de gând să le respecte, atâta t i m p cât însemnau o şansă de a-şi recupera corabia.

Când alesese să continue pe urmele tatălui tău, ştiuse că n u avea să fie uşor. Totuşi, îi plăcuseră riscurile contrabandei, îi plă­cuse să-i lase cu buza umflată pe oamenii legi i , atunci când aceştia nu-1 puteau ajunge d i n urmă. N u ajunseseră niciodată n i c i măcar aproape de el pe vremea când operase în Canal. Dar faptu l că t r e ­buia să caute în m o d constant locur i n o i în care să-şi depoziteze marfa îl făcuse să-şi piardă răbdarea şi îi crease o permanentă sta­re de frustrare.

Crezuse că rezolvase în sfârşit această problemă cu câteva l u n i în urmă, când descoperise ascunzătoarea perfectă: casa abando­nată, aflată la mică distanţă de ţărm, în i n t e r i o r u l comi ta tu lu i Hampshire. Casa avea şi u n avantaj suplimentar, cel ma i apropiat vecin fiind ducele de W r i g h t o n . N i m e n i n-ar fi îndrăznit să vină să-şi bage nasul pe acolo. Dar n u îi luase în calcul pe serv i tor i i prea curioşi ai ducelui. Dacă muierea aia n-ar fi veni t în căutare de fantome sau ca să se întâlnească pe ascuns cu vreun i u b i t - asta bănuia Nathan că se întâmplase de fapt - , n u ar fi fost obligat să mute marfa atât de repede şi n u ar fi fost prins d in această cauză.

50

Pasiuni mistuitoare

După ce trimisese vorbă echipajului în Southampton să aducă nava în golfuleţul obişnuit ca să poată reîncărca marfa, cineva d i n echipajului l u i probabi l menţionase acest lucru cuiva d i n echipa­j u l l u i Grigg. Iar Grigg îşi auzise oamenii vorb ind despre asta. N u ar fi fost p r i m a oară când cele două echipaje ajungeau în aceeaşi tavernă. Prefera să creadă că aşa se întâmplase decât că era posi­b i l să existe u n trădător p r i n t r e oamenii l u i . Dar afurisita aia de muiere rămânea principala vinovată.

N u glumise când îi spusese l u i Burdis că o femeie era de vină p e n t r u capturarea l u i . A r fi t rebui t să se asigure că aceasta n u avea să vorbească. U n sărut le înmuia, de cele mai multe o r i , dar asta n u se întâmplase şi în cazul ei. Fusese sigur că avea s-o facă să-1 placă şi n u avea să spună nimănui despre prezenţa l u i . Poate ar fi t rebui t să aprindă u n felinar, ca să vadă cu cine avea de-a face. Si zâmbetele l u i făceau de cele m a i mul te o r i m i n u n i , atunci când venea vorba despre femei. Dar sărutul n u avusese efectul scontat, şi ajunsese în schimb să o insulte. N u fusese nevoie să o vadă ca să-şi dea seama că se zbârlise toată.

- A v e m t i m p să bem o bere şi să ne rostogol im cu cineva p r i n aşternut, căpitane. Vii?

- Parcă ţi-am cerut să n u - m i m a i spui aşa. N u sunt căpitanul tău în călătoria asta.

Totuşi, Nathan se plictisea pierzând t i m p u l în aşteptarea tră­surilor. Măsură d i n p r i v i r i docul, dar u l t i m a trăsură plecase de zece minute , şi n u apăruse nic i o alta. Probabil însă că erau m a i multe , şi Nathan n u voia să rişte să întârzie plecarea spre America fiindcă era dat afară p e n t r u că n u fusese prezent să descarce tră­surile. Fiecare zi conta, atunci când The Pearl era pe punc tu l de a fi schimbată şi vândută. Era şi aşa destul de enervant că nava pe care se îmbarcase în Southampton făcuse u n ocol pe la Londra, p e n t r u a lua pasageri.

- H a i d e ! insistă Corky. N i s-a cerut să aşteptăm, dar n-a spus n i m e n i că n u putem aştepta în taverna de-acolo. Uită-te d i n uşă după trăsuri, dacă ţii morţiş, dar n ic i măcar n u s-a întors barca care transportă lucruri le pe corabie. Şi o să fie o călătorie lungă. O fetişcană care să-mi ureze d r u m b u n e t o t ce mă interesează în seara asta.

51

Jofianna Lindsey -

Nathan p u f n i . - T e - a i bucurat de compania unei femei acum t re i seri, în

Southampton. Sau erai prea beat ca să mai ţii minte? - Oh, da! admise Corky rânjind. Dar asta a fost atunci , iar acum

e u l t i m a noapte pe care o petrecem pe uscat. Trei săptămâni pe mare înseamnă foarte m u l t t i m p .

- S - a r putea să avem vânt b u n şi să facem doar două săptă­mâni, în pus, ţi-am zis, n u e nevoie să v i i . încă poţi să te întorci în Southampton şi să mă aştepţi acolo.

- Ş i să te las fără secund pe d r u m u l de întoarcere? Păcat că am aflat prea târziu de corabia asta ca să se poată înscrie şi cei­lalţi băieţi.

- Nic i n u aş fi ştiut că se caută u n echipaj dacă n u aş fi trecut pe la A l f şi Peggy ca să le spun că o să lipsesc vreo câteva l u n i .

Bătrânul A l f era îngrijitorul unei căsuţe aflate la câţiva k i lome­t r i de Southampton, în susul coastei.

Nathan îi găsise pe cei do i căutând pe cineva care să aibă grijă de nepoatele l u i cât t i m p el era plecat cu The Pearl. Se dovedi­se a fi u n aranjament mai b u n decât sperase, căsuţa având p r o p r i u l ei doc pr ivat , de care A l f îl lăsa să se folosească p e n t r u a ancora The Pearl.

A l f fusese foarte generos, după ce soţia l u i , Peggy, acceptase să aibă grijă de fete. Nic i măcar n u îi ceruse vreun ban l u i Nathan, stabilise doar regula ca n ic i u n fel de marfă ilegală să n u fie vreo­dată descărcată acolo, fiindcă ştia în ce fel de afaceri era impl icat căpitanul de pe The Pearl. A l f refuza să vorbească despre cealaltă corabie, m a i mare, care stătea goală, ancorată în docul l u i , iar Na­t h a n n u era în poziţia de a pune întrebări indiscrete atunci când cei doi bătrâni îi făceau o asemenea favoare.

- Cel puţin ai reuşit să mă iei pe mine , spuse Corky. - Doar p e n t r u că le ma i trebuia u n tâmplar, şi m-am folosit de

asta ca să te pot include. A l f chiar a ezitat să spună ceva, fiindcă ştie că n u mă mai ocup de tâmplărie. Nevastă-sa, Peggy, a adus vorba. O r i de câte o r i v i n să văd fetele, mă bate la cap să mă rea-puc de o meserie care să n u mă trimită după grat i i . Bătrânica îşi face g r i j i p e n t r u mine .

52

Pasiuni mistuitoare

- S-a ataşat de nepoatele tale şi se teme să n u rămână iar fără tutore . Şi are dreptate, să ştii. Uite cât de aproape ai fost de data asta. Eşti sigur că vre i să-ţi m a i recuperezi corabia?

- Ce, ai de gând să începi şi t u să mă baţi la cap? - Este că berea aia a început să-ţi pară o idee m a i bună acum?

i-o întoarse Corky.

CapitoCuC9

Nathan râse şi se dădu bătut, urmându-şi pr ie tenul de cealaltă parte a docului . Taverna pe care pusese ochii Corky era între u n depozit şi u n ghişeu de bilete. Nathan n u cunoştea deloc Londra, n u mai fusese niciodată aici şi n i c i n u auzise vreodată ceva b u n despre acest oraş. Dar tavernele erau taverne, iar aceasta n u arăta cu nimic d i f er i t de cele pe care le ştia acasă, în Southampton. Deşi pe Nathan n u îl interesa compania unei femei în această ultimă seară la ţărm, fiindcă avea prea mul te pe cap ca să-i ma i stea gân­du l la fuste, o halbă de bere ar fi fost, ce-i drept, bine-venită.

N u şi le dorise, dar avea acum responsabilităţi pe care n u le avusese cu u n an în urmă, când el ar fi fost cel care să sugere­ze o hârjoneală rapidă p r i n t r e cearşafuri. Dar asta se terminase. Se terminase în clipa în care sora l u i murise şi Nathan rămăsese s ingurul care putea avea grijă de cele două copile ale ei. N u că n u ar fi avut propr i i le aspiraţii înainte de asta. Doar că n u se grăbise să şi le realizeze.

Nepoatele l u i , Clarissa şi Abbie, erau nişte fete încântătoare. N u se aşteptase să se ataşeze de ele atât de m u l t şi atât de repede, dar, de fiecare dată când se ducea să le vadă, îi era t o t m a i greu să-şi ia rămas-bun. Clarissa, în vârstă de şapte ani , era sora mai mică şi m a i exuberantă. O r i de câte o r i sosea, îi sărea în braţe, strigând încântată. La nouă ani , Abbie era m a i rezervată. Sărăcu­ţa încă mai încerca să-i copieze pe snobii d i n fami l ia l u i taică-său, considerând că aşa se cuvenea să se poarte o domnişoară. Dar începea şi ea să se dea pe brazdă. îşi exprima acum încântarea atunci când îl vedea şi îi simţise chiar obrazul umed atunci când

53

- Jofianna Lindsey

îl îmbrăţişase de rămas-bun, cu câteva zile în urmă. Dumnezeule, cât de greu îi fusese să plece de data asta!

N u mer i tau să trăiască în sărăcie, doar p e n t r u că părinţii lor muriseră. Trebuia să facă ceva p e n t r u ele, să le ofere o casă, o l o ­cuinţă stabilă. într-un fel sau a l tu l , era hotărât să le asigure viaţa confortabilă pe care o avuseseră înainte.

Fetele fuseseră crescute cu t o t u l alt fe l decât el. Pe de altă par­te, sora l u i , Angie, făcuse o căsătorie avantajoasă. Avusese o casă frumoasă în Surrey, iar fetele ei avuseseră guvernantă, preceptori şi rochi i elegante. Mare păcat că toate acestea veniseră la pachet cu o famil ie extrem de neplăcută, care se credea mai i m p o r t a n ­tă decât era de fapt , doar p e n t r u că avea u n t i t l u mărunt de no­bleţe. Nathan n u îl plăcuse pe soţul l u i Angie p e n t r u că îi fusese evident, la scurt t i m p după nuntă, că n u se însurase cu ea decât fiindcă era descendenta u n u i conte. Nathan n u putuse n ic i măcar să-şi viziteze sora sau să-şi vadă nepoatele decât pe furiş, după ce cumnatul său aflase că Jory fusese contrabandist şi presupusese numaidecât că Nathan avea aceeaşi îndeletnicire.

Dar nepoatele l u i n u mai aveau acum nimic . Familia tatălui lor le luase t o t u l , după ce acesta murise şi o luase şi pe Angie după el, fiindcă fusese beat şi mânase prea repede trăsura. Nathan n u crezuse că acest luc ru era posibil , dar ajunsese să urască n o b i l i ­mea chiar m a i m u l t decât înainte, atunci când snobii fără inimă le întorseseră spatele propr i i l or nepoate, doar p e n t r u că n u o plăcu­seră niciodată pe Angie. Tot ce ma i aveau acum fetele erau rochiile elegante care n ic i măcar n u le ma i veneau şi u n unchi care spera doar să atingă nişte ţeluri pe care orice o m întreg la m i n t e le-ar fi considerat imposibile.

îşi comandă o halbă, apoi alta. începea să simtă fur ia care îl cuprindea o r i de câte o r i se gândea prea m u l t la situaţia fetelor. Poate că l u i , unuia , în această ultimă seară la ţărm, îi trebuia o bătaie bună.

Cu berea în mână, Nathan p r i v i roată p r i n încăpere, căutând pe cineva dispus să îl ajute în acest sens, dar taverna era atât de aglomerată, încât n u se îndoia că u n singur p u m n ar fi fost suficient ca să declanşeze o debandadă totală. Şi, deşi n u ar fi fost p r i m a oară când ar fi petrecut o noapte după grat i i p e n t r u

54

- Tasiuni mistuitoare -—

începerea unei astfel de tărăşenii, Nathan n u îşi permitea aşa ceva în această seară dacă voia să-şi recupereze corabia.

Se îndreptă spre uşă, dar se o p r i în loc în clipa în care în taver­nă păşiră cinci clienţi n o i şi Nathan îl recunoscu pe u n u l d intre ei. Ce mama naibii? Oameni i l u i H a m m e t t Grigg erau aici, în Londra? Acum? U l t i m a oară când îl văzuse pe domnul Olivey, secundul l u i H a m m e t t , cel pe care îl recunoscuse, fusese în Southampton, cu cinci ani în urmă. Grigg şi câţiva d intre oamenii l u i veniseră după Nathan, ca să afle unde se ascundea Jory. Furios încă pe taică-său, le spusese că n u ştia şi că nic i n u - i păsa. Dar oamenii rămăseseră şi îl supravegheaseră o vreme, sperând că i-ar putea conduce la Jory.

însă Nathan nu-şi ma i văzuse niciodată tatăl, iar H a m m e t t şi ai l u i reuşiseră până la urmă să-1 găsească pe J o r y fără a j u ­t o r u l l u i .

Oare contrabandistul d i n Cornwall era chiar atât de nebun în­cât să-şi livreze marfa chiar în cel m a i mare oraş d i n ţară? N u , cu siguranţă n u putea - n u folosind docurile d i n Londra. înseamnă că era în Londra cu alt mot iv , poate ca să găsească no i cumpără­t o r i . Dacă oamenii l u i erau aici, poate că Grigg era şi el pe aproape. Să fi avut oare Nathan atât de m u l t noroc încât să-1 găsească îna­intea comandantului Burdis?

Ei bine, t o t voia o bătaie. Dacă încerca să afle ceva despre Grigg, cu siguranţă avea să pornească una. Dar ar fi preferat ca tevatura să aibă loc afară. Sau putea să aştepte şi să se ia după ei când plecau. Oare avea t i m p p e n t r u asta?

Pr iv i în spate, fără să se întoarcă. Cei cinci erau încă lângă uşă, p r i v i n d înăuntru. N u m a i erau mese goale. Dacă n u plecau, aveau să vină la bar, unde stătea Nathan, şi atunci încăierarea ar fi fost inevitabilă.

Hotărându-se, Nathan se duse spre uşă şi îşi făcu loc p r i n t r e ei, împingându-i cu umărul. Treabă destul de simplă, când era m a i înalt şi ma i bine făcut decât ei. Aşa cum se aştepta, cei cinci veniră după el.

Cinci contra u n u , probabil se simţeau siguri pe ei. N u îl cunoşteau prea bine, şi Nathan prefera ca lucruri le să rămână aşa,

55

Jofianna Lindsey •

preţ de câteva m i n u t e . Bărbaţii s igur i pe ei aveau, de obicei, g u ­ri le slobode.

-P l e c i fără să ne saluţi, băiete? zise d o m n u l Olivey, p r i n -zându-1 de braţ pe Nathan, ca să-1 oprească. Credeai că n-o să te recunoaştem?

- C e cauţi aici? întrebă u n a l tu l . De ce n u eşti...? Auzisem că te-au pr ins , se corectă bărbatul.

- Şi eu auzisem că aţi dat o mână de ajutor la treaba asta, răs­punse Nathan. Unde- i şeful vostru? Aş vrea să-i mulţumesc.

- Haide... N u da v ina pe n o i fiindcă ai fost t u neatent, băiete. - Pariu că a veni t să-şi fluture ciocanul p r i n Londra. A c u , că

i-au luat corabia, ce altceva i-a rămas? Cei cinci începură să râdă, dar se opriră brusc în clipa în care

Nathan îi înfipse o mână-n gât celui care vorbise, l ip indu-1 de z idul tavernei.

- Treaba mea n u vă priveşte pe vo i , dar pe mine cu siguranţă mă priveşte a voastră. M a i întreb o dată: Unde e şeful vostru?

- N u eşti în poziţie să p u i întrebări, zise Olivey, în spatele l u i . Sau chiar crezi că ne poţi face faţă la toţi?

- H a i să vedem! zise Nathan şi făcu u n salt lateral , ca să se poziţioneze în aşa fel încât să-i aibă d i n nou pe toţi cinci în faţă.

Poate că o luptă de cinci contra u n u n u era chiar cel m a i fe­r i c i t lucru , dar Nathan avea pasiunea şi motivaţia de partea l u i , în t i m p ce presupunea că restul n u voiau decât să se distreze niţel pe seama l u i . Şi n u trebui să aştepte prea m u l t până când p r i ­ma lovitură se îndreptă spre el. O pară şi lansă una la rândul l u i . A p o i încă două, şi u n u l d intre bărbaţi dădu înapoi, dătinându-se pe picioare.

Cu sângele clocotindu-i în vene, Nathan n u avea n i c i o îndoia­lă că putea să-i pună la respect, aşa singur cum era, şi să obţină răspunsurile care îl interesau înainte să termine cu ei. N u trebuia decât să-1 lase pe u n u l d intre ei în stare să vorbească.

Pe următorul marinar care se năpusti asupra l u i îl trânti la pă­mânt, dar bărbatul se ridică prea repede, ştergându-şi sângele de la gură.

- A r t rebu i să te duci în r i n g , băiete, în loc să-ţi p ierz i vremea cu ciocanul. A i face o avere.

56

Pasiuni mistuitoare

Comentariul l u i Olivey îi distrase atenţia l u i Nathan o clipă prea m u l t . Pe toţi dracii ! Ambele braţe îi fură dintr-odată trase cu putere la spate, şi d o m n u l Olivey apăru în faţa l u i , râzând.

- A r fi t rebui t să fug i cât încă mai aveai ocazia. Şi ar fi t rebui t să-ţi vezi de treabă. H a m m e t t terminase cu famil ia ta - până când a aflat că îl cauţi. Şi uite unde-ai ajuns acum!

- Du-te dracului! scuipă Nathan. Dar, brusc, îşi simţi mâinile libere şi auzi sunetul inconfunda-

b i l a două capete lovindu-se u n u l de celălalt. N u avea nevoie să se uite în spate ca să-şi dea seama că doi d intre oamenii l u i Grigg fuseseră răniţi, poate chiar scoşi d i n joc. Apo i f u smucit într-o parte, tras d i n d r u m , şi u n braţ puternic îi căzu pe umăr. încercă să se elibereze, dar strânsoarea se înteţi, oprindu-1.

Cu sângele clocotindu-i încă, tocmai se pregătea să se repea­dă asupra bărbatului care îl ţinea imobi l izat , până în clipa în care îl văzu.

înalt, cu părul negru şi cu u m e r i i la fel de laţi ca ai l u i Nathan, bărbatul p u r t a u n pardesiu d i n stofă fină şi ar fi p u t u t trece drept u n aristocrat, exceptând faptu l că u n m e m b r u al n o b i l i m i i n u s-ar fi amestecat într-o bătaie de stradă, nu? N u , s-ar fi mulţumit să cheme poliţia. M a i era încă u n bărbat cu el, u n specimen masiv şi b lond, cum n u m a i văzuse niciodată Nathan, care împărţea acum p u m n i oamenilor l u i Hammet t . Să fi fost do i zănatici cu chef de încăierare? în cazul ăsta, era posibi l să-1 ia şi pe el la scărmănat înainte să termine , iar Nathan n u credea că m a i putea scăpa d i n asta. Era posibi l chiar să piardă corabia d i n această pricină. Dar, în clipa de faţă, avea nevoie ca măcar u n u l d intre m a r i n a r i i l u i H a m m e t t să rămână conştient, ca să-1 poată lua la întrebări.

Făcu t o t e for tu l de care se simţea în stare p e n t r u a părea rezo­nabi l în clipa în care i se adresă bărbatului cu părul negru:

- Dă-mi d r u m u l , ca să pot să-1 ajut . Să-1 opresc, ar fi fost mai corect. - Muşcă-ţi l imba, băiete. N u vezi că fratele meu se distrează

copios? Apo i oftă, p e n t r u că toţi cei cinci m a r i n a r i zăceau acum întinşi

la pământ. I se adresă fratelui său, plângându-se: - Z ă u aşa, bătrâne, ai fi p u t u t s-o m a i lungeşti niţeluş...

57

Jofianna Lindsey -—

Matahala blondă îi adresă doar o pr iv ire plictisită frate lui său, înainte de a-şi îndrepta ochii verzi , străpungători, spre Nathan.

- A i nevoie de-o slujbă? Mi -ar pr inde bine u n partener de antrenament.

Nathan îşi înăbuşi u n mârâit de neputinţă. Tocmai pierduse şansa de a obţine răspunsurile. A r f i t rebui t să-1 oprească înainte să-i scoată pe toţi d i n simţiri, dar întregul atac devastator se pe­trecuse atât de repede... Iar ăştia doi chiar credeau că îl ajutaseră!

Reuşi să răspundă: - N u , mulţumesc. A m de lucru . Bărbatul brunet care-1 ţinuse îi dădu d r u m u l acum, spunând: - N u ne mulţumeşti, băiete? E cazul să te învăţăm bunele ma­

niere? Apo i însă adăugă: I n spate, James! Ce se întâmplă după aceea n u - i ma i lăsă t i m p de gândire. Lu i

Nathan îi trecu p r i n m i n t e gândul că fusese lăsat la urmă şi că u r m a să încaseze bătaia vieţii l u i . Dar îl văzu pe u n u l d intre m a r i ­n a r i chinuindu-se să se ridice.

- Staţi! strigă Nathan, dar bărbatul pe nume James se întoarse spre marinar, în t i m p ce b r u n e t u l îşi puse d i n nou braţul pe după u m e r i i l u i Nathan.

Era prea m u l t . Nathan se răsuci şi, luându-1 complet pe ne­pregătite pe celălalt, îi înfipse u n p u m n în bărbie, trântindu-1 la pământ. Se îndoia că putea face acelaşi lucru cu matahala care se u i ta acum la el, cu o sprânceană ridicată.

Nathan înlemni. Probabil ar fi p u t u t să fugă, aşa cum făcea chiar în acea clipă mar inaru l , dar n u voia ca bărbatul d i n faţa l u i să vină după el. Mări distanţa d intre ei şi, arătând înspre mar ina ­r u l care fugea, zise repede:

- A m nevoie de răspunsuri, iar t u şi pr ie tenul tău mă împiedi­caţi să le obţin.

- A t u n c i , fug i şi obţine-le. Fratele meu o să aibă chef de bătaie acum, dar n u te teme...

Nathan n u aşteptă să audă restul . încuviinţând d i n cap, ocoli trăsura ciudată, de două persoane, care se oprise în faţa taver­nei , şi o apucă în goană înspre docuri , alergând după marinar. I se păru că aude pe cineva râzând în spatele l u i , dar probabi l că era doar u n client d i n tavernă, aşa că n u p r i v i înapoi.

58

Pasiuni mistuitoare

M a r i n a r u l cotise pe o stradă largă. Era întunecată, dar n u pustie.

Destul de mulţi m a r i n a r i se întorceau pe corăbiile lor, u n i i d i n ­tre ei clătinându-se pe picioare. Nathan străbătu strada în goană, uitându-se la fiecare bărbat pe lângă care trecea. îi trebuiră câteva minute până să-1 zărească pe o m u l l u i Hammet t , chiar în clipa în care acesta cotea pe altă stradă.

înjurând, Nathan ajunse în capul străzii cu pric ina, doar ca să găsească o alee îngustă, plină de lăzi sparte şi de t o t felul de gu­noaie. U n câine latră în stânga l u i . Se îndreptă în acea direcţie. Găsi câinele, dar n ic i urmă de marinar. Era posibi l să fi i n t r a t în oricare d intre clădiri, pe uşa d i n spate.

O lumină se aprinse dintr-odată la etajul uneia d intre ele. Nathan încercă uşa corespunzătoare şi o găsi încuiată. Se duse la următoarea. Aic i , uşa era deschisă, aşa că Nathan se strecură înă­u n t r u . Cor idorul în care se găsea acum era întunecat - dar n u atât de întunecat încât să n u poată zări umbra ghemuită într-un colţ.

Nathan făcu u n salt în faţă şi îl trase afară pe marinar , înain­te ca persoana care aprinsese fe l inarul să coboare şi să invest i ­gheze m o t i v u l p e n t r u care câinele începuse să latre. N u se opr i până când n u cotiră pe o altă alee, apoi îl l i p i pe mar inar de z idul unei clădiri.

- I -am distras atenţia o m u l u i care te bătea ca să poţi să fugi , dar să ştii că pot să t e r m i n eu treaba dacă n u . . .

- S t a i ! îl imploră bărbatul. îţi spun t o t ce ştiu, dar n u mă mai lov i .

- Unde e Grigg? - N u e încă în oraş, dar o să vină mâine, ca să facă o l ivrare. - C u i ? - U n u i bărbat d i n cart ierul de vest, care are o tavernă cu

pretenţii. Căpitanul îi aduce d i n când în când brandy, de vreun an încoace.

- C i n e e acest bărbat? Cum se numeşte taverna? întrebă Nathan, strângând şi mai tare cămaşa bărbatului în p u m n u l l u i .

- N u ştiu. Tot ce ştiu e că e vorba despre o l ivrare importantă, aşa că H a m m e t t o să vină personal în oraş. Are m a i multe localuri simandicoase aici, dornice să cumpere marfa fină pe care poate

59

Jofianna Lindsey

să o aducă el. Localuri d i n alea p e n t r u aristocraţi. Le face nişte oferte pe care să n u le poată refuza.

- îmi trebuie nume. - N u ştiu nume, jur ! D o m n u l Olivey ştie. Pe el ar t rebu i să-1

întrebi... - N-o să poată să răspundă la n ic i o întrebare în seara asta,

dar n ic i t u n u - m i spui n imic folositor. Chestia asta ar fi bine să se schimbe. Cât ma i repede.

-într-adevăr, căpitanul a fost cel care te-a dat pe mâna oa­meni lor legi i . A pus u n o m să se u i te după echipajul tău, în Southampton. N-ar t rebui să fii aşa previzibi l , băiete. Te întorci mereu în acelaşi p o r t .

Nathan ignoră p e n t r u m o m e n t t o n u l sfidător. - A ş a a reuşit Grigg să mă evite până acum? - D a . El n u trage de două o r i în acelaşi por t . Dar, p e n t r u că t u

o faci, a fost s implu să pună u n spion să stea cu ochii pe oamenii tăi. Era acolo când le-ai t r i m i s vorbă că trebuie să reîncarci marfa şi să o muţi într-un loc ma i sigur. A auzit chiar şi locul şi ziua în care u r m a să te întâlneşti cu corabia.

- Şi cum a fost aranjată atât de repede ambuscada? - Căpitanul Grigg era în oraş în seara aia. A aflat de schimbarea

ta de p lanur i . Şi-a t r i m i s spionul să spună t o t u l oamenilor legi i , şi restul îl ştii.

- Ce vreau eu să ştiu este unde îl pot găsi, băiete! Aşa că, dacă n u are o bază, ce-ar fi să-mi spui t u unde-şi lasă marfa?

- N u pot , p e n t r u că n u o lasă. Chiar n u ştii câţi lucrează pen­t r u el? Jumătate d intre ei mână doar trăsurile şi îl aşteaptă pur şi s implu pe plajă, de unde duc marfa direct la clienţi. N u o m a i ascunde, aşa cum făcea altădată. Patrulele de pe coastă n u au nic i o şansă să ne găsească. Aranjează t o t u l în avans. Operează în fe lul ăsta de ani b u n i . N u am ce altceva să-ţi spun.

- Ba da, ai , zise Nathan, pe u n t o n ceva mai poto l i t . Poţi să-mi spui de ce 1-a omorât pe tatăl meu.

- Păi, sora ta . . . Chiar n u ştii? Nathan îl ridică în aer pe bărbatul d i n faţa l u i , ca să se facă m a i

bine înţeles. - S p u n e - m i !

60

Pasiuni mistuitoare

- N u ştiu n imic . Nimic ! Fălcile m a r i n a r u l u i erau încleştate, dar bărbatul t r e m u r a ca varga. N u lucram p e n t r u el pe atunci .

N a t h a n îl îndepărtă de perete şi îşi ridică p u m n u l , în semn de a v e r t i s m e n t .

- T a v e r n a ? mârâi el. E u l t i m a ta şansă să spui ceva folositor. O c h i i m a r i n a r u l u i se măriră. - E o alee în spatele ei. E t o t ce-am văzut eu vreodată. Căpi­

t a n u l e de părere că e bine să ştim cât mai puţin. Doar d o m n u l u i Olivey îi spune când, unde şi cu cine. însă l -am auzit numindu-1 Bobby p e băiatul căruia îi ducem marfa.

- P r o p r i e t a r u l ? - N u ştiu, n u am întrebat. N a t h a n îşi înfipse p u m n u l în faţa bărbatului. - Prea puţin şi prea târziu, mormăi el, dar celălalt nu-1 mai p u ­

tea auz i . N a t h a n p o r n i grăbit înapoi spre tavernă ca să-1 trezească pe

d o m n u l Ol ivey , în speranţa că va obţine mai mul te informaţii. Dar încetini în clipa în care se apropie. Rondul de noapte îi găsise pe o a m e n i i l u i Grigg. Toţi p a t r u erau încă fără cunoştinţă, n i c i măcar n u mişcară în clipa în care fură ridicaţi şi urcaţi într-o căru­ţă care să-i ducă la închisoare. Nathan n u era surprins . Bărbatul care îi trântise la pământ era o adevărată namilă.

N a t h a n se simţea dezamăgit, dar, dacă m a r i n a r u l care v o r b i ­se spusese adevărul, şi probabil că-1 spusese, ştia acum m u l t m a i multe decât ştiuse înainte. Şi, dacă norocul d i n u l t i m a vreme ţi­nea, B u r d i s n-avea să-1 prindă pe Grigg înainte ca Nathan să se întoarcă în A n g l i a .

Corky se afla în mica mulţime adunată în faţa tavernei , dar privea n e r v o s în jur , uitându-se după Nathan, ma i degrabă de­cât să fie a t e n t la ce se petrecea. Nathan flutură braţul, ca să-i atragă atenţia.

Corky v e n i numaidecât lângă el. - T r e b u i e să ne întoarcem cât m a i repede la posturi le noastre.

P r o p r i e t a r i i corăbiei au veni t să vadă cum stăm cu încărcatul şi au fost prinşi într-o încăierare. Cineva 1-a trântit pe u n u l d intre ei la pământ, şi o m u l este furios. . .

61

-Ce. . . gh in ion , spuse Nathan simţind cum i se strânge in ima . A u urcat la bord?

- N u , n u în seara asta. Tu unde ai dispărut? Nathan îi făcu u n rezumat l u i Corky: - O a m e n i i l u i Grigg sunt în oraş. A m discutat ceva cu u n u l

d intre ei. - Operează în Londra? Ştiam că-i îndrăzneţ, dar n u l-aş fi cre­

zut aşa nebun. - Livrează aici, u n u i număr restrâns de cumpărători. Dar am

aflat ceva despre u n u l d intre ei. Este p r i m u l ind ic iu pe care-1 am în legătură cu Grigg de când 1-a omorât pe Jory. Şi acum ştiu unde să-1 caut când o să mă întorc în Angl ia .

- S a u i -a i putea transmite aceste informaţii pr ie tenulu i tău, comandantul .

- V e z i să n u ! Şi n u - i pr ie tenul meu. E doar u n poliţist care mă foloseşte ca să fie avansat în funcţie. Avem doar temporar acelaşi interes.

- Nţ-nţ, făcu Corky. Prieteni i îşi au şi ei rostu l lor, ma i ales când deţin şi-un t i t l u de nobleţe. Nu-ţi foloseşte la n imic să urăşti toţi aristocraţii doar d i n cauza famil ie i în care s-a măritat sora ta .

- N u - i urăsc pe toţi, i-o reteză Nathan. Doar pe cei pe care-i întâlnesc. Acum, hai , e târziu, şi mâine-dimineaţă ridicăm anco­ra. Avem nevoie de somn. O să ne trezească dacă mai apare vreo căruţă de descărcat.

- A ş fi de acord cu t ine, doar că asta s-ar putea să fie pent ru noi . Corky se referea la o trăsură acoperită care se apropia de ei, n u

la o căruţă. Aceasta se opr i , într-adevăr, şi v i z i t i u l strigă: -Sunteţi de pe Maiden George? Dacă da, am pasageri care vor

să urce la bord.

Cu o seară în urmă, Nathan îi catalogase drept o pereche ciudată, în t i m p ce el şi Corky îi duseseră pe cei do i pe Maiden George, împreună cu o încărcătură exagerată de bagaje. Bărbatul

CapitofuClO

62

Pasiuni mistuitoare -

se prezentase drept contele Andrâssy Benedek, o rudă a căpita­nulu i . Numele femeii n u fusese menţionat. Vorbeau engleza, dar bărbatul avea accent străin. Şi n u păreau să se placă. Deşi cei doi şuşotiseră între ei, l u i Nathan îi lăsaseră impresia că se certau şi n u vo iau să fie auziţi. C h i p u l drăgălaş al f emei i avea o expre­sie furioasă.

Totuşi, l u i Nathan îi păruse rău p e n t r u bărbat. în m o d clar, în ograda l u i cânta găina, deşi n u părea să aibă mai m u l t de douăzeci şi cinci de ani , la fel ca el. M u l t prea tânăr ca să fie deja pricop­sit cu o scorpie de nevastă, oricât ar fi fost ea de drăguţă, dacă, într-adevăr, femeia era soţia l u i .

în această dimineaţă însă, în t i m p ce zor i i începeau să colore­ze or i zontu l , Nathan avu surpriza de a-1 vedea pe Benedek alătu-rându-i-se lângă parapet. Fugea de scorpie? Poate că ar fi făcut o remarcă în acest sens, aşa, ca de la bărbat la bărbat, dacă n u şi-ar fi do r i t să n u atragă atenţia în această călătorie.

în plus, bărbatul era nobi l . Distincţiile sociale n u avuseseră până acum vreo importanţă

p e n t r u el. Faptul că era descendentul u n u i conte justifica probabil această at i tudine , deşi n u menţionase acest lucru nimănui şi n ic i n u avea de gând să o facă. Era destul de enervant că aflase Burdis. De fapt , dacă cineva i-ar fi spus zilele astea că era de viţă nobilă, probabil i-ar fi trântit u n p u m n în faţă. Prefera să-i trateze pe toţi cei d i n j u r u l l u i ca pe nişte egali, fie că le convenea, fie că n u , dar cu aristocraţii era altceva.

Reţinerea l u i se dovedi a fi o decizie înţeleaptă, deoarece con­tele n u rămase m u l t t i m p singur.

însoţitoarea l u i , în a cărei companie îl văzuse cu o seară în urmă, sosi doar câteva momente mai târziu, spunând:

- N u mă poţi ignora, Andrâssy! - N u pot? i-o întoarse Benedek. N u vreau să m a i aud nic i u n

cuvânt despre asta, Catherine. Refuz să le m a i cer încă o favoare, când de-abia i -am întâlnit.

- Dar poate că vreunul d intre ei ştie ceva. Poate-mi spune dacă tatăl meu mai trăieşte sau chiar unde este. A i putea cel puţin să întrebi.

63

Jofianna Lindsey

- Ca să mă considere nebun? Poveştile astea cu puteri le magice ale ţiganilor sunt doar nişte baliverne. Şiretlicuri şi superstiţii. Cu asta se ocupă ţiganii. Se hrănesc cu speranţele şi cu visurile oamenilor naiv i . îţi spun ce vre i să auzi şi-ţi cer bani p e n t r u asta. N u este nimic adevărat, şi n u am de gând să-mi insul t nou-desco-periţii m e m b r i ai fami l ie i aducând vorba despre prosti i le astea ale tale. Dumnezeule mare, t u măcar te asculţi ce spui?

- Cum să n u cred, când te-am văzut chiar pe t ine manifestând acel har al ţiganilor, d i n când în când.? N-ai decât să negi cât vrei , ştii că e adevărat.

- Eu n u am decât i n s t i n c t u l de a găsi u r m a cuiva şi foarte m u l t noroc, atâta t o t . N u e nimic magic în asta, Catherine. Şi îmi vo i folosi acest inst inc t p e n t r u a-1 găsi pe tatăl tău, fie şi doar ca să mă văd odată scăpat de t ine .

- Cum îndrăzneşti? Nic i măcar n u ai fi ştiut de existenţa aces­tor rude dacă n-aş fi fost eu. Eu am găsit j u r n a l u l în care se pome­nea despre ele. îmi eşti dator!

- Nu-ţi datorez n imic , deşi îmi vo i onora obligaţia cu care m-a împovărat tatăl meu, în momentu l în care s-a însurat cu mama ta.

- Perfect, scumpule. Eşti u n adevărat maestru al improv i . . . Nathan n u - i ma i p u t u auzi, p e n t r u că cei doi se depărtaseră

pe punte , însă t o n u l femeii se transformase şi îi amintea acum de torsul unei pisici , ca şi cum, într-adevăr, i-ar fi adus o laudă.

Bucuros să fie d i n n o u singur, Nathan ridică ocheanul pe care îl împrumutase de la A r t i e , secundul scorţos al echipajului, p e n t r u a examina mai îndeaproape cheiul. O barcă lungă fusese trimisă după pasageri, având în vedere că erau atât de mulţi. Pe doc se ză­rea u n grup destul de însemnat de persoane bine îmbrăcate, care aşteptau. Dar n u asta îl interesa pe Nathan.

întoarse ocheanul într-o parte şi-n cealaltă a cheiului , încer­când să vadă cât ma i departe. Era meticulos, se oprea să cerce­teze fiecare chip, asigurându-se că n u recunoştea pe n i m e n i . N u se aştepta să-1 vadă pe vreunul d intre oamenii l u i Grigg atât de curând, dar era posibi l să apară Grigg în persoană, ca să-i caute. Şi, dacă într-adevăr îl vedea, n u putea spune dacă ar fi riscat să piardă The Pearl p e n t r u şansa de a pune mâna pe el acum.

64

(Pasiuni mistuitoare

Cu cinci ani în urmă, Jory hotărâse să-1 trimită pe Nathan de­parte de el, ca să-1 protejeze. în ciuda fur ie i de care fusese cuprins în u r m a acestei hotărâri, Nathan îşi iubise totuşi părintele. Era furios chiar şi în ziua de azi, dar d i n alte motive : el şi tatăl său n u se m a i împăcaseră, iar acum era prea târziu. Dar şi asta fusese t o t hotărârea l u i Jory. Să n u m a i ţină în nic i u n fel legătura, p e n t r u ca Grigg să n u poată ajunge la Nathan, pe care să-1 folosească apoi împotriva l u i . Dar acum, hotărârea de a răzbuna moartea tatălui său era a lui, a l u i Nathan. Şi n i c i acum, în clipa în care se pregă­teau să ridice ancora, nu-şi putea alunga d i n minte acest gând.

în t i m p ce Nathan continua să cerceteze cheiul cu binoclul , f u surprins să dea peste u n i n d i v i d care avea la rândul l u i u n binoclu, îndreptat direct înspre Nathan. N u era cineva cunoscut. Era bine îmbrăcat, cu pardesiu, şi era fără îndoială u n gent i lom. Bărbatul duse mâna la cap, ca şi cum şi-ar fi r idicat pălăria în faţa l u i Na­than , într-un gest de apreciere a fap tu lu i că îl prinsese spionând Maiden George. Bărbatul chiar îi zâmbi înainte să pună ocheanul deoparte şi să urce într-o barcă cu vâsle, care îl duse pe una dintre celelalte corăbii.

Erau multe ambarcaţiuni ancorate în apele fluviului, care n u apucaseră încă să tragă la chei. Şi p o r t u l d i n Southampton era aglomerat, dar n u ca acela d i n Londra. Puteau trece săptămâni întregi înainte ca o corabie să găsească loc la ţărm aici, cel puţin aşa i se spusese.

- A i văzut ceva interesant, domnule Tremayne? Nathan ridică privirea spre m a r i n a r u l care venise lângă

el. îi spusese că-1 cheamă Walter. Nathan îl ştia în treacăt d i n Southampton, dar, pe de altă parte, întregul echipaj fusese recru­tat în Southampton.

- N u , doar pe cineva pe care părea să-1 intereseze cam prea m u l t corabia noastră. Avea u n ochean îndreptat spre no i .

Walter ridică d i n umer i . -Ş i ? Poate se u i ta după cineva. - Posibil, zise Nathan şi p r i v i în lungu l fâşiei de apă care des­

părţea corabia lor de chei. Barca cea lungă era deja la jumătatea d r u m u l u i înapoi spre co­

rabie şi se părea că n u era totuşi plină de pasageri - doar p a t r u

65

Jofianna Lindsey

bărbaţi şi cinci doamne, fără să pună la socoteală m a r i n a r i i de la vâsle. Nathan se gândi că vreo câţiva d intre ei ar fi p u t u t fi servi ­toare şi valeţi. Probabil că cei ma i mulţi d intre cei pe care îi văzuse pe doc veniseră doar să-şi conducă rudele sau pr ie teni i , p e n t r u că se urcau acum înapoi în trăsuri.

- S - a r părea că n u sunt prea mulţi pasageri, zise el. - Păi, este o corabie privată, gândită să asigure o călătorie con­

fortabilă fami l ie i . Căpitanul a pus să fie construită după instruc­ţiuni specifice. Toate cabinele principale sunt ca nişte camere d i n t r - u n hote l de lux .

Nathan ştia cât de extravagante erau cabinele. N u spuse­se nimănui acest lucru , dar n u rezistase tentaţiei de a inspecta Maiden George, având în vedere că t i m p de u n an îşi ancorase The Pearl lângă această corabie.

- A i ma i mers cu ea? îl întrebă Nathan pe Walter. - D e vreo câteva o r i în u l t i m i i zece ani , şi mă bucur că am

avut ocazia s-o fac. Sincer, am renunţat la mare, dar întotdeauna accept bucuros u n d r u m cu Maiden George. Plata e prea bună ca să ratezi ocazia şi n u te plictiseşti niciodată. N u te-ai întrebat de ce eşti atât de bine plătit?

Nathan evită u n răspuns direct şi zise: -Păi , e p r i m a oară când traversez At lant i cu l , aşa că n u a m

termen de comparaţie. Walter râse înfundat. - E de t r e i o r i m a i m u l t decât standardul, băiete. Mare păcat că

pleacă atât de rar, alt fe l aş fi fost bogat acum. - Dacă n u prea o foloseşte, de ce o m a i ţine proprietarul? - Pentru că poate. - Doar ca pe o extravaganţă? întrebă Nathan. Asta n u - i nor ­

mal , nu? - Nic i pe departe. Dar n ic i despre căpitan n u s-ar putea spune

că este u n o m normal . Uite-1 acolo! Vicontele Ryding, u n u l d intre numeroasele t i t l u r i ale fami l ie i .

Nathan urmări privirea l u i Walter înapoi spre ambarcaţiunea cu pasageri, care se apropia. Acum, că cerul se luminase şi barca era mai aproape, îi putea zări ma i clar pe ocupanţi, însă n u p r i v i m a i departe de bărbatul masiv, d i n faţă. Blond, cu u m e r i foarte

66

Pasiuni mistuitoare

largi sub pardesiul de stofă, era bărbatul care îl salvase, d in t r - o toană, cu o seară în urmă. Iar fratele l u i cu părul negru era şi el în barcă.

Nathan simţi d i n n o u golul d i n stomac. Cu o seară în urmă, văzând că bărbaţii n u urcaseră la bord, sperase că propr ie tar i i n u aveau să plece la d r u m cu propr ia corabie. Mulţi n u o făceau, se mulţumeau să angajeze căpitani. Dar se părea că norocul l u i Na­t h a n tocmai se schimbase în gh in ion şi că acum trebuia să se facă nevăzut, cel puţin până când ajungeau în largul mării, unde ar fi fost ma i puţin probabi l să fie aruncat peste bord. Să se caţăre pe catarg era o idee bună, cel puţin până când pasagerii urcau la bord, şi poate n-ar strica să rămână acolo cât dura d r u m u l în josul râului.

N u conta care d intre cei doi era căpitanul. Erau amândoi de viţă nobilă, şi Nathan îl pocnise pe u n u l d i n ei. Şi, chiar dacă ar reuşi cumva să facă să lase în urmă inc identul , t o t avea să detes­te fiecare secundă d i n călătoria în care trebuia să lucreze p e n t r u u n lord , oricât de puţin avea să dureze. N o b i l i i aveau u n m o d de gândire complet d i fer i t faţă de oamenii obişnuiţi. Era o diferenţă ca între z i şi noapte. Se puteau supăra d i n orice n imic , d i n l u c r u r i la care alţii n i c i măcar n-ar fi r idicat d i n sprânceană. Nic i măcar nu-ţi dădeai seama că i -a i insul tat decât când era prea târziu.

A p o i soarele apăru deasupra câtorva clădiri dinspre est şi aruncă o rază de-a lungu l apei. U n păr arămiu străluci ca o flacără în lumină şi îi atrase numaidecât atenţia. Tânăra ar fi t rebu i t să poarte o bonetă ca să ascundă minunăţia aia de păr, dar n u p u r t a . Era îndeajuns de mare - optsprezece, nouăsprezece ani? - cât să şi-1 poarte cochet aranjat, dar îl lăsase pur şi s implu pr ins într-o coadă la spate. Deşi era atât de lung , vântul t o t reuşea să i-1 arunce peste umer i . Hainele ei însă arătau în m o d indiscutabi l f ap tu l că era o lady - o haină d i n catifea albastră, strânsă pe talie, o mant ie de blană albă care abia dacă-i acoperea u m e r i i , t e r m i -nându-se la jumătatea braţelor. însă chipul ei f rumos, în formă de inimă, f u cel care părea a-i a m i n t i de ceva, deşi n u ar fi p u t u t să spună de ce anume.

- Fătuca aia cu părul roşu... îmi pare cunoscută.

67

N u îşi dădu seama că vorbise cu voce tare decât când îi răspun­se Walter, pe u n t o n mustrător:

- N u aş vorb i aşa despre ea, dacă n u vre i să ajungi în cala co­răbiei sau mai rău. Căpitanul e u n o m corect, dar e foarte sensibil când vine vorba despre fami l ia l u i , şi probabi l că domnişoara face parte d i n famil ie . N u l -am văzut niciodată să ia pasageri cu care să n u fie înrudit în vreun fel .

O corabie întreagă plină de aristocraţi? Corky avusese drepta­te. Pe toţi dracii d i n iad! Dar îl asigură pe marinar :

- N-am v r u t să par l ips i t de respect. - D o a r u n avertisment prietenesc, băiete. Ştii cum sunt cei

d i n famil ia asta? Foarte, foarte protector i când vine vorba despre ai lor.

- N-am de unde să ştiu. N-am auzit niciodată de famil ia Malo ­r y înainte să semnez contractul şi să aflu numele căpitanului.

- Serios? Credeam că toată lumea ştie cine sunt. - Sunt celebri? Şi au o reputaţie bună sau rea? - Să zicem că amestecată, spuse Walter, râzând în t i m p ce se

îndepărta. Nathan se duse repede în dreptul catargului şi începu să urce,

hotărât să amâne următoarea întâlnire cu fami l ia Malory cât m a i m u l t t i m p cu putinţă.

- Sper că n u o să fii la fel de încăpăţânată ca verişoara ta , spuse Nett ie MacDonald în clipa când intră în cabina l u i J u d i t h , ca să o ajute să se pregătească de cină.

Roslynn insistase să îşi trimită propr ia servitoare în călătorie, ca să se îngrijească de ambele fete.

Nett ie era m a i degrabă o membră a fami l ie i decât o servi­toare, aşa că J u d i t h era încântată că îi însoţea. Nett ie era singu­ra servitoare personală de la bord. Având în vedere că n u erau prea mul te cabine pe Maiden George, Georgina şi Katey, sora m a i mare a l u i J u d i t h , aleseseră să angajeze pe cineva când ajungeau

CapitoCuCll

68

-— Pasiuni mistuitoare

în Bridgeport . Pe de altă parte, ele aveau amândouă soţi care să le ajute să se îmbrace pe corabie, la nevoie.

- J a c k este mereu încăpăţânată, răspunse J u d i t h , zâmbind. Dar în legătură cu ce anume a fost încăpăţânată în seara asta?

- N u mă lasă să mă at ing de părul ei. Şi n i c i în rochie n u voia să se îmbrace, până când n-am pus p ic ioru l în prag. I -am spus că n-o să-i ma i spăl panta loni i ăia care-i plac atât de m u l t dacă n u se îmbracă decent măcar p e n t r u cină.

Jacqueline făcuse şi p e n t r u J u d i t h o pereche de pantaloni pe care să-i poarte pe corabie, n u că J u d i t h ar fi avut de gând să se atingă de ei dacă n u avea absolută nevoie. Prefera să-şi simtă fustele fluturând în vânt decât să vadă pr iv i r i l e mar inar i l or d i n j u r aţintite asupra ei. Dar J u d i t h îşi împletise deja părul p e n t r u acea seară, fiind în această privinţă de acord cu Jack că o coafură sofisticată pe corabie ar fi fost m u l t prea repede stricată de vânt. Totuşi, se duse direct la mica măsuţă de toaletă şi se aşeză pe sca­u n , doar ca să-i facă pe plac l u i Nett ie - iar draga ei prietenă zâmbi fericită în t i m p ce-i despleti părul şi începu să i-1 aranjeze într-un s t i l m a i modern .

Deşi cabina l u i J u d i t h era de d imens iuni rezonabile, spaţiul era totuşi micuţ, aglomerat cu u n pat masiv, u n şifonier şi u n sca­u n confortabi l p e n t r u c i t i t , o comodă micuţă, chiar şi o măsuţă rotundă p e n t r u două persoane, plus cuferele ei, aliniate pe lângă u n perete. Dar J u d i t h n u avea de gând să petreacă prea m u l t t i m p în cabină. Astăzi fusese o excepţie. în t i m p ce restul fami l ie i îşi aranja lucruri le şi se recupera după petrecerea de seara trecută şi plecarea matinală, Judy îşi petrecuse aproape întreaga z i c i t i n d şi odihnindu-se. Şi obişnuindu-se cu „picioarele de mar inar " cum numise verişoara ei procesul de adaptare la mişcarea constantă a corăbiei.

Pe J u d i t h n u o deranja câtuşi de puţin. Ba chiar era de-a drep­t u l încântată că se afla d i n nou pe o corabie.

Posibil p e n t r u că îi plăcea marea chiar m a i m u l t decât l u i Jacqueline. Mare păcat că mama şi sora ei n u - i împărtăşeau pasi­unea, alt fel ar fi avut m a i multe ocazii să navigheze cu unch iu l ei, de-a lungu l anilor.

69

-— Jofianna Lindsey

Aştepta cu nerăbdare compania fami l ie i în această seară, la cina ce u r m a să aibă loc în cabina m u l t ma i mare a unch iu lu i ei. Şi era nerăbdătoare şi să-şi revadă vărul cel nou - cel puţin presu­punea că Andrâssy şi sora l u i vitregă aveau să fie invitaţi la cină. Iar Nett ie se asigură că arăta de parcă s-ar fi dus la o cină s imandi ­coasă d i n t r - u n salon londonez. Rochia, d i n voal alb peste mătase albastră şi cu broder i i l i l iachi i n u era nouă, însă noua ei garderobă p e n t r u acel sezon n u fusese încă terminată, fiindcă mama ei n u se aşteptase să aibă nevoie de ea p e n t r u cel puţin încă o lună. Chiar şi aşa, luase t o t u l cu ea, m o t i v p e n t r u care avea de două o r i ma i multe cufere decât Jack, haine pe care să le poarte pe corabie şi în primele zile în Bridgeport şi o garderobă completă p e n t r u care mai avea însă nevoie de o cusătoreasă, care să pună la punct ult imele detal i i .

- Gata! Arăţi încântător, ca întotdeauna, domişoară dragă, spu­se Nett ie , după ce termină de aranjat părul l u i J u d i t h . O să chem mâine u n băiat de pe punte să scotocească după cutia cu b i j u t e r i i . N u ştiu de ce a fost pusă împreună cu hainele neterminate .

- Pentru că n u am considerat că o să am nevoie de ea înainte să ajungem în America, şi chiar aşa este. N u îmi trebuie b i j u t e r i i pre­tenţioase la o cină în famil ie , aşa că n u este nevoie să o scoatem de nicăieri, zise J u d i t h , apoi se grăbi să iasă d i n cabină, înainte ca Nett ie să apuce să-şi exprime dezaprobarea.

în t i m p ce închidea uşa, sări surprinsă în clipa în care o femeie se răţoi în spatele ei, pe u n t o n m u l t prea aspru:

-Dă- te la o parte! J u d i t h înţepeni numaidecât şi, când se întoarse/ văzu o pere­

che de ochii cenuşii, ca n o r i i de furtună, aţintiţi asupra ei. Părul şaten al femeii era foarte bine strâns la spate, iar expresia ei f u r i ­oasă o împiedica pe J u d i t h să-şi dea seama dacă era frumoasă sau banală. Şi era furioasă p e n t r u că d r u m u l îi fusese blocat însă preţ de câteva clipe? J u d i t h nu-şi putea imagina cine era, apoi îşi dădu seama. Sora vitregă a l u i Andrâssy, Catherine?

Deschise gura să se prezinte, dar Catherine era prea nerăbdă­toare ca să o lase să spună ceva.

- Era să mă trânteşti la pământ, iar acum stai şi te holbezi la mine? Ţi-am cerut să te dai la o parte!

70

(Pasiuni mistuitoare -—•

Tocmai se pregătea să o împingă pe J u d i t h d i n calea ei, când Jacqueline trânti de perete uşa propr ie i cabine, în spatele lor, şi mârâi în cor idorul îngust:

- N u se ţipă pe o corabie! învaţă regulile înainte să urc i pe p u n ­te, altfel te trezeşti aruncată peste bord.

Şi, cu aceste cuvinte, Jacqueline trânti uşa la loc. Sigur, puteai conta pe o astfel de reacţie d i n partea l u i Jack, atunci când era supărată. Faţa femeii se înroşi. J u d i t h se văzu nevoită să plece de acolo înainte să izbucnească în râs, ceea ce n-ar fi făcut decât să înrăutăţească lucruri le . Dar săracul Andrâssy! N u glumise cu o seară în urmă când le spusese că nu-şi doreau să o cunoască pe sora l u i . Acum ea înţelegea m o t i v u l .

J u d i t h se strecură pe lângă Catherine şi urcă în fugă pe punte , unde nu-şi m a i p u t u stăpâni u n chicot de râs.

Aşteptă câteva minute , până când Jacqueline veni lângă ea. - î m i imaginez că era sora vitregă? zise Jack, urcând scările. -Judecând după rochia d i n catifea roşie, n-aş crede că era o

servitoare de la bucătărie. Jack p u f n i . - Dacă se ducea în cabina ei, să sperăm că o să rămână perma­

nent acolo. A m auzit fiecare cuvânt. O asemenea bădărănie... - De obicei are u n motiv , o întrerupse J u d i t h . A p o i îşi trecu

braţul p r i n al verişoarei ei şi se îndreptară împreună spre puntea principală. Avea o expresie de încordare pe chip. Poate de durere, n u neapărat d i n cauza unei stări proaste de sp i r i t .

- Nţ, făcu Jacqueline. T u vezi mereu partea bună în oameni. J u d i t h râse şi o necăji: - Iar t u încerci mereu să n u o vezi. - N u este adevărat! în plus, de cele ma i mul te o r i , primele

impresi i sunt corecte. Cu toate acestea, o să încerc să n u emit judecăţi în această situaţie, dar n u m a i p e n t r u că aşa vre i t u .

Câteva m i n u t e mai târziu, i n t r a u în cabina căpitanului. Ac­cesul se făcea direct de pe punte , cu doar câteva trepte în faţa uşii p r i n care se cobora, aşa că n u m a i bătură. James şi Georgina erau pe canapea, el cu braţul petrecut peste u m e r i i ei. A n t h o n y şi Katey erau deja prezenţi şi se aşezaseră la masa lungă.

Jofianna Lindsey

Era o cameră mare, care amintea de u n salon. Pe o parte erau o canapea lungă şi f o t o l i i tapiţate, plus două mese p e n t r u j o ­cur i de cărţi, iar pe cealaltă se găsea u n b i rou suficient de mare încât să se poată întindă hărţile pe el, lângă zona rezervată pen­t r u serv i tu l mesei. U n paravan de l emn, cu gravuri sofisticate, aşezat într-unui d i n colţurile d i n spate, ascundea patu l de restul încăperii. Draperii le ferestrelor aranjate într-un şir lung pe pere­tele d i n spate erau deschise, lăsând să se vadă oceanul şi luna care strălucea deasupra apei.

Era locul preferat al l u i J u d i t h de pe întreaga corabie. Adora să stea la ferestrele astea şi să privească întinderea de apă. I n t i m ­p u l zilei , priveliştea oceanului era încântătoare, iar noaptea, dacă luna n u se ascundea în spatele nor i lor , peisajul îţi tăia pur şi s i m ­p l u răsuflarea.

După ce îşi sărută repede tatăl şi sora, se duse lângă ferestre. N u putea vedea luna, având în vedere fap tu l că vântul îi ducea în acel m o m e n t pe o rută de sud-vest, dar l u m i n a ei se reflecta în va lur i .

Jacqueline se dusese lângă părinţii ei, pe canapea, iar Geor­gina, p r i v i n d rochia verde pal pe care o p u r t a Jack, i se adresă, uşor ironic :

- Mă m i r că n u ţi-ai pus încă pantaloni i . - N u m-a lăsat scoţianca, mârâi Jack. Dar cred că o să-mi b a r i ­

cadez usa. - Nett ie are intenţii bune, aşa că ar fi de preferat să-i explici şi

să încerci să o faci să înţeleagă. - Să faci u n scoţian să înţeleagă? replică Jack, uitându-se d i ­

rect la Anthony . A n t h o n y izbucni în râs. - Ros te-ar lăsa fără urechi dacă te-ar auzi c-ai spus una ca asta. - N u m a i dacă m-ar prinde, răspunse Jacqueline, strâmbându-se. - î m i pare foarte rău că Roslynn şi Jaime n u suportă marea

şi n u au p u t u t veni cu no i . A n t h o n y suspină, dar era într-o stare de sp i r i t m u l t prea bună ca să se m a i gândească la asta, aşa că adăugă: Dar, având în vedere că yankeul va fi scos d i n joc preţ de câteva zile, am de gând să pro f i t la m a x i m u m de această rară ocazie. La u r m a urme i , cât de des să întâmplă să am două d intre

72

Pasiuni mistuitoare

fetele mele n u m a i p e n t r u mine? A p o i îşi ridică paharul de brandy. Pentru răul de mare!

- N u e amuzant, tată! zise Katey, grăbindu-se să-i ia apărarea soţului ei, Boyd.

- Mie m i s-a părut amuzant, observă James. Andrâssy sosi câteva m i n u t e m a i târziu. Bătu la uşă. James se

mulţumi să-i strige doar să in t re . N o u l lor văr era îmbrăcat oficial, în negru, cu o capă scurtă prinsă cu o broşa perlată, sub care se vedea o eşarfă albă ca zăpada. Şi avea în continuare spada. Chiar şi salutul pe care îl adresă t u t u r o r păru puţin cam forţat - sau poate pur şi s implu se simţea i n t i m i d a t .

Zâmbind, Georgina se ridică şi îl conduse la u n u l d intre scau­ne, întrebându-1 în acelaşi t i m p :

- V i n e şi sora dumitale? - N u . N u se simte în largul ei să se alăture fami l ie i la cină,

p e n t r u că n u e „una d intre n o i " şi n u vrea să deranjeze. De fapt , insistă chiar să vă răsplătească generozitatea lucrând în t i m p u l acestei călătorii. Poate la bucătărie sau...

- A s t a ar fi ceva extrem de neobişnuit şi absolut deloc necesar, zise Georgina.

- Ştiţi, de fapt ar fi necesar. Catherine poate fi destul de agita­tă - J u d i t h şi Jacqueline schimbară o pr iv ire şi dădură ochii peste cap, dar Andrâssy continuă: Şi poate ar fi ma i calmă dacă ar avea ceva de făcut.

Oare era ideea l u i Catherine sau a l u i Andrâssy? se întrebă J u d i t h . Dacă era a l u i , putea explica m o t i v u l a t i t u d i n i i de ma i devreme a suror i i sale. Să o pună la treabă, ca pe o servitoare?

Probabil că acelaşi gând trecuse şi p r i n mintea Georginei, pen­t r u că păru uşor enervată atunci când răspunse:

- N u este servitoare şi n u va fi tratată ca una. - Exact asta am încercat şi eu să-i spun, zise Andrâssy. Dar mă

t e m că, dacă n u are cu ce să-şi umple t i m p u l . . . îmi pare rău că n u ne-am gândit să aducem nişte materiale cu care să lucreze pe d r u m . Este foarte pricepută la cusut, îşi face singură toate haine­le, atât de m u l t îi place să coasă. Aşa că, dacă vreuna d intre d u m ­neavoastră, doamnelor, are nevoie de vreo reparaţie, Catherine ar fi încântată să vă ajute, măcar cu atâta.

73

Jofianna Lindsey -—•

- Ei , presupun că aş putea să-mi rup vreo câteva t i v u r i , răspun­se Georgina, zâmbind amuzată.

Câteva persoane râseră. J u d i t h îşi ţinu gura şi scutură d i n cap uitându-se la Jack, atră-

gându-i atenţia verişoarei ei să n u menţioneze faptu l că J u d i t h avea nevoie de a ju toru l unei cusătorese. N u avea de gând să se pricopsească cu Catherine, n u înainte să-şi poată forma o părere mai bună despre ea - presupunând că acest lucru era cu putinţă.

Dar subiectul f u schimbat în clipa în care sosiră A r t i e şi Hen -ry, ca să anunţe cina. Cei doi rămaseră blocaţi în uşă, încercând amândoi să intre în acelaşi t i m p . Ceea ce n u surprinse pe n i m e n i , în afară de Andrâssy. Cei doi bătrâni l u p i de mare erau cei ma i b u n i pr ieteni , dar u n străin n u şi-ar f i p u t u t da seama de acest lucru văzându-i cum se ciondăneau în permanenţă. Făcuseră par­te d i n echipajul l u i James în cei zece ani în care acesta cutreie­rase mările şi oceanele, dar se retrăseseră odată cu el, devenind majordomi i l u i , împărţind postul aşa cum îl împărţeau acum pe cel de pe corabie, ocupând amândoi poziţia de ofiţer secund pe durata călătoriei.

Se aşezară cu toţii în j u r u l mesei, care f u curând acoperită de o mulţime de f a r f u r i i . Andrâssy se grăbi să tragă u n scaun p e n t r u Jack, apoi să se aşeze pe cel de lângă ea. N u era cam prea zelos? J u d i t h se întrebă dacă u r m a să aibă u n m o t i v ca să o necăjească m a i târziu pe verişoara ei.

N u - i era foame, p e n t r u că gustase deja d i n preparatele p e n t r u cină ceva m a i devreme, când trecuse pe la bucătărie. Observă că şi Katey, aşezată lângă ea, abia dacă se atingea de mâncare, dar d i n alte mot ive .

- T e gândeşti la Boyd? întrebă J u d i t h . Katey încuviinţă d i n cap. - N u - m i place să-1 văd atât de chinuit . A i crede că, după atâţia

ani petrecuţi în larg, ar f i t rebui t să n u m a i simtă răul de mare. - N u cred că e ceva care să treacă. - Ştiu, oftă Katey. Aş vrea doar - ştii că îl punea pe doctorul

de pe corabie să-i pregătească somnifere, ca să poată să doarmă până când îi trecea. M - a m oferit să i le fac eu, dar m-a refuzat, p e n t r u că vrea să fie treaz şi să stea de vorbă cu mine . Deşi în cea

74

(Pasiuni mistuitoare

mai mare parte a t i m p u l u i îi este prea rău ca să poată scoate u n cuvânt. Aşa că ajung până la urmă să d o r m prea m u l t , cum s-a în­tâmplat azi. Acum n u o să m a i po t d o r m i la noapte, deşi noaptea e s ingurul moment în care reuşeşte el să doarmă.

- C e l puţin răul de mare n u durează decât t re i sau p a t r u zile. Dar n u ţi-ai adus n imic de c i t i t cât t i m p îi ţii companie?

- N u , n u m-am gândit la asta. - Eu da. Şi tocmai am t e r m i n a t o carte foarte bună. Mă duc să

ţi-o aduc, în eventualitatea în care t e aşteaptă o noapte albă. - Mănâncă m a i întâi, insistă Katey. J u d i t h zâmbi ştrengăreşte. - A m mâncat ma i devreme. J u d i t h îi spuse tatălui ei că avea să se întoarcă repede, apoi ieşi

d i n cabina căpitanului. Erau câteva felinare aprinse, deşi n u ar fi fost nevoie de ele, având în vedere că l u m i n a l u n i i scălda întreaga punte . J u d i t h zări astrul în partea de răsărit a cerului şi se opr i . Şi-ar fi do r i t să fie lună plină, dar era frumoasă şi aşa. După ce aducea cartea, se hotărî să se ducă lângă parapet ca să o poată admira în voie, înainte de a reveni l a famil ia ei. Dar, în t i m p ce urca în grabă scările la întoarcere, scăpă cartea d i n mână în clipa în care se izbi direct de o fantomă. Şi n u de orice fantomă, ci de fantoma ei.

CapitoCuCl2

Rămase paralizată, pr iv indu-1 în l u m i n a unuia d intre felinare­le de pe punte . Părul, la fel de alb c u m şi-1 amintea, îi flutura pe umer i . Ochi i - i erau mai verzi decât ţinea ea minte . Şi era înalt. N u , m a i înalt decât îşi amintea, îşi dădea seama acum, că stătea chiar lângă el. Peste u n m e t r u optzeci . Era prea aproape. îşi dădu seama că o prinsese de umer i , ca să o ţină să n u cadă pe spate, pe scări. Dar ar fi t rebui t să-i dea d r u m u l , acum, că-şi recăpătase echi l ibrul . Cineva ar fi p u t u t să treacă pe acolo şi să-i vadă. De pildă, tatăl ei.

75

Jofianna Lindsey -—

Cu acest gând alarmant în m i n t e , făcu u n pas într-o parte, în-depărtându-se de scări, iar bărbatul îi dădu d r u m u l .

- Eşti m o r t , f u t o t ce reuşi ea să spună. - N u , n u sunt. De ce zici asta? - Nu-ţi aminteşti? - Cred că mi-aş a m i n t i dacă aş fi m u r i t . - N e - a m întâlnit acum câţiva ani , în casa dărăpănată d i n

Hampshire, lângă proprietatea ducelui de W r i g h t o n . A m crezut că eşti o fantomă atunci când te-am găsit acolo. Ce cauţi aici?

Bărbatului îi trebuiră câteva clipe ca să facă toate legăturile, apoi însă izbucni în râs:

-Aşadar, de-asta m i se părea că te cunosc de undeva! Copila băgăcioasă cu părul ca apusul soarelui. U n zâmbet îi apăru leneş pe chip şi ochii l u i de smarald o măsurară d i n cap până-n picioare. Dar văd că n u m a i eşti copilă.

J u d i t h roşi numaidecât. N u , n u m a i era copilă, dar chiar t rebu­ia să caute în m o d atât de ostentativ dovezile acestui fapt? N-ar fi t rebui t să-şi fi lăsat şalul în cabină. Fantoma ei era u n mar inar de rând. Si n u se cuvenea nic i să discute atât de m u l t cu u n m e m b r u al echipajului. Dar, la naiba cu toate convenienţele, era absolut fascinant! J u d i t h voise să ştie absolut t o t ce se putea şti despre el atunci când crezuse că era o fantomă. încă voia să ştie. Cu acest scop, îi întinse mâna, dar şi-o retrase repede atunci când bărbatul d i n faţa ei n u făcu altceva decât să se uite la ea. Uşor intimidată de f a p t u l că n u ştiuse să răspundă la salutul ei f ormal , spuse:

- Eu sunt J u d i t h Malory. Prieteni i şi cei d i n famil ie îmi spun Judy. Poţi să-mi spui şi t u aşa.

- N o i n u suntem pr ieteni , îi atrase el atenţia. - N u încă, dar am putea fi. Poţi începe p r i n a-mi spune cum te

cheamă. - Şi dacă nu-ţi spun? - Eşti cam ursuz p e n t r u o fostă fantomă, n u crezi? Eşti prea

neprietenos p e n t r u a fi pr ie tenul cuiva? Foarte bine. încuviinţă d i n cap şi spuse: Te rog să mă scuzi.

A p o i se duse lângă parapet. Pr iv i reflexia unduitoare a l u n i i pe apa neagră ca smoala. Era atât de frumoasă...! Dar acum n u putea

76

-—• Pasiuni mistuitoare

aprecia pe de-a-ntregul frumuseţea priveliştii, p e n t r u că era deza­măgită. M u l t m a i dezamăgită decât ar fi t rebui t să fie.

Aproape că-i venea să plângă, ceea ce era absurd - dacă n u cum­va Jack avusese dreptate. îşi imaginase oare că era îndrăgostită de fantoma ei? N u , şi asta era absurd. Fusese doar curioasă, intrigată şi fascinată de gândul că era o fantomă, că astfel de l u c r u r i existau cu adevărat. Chiar şi după ce ea şi Jack crescuseră şi ajunseseră la concluzia că n u avea cum să fi fost cu adevărat o fantomă, t o t fusese mai interesant şi m a i amuzant să se gândească la el în fe lul ăsta. Şi totuşi, avea acum dovada că era u n bărbat adevărat - u n bărbat în carne şi oase, ce-i drept, foarte frumos aranjate. Şi n u era atât de pal id pe cât şi-1 amintea. N u , acum pielea l u i era chiar bronzată. Fiindcă muncise pe corabie? Cine era? U n marinar , asta era clar. Dar ce căutase în casa aceea veche, în t o i u l nopţii, cu ani în urmă? Bărbatul-fantomă îi spusese că era casa l u i . Dar cum p u ­tea u n mar inar să-şi permită o asemenea casă?

Era mai curioasă ca oricând să afle ce era cu el. Misterele ne­rezolvate o scoteau d i n sărite. N u ar fi t rebu i t să renunţe atât de uşor la răspunsurile pe care le dorea. Jack ar fi insistat.

Poate dacă l-ar întreba pe unchiu l James... - Nathan Tremayne, spuse o voce adâncă. J u d i t h zâmbi satisfăcută în sinea ei, apoi îl p r i v i preţ de câteva

clipe. Era atât de înalt şi de chipeş, cu părul l u n g şi b l ond flutu-rându-i în briza mării! Stătea la câţiva paşi de ea, p r i v i n d la rândul l u i în largul oceanului, aşa că n u părea să fi vo rb i t cu ea. Dar îi vorbise. Era oare la fel de curios în ceea ce o privea pe cât era ea în legătură cu el?

- îmi pare bine, Nathan. Sau prefer i Nate? - N u contează. Vorbeşti mereu aşa cu bărbaţi străini? - Eşti străin? - Pentru t ine , sunt u n străin, sublinie el. - Câtuşi de puţin. De fapt, n o i do i suntem cunoştinţe vechi. Nathan râse încet. - Faptul că ne-am dat afară d i n t r - o casă u n u l pe celălalt acum

cinci an i n u ne transformă în cunoştinţe. Şi ce căutai acolo, în noaptea aia?

Jofianna Lindsey -—

- Eu şi verişoara mea, Jack, ne duseserăm să vedem ce e cu lumina pe care o t o t vedeam acolo. Casa aia fusese întotdeauna abandonată, n i m e n i nu-şi amintea să fi locuit cineva acolo. N u ar fi t rebui t să fie n i m e n i înăuntru. Dar am văzut l u m i n a d i n camera noastră, d i n casa ducelui.

- Şi aţi crezut că aţi găsit o fantomă? J u d i t h roşi d i n nou , dar n u se u i tau u n u l la celălalt, aşa că îşi

imagina că el n u observase. - Când te-am văzut acolo, a fost o presupunere rezonabilă. - Câtuşi de puţin. Chiar dimpotrivă. I se părea că surprinde o notă amuzată în t o n u l lui? Trase cu

coada ochiului . Era prea greu să reziste. Şi da, îl văzu zâmbind în clipa în care adăugă:

- A ţ i tras o concluzie la care u n adult n u ar fi ajuns niciodată. - Ei bine, n u eram încă adulte, zise J u d i t h . S-a întâmplat acum

câţiva ani . Şi aveai fe l inarul în mână, dar n u îţi lumina decât par­tea de sus a corpului . Arătai ca şi cum ai fi p l u t i t .

El râse d i n n o u - ce sunet plăcut, cu tonalităţi de bas. O şuviţă de păr i se mişcă pe f runtea lată. N u avea părul chiar atât de alb pe cât îşi imaginase ea. Vedea acum scl ipir i aur i i .

- Foarte bine, cedă el. îmi dau seama că e posibi l ca imaginaţia să-ţi fi jucat feste.

- A t u n c i , de ce eşti aici în seara asta, atât de trist? îl întrebă ea. - T r i s t ? - N u eşti tr ist? - N u , n u sunt t r i s t , drăguţă. Dar, în loc să in t re în detal i i , o

întrebă: Chiar crezi în fantome? Ea ridică privirea şi îi văzu buzele arcuite într-o jumătate de

zâmbet şi o sprânceană ridicată. Râdea de ea? Oh, da! M a i observă şi că ochii l u i verzi erau

aţintiţi asupra ei. Foarte îndrăzneţ p e n t r u u n mar inar de rând, dacă într-adevăr asta era. Foarte îndrăzneţ p e n t r u orice bărbat, la drept vorb ind , având în vedere că abia se cunoscuseră - p r i m a lor întâlnire n u putea fi pusă la socoteală.

Ca răspuns la at i tudinea l u i , spuse: - E u şi Jack am ajuns acum câţiva ani la concluzia că ne-am

înşelat în acea noapte. Dar am continuat să-ţi spunem Fantoma,

78

(Pasiuni mistuitoare -—•

p e n t r u că n i se părea amuzant. Era secretul nos t ru special, pe care n u l -am împărtăşit decât verişorilor mai mic i . Era m u l t ma i i n t e ­resant să spunem că am găsit o fantomă, n u pe nou l proprietar al casei. Dar n u poţi fi t u propr ie taru l casei. Ce căutai acolo?

- Poate că-mi plac secretele la fel de m u l t ca ţie. Ajunsă pe p unc tu l de a găsi o cale spre elucidarea mis teru lu i

care o intrigase ani de-a rândul, Judy f u destul de deranjată de răspunsul l u i .

- Chiar n u vre i să-mi spui? - N u ai încercat încă să mă convingi, drăguţă. Poţi să încerci cu

u n zâmbet drăgălaş... J u d i t h înlemni. Era atât de ţeapănă, încât îşi putea auzi in ima

bătându-i în piept . N u putea da crezare revelaţiei care-i devenise dintr-odată clară ca lumina zilei . Ştia cine era. îşi amintise când îi spusese a doua oară drăguţă. Fusese prea năucită ca să bage de seamă p r i m a oară când i se adresase aşa, dar de data asta îşi a m i n ­t i unde mai auzise acest cuvânt. Cu doar două săptămâni în urmă, de pe buzele u n u i bărbat pe care îl bănuise a fi m u l t ma i periculos decât u n s implu vagabond.

în acea noapte, d i n clipa în care îşi dăduse seama cât de ciudat era ca u n vagabond să bea brandy franţuzesc, ştiuse că n u fusese ceea ce părea a fi la p r i m a vedere. Dar asta n u era t o t . îi spusese că era mai famil iar izat cu vechea casă abandonată decât era ea, aşa că fie stătuse mai m u l t t i m p acolo, fie o vizitase de mai mul te o r i . Pusese u n lacăt la uşa unei case care n u - i aparţinea. Ieşise d in t r - o încăpere ascunsă, unde ar fi p u t u t foarte bine să dosească b u n u r i de contrabandă sau obiecte furate. Şi o avertizase să n u spună n i ­mănui că îl văzuse acolo. Toate aceste aspecte duceau la concluzia că bărbatul d i n faţa ei era, într-un fel sau a l tu l , certat cu legea.

Fireşte că îi povestise l u i Jacqueline despre el a doua z i d i m i ­neaţa şi fireşte că Jack fusese de acord cu concluzia ei şi îi sugera­se să-i spună t o t u l l u i Brandon, care putea să inventeze o poveste şi să-1 avertizeze pe tatăl l u i , fără să dezvăluie f a p t u l că J u d i t h dăduse nas în nas cu nelegiuitul în casa dărăpănată. înainte să plece d i n Londra, Brandon îi spusese că vorbise cu tatăl l u i şi o asigurase că îl prinseseră pe contrabandist cu marfa asupra l u i chiar în acea zi . A tunc i , ce căuta aici, pe Maiden George?

79

— Jofianna Lindsey

Bărbatul părea să aştepte u n răspuns d i n partea ei. 1-1 dădu, şuierând:

- Meriţi să fii la închisoare. De ce n u eşti?

CapitoCuCl3

Nathan f u luat p r i n surprindere de întrebarea furioasă a fetei. Aproape că râse gândindu-se cât de aproape de adevăr era, însă n u înţelegea de unde ar fi p u t u t ea să ştie acest lucru .

Cu toate acestea, ins t inc tu l de conservare prelua numaidecât controlul .

- M - a i confundat cu altcineva, o asigură el. Dar n u mă miră. M a i întâi ai crezut că sunt o fantomă, apoi m-ai luat drept moşier. N u este evident că sunt u n mar inar care munceşte ca să câştige o pâine?

- N u te cred. - De ce nu? - Pentru că n u aveam cum să u i t u n chip care m-a bântuit t i m p

de cinci an i de zile, iar acum ţi-am recunoscut şi vocea. - De acum cinci ani de zile? N u cred că e posibil . - De acum două săptămâni, când m-ai acostat în aceeaşi casă,

zise ea, aprinzându-se. Eşti u n o m certat cu legea, şi n u te vreau pe corabia asta, ca să-mi p u i fami l ia în pericol.

„Aşadar, ea a fost!" îşi spuse Nathan. N u una d intre servitoare­le ducelui, aşa cum presupusese în acea noapte. Şi poate că n i c i n u era cu adevărat o lady, ci n u m a i cu t i t l u l . Era u n gând interesant şi deloc deplasat, ţinând cont de fap tu l că o întâlnise, în ambele ocazii, singură, în t o i u l nopţii. La fel cum era şi în această seară.

- M i se pare mie că t u eşti cea care a încălcat legea, intrând în case care nu-ţi aparţin. Şi chiar de mai mul te o r i . Spune-mi, dră­guţă, fami l ia ta ştie de întâlnirile pe care le ai în t o i u l nopţii?

Fata trase aer în piept . - Nic i să n u îndrăzneşti! Ştii că ţi-am spus adevărul în legătură

cu m o t i v u l p e n t r u care mă aflam acolo în acea noapte.

80

(Pasiuni mistuitoare

-Dacă n-am fost acolo, de unde să ştiu? Oh, stai. Veniseşi să mă vezi d i n nou? Rânji, începând dintr-odată să se distreze. Ce-i drept, în formă de fantomă, dar t o t despre mine era vorba. Şi ai recunoscut deja că ai făcut acest lucru cel puţin o dată.

Fata se încruntă. - Să nu-ţi închipui că o să poţi inversa roluri le , dar frumoasă

încercare. Ştii bine că n u încape comparaţie cu u n contrabandist. Sau poate hoţ? Ce eşti de fapt?

- Si de ce-as fi una sau cealaltă? - Pentru că toate dovezile se adună, şi n u sunt puţine. A i min­

ţit chiar şi în acea seară. N u erai doar în trecere, n u când aveai un pat f rumos aranjat în cameră.

- U n o m certat cu legea care să-şi care patu l după el? îţi dai seama cât de improbabi l este?

- A i pus lacăt la uşă, îi a m i n t i ea. - Dacă cel despre care t o t vorbeşti a făcut asta, sunt sigur că

a urmărit să n u fie t rez i t în t o i u l nopţii de vânătorii de fantome închipuite. Dar n-a ţinut, nu?

- Ţ i se pare amuzant? Elzâmbi. - A m spus eu asta? - N i c i n u era cazul, având în vedere că ţi se citeşte pe faţă!

sări ea. - Ei bine, atunci m-ai pr ins , drăguţă. Dar n u m i se întâmplă în

fiecare z i să fiu acuzat de activităţi ilegale. Trebuie să recunosc, găsesc situaţia oarecum amuzantă.

- A i ascuns b u n u r i ilegale acolo şi ai reprezentat u n risc pentru famil ia mea. Verişorii mei ar fi p u t u t fi implicaţi. N i m e n i n u i-ar fi crezut că n u ştiau ce se petrece chiar sub nasul lor. Scandalul mi -ar fi afectat întreaga famil ie .

Lua cu atâta patimă apărarea fami l ie i ei? Ei bine, cel puţin la­tura asta i-o putea înţelege. Dar n u schimba cu n imic faptul că trebuia să o convingă că se înşelase.

Aşa că râse. - T u te-auzi ce spui? Nic i u n o m întreg la m i n t e n u ar acuza un

duce de ceva, cu atât ma i puţin că ar fi impl icat în afaceri ilegale.

81

-—• — Jofianna Lindsey

-Aşadar, recunoşti? A i ieşit d i n camera aia, şi am simţit gust de brandy când m-ai sărutat. N u erai doar u n vagabond în trecere, aşa cum ai spus. N u am nic i o îndoială că ai folosit casa aceea ca să-ţi ascunzi marfa în u l t i m i i cinci ani , n u - i aşa?

El abia se stăpânea să n u râdă. Ea pusese t o t u l cap la cap, şi chiar cu o precizie uimitoare . Isteaţă fată! Şi frumoasă, şi deşteaptă. Când întâlnise u l t i m a oară combinaţia asta? Dar n u făcea decât să-i aducă acuzaţii pe care spera să-1 audă confirmându-le. Iar asta n-avea să se întâmple. Totuşi, trebuia să o scoată de pe pistă...

Coborî vocea, îi zâmbi larg. - Ştii, drăguţă, dacă n o i do i chiar ne-am fi sărutat, crede-mă că

n u ar fi fost u n amănunt pe care să-1 u i t atât de uşor. Şi acum mă faci să-mi pară rău că n u s-a întâmplat...

Ea se u i ta fix la gura l u i . Aşa cum sperase, îi distrăsese aten­ţia. Doar că n u luase în calcul f ap tu l că acelaşi lucru i s-ar fi p u ­t u t întâmpla şi l u i . Simţea u n imbo ld incredibi l de puternic de a o săruta d i n nou , chiar acolo, pe punte , în l u m i n a l u n i i . Nebunie curată.

Dar f u salvat de la a afla ce ar fi p u t u t să urmeze atunci când îi auzi pe do i d in t re m e m b r i i echipajului v o r b i n d , vocile răsunân-du-le t o t ma i tare pe măsură ce se apropiau.

îi auzi şi ea şi aruncă o pr iv ire temătoare în spatele l u i . - Noapte bună, drăguţă. Cred c-ar fi ma i bine să dispar ca o

fantomă. N-aş vrea ca famil ia ta să-ţi descopere pasiunea p e n t r u întâlniri de-astea în miez de noapte.

Nathan se îndepărtă. Spera că ameninţarea subtilă, plus îndo­ielile pe care poate că i le sădise în m i n t e să fie de-ajuns p e n t r u a o face să-şi ţină gura momentan . Avea de gând să urce d i n n o u pe catarg, dar, neputând rezista tentaţiei de a p r i v i înapoi, se ascun­se doar în umbra acestuia. Era deja la jumătatea punţii principale când se întoarse la rândul ei şi p r i v i în urmă. Se mai gândise la vreo remarcă răutăcioasă pe care să o strige în u r m a lui? Dar se relaxa în clipa în care văzu că n u se u i ta după el, ci m a i degrabă după cartea pe care o scăpase. Se întoarse după ea.

Câteva clipe m a i târziu, o p ierdu d i n vedere atunci când intră în cabina căpitanului. Imaginea ei îi rămăsese însă în m i n t e . Fe­meia asta era prea frumoasă - dar reprezenta u n pericol. Trebuia

82

— (Pasiuni mistuitoare -—

să găsească o soluţie ma i bună ca s-o împiedice să împărtăşească şi altora suspiciunile ei.

Dar asta putea aştepta până a doua zi .

în dimineaţa următoare, Nathan îl căută pe Corky, p e n t r u a dis­cuta noua l u i problemă - J u d i t h Malory. Dar pr ietenul său fusese t r i m i s să frece puntea principală, o sarcină atât de umilă, încât Corky n u se putea o p r i d i n bombănit suficient t i m p cât să-i poată oferi vreo sugestie. Cu toate acestea, Nathan îi ţinu companie, în t i m p ce verifica balustrada, căutând eventuale cuie desprinse. N u era ceva ce ar fi făcut în m o d n o r m a l la începutul călătoriei - dacă n u ar fi văzut-o pe J u d i t h spri j inindu-se de balustradă cu o seară în urmă.

- A i grijă, căpitane! zise dintr-odată Corky, în spatele l u i . Pro­blema de care-mi povesteai se îndreaptă spre no i .

Nathan se întoarse şi o văzu pe J u d i t h înaintând spre el. Corky se grăbi să se dea la o parte. Era şi m a i frumoasă în l u m i n a zilei , cu soarele făcându-i părul să strălucească în scl ipir i roşii-aurii, îmbrăcată cu o haină lungă, de catifea, lăsată neîncheiată peste o rochie albastră tivită cu dantelă galbenă - şi cu l u m i n a scântein-d u - i în ochii de u n albastru cobalt.

Cu o seară în urmă pierduse câteva agrafe, pe care Nathan le găsise pe punte , după ce plecase, aşa că n u se mira să o vadă astăzi cu părul împletit. Agrafe cu vârf de diamant . Se gândise iniţial să le păstreze ca amint i re , dar le scoase acum d i n buzunar şi i le întinse, sperând să amâne astfel u n nou asalt. N u reuşi.

- N u îmi place deloc m o d u l în care m-ai ameninţat aseară! în­cepu ea.

Nathan ridică d i n umer i . - Dacă intenţionezi să aduci acuzaţii fanteziste la adresa mea,

am şi eu unele ma i realiste în ceea ce te priveşte - şi anume, că par i să ai obiceiul de a te întâlni cu bărbaţi ciudaţi, în t o i u l nopţii.

CapitoCutl4

83

-— Jofianna Lindsey -—

- în clipa în care îmi p u i famil ia în pericol, n u încape compara­ţie! zise ea, furioasă. îţi cer o explicaţie.

Nathan scrâşni d i n dinţi, f rustrat . N u avea de gând să dea t o ­t u l în vileag şi să-i spună despre situaţia l u i neobişnuită, atâta t i m p cât n u o cunoştea şi n u avea nic i u n m o t i v să aibă încredere în ea. Oricât de frumoasă ar fi fost, t o t o aristocrată bogată ră­mânea. Şi n ic i n u era sigur că avea de gând să împărtăşească şi altora bănuielile ei. Dacă aşa ar fi stat lucruri le , de ce l-ar fi căutat d i n nou în această dimineaţă, ca să mai stea la discuţii? Trebuia doar să găsească o modalitate de a se asigura că n-avea să spună nimic , sau cel puţin o explicaţie pe care fata să o creadă, ca să râdă singură de concluziile la care ajunsese.

Sau poate încă o frântură de adevăr ar fi fost de ajuns.... -Tremayne ! bubu i o voce de undeva de la prora. - Pe toţi dracii ! şuieră Nathan p r i n t r e dinţi. Ştiam eu că n u t r e ­

buia să vorbesc cu t ine , când toată corabia e plină de rude de-ale tale - inclusiv căpitanul.

- C h i a r aşa, de ce eşti aici? încerci să fug i de ştreangul d i n Anglia?

Exasperat, Nathan spuse: - N u ! Mă duc după corabia mea, care mi -a fost furată. -Al tă minciună? Pentru Dumnezeu, spui măcar vreodată ceva

adevărat? Apo i , cu u n zâmbet de superioritate, adăugă: Dar ăsta-i t o n u l cu care unchiu l spune: „Vino încoace!", n u „Vino încoace ca să te omor". Pe ăla o să-1 auzi m a i târziu, după ce-o să-i spun cine eşti cu adevărat, Nathan Tremayne.

N u m a i avea t i m p s-o îmbrobodească, aşa că zise: - Dă-mi şansa să-ţi explic, înainte să faci ceva ce să regretăm

amândoi. N u e aşa cum crezi t u . O lăsă cu aceste cuvinte şi, spera, cu suficiente îndoieli în legă­

tură cu părerea pe care şi-o formase despre el încât să-şi ţină gura p e n t r u moment .

Nathan se apropie de căpitanul Malory, destul de enervat. O m u l n-ar fi p u t u t să-1 cheme într-un m o m e n t m a i nepot r iv i t , când nepoată-sa încă-i ma i ţinea o secure suspendată deasupra capului. Dar n u credea că vreo câteva m i n u t e în plus cu J u d i t h l-ar fi scăpat de secure. Fata avea două săptămâni să se convingă

84

Pasiuni mistuitoare

că bănuielile legate de el erau întemeiate. Era posibil ca Nathan să aibă nevoie de t o t atâta t i m p ca s-o facă să se răzgândească - dacă putea. Şi dacă n u putea? Dacă le spunea şi celorlalţi ce-i trecea p r i n minte?

Desigur, i-ar fi p u t u t - o lua înainte şi să-i mărturisească t o t u l chiar acum unch iu lu i ei - ca de la căpitan la căpitan. Sigur, vezi să n u o facă! A r fi fost o mişcare logică... dacă respectivul căpitan n u ar fi fost în acelaşi t i m p u n lord . Afurisiţii ăştia de aristocraţi erau impreviz ib i l i . Şi n u ştia nimic despre unchiu l l u i J u d i t h Malory, în afară de faptu l că era u n l o rd bogat, căruia îi plăcea să se amestece în încăierări de stradă - şi se şi pricepea să se bată.

Cu siguranţă îi lăsase această impresie cu două nopţi în urmă. Cel puţin n u credea că acest Malory era cel pe care trebuia să-1

evite. N u credea că o m u l voia să se răzbune p e n t r u cele întâm­plate pe chei; la u r m a urmei , îl lăsase să se ducă după m a r i n a r u l l u i Hammet t . Totuşi, în calitate de căpitan, era regele corăbiei pe perioada acestei călătorii, cuvântul l u i era lege, ordinele l u i t rebu­iau urmate , drepte sau n u , şi, dacă reuşise să-1 enerveze d i n cauza unei femei, avea să fie furios - pe el însuşi.

Fusese u n prost cu o seară în urmă, se lăsase zăpăcit de o m u -triţă drăgălaşă. Vorbise cu ea ca şi cum acest lucru n u ar fi avut consecinţe, apoi uitase cu desăvârşire acest aspect, după ce îi adu­sese acele acuzaţii, care ar fi p u t u t atrage după sine consecinţe şi m a i grave. A r fi t rebui t să plece când avusese ocazia, înainte ca ea să-şi dea seama cine era.

Era de t o t râsul. Asta ar fi t rebu i t să fie partea uşoară a călăto­r ie i . Partea grea n u trebuia să înceapă decât după ce ajungeau în Connecticut, unde era nevoit să-i convingă pe yankei i responsa­b i l i cu aplicarea legi i să îl ajute pe el, u n englez, să-şi prindă pro ­p r i i i nelegiuiţi. în cel ma i b u n caz, avea să le ofere u n foarte b u n pri le j p e n t r u u n râs copios. în cazul cel m a i rău, aveau să-1 arunce după grat i i p e n t r u îndrăzneala l u i sau să-1 alunge d i n oraş. Dar mai avea încă vreo câteva săptămâni înainte să afle cât de puter ­nică mai era animozitatea d intre cele două ţări, care se războiseră n u o dată între ele.

N u p r i v i în urmă ca să vadă dacă m o t i v u l celei m a i recente încurcături în care se găsea îşi luase sau n u tălpăşiţa. O putea

85

Jofianna Lindsey

vedea însă în continuare cu ochii minţii, cu ro tun j imi le ei blânde, desăvârşită în fiecare detal iu, cu buze senzuale - m u l t prea f r u ­moasă p e n t r u o singură femeie. Dacă n u putea să o convingă cu argumente, poate reuşea în schimb să o seducă şi să o facă astfel să păstreze tăcerea.

în clipa în care îi veni acest gând, luă şi hotărârea. Aşa avea să rezolve problema cu J u d i t h Malory. De m u l t t i m p n u se ma i s im­ţise atât de mulţumit de o hotărâre luată. Şi ce dacă era înconjura­tă de m e m b r i i fami l ie i ei, toţi aristocraţi? Era obişnuit să trăiască pe muchie de cuţit.

Când Nathan se apropie de James Malory, îl văzu stând de vorbă cu secundul. A r t i e avea o mutră foarte spăsită, ca şi cum tocmai ar fi fost mustrat .

- N u ştiam că îl voiaţi m o n t a t înainte să ridicăm ancora..., spunea el.

Căpitanul era cu spatele la Nathan, aşa că acesta n u se ameste­că. Malory, cu o cămaşă albă, deschisă la gât şi umflată de vânt, cu pantaloni strânşi pe picior, cizme negre până la genunchi şi părul lăsat pe umer i , n u aducea cu n imic m a i m u l t a aristocrat astăzi decât cu două nopţi în urmă. Pr iv ind în jur , Nathan îşi dădu sea­ma că era s ingurul m e m b r u al echipajului îmbrăcat corespunză­tor. Asemenea căpitanului, ceilalţi m a r i n a r i se descotorosiseră de veste şi lucrau acum mai confortabi l , în cămăşi. La u r m a urme i , n u era o ambarcaţiune militară, unde echipajul să fie obligat să fie mereu îmbrăcat la p a t r u ace, în uniformă.

Tocmai se pregătea să-şi scoată şi el haina, când M a l o r y se în­toarse şi îl observă.

-Frate le meu are de încheiat o socoteală cu dumneata, i-o trânti acesta direct.

Nathan tresări. - Speram să n u vă fi a m i n t i t de mine . - Uită cineva u n asemenea păr? N-aş prea crede. Dar căpitanul zâmbea şmechereşte, ca şi cum ar fi fost o a m i n ­

t i re plăcută, ceea ce-1 făcu pe Nathan să întrebe, precaut: - N u sunteţi supărat că l -am lov i t pe fratele dumneavoastră? - Câtuşi de puţin. Ba chiar m i s-a părut extrem de amuzant.

N u i se întâmplă prea des l u i Tony să fie luat p r i n surprindere. Dar

86

Pasiuni mistuitoare -

acum o să vrea să-şi ia revanşa, aşa că ai face bine să-1 eviţi preţ de câteva zile. Şi se întâmplă că treaba pe care o am p e n t r u d u m ­neata o să te ajute să faci exact asta. M i s-a spus că eşti tâmplarul navei, dar cât de multă experienţă ai în treaba asta?

Uşurat că n u avea să fie luat la rost p e n t r u bătaia de pe chei, nic i mustrat p e n t r u că vorbise cu nepoata căpitanului, Nathan răspunse sincer:

- T r e i ani , domnule. Do i în construcţii şi reparaţii şi încă u n u l în care m-am ocupat de făcut mobilă. înainte de asta, am con­s t ru i t h o r n u r i . Şi, ma i înainte, m i - a m încercat mâna la zugrăveli şi construit de acoperişuri.

- U n băiat b u n la toate - pe uscat. Şi-atunci, ce cauţi pe Maiden George?

- A m moştenit corabia tatălui meu acum câţiva ani , dar mi-a fost furată săptămâna trecută. Există u n grup de hoţi care jefuieşte Angl ia de vreo zece ani încoace, dar n u atât de des încât autorităţile să poată stabil i o legătură şi să-şi poată da seama cine sunt şi ce anume fac cu navele.

- N u m i - a i răspuns la întrebare, dragă băiete, dar acum am alta. U n căpitan redus la funcţia de tâmplar pe corabie? Iubeşti atât de m u l t marea încât vre i să navighezi cu orice preţ?

- Destinaţia dumneavoastră este exact locul în care trebuie să ajung ca să-mi recuperez corabia.

James râse. - A h , asta era! U n m o t i v ascuns. Aşadar, hoţii ăştia sunt yan­

kei? Povestea m i se pare de-a dreptul grozavă, pe legea mea! De-abia aştept să-i spun şi cumnatu lu i meu. Dar hai , spune, cum ţi-ai dat seama?

- N u m i - a m dat eu seama, răspunse Nathan. U n a n u m i t co­mandant Burdis 1-a prins pe u n u l d intre hoţi şi are o socoteală personală cu el, p e n t r u că tâlharii l -au omorât pe u n u l d intre oa­m e n i i l u i . M i - a spus unde pot găsi corabia, cu condiţia să îi scot eu d i n joc pe hoţi.

-Aşadar, lucrezi p e n t r u guvern? - în m o d neoficial. - Fireşte, ştii că n u - i putem călca pe bătături pe yankei fără să

riscăm u n n o u război, nu? zise sec James.

87

Jofianna Lindsey

- M i - a fost menţionat ceva de genul ăsta. - Ei bine, o i fi dumneata căpitan, dar n u în călătoria asta. - O să-mi fac treaba p e n t r u care sunt plătit, îl asigură Nathan. - Poţi fi sigur de asta, şi o să-ncepi chiar acum. Secundul meu

şi-a adus aminte să încarce toate materialele necesare, dar îmi spune acum că a u i t a t să te informeze pe dumneata că vreau u n r i n g de box în cala corăbiei. Ia-ţi uneltele şi du-te jos, cu el. O să-ţi arate unde să-1 montez i .

- U n r i n g de box? James începuse să se îndepărteze, dar se întoarse, o cută înce­

pând să i se formeze între sprâncene. - Să n u - m i spui că n u ştii ce este u n r i n g de box! Nathan se încorda, gata de luptă. O m u l d i n faţa l u i arăta de-a

dreptul ameninţător atunci când se încrunta. Dar, ca să poată construi , Nathan trebuia să ştie ce anume să construiască. Singu­rele r i n g u r i pe care la văzuse el erau p e n t r u bătăuşi de profesie. Cu siguranţă, căpitanul n u se putea referi la aşa ceva.

- Pentru lupte cu pumni? Cuta dispăru. - Splendid! Aşadar, ştii. - Cât de mare să fie? - Mărimea prelatei va determina dimensiunile p lat formei . La

treizeci de cent imetr i deasupra podelei e de ajuns. A m fost asigu­rat că ai toate materialele necesare. Şi, Tremayne, să n u dureze prea m u l t . Simt deja nevoia să mă folosesc de el.

- N-ar t rebu i să dureze mai m u l t de o z i , căpitane Malory. - Excelent. Fă treabă bună şi poţi să-1 testezi cu mine - da, da,

ştiu că ţi-am oferit deja postul ăsta şi că m-ai refuzat, dar m i se pare că ai nişte frustrări de care trebuie să te scapi, ţinând cont de toată povestea cu corabia pierdută... S-ar putea să te răz­gândeşti. Apropo, ai obţinut informaţiile pe care le voiai de la ma­r i n a r u l ăla?

- D a . - Presupun că ar t rebui să-mi cer scuze că m-am amestecat în

treaba dumitale . Ce-i drept, n u păreai a avea nevoie de ajutor. Dar îmi este foarte greu să ratez o ocazie care m i se prezintă drept în faţă. Hai , fug i acum! A i u n r i n g de construit .

88

(Pasiuni mistuitoare

Malory n u părea să fie băiat rău - p e n t r u u n căpitan. Nathan n u îi spusese n imic d i n ce n u voia să fie ştiut şi de alţii. Şi avea dreptate, n u i-ar fi stricat să-şi elibereze cumva frustrările. Doar că n u erau cauzate de motivele pe care le credea Malory. Dar să se bată cu căpitanul, în largul mării, probabil n u ar fi fost în interesul l u i . în m o d clar, o m u l n u se aştepta să piardă. Dar dacă pierdea? Şi se enerva apoi d i n cauza asta? N u , cel mai bine ar fi să evite orice altă discuţie cu căpitanul, ceea ce n-ar t rebui să fie prea greu. Secundul şi şeful de echipaj erau cei care pr imeau direct ordinele de la el. Ei erau cei care trebuiau să-i facă faţă l u i James Malory în această călătorie, n u Nathan. Slavă D o m n u l u i !

CapitoCuClS

De îndată ce Nathan urcase la pupa, J u d i t h coborâse şi se aşezase chiar dedesubt, ca să poată auzi ce se spune fără a fi vă­zută. Dar ceea ce auzise n u făcuse decât să-i alimenteze fur ia . Tot mai mul te m i n c i u n i ! O m u l ăsta spunea vreodată adevărul? Dar va trebui să o facă. Rugămintea l u i - „Dă-mi o şansă înainte să faci ceva ce o să regretăm amândoi" - era s ingurul m o t i v p e n t r u care n u se dusese la unchiu l James odată cu el. Ei bine, asta, plus fap­t u l că James era s ingurul m e m b r u al fami l ie i care s-ar fi mulţumit doar să ridice d i n u m e r i dacă ar fi aflat că exista u n contrabandist la bord.

Pe tatăl ei trebuia să-1 informeze, n u pe fratele l u i . Şi totuşi, n u se dusese să-1 caute nic i pe Anthony . O reţinea acea fărâmă de îndoială pe care Nathan o plantase în mintea ei.

Se duse în schimb în cabina l u i Jacqueline, ca să vadă dacă verişoara ei se trezise. Jack n u ar fi iertat -o niciodată dacă n u ar fi fost ea p r i m a care să afle că dăduse nas în nas cu fosta lor fantomă şi că ştia acum cine era cu adevărat. Dar J u d i t h n u avusese încă ocazia să-i spună. Cu o seară în urmă, după ce-i adusese cartea l u i Katey, tatăl ei o trăsese la u n joc de table, pe care încă îl m a i jucau atunci când Jack se retrăsese în camera ei.

89

Jofianna Lindsey

Dar Jacqueline încă dormea buştean, iar J u d i t h n u avu nevoie decât de o secundă ca să-şi dea seama unde anume voia să fie. Cu imaginea l u i Nathan Tremayne încă foarte proaspătă în minte , se duse unde ştia că avea să-1 găsească. Dar, când ajunse acolo, îl auzi discutând cu A r t i e , aşa că se întoarse pe punte. Ştia că n u se cuvenea ca o lady să fie singură cu u n m e m b r u al echipajului şi n u voia ca Ar t i e să spună cuiva că ea mersese să-1 caute pe Nathan,

în clipa în care A r t i e apăru pe punte , J u d i t h coborî n u m a i ­decât înapoi în cală. Aruncă o pr iv ire înainte de a coborî şi u l t i ­mele trepte.

Nathan era singur acum. Desfăcea conţinutul uneia d intre lăzi, aşa că n u o observă când se apropie. îşi scosese haina şi-şi desfă­cuse chiar şi nas tur i i de sus de la cămaşă, ceea ce n u era s u r p r i n ­zător, fiindcă în cală era mai cald decât pe punte . Totuşi, J u d i t h nu-şi putea dezlipi ochii de el. Arătă absolut fermecător aşa. Jack ar fi spus că arăta ca u n p irat dacă l-ar fi p u t u t vedea - n u , îşi a m i n t i J u d i t h , ca u n contrabandist.

Gândul o ajută să-şi dezlipească o clipă privirea. Pr iv i roată p r i n cala mare, care părea aproape goală, fiindcă n u era o corabie comercială, încărcată cu marfă. Proviziile erau aranjate pe lângă pereţi, în lăzi şi butoaie de diverse d imensiuni . înspre pupa, erau mai mul te ţarcuri pl ine cu animale de fermă, care erau, după ne­voie, duse la bucătărie. Auzea cotcodăcitul câtorva găini, ceva m a i la distanţă. Nathan era în picioare, lângă o grămadă de materiale de construcţie, dar, în afară de asta, cea m a i mare parte a calei era goală, aşa că era suficient spaţiu p e n t r u r i n g u l de box pe care trebuia să-1 construiască.

- N u te-ai fi aşteptat ca u n tâmplar de corabie să aibă de făcut aşa ceva, nu? zise ea.

Nathan se încorda în clipa în care îi auzi vocea, dar n u ridică privirea.

-Pleacă, pacoste ce eşti, mormăi el, pe u n t o n neprietenos. Ne p u t e m continua dezbaterea după ce-mi t e r m i n treaba.

J u d i t h ignoră atât apelativul, deloc flatant, cât şi sugestia l u i . - T r e b u i e să clarificăm câteva aspecte. Şi, cu cât îţi t e r m i n i m a i

repede treaba, cu atât m a i repede putem face asta. Pot să te-ajut. -Po ţ i pe dracu !

90

Pasiuni mistuitoare

-Trebu ie să masori prelata înainte să începi să construieşti r ingu l , n u - i aşa? Pot să te ajut să o întinzi.

El se întoarse spre ea şi spuse: -Aşadar, ai tras cu urechea? Ea n u văzu nic i u n m o t i v să nege. - A m v r u t să mă asigur că n u te omoară unchiu l meu. Nathan o p r i v i cu ochii mijiţi. - Hai , z i ! Glumeşti când spui asta sau nu? J u d i t h ridică d i n umer i . - E s t e o chestiune de perspectivă. Pentru mine, e cel ma i dră­

guţ o m d i n lume, tatăl iub i tor al prietenei mele, cel ma i b u n pr ie ­ten al tatălui meu. Sincer, e ca u n ursuleţ de pluş foarte mare.

- Dar p e n t r u cei care n u fac parte d i n famil ia lui? întrebă el. - Presupun că există persoane care se t e m de el, deşi n u - m i pot

imagina de ce. Nathan mârâi. - Eu pot . L-am văzut culcând p a t r u bărbaţi la pământ acum

două seri. Pumni i l u i sunt adevărate arme mortale . - Ei , asta o ştie toată lumea. Şi el, şi tata sunt pugilişti exce­

lenţi. Cei ma i b u n i . Şi asta de ani de zile. O abil itate pe care au moştenit-o de pe vremea când erau cei m a i m a r i crai d i n Londra.

- A i măcar idee ce spui? Boxul şi sedusul femeilor n u au nic i o legătură una cu cealaltă.

- Ba sigur că au, când te gândeşti cât de des erau provocaţi la duel de soţii înşelaţi! Dar n u voiau să omoare u n o m doar p e n t r u că nefer ic i tul se întâmpla să aibă o nevastă necredincioasă, aşa că preferau să mute cea mai mare parte a acestor provocări în r ing . Or i cum, t o t ei câştigau.

Nathan făcu u n pas spre ea. - A ş fi crezut că astfel de chestiuni lumeşti n u ajung la nişte

urechi atât de delicate ca ale tale. J u d i t h dădu înapoi. Oare subiectul pe care îl adusese în dis­

cuţie era m o t i v u l p e n t r u care ochii l u i verzi deveniseră atât de senzuali? Pulsul i se acceleră. Trase adânc aer în piept , ca să se calmeze, dar zgomotul îi sună ca u n suspin până şi ei.

Spuse pe nerăsuflate: - Era ceva ştiut de toată lumea, n u u n secret de famil ie .

91

Jofianna Lindsey -—

El continua să se apropie de ea. - Familia ta are secrete? Ea continua să se dea înapoi, să se îndepărteze de el. - Orice famil ie are secretele ei, dar îmi imaginez că n u chiar

atât de mul te pe câte ai t u . Ea se gândi preţ de-o clipă să rămână locului . încerca să o

facă să-i fie frică? Să se teamă că era sigură acolo cu el? Poate că n u fusese chiar cea m a i strălucită idee, având în vedere că o m u l ăsta avea propri i le l u i secrete de ascuns şi ea era singura care i le cunoştea.

Continua să se retragă d i n faţa l u i , dar dădu peste ceva. împie-dicându-se, se trez i brusc aşezată pe o ladă. Nathan făcu u n pas înapoi, ca şi cum tocmai obţinuse rezultatul pe care şi-1 dorea, şi spuse pe u n t o n uşor amuzat:

- Dacă n u vrei să te bagi, n u te băga! O făcuse intenţionat? Simţi numaidecât că o apucă nerv i i , p r i -

vindu-1 cum se îndepărta. Tocmai se pregătea să-1 ia la rost p e n t r u că încercase să o sperie, când Nathan se opr i şi adăugă:

- S a u poate vre i sărutul ăla despre care discutam.. . Aruncă o pr iv ire în jur . îl vrei?

Voise doar să o sărute? A r fi p u t u t fi m a i clar. - Categoric n u ! spuse ea p u f n i n d . El se întoarse d i n n o u cu faţa spre ea şi zise: - N u fi aşa indignată, drăguţă. Voiam doar să-ţi arăt diferenţa. - Ce diferenţă? - D intre sărutul contrabandistului tău şi al meu, răspunse el.

M - a m gândit că ar putea fi u n m o d mai plăcut de a clarifica confu­zia pe care ai făcut-o.

- Mă îndoiesc că ar fi cea m a i mică diferenţă. Nathan râse. - A ş a b u n a fost? J u d i t h ridică d in t r - o sprânceană. - Să înţeleg că te crezi m a i bun? El ridică d i n umer i . - N i m e n i n u se plânge, dimpotrivă. Aşa că poate vre i să te

gândeşti la oferta mea - în loc să te t e m i că u n contrabandist

92

Pasiuni mistuitoare

ar putea să-ţi rupă gâtul, ca să n u - i dezvălui secretul. La asta te-ai gândit, n u - i aşa?

- Şi asta n u e o ameninţare subtilă? - N u , n u te-aş ameninţa niciodată. Ba chiar cred că te-aş prote­

ja până la u l t i m a suflare. Reuşi să o surprindă. - D e ce? - Pentru că n u există decât puţine mot ive p e n t r u care merită

să m o r i : fami l ia , ţara... şi dragostea unei femei frumoase. De ce-i spunea asta? Ca să îi dea de înţeles că s-ar fi p u t u t a p r i n ­

de ceva romantic între ei dacă-i păstra secretul? Dar n u - i aşteptă răspunsul. Se întoarse în schimb la treaba l u i , fără să o ma i bage în seamă. Scoase prelata d i n ladă şi o aruncă în mi j locul calei, îna­inte de a începe să o desfacă.

J u d i t h îl privea şi vedea cât de eficient lucra. N u exista n i c i cea mai mică pauză care să sugereze că n u ştia exact ce făcea, ceea ce o obliga să admită că, într-adevăr, învăţase tâmplărie la u n m o m e n t dat. Dar oare chiar avusese această îndeletnicire t i m p de t r e i ani , aşa cum îi spusese l u i James? Când să fi avut t i m p de asta dacă, cu cinci ani în urmă, se ocupa deja de contrabandă? Foarte bine, conchise ea, poate că n u făcuse contrabandă chiar t o t t i m p u l , dar, cu siguranţă, fusese ocupaţia l u i cea m a i recentă. Recunoscu­se că avusese o corabie - presupunând că ce-i spusese unch iu lu i ei era adevărat.

Nu-şi putea dezlipi privirea de el, fascinată de fe lul în care i se mişcau muşchii în t i m p ce se m u t a d i n t r - o parte în alta. Avea muşchi prea bine dezvoltaţi p e n t r u u n mar inar de rând. Deşi t r e ­buia să admită că îl putea vedea în postura de căpitan al propr ie i nave. O construise oare singur? Aşa învăţase tâmplărie? A t u n c i , cine-1 învăţase să navigheze?

Dumnezeule, avea atât de multe întrebări! Una ducea la alta. Şi totuşi, n u îi adresă n ic i una, ba chiar se trez i că respira cu di f i cul ­tate văzându-1 cum îşi aruncă pe jos cămaşa şi începe să bată cuie­le în primele scânduri ce aveau să alcătuiască p lat forma. Pieptul îi strălucea, deja acoperit de sudoare.

I se făcuse şi ei cald. îşi scoase haina şi o aşeză pe lada pe care stătea.

93

Jofianna Lindsey -

- î n plus, îmi v i n în m i n t e l u c r u r i m u l t ma i plăcute pe care le-aş putea face cu gâtul tău, zise el brusc, ca şi cum conversaţia d intre ei n ic i n u s-ar fi întrerupt. Apo i : N u roşeşti?

Ea îşi dezlipi pr ivirea de p ieptu l l u i şi văzu că se u i ta d i n nou la ea şi că o surprinsese pr iv indu-1 . Asta chiar o făcu să roşească. Dar oare şi el chiar se gândise t o t t i m p u l ăsta la gâtul ei?

- N u au fost doar doi donjuani în famil ia mea, aşa că n u mai are ce să mă facă să mă s imt stânjenită.

- S-ar părea că eu stau ceva m a i bine, zise el, râzând înfundat, - încerci în m o d intenţionat să mă faci să mă s imt stânjenită,

aşa că încetează! - N u în m o d intenţionat. Sau crezi că m i se întâmplă frecvent

să vorbesc cu domnişoare rafinate, aşa ca tine? Crede-mă, femeile pe care le cunosc eu n u roşesc. Zâmbi larg, apoi continuă pe u n t o n serios: Ce te-a făcut să crezi aseară că mi -a i ma i auzit vocea undeva - cu excepţia ocaziei de acum cinci ani , p e n t r u că a trecut prea m u l t t i m p de atunci ca să-ţi ma i poţi a m i n t i aşa ceva?

- N u a fost vocea ta , recunoscu ea, ci f ap tu l că mi -a i zis „drăgu­ţă". Şi contrabandistul mi -a spus la fel .

- Ş i crezi că n u este u n cuvânt des folosit? Chiar crezi că eu sunt s ingurul bărbat care-i spune aşa unei femei?

- Dacă n u eşti contrabandist, atunci ce eşti? - După cum s-a stabi l i t deja, sunt proprietar de corabie şi tâm­

plar. A r trebui să te mulţumeşti cu asta. - Dar ai spus că eşti aici doar ca să câştigi o pâine, îi a m i n t i ea.

îţi dai seama că o singură minciună face ca t o t ceea ce ai spus să pară suspect?

Nathan râse d i n nou . - Eşti foarte bănuitoare, p e n t r u o fată atât de tânără. O dom­

nişoară de famil ie bună aşa ca t ine . . . Cum se face că ştii măcar cum stă treaba cu contrabandiştii?

- A i fi u i m i t să af l i în ce au fost implicaţi u n i i d intre m e m b r i i fami l ie i mele.

- Ca de pildă? - N u eu îmi dezvălui secretele aici, ci t u . - N u în t i m p ce lucrez. J u d i t h îl ignoră şi răspunse:

94

— Pasiuni mistuitoare

- Chiar poţi să t e r m i n i r ingul într-o zi , cum i-ai spus unchiului? - Da, chiar dacă ar fi t rebui t să t a i cheresteaua, dar n u e ca­

zul. A r t i e a spus că a luat toate materialele de la u n o m care se ocupă cu construirea de r i n g u r i , aşa că t o t u l este deja tăiat şi t r e ­buie doar asamblat. Te t e m i să n u cad în dizgraţia unch iu lu i tău dacă-1 dezamăgesc?

- N u , când o să se întâmple asta, mă îndoiesc că o să aibă vreo legătură cu abilităţile tale de tâmplar.

- Ba o să aibă, dacă-mi t o t distragi atenţia. J u d i t h îşi înăbuşi u n surâs şi spuse: - Eu n u spuneam nimic. Tu ai început să vorbeşti despre gâturi. Nathan p u f n i , dar continuă să lovească dur cu ciocanul, chiar

şi când întrebă, câteva minute m a i târziu: - Cât de des se întâmplă ca tatăl sau unchiu l tău să piardă pro ­

vocările despre care vorbeai? - N-au pierdut niciodată. - Niciodată? Nic i când au fost luaţi p r i n surprindere? - Cine-ar îndrăzni să facă asta? El n u se arătă încântat de răspunsuri, dar, fiindcă se părea că

putea să lucreze şi să converseze în acelaşi t i m p , J u d i t h continuă, aducând în discuţie u n alt subiect:

- N - a m ce zice, ai găsit o scuză foarte bună, ca să n u recunoşti că fug i de lege.

- Ce scuză? - Faptul că te duci după corabia furată? A i construit -o tu? - N u , am moştenit-o de la tatăl meu, acum doi ani . -Aşadar, faci contrabandă de doar doi ani? Strecură capcana, sperând să-1 păcălească şi să-1 facă să spună

adevărul, în t i m p ce era concentrat asupra m u n c i i l u i . Dar el n u căzu în plasă.

Ridică privirea spre ea şi spuse: -Ţ i -am spus că te înşeli, dar par i totuşi foarte curioasă în

legătură cu persoana mea. Aşa că ce-ar fi să cădem la învoială? O să-ţi răspund la întrebări pe parcursul călătoriei noastre, dacă răspunzi şi t u la câteva dintre întrebările mele. Şi dacă p u t e m că­dea de acord să ne păstrăm secretele u n u l celuilalt.

95

Jofianna Lindsey

- Eu n u am nic i u n secret care m-ar putea t r i m i t e la închisoare, spuse ea, pe u n t o n înţepat.

Nathan ridică d i n umer i . - Nic i eu n u am. Dar, dacă n u vre i să cădem la învoială, n-ai

decât. - N u te grăbi, n -am spus asta. Să fie clar: te oferi să-mi spui

povestea vieţii tale, versiunea adevărată, dacă sunt de acord să păstrez doar p e n t r u mine t o t ce aflu?

- V a t rebu i să faci m a i m u l t decât atât. N u poţi spune nimă­n u i că ne-am m a i întâlnit până acum. Asta va t rebu i să fie secre­t u l nostru.

- Dar verişoara mea, Jack.... -Nimănui! Ea închise gura, cu zgomot. N u era sigură că putea ţine secrete

faţă de Jack şi cu siguranţă n u îşi dorea aşa ceva, căci îşi spuseseră dintotdeauna t o t u l .

Supărată, zise: - S - a r părea că ieşi ma i avantajat t u d i n înţelegerea asta.

Va trebui să mă gândesc la ceva care să echilibreze balanţa. -Aşadar, avem o înţelegere? - A v e m . Se ridică să-i strângă mâna, dar auzi pe cineva strigând-o. -Trebu ie să plec. Mă strigă Jack. - E o voce de femeie. - Da, este, dar n-avem t i m p să-ţi explic. - A v e m t i m p p e n t r u asta. Se îndrepta deja grăbită spre scară şi n u avea de gând să se

oprească şi să-1 întrebe la ce se referea. Aşa că n u îl văzu când lăsă ciocanul şi se întinse după ea. Dar, dintr-odată, o ţinea într-un m o d destul de i n t i m , cuprinzând-o cu u n braţ pe după talie şi cu celălalt pe după spate, spr i j in indu- i ceafa cu mâna l u i . Se simţi uşor aplecată pe spate, şi buzele l u i se mişcară uşor peste ale ei.

O ţinea într-o poziţie atât de clasică, chiar romantică! Totuşi, gândul care-i trecu p r i n m i n t e f u că îi fura d i n n o u u n sărut. Dar, de data asta, ştia cine era hoţul - n u u n vagabond fără chip, ci u n ticălos incredibi l de chipeş. Aşa că, în clipa în care făcu ceea ce ştia că trebuia să facă şi încercă să îl împingă la o parte de lângă ea,

96

(Pasiuni mistuitoare

n u se strădui prea tare, iar mâinile ei ajunseră să alunece pe piep­t u l l u i gol şi să i se aşeze pe u m e r i . Şi, înainte să poată încerca d i n nou, m o d u l plăcut în care buzele l u i se mişcau peste ale ei îi t rez i nişte senzaţii atât de vibrante , încât nu-şi mai dor i să se retragă d i n strânsoarea l u i .

Experienţa era pur şi s implu prea senzuală, fe lul în care el îi despărţi buzele cu ale l u i , îi trase buza de jos între dinţi şi i-o muşcă uşor, apoi îşi trecu l imba peste ele, înainte de a o atinge jucăuş pe a ei. O strânse mai tare şi o sărută mai adânc, făcându-i in ima să-şi iasă d i n r i t m şi stârnind u n val de căldură care-i cu­prinse t o t t r u p u l .

Complet cufundată în ceea ce îi făcea, J u d i t h f u surprinsă în clipa în care Nathan îi dădu d r u m u l şi se trez i stând în capul scă­r i lor , fără ca el să o ma i susţină. Deschise brusc ochii şi îl văzu pr iv ind-o într-un m o d curios, pe care nu-1 putea înţelege.

- A fost vreo diferenţă? întrebă el. De asta o sărutase? - Ştii foarte bine că a fost o diferenţă, p e n t r u că ştii cât de scurt

a fost celălalt sărut şi că s-a t e r m i n a t aşa! N u îl l ov i la fel de tare pe cât o făcuse atunci , în casa cea ve­

che. Şi probabil că acesta f u şi m o t i v u l p e n t r u care Nathan izbucni în râs.

- Să înţeleg că înţelegerea a picat? - N u , dar p r o m i t că o să mă gândesc la ceva foarte neplăcut

p e n t r u t ine , cu care să echilibrez balanţa în înţelegerea asta - pe lângă faptu l că o să-mi spui adevărul.

- Mă îndoiesc că orice are legătură cu t ine ar putea fi neplă­cut , drăguţă.

- Chiar dacă îţi cer să fii la dispoziţia mea şi să-mi faci toate toanele?

Nathan zâmbi larg. - Se pare că şi aşa t o t eu ies în avantaj. - N-aş fi atât de sigură, p u f n i J u d i t h . - Oh, eu da. Cât t i m p n u îmi creează probleme cu căpitanul,

sunt la comanda ta . Vrei să pecetluim înţelegerea cu u n alt sărut? J u d i t h n u - i răspunse, ci începu să urce scările. îl distrase m a i

m u l t decât suficient p e n t r u o singură zi . La următoarea întâlnire,

97

ea avea să fie în avantaj. Şi u r m a să aibă grijă ca lucruri le să ră­mână aşa.

- Pare singură şi tristă, îi spuse J u d i t h l u i Jacqueline. O priveau pe Catherine Benedek, care tocmai apăruse pe p u n ­

te, cu părul castaniu strâns atât de sever în cocul de la spate, încât vântul n u i-1 răvăşise încă.

- Ş i de ce ne interesează asta pe noi? întrebă Jacqueline. Ronţăind d i n nişte pateuri , stăteau aşezate pe una d i n t rep ­

tele d intre punţi, trase într-o parte în aşa fel încât m a r i n a r i i să se poată mişca liber încolo şi-ncoace, fără să le ceară să se dea la o parte.

J u d i t h nu-şi revenise încă după e for tu l de care fusese nevoie p e n t r u a o minţi pe Jack când aceasta o întrebase unde fusese.

Şi avea obraj i i roşii ca focul d i n această cauză. Dar Jacqueline îi luase deja mâna ca să o conducă spre trepte,

aşa că n u observase. Dumnezeule mare, ajunsese să o mintă pe Jack! înainte să

urce înapoi pe punte , J u d i t h fugise în bucătărie, de unde aduse­se nişte pateuri . Avea nevoie de u n pretext , ca să-i poată explica l u i Jack de ce n u o găsise deja acolo. îi întinsese pateul l u i Jack şi-i spusese:

- M - a m dus la bucătărie după astea. Şi totuşi, era încă în agonie. Cum avea să poată ţine u n secret

faţă de prietena ei cea mai bună, atunci când n i m e n i pe lume n u o cunoştea m a i bine ca Jack?

Dar misterioasa Catherine Benedek se dovedea foarte utilă în a o face să m a i uite de secrete, şi de săruturi, şi de foste fanto ­me - cel puţin p e n t r u o vreme.

- N u eşti curioasă ce-i cu ea? - După ce-am auzit-o cum ţi-a vorbit aseară, în faţa cabinei? N u . - Eu da. Cine ţipă aşa fără n i c i u n motiv?

CapitohiC 16

- E a .

98

Pasiuni mistuitoare

J u d i t h îşi dădu ochii peste cap. - Hai să ne prezentăm. - Bine. Dar, dacă m a i ţipă o dată, să ştii că o arunc peste bord. Jack azvârli ce-i m a i rămăsese d i n pateu peste parapet şi

îşi scutură mâinile de pantaloni în t i m p ce se ridica. îşi pusese deja costumul de corabie - pantaloni bufanţi, o cămaşă largă şi o eşarfă roz pe cap, care-i ţinea bine strâns părul lung şi b lond. Şi n u se obosea cu panto f i sau cizme, preferând să meargă în p i ­cioarele goale. îşi comandase t r e i seturi de haine p e n t r u călătorie şi comandase încă t r e i p e n t r u J u d i t h , deşi verişoara ei îi spusese că n u avea să le poarte. Amândurora le plăcea foarte m u l t să călă­torească pe mare, dar, spre deosebire de Jack, J u d i t h n u avea nic i o dorinţă de a ajuta la manevrarea corăbiei.

- A b i a te-ai atins de pateu, spuse J u d i t h , în t i m p ce-şi scutura la rândul ei mâinile. Te simţi bine?

- Cred c-ar fi t rebu i t să mă abţin de la laptele proaspăt pe care m i 1-a adus Nett ie aseară. A m d o r m i t prea m u l t d i n cauza l u i şi acum mă s imt cam înceată. Asta- i t o t .

- Nett ie mi -a adus şi mie u n pahar de lapte, dar n u am d o r m i t m a i m u l t d i n cauza asta. Aşa că n u cred că-i de la lapte. Eşti sigură că n u te-ncearcă vreo răceală? A i febră?

Jacqueline îi dădu mâna la o parte când J u d i t h încercă să-i atingă fruntea .

- N u te mai agita atâta, mami. Sunt bine. -Nţ -nţ , făcu J u d i t h . Mătuşa George te-ar t r i m i t e înapoi în

pat. A m v r u t doar să văd dacă ai febră. - N u am. Acum, hai , facem odată cunoştinţă cu scorpia aia? Aproape că ajunseseră lângă femeia elegant îmbrăcată, aşa că

J u d i t h spuse în şoaptă: - F i i drăguţă! Apo i făcu prezentările. U n zâmbet cald dezvălui faptu l că femeia era, la u r m a urme i ,

drăguţă. - Eu sunt Catherine Benedek. Mă bucur să vă pot cunoaşte în

circumstanţe m a i plăcute. -Aşadar, n u eşti mereu atât de nesuferită? întrebă Jacqueline

direct.

99

Jofianna Lindsey

Luată p r i n surprindere, Catherine le asigură: - N u , doar atunci când mă încearcă durerile, aşa ca ier i . Mă d u ­

rea înfiorător capul. D i n cauza lipsei de somn, îmi imaginez. Mă grăbeam să ajung la cabina mea ca să iau nişte laudanum. îmi cer scuze p e n t r u reacţia mea.

- î n c ă ai accent american, observă Jacqueline. N-ai stat prea m u l t în Europa?

- Ba da, răspunse Catherine, şi tristeţea reveni în ochii ei de culoare gri-deschis. Dar mama mea era d i n America, aşa că...

-Era? o întrerupse Jacqueline. - Da. A m u r i t recent, în incendiul care 1-a luat şi pe tatăl l u i

Andrâssy. Da, asta cu siguranţă explica tristeţea l u i Catherine, îşi zise

J u d i t h . - C â t de îngrozitor! Condoleanţele mele, zise ea. - Eşti foarte amabilă, răspunse Catherine. Dar presupun că am

accentul mamei mele. Sunt surprinsă că ai remarcat. - Mama l u i Jacqueline este americancă, la fel şi cinci d intre u n ­

chi i ei, îi explică J u d i t h . - A s t a e m o t i v u l p e n t r u care mergem în America. Ne facem

u n debut în Conneticut, ca să mulţumim acea parte a fami l ie i ei. A p o i ne m a i facem u n u l în Angl ia , p e n t r u cealaltă latură a f a m i l i ­ei. Mie abia dacă mi -au dat voie să v i n cu ea, în u l t i m a clipă. Sunt destul de nepregătită. întreaga mea garderobă încă trebuie pusă la punct , în special la t i v u r i .

Catherine se lumină la faţă. - Oh, Andrâssy v-a spus că-mi place să cos? Aş fi încântată să

te ajut . - N-aş vrea să te deranjez. - Dimpotrivă, m i - a i face o favoare. Aş mai scăpa de plictiseală.

Promite -mi cel puţin că o să te ma i gândeşti. J u d i t h zâmbi larg. - Desigur. Zâmbetul rămase pe buzele l u i Catherine, ceva m a i larg acum. - Ce m o t i v plăcut p e n t r u o călătorie. Şi eu am rude în America,

deşi Andrâssy n u crede că tatăl meu ar m a i putea fi în viaţă, după atâţia ani .

100

- Dar t u crezi? - D a , cred. S-a presupus doar că a m u r i t , după ce corabia l u i

s-a scufundat pe coasta Floridei . Dar au existat supravieţuitori ai naufragiului , care s-au întors în Savannah, unde locuiam no i . Poate că şi tatăl meu a supravieţuit. Poate că era rănit şi a rămas undeva să se recupereze. Aşa s-ar explica de ce n u s-a întors acasă. Poate chiar s-a întors, m u l t m a i târziu, a aflat că plecasem, dar n u a ştiut unde să ne caute.

- A t u n c i , după t ine , căsătoria d intre mama ta şi tatăl l u i Andrâssy n u a fost legală? întrebă Jacqueline.

- Eu aşa cred. Dumnezeu s-o ierte, a fost o prostie şi o ruşine d i n partea ei să se recăsătorească atât de repede. A m urât-o mulţi ani p e n t r u asta.

- Serios? Ti -a i urât mama? J u d i t h in terven i , înainte ca Jack să o calce iar pe bătături pe

femeia d i n faţa lor. - Furia poate fi uneor i luată drept ură. Este însă de înţeles că

ai fost furioasă pe mama ta p e n t r u că a renunţat la tatăl tău, când t u încă te gândeai că ar putea fi în viaţă.

- îţi mulţumesc p e n t r u înţelegere, zise Catherine şi-i zâmbi l u i J u d i t h . N u trecuse decât o lună când mama a făcut bagajele şi mi -a spus că plecăm în Europa. M i - a zis doar că mergeam să v i ­zităm o veche prietenă de-a mamei ei, în Austr ia . Dar, la t r e i l u n i după ce am ajuns acolo, 1-a întâlnit pe conte, care se afla în oraş cu afaceri, şi s-a căsătorit cu el. Trei l u n i ! A p o i am fost forţată să trăiesc în ţara l u i înapoiată, unde abia dacă întâlneşti pe cineva care să vorbească engleza.

- îmi pare - ne pare rău, zise J u d i t h . Dar Jack strică t o t u l , adăugând: - Mie m i se pare interesant. O viaţă nouă, într-o ţară atât de

diferită de a noastră! N u ai n ic i u n pic de simţ de aventură? -Aventură? Glumeşti? - Se pare că n u , zise Jacqueline, sec. Catherine n u păru să observe t o n u l l u i Jacqueline şi schimbă

subiectul. - N u semănaţi deloc a ţigani, zise ea. N u aşa ca Andrâssy.

101

Jofianna Lindsey

- T e - a i fi aşteptat să semănăm, ţinând cont cât de departe în genealogia noastră a fost Anna Stephanoff? întrebă Jacqueline.

-Aveţi totuşi ochii ca el, observă Catherine. Chiar şi f orma exotică.

- Doar câţiva d intre n o i ma i au părul negru şi ochii despre care vorbeşti, spuse J u d i t h .

- Dar talentele? J u d i t h se încruntă. - C e anume vre i să...? Dar râsul l u i Jack o întrerupse. - Cred că se referă la prezicerea v i i t o r u l u i şi la alte astfel de

talente p e n t r u care sunt renumiţi ţiganii. Dintr-odată, Catherine păru foarte agitată. - Da, chiar aşa. Aveţi vreuna d i n vo i u n har aparte? Sau altc i ­

neva d i n familie? L-am implorat pe Andrâssy să vă întrebe, dar el n u crede în astfel de luc rur i .

- N i c i no i n u credem, zise f e rm Jacqueline. Femeia păru atât de dezamăgită, încât l u i J u d i t h i se făcu milă

de ea. - Cei d i n fami l ia noastră au, ce-i drept, u n noroc aparte, dar

n i m e n i n u i-ar spune u n har ţigănesc. - Şi totuşi, poate că asta este, se grăbi să spună Catherine. Poţi

să-mi explici? Jack o privea cu ochii m a r i , dar J u d i t h continuă: - Ei bine, de exemplu, unchiu l n o s t r u Edward se pricepe foar­

te bine la investiţii, dar n u m a i u n i i oameni zic că e noroc. Alţii îl consideră o persoană foarte pricepută când vine vorba despre chestiuni financiare. Verişoara noastră Regina este foarte bună la f o rmat perechi. Bărbaţii şi femeile care ajung să fie împreună datorită ei sunt de cele ma i multe o r i foarte fericiţi u n u l cu ce­lălalt. Tatăl meu şi fratele l u i Jack, Jeremy, care au şi trăsăturile ţigăneşti despre care vorbeam m a i devreme, au avut întotdeauna noroc la femei, iar acum sunt foarte fericiţi în căsnicie. Dar, d i n nou , ăsta n u poate fi considerat u n har. Şi...

- Ş i asta e t o t ! se amestecă Jacqueline, terminând în locul ei. A c u m e rândul tău să ne spui se anume te aştepţi să auzi şi de ce.

102

-—• (Pasiuni mistuitoare -—•

- N u este evident? Speram să mă puteţi ajuta să-mi găsesc t a ­tăl. A m de gând să încep căutarea d i n Savannah, dar, p e n t r u că în afară de mine şi de mama n u avea pe n i m e n i în oraş, e puţin probabil să m a i fie acolo. Rutele l u i comerciale se întindeau între Savannah şi Caraibe, unde locuise înainte să o cunoască pe mama. Mă îngrozesc la gândul că va t rebu i să vizitez toate por tur i l e d i n Caraibe ca să-1 găsesc. Speram cel puţin să mă puteţi asigura că mai trăieşte, undeva.

Jacqueline ridică d in t r - o sprânceană. J u d i t h văzu că interlocutoarea lor începea să devină agitată şi

se grăbi să spună: - Eu zic să-ţi asculţi i n s t i n c t u l şi să începi să cauţi d i n Savan­

nah. Sincer, chiar pare locul cel m a i logic d i n care să începi. N u am nic i o îndoială că vei găsi acolo informaţii n o i despre tatăl tău. Acum te rog să ne scuzi, încă m a i avem de despachetat.

Jack o târî pe Judy după ea, mormăind îmbufnată: - T r e b u i a să ascultăm toată povestea vieţii ei? - Eram politicoase, îi răspunse J u d i t h . Şi, chiar aşa, de ce m-ai

întrerupt? - Pentru că erai pe punc tu l să-i spui despre Amy, iar asta n u

e treaba ei. - V o r b e a m doar despre noroc, zise J u d i t h supărată. Iar A m y

chiar e absolut fenomenală, trebuie să recunoşti. - Da, dar atâta t o t . Să n u crezi n ic i o clipă că poţi avea încrede­

re în Catherine, Judy. Şi, dacă vre i să ştii, n i c i în Andrâssy n u am deplină încredere.

- Chiar aşa? - N u ţi se pare că a fost puţin prea convenabil fe lul în care

a apărut la uşa noastră, chiar în noaptea de dinaintea plecării, ca să ajungă apoi cu n o i pe corabie? Faptul că are ochii ca ai tăi n u înseamnă că ţi-e, obl igatoriu, rudă.

J u d i t h râse. - A i u i t a t f ap tu l că ştie t o t u l despre fami l ia Stephanoff. - D i n t r - u n j u r n a l pe care ar fi p u t u t să-1 găsească pur şi s implu

oriunde, după care să se hotărască să se folosească de informaţiile aflate p e n t r u a-şi servi scopurile infame.

J u d i t h râse d i n nou.

103

- N u crezi asta! - B i n e , poate că n u infame. Şi poate că este totuşi înrudit cu

no i . Dar asta n u înseamnă că n u pune ceva la cale. Aşa că ai grijă ce spui şi faţă de u n u l şi faţă de celălalt. N u e cazul să dezvăluim secrete de familie doar pent ru că tânărul conte pare cine zice că e.

Chiar trebuia să aducă vorba despre secrete, tocmai acum, când J u d i t h avea la rândul ei u n secret atât de mare?

- U n d e este Jacqueline? o întrebă Andrâssy pe J u d i t h , când aceasta sosi singură la cină, în cabina căpitanului.

- V i n e şi ea. N u se simte prea bine azi. A d o r m i t prea m u l t azi-dimineaţă, apoi d i n nou la somnul de după-amiază.

Georgina se încruntă. - Sper că n u e vreo boală, nu? - N u are febră, îşi asigură J u d i t h mătuşa. A m verificat. -Probab i l e doar agitaţia d i n ultimele zile, spuse James. Apoi

adăugă, ca să-şi liniştească soţia: Eu n u mi-aş face gr i j i , draga mea. - Orice-ar fi, n u - i sugeraţi să se ducă înapoi în pat , zise J u d i t h ,

zâmbind larg. E destul de nervoasă că a petrecut prea m u l t t i m p acolo astăzi.

După această observaţie, Andrâssy era s ingurul care m a i părea îngrijorat. J u d i t h se întrebă d i n nou dacă n u cumva nou-găsitului lor verişor i se aprinseseră călcâiele după prietena ei. Dar Jack sosi câteva m i n u t e m a i târziu, cu ochii scânteietori şi cât se poa­te de vioaie, întruchiparea sănătăţii. îi salută veselă pe toţi, şi, la doar câteva m i n u t e după aceea, A r t i e şi Henry aduseră mâncarea, aşa că toată lumea se aşeză la masă.

Andrâssy, d i n nefericire, fusese aşezat în faţa fetelor, fix între James şi Anthony , ceea ce n u era prea convenabil p e n t r u el. De fapt , ţinând cont de ce-i spusese Jacqueline după prânz, J u d i t h bănuia că pe Andrâssy îl aştepta u n adevărat interogator iu . Plină de ea, Jack îi adusese la cunoştinţă f a p t u l că n u era sigura care avea rezerve în ceea ce-1 privea pe Andrâssy. îi auzise pe taţii lor

CapitoCuCl7

104

Pasiuni mistuitoare

discutând despre acelaşi lucru . Fireşte, tatăl lui Jack era cel care-i împărtăşea suspiciunea cum că poate Andrâssy n u ar fi cine pre­tindea a fi. Pe de altă parte, când crezuse vreodată James Malory ceva, fără să cerceteze? Era o trăsătură rămasă d i n tinereţea l u i , d i n cei zece ani în care răscolise mările şi oceanele: era mai întâi bănuitor şi abia apoi agreabil - eventual.

I n cele d i n urmă, Georgina f u cea care, fără să vrea, p o r n i i n t e ­rogator iul l u i Andrâssy, întrebându-1:

- Sora dumitale n u a v r u t n i c i azi să n i se alăture la cină? - N u i -am spus să vină. Georgina p r i v i spre scaunul gol de la masă. - De ce nu? încă o întrebare nevinovată. Pe de altă parte, Georgina era cea

mai încrezătoare fiinţă cu putinţă, exact opusul soţului ei. Aşadar, era evident că James n u - i împărtăşise soţiei sale îndoielile pe care le avea, ci doar frate lui său.

- După cum v -am spus şi seara trecută, Catherine are diverse dispoziţii şi n u este întotdeauna cea m a i plăcută companie, expl i ­că Andrâssy.

Şi n u voia să-şi supună noua famil ie toanelor suror i i lui? J u d i t h se simţi obligată să spună:

- A m văzut-o într-o astfel de stare, dar orice persoană devine irascibilă când are o durere puternică de cap, inclusiv eu. însă eu şi Jack am avut o conversaţie foarte plăcută cu ea, când se simţea mai bine.

- N-aş zice că a fost chiar plăcută, se amestecă Jack. - N u a fost neplăcută, insistă J u d i t h . - E o chestiune de preferinţe, mormăi Jack, în aşa fel încât

doar verişoara ei să o audă. James îi aruncă o pr iv ire mustrătoare fiicei l u i , înainte de a-i

spune l u i Andrâssy: -Aşadar, ai descrie-o pe sora dumitale drept o fire tempera­

mentală? M u l t e femei sunt ma i aprinse, inclusiv Jack a mea. Jacqueline râse, fără îndoială luând comentar iul tatălui ei

drept u n compl iment . Dar Andrâssy spuse:

105

Jofianna Lindsey

- N u m-am gândit niciodată în fe lul ăsta, doar că, uneor i , poate fi foarte prost dispusă. O casă nouă, u n tată nou când n u renun­ţase încă la speranţa de a-1 găsi pe cel adevărat... A fost o perioadă dificilă atunci când ea şi mama ei au veni t să locuiască la no i .

- Ce s-a întâmplat cu tatăl ei? întrebă Katey. J u d i t h n u mai ascultă, fiindcă partea asta ea şi Jack o aflase­

ră deja de la Catherine. Spera totuşi ca Jacqueline să observe că povestea era în mare aceeaşi, ceea ce o făcea cu atât ma i credibi­lă. Cine ar fi p u t u t inventa aşa ceva? Dar mintea îi zbură iute la Nathan Tremayne. El ar fi p u t u t . Părea să fie foarte talentat la brod i t poveşti, poveşti în care să pară mai degrabă u n erou şi n u u n ticălos, cum era de fapt .

Se întrebă dacă îşi terminase treaba d i n cală. Probabil că n u , având în vedere că, aproape sigur, n u era cu adevărat tâmplar. Orice o m putea învârti u n ciocan, dar se pricepea să construias­că u n r i n g în toată regula? Dumnezeule, spera ca tatăl şi unchiu l ei să n u se rănească atunci când aveau să urce în r i n g şi acesta avea să se prăbuşească.

De ce n u - i spunea odată tatălui ei adevărul despre contraban­dis tu l ăla, ca Nathan să-şi petreacă restul călătoriei închis, aşa cum merita? N u ar fi t rebui t să cadă la n i c i o învoială cu el, fapt ce n u făcea altceva decât să-i dea m a i m u l t t i m p ca să scornească m i n c i u n i . Pe de altă parte, dacă n u ar fi t rebui t să ţină secretul faţă de Jack, s-ar m a i fi simţit atât de tulburată? Şi de ce naiba îşi dorea acum să găsească u n pretext să se ridice de la masă şi să se ducă în cală, ca să vadă ce ma i făcea el?

Pr iv i de cealaltă parte a mesei la Andrâssy, care spunea: -Acesta e m o t i v u l p e n t r u care a fug i t de atâtea o r i de acasă

în copilărie. încerca să se întoarcă în America, unde a crescut, ca să-şi caute tatăl.

- în loc s-o p l i m b i p r i n lumea largă, căutând u n o m care ar p u ­tea fi de m u l t oale şi ulcele, de ce n u - i găseşti m a i bine u n soţ? sugeră Anthony .

- I-aş găsi dacă aş crede că asta ar face-o fericită. Dar, până n u se lămureşte odată această chestiune cu tatăl dispărut, mă îndo­iesc că ar putea fi fericită într-o căsătorie.

-Aşadar, chiar te preocupă fericirea ei? întrebă James.

106

-— (Pasiuni mistuitoare

- Desigur, zise Andrâssy, părând oarecum insultat de întrebare. Crizele pe care le-a avut în copilărie erau de înţeles. Nic i măcar n u mă deranjează temperamentul ei. După cum spuneaţi, n u e ceva nemaiîntâlnit. M u l t e femei sunt aşa. Doar că poate fi uşor jenant atunci când izbucneşte în public. Voiam să vă previn în legătură cu acest lucru , ca să n u vă simţiţi ofensaţi dacă se va întâmpla să fiţi m a r t o r i la o astfel de scenă regretabilă. I n u r m a incendiului , n u i-a ma i rămas n imic . Şi n u mă m a i are decât pe mine . Dar este povara mea, n u a voastră.

- A i de gând să reconstruieşti? întrebă Georgina. - Poate că da, într-o z i . Dar dorinţa mea este să mă întorc în

Austr ia , unde am făcut şcoala, şi să-mi cont inui studii le. Pictez. - Eşti artist? - Mă străduiesc. Sper să ajung m a i b u n cu t i m p u l . Dar n u pot

face n imic cu viaţa mea până când n u o rezolv pe a suror i i mele. - O povară ca aceasta pe care o porţi t u pe u m e r i poate ucide

inspiraţia, zise James, gânditor. - Ce n u înţeleg eu este de ce faci atât de mul te sacrificii când

nic i măcar n u există vreo legătură de sânge între voi . N u te s im­ţi ofensat, băiete, dar m i e - m i lasă impresia că îţi forţează cumva mâna. Aşa că trebuie să te întreb: Te şantajează cu ceva? E ceva ce n u ne-ai spus?

-James ! protestă Georgina. Dar Andrâssy râse. - M ă bucur că simţiţi că puteţi vorb i atât de deschis cu mine .

Dar gândiţi-vă: sunt u l t i m u l d i n l in ia Benedek, dar n u u l t i m u l d i n l in ia Măriei, şi totuşi n u aş fi ştiut niciodată asta dacă Catherine n u ar fi găsit j u r n a l u l stră-străbunicului meu. Aşa că, atunci când m-a implorat să o ajut să-şi găsească părintele dispărut, n u m-a lăsat in ima să o refuz, când mă pregăteam eu însumi să pornesc într-o căutare asemănătoare. în căutarea fami l ie i . Andrâssy p r i v i în j u r u l mesei, şi u n zâmbet cald îi lumină chipul . Voi , cei d i n fa­m i l i a Malory, sunteţi m u l t mai m u l t decât mi-aş fi p u t u t imagina. M-aţi p r i m i t fără n ic i o reţinere.

Jacqueline f u singura care păru să aibă u n aer oarecum vinovat în faţa acestui comentariu.

107

Jofianna Lindsey

- Dar tatăl meu a transformat-o pe Catherine într-un m e m b r u de famil ie apropiat. în ciuda bătăilor de cap pe care i le-a dat, n u a regretat niciodată, p e n t r u că mama ei 1-a făcut feric it .

- Este chiar atât de simplu? Obligaţie, responsabilitate şi sen­t i m e n t u l că îi eşti dator?

- Pare ceva ce te-ar convinge şi pe t ine , James, zise Georgina, pr iv indu-1 pieziş. Oh , stai! S-a întâmplat deja! Sau n u d i n aceleaşi mot ive ai ajutat-o pe Gabrielle Brooks?

James râse. - V i n o v a t . - Ca să n u m a i spunem că ai ajuns într-o închisoare de piraţi

d i n cauza asta. - Gata, te-ai făcut înţeleasă, George. N i m e n i n u se grăbi să-i explice l u i Andrâssy acest schimb de

împunsături, însă era u n subiect sensibil - famil ia Anderson, fa ­mi l ie înstărită, constructoare de nave şi cu o considerabilă flotă comercială, avea acum în sânul ei foşti piraţi, şi asta pe ambe­le m a l u r i ale At lant i cu lu i . U n u l de m u l t retras (soţul Georginei, James) şi celălalt t ransformat în vânător de comori (socrul l u i Drew, Nathan Brooks), dar totuşi amândoi vinovaţi de a fi provo­cat u n adevărat haos pe mare la vremea lor.

J u d i t h ghidă conversaţia înapoi la e forturi le l u i Andrâssy de a-şi ajuta sora vitregă, spunându-i:

- Cred că e admirabi l ceea ce faci. I -a i dat o speranţă, n u - i aşa? - D a , aşa cred. Dar mă t e m că încă trebuie să înveţe să fie

răbdătoare. Jacqueline deschise gura, dar Judy o c iupi pe sub masă, ştiind

că verişoara ei se pregătea să spună că ele două făcuseră deja cunoştinţă în m o d direct cu nerăbdarea l u i Catherine, căreia îi intrase în cap ideea că u n Malory înzestrat cu har ţigănesc ar fi pu tut - o ajuta m a i m u l t decât Andrâssy... Asta n u avea să se în­tâmple însă, aşa că, p r i n urmare n u era necesar ca subiectul să fie adus în discuţie.

îi spuse l u i Andrâssy: - Poate n u o să se întâmple dintr-odată, dar s-ar putea să des­

coperi că e for tu l tău a schimbat-o în bine. Poate vă gândiţi să vă opriţi o vreme în Bridgeport , p e n t r u ca sora ta să se poată distra puţin, înainte de a continua călătoria.

108

(Pasiuni mistuitoare -

A p o i se ridică. Era o ocazie la fe l de bună ca oricare alta să ple­ce, înainte ca restul să t e r m i n e de mâncat.

- A c u m , vă rog să mă scuzaţi. N u m-am od ihn i t azi la fel de m u l t ca Jack. Sunt obosită.

- Sigur, scumpo, zise A n t h o n y . Dar, înainte să plece, J u d i t h se aplecă şi şopti la urechea l u i

Jacqueline: - A m reuşit să te opresc să calci în străchini. A i grijă să n u le

faci zob imediat ce ies pe uşă. Jack se mulţumi să pufnească.

CapitoCuCl8

M a i rămăseseră doar două fel inare aprinse în hală, amândouă lângă r i n g u l de box, dar J u d i t h n u îl găsi pe Nathan acolo. Ringul n u era încă t e rminat , dar p la t f o rma da. Prelata fusese deja întinsă şi prinsă pe deasupra, iar do i d intre cei p a t r u stâlpi fuseseră deja montaţi în colţuri. N u m a i era nevoie decât de ceilalţi doi stâlpi şi de frânghiile atârnate între e i , aşa că J u d i t h presupuse că Nathan socotise că putea te rmina treaba a doua z i dimineaţa, înainte ca James să vină să verifice.

J u d i t h era dezamăgită că N a t h a n terminase deja lucrul , căci ar fi p u t u t fi unica ei şansă de a v o r b i singură cu el. Presupunea că-i putea cere explicaţii legate de vreo chestiune maritimă în cursul călătoriei, poate că reuşea chiar să-1 urce sus, pe catarg, unde să poată vorb i fără a fi auziţi. A t u n c i însă ar fi t rebu i t să-şi pună hainele alea urâte şi deloc măgulitoare pe care i le făcuse Jack. în plus, Jack i-ar fi spus că putea ea să o înveţe orice vrea despre navigaţie - dacă J u d i t h n u i -ar fi spus că era personal interesată de Nathan. Asta n u însemna că divulga secretul, nu? Ba vezi să n u ! Era îndeajuns ca Jack să-i arunce o singură pr iv ire l u i Nathan, şi m o t i v u l p e n t r u care Judy era interesată de el ar fi devenit pe dată evident. Putea de-acum să se retragă în cabina ei, dar se apropie m a i întâi de r i n g , ca să-1 examineze.

109

-Jofianna Lindsey

Se gândi să se urce pe platformă ca să se asigure că podeaua era atât de rezistentă pe cât trebuia să fie, dar era cam sus p e n t r u ea, aşa să se mulţumi să se sprij ine cu palmele de podeaua r i n g u l u i .

- N-ai p u t u t sta departe? Se răsuci pe călcâie, i cn ind . Nathan stătea pe jos, între două

lăzi. Haina ei era încă pe una d intre acestea. Nathan se sprij inea de perete, cu o furculiţă într-o mână şi o far fur ie în cealaltă.

J u d i t h se apropie încet de el, observând că măcar îşi pusese cămaşa înapoi - şi totuşi, i n i m a ei bătea d i n nou mai repede.

- Credeam că ai plecat. - Doar cât să-mi iau ceva de mâncare. A l dracului de bună mân­

care p e n t r u o corabie. Cu siguranţă n u seamănă cu ce n i s-a dat pe d r u m u l de la Hampshire la Londra.

- Probabil că atunci n u aveau încă bucătar la bord, zise ea. Cel pe care-1 avem acum n u e marinar. Mătuşa şi unchiu l îşi iau servi ­t o r i i personali cu ei atunci când pleacă într-o călătorie, iar cei m a i mulţi d intre aceştia şi-au făcut şcoala la Londra.

- Să n u le lipsească n imic d i n l u x u l de acasă, n u - i aşa? Dar acum n-o să mai fiu niciodată mulţumit de bucătarul meu.

J u d i t h zâmbi, amuzată de t o n u l l u i morocănos. - C h i a r ai u n bucătar? Credeam că treaba de contrabandist

implică doar deplasări scurte, de pe o parte pe cealaltă a canalu­l u i . N u stai suficient t i m p pe mare cât să se justifice necesitatea u n u i bucătar.

- N-am de unde să ştiu, răspunse el. Dar o să te cred pe cuvânt, p e n t r u că par i să ştii m a i multe despre contrabandişti decât mine . Dar, te rog, ia loc. Poţi să mă priveşti mâncând, în t i m p ce-mi povesteşti despre viaţa mea.

Era sarcastic si încă într-un m o d destul de ostentativ. Si totuşi, t o n u l l u i era prietenos, iar buzele i se arcuiră într-un zâmbet ştrengăresc. Aşadar, iarăşi o necăjea?

- A m veni t după haină, zise ea, deşi se aşeză d i n n o u pe lada pe care stătuse în acea dimineaţă.

- A v e a m de gând să ţi-o aduc eu. J u d i t h ridică d i n t r - o sprânceană. - C u m ai fi p u t u t face asta, fără să mă dai de gol că am fost

aici?

110

Pasiuni mistuitoare

- N u crezi că te-aş fi p u t u t găsi singură? - N u , ţinând cont că sunt cu Jack aproape toată ziua şi cu

restul fami l ie i în t i m p u l serii . Aşa că n u , n u cred. Nathan râse. - A m u n pat în magazia de tâmplărie. Ei bine, cu riscul de a da

de belele, trebuie să spun că e u n pat foarte mic. Aşteptă, dar J u d i t h n u avea de gând să aducă d i n nou vorba

despre p a t u r i , şi p u f n i doar ca răspuns la presupunerea l u i că avea să o facă. Aşa că Nathan continuă:

- Dar l -am luat , ca să am puţină i n t i m i t a t e . Poţi să v i i în vizită în orice noapte dacă vrei . . .

- încetează! îl întrerupse. Poate ţi se pare foarte amuzantă povestea asta, dar ar t rebui să-ţi aminteşti că încă ai u n ştreang care-ţi atârnă deasupra capului.

- Te gândeşti să încâlci învoiala noastră? Serios? Credeam că vo i , nob i l i i , sunteţi oameni de onoare.

- A fost o învoială prostească.... - Dar una la care am căzut de acord împreună. Ba chiar am şi

pecetluit-o. A h , şi uite şi roşeaţa pe care mi-o aminteam! - Eşti u n nesuferit ! - N u , am doar foarte mul te pe cap. Inclusiv pe t ine . Şi, dacă

te schimbi după cum bate vântul, atunci n u pot avea încredere în t ine , nu?

- O să-mi ţin cuvântul. Dar n u m a i pe durata călătoriei, aşa cum ne-am înţeles.

- N u - m i amintesc să fi discutat acest aspect. - A fost de la sine înţeles, insistă ea, refuzând să cedeze. Dar,

nu-ţi fie teamă, o să ai t i m p să dispari , după ce tragem în p o r t . - Crezi că o să m a i vre i să dispar până atunci? întrebarea sugera faptu l că relaţia d intre ei avea să devină

m u l t , m u l t m a i intimă. Ba chiar şi vocea îi devenise acum m a i gravă, răguşită. O enerva şi îi ridica în m i n t e t o t fe lul de întrebări, pe care ar fi t rebu i t să şi le pună ei înseşi, n u l u i . Era prea atrasă de acest bărbat, şi se părea că n u ştia cum să reacţioneze. Tocmai asta o reţinea să facă ceea ce ar fi t rebu i t să facă d i n clipa în care îşi dăduse seama cine era el cu adevărat. Asta o împinsese să fie

111

Jofianna Lindsey

de acord cu înţelegerea cu el. Dar n u putea lăsa loc de interpretare la această ultimă întrebare.

- N o i doi n u o să.... Râsul l u i scurt o întrerupse. - V o i a m doar să spun că, până în m o m e n t u l în care v o m trage

în p o r t , vei fi convinsă că sunt nevinovat, şi n u u n răufăcător, aşa cum mă consideri pe nedrept.

Oare chiar aşa era? Folosea bănuielile pe care le avea în legătu­ră cu el ca pe u n pretext ca să n u cadă pradă acestei atracţii?

N u , era doar f a p t u l că el se pricepea grozav de bine să o facă să se îndoiască de sine.

Se grăbi să-i amintească, pe u n t o n arţăgos: - înţelegerea noastră presupune să-mi spui adevărul. Ştii mă­

car cum se face asta? - Sigur că da, drăguţă. Dar t u ştii cum să recunoşti adevărul,

când îl auzi? Totuşi, n u aşteptă u n răspuns, n u că ar fi existat u n u l , atunci

când tacticile l u i erau atât de evazive. în schimb, reveni la subiec­t u l pe care n u apucaseră să-1 termine în acea dimineaţă.

- Ei , spune-mi. Cum se alege o femeie cu o poreclă ca Jack? - N u este o poreclă. E numele pe care i 1-a dat tatăl ei, când

s-a născut. - Serios? - Desigur, f aptu l că unch i i ei d i n partea mamei , pe care James

n u - i place câtuşi de puţin, erau cu toţii prezenţi în acel m o m e n t e posibi l să-i fi influenţat decizia, dar n u a p u t u t fi cu n i c i u n chip înduplecat să-1 schimbe.

- Chiar atât de încăpăţânat este? J u d i t h zâmbi şi spuse: - Depinde pe cine întrebi, dar, în cazul ăsta, a fost absolut i n ­

flexibil. Totuşi, mama l u i Jack, George, a avut grijă să... - Dumnezeule mare, altă femeie cu nume de bărbat? - N u , de fapt o cheamă Georgina. Dar James îi spune George.

Aşa i-a zis mereu şi aşa o să-i spună. Dar George a avut grijă ca pe certi f icatul de naştere al fiicei ei să fie trecut numele Jacque­l ine. Chiar şi aşa, p e n t r u famil ie a fost de la început Jack şi aşa va rămâne.

112

Pasiuni mistuitoare

- S ă înţeleg că aşa se explică şi numele ciudat al corăbiei Maiden George1?

- Da, p r i m a corabie a l u i James s-a n u m i t Maiden Anney dar a vândut-o când s-a retras de pe mare. Pe asta a construit -o atunci când mama l u i Jack a v r u t să-şi ducă fiica în Connecticut, ca să vadă locurile în care s-a născut. A fost o cheltuială inutilă, sincer, când George şi fraţii ei deţin Skylark Shipping, o flotă foarte mare de ambarcaţiuni comerciale americane, şi cel puţin una d intre ele se găseşte într-un p o r t englezesc în orice moment al anului . Dar, după cum ţi-am spus, unchiu l meu n u prea-i are la inimă pe cei cinci cumnaţi d i n fami l ia Anderson. N u acceptă să navigheze cu o corabie de-a lor decât în cazuri de maximă urgenţă. Şi acum este rândul meu să p u n o întrebare.

Nathan se ridică brusc, în clipa în care auzi sunetul ce veni d i n spatele calei, d i n partea în care se găseau animalele. J u d i t h p r i v i la rândul ei în acea direcţie. Probabil că era doar u n şobolan care trecuse pe acolo sau vreo pisică fugărind rozătorul. Dar Nathan îşi aşeză far fur ia pe ladă şi se duse totuşi să cerceteze.

N u prea îşi ţinea partea l u i d i n înţelegere, care presupunea să ofere informaţii la rândul l u i , observă J u d i t h enervată şi se pre­găti să-i atragă atenţia asupra acestui aspect, atunci când avea să se întoarcă. Dar n u se m a i întoarse...

CapitoCuCî9

Nathan n u se aştepta cu adevărat să găsească ceva în spatele calei. Voia doar să nu-şi piardă avantajul pe care îl avea în duelul verbal cu J u d i t h , ceea ce s-ar fi întâmplat dacă începea să-1 ia d i n n o u la întrebări atât de curând. Prefera să îi distragă atenţia de la faptele concrete cât ma i m u l t t i m p posibi l , sau cel puţin până când ar fi p u t u t fi ceva mai sigur de reacţia ei.

N u se hotărâse încă dacă era indicat să apeleze la compasiu­nea ei - presupunând că putea da dovadă de aşa ceva - şi să-i

1 Domniţa George

113

Jofianna Lindsey

împărtăşească o parte d i n adevăr. Sau poate ar fi fost ma i bine să-i mărturisească t o t u l , inclusiv că el deţinea casa d i n H a m p -shire şi că îl aştepta o hârtie p r i n care îi erau iertate toate fărăde­legile comise? D i n nefericire, n u era sigur că J u d i t h l-ar fi crezut, chiar dacă i-ar fi spus adevărul. Pe de altă parte, dacă-i spunea prea multe şi reuşea să o convingă că era nevinovat, era posibi l ca înţelegerea lor să ia sfârşit şi să n u se m a i bucure de compania ei. Şi îi plăcea compania ei. Şi îi plăcea şi să o necăjească.

îi plăcea felul în care îşi ţuguia buzele atunci când se enerva, îi plăcea scânteia d i n ochii ei atunci când era furioasă sau a m u ­zată. Cu siguranţă îi plăcea cum o simţise în braţele l u i . Pe toţi dracii , n u era n imic la ea care să n u - i placă - în afară de încăpăţâ­narea cu care insista că era contrabandist. De ce era atât de con­vinsă? Ce-i scăpa lui?

îl simţi sărind pe el în clipa când trecu pe lângă lada d i n spatele căreia i n d i v i d u l pândea ghemuit , şi, pe toţi dracii , era n u ­m a i v ina l u i , p e n t r u că se gândea la J u d i t h în loc să fie atent la ce se petrecea în j u r u l l u i . Iar matahala care îl trântise la pământ n u era câtuşi de puţin u n şobolan. Era aproape la fel de mare ca Nathan. în fracţiunea de secundă în care apucase să-1 zărească, văzuse u n bărbat tânăr, cu părul b lond, strâns în coadă, şi ochi întunecaţi, în picioarele goale, dar n u sărăcăcios îmbrăcat, cu o cămaşă d i n pânză fină, de olandă, şi cu u n lanţ de aur la gât. Nathan nu-1 re­cunoscu drept u n m e m b r u al echipajului, şi se îndoia că vreunul d intre serv i tor i i despre care vorbise J u d i t h l-ar fi atacat.

Izb i tura cu care aterizară sperie găinile, care începură să cot-codăcească, şi u n porc începu să guiţe. Nathan f u buimac doar o fracţiune de secundă, apoi ins t inc tu l prelua contro lul . Se rosto­goli , târându-şi atacatorul după el, şi reuşi să-i planteze u n p u m n zdravăn, înainte să se simtă împins în spate şi să-şi vadă adversa­r u l ridicându-se. Dar acesta n u fugi . Scoase u n p u m n a l d i n spatele pantaloni lor şi se repezi spre Nathan, chiar în clipa în care acesta se ridică la rândul l u i . Simţi arsura tăişului pe piept , dar n u se uită să vadă cât de adâncă era rana. în schimb, se simţi cuprins de u n val de furie .

N u m a i fusese niciodată impl icat într-o bătaie cu cuţite şi n u avea n i c i o armă cu care să contraatace. A r fi p u t u t improviza

114

Pasiuni mistuitoare

cu u n ciocan sau cu o pilă, dar cutia de unelte era prea departe, şi aproape sigur s-ar fi ales cu pumnalu l în spate dacă ar fi încercat să ajungă la ea. îşi aşeză în schimb braţele în aşa fel încât să pareze următoarea lovitură, dar, îndoindu-se că ar fi fost u n gest prea efi ­cient, încercă să se ţină departe de adversar, în aşa fel încât lama să nu-1 ajungă. Dar asta n u avea să fie posibil prea m u l t t i m p .

Cântărindu-şi opţiunile, constată că avea extrem de puţine. Putea să încerce să-şi lovească adversarul peste mână şi să-1 facă să scape cuţitul, p e n t r u a se ajunge la o luptă dreaptă - pe care ştia că o putea câştiga - , sau să o trimită pe J u d i t h după ajutor, dacă n u cumva fata fugise deja de acolo. Cea de a doua opţiune n u îi plăcea câtuşi de puţin, şi probabi l ar fi fost m o r t înainte să so­sească ajutoarele. Apo i , o a treia opţiune veni alunecând pe podea şi i se o p r i la picioare. Ciocanul l u i .

Celălalt bărbat îl văzu şi el şi făcu repede u n pas înainte, cu p u m n a l u l întins, ca să nu-1 lase pe Nathan să se apropie. Nathan n u avea t i m p de gândire, dar sub nic i o formă n u renunţa la ocazia pe care tocmai i-o dăduse J u d i t h . Se întoarse cu spatele la adver­sar, se trânti la pământ şi, spri j inindu-se cu mâinile în podea, l ov i cu picioarele în spate. N u îşi atinse atacatorul, însă acesta f u luat p r i n surprindere, îndeajuns încât Nathan să aibă t i m p să înhaţe ciocanul şi să sară în picioare, învârtindu-1 în aer. îl l ov i pe celălalt în umăr, iar bărbatul făcu u n pas înapoi. Nathan era în avantaj acum, şi o ştiau amândoi.

începu ofensiva, învârtind r i t m i c unealta. Scânteile săriră în clipa în care ciocanul l ov i lama pumnalu lu i , dar tânărul b l ond ţinea strâns cuţitul, deşi Nathan îl împingea d i n ce în ce m a i în spate. Cât de curând, n u ar m a i fi avut unde să se ducă, având în vedere că animalele erau în spatele l u i , dar era posibi l ca el să nu-şi dea seama încă.

Cu avantajul acum de partea l u i şi fiindcă n u îşi dorea totuşi să-1 ucidă pe tânăr, Nathan spuse:

- Hai , renunţă. M a i bine decât să te alegi cu capul zdrobit . - M a i du-te dracului! mârâi străinul. Dar în expresia l u i se citea o disperare care îl avertiză pe

Nathan că bărbatul era pe cale să încerce ceva. Ceea ce şi făcu. Răsuci cuţitul în mână, ţinându-1 acum de vârf, şi ridică braţul,

115

Jofianna Lindsey

pregătindu-se să-1 arunce. Nathan n u avu decât o secundă ca să reacţioneze, iar cel m a i rapid m o d de a se f e r i d i n calea p u m n a l u ­l u i sau de a-1 împiedica pe celălalt să-1 arunce era să sară pe el. Asta şi făcu, şi amândoi plonjară în ţarcul de animale, care se rupse sub greutatea lor. Se izbiră de pământ, în vacarmul de sunete speriate ale animalelor care se împrăştiară în toate părţile. Dar Nathan îşi apăsă p ieptu l lat pe braţul în care atacatorul ţinea cuţitul, în aşa fel încât acesta să nu-şi m a i poată mişca arma, presupunând că o mai avea. Lăsă ciocanul şi izb i cu p u m n u l în faţa adversarului. O dată, de două o r i , de t r e i o r i . Două l o v i t u r i ar fi fost suficiente -îşi pierduse deja cunoştinţa.

Nathan trase adânc aer în piept şi se ridică. Cuţitul era încă aproape de mâna agresorului, aşa că Nathan îl împinse cu p ic ioru l afară d i n ţarc, înainte să coboare privirea spre piept să vadă dacă era rănit.

Lama îi tăiase cămaşa, şi pielea îl ustura. Fusese atins, dar n u atât de grav încât să curgă m a i m u l t de vreo câteva picături de sânge.

- Eşti bine? Era încă aici? Ridică privirea şi, când o văzu cât de îngrijorată părea, se grăbi

să o liniştească: - Sunt bine. - Dar te-a atacat. De ce? - Să mă ia dracu dacă ştiu. Se ridică şi-1 trase pe celălalt bărbat

afară d i n ţarc, apoi adăugă: Evident, n u face parte d i n echipaj. J u d i t h îl privea încruntată pe bărbatul de pe podea. ' - Şi n u este n ic i u n u l d intre serv i tor i i unchiu lu i . îi cunosc pe

toţi. - înseamnă că e u n pasager clandestin. - Dar pasagerii clandestini n u încearcă să-i omoare pe cei care

i -au descoperit. Avea dreptate. Era u n delict m i n o r care, de cele m a i mul te o r i ,

n u făcea decât să-1 pună pe vinovat la treabă până când nava a jun ­gea la destinaţie. Atunc i , cei mai mulţi căpitani le dădeau d r u m u l pasagerilor clandestini.

116

Pasiuni mistuitoare -—•

Agresivitatea bărbatului n u prea avea sens. Era imposib i l să fi stat în cală de când plecaseră d i n Londra. Nathan era sigur de asta. Animalele l -ar fi dat de gol m a i curând, iar m a r i n a r i i care coborau aici de m a i mul te o r i pe zi după prov iz i i l-ar fi observat. Cu siguranţă, o m u l se ascunsese în altă parte şi se furişase aici abia când Nathan se dusese să-şi ia cina.

Apucă o ladă şi o aşeză în aşa fel încât să blocheze partea r u p ­tă a gardului , ca să n u iasă toate animalele înainte să apuce să îl repare.

J u d i t h , pr iv indu-1 , exclamă dintr-odată: - Eşti rănit! - N u , n u e n imic . - Lasă-mă să văd. Veni repede lângă el. Nathan dădu ochii peste cap, dar J u d i t h

era concentrată asupra r u p t u r i i d i n cămaşa l u i , pe care o lărgi ca să-i poată verifica rana. Asta- i lăsă l u i Nathan t i m p u l să observe că era puţin cam prea îngrijorată p e n t r u o persoană care, ch ipur i ­le, voia să-1 vadă după grat i i . Oare să fi fost chiar atât de plină de compasiune încât să ajute pe oricine aflat la nevoie?

în cele d i n urmă, ridică d i n n o u privirea spre el. - E doar o zgârietură. Nathan zâmbi. - Ştiu. A r fi t rebu i t să fug i de-aici în clipa în care a început bă­

taia, dar mă bucur că n-ai făcut-o. Ciocanul a înclinat balanţa în favoarea mea. A fost o idee isteaţă.

Fata roşi şi mărturisi: - M - a m înfuriat când am văzut că n u luptă c inst i t . M a i întâi,

m-am gând să-1 lovesc chiar eu în cap cu o scândură, dar n u eram sigură că aş fi reuşit să îl pocnesc destul de tare.

Nathan râse, imaginându-şi scena. Părea să râdă des atunci când era cu ea - încă u n m o t i v p e n t r u care îi plăcea compania ei.

- N-aş fi crezut să ajung vreodată să fiu recunoscător p e n t r u temperamentul ăsta al tău, darămite să-ţi m a i şi mulţumesc pen­t r u el. Dar, fără îndoială, ai mulţumirile mele, drăguţă.

- Cu plăcere. Se aplecă şi-1 ridică pe u n umăr pe bărbatul care zăcea

inconştient.

Jofianna Lindfsey

- Unde-1 duci? - U n c h i u l tău trebuie i n f o r m a t în legătură cu povestea asta,

aşa că i-aţi haina şi du-te, înainte să-nceapă balamucul. E posi ­b i l să pună să fie cercetată întreaga corabie, ca să vedem dacă m a i sunt şi alţi pasageri clandestini, şi n u cred că-ţi doreşti să fii găsită aici.

- A i dreptate, zise ea. Plec chiar acum. N u - i cazul să mă aştepţi. Totuşi, Nathan se opr i în capul scărilor, ca să se asigure că

J u d i t h n u mai era în cală înainte să urce pe punte. Posibilitatea să mai fie şi alţi pasageri clandestini ar fi p u t u t explica de ce băr­batu l sărise pe el, în loc să se predea. îi distrăsese oare atenţia, ca ceilalţi să poată fugi? Când ajunse pe puntea principală, Nathan aruncă povara de pe umer i .

Bărbatul n ic i n u mişcă, dar nu-1 putea lăsa singur acolo, aşa că Nathan îl strigă pe ofiţerul secund. Doar câţiva m a r i n a r i erau pe punte la acea oră târzie, dar aceştia veniră să vadă despre ce era vorba, iar u n u l d intre ei aduse u n felinar.

-Băiete, l -a i pocnit pe u n u l d intre serv i tor i i d i n Londra ai căpitanului? îşi dădu cu presupusul u n u l d intre mar inar i . Căpita­n u l u i n-o să-i placă.

- Cheamă-1 şi-o să vedem, răspunse Nathan. A r t i e sosi şi se uită la bărbatul întins pe punte . - N u - i de-al nos tru . Unde l -a i găsit, domnule Tremayne? Nathan îi explică l u i Ar t i e ce se întâmplase, apoi t rebu i să

reia întreaga poveste în clipa în care veni căpitanul. Dacă Malory era furios că cineva îndrăznise să urce la bordul corăbiei fără voia l u i , o ascundea bine. De fapt, chipul căpitanului era l ips i t de orice expresie.

- N u face parte d i n echipaj, căpitane, şi, d i n câte spune d o m ­n u l Tremayne, n u pare să fie u n c landest in t ip i c , îi atrase a t e n ­ţia A r t i e .

- N u , n u pare, zise James, pr iv indu-1 pe tânărul de pe jos. îl împinse cu vârful cizmei ca să vadă dacă începea să-şi revină,

însă bărbatul n u mişcă. - Chiar trebuia să-1 loveşti atât de tare, domnule Tremayne? - A m lăsat ma i întâi ciocanul d i n mână, se apără Nathan.

118

Pasiuni mistuitoare

Buzele căpitanului tremurară uşor, dar p e n t r u prea puţin t i m p ca Nathan să-şi dea seama dacă era amuzat.

- Concluzia noastră cum că n u se află la bord p e n t r u a ajunge gratu i t în America ridică întrebarea ce caută pe corabia mea, zise James. Şi de ce n u a adus încă n i m e n i o găleată de apă, ca să-1 p u ­t e m trez i şi să ne lămurim?

Dar, în clipa în care u n servitor plecă repede după o găleată, Andrâssy apăru cu sabia în mână, urlând:

- Cum îndrăzneşte să-mi pună famil ia în pericol? O să-I omor! Aşa cum se apropia în fugă, contele părea suficient de înfuri­

at încât să-şi pună în practică ameninţarea. Nathan făcu u n salt înspre el, ca să-1 oprească. Cu o expresie enervată, James făcu acelaşi lucru , împingându-1 pe Andrâssy înapoi.

- Ce mama dracului îţi închipui că faci? tună James. A m nevoie de răspunsuri, n u de sânge!

- Dar... femeile n u sunt în pericol? întrebă Andrâssy, coborând sabia.

- Pe toţi dracii , mârâi James, n u te amesteca... -Căpitane! Nathan se întoarse şi văzu că pasagerul lor sărise în picioa­

re, îl trântise la pământ pe m a r i n a r u l care rămăsese lângă el, cel care tocmai strigase, şi se arunca acum peste parapetul corăbiei. Nathan n u - i ma i văzu decât picioarele, înainte să dispară.

Nevenindu- i să creadă, Nathan dădu fuga la parapet. - C e mama dracului? îşi închipuie că poate să înoate înapoi

până-n Anglia? Ceilalţi veniseră şi ei la parapet. U n mar inar strigă: - Să-1 pescuim? - Cum? întrebă f rustrat m a r i n a r u l cu fe l inarul , în t i m p ce r i d i ­

ca l u m i n a peste balustradă. T u îl m a i vezi? Eu n u . Nic i Nathan nu-1 putea vedea. Spre deosebire de seara trecută,

când cerul fusese senin, în această noapte o pătură groasă de n o r i acoperea luna. Sosiră mai mulţi bărbaţi, cu m a i mul te felinare, dar, chiar şi aşa, lumina n u se întindea suficient de departe încât să-1 poată zări pe bărbatul fug i t . Nathan auzea pleoscăitul apei, care indica faptu l că bărbatul se depărta înot de corabie.

A p o i m a i auzi ceva...

119

Jofianna Lindsey

-Vâsle, îi spuse el l u i James. Este cel puţin o barcă în apropie­re, aşa că trebuie să fie şi o corabie.

- A r t i e ! James începu să dea ordine: înarmaţi toţi oamenii de la bord, în caz c-o s-avem parte de u n atac surpriză! Voi doi . . . Arătă spre doi m a r i n a r i . Coborâţi una d intre bărcile noastre m a i mic i şi duceţi-vă după ei! Dacă n u - i u n atac, vreau să mi-1 aduceţi înapoi pe a fur i s i tu l ăla. Henry, găseşte-1 pe băiatul care vede cel m a i bine pe t i m p de noapte şi t r imi te -1 sus pe catarg! Vreau să ştiu ce se întâmplă acolo.

Nathan se duse în fugă în cealaltă parte a corăbiei, dar t o t n u putea vedea ce se petrecea în apă.

în t i m p ce traversa puntea, îşi dădu seama că sunetul vâslelor n u se auzise decât în partea în care sărise bărbatul. Sunetul era d i n ce în ce m a i îndepărtat, iar în cele d i n urmă n u se mai auzi decât de la pupa.

Tocmai se ducea să-i spună l u i James acest lucru , când Walter, m a r i n a r u l care vedea cel ma i bine pe t i m p de noapte şi care n u fusese nevoit să urce prea sus, strigă:

- î n spatele nos t ru , căpitane! James se duse numaidecât la pupa, cu t o t echipajul în spatele

l u i . A r t i e îi întinse ocheanul, dar James n u se obosi să-1 fo lo ­sească. Pr iv i în schimb pătura groasă de n o r i de deasupra şi în­jură zdravăn.

Dar Walter strigă d i n nou: - O singură barcă, se întoarce repede spre corabia mare. Barca

noastră n u e aproape, căpitane. N u cred să-i ajungem d i n urmă. A p o i s t ra tu l de n o r i se subţie, doar atât cât luna să arunce o

rază palidă peste apă. James ridică repede ocheanul şi spuse, câteva clipe mai târziu: - A r e t r e i catarge şi velele deschise. Şi se pare că întoarce t u n u l

spre no i . - V o r să tragă în noi? întrebă cineva. - N u , n u e suficient de aproape. Presupun că e doar o manevră

care să ne descurajeze să ven im după ei şi să-i luăm la întrebări. A r t i e , cheamă barca înapoi. N u risc viaţa băieţilor, dacă or i cum n-au n i c i o şansă să ajungă cealaltă barcă. A p o i înjură d i n nou,

120

(Pasiuni mistuitoare

în clipa în care raza de lumină dispăru. Pe legea mea, mi-e milă de ei.

Comentar iul n u fusese îndreptat spre cineva anume, dar m e m ­b r i i echipajului încercau să-şi dea seama ce se întâmplase.

- N u sunt piraţi, alt fel ar fi tras în no i . - O singură barcă, deci n u era u n atac p r i n surprindere, zise

altcineva. - Pentru ca barca să fie la jumătatea distanţei d intre Maiden

George şi cealaltă corabie atunci când o m u l a sărit peste bord, ar însemna ca întâlnirea să fi fost aranjată p e n t r u această seară, îşi dădu Nathan cu presupusul.

- Fiindcă n u cred în coincidenţe, sunt de aceeaşi părere, zise James. Dar suntem în larg de doar două zile. Ce spera să realizeze într-un t i m p atât de scurt?

- Sabotaj? presupuse A r t i e . - Să ne scufunde? James clătină d i n cap. - Prea drastic, şi pune în pericol vieţi nevinovate. -Poate că n u le pasă, zise A r t i e . Dar vo i cerceta întreaga cora­

bie, d i n t r - u n capăt în a l tu l . -Dacă venise să se răzbune, poate era pregătit să ucidă în

seara asta, apoi să sară peste bord. - D a r l -a i pr ins t u mai întâi? Presupun că este posibi l , dar

duşmanii mei n u sunt prea răbdători. Cu siguranţă ar fi încercat să mă omoare până acum dacă mă voia m o r t . Presupun că am p u ­tea discuta cu oamenii d i n echipaj, să aflăm dacă are cineva vreun duşman atât de înrăit.

Nathan avea, dar Grigg n u ar fi t r i m i s u n o m într-o misiune sinucigaşă de a-1 ucide, chiar dacă ar fi aflat că Nathan era pe corabia asta, aşa că n u menţiona acest amănunt. I n schimb, su­geră ceva m a i puţin sângeros:

- E posibi l ca pasagerul n o s t r u clandestin să fi v r u t să recu­pereze ceva ce ajunsese d i n greşeală pe corabie. Poate a crezut că reuşeşte să găsească obiectul în două zile şi poate chiar 1-a găsit. Poate mă aştepta să plec d i n cală, ca să iasă d i n ascunzătoare, dar eu am dat peste el.

121

-Jofianna Lindsey —

- N u este chiar imposibi l , dar n u explică de ce a sărit imediat să te atace, în loc să încerce să îţi explice ce era cu el. A r fi p u t u t să pretindă că era u n o m d i n echipaj sau u n servitor. N u m a i ofiţerii secunzi îi cunosc chiar pe toţi oamenii de la bordul corăbiei mele.

„Şi întocmai aşa ar fi p u t u t bărbatul respectiv să se deplaseze fără să fie observat, să mănânce şi să facă t o t ce avea de făcut", îşi spuse Nathan. Dar se săturase de presupuneri , şi altceva, mai concret, n u avea. N u - i folosea la nimic .

- A t u n c i , întoarcem, căpitane? întrebă u n u l d intre oameni. - N u ne luăm după ei, n u cu fami l ia mea la bord, zise James.

Dar vreau să n u scăpaţi d i n ochi corabia aia care se ţine după no i . Dacă se apropie, vreau să-mi spuneţi. Şi vreau ca oameni d i n echi­paj să facă de pază la noapte, înarmaţi, pe Maiden George.

- M i e , unuia , încep să n u - m i m a i placă misterele, mârâi Nathan.

James încuviinţă d i n cap şi se întoarse spre secundul l u i : -P resupun că problema va rămâne nerezolvată momentan .

Dar adună restul echipajului şi verificaţi provizi i le să vezi dacă găseşti ceva nelalocul l u i . Ba, şi ma i bine, cercetaţi în toate colţu­ri le şi ungherele corăbiei, ca să fim siguri că n u a fost o tentativă de a lua nava cu asalt. Comunică-mi rezultatul imediat ce t e r m i n i . Mă întorc în cabina mea. A p o i însă se o p r i şi se întoarse d i n nou spre Nathan. A i t e r m i n a t r ingu l , domnule Tremayne?

- îl t e r m i n într-o oră, căpitane. - Poate aştepta până mâine-dimineaţă. A i făcut destule azi. Nathan încuviinţă d i n cap, dar spuse: - A ţ i spus că problema rămâne nerezolvată momentan . Cre­

deţi că vor continua să se ţină după n o i dacă n u au obţinut ce-şi doreau?

- Oh, contez pe asta.

Lu i J u d i t h n u - i venea să creadă că avea să facă asta. D i n nou. Era complet împotriva firii ei să se furişeze în fe lul ăsta. Trebuia

CapitoCuC20

122

-—• Pasiuni mistuitoare -—•

să existe şi alt m o d de a discuta cu Nathan fără a stârni curiozita­tea celorlalţi. Dar n u se putea gândi la nic i u n u l .

Coborî în grabă spre nive lu l inferior , conştientă că avea atât de puţin t i m p , încât putea să n i c i n u se m a i obosească. Era deja jumătatea dimineţii. N u intenţionase să doarmă atât de m u l t , iar Jack avea să o caute cât de curând, dacă n u dormea şi astăzi m a i m u l t decât de obicei. Totuşi, era posibi l să doarmă m u l t , după ce venise în cabina l u i J u d i t h cu o seară în urmă, înainte să se retra­gă. Jack trebuise neapărat să-i împărtăşească t o t ce aflase de la tatăl ei în legătură cu pasagerul clandestin, iar J u d i t h n u - i putuse nic i măcar mărturisi că ştia deja jumătate d i n poveste. Afurisitele astea de secrete...

I I găsi pe Nathan strângându-şi uneltele. Ringul de box era ter­minat . Şi reparase deja ţarcul de animale. Dacă ar fi întârziat doar câteva minute , n u l-ar ma i fi găsit.

îi confirmă acest lucru , spunându-i: - T o c m a i plecam. N u m-am gândit că o să-mi faci o vizită...

Şi ce naiba ai pe tine? - H a i n e uşor de îmbrăcat. Servitoarea m-a lăsat să d o r m , şi

eram prea nerăbdătoare ca s-o aştept să se întoarcă. După cum ştii, n u am prea m u l t t i m p .

Felul în care se u i ta la panta lon i i ei o făcu d i n nou să roşească, îi îndesase în cizme de călărie înalte până la jumătatea pulpei , dar n u erau nişte pantaloni prea groşi. Lu i Jack îi plăceau hainele con­fortabile , ceea ce, de obicei, însemna că erau făcute d i n materiale m o i . Aşa că J u d i t h n u îşi băgase în panta loni cămaşa lungă şi albă, lăsând-o în schimb să îi acopere poster iorul . Dar îşi pusese o cen­tură. N u avea n i c i o îndoială că arăta r idicol , dar ochii l u i verzi n u păreau să spună asta.

- T u chiar ai voie să te îmbraci aşa? - La bordul corăbiei, da. A m p u r t a t pantaloni şi u l t i m a oară

când am fost pe mare, acum câţiva ani . Mama a fost de acord. M a i bine decât o fustă care să fâlfâie în vânt.

- Pentru u n copil, poate, dar acum eşti o femeie cu forme care... - N u te ma i uita ! se răţoi ea. Nathan râse. - Există unele l u c r u r i de la care u n bărbat pur şi s implu n u se

poate abţine, drăguţă.

123

Jofianna Lindsey

Ea m i j i ochii . - Mă faci în m o d intenţionat să pierd puţinul t i m p pe care îl

am înainte să înceapă Jack să mă caute? Privirea l u i se întoarse la ochii ei. - N u prea ţine, nu? N u prea poţi să mă ai la dispoziţia ta , dacă

trebuie să te fereşti mereu de verişoara ta . J u d i t h îşi dăduse deja singură seama de asta, dar chiar trebuia

să pară atât de amuzat de idee? - Dacă eşti aşteptat în altă parte, te rog.. . N u apucă să termine . Nathan o cuprinse cu braţele de talie şi o

aşeză pe lada de lângă el. Era cam înaltă p e n t r u ea şi îi lăsa picioa­rele bălăngănindu-se în aer, la câţiva cent imetr i deasupra podelei. A p o i însă se aşeză şi el lângă ea! N u era o ladă suficient de lată p e n t r u doi .

Ei bine, era, dar n u fără să l i se atingă coapsele. Era u n amănunt pe care poate că n i c i n u l-ar fi observat dacă

ar fi p u r t a t fustă şi jupon , dar, în panta lon i i negri , subţiri, îi s i m ­ţea p ic ioru l lângă al ei şi simţea căldura rad i ind d i n el. Simţea şi căldura braţului său, l i p i t de al ei, p e n t r u că n u p u r t a haina. Era o poziţie m u l t prea intimă, care-i amintea cum se simţise cu o z i în urmă când o sărutase, lipită de t r u p u l l u i pe jumătate gol.. .

F i o r i i plăcuţi pe care îi simţise atunci apărură d i n nou . începu să coboare până când îşi dădu seama că, aşa aşezaţi u n u l lângă celălalt, n u era nevoită să se uite la el şi să rişte să fie năucită de chipul l u i f rumos şi de ochii l u i senzuali. Dacă ar fi p u t u t ignora fap tu l că se atingeau... Dacă ar fi p u t u t să n u se întrebe dacă se aşezase atât de aproape de ea p e n t r u că voia să o sărute d i n nou. . . Gemu în sinea ei. N u avea să obţină niciodată vreun răspuns de la el dacă n u reuşea să treacă peste atracţia asta.

- U n d e ai crescut? întrebă ea repede. Uite , o întrebare simplă pe care n u avea cum să o evite. Dar o evită. - Contează? Pr iv ind intens r i n g u l de box d i n faţa lor, bine l u m i n a t de două

felinare atârnate de stâlpi, îl întrebă: - Serios? Aşa ai de gând să respecţi t u înţelegerea?

124

— Pasiuni mistuitoare -

- Ei bine, dacă o să-ţi spun unde am crescut, o să interpretez i greşit.

- Oh, zău aşa! A i crescut în Cornwall? ghici ea. Da, fireşte. Cel mai cunoscut loc d i n Angl ia p e n t r u contrabandă. De ce m-am mai obosit să te întreb?

-Ţ i -am spus că o să interpretez i greşit. Dar Cornwall are t o t ce are orice alt comitat , inclusiv nob i l i , aşa că n u - i m a i p r i v i cu suspiciune pe toţi cei de acolo.

- A i c i ai dreptate. - Serios? făcu el surprins . Eşti în stare să fii rezonabilă în legă­

tură cu ceva? -Apreciez logica, iar t u m i - a i adus u n argument logic. Nathan p u f n i . -Ţ i -am dat mul te argumente logice... - Ba n u , n u când vine vorba despre personalitatea ta , răspun­

se ea. Aşadar, ai învăţat tâmplăria înainte sau după ce ai ieşit pe mare?

- E rândul meu. - Cum? Oh, foarte bine, întreabă-mă. Eu n u am nic i u n secret,

în afară de tine. - îmi place să fiu secretul tău. De ce o făcuse asta să roşească? Doar p e n t r u că vocea l u i co­

borâse şi căpătase o notă senzuală n u însemna că o făcuse cu intenţie. Sau poate că da. Era posibi l ca bărbatul ăsta să îşi pro ­pună să o zăpăcească. Sau oare era şi el la fel de bulversat ca ea de atracţia d intre ei? Gândul acesta aproape că o făcu să chicotească. Dacă n u ar fi fost certat cu legea... Dar era, şi J u d i t h n u trebuia să uite asta.

- Care era întrebarea? zise ea. Nathan râse. - Cât de mare e famil ia ta? - M e m b r i i apropiaţi? Amândoi părinţii me i trăiesc şi sunt

sănătoşi. Sora mea, Jaime, este cu doi an i m a i mică decât mine şi n u suportă bine marea, aşa că a rămas acasă, cu mama. Sora mea vitregă, Katey, e m u l t mai în vârstă şi este aici, la bord, cu soţul ei, Boyd.

- Mă refeream la întreaga famil ie .

125

Jofianna Lindsey -

N u îl credea, dar îi răspunse or i cum: - N u cred că i -am numărat vreodată pe toţi. Tatăl meu este cel

ma i mic d intre p a t r u fraţi. Cu toţii sunt căsătoriţi şi au copii, chiar şi vreo câţiva nepoţi, aşa că, dacă ar fi să aproximez, cred că sun­t e m m a i m u l t de treizeci.

I se păru că Nathan se stăpâneşte să n u râdă. Dar nu avea de gând să ridice privirea spre el ca să se asigure.

Faptul că n u se u i ta la el părea să aibă efect, întru câtva. Cel puţin n u se m a i întreba dacă avea de gând să o sărute - oh, D u m ­nezeule, acum n u se m a i putea gândi la n imic altceva! Fusese inc i -t a n t , chiar dacă uşor copleşitor, dar senzaţiile pe care i le stârnise fuseseră prea plăcute ca să nu-şi dorească să le experimenteze d i n nou.

- . . . Aproape toată viaţa, spunea el. - P o f t i m ? - întrebarea ta de m a i devreme, îi a m i n t i el. - Dar ce-ai spus adineauri? - Dar t u la ce te gândeai? Amuzamentu l d i n vocea l u i o făcu să se întrebe dacă n u cumva

ştia deja, iar asta o făcu să roşească şi m a i tare. - Eşti, te rog, amabil să o ie i de la început? -Când mă rogi atât de frumos, cum să nu?! răspunse el. A m

spus că am fost mar inar ma i întâi, că m i - a m petrecut aproape toa­tă viaţa pe corabie, cu tatăl meu.

- Cu excepţia celor t r e i ani în care ai făcut tâmplărie. Aşa i -ai spus unchiu lu i . Unde şi de ce ai m a i învăţat o meserie, dacă aveai deja u n mijloc de a-ţi câştiga existenţa, cu tatăl tău?

- N u trişa, drăguţă. Tocmai m i - a i pus t r e i întrebări la rând. - H m f ! p u f n i ea. N-ar mai fi nevoie, dacă ai dezvolta m a i m u l t

răspunsurile, în loc să-mi dai doar frânturi de informaţii, care n u fac altceva decât să ridice zeci de întrebări suplimentare.

Nathan râse. -Aşadar, îţi plac argumentele logice, dar şi exagerate. Oh, şi

să n u uităm că eşti o fire extrem de încăpăţânată. încep să fac o listă.

- Iar ţie îţi place să eviţi răspunsurile la întrebări. Chiar nu-ţi dai seama cât este de evident?

126

Pasiuni mistuitoare

- Să ştii că-mi este foarte greu să mă stăpânesc să n u te at ing , îi spuse el, drept răspuns.

J u d i t h trase aer în piept , şi privirea i se întoarse numaidecât spre ochii l u i . Se vedea l impede, în expresia l u i , că n u încerca doar să-i distragă atenţia. Era o dorinţă evidentă, puternică şi senzua­lă. Atingea o coardă, aprindea o flacără...

- M - a m gândit să-ţi spun, adăugă el, apoi, p r i v i n d în altă direc­ţie, o întrebă: T u unde ai crescut?

J u d i t h avu nevoie de câteva clipe ca să coboare pe pământ. Ba chiar de ceva m a i m u l t de câteva clipe. Ca şi cum chiar ar fi a t i n ­s-o, îşi simţea sânii încordaţi, şi in ima îi bătea m a i tare în piept . A r fi v r u t să creadă că l-ar fi o p r i t dacă ar fi încercat să o sărute în acel m o m e n t , dar ştia că n u era aşa. Şi de ce n u încerca?!

Oh, Dumnezeule, bărbatul ăsta era m a i periculos decât cre­zuse - periculos p e n t r u simţurile ei. Sări jos de pe ladă, ca să mă­rească distanţa d intre ei. Trebuia să fie ma i atentă la tacticile l u i .

- în Londra, spuse ea, fără să adauge altceva. încă îl privea şi observă când gura l u i se strânse uşor, n u m u l t ,

dar suficient încât ea să-şi dea seama că n ic i l u i n u - i plăceau răs­punsuri le scurte.

- E enervant, n u - i aşa? Când n u dezvolţi u n subiect. - N-o să m o r d i n pric ina asta. J u d i t h p u f n i drept răspuns la reacţia l u i . - Ei bine, având în vedere că eu sunt , de obicei, m a i minuţi­

oasă, vo i adăuga că m-am născut şi am fost crescută în Londra, şi educată acasă, cu preceptori . Ba chiar, foarte rar am ieşit d i n Londra, doar ca să-mi vizitez rudele d i n celelalte părţi ale Angl ie i , cum ar fi d i n Hampshire, unde te-am văzut p r i m a oară.

- Şi ai călătorit de cel puţin două o r i în America, îi a m i n t i el. J u d i t h zâmbi. - înainte să comentez asupra acestui aspect, am nevoie de încă

u n răspuns de la t ine . De ce ai m a i învăţat tâmplăria, dacă lucrai deja cu tatăl tău?

O p r i v i d i n nou şi râse d i n toată i n i m a . Ei îi plăcea fe lul în care îl dezarma acest râs, buna dispoziţie i se vedea pe faţă, în forma g u r i i , în ochi! îi spunea că începea să se obişnuiască cu ea şi că n u se temea câtuşi de puţin că l-ar putea t r i m i t e după grat i i . Era

127

Jofianna Lindsey

oare încrederea că o putea face să se răzgândească sau poate chiar nevinovăţie? Aic i era problema. Dacă ar fi obţinut acest răspuns până acum, n-ar m a i fi fost acolo - sau poate ar fi fost, dar d i n alte motive .

Nathan îi răspunse la u l t i m a întrebare: - M - a m certat cu tatăl meu şi am ajuns să plec de f in i t iv d i n

Cornwall , la douăzeci de ani . în cele d i n urmă, m-am stabi l i t în Southampton şi acolo m-am apucat de tâmplărie.

îi răspunse la rândul ei: - Prima mea călătorie în America a fost t o t cu Jack. A m fost să

vizităm oraşul în care s-a născut mama ei, Bridgeport . Călătoria asta este ca să-şi facă debutul în America, înainte de a ne face încă u n u l , în Londra. Fireşte, este ceva neobişnuit, dar unch i i ei au insistat . Dacă n u ştii ce înseamnă u n debut.. .

-Şt iu. E fe lul în care voi , aristocratele, vă găsiţi bărbaţii. Aşadar, mergeţi la târgul de mirese, ha? N u ştiu de ce, dar n u mă aşteptam să ai nevoie de aşa ceva.

Se ascundea oare u n compl iment în spatele t o n u l u i său depreciativ?

- N u am nevoie. A m pierdut numărul bărbaţilor care i -au cerut deja tatălui meu permisiunea să mă curteze vara asta.

-Aşadar, ai o hoardă de peţitori entuziasmaţi care te aşteaptă să te întorci în Anglia?

- N u , dacă vre i să ştii, tata i-a dat pe toţi aceşti t i n e r i bine i n ­tenţionaţi şi p l i n i de speranţe afară d i n casă. N u i-a picat deloc bine că i s-a adus aminte că mă apropi i de vârsta măritişului.

- Bravo l u i ! Ea ridică d i n t r - o sprânceană. -Serios? Şi de ce îi ie i partea, mă rog? - P e n t r u că femeile n u trebuie să se mărite imediat ce at ing

vârsta cuvenită. -Vorbeşti despre o femeie pe care o cunoşti personal, n u - i aşa?

ghici ea. Nathan încuviinţă d i n cap. - Sora mea. A r fi t rebui t să aştepte u n bărbat m a i b u n , care să o

facă fericită, în loc să accepte p r i m a ofertă pe care a p r i m i t - o . N u s-a t e r m i n a t bine.

128

Pasiuni mistuitoare

Ea aşteptă câteva clipe ca el să continue, dar auzi sunetul unor voci apropiindu-se. Exclamă speriată:

- Sunt tata şi unchiu l ! -Pe toţi dracii , ascunde-te!

Era u n m o m e n t groaznic de nepotr iv i t , d i n toate punctele de vedere. Nathan tocmai îşi descleştase l imba şi începuse să dea răspunsuri fără să-i m a i pună ea întrebări. A r fi p u t u t ajunge m u l t m a i departe dacă n-ar fi fost întrerupţi.

Dar J u d i t h n u avea nevoie să-i spună cineva să se ascundă. Se îndrepta deja în grabă înspre lăzi, când braţul l u i Nathan o cupr in ­se pe după talie şi practic o trânti pe duşumea, în spatele uneia. Cel puţin avea loc să se ascundă acolo, p e n t r u că provizi i le n u f u ­seseră depozitate aproape de peretele calei, acesta fiind verificat în m o d regulat, să n u pătrundă apa. Era una d intre sarcinile ca-re- i reveneau l u i Nathan, în calitatea l u i de tâmplar al echipajului, sarcină pe care o îndeplinea atunci când n u era interogat de ne­poata căpitanului.

Se ghemui în spatele lăzii, cu doar câteva momente înain­te ca vocile să ajungă suficient de aproape încât să poată distinge cuvintele. în t i m p ce i n t r a în cală, tatăl ei spunea:

- . . . A răspuns prea repede, fără să se oprească. Şi n u a ezitat, n u s-a opr i t să se gândească n i c i măcar o dată.

- Si ce vre i să zici cu asta? întrebă James. - M - a m gândit că s-ar putea să te convingă că băiatul spune

adevărul. - N u am spus niciodată că m i n t e , Tony. E posibi l să fie exact

cine spune că este şi să aibă totuşi alte interese decât cele pe care n i le-a împărtăşit nouă. Faptul că t o t ce ne-a spus este adevărat n u înseamnă că n u a omis să ne spună câteva detal i i semnificative.

Aproape că părea că vorbesc despre Nathan, dar J u d i t h ştia că n u era aşa. Discutau despre Andrâssy, deşi era posibi l ca Na­t h a n să nu-şi dea seama. Şi de ce n u plecase încă? îl vedea stând

CapitoCuC21

129

Jofianna Lindsey

între cele două lăzi, lângă uneltele l u i , cu spatele spre intrare , la mai puţin de u n m e t r u de ea. încerca să o ascundă m a i bine, dar J u d i t h îşi dădea seama, d i n poziţia agresivă a umer i lor săi laţi, că era încordat. Aştepta o confruntare? Sau poate se gândea că ar f i fost posibi l să o apere de una? Drăguţ d i n partea l u i , dar n u avea să permită să se ajungă la asta.

Şi, ca şi cum n u ar f i fost destul de agitată, simţi u n sent iment de groază în clipa în care îşi dădu seama d i n ce m o t i v ar f i p u t u t tatăl şi unchiu l ei să coboare aici. Ca să folosească r ingu l . N u aveau să plece prea curând, ceea ce însemna că nic i ea n u avea să poată pleca. însemna în acelaşi t i m p c-avea s-o audă pe Jack strigând-o pe punte , ceea ce u r m a să se întâmple în orice clipă. Şi-1 putea chiar imagina pe tatăl ei începând să o caute pe toată corabia şi implicând t o t echipajul în această activitate.

Vocea l u i James se auzise de departe, ca şi cum ar fi i n t r a t deja în r ing .

J u d i t h n u p r i v i pe după ladă ca să se asigure. Dar, odată ce începeau meciul , poate că aveau să fie îndeajuns de concentraţi asupra lupte i ca ea să se poată strecura afară d i n cală. A r t rebui să se târască p r i n spatele lăzilor cu prov iz i i şi ar fi destul de uşor, având în vedere că era îmbrăcată în pantaloni .

-Soţ ia nepotu lu i meu are părul ca al tău, zise Anthony , pe u n t o n înşelător de amabil .

Ochi i l u i J u d i t h se măriră, m a i să-i iasă d i n orbite. Se auzea ca şi cum tatăl ei ar fi stat chiar în faţa lăzii după care se ascundea ea. Dar ştia că Nathan era cel căruia i se adresase.

- Fi i băiat b u n şi spune-mi că n u te înrudeşti cu famil ia Hilary! - N-am auzit niciodată de ei, răspunse precaut Nathan. - Foarte bine. J u d i t h n u trebuia să vadă ca să-şi dea seama că tatăl ei tocmai

îi înfipsese l u i Nathan u n p u m n în stomac. Sunetul era inconfun-dabil . Dar de ce? Si n u doar o dată. Se înfiora la fiecare lovitură care urmă. Ştia cât de b r u t a l putea fi tatăl ei atunci când venea vorba despre p u m n i . Nathan încerca măcar să se apere? Se temea să se uite . N u putea să nu se uite .

Nathan se fer i de următoarea lovitură. Făcu t o t posibi lul ca A n t h o n y să rămână cu spatele la ea.

130

Pasiuni mistuitoare

James, aflat în r i n g , era cu faţa spre ea, dar privirea îi era aţintită asupra celor do i bărbaţi de jos, şi, când vorb i , o făcu cu voce seacă:

- A i voie să ripostezi , domnule Tremayne. Fratele meu n u va fi mulţumit decât dacă o faci.

Nathan pară o lovitură îndreptată spre faţa l u i şi îşi urmă mişcarea cu u n croşeu de dreapta, care îl l ov i pe A n t h o n y în băr­bie şi îi dădu uşor capul pe spate. J u d i t h se înfiora d i n nou, de data asta p e n t r u tatăl ei, dar totuşi se întrebă dacă n u cumva, în sinea l u i , bătrânul vu lpo i era chiar mulţumit că n u avea să câştige prea uşor. Aprecia întotdeauna o bătaie bună. N u exista n i m e n i în fami l ia Malory care să n u ştie asta. Dar, dacă într-ade­văr aprecia faptu l că Nathan n u era încă întins pe spate, n u o arăta cu nimic . Continua să dea lovitură după lovitură, concentrându-se pe secţiunea de mijloc a l u i Nathan, în t i m p ce Nathan reuşi să-i m a i aplice încă doi p u m n i , u n u l în bărbie şi u n u l în obraz.

în cele d i n urmă, James spuse: - A j u n g e , Tony! N u vreau să-şi strice mâinile pe t ine . Are nevo­

ie de ele ca să-şi facă treaba. - Poate să facă şi altcineva treaba l u i , mârâi Anthony . - B a să ştii că n u - i aşa, reluă James. Avem u n singur tâmplar

la bord. - E l 1-a găsit azi-noapte pe ticălosul ăla care se ascundea p r i n ­

tre lăzi? - D a . încă u n p u m n , apoi: - Bine atunci , am terminat . Apo i , spre Nathan: Acum consider

că suntem chit . . . Tremayne, parcă aşa te cheamă? Dacă n u cumva o să faci ceva care să încline d i n n o u balanţa.

- Felul în care consideraţi dumneavoastră că sunteţi chit cu c i ­neva n u e tocmai corect - m i l o r d .

J u d i t h gemu în sinea ei la auzul acelui răspuns n u tocmai împăciuitor, însă pe A n t h o n y păru să-1 amuze, căci zise pe u n t o n vesel:

- Dimpotrivă, băiete dragă. încă te m a i ţii pe picioare, nu? - Dacă simţi nevoia să te odihneşti după acest exerciţiu, Tony,

pot să m a i aştept o zi ca să testăm r i n g u l , se oferi James.

131

Jofianna Lindsey

-Muşcă-ţ i l imba, bătrâne. M i - a m făcut doar încălzirea, zise Anthony, apoi îşi întări afirmaţia urcând în r i n g , lângă James.

Nathan ar fi t r ebu i t să plece în m o m e n t u l ăla. în schimb, se aşeză pe lada în spatele căreia încă se ascundea J u d i t h . Stătea acum cu picioarele încrucişate, cu faţa spre cală, cu spatele spr i j i ­n i t de ladă. Ea presupuse că Nathan îşi trăgea sufletul , urmărind ce se petrecea în r i n g .

Aşa că se miră să îl audă, câteva m i n u t e ma i târziu, spunând cu voce joasă şi extrem de mirată:

- Cum poate să facă asta la vârsta l u i şi după lov i tur i l e pe care tocmai i le-am aplicat eu?

Se referea la p u m n i i pe care tatăl şi unchiu l ei şi-i împărţeau acum u n u l celuilalt în r ing . îi răspunse în şoaptă:

- N u confunda vârsta cu îndemânarea. Tata a avut ani întregi de antrenament , ca să n u m a i punem la socoteală meciurile cu fratele l u i , ca acesta pe care îl urmăreşti chiar acum.

Nathan p u f n i încet. - Ţi-am dat o ocazie să pleci. De ce n-ai făcut-o? N u îi răspunse. în schimb, întrebă: -Te -a l ov i t rău? - T u ce crezi? - Cât de rău? - S-ar putea să supravieţuiesc. începu să se încrunte, până când recunoscu nota de tachinare

d i n t o n u l l u i . Şi m a i era ceva ce voia să ştie. - Ce ai făcut de l -a i înfuriat aşa? - Trebuie să fie v ina mea? - î l cunosc pe tata . îmi dau seama când are pică pe cineva.

De ce? - E posibi l să-1 fi pus la pământ pe cheiul d i n Londra, înainte

să plecăm. J u d i t h scoase u n sunet de u imire . - Cum? Singurul o m în faţa căruia pierde vreodată este unchiu l

James. - S-ar putea spune că l -am luat p r i n surprindere. Dar l -a i auzit.

Suntem chit acum.

132

Pasiuni mistuitoare

Aproape că-i spuse: „Nu conta pe asta", dar n u voia să încea­pă să o evite d i n cauza tatălui ei. Era posibil ca acest luc ru să se întâmple or icum, dar n u avea de gând să contribuie în vreun fel la asta.

Apo i , Nathan adăugă: - Pleacă acum, când n u sunt atenţi. Ţine capul jos. - A r t rebui să pleci şi t u . - N i c i o şansă. Sunt oameni care dau bani b u n i ca să vadă u n

meci de asemenea calibru. în plus, n u mă înţelege greşit, drăguţă, dar aş vrea să-1 văd pe taică-tău pierzând.

Asta chiar că o înfurie, îndeajuns încât s-o facă să şuiere: - N-o să-1 vezi azi! Ascultă la mine , unchiu l o să îl lase să câştige

de data asta. - De ce ar face o asemenea prostie? Părea surprins . - Pentru că sunt foarte apropiaţi. Poate că n u o arată întot­

deauna, dar sunt. Şi p e n t r u că o să-i domolească penele zbârlite, ba chiar o să-1 aducă pe tata în toane bune - ceea ce s-ar putea să-1 facă să uite de t ine p e n t r u restul călătoriei. Dar să n u te aştepţi ca unch iu l să-ţi m a i facă favoarea asta odată ce tragem la chei şi n u o să mai fii angajatul l u i .

CapitoCul'22

- Probabil ar fi t rebui t să-ţi spun m a i devreme, dar cineva mi -a atras atenţia, îi spuse J u d i t h verişoarei ei.

Stăteau în mi j locul pa tu lu i dublu d i n cabina l u i Jacqueline, amândouă cu picioarele încrucişate, cu cărţi de joc în mână, cu şi m a i mul te cărţi pe pătura d intre ele. Jack era desculţă şi îmbră­cată în panta lon i i de corabie, pe care avea să-i poarte probabi l în fiecare z i , până când ajungeau în America. J u d i t h prefera în cont i ­nuare să n u - i poarte, ma i ales după reacţia l u i Nathan atunci când o văzuse îmbrăcată în ei. Era îmbrăcată într-o rochie simplă de z i , albastră, cu mâneci scurte, cu margine întoarsă.

133

Jofianna Lindsey

Jucau adeseori whis t doar ele două, în ciuda faptu lu i că era u n joc p e n t r u p a t r u persoane. Pur şi s implu jucau fiecare de câte două o r i , p e n t r u a respecta regulile. N u era la fel de intere ­sant atunci când n u exista decât u n singur jucător de care să te fereşti în loc de t re i , dar era u n m o d de a face t i m p u l să treacă, iar l u i J u d i t h îi plăcea m a i m u l t decât jocul de şah, la care Jack câştiga întotdeauna.

Dar Jacqueline nic i măcar n u ridică privirea spre J u d i t h după afirmaţia făcută de verişoara ei, luc ru pe care J u d i t h îl găsi des­t u l de dezamăgitor, având în vedere că îi trebuiseră câteva zile ca să-şi facă curaj p e n t r u această mărturisire. Dar era încă încordată, în m o d normal , se entuziasma toată în m o m e n t u l în care vorbea cu verişoara ei despre aşa ceva, dar acum se temea să n u dezvăluie m a i m u l t decât ar fi v r u t .

- în Londra? întrebă Jack, ridicând cea de-a doua mână, ca să joace cartea.

- N u , la bord. Asta atrase imediat atenţia l u i Jack şi u n hohot de râs. - Dumnezeule mare, sper că n u e vorba despre Andrâssy! Ştiu

că e foarte chipeş, dar ne este văr! J u d i t h găsi greşeala suficient de amuzantă încât să-i atragă

atenţia: - U n văr foarte îndepărtat. De gradul. . . cât? Cinci? Şase? Zece?

De la cât n u se m a i socoteşte? Dar n u , n u e Andrâssy. - Cine atunci? N u e n i m e n i altcineva la bord în afară de m a r i ­

n a r i şi - oh, n u se poate! Jack scoase u n sunet care era pe jumătate exclamaţie, pe jumă­

tate fornăit. - Este foarte bine că m i - a i spus, ca să omoram povestea asta

încă d i n faşă. Chiar acum! Părinţii tăi n-o să te lase niciodată să te măriţi cu u n bărbat care n u are măcar o brumă de avere sau de perspectivă.

J u d i t h îşi dădu ochii peste cap. - A i u i t a t ce s-a întâmplat când am împlinit optsprezece ani?

A m p r i m i t jumătate d i n moştenirea d i n partea mamei , ceea ce înseamnă m a i mulţi bani decât ar putea fi nevoie vreodată într-o famil ie . Averea, zic eu, n-o să fie o problemă.

134

(Pasiuni mistuitoare

- La naiba, n u despre asta vorbeam, şi ştii foarte bine! se grăbi să sublinieze Jack.

- T e comporţi ca o snoabă, îi atrase atenţia J u d i t h . - Ba n u ! Sunt doar realistă. Desigur, dacă ai de gând să fug i cu

mirele în loc să obţii permisiunea de la părinţii tăi să te măriţi, eu n u mai zic nimic .

J u d i t h începu să râdă, n u se putea stăpâni. N u aşa se aşteptase să decurgă această conversaţie. Dar cel puţin scăpase pe moment de încordare, mulţumită firii m u l t prea protectoare a l u i Jacqueline.

- Te gândeşti m u l t prea departe, Jack. N u am spus că m i - a m găsit v i i t o r u l soţ. Sunt doar foarte intrigată de u n anume băr­bat şi vreau să ajung să-1 cunosc m a i bine. Poate să găsesc câteva m i n u t e în care să po t fi singură cu el, ca să p u t e m vorb i deschis. Şi n u este u n mar inar de rând, e tâmplar.

„Şi e fantoma mea", ar fi v r u t să adauge. în schimb, îi povesti ce îi spusese Nathan l u i James despre corabia furată.

Jack zâmbi larg, scoţând la iveală gropiţele d i n obraji . - V r e i să fii singură cu el, eh? Eşti sigură că n-o să fii prea i n ­

timidată ca să scoţi u n cuvânt, darămite să legi o conversaţie întreagă? N u ai fost niciodată singură cu u n bărbat care să nu-ţi fie rudă.

- C r e d că o să mă descurc. Şi suntem pe o corabie. N u e ca şi cum ar putea să mă răpească şi să fugă cu mine . în plus, dacă aş ţipa, cu siguranţă m-ar auzi vreunul d intre m a r i n a r i i sau servito­r i i tatălui tău.

Jack chicoti . - A i dreptate. Şi chiar pare interesant. Cum îl cheamă? - Nathan Tremayne. Jack ridică d in t r - o sprânceană aurie, obicei pe care îl moştenise

de la tatăl ei. - î m i place chiar şi cum sună. A p o i însă, speculă cu voce tare:

J u d i t h Tremayne. Judy Tre... . - Ţi-am spus că n u . . . - Da, da, făcu Jack, bătând în retragere. Şi nu ne mărităm d i n

p r i m u l an. Asta n u înseamnă că n u poţi să îl cunoşti ma i bine

135

Jofianna Lindsey

pe băiatul ăsta. în plus, e bine să ai opţiuni, şi o să vre i să ai cât m a i mul te în m o m e n t u l în care o să-ţi alegi u n soţ.

A p o i sări jos d i n pat, împrăştiind cărţile şi trăgând-o pe J u d i t h după ea.

- Unde mergem? Jack îi aruncă nişte pantof i , dar n u se obosi să caute o pereche

şi p e n t r u ea. -Trebu ie să-1 cunosc personal pe acest tânăr. Hai să-1 căutăm! J u d i t h n u avea de gând să protesteze, având în vedere că nu-1

m a i văzuse pe Nathan de două zile. Şi se uitase după el o r i de câte o r i urcase pe punte . Dar n u reuşise să îl vadă şi hotărâse să n u se m a i ducă să îl caute pe toată corabia. Ajunsese la concluzia că avea treabă în altă parte.

îl găsiră în p r i m u l loc în care îl căută Jacqueline, în atel ierul de tâmplărie. Jack ştia exact unde era debaraua, însă ea cercetase fiecare m i l i m e t r u al corăbiei u l t i m a oară când navigaseră cu ea. Şi învăţase şi toate aspectele meseriei de căpitan. Fireşte, pe atunci n u renunţase încă la v isul ei de a se face p irat . încercase chiar să o înveţe şi pe J u d i t h t o t ce afla, dar aceasta, neîmpărtăşindu-i interesul , n u o ascultase decât pe jumătate.

încăperea era m a i mică decât cabinele lor, dar era suficient de mare încât u n bărbat să poată lucra în ea. Materialele n u erau depozitate aici, ci în magazie. Doar o u n banc de lucru l u n g şi o gamă variată de unelte erau păstrate aici. Şi pa tu l îngust de care amintise Nathan, acoperit cu aşternuturi mototo l i te , dovadă că fusese folosit .

Nathan era la bancul de lucru şi desfăcea f u n i i vechi, ca să facă d i n ele câlţi, aceştia fiind în m o d obişnuit introduşi între scân­duri le d i n cală, ca să oprească eventualele scurgeri. J u d i t h îşi amintea vag că Jack îi spusese ceva despre asta. Avea cămaşa albă băgată în pantaloni , pe jumătate descheiată la nastur i şi pătată de transpiraţie, cu mânecile suflecate. Uşa fusese lăsată deschi­să, dar înăuntru era totuşi foarte cald. N u avea părul suficient de l u n g cât să şi-1 prindă la spate, dar îşi legase o eşarfă pe f runte , ca să n u - i curgă sudoarea în ochi. Câteva şuviţe m a i scurte scăpaseră de sub ea. Aşa cum arăta azi, aducea a derbedeu şi avea u n aspect m u l t prea masculin.

136

(Pasiuni mistuitoare

Jacqueline, care o trăsese pe J u d i t h înăuntru, după ea, f u în m o d clar luată p r i n surprindere, suficient cât să şoptească:

- A i u i t a t să-mi spui că-i mare cât u n munte şi aşa frumos că te dor ochii când te uiţi la el.

Obraj i i l u i J u d i t h se colorară numaidecât, dar Nathan n u părea să o fi auzit pe verişoara ei. Se întoarse spre ele şi spuse doar:

- T u trebuie să fii Jack. - J u d i t h ţi-a vorb i t despre mine? Da, fireşte. Şi ţi-a spus că nic i

eu, nici ea n u ne căsătorim anul ăsta? Deocamdată doar prospec­tăm, n u cumpărăm încă nimic . Să n u uiţi asta, Nate.

Râse, acel râs adânc de care îi fusese dor l u i J u d i t h . - Ţi-a spus cineva că eşti prea directă p e n t r u vârsta ta? - Şi ce dacă mi -ar fi spus? Cei d i n famil ia Malory n u urmează

regulile altora, le fac pe ale lor. Nathan p r i v i spre J u d i t h . - Chiar aşa? J u d i t h îşi dădu ochii peste cap. - U n i i d intre no i . Jacqueline înclină capul, arătând spre bucata de funie pe care

o ţinea în mână. -Poţ i să faci asta şi pe punte , unde e m a i răcoare. De ce

stai aici? - Poate că încercam să evit o întâlnire cu vo i două, răspunse

Nathan, zâmbind uşor. - De ce? N u muşc - fără mot iv . - T e necăjeşte doar, Jack. A m început să recunosc semnele. Jacqueline p r i v i de la u n u l la celălalt. -Ş i , mă rog, când aţi avut vo i t i m p să vă cunoaşteţi atât

de bine? - N u ne cunoaştem chiar atât de bine, răspunse J u d i t h , roşind

uşor. N u am vorb i t decât de câteva o r i . Jack încuviinţă d i n cap şi-i spuse l u i J u d i t h : - Mă duc să-1 găsesc pe Andrâssy şi să aflu dacă într-adevăr ştie

să folosească sabia aia pe care o târăşte după el. N u sta prea m u l t înainte să urc i şi t u pe punte . A p o i îi zâmbi l u i Nathan . A fost o plăcere să te cunosc, Nate. Dar şterse toată amabilitatea acestor

137

Jofianna Lindsey

cuvinte adăugând: Să n u se întâmple ceva necuviincios în camera asta, că-ţi scot maţele - dacă n u mi -o ia taică-său înainte.

Jack plecă la fel de repede cum venise. J u d i t h p r i v i pe după uşă ca să se asigure că verişoara ei urca într-adevăr pe punte .

- A fost puţin cam prea directă, zise Nathan. J u d i t h se întoarse spre el. - Pur şi s implu aşa este Jack. Are o at i tudine foarte protectoa­

re faţă de mine - faţă de întreaga famil ie , de fapt . E o trăsătură a fami l ie i Malory, o avem cu toţii. Dar cred că e supărată pe mine acum, p e n t r u că n u i -am spus mai devreme de t ine .

- Parcă n u trebuia să-i spui deloc. - N u , condiţia ta a fost să n u - i spun că ne-am cunoscut ma i

demult , iar pe aceasta am respectat-o. N u i -am spus n imic altceva decât i -ai spus t u tatălui ei. Dar n u puteam să cont inu i să mă as­cund de Jack, pur şi s implu era prea greu p e n t r u mine . După cum vezi, de acum n u m a i e cazul.

- Da, dar cum ai reuşit asta? - A m convins-o că te găsesc interesant. Nathan zâmbi larg. - Cred că ţi-a fost foarte greu. - Da, mi -a fost, zise ea, strângând d i n dinţi. Brusc, Nathan aruncă funia d i n mână şi o cuprinse în braţe.

J u d i t h scoase u n strigăt scurt, dar Nathan n u făcu altceva decât să o aşeze pe bancă. Iar încerca să o zăpăcească şi să o facă să uite ce voia să spună? Probabil îşi amintise cât îi era de uşor. Gestul l u i o aduse m a i aproape de el, chiar în faţa l u i , la drept vorb ind , dar Nathan n u făcu n imic ca să schimbe asta.

Uşor buimacă, îl întrebă: -De ce mă aşezi mereu pe câte ceva? - T e ridic m a i sus, p e n t r u că eşti atât de mititică. Dar se aplecă

spre ea şi adăugă: Şi poate că-mi place să te at ing. J u d i t h roşi şi sări jos de pe bancă, intenţionând să mărească

distanţa d intre ei, dar îi simţi d i n n o u mâinile cuprinzându-i t a ­l ia . El o urcă înapoi pe bancă, doar că de data asta n u - i m a i dădu d r u m u l chiar atât de repede.

Mâinile l u i rămaseră pe talia ei. Iar acele senzaţii plăcute începeau să apară d i n nou, senzaţii ce n u aveau nic i o legătură

138

Pasiuni mistuitoare -—

cu nimic altceva în afară de el. N u putea respira, n u putea gândi, aştepta...

- Deci îţi place să te at ing , n u - i aşa? - N u ! Eu.. . - A t u n c i , poate că de data asta o să stai locului? J u d i t h făcu u n efort conştient să-şi închidă gura, apoi îşi ţu­

guie buzele. Auz i la el, câtă înfumurare! I i dădu d r u m u l acum, dar era prea târziu. îi trecu p r i n minte să plece, dar n u avea nic i o îndoială că exact asta şi încerca să o determine să facă p r i n felul în care se comporta. Sperase oare că scăpase de întrebările ei doar p e n t r u că nu-1 căutase preţ de două zile? Şi voia să se asigu­re că lucruri le rămâneau aşa? Ghin ion . Era prea încăpăţânată ca să se lase manipulată în fe lul ăsta sau ca să renunţe înainte de a afla adevărul.

Era furioasă acum. N u p e n t r u că n u o sărutase m a i devreme, după cum crezuse că avea să facă, ci p e n t r u că îi lăsa impresia că încerca să se sustragă de la t e rmen i i înţelegerii lor.

în cele două zile în care n u îl văzuse, avusese t i m p să se gân­dească la conversaţiile lor şi îşi dăduse seama că n i c i una d intre întrebările pe care i le pusese n u fusese despre contrabandă. N u îi pusese decât întrebări care să-i satisfacă curiozitatea lega­tă de viaţa l u i personală. Aşadar, n u realizase n imic altceva până acum decât să se pună în situaţia de a fi la u n pas de a fi prinsă ascunzându-se în cală. Si de n i m e n i a l tu l decât de tatăl ei.

- M i - a fost dor de t ine . Cl ipi . Furia pur şi s implu se t o p i - prea repede! - , făcând-o

să-şi dea seama că poate era iar una d intre tacticile l u i - îi spunea l u c r u r i care să-i distragă atenţia. Şi n u terminase.

- M i s-a părut că-ţi s imt p a r f u m u l de câteva o r i , zise el, apoi râse p e n t r u sine. Mă t o t u i t a m în urmă, aşteptându-mă să te văd. A m deschis chiar şi câteva uşi, atât de sigur eram că-ţi s imt m i r o ­sul în apropiere. Dar presupun că a fost doar imaginaţia mea.

Sprâncenele ei se uniră într-o expresie bănuitoare. - Ştii că n u cred u n cuvânt d i n ce spui. Nathan se îndepărtă şi m a i m u l t , ducându-se să se aşeze pe

pat. J u d i t h era mirată că n u se aşezase d i n n o u lângă ea, dar bă­nuia că bancul de lucru n u ar fi suportat o greutate atât de mare.

139

Jofianna Lindsey

îl surprinse însă strâmbându-se în clipa în care se aşeză şi se în­trebă dacă încă îl m a i dureau lov i tur i l e pe care le primise de la tatăl ei.

- Orice-ţi spun o să ţi se pară suspect, continuă el, p e n t r u că n u mă cunoşti suficient de bine încât să-ţi dai seama când spun adevărul. Dacă v i i aici şi te aşezi pe genunchii mei , poate că asta se va schimba.

J u d i t h p u f n i p e n t r u sine. Asta n u părea să fie durere. Sau poate că pur şi s implu ştia că n u ar fi făcut niciodată aşa ceva. Nic i măcar n u mer i ta să-i răspundă, căci era o sugestie absolut scandaloasă.

în schimb, îl întrebă: - Cum au fost vânătăile? - Negre. - încă? - Cred că mi -a r u p t muşchii abdominal i . N u pot să ţin n imic

în stomac. J u d i t h făcu ochii m a r i , dar îşi dădu repede seama că probabi l

o necăjea d i n nou . - Da de unde! Dacă se întâmpla aşa, ai fi fost m o r t acum. A p o i

zâmbi cu superioritate. Poate ai rău de mare. Ei , asta chiar că ar fi amuzant, n u crezi?

- N u , mârâi el. Doar absurd. - Dar n u ai fost niciodată atât de m u l t în largul mării, aşa că n u

ai de unde să ştii, n u - i aşa? contraatacă ea. - A m exagerat. E m o d u l meu de a-ţi spune ce părere am despre

tatăl tău. - O h . Era u n compl iment la abilităţile de pugi l ist ale l u i A n t h o n y sau

îl lua peste picior? N u era o situaţie obişnuită p e n t r u ea. Inst inc­t u l ei era să-şi apere părintele, dar se stăpâni, amintindu-şi cât de dură fusese lupta . Presupunea că Nathan avea dreptul să fie mo ­rocănos, cel puţin până când se recupera complet, deşi, d i n câte înţelesese ea, de la el plecase animozitatea d intre cei doi . Desigur, n u ştia ce se întâmplase atunci . încă.

- A c u m trebuie să-mi sucesc gâtul în direcţia opusă, se plânse Nathan . Cel puţin v ino şi stai aici.

Bătu cu mâna locul de lângă el, de pe pat .

140

Pasiuni mistuitoare

- Pe u n pat? Cu tine? Asta depăşeşte cu m u l t normele compor­t a m e n t u l u i cuviincios şi n-o să se întâmple.

- închide m a i întâi uşa. Cine o să ştie? J u d i t h m i j i ochii . - N u m a i încerca să mă seduci. Sări de pe pat ca împins de u n arc şi n u se opr i până când n u

era aplecat deasupra ei. - Dar se întâmplă, n u - i aşa? Dacă e să recunoşti ceva, drăguţă,

recunoaşte că mă doreşti la fel de m u l t cum te doresc şi eu. Oh, Dumnezeule, aşa era? Asta însemnau toate acele senzaţii?

N u era de mirare că se simţea, pe rând, ba atrasă, ba bulversată de prezenţa l u i . N u m a i cunoscuse niciodată dorinţa.

El se împinse între picioarele ei, deşi fusta n u era suficient de largă încât să-i permită să vină atât de aproape. Ea nu-şi dădea seama cum o făcuse, până când îi simţi mâna pe coapsa ei. . . pe pielea ei. Urcând t o t m a i m u l t şi ridicându-i fusta în acelaşi t i m p .

Acţionând d i n inst inct , îşi puse mâna peste a l u i ca să-1 oprească. Şi el se opr i , doar că nu-şi retrase mâna, şi J u d i t h îşi a m i n t i m a i târziu că n ic i ea n u şi-o retrăsese pe a ei. îşi simţea t r u p u l străbătut de cei mai putern ic i fiori de anticipare. Şi totuşi, teama de a fi descoperiţi era şi ea prezentă - cu uşa larg deschisă, oricine ar fi p u t u t să treacă pe acolo şi să-i vadă. Dar n u - i trecu p r i n minte să-1 dea pur şi s implu la o parte.

îi simţi barba zgâriindu-i uşor obrazul, înainte ca Nathan să aplece capul şi să respire adânc aproape de gâtul ei.

- Şi iată-1 d i n nou. . . Buzele îi mângâiară pielea în t i m p ce rosteau cuvintele,

făcând-o să se înfioare, lăsându-i o dâră de senzaţii inc i tante pe u m e r i şi pe spate.

- Mi rosu l ambroziei! - A l iasomiei, îl corectă ea, cu răsuflarea tăiată. Şi vanil ie . . . şi

foarte puţin cardamom... - A t u n c i , înseamnă că t u eşti ambrozia. Se ridică şi, dintr-odată, privea adânc în ochii ei. Şi o p r i v i atât

de m u l t , încât m o m e n t u l părea să n u se ma i termine . Câtă i n t e n ­sitate! De parcă ar fi încercat să vadă în sufletul ei. A p o i o sărută, cu atâta pasiune, încât o lăsă fără suflare.

141

- O să mă urăsc p e n t r u m o m e n t u l ăsta de slăbiciune, şopti el, peste buzele ei. Dar, dacă n u pleci în clipa asta, o să te întind pe patu l ăla. E o promisiune, drăguţă, n u doar u n avertisment.

Luciditatea îi reveni brusc, lovind-o ca u n trăsnet, colorându-i obraj i i în stacojiu aprins. Dar Nathan n u se retrase ca să poată co­borî de pe bancă fără să alunece pe lângă t r u p u l l u i . îl auzi gemând în clipa în care îl atinse, apoi ieşi cât p u t u de repede de acolo.

Se opr i în capătul cor idorului , lângă scară, şi t r u p u l începu să-i tremure. Se spr i j in i cu spatele de perete şi închise ochii câteva clipe. îşi simţea încă obraj i i arzându-i.

Ce se întâmplase? Dar ştia, p e n t r u că, d i n nou, n u avusese oca­zia să-i pună nic i o întrebare serioasă. Găsise modalitatea perfec­tă de a evita orice răspuns compromiţător. O alunga cu săruturile l u i pasionale. Şi ce s-ar fi întâmplat dacă n u pleca? Oare chiar ar fi făcut dragoste cu ea?

Oh, Dumnezeule! Nic i măcar n u era lângă el, şi totuşi gândul acesta îi făcu genunchii să se înmoaie.

Nathan ieşi d i n atelier înainte să îl demoleze. Ce mama dra­cului era cu el de o lăsase să plece aşa? A r fi p u t u t s-o ia, să fie a l u i . Citise în ochii ei. Şi orice femeie se înmuia, devenea m a i prietenoasă şi ma i încrezătoare - după. Şi tocmai de asta avea el nevoie.

Faptul că era acum nervos că o lăsase să plece arăta exact cât de m u l t reuşise să-1 prostească, cum îi sucise minţile, făcându-1 să se poarte ca u n caraghios.

Cel ma i înţelept era să stea cât ma i departe de ea cu putinţă. Reuşise să facă asta o vreme, ştia foarte bine că n u i-ar fi adus decât belele, chiar înainte ca tatăl ei să îi întărească această con­vingere. Şi totuşi, n u şi-o putea scoate d i n m i n t e , se trezea gân-dindu-se la ea pe t o t parcursul zilei. O dorea, asta n u avea cum să nege. Dar pur şi s implu n u putea să o aibă, iar asta era o realitate pe care n u avea voie să o uite .

CapitoCut23

142

(Pasiuni mistuitoare

Nu p - uteau să mai rămână vreodată s inguri . Ce se întâmplase azi d o v e d e a că nu-şi putea ţine mâinile departe de ea când erau doar e i «jdoi. Şi singurul m o d în care putea fi sigur că n u avea să-1 m a i t e n teze cum o făcuse azi era să-i spună adevărul p e care îl voia cu atâta încăpăţânare, ca să nu-1 mai t o t caute. Aşa că urcă pe p u n t * e , unde se aştepta s-o găsească. Era acolo, cu u n aer calm şi n e t u l f c u r a t . El nu era la f e l de stăpân pe sine, aşa că se hotărî să n u o a b o r d e z e încă. Se duse în schimb la pupa şi scoase ochea­n u l pe c -are i-1 găsise Ar t i e . Ofiţerul secund era şi el acolo şi făcea acelaşi l m i c r u .

Cu o zi în urmă, îl văzuse şi pe căpitan cercetând oceanul cu u n ochean. Dar James nu spusese n imic despre corabia care se luase după e i în noaptea în care fugise pasagerul clandestin şi n i m e n i n u m a i w ă z u s e ambarcaţiunea de atunci . îl surprinsese p e Nathan ofer indi_J- i în schimb o informaţie de altă natură:

- A v e ^ m u n yankeu la bord , pe nume Boyd Anderson. Poate vre i să stai cB.e vorbă cu el. De câte o r i ieşim pe mare, îi este rău vreo câteva z; i le , şi poate de aceea n u l -a i observat încă. Dar te poate î n d r u m a către oamenii cu care trebuie să-ţi discuţi p l a n u l după ce a j u n g e i m în America. Poate m a i câştigi ceva t i m p .

- A p r - e c i e z ajutorul, căpitane. - Cu ^plăcere. Din când în când, câte-un yankeu îţi poate fi de

ajutor - Dumnezeule mare, cred că trebuie să-mi muşc l i m b a ! Şi p l e c ă , cu această ciudată afirmaţie. A c u m Art ie îşi coborî

ocheaniml de la ochişi, observându-1 pe Nathan, întrebă: - T e u i ţ i şi t u după ei, matelot? - N u — m i pot reprima curiozitatea, răspunse Nathan. A r t i e încuviinţă din cap. - N - a _ u m a i fost văzuţi. Fie au luat ce căutau, fie au renunţat -

sau ştiua. încotro se îndreaptă Maiden George, aşa că n u au nevoie £ ă stea cu ochii pe no i . A p o i adăugă, mormăind: A fost o vreme î m care ne-am fi dus direct peste ei şi am fi urcat l a bord. . . sau i - a i r m fi făcut arşice cu tunur i l e .

-Sermos? Ofiţe ^ru l secund închise gura cu zgomot şi plecă păşind apă­

sat, în i r m o d evident nedorind să dezvolte subiectul - sau dându-şi seama c ^ n u ar fi trebuit să spună aşa ceva. Nathan se întoarse

143

Jofianna Lindsey

cu gândul de a se lua după el, dar dădu cu ochii de J u d i t h . N u se u i ta la el, ci urmărea meciul de scrimă d intre verişorii ei, care se desfăşura pe puntea principală. Stătea sprijinită cu spatele de parapet, cu braţele strânse la piept , cu cosiţele blonde-arămii răvăşite de vânt. Era atât de absorbită de meci, încât era posi­b i l să n ic i n u fi observat că Nathan urcase pe punte . A r fi p u t u t să lase lucruri le aşa - dacă picioarele l u i n-ar fi dovedit că au pro ­pr ia voinţă.

Se o p r i la doi paşi de ea şi p r i v i meciul preţ de câteva m i n u ­te, îşi dădu seama numaidecât că Jacqueline Malory n u se distra doar, ci chiar ştia să folosească sabia subţire pe care o ţinea în mână. Lansările şi fandările, răspunsurile rapide - n u - i lăsa l u i Andrâssy t i m p să facă altceva decât să se apere.

Pr iv ind fără a-i veni să creadă, întrebă: - Ce fel de preceptori aţi avut voi , fetelor? - D intre cei obişnuiţi. - Obişnuiţi p e n t r u cine? Pentru piraţi? J u d i t h izbucni în râs. Nathan se uită la ea. - Ce ţi s-a părut amuzant? - A r t rebu i să cunoşti amănuntele, răspunse ea, încă zâm­

b i n d . Ia spune-mi, când erai copil, ce-ţi doreai să fii când aveai să creşti?

- E o întrebare-capcană de care ar t rebu i să mă feresc? - N u , dar când l u i Jack i s-a pus întrebarea asta, a hotărât că

voia să se facă p irat . Fireşte, a renunţat la idee când a crescut. D i n fericire.

- Eşti sigură? - Da, foarte sigură. - Cu toate acestea, pare să se priceapă destul de bine la u n u l

d intre aspectele meseriei, îi atrase el atenţia. J u d i t h chicoti . -Şt iu. - Te pricepi şi tu? - Dumnezeule, n u ! A m avut aceiaşi preceptori , p e n t r u că am

locuit întotdeauna foarte aproape una de cealaltă. Schimbam doar săptămânile şi materi i le , o săptămână făceam la mine l i t e ­ratură, geografie şi l i m b i străine, apoi, în săptămâna următoare,

Pasiuni mistuitoare

mergeam la ea şi învăţam istorie, matematică şi chiar puţină po­litică. A p o i veneam iar la mine acasă şi t o t aşa. Doar interesele noastre personale erau di ferite . Pe ea o interesau scrima, boxul şi voia să ajungă spaima mărilor atunci când avea să crească - iar tatăl ei era fer ic i t să o înveţe t o t ce ştia în el în legătură cu toate astea. Pe mine mă interesau broderia şi vo iam să învăţ să cânt la cât m a i multe ins trumente muzicale. Dar tu?

- N u am p r i m i t decât o educaţie rudimentară, la o şcoală ce ţinea de o biserică. Dar n u cred că Jack s-a apucat de box. N u ar fi avut n i c i u n rost, având în vedere că n u era ceva ce i-ar fi p u t u t folosi vreodată.

Surprinse zâmbetul de pe faţa l u i J u d i t h , zâmbet care n u îi era adresat, având în vedere că n i c i măcar n u catadicsise să se uite la el de când începuseră conversaţia. Apo i spuse:

- A ş fi fost de aceeaşi părere cu t ine dacă n u aş fi văzut-o în r i n g , cu fratele ei ma i mare. Jeremy se ţine foarte bine într-o l u p ­tă. E ca o versiune mai tânără a tatălui meu, dar Jack t o t a reuşit să-1 bată. Viteza de reacţie şi câteva t r u c u r i în mânecă pot învinge dimensiunile şi forţa. A p o i râse. Fireşte, n u ţine decât o singură dată. După ce i-a învăţat şmecheriile, Jeremy n-a m a i lăsat-o să le folosească şi a doua oară.

Poate că Jack era cu vreo câţiva cent imetr i m a i înaltă decât Judy, dar Nathan t o t nu-şi putea imagina scena pe care i-o descri­sese, îl făcu însă să se întrebe dacă J u d i t h era o bună mincinoasă sau dacă doar exagera. în continuare, refuza să se uite la el. N u avea încredere în propr ia stăpânire de sine? începu să zâmbească, dar sfârşi p r i n a geme în sinea l u i . Trebuia să înceteze să îşi m a i imagineze că simţea aceeaşi atracţie faţă de el pe care o simţea el p e n t r u ea. Putea foarte bine să fie doar u n vicleşug al ei, ca să-1 determine să-i confirme suspiciunile. Şi de ce n u se gândise m a i devreme la asta?

O femeie drăguţă, m a i în vârstă, apăru pe punte , îmbrăcată elegant într-o pelerină de catifea verde, cu glugă, pe care o p u r t a , fără îndoială, ca să-şi apere coafura de vânt.

- Mătuşa ta George? - Da, răspunse J u d i t h .

145

Jofianna Lindsey

Remarcând expresia senină a femeii în t i m p ce urmărea meciul de scrimă, Nathan spuse:

- N u o deranjează comportamentul fiicei ei? - Chiar crezi că Jack ar fi p u t u t lua lecţii de la tatăl ei fără ca

mătuşa să ştie? Fireşte că n u o deranjează. Este mândră de toa­te realizările l u i Jack, de la fap tu l că n u ratează niciodată ţinta atunci când trage cu p is to lu l până la graţia cu care valsează - şi, că veni vorba, ştii să dansezi vals?

Luat p r i n surprindere de întrebare, Nathan întoarse repede capul spre ea, dar văzu că în continuare J u d i t h n u se u i ta la el. Chestia asta începea să-1 enerveze.

- De ce aş şti? răspunse el. Dacă t o t e să dansezi, ar t rebui mă­car să te distrezi în t i m p u l ăsta.

- V a l s u l n u ţi se pare distractiv? - Fireşte că n u . E doar o fâţâială de-a voastră, a aristocraţilor,

ca n u cumva să transpiraţi vreun pic. A m văzut oameni dansând vals. N u - i n imic distractiv.

- O să-ţi schimbi părerea după ce o să te învăţ cum să valsezi. Vom ţine lecţia chiar aici, pe punte .

Nathan p u f n i . -N -aş prea crede. N u poţi să mă iei aşa, doar pe mine , d intre

toţi. - Nic i n-o s-o fac. O s-o implic şi pe Jack şi încă pe vreo câţiva

mar inar i . O să pară că ne distrăm doar, ca să m a i alungăm d i n plictiseala călătoriei.

- N-ai decât să faci ce vrei , dar n u conta pe mine p e n t r u o ba­zaconie ca asta.

- Dimpotrivă, o să-ţi amintesc că ai promis să fii la dispoziţia mea şi o să insist să înveţi o parte d i n bunele maniere - măcar cum să te porţi cu o doamnă. Valsul va fi doar începutul.

- De ce? După ce cobor de pe corabia asta, n-o să mă m a i aflu niciodată în prezenţa unei doamne, aşa că lecţiile tale vor fi t o t a l inut i l e . în plus, crezi că n u ştiu şi eu că o doamnă n u este nicioda­tă lăsată singură cu u n bărbat? Că are întotdeauna u n însoţitor? Poate că t u ai nevoie de lecţii, drăguţă.

-Circumstanţele noastre sunt. . . neobişnuite. Sau preferi să te întreb ce am de întrebat de faţă cu toată lumea?

146

Pasiuni mistuitoare

- Faci m a r i e f o r t u r i să pre t inz i că n u mă vezi în clipa asta, nu? Vorb im şi n u suntem singuri . Ţine-o t o t aşa, şi o să cred că mă cauţi p e n t r u m a i m u l t decât...

- încetează! i-o reteză ea, cu u n şuierat. Ştii foarte bine că l u ­crurile pe care m i le spui n u sunt deloc cuviincioase.

Nathan râse încet. - Dar s-ar părea că n u este nevoie să fim s inguri ca să ţi le spun.

Sau preferi să plec până când aduci pe cineva care să stea cu noi? Să ne supravegheze? Cum ar fi cuviincios.

Probabil n u ar fi t rebui t să o atace atât de direct. Poate că roşea acum, dar era imprevizibilă. Şi o credea în stare să întoarcă situa­ţia împotriva l u i .

- N u am sugerat ca lecţiile să înceapă chiar în clipa asta, zise ea, înţepată. De fapt , în clipa asta o să-mi spui de ce aveai u n aer atât de t r i s t în noaptea în care am crezut că eşti fantomă.

- Ne-am întors la asta? - Da, dar de data asta n-o să te m a i eschivezi.

CapitoCuC24

- Răspunde-mi! îi ceru J u d i t h , văzând că Nathan n u scoate nic i u n cuvânt.

în schimb, acesta spuse: - Mă întreb de ce se ceartă A r t i e şi Henry. - S c h i m b i subiectul? întrebă ea, nevenindu-i să creadă. Serios? - D a , serios. Exasperată, J u d i t h îi urmări privirea. - Eşti pe corabie de suficientă vreme cât să-ţi fi dat până acum

seama că ăştia doi mereu se ceartă d i n t r - u n m o t i v sau a l tu l . N u are n ic i o importanţă. Ba chiar le face plăcere. Ce s-ar putea să n u ştii t u este că n u sunt doar ofiţeri secunzi pe Maiden George, ci şi ma jordomi i unchiu lu i James, în Londra. Da, şi postu l ăsta îl deţin t o t împreună. Sunt totodată şi cei m a i b u n i pr ie ten i , deşi, uneor i - ca acum, de exemplu - , îţi p o t lăsa impresia contrară. A u fost mateloţii unchiului . Când s-a retras de pe mare.. .

147

Jofianna Lindsey

- A petrecut m u l t t i m p pe mare? - î n tinereţe, da. Aprox imat iv zece ani . Dar, cum spuneam,

A r t i e şi Henry au renunţat la mare odată cu el şi au devenit ma­j o r d o m i i l u i .

- Do i majordomi? Asta- i ceva normal? - Câtuşi de puţin. Dar unch iu l James n u e u n conformist . A r t i e

şi Henry u r m a u să tragă la sorţi ca să decidă cine avea să fie ofiţer secund în călătoria asta, apoi au hotărât că pot împărţi şi această poziţie. Acum. . .

Nathan o întrerupse, ghic ind: - Căpitanul a fost p i rat , n u - i aşa? J u d i t h replică: - C u m ai . . . cum ai ajuns la o concluzie atât de ridicolă? - L - a m auzit pe A r t i e spunând ceva despre cum scufundau

corăbiile în vremuri le de odinioară. Şi tocmai m i - a i spus şi t u că verişoara ta voia să fie ca tatăl ei.

- N u am spus n imic de genul ăsta! Te rog să n u - m i p u i cuvinte în gură!

N u putea crede că ghicise atât de precis, dar acesta era u n as­pect care era păstrat str ict în famil ie şi aşa avea să rămână. Zilele în care James fusese căpitanul Hawke, p i r a t u l gent i lom, cum îi plăcea verişoarei Regina să se refere la fosta l u i profesie, erau de m u l t apuse. îi înscenase chiar şi moartea l u i Hawke, atunci când în cele d i n urmă se întorsese în Angl ia ca să se împace cu fraţii l u i , deşi întâlnirea întâmplătoare cu p i r a t u l Lacross, cu câţiva ani în urmă, le dăduse de ştire câtorva d intre vechii l u i apropiaţi că era în viaţă şi sănătos t u n . Dar n u avea să-i spună l u i Nathan nimic d i n toate astea.

în schimb îl întrebă: -Aşadar, te-ai gândit numaidecât la piraţi, n u la vreo carieră

militară. Desigur, e ceva firesc p e n t r u u n contrabandist. -Vorbeşte m a i încet. - A t u n c i n u spune l u c r u r i despre care ştii că o să mă enerve­

ze. Dacă e ceva ce vre i să ştii despre unch iu l meu, n-ai decât să-1 întrebi - dacă ai atâta curaj. Dar, ma i întâi, o să-mi răspunzi mie. De ce erai t r i s t în seara în care ne-am cunoscut?

Nathan oftă.

148

(Pasiuni mistuitoare

- N u eram t r i s t . Dezamăgit, da, şi trebuie să mărturisesc că şi puţin furios. Bunica d i n partea mamei tocmai murise. N u o cunoşteam prea bine, n i c i măcar n u o mai văzusem de pe vremea când eram foarte mic. Locuia singură, în Londra, iar eu locuiam cu părinţii mei , în Cornwall . Ea şi tata n u se înţelegeau prea bine şi n u a m a i v r u t să ştie n imic de n o i după ce a m u r i t mama. Aşa că am fost surprins când m-a contactat u n avocat ca să-mi înmâneze actul de proprietate.

- V r e i să spui că t u chiar eşti proprietarul casei? - Ţi-am spus asta când erai copil. Dacă aş fi fost t o t eu acolo

în cea de-a doua noapte când ai veni t să-ţi bagi nasul unde nu-ţi fierbea oala, aş fi făcut acelaşi lucru - ţi-aş fi spus pur şi s implu să pleci, că te afl i pe o proprietate privată.

- Şi te aştepţi să cred asta acum? A i avut şansa să spui că este casta ta mai devreme, când te-am întrebat. Dar n u ai făcut-o pen­t r u că, evident, n u este adevărat.

- Este o dărăpănătură veche de sute de ani , îi a m i n t i el. -Care vine însoţită de foarte m u l t teren. Vărul meu, Derek,

ar fi dispus să-ţi plătească o adevărată avere pe proprietatea asta. N-ar m a i t rebui să munceşti niciodată.

- Poate că n u vreau să vând. - Poate că n u eşti cu adevărat propr ie tarul . Dintr-odată, Nathan ridică d in t r - o sprânceană. - De ce eşti atât de furioasă, drăguţă? Pentru că ai găsit pe a l t ­

cineva în casa aia sau p e n t r u că n u m-ai găsit pe mine , aşa cum sperai? Eşti supărată că n u sunt fantoma ta?

J u d i t h f u pe punc tu l să explodeze, dar se calmă, trăgând adânc aer în piept . Nic i măcar n u era sigură de ce se enervase atât de rău.

Doar p e n t r u că n u - i spusese m a i d i n t i m p că era înrudit cu M i l -dred Winstock şi, p r i n urmare, avea sânge de aristocrat? Dar Na­t h a n n u o aşteptă să-i răspundă. Continuă, ridicând d i n umer i :

- N u e ceva de care să fiu mândru sau cu care să mă laud. Sunt propr ie taru l unei case care stă să cadă.

- N u ştiai că e în ruină până în acea seară, nu? ghici ea. Nathan râse, scurt şi amar, înainte să-i răspundă:

149

Jofianna Lindsey

- N u , m-am dus acolo pregătit să mă m u t . Se întâmpla tocmai după cearta cu tata , despre care ţi-am spus deja.

- M o t i v u l p e n t r u care ai plecat d i n Cornwell , da. Dar n u m i - a i spus d i n ce pricină v-aţi cerat.

- Prefer să n u vorbesc despre asta. E destul de dureros că n u m i - a m mai văzut niciodată tatăl înainte să moară.

Era adevărat sau încerca iar să evite răspunsul? Se uită la el ca să-i vadă expresia de pe chip şi n u p u t u să n u observe d i n nou cât de frumos era. N u p u r t a eşarfa azi, şi, în soarele care stră­lucea, părul îi părea d i n nou alb, iar vântul i-1 sufla în toate direc­ţiile, inclusiv peste faţă, deşi el n u părea să observe.

Se citea furie în expresia l u i , dar amestecată cu melancolie, ceea ce o determină să spună în cele d i n urmă:

- îmi pare rău. - Ş i mie. La acel moment , am fost suficient de furios încât să

rup orice legătură cu el şi să trăiesc pe cont propr iu , dar n u m a i p e n t r u că am crezut că bunica îmi lăsase mijloacele necesare pen­t r u a putea face asta. S-a dovedit a fi o glumă bună.

- C u siguranţă, n-a făcut-o intenţionat. - N u , mă îndoiesc că a pus măcar vreodată p ic ioru l în casa

aia şi probabi l n u şi-a dat seama că îmi lasă doar o grămadă de moloz. Casa aparţinuse bunic i i bunic i i mele, dar, d i n câte mi-a spus mama, bunica mea se născuse în Londra, crescuse în L o n ­dra şi n u părăsise Londra niciodată. Era probabil doar u n pretext care să scuze f a p t u l că n u venea niciodată să ne viziteze în Corn­wal l , în loc să-mi spună adevărul - şi anume, că băbătia nu-1 suferea pe tata.

Era înclinată să-1 creadă, ceea ce o avertiza că probabi l n-ar fi t rebui t s-o facă. Poate inventa toată povestea ca să o facă să-i pară rău p e n t r u el. N u îi spusese că era casa l u i p r i m a oară când vorb i ­seră pe corabie. Şi n u - i spusese n imic n i c i în celelalte conversaţii pe care le avuseseră de atunci .

A p o i îşi dădu seama că putea afla dacă ceea ce îi spusese el în legătură cu casa era adevărat.

- Cum o chema pe bunica ta? întrebă ea. - N u contează.

150

(Pasiuni mistuitoare

- Ba da, chiar contează. Ştiu cine a fost u l t i m u l proprietar t re ­cut în registru. Dacă t u n u ştii, atunci . . .

El îi aruncă o pr iv ire tăioasă şi întrebă: - A ş a de bănuitoare eşti cu toată lumea? - D o a r cu contrabandiştii, zise ea sec. Şi am observat că n u

m i - a i spus n ic i u n nume. Nathan p u f n i . - M i l d r e d Winstock. Iar acum poţi t u să-mi spui de unde o

cunoşti pe bunica mea. Fu surprinsă de cât de uşurată se simţea să aibă o dovadă a

faptu lu i că-i spusese adevărul. Acum, întâlnirile lor anterioare, d i n Hampshire, începeau să

aibă sens. Dacă el era propr ietarul casei, asta explica de ce pusese încuietoarea la uşă şi de ce susţinuse că ştia locul mai bine decât ea. Lămurea chiar şi ce căuta patu l acolo. Doar faptu l că îi ceruse să n u spună nimănui că îl văzuse acolo era ciudat. Şi faptu l că o acos­tase. N u aşa se comporta u n proprietar în casa l u i . Sau că refuzase să aprindă fel inarul şi s-o lase să-i vadă faţa. Aşa că, oricât de m u l t ar fi încercat în mintea ei să îl exonereze, t o t n u o putea face, n u când erau atât de multe indic i i care sugerau activităţi ilegale.

- N u am cunoscut-o pe bunica ta , îi explică ea. Vărul Derek a aflat identitatea u l t i m u l u i proprietar înregistrat, ca să poată cum­păra casa.

- D e ce? Ezită să-i spună adevărul, dar cu siguranţă era şi el conştient

de cât de urâtă era proprietatea l u i şi ce imagine deplorabilă ofe­rea lângă vi la impunătoare a ducelui. Aşa că o luă pe ocolite.

- V r e a să o îngroape, aşa cum se cuvine. - î n c ă se ma i ţine. - Cu greu. - St iu m a i bine decât oricine în ce stare e casa, dar n u o vând

doar p e n t r u ca vărul tău, l ordul , să o poată dărâma. E t o t ce mi-a rămas d i n partea mamei .

Ea încercă să-i sugereze, pe u n t o n vesel: - A t u n c i , repar-o. - A s t a şi am de gând. - Serios?

151

Jofianna Lindsey

- De ce par i atât de surprinsă? Este s ingurul m o t i v p e n t r u care am învăţat tâmplăria.

Ochii l u i J u d i t h se măriră. Derek ar fi donat probabil toate ma­terialele şi uneltele de care Nathan ar fi avut nevoie, orice n u m a i să schimbe priveliştea d i n spatele casei l u i .

- A i avut cinci ani ca să începi. Dacă e vorba despre materiale.. . - A fost, dar n u m a i este. A m strâns t o t ce-mi trebuie, am de­

pozitat materialele în camera aia ascunsă, ca să n u fugă n i m e n i cu ele când n u eram acolo. Doar că, până de curând, n u am avut n ic i u n m o t i v să mă grăbesc să încep reparaţiile. A m lucrat puţin la acoperiş, dar n -am apucat să-i p u n şi ţigla. Sigur, aş putea să-i p u n oricând tablă, care e ieftină, dar tabla n u are ce căuta pe o astfel de casă.

- V r e i să se potrivească cu ţiglele care sunt acum pe acoperiş? Nathan încuviinţă d i n cap. - C u cele care au m a i rămas. Dar n u m i - a m imaginat că e aşa

scump l u t u l . Şi n u mă aşteptam la călătoria asta, care, cu siguran­ţă, o să mă întârzie.

- Ce s-a schimbat de curând de te-a mot iva t să începi reparaţi­ile? întrebă ea.

- N u m a i sunt singur. Ochii i se măriră, gata să-i iasă d i n orbite. - A i o soţie? > Nathan izbucni în râs. Atrase câteva p r i v i r i asupra lor, în

special pe ale Georginei şi ale l u i Jack. Ba Jack avu chiar o ezitare d i n cauza asta, ceea ce-i dădu l u i

Andrâssy p r i m a şansă de ofensivă. Geamătul exasperat al l u i Jack se auzi pe toată puntea.

Nathan remarcă şi el şi zise, stânjenit: - A r t rebui să plec. - Ce ar fi t rebui t să faci ar fi fost să-mi spui că eşti însurat, îna­

inte să mă săruţi, zise J u d i t h furioasă. Dispreţuiesc soţii in f ide l i ! El ridică d in t r - o sprânceană şi o p r i v i surprins , dar n u m a i

preţ de-o clipă. încă privea cu atenţie în jur , ca să evalueze răul făcut de f a p t u l că atrăsese atenţia asupra lor. Dar spuse:

- T e - a i aprins cam tare d in t r - o simplă presupunere, drăguţă. Eşti geloasă?

152

Pasiuni mistuitoare

-Câtuşi de puţin! - A t u n c i n u m a i ţipa la mine şi uită-te în altă parte, o avertiză

el. Apo i însă, dintr-odată, şuieră: Pe toţi dracii! V ino diseară în vârful catargului şi o să-ţi explic de ce te înşeli. Dar n u rămân la asta.

„Asta" însemna James şi Anthony . Tocmai îşi făcuseră apariţia pe punte şi stăteau acum lângă Georgina, de-o parte şi de cealaltă a femeii . Dar n i c i u n u l d intre ei n u se u i ta la meciul de scrimă. Se u i tau fix la J u d i t h şi Nathan.

Nathan abandonă corabia, ca să zicem aşa, coborând d i n nou sub punte . J u d i t h n u putea face acelaşi lucru , n u şi dacă voia să stingă focul înainte să se transforme într-un adevărat incendiu. Dacă avea să-i scoată cineva ochii l u i Nathan p e n t r u că era însu­rat, aceea avea să fie ea, n u taică-său. Aşa că îşi forţă buzele să se arcuiască într-un zâmbet strălucitor, flutură d i n mână înspre Anthony , apoi se duse lângă el, pe puntea principală. Şi reuşi ad­mirab i l să-şi ascundă fur ia . N u şi tatăl ei. Era încruntat în clipa în care o cuprinse cu braţul pe după umer i .

- Ce făceai cu flăcăul ăla? întrebă el. - Mă gândeam dacă să-1 arunc peste bord. - î l omor dacă te-a insultat ! J u d i t h îşi dădu ochii peste cap. - A ş a spui de câte o r i stau de vorbă cu u n bărbat. Dar am

g l u m i t , aşa că n u e nevoie să o m o r i pe n i m e n i în t i m p u l acestei călătorii. Era doar şocat de îndemânarea cu care mânuieşte Jack sabia. N-am făcut decât să-i explic cum de a ajuns să se priceapă atât de bine.

- N u îl priveşte pe el. - Parcă am căzut de acord că n-o să-i urăşti d i n start pe toţi

bărbaţii pe care-i întâlnesc. Mama chiar m-a asigurat că n-o să se întâmple asta.

Capitolul'25

153

Jofianna Lindsey

îşi juca atuul , şi părea să aibă efect. A n t h o n y se relaxa u n pic, ba chiar râse înfundat. Dar Georgina, care îi auzise, remarcă:

- Foarte frumos băiatul ăsta, n u crezi? - Ş i de ce ai remarcat t u lucru l ăsta, George? întrebă James. Georgina râse. - A r t rebu i să p r e t i n d că sunt oarbă? J u d i t h in terven i : - Poate că e f rumos , dar e t o t a l l ips i t de bune maniere. Totuşi,

e destul de interesant. Şi A n t h o n y p r i v i peste capul Georginei p e n t r u a-i spune frate­

l u i său: - Z ă u aşa, James, ai spus chiar tuturor despre misiunea l u i

neobişnuită? - Doar ţie, bătrâne, zise James, apoi începu să relateze soţiei

l u i povestea l u i Nathan. A n t h o n y îşi p r i v i fiica m i j i n d ochii şi o întrebă: - T u cum ai aflat? J u d i t h n u negă. - Crezi că misiunea de a-i găsi pe hoţii de corăbii este s ingurul

luc ru interesant la el? Da, am m a i vorb i t şi altă dată cu el, n u a fost azi p r i m a oară, şi am aflat că el e propr ie taru l casei ăleia vechi d i n spatele domeniu lu i W r i g h t o n . Ştii povestea cu casa aia, nu?

- N u , n u cred c-o ştiu. - O ştiu eu, in terven i Georgina. A fost construită p e n t r u aman­

ta bătrânului duce. - D a , într-adevăr, o aprobă J u d i t h . Era o femeie văduvă, de

famil ie nobilă, dar ducele şi-o dorea m a i aproape de el decât la Londra, unde o cunoscuse şi unde se îndrăgostise de ea. Derek a aflat întreaga poveste când a încercat să cumpere proprietatea. D o m n u l Tremayne este stră-strănepotul acestei femei.

-Adică e de viţă nobilă? - N u are importanţă, insistă Anthony , cu u n mormăit. - Ba sigur că are, zise Georgina, făcându-i cu ochiul l u i J u d i t h .

U n căpitan chipeş care se pare că m a i este şi aristocrat. . . Poate că ar t rebui să laşi povestea asta să-şi urmeze cursul, Tony.

La care A n t h o n y răspunse cu u n mârâit: -James , fi amabil şi roag-o pe George să nu se mai amestece.

154

Pasiuni mistuitoare

James n u făcu decât să râdă. J u d i t h ridică o clipă ochii înspre vârful catargului. Era atât de înalt! M a i multe scări de frânghie erau prinse de el, dar, chiar şi aşa, nu avea de gând să urce până acolo în acea noapte. De fapt , puţin îi păsa dacă avea să-1 mai vadă vreodată pe Nathan Tremayne. Dar voia să fie decizia ei, n u a t a ­tălui ei.

Aşa că, înainte să apuce s-o avertizeze în sensul ăsta, îi spuse: - Mă plictisesc, iar el este pur şi s implu interesant. Asta e t o t .

N u sunt ca Jack, care reuşeşte să găsească zeci de l u c r u r i care s-o amuze pe o corabie - stă la cârmă, urcă pe parâme, face exerciţii de scrimă...

- T e simţi neglijată, păpuşă? o întrebă Anthony, îngrijorat. Judy îi zâmbi. - N u , fireşte că n u . Şi n u e cazul să te ţii după mine . N u se în­

tâmplă prea des să o ai pe Kate n u m a i p e n t r u t ine , ca acum, cât t i m p Boyd n u se simte bine. Te înţeleg.

- N u înseamnă că n u poţi să v i i să stai cu n o i când n u e Jack cu t ine .

J u d i t h chicoti şi-i a m i n t i : - Şi cât de des crezi că se-ntâmplă asta? A n t h o n y îşi dădu ochii peste cap. Şi, în acea clipă, Jacqueline

veni năvălind spre ei. Cu respiraţia întretăiată, îşi strecură braţul p r i n t r - a l l u i J u d i t h ca să o tragă după ea, strigând în urmă:

- E t i m p u l să ne schimbăm p e n t r u cină! N u era încă, dar n i m e n i n u protestă, având în vedere că, în m o d

evident, Jack avea nevoie de o baie, după atâta exerciţiu fizic. Dar, de îndată ce n u m a i puteau fi auzite de ceilalţi, Jack o întrebă:

- T e - a m salvat? Spune-mi că da! - Posibil. Cel puţin tata n u a apucat să-mi interzică să mai vor­

besc vreodată cu Nathan. -Oricât de m u l t ar încerca, n u poţi să-1 laşi să-ţi l imiteze

opţiunile, Judy. Sunt sigură că vo i fi în aceeaşi situaţie într-o z i , aşa că n o i două trebuie să fim unite .

- S t i u . > Dar J u d i t h îşi dădu dintr-odată seama că, în m o m e n t u l în

care încercase să-i explice l u i A n t h o n y de ce Nathan ar fi putut - o

155

Jofianna Lindsey

interesa şi d i n alt punct de vedere decât u n u l romantic , încălcase înţelegerea pe care o făcuse cu el.

Ei bine, n u chiar, n u dacă n u afla şi Jack că el era propr ie taru l casei dărăpănate şi n u făcea legătura, p e n t r u a-şi da seama că era fosta ei fantomă. Dar poate că ar fi t rebu i t să-i spună l u i Nathan -sigur, vezi să n u ! De parcă el îi spusese că era însurat!

încă furioasă d i n acest mot iv , n u i se păru m o m e n t u l p o t r i v i t ca s-o audă pe Jack spunând:

- Sunt încântată p e n t r u t ine ! E incredibi l de chipeş, n u - i aşa? - D a . - Şi galant. Cu siguranţă e periculos să alergi după o corabie

furată. - D a . - Să ştii că poţi să spui ma i m u l t decât „da". - O să anunţe autorităţile, aşa că o să aibă ajutoare. S-ar putea

să n u fie periculos deloc. - Sau poate n-o să se ma i întoarcă în viaţă. - Jack ! - D e j a îţi faci g r i j i p e n t r u el? Asta spune destul de multe , o

necăji Jack. - N u şi n u . De fapt , are chiar nişte explicaţii de dat, îi răspunse

J u d i t h . Conversaţia noastră a fost întreruptă brusc, în clipa în care taţii noştri au apărut pe punte , aşa că o să mă văd cu Nathan după cină, ca s-o terminăm.

- Explicaţii în legătură cu ce? - O să-ţi spun după. N-aş vrea să te repezi cu sabia asupra l u i . Jacqueline ridică d in t r - o sprânceană. - M i se pare mie că te-ai gândit deja să faci chiar t u asta. N u - m i

spune că eşti supărată pe el! - Puţin, zise ea, apoi recunoscu: Ei bine, da, sunt foarte supă­

rată. Dar n u încerca să mă faci să-ţi spun de ce, când ar putea fi doar o neînţelegere. N u vreau să-ţi faci o impresie greşită, bazată pe o presupunere.

- C u m ţi-ai făcut tu? ghici Jack. Dumnezeule, dacă eşti atât de sensibilă la cele m a i m i c i detal i i , chiar te-ai îndrăgostit lulea! Recunoaşte măcar!

156

Pasiuni mistuitoare

Judy n u recunoscu, dar fap tu l că n u spuse n imic o convinse pe Jack că avea dreptate, aşa că măcar n u se îmbufna p e n t r u că verişoara ei n u - i spunea imediat întreaga poveste.

Şi numele l u i Nathan n u f u menţionat n ic i la cina d i n acea sea­ră. Dar Boyd era personajul responsabil p e n t r u asta. Yankeul îşi revenise complet şi îşi făcuse în sfârşit apariţia, aşa că era o ţintă perfectă p e n t r u James şi Anthony . Boyd n u era doar cumnatu l l u i James, ci şi ginerele l u i Anthony , aşa că, d intre toţi fraţii Ander­son, el era de două o r i legat de fami l ia Malory. Ceea ce n u - i împie­dică deloc pe James şi pe A n t h o n y să-1 necăjească în m o d nemilos în legătură cu răul pe care i-1 provocau călătoriile de mare, în t i m p u l cinei.

- Dacă vrei să mai stai o săptămână în pat, yankeule, fi sigur că ne p u t e m descurca şi fără t ine , zise James. Nic i măcar n-o să-ţi observăm absenţa.

Suferinţa l u i Boyd îl făcea cândva să se ruşineze cumpl i t , având în vedere că era proprietar de corabie. Dar era prea obişnuit cu şicanările fraţilor Malory, aşa că n u le ma i acorda prea mare aten­ţie acum, urmând exemplul f rate lu i său, Warren, care era şi el luat peste picior de cei doi , şi fie râdea împreună cu ei, fie îi ignora. De obicei, tactica avea efect.

Dar James bătu în retragere în acea seară şi d i n alt mot iv . Andrâssy flirta cu Jacqueline puţin cam prea făţiş, făcându-i complimente în legătură cu orice, de la coafură şi rochie - Nett ie câştigase lupta în seara asta - până la ta lentu l de spadasin. Pe Jack părea s-o amuze. Pe James n u . în t i m p ce doamnelor l i se păruse că Andrâssy fusese curajos atunci când voise să apere famil ia în t i m p u l inc identulu i cu pasagerul clandestin, chiar dacă interpretase greşit situaţia, James n u avea de gând să treacă cu vederea faptu l că amestecul l u i Andrâssy îi dăduse străinului oca­zia să scape.

J u d i t h ştia că unchiu l ei avusese şi ma i înainte îndoieli în legătură cu Andrâssy, dar, după ce d i n cauza l u i rămăsese fără răs­punsuri le pe care şi le dorea, nou l lor văr pierduse probabi l orice şansă de a m a i câştiga simpatia l u i James.

însă J u d i t h n u pierdu prea m u l t t i m p gândindu-se la asta, n u când se apropia întâlnirea pe care o stabilise cu Nathan. Nic i

157

Jofianna Lindsey -

n u apucase să se întrebe de ce fap tu l că era însurat i se părea u n păcat chiar ma i mare decât posibil itatea de a fi contrabandist. Dar, ceva mai târziu, avea să urce pe catarg şi să afle ce avea el de spus în legătură cu asta.

CupitoCuC26

J u d i t h îşi îmbrăcă panta loni i de corabie şi îşi împleti părul, ca să n u o încurce în t i m p ce urca. îşi lăsă panto f i i în cabină, gân-dindu-se că, în picioarele goale, avea să-i fie ma i uşor să urce pe scara de funie.

Dar, în clipa în care se văzu la baza scării şi puse mâna pe funie, n u p u t u face n ic i u n pas. N u trebuia să ridice privirea ca să vadă cât de înalt era catargul. Chiar mer i ta să-şi asume u n asemenea risc doar p e n t r u a obţine răspunsurile pe care le căuta? Şi scara nic i măcar n u stătea locului ! Se legăna atât de tare, încât i se smul ­se d i n mână.

Făcu u n pas înapoi, răzgândindu-se, doar ca să-1 vadă pe Nathan aterizând pe punte , chiar lângă ea. Ceea ce explica m o t i ­v u l p e n t r u care se legănase scara.

-Sincer, n-am crezut c-o să ie i de bună ce-am zis şi c-o să încerci să te sui pe catarg, drăguţă.

J u d i t h se simţea uşurată că rămăsese pe punte . - A c u m , că eşti aici, trebuie. . . - H a i d e ! o întrerupse el. A p o i îi luă mâinile şi i le aşeză pe scară, mişcându-se apoi atât

de aproape în spatele ei, încât n u avea ce altceva să facă decât să urce.

- Sunt de gardă în seara asta, şi n u pot să-mi fac treaba de aici, de jos.

J u d i t h p r i v i în urmă. - A t u n c i , de ce-ai coborât? - Chiar credeai că te-aş fi lăsat să urc i singură? răspunse el.

158

-—• (Pasiuni mistuitoare -—

Sincer, J u d i t h presupusese că avea să urce singură şi crezuse că el n ic i măcar n-avea să-şi dea seama, decât abia după ce ajungea ea în vârf. Dar probabi l se uitase după ea.

Apoi , Nathan adăugă: - Şi să ratez şansa de a fi u n erou şi de a te pr inde în caz că o să

cazi - în braţele mele? Tonul pe care spusese aceste cuvinte le ştirbise toată galante­

r ia . J u d i t h se întrebă dacă n u cumva se simţea ruşinat să-i ara­te că avea şi o latură cavalerească. Dar începu să urce. N u - i ma i era deloc teamă acum, când îl ştia pe el în spatele ei. Şi n u o m a i atinse d i n nou , probabil de teamă să n u o sperie şi s-o facă să alunece - până când ajunseră în vârf şi-i puse mâna pe poste­rior , împingând-o peste margine.

în vârful catargului era u n fel de tub . Unele catarge aveau în vârf o simplă platformă, altele erau mai ro tun j i te , iar altele, ca acesta, erau făcute d i n l emn solid, cu scânduri ro tun j i te de-o par­te şi de cealaltă.

- M ă oferisem deja să fac schimbul d i n noaptea asta, alt fel n u te-aş fi pus să urc i scara, spuse el, urcând lângă ea.

J u d i t h se ridică şi scoase o exclamaţie în clipa în care văzu priveliştea.

- O h , vai ! Luna plină d i n acea seară părea m u l t ma i mare de acolo de sus

şi era incredibi l de frumoasă. Deşi n u urcase de m u l t t i m p deasu­pra or i zontu lu i , era totuşi uriaşă. Şi, văzută de la înălţime, fără n i ­mic care să se ridice în d r u m , reflectându-se în apele oceanului, îi tăia pur şi s implu răsuflarea. Şi era chiar şi foarte romantică... îşi alungă repede d i n minte acest gând şi se întoarse spre Nathan .

Dar el încă m a i privea luna. - De-asta am v r u t să stau de pază, deşi n u face parte d i n înda­

tor i r i l e mele. - Şi dacă cerul ar fi fost acoperit de nori? Nathan se uită la ea înainte de a spune: -Trebu ie să-ţi asumi nişte r iscur i când vrei să vezi ceva atât

de frumos.

159

Jofianna Lindsey —•

Ea îşi simţi obraj i i încălzindu-i-se, o căldură ce părea să i se răs­pândească şi în restul corpului . N u - i putea permite să-i distragă atenţia cu linguşeli, dacă asta urmărise cu comentariul l u i .

- Cred că ai ceva să-mi spui? îi a m i n t i ea. - Că n u sunt căsătorit? N u sunt şi n ic i n u am vreun plan în

privinţa asta. N u ştiu cum ai ajuns să trag i o astfel de concluzie d i n ce ţi-am spus m a i devreme.

- Pentru că propoziţia „Nu mai sunt singur" n u sugerează că ai o famil ie , ci că ţi-ai întemeiat recent o famil ie , ceea ce, în cele ma i multe cazuri, se întâmplă atunci când cineva se căsătoreşte.

- N u întotdeauna şi n u în cazul meu. Sora mea şi soţul ei au m u r i t anul trecut într-un accident cu trăsura. Aveau două fete pe care fami l ia l u i n u le-a dor i t , aşa că trebuie să am eu grijă de ele acum.

Era p e n t r u p r i m a oară când n u evita răspunsul, dar, cu sigu­ranţă, J u d i t h n u se aşteptase la acest răspuns, la fel cum n u se aşteptase să se simtă atât de uşurată că n u era însurat, încât ma i să-i vină să chicotească.

- Ce vârstă au nepoatele tale? - Clarissa are şapte ani , Abbie, nouă. Sunt singura famil ie care

mi -a m a i rămas, şi am de gând să le ofer o casă aşa cum se cuvine, de îndată ce vo i putea. Până atunci însă, am găsit do i oameni de treabă care au grijă de ele. S-ar putea chiar să-i cunoşti. îi explică unde erau fetele şi încheie: Este ironic , n u găseşti, că trăiesc mo ­mentan într-o casă pe care o deţine unch iu l tău?

- U n c h i u l James n u a cumpărat proprietatea' aia decât ca să aibă u n loc unde să-şi lase corabia, departe de docurile aglomerate d i n Londra. Dar n u , n u îi cunosc pe cei care locuiesc acolo. Şi de ce n u m i - a i spus m a i devreme despre nepoatele tale?

- Responsabilităţile mele n u sunt problema ta . în plus, m-ai pictat într-o singură culoare - negru!

Amintindu-şi de asta, ea îi răspunse: - N u am văzut încă nic i o nuanţă de g r i . De fapt , m i se pare

iresponsabil d i n partea ta că n u ai renunţat la contrabandă în c l i ­pa în care ai devenit tutorele nepoatelor tale.

160

Pasiuni mistuitoare

îl aştepta să nege, dar n-o făcu. întoarse privirea de la ea, în­spre lună. Iar J u d i t h regretă numaidecât t o n u l atât de aspru şi de acuzator al voci i ei, atunci când n u cunoştea toate aspectele.

Poate că avea mot ive foarte întemeiate p e n t r u care nu-şi aban­donase activitatea pe care o desfăşurase înainte să devină tutorele fetelor. Al te obligaţii sau dator i i , sau poate nu-şi permitea încă să renunţe, dacă băgase toţi bani i în materialele cu care să repare casa. Sau poate că pur şi s implu era dependent de pericolul şi de agitaţia vieţii de contrabandist, chiar dacă ştia prea bine că, odată pr ins , ar fi ajuns la închisoare. Şi n u ar ma i fi t rebu i t să fie f u r i ­oasă, acum că îi spusese că n u era căsătorit. Dacă era adevărat. Dumnezeule mare, avea să-1 creadă vreodată pur şi s implu , fără să se întrebe dacă n u cumva o minţea?

- N u am de gând să-mi cer scuze..., începu ea. - Sigur că n u . Aristocraţii nu-şi cer niciodată scuze. - Şi crezi că asta e o scuză p e n t r u tine? O p r i v i nedumeri t . - P o f t i m ? - A m stabi l i t că eşti şi tu de viţă nobilă. Dacă-ţi imaginezi că

asta te ridică deasupra legi i . . . Râsul l u i f u sincer. - A l treilea fiu al u n u i al treilea fiu şi aşa m a i departe... N i m e n i

n u şi-1 m a i aminteşte pe l o rdu l care a fost, cândva, în famil ia noastră. N u , drăguţă, nu-s de viţă nobilă şi n ic i n u - m i doresc să fiu. N-ai decât să-mi spui că sunt u n ticălos, u n netrebnic, dar să n u - m i spui niciodată că sunt aristocrat.

- Ştii, n u prea ai de ales când vine vorba despre famil ie . Nathan p u f n i . - Dacă n u ştii cine ţi-au fost strămoşii, dacă n u ţi-i aminteşti,

atunci aceştia n u au importanţă. -Trebu ie să fie trecuţi în vreun registru, pe undeva. Doar că

n-ai căutat. - Poate p e n t r u că n u este ceva ce trebuie sau vreau să aflu, îi

răspunse el. Frustrată de at itudinea l u i , dădu glas observaţiei m a i m u l t de­

cât evidente:

161

Jofianna Lindsey

- P a r i să ai o pronunţată antipatie faţă de nobi l ime. De ce, mă rog?

- A s t a , drăguţă, chiar n u e treaba ta . - A ş a ai t u de gând să te achiţi de înţelegerea noastră? - Părerile şi sentimentele mele n u fac parte d i n înţelegere. - Ei bine, dacă ai de gând să ocoleşti regulile, ar fi bine să ştii

că am spus fami l ie i mele că eşti propr ie taru l casei părăginite. N u şi că ne-am cunoscut acolo. Şi Jack n u ştie încă, aşa că n u a făcut legătura d intre t ine , fantoma noastră... şi contrabandistul care m-a atacat.

- Dar, dacă îi spui, o s-o facă? J u d i t h se strâmbă. - Probabil. - N u prea te pricepi să păstrezi secrete? N u părea furios , doar dezamăgit, ceea ce o făcea acum să se

simtă îngrozitor. Şi îi era f r ig . Se încinsese când urcase pe catarg, dar acum simţea răcoarea

nopţii, aşa că se aşeză în spatele scândurilor de protecţie, ca să se ferească de vânt. încă mai putea vedea cea mai parte a l u n i i peste marginea balustradei. Şi silueta l u i Nathan în faţa ei.

- N u am făcut-o în m o d intenţionat. Ce contează dacă tatăl, unchiu l şi mătuşa mea ştiu că t u deţii casa aia în ruină?

Cu luna atât de strălucitoare acum în spatele l u i , n u - i p u t u vedea chipul atunci când se întoarse spre ea. Se aşeză lângă ea, înainte să-i spună:

- N u vreau ca fami l ia ta să mă vadă ca pe u n egal, fie că sunt, fie că n u . N u mă împrietenesc cu aristocraţii.

- în cazul ăsta, cred că-ţi este foarte greu să stai de vorbă cu mine , n u - i aşa?

- Oh , n u . Tu, drăguţă, eşti cea mai mare excepţie pe care am făcut-o vreodată.

Domolită - ei bine, m u l t m a i m u l t decât atât, adevărul fie spus - după ceea ce tocmai îi zisese, J u d i t h se simţi cuprinsă de u n sent iment de anticipare. Stăteau atât de aproape u n u l de celălalt, încât, deşi n u se atingeau, putea simţi căldura rad i ind d i n el. Aşa singură cu el, aici sus, se simţea uşor agitată. începu să respire m a i greu. Era atât de impreviz ib i l . . .

162

-— Pasiuni mistuitoare -—•

Ca să se gândească la altceva - şi ca să-i distragă şi l u i a t en ­ţia - , îi ceru:

- M a i spune-mi despre nepoatele tale. Cum sunt? Zări umbra u n u i zâmbet când îi spuse: - Clarissa este exuberantă şi afectuoasă. Seamănă cu sora mea

şi cu mine , are acelaşi păr blond-deschis. Părul l u i Abbie este o nuanţă mai închisă de b lond, şi ea este ma i domnişoară. Dar amândurora le plac panglicile şi mereu îmi cer să le cumpăr câte­va, întoarce-te o clipă.

N u ştia de ce făcuse ce-i ceruse, poate p e n t r u că îi plăcea să-1 audă vorb ind despre nepoatele l u i . Dar el avea treabă cu panglica ei. îşi dădu seama că i-o luase în clipa în care părul începu să i se despletească.

- Uneor i , fetelor le place să poarte panglică în partea asta de cap, continuă el. Se aplecă şi sărută partea dreaptă a capului l u i J u d i t h . A l t eor i , preferă partea asta. Şi îi sărută cealaltă parte a capului. Dar, uneor i , poartă panglica în j u r u l gâtului, ca şi cum ar fi u n colier.

Exclamă uşor în clipa în care îi simţi degetele atingând-o uşor, chiar înainte ca buzele să i se lipească de gâtul ei, şi de data asta n u doar în treacăt. Senzaţia era atât de încântătoare, încât în­chise ochii şi-şi aplecă într-o parte capul, ca el să poată ajunge m a i bine.

- M - a m gândit că ăsta ar fi cel m a i puţin probabil loc în care să fiu tentat să te sărut, zise el dintr-odată. Apo i adăugă suspinând: M - a m înşelat.

Ochii l u i J u d i t h se măriră, dar el o trăgea deja înspre el, p r i n -zându-i buzele cu ale l u i . în braţele l u i , cu capul pe mâna l u i , căzu d i n n o u paradă magiei care o m a i ameţise şi în celelalte daţi, pe care acum o recunoştea drept dorinţă. Dorinţa ei. Petrecuse atât de m u l t t i m p cu el, p r i v i n d u - i prea des t r u p u l suplu şi magnific. Acea primă zi , în cală, când fusese pe jumătate dezbrăcat şi stâr­nise în ea porn ir i l e p r i m i t i v e m a i puternic decât îşi dăduse seama. Si nenumăratele aluzii deloc cuviincioase cu care o şocase îi reve-niră acum în minte , punându-i în pericol inocenţa. îşi strecură u n braţ pe după gâtul l u i , iar cu celălalt îl cuprinse pe după spate, poziţionându-şi picioarele în aşa fel încât era acum călare pe el.

163

Jofianna Lindsey -

Făcu toate astea fără să se gândească, în t i m p ce l imba l u i îi depăr­ta buzele, adâncind sărutul.

Gemu. J u d i t h de-abia îl auzi, peste bătăile i n i m i i ei. Mâna l u i îi mângâia coapsa, poster iorul , provocându-i u n asalt de senzaţii călduţe şi delicioase, pe care le simţea m u l t prea acut. Mater ia lu l pantaloni lor era atât de subţire, fiind ca şi cum nic i n-ar fi existat! Tocmai de aceea îi fusese f r i g m a i devreme - dar n u mai era cazul acum, ba dimpotrivă. Dar, când el îi prinse u n sân în mână, gemu de plăcere în clipa în care u n val de căldură aproape insuportabilă o cuprinse. Deschisese u n nasture ca să-şi poată strecura mâna în cămaşa ei. Dar n u - i păsa. Tot ce putea face era să se arcuiască sub mâna l u i puternică, prinzându-se şi m a i tare de u m e r i i l u i .

îl sărută cu u n abandon to ta l , lăsându-şi l imba să se dueleze cu a l u i . Amândouă mâinile îi erau acum pe sânii ei, masându-i uşor. Aproape ţipă în clipa în care folosi câte u n deget al fiecărei mâini ca să-i încercuiască sfârcurile, stârnind-o cu cele m a i uşoare at ingeri , lăsând-o pradă unei dorinţe sălbatice.

Toate reacţiile ei erau scăpate de sub control . Şi, dacă mai avea vreun gând în m i n t e , era speranţa ca această noapte să n u se sfârşească.

- Eşti cea m a i dulce pacoste pe care am cunoscut-o vreodată, drăguţă.

Mâinile l u i i se aşezară pe posterior, şi începu d i n n o u să o să­rute , m a i adânc, apoi şi ma i adânc, iar J u d i t h îşi dădu seama că-i trăsese jos pantaloni i . Senzaţia degetelor l u i bătătorite în locul unde pielea ei era cea m a i fină o făcu să i se zbată în poală, gemând de plăcere în clipa în care îl simţi întărindu-se sub ea.

Dar erau încă anumite l u c r u r i care o puteau şoca în inocenţa ei, şi exact asta se întâmplă când îi simţi degetele alunecându-i între picioare. întrerupse sărutul cu o exclamaţie speriată şi se trase înapoi, p e n t r u a p r i v i în ochii l u i de smarald, care ardeau. Nu-şi puteau dezlipi pr iv i r i l e , şi J u d i t h simţi că în sfârşit ştia ce însemna să fii intimă cu u n bărbat. El se aplecă spre ea şi o sărută uşor pe buze, în t i m p ce-şi ridica la loc pantaloni i .

- N u o să-mi cer scuze că te doresc, dar n u e locul p o t r i v i t pen­t r u aşa ceva. E prea f r i g şi n u e destul de confortabi l p e n t r u t ine . Lasă-mă o clipă şi o să te ajut să cobori scara.

164

Pasiuni mistuitoare

Ea n u spuse n imic , dar n u era de aceeaşi părere cu el. Cu o lună ca aceea care strălucea acum deasupra lor, era u n loc foarte ro ­mantic p e n t r u săruturi - şi p e n t r u t o t ce altceva m a i făcuseră. Şi, în m o d iraţional, simţea acum u n uşor regret p e n t r u că îl oprise.

CapitoCuC27

Nett ie plecă d i n cabina l u i J u d i t h , după ce o ajutase să se îmbrace în acea dimineaţă.

Catherine sosi înainte ca uşa să se închidă, cu rochia de bal gal­benă a l u i J u d i t h întinsă pe braţe. Şi, după cum părea, avea acum u n t i v foarte f rumos. Nett ie încercase să facă ea retuşurile finale la garderoba l u i J u d i t h , dar Nett ie MacDonald n u m a i vedea su­ficient de bine p e n t r u o treabă atât de delicată, aşa că J u d i t h o oprise şi se hotărâse să accepte oferta l u i Catherine de a o ajuta. Catherine terminase deja t r e i rochi i . Petrecea câteva ore în fie­care z i în cabina l u i J u d i t h , lucrând la garderoba p e n t r u debutul l u i Judy. Iar Andrâssy n u exagerase când le spusese că era foarte pricepută. Lucrătura ei era atât de fină, încât Jack începuse să se gândească să o roage şi ea pe Catherine să refacă t i v u l rochi i lor ei de bal.

Catherine se alăturase fami l ie i în ult imele două ocazii în care luaseră cina în cabina l u i James şi probabil că avea să continue să mănânce cu ei până la sfârşitul călătoriei. Comportamentu l ei f u ­sese politicos şi atât de plăcut, încât J u d i t h n u fusese singura care se întrebase dacă n u cumva Andrâssy exagerase când le vorbise despre sora l u i vitregă sau le crease în m o d intenţionat o impresie greşită, d i n cine ştie ce motiv . Deşi credeau că era foarte posibi l ca tânăra să se fi răzvrătit în copilărie împotriva unei f a m i l i i pe care n u şi-o dorise, ceea ce era de înţeles, comportamentu l ei sugera că depăşise astfel de resentimente.

J u d i t h se întoarse acum spre Catherine şi propuse: - Ce-ar fi să v i i pe punte cu no i , chiar acum? Organizăm lecţii

de dans. O să ne distrăm. - Sunt sigură că ştii deja să dansezi.

165

Jofianna Lim

J u d i t h chicoti . - Desigur. Eu şi Jack vrem să-i învăţăm pe mateloţi. Catherine zâmbi. - îţi mulţumesc p e n t r u ofertă, dar mărturisesc că n u - m i pla­

ce prea m u l t dansul. Sincer, sunt cea m a i fericită atunci când am acul în mână, aşa că du-te fără mine .

J u d i t h ridică d i n umer i . - A t u n c i , fă-te comodă. Fie aici, fie cu Georgina. Ştii că te-a i n ­

v i t a t să stai cu ea în t i m p u l zilei . - Da, am stat cu ea ier i , până când a i n t r a t unchiu l tău. N u mă

simt tocmai în largul meu în prezenţa l u i , n-aş putea spune de ce. - A r e efectul ăsta asupra m u l t o r oameni. Trebuie doar să te

obişnuieşti cu el. Dar mă aşteaptă Jack pe punte , aşa că trebuie să plec.

N u alergă, deşi cu siguranţă îi venea să o ia la fugă. Trecuseră două zile de când n u îl m a i văzuse pe Nathan. Ea fusese cea care îl evitase de data asta, ţinându-se mereu pe lângă câte u n m e m b r u al fami l ie i , astfel încât, dacă l-ar fi văzut, să n u poată vorb i cu el. Dar trecuse acum suficient t i m p cât să-i ma i estompeze jena lega­tă de ce se întâmplase între ei doi pe catarg. O coborâse în spate înapoi pe punte , în acea seară. Ba chiar insistase să facă asta, spu­nând că n u voia să aibă pe conştiinţă palmele ei ju l i te . J u d i t h n u se plânsese, dar îşi imagina că Nathan ghicise că o usturau palme­le, p e n t r u că m a r i n a r i i erau familiarizaţi cu funi i le .

Şi n u făcuse decât u n singur comentariu nepot r iv i t în t i m p ce coborau, spunându-i, pe u n t o n obraznic: „Te-am visat cu picioa­rele strânse în j u r u l meu, dar să ştii că mi -a plăcut m a i m u l t sus, pe catarg".

Poate că l -ar fi plesnit dacă mâinile n u i-ar fi fost t o t t i m p u l strâns prinse în j u r u l gâtului l u i . Bărbatul ăsta chiar n u era obişnuit să fie în preajma doamnelor de famil ie bună. Dar, după două zile în care n u îl văzuse, începuse să-i simtă lipsa, aşa că îi t r i m i ­sese u n bi let cu o seară în urmă, în care îi spunea la ce oră să se prezinte pe punte în această dimineaţă. N u - i spusese p e n t r u ce, n u când el îi explicase în m o d clar că n u voia să ia lecţii de dans.

Jacqueline era deja pe punte şi îi învăţa pe doi mateloţi cum să fredoneze o melodie. Chemase la rândul ei încă t re i , şi până

166

(Pasiuni mistuitoare

si A r t i e venise să vadă ce făcea. Intenţia l u i J u d i t h nu era să-1 » » scoată în evidenţă pe Nathan , iar Jack ştia asta. Cu un grup atât de mare, puteau fi sigure că aşa ceva n-avea să se întâmple - pre­supunând că Nathan apărea.

J u d i t h râse în clipa în care l i se alătură, întrebând-o pe Jack: - Crezi că o să meargă? - Sigur că da. în plus, n u avem nic i măcar u n singur instrument

muzical la bord , aşa că n u avem de ales. Recunoşti cântecul, da? J u d i t h răspunse începând să fredoneze la rândul ei, în t i m p

ce examina cu atenţie puntea, fără a trăda acest lucru - ba chiar ridică privirea înspre parâme. N u îl văzu însă nicăieri pe Nathan. Jack era pregătită să facă o demonstraţie, şi o prinse pe Jud i th ca să valseze cu ea. Jack p u r t a panta loni i , ca să n u existe confuzii în legătură cu cine îşi asuma r o l u l bărbatului în t i m p u l lecţiei.

-Fiţ i atenţi la poziţionarea mâinilor, le spuse Jacqueline spectatorilor ei. Şi la distanţa pe care trebuie să o menţineţi faţă de partener.

Dansară puţin, înainte ca J u d i t h să fie forţată să şoptească: - Parcă trebuia să conduci! Aşa, suntem două caraghioase care

ne mişcăm în cerc, fără ca vreuna d i n no i să conducă. Hai să încer­căm m a i degrabă aşa!

J u d i t h îi dădu d r u m u l l u i Jack şi, cu braţele încă în poziţia co­rectă, începu să se învârtă de una singură. închise chiar şi ochii o clipă şi îşi imagină că dansează cu Nathan. Dar acest lucru o făcu să se enerveze, p e n t r u că, într-adevăr, se aşteptase să danseze cu el, iar el n u cooperase, refuzând să-şi facă apariţia.

în spatele ei, Jack spuse: - A r t i e , ai văzut suficiente valsuri ca să ştii cum stă treaba.

V ino şi arată-le băieţilor tăi! - N ic i măcar să nu . . . , făcu A r t i e , începând să dea înapoi. Dar Jacqueline îl opr i : - N u mă face să-1 aduc pe tata p e n t r u demonstraţie. - N u ar dansa! zise A r t i e , râzând încet. - A r dansa p e n t r u mine . Fireşte, asta n u înseamnă că n u ar fi

nervos p e n t r u c-a fost nevoit să o facă şi şi-ar vărsa apoi nerv i i pe toţi cei d i n jur .

167

Jofianna Lindfsey

A r t i e o prinse pe Jack de după talie şi începu să se învârtească împreună cu ea, chiar dacă n u cu prea multă graţie. Dar Jack în­cepu să râdă. Se distra. Iar A r t i e începu să se distreze şi el, după câteva momente. A p o i J u d i t h îl zări pe Nathan p r i v i n d de la dis­tanţă, cu braţele încrucişate la piept şi spr i j in i t de parapet.

I i făcu semn să se apropie. El n u se c l i n t i . Dacă trebuia să se ducă după el, asta chiar avea să-1 scoată în evidenţă. Dar Jack îl observase şi ea şi se duse la el şi-1 prinse de mână, începând o lecţie cu el.

J u d i t h era mulţumită să-i privească, cu atâta concentrare, în­cât f u surprinsă când Andrâssy începu dintr-odată să o învârteas­că în mişcări de vals. Zâmbetul l u i fermecător o făcu să-i ierte presupunerea că u n astfel de gest n u ar fi deranjat-o.

- A r fi t rebu i t să-mi spui că ai nevoie de-un partener, zise el, arătându-i că n u exista prea mare diferenţă între valsul englezesc şi cel european.

- N u dansăm de dragul valsului , îi învăţăm pe m a r i n a r i . Dar, dacă t o t eşti aici, le poţi demonstra cât de rafinat şi de elegant poate fi acest dans. Tata şi mătuşa ţi-au ţinut companie?

- M i - a făcut plăcere să învăţ jocurile de cărţi practicate în ţara voastră. Dar tatăl tău este absolut agresiv la şah.

-Şt iu, zise J u d i t h , apoi adăugă, zâmbind ştrengăreşte: De la el am învăţat.

- M i - a r pr inde bine nişte lecţii, ca să pot să-1 bat. Dacă eşti dispusă.

- Poate ceva m a i târziu, acceptă ea. Dar vo iam să te întreb ceva despre Catherine. A fost de mare ajutor, ba chiar foarte drăgu­ţă. Foarte diferită faţă de cum ne aşteptam, în u r m a descrierii pe care i -a i făcut-o.

- îmi pare rău. Certuri le d intre fraţi m-au făcut poate să par m a i dur decât intenţionam. într-adevăr, poate fi fermecătoare atunci când îşi dă silinţa, şi sunt încântat că îşi prezintă cele mai bune calităţi în această călătorie.

J u d i t h îşi ţinu gura, încercând să n u citească prea mul te în ex­presia l u i reţinută. Se strădui să-şi amintească f a p t u l că fusese de partea l u i Andrâssy de la b u n început, când Jack şi James n u fuse­seră, aşa că n u voia să înceapă acum să aibă îndoieli. Şi era destul

168

(Pasiuni mistuitoare

de uşor să creadă că Andrâssy le crease o impresie greşită n u m a i d i n cauza certur i lor recente pe care le avusese cu sora l u i .

A p o i însă, vărul ei adăugă: - Recunosc, m-am t e m u t m a i degrabă să n u devină nesuferită

d i n cauza pl ict isel i i , m a i m u l t decât d i n alt motiv , dar m i - a i veni t în ajutor d i n acest punct de vedere, iar p e n t r u asta îţi suntem amândoi recunoscători. Niciodată n u este ma i mulţumită şi m a i calmă decât atunci când coase.

Jack îi dăduse d r u m u l l u i Nathan şi înhăţase alt matelot . Totuşi, acesta n u rămase să privească în continuare petrecerea, ba chiar începuse să se îndepărteze. J u d i t h se opr i d i n dansul cu Andrâssy ca să se ducă după el, spunându-i vărului ei:

- Mulţumesc p e n t r u dans, dar trebuie să mă întorc la misiunea mea, înainte ca mateloţii să fie chemaţi înapoi la postur i .

Credea că avea să-1 poată o p r i pe Nathan trecând chiar p r i n faţa l u i , dar acesta începu să ridice mâinile, ca să o dea la o parte. Şi fără n ic i u n cuvânt. Şi părea enervat, chiar nerăbdător.

Sau era gelos. Gelos? Pe Andrâssy? îi prinse repede mâna şi i-o puse peste mâna ei dreaptă, apoi

îşi puse cealaltă mână pe antebraţul l u i . Şi spuse: -Arată-mi ce ai învăţat de la Jack! - N u . Ea scrâşni d i n dinţi. - A m făcut toate astea pentru tine. N u mă dezamăgi. Preţ de câteva clipe lung i , rămase pur şi s implu pr iv ind-o . Dar

p u t u c i t i în ochii l u i verzi că începea să se înduplece, chiar înainte să-i spună:

- A i fost caraghioasă când ai dansat singură. J u d i t h se abţinu să n u zâmbească. - N u vreau să impresionez pe n i m e n i , vreau să-i învăţ pe m a r i ­

n a r i să valseze. Şi acum, că mâinile sunt unde trebuie. . . - E u n-aş zice că sunt. E doar părerea mea, drăguţă, dar eu,

u n u l , aş prefera să le p u n pe... -Lecţia numărul u n u , spuse ea, aplecându-se uşor spre el şi

şuierând. Ţine-ţi gândurile astea riscante în m i n t e , n u pe buze. Şi p o r n i dansul. Foarte repede, Nathan începu să conducă, fă­

când-o să se întrebe dacă n u cumva m a i valsase şi cu altă ocazie. Până când spuse:

169

Jofianna Lindfsey

- Dacă te calc pe degete, o să ţipi? - N-ar fi p r i m a oară, dar d o m n i i n u poartă de obicei ghete atât

de grele, aşa că încearcă să n u o faci. Nathan reveni la remarca ei anterioară şi spuse: - Credeam că preţuieşti sinceritatea. - într-adevăr, dar n u şi pe aceea pe care n u o po t împărtăşi

decât doi oameni căsătoriţi. -Aşadar, îmi spui că va trebui să te iau de nevastă înainte să-ţi

zic ce am de zis? O necăjea, dar t o t o făcu să se împiedice. - V ă d că totuşi înţeleg. Nathan clătină d i n cap. - Prea extrem. Prefer roşeaţa în obraji - iar t u roşeşti prea f r u ­

mos ca să n u vreau să te văd cât ma i des făcând asta. -Aşadar, alegi să fii incorigibil? N u contează, n u trebuie să-mi

răspunzi, când e atât de evident. Dar u n u l d intre lucruri le pe care ţi le permite valsul este să faci conversaţie politicoasă în t i m p ce dansezi. Să vedem dacă reuşeşti să-ţi mişti cum trebuie picioarele şi să vorbeşti în acelaşi t i m p .

Nathan râse înfundat. - N u facem deja asta? - Cuvântul-cheie era politicos. - Prea bine, şi ce-ai vrea t u să discutăm politicos? - Ce o să faci cu casa, după ce o repari? întrebă ea. Nathan ridică d i n t r - o sprânceană. - T u ai voie să-mi p u i întrebări, dar eu nu? -Ăs ta n u e u n subiect sensibil. - Ba este, p e n t r u mine . J u d i t h oftă, hotărând că n u era m o m e n t u l să-şi continue in te ­

rogator iul , aşa că f u surprinsă atunci când Nathan adăugă: - O să locuiesc în ea, împreună cu nepoatele mele. - în t i m p ce vei lucra d i n n o u ca tâmplar în Southampton? - N u , casa are şi teren. Mă gândeam să îmi încerc ta lentu l de

fermier. J u d i t h strâmbă d i n nas gândindu-se la vărul Derek, ştiind că o

fermă în spatele casei l u i i-ar fi displăcut în aceeaşi măsură în care îi displăcea casa dărăpănată. Dar n u putea să-1 creadă. Nathan

170

-— (Pasiuni mistuitoare

fermier? Pur şi s implu nu-1 putea vedea în postura asta. Fireşte, u n bărbat în poziţia l u i n u era nevoit să are chiar el pământul. Aristocraţii care aveau ferme angajau munc i t o r i . Dar era sigură că Nathan se gândise că u r m a să facă el toată munca.

Aşa că spuse: - A i dreptate, casa are m u l t pământ, o parcelă lungă, care se

întinde spre est. Te-ai gândit să construieşti case acolo, pe care să le poţi închiria? A r fi u n veni t frumuşel, d i n care să vă puteţi întreţine.

Păru surprins de sugestia ei. - E ceva la care n u m-aş fi gândit niciodată. J u d i t h zâmbi satisfăcută. - O h , am început să-ţi lărgesc orizonturi le? A t u n c i , norocul

tău că m-ai întâlnit. Nathan p u f n i . - Când n u - m i aduci decât necazuri? Şi ai petrecut m u l t prea

m u l t t i m p învăţându-mă ceva ce ştiam deja. J u d i t h c l ipi . - S ă valsezi? Dar ai spus... Râse în t i m p ce-i dădu d r u m u l . - învăţ repede, drăguţă. N u mi -au t rebui t decât vreo câteva

m i n u t e ca să-mi dau seama cum se face. - înveţ i selectiv, mormăi ea, în t i m p ce se îndepărta.

CapitotuC28

Cele două până la p a t r u săptămâni, cât îi spusese Nathan l u i Corky că s-ar putea să dureze traversarea At lant i cu lu i , n u îi păru­seră u n t i m p atât de lung înainte să ridice ancora, dar i se păreau acum. Desigur, asemenea l u i Corky, Nathan n u călătorise nic io ­dată până acum atât de departe de ţărm. Să traverseze Canalul Mânecii, între Angl ia şi Franţa şi invers, era o nimica toată în comparaţie cu traversarea At lant i cu lu i . Aşa că n u ştiuse cu ade­vărat cum avea să fie acest gen de izolare. Ştia acum, şi era iadul

171

Jofianna Lindfsey

pe pământ, cu o femeie atât de atrăgătoare ca J u d i t h la bord - o femeie care n u voia să îl lase în pace.

Era periculoasă p e n t r u el, d i n m a i mul te puncte de vedere, îl făcuse să se deschidă în faţa ei. Nathan nu-şi amintea să fi spus vreodată cuiva atât de multe l u c r u r i despre el. J u d i t h îl făcea să vrea m a i mul te de la viaţă. îl făcea să-şi dorească ca situaţia lor să n u fie atât de dificilă. Dar cel m a i rău era că, deşi ştia că n u o putea avea, t o t o dorea.

Avea grijă acum când ieşea pe punte , asigurându-se m a i întâi că n u era ea acolo. Dar încerca de câteva zile să îl găsească singur pe Boyd Anderson, fără să fie nevoit să îl deranjeze în cabina l u i . Astăzi îl văzu în sfârşit, n u sigur, dar pe punte .

- Căpitanul mi -a sugerat să vorbesc cu dumneavoastră, d o m ­nule Anderson, dacă aveţi câteva m i n u t e .

Femeia care îl însoţea pe Boyd spuse: -Vântul e cam puternic aici p e n t r u mine . Mă duc să mă alătur

celorlalţi. -Aveţ i o soţie frumoasă, spuse Nathan, în t i m p ce o priveau

amândoi îndepărtându-se. Boyd se întoarse spre el, zâmbind. - Ştiu. A p o i însă privirea i se îndreptă spre brâul l u i Nathan.

Poţi să mă întrebi orice vrei , atâta t i m p cât îmi spui ce anume ţi se mişcă pe sub cămaşă.

Nathan râse şi scoase pisoiul afară. - E h , dormea... - Sper că n u aveai de gând să o arunci peste bord, nu? Pisicile

sunt ut i le pe o corabie. - N u şi cele de dimensiunea asta, dar n u , n u vo iam să o arunc.

A m găsit pisoiul plimbându-se de u n u l singur pe coridor. I -am căutat o vreme mama, dar se pare că şi-a ascuns foarte bine cei­lalţi p u i .

Boyd încă se ma i u i ta la pisoiul ghemuit în palma l u i Nathan. - Ştiu că A r t i e şi-a adus m o t a n u l cu el, dar n u l-aş fi crezut atât

de romantic încât să-i aducă şi o însoţitoare de sex f e m i n i n . - A i c i , trebuie să fiu de acord cu dumneavoastră, zise Na­

t h a n , zâmbind larg. M a i degrabă o femelă a sărit la bord undeva

172

Pasiuni mistuitoare

pe coasta de sud, cu m u l t înainte să ridicăm ancora, ca să aibă deja p u i de mărimea asta.

- E i bine, sper să-i găseşti mama, îţi urez succes în această privinţă, zise Boyd. Dar n-o lăsa pe nevastă-mea să vadă mogâl-deaţa, că o să ţi-o ia. Femeile o iau razna când vine vorba despre puişori adorabili . Dar sunt sigur că n u despre pisoi o r fan i voiai să vorbeşti cu mine .

- N u . Atât căpitanul, cât şi ofiţerul secund m-au îndrumat spre dumneavoastră. A r t i e a spus că sunteţi u n american get-beget, şi vo i avea nevoie de a ju toru l u n u i american la sfârşitul călătoriei.

- în ce sens? - Cunoaşteţi oraşul New London? - E cam la jumătate de z i de Bridgeport. E u n oraş de vânători

de balene, u n u l d intre concurenţii noştri. - La vânătoare de balene? - N u , la construcţia de nave. Familia mea are u n şantier naval

de când ţin eu minte . N u constru im corăbii doar ca să ne lărgim flota, constru im şi la comandă.

- Ştiţi dacă vreuna d intre companiile concurente pret inde doar să construiască nave?

Boyd râse. - Ciudată întrebare. - N - o să v i se ma i pară ciudată când 'o să auziţi şi restul .

Nathan îi explică întreaga situaţie, terminând cu: N u ştiam că ho ­ţii operează d i n t r - u n oraş de vânători de balene. M i se face rău când mă gândesc că s-ar putea să-mi transforme The Pearl într-un balenier. Trebuie să o găsesc înainte să o vândă.

Boyd clătina d i n cap, cu o expresie uluită: - Zece ani au furat ambarcaţiuni chiar de sub nasul englezilor?

Mă întreb... - Ce anume? - O corabie Skylark a dispărut în Angl ia , d i n p o r t u l P lymouth ,

acum p a t r u ani . A m crezut că pur şi s implu a plecat înainte de te rmen şi, când nic i corabia, n ic i căpitanul n-au m a i fost văzuţi vreodată, am tras concluzia că întâmpinaseră dificultăţi pe mare.

- Dacă cei despre care vă vorbeam v-au furat corabia, e posi­b i l să-1 fi ucis pe căpitan, dacă era la bord atunci când au luat-o .

173

A u omorât u n o m şi când au furat-o pe a mea, aşa că n u le pasă de aşa ceva. Dar, d i n informaţiile mele, n u fură decât nave

- Nu-ţi dai seama, la corăbiile noastre. Ne-am obişnuit să păs­trăm steagul Angl ie i când ancorăm în p o r t u r i britanice. A l t f e l ne t rez im cu t o t felul de gunoaie aruncate pe bord în t i m p u l nopţii, dacă se vede că suntem americani. Se pare că nic i una d i n părţi n u a depăşit vechile resentimente.

- Dar e posibi l ca nava dumneavoastră să fi p ier i t în larg, aşa cum aţi presupus iniţial. N u ştiţi că ar exista vreo legătură.

- N u ştim nic i că n-ar exista. Totuşi, deşi n u e ceva ce să mai poată fi acum verificat, oamenii despre care mi -a i vorb i t trebuie opriţi. N u cunosc personal n ic i u n oficial d i n New London, dar am u n vechi pr ieten care s-a stabi l i t acolo şi care ar t rebui să ştie pe cineva. John Hubbard. Ne cunoaştem de m u l t şi-mi este dator.

- în cazul acesta, vo i avea grijă să-1 caut. - îl v o m căuta împreună, îl corectă Boyd. V i n cu dumneata.

J u d i t h f u uşor surprinsă să-i găsească atât pe Andrâssy, cât şi pe Catherine în cabina ei, când se întoarse acolo ca să se schimbe. U n mar inar care trecuse în grabă pe lângă ea scăpase d i n mână o găleată cu apă şi o udase leoarcă. O m u l îşi ceruse nenumărate scu­ze, dar J u d i t h îi înţelegea graba şi brusca neîndemânare. Probabil tocmai observase f u r t u n a care se îndrepta spre ei şi fusese speriat de trăsnetul care răsunase dintr-odată.

Cu toate acestea, J u d i t h le zâmbi vărului ei şi suror i i acestuia şi spuse:

- E t i m p u l să ne pregătim. Aşa spune toată lumea pe punte . - Să ne pregătim în ce fel? întrebă Andrâssy. J u d i t h râse. - N u ştiu exact. Dar, dacă n u aţi observat încă, o furtună foar­

te urâtă se apropie de no i . Aşa că ar t rebui să mergeţi la vo i în cabine şi să strângeţi t o t ce ar putea să cadă atunci când corabia

englezeşti.

CapitoCuC29

174

(Pasiuni mistuitoare

o să înceapă să se legene. Şi aveţi grijă să fixaţi bine felinarele şi să le stingeţi.

- Dar n u pot să lucrez pe întuneric, spuse Catherine, enervată. J u d i t h rezistă impulsu lu i de a-şi da ochii peste cap. - A ş crede că o furtună n u este cel m a i p o t r i v i t m o m e n t p e n t r u

cusut. în plus, ne întâlnim cu toţii m a i devreme la cină, în cabina unchiulu i . în situaţii extreme, se stinge şi focul de la bucătărie, aşa că ar putea fi u l t i m a noastră masă, până trece f u r t u n a . Şi, vă rog, grăbiţi-vă. O să ne lovească în curând.

în clipa în care Catherine plecă, J u d i t h îşi dădu seama că ar fi t rebui t s-o roage să mai stea puţin, ca s-o ajute să-şi pună altă rochie. îi f u ma i greu decât crezuse să şi-o scoată pe cea pe care o pur ta . Rupse cel puţin o butonieră încercând să se răsucească în aşa fel încât să ajungă la celelalte. N u avea nic i o şansă să-şi ma i poată pune altă rochie, având în vedere că Nett ie fusese înştiinţată că se apropia f u r t u n a şi fusese chemată la bucătărie, ca să ajute la strânsul şi securizatul lucrur i l or de acolo. Iar Jack era deja în cabina căpitanului.

Aşa că n u avu încotro şi t rebu i să-şi pună hainele preferate ale l u i Jack. Cel puţin îşi îmbrăcă panta loni i şi cămaşa în jumătate d i n t i m p u l care i-ar fi t rebui t să-şi pună o rochie. Şi n u - i t rebu-iră decât vreo câteva clipe ca să strângă toate obiectele puse la întâmplare p r i n cameră şi să le arunce într-un cufăr. în cele d i n urmă, stinse cele două felinare pe care le folosise Catherine, îşi luă o pelerină, în caz că ploaia începuse deja, şi se grăbi să se în­toarcă pe puntea principală, pe care trebuia să o traverseze ca să ajungă la cabina l u i James.

Furtuna era iminentă, s ingurul element care n u sosise încă fi­i n d ploaia. Rafale puternice de vânt loveau deja corabia şi întregul echipaj se grăbea să lege t o t u l de punte şi să strângă velele. Râsul cuiva aflat undeva deasupra îi atrase atenţia şi o făcu să se opreas­că. Nathan stătea atârnat pe catargul pr inc ipal , lucrând împre­ună cu u n al matelot ca să lege una d intre velele m a r i . Vântul îi smulsese cămaşa d i n pantaloni , iar aceasta îi flutura acum la fel de sălbatic ca părul, dar tânărul părea să fie pe depl in în elemen­t u l l u i , câtuşi de puţin îngrijorat de pericolul f u r t u n i i care avea să lovească în curând corabia.

175

Jofianna Lindfsey

- îţi plac furtuni le? îi strigă ea. Păru alarmat în clipa în care o văzu şi coborî numaidecât pe

punte , lângă ea. - De ce n u eşti înăuntru? - V o i fi, peste câteva clipe. Spune, îţi plac? El o prinsese deja de braţ şi o zorea înspre cabina căpitanului. - Le iubesc. Cel puţin pe mare. Pe uscat, n ic i măcar n u le ob­

serv. Aic i este o luptă între elemente în t i m p ce mama natură plesneşte d i n bic i , şi n u ştii niciodată cine va câştiga în cele d i n urmă. Acum. . .

Valul îl întrerupse, u n val uriaş care mătură dintr-odată întrea­ga punte , trântindu-i pe amândoi la pământ. Dar pe J u d i t h o t r a ­se după el. Ţipă, dând bezmetic d i n braţe, încercând cu disperare să găsească ceva de care să se ţină. îl auzi pe unchiu l ei strigând-o, dar n u era suficient de aproape cât să ajungă la ea înainte să... Oh, Dumnezeule, n u în apă! N u era o înotătoare foarte bună, s-ar fi înecat înainte să poată ajunge careva la ea, în apa învolburată d i n j u r u l corăbiei.

Toate aceste gânduri îi trecură instantaneu p r i n m i n t e , înainte să simtă o mână prinzând-o de u n picior. Scuipând apă, îşi înălţă capul şi văzu că ajunsese la doar câţiva m e t r i de marginea corăbi­ei, care era periculos de m u l t afundată în apă. închise repede ochii şi simţi apa lovind-o peste faţă în clipa în care valul se retrase. I n i m a încă-i bătea nebuneşte în piept când deschise ochii şi văzu apa scurgându-se p r i n t r e şipcile parapetului . Poate că n u ar fi fost totuşi trasă de apă peste u n parapet atât de înalt, dar, cu siguran­ţă, fusese la u n pas să se izbească de acesta. Asta ar fi p u t u t s-o omoare sau cel puţin să o rănească grav.

Descoperi cine o salvase în clipa în care Nathan o ridică în braţe.

- Pe toţi dracii , a fost m u l t prea aproape. - Eşti teafără, Judy? întrebă James lângă ei. Nathan încă n u o lăsă jos. Şi o strângea cu atâta putere la piep­

t u l l u i , încât îi putea auzi bătăile i n i m i i . Dar, când văzu deasupra chipul unch iu lu i ei, cu o expresie

îngrijorată, se grăbi să spună, cu voce tremurândă: - Da, sunt bine acum.

176

Pasiuni mistuitoare

- D u - o înăuntru, Tremayne! spuse scurt James, înainte să în­ceapă să împartă d i n nou ordine echipajului.

Nathan o duse pe puntea principală. -Dacă ieşi d i n cabina asta... Să n u ieşi! A i fost udată suficient

p e n t r u o z i . Udată? Oare văzuse inc identul cu găleata? Dar n u îl văzuse pe

punte - şi se uitase anume după el. întotdeauna se u i ta . Şi înce­pea să devină foarte enervantă uşurinţa cu care reuşea să o evite într-un spaţiu relativ mic, cum era cel de pe corabie.

Dar n u - i lăsă t i m p să-i pună vreo întrebare. De fapt , abia dacă apucă să-i spună:

- Mulţumesc... că m-ai ţinut la bord. Apo i Nathan o lăsă jos ca să-i deschidă uşa cabinei l u i James,

după care o închise la loc, de îndată ce J u d i t h f u înăuntru. A n t h o n y văzu numaidecât că era udă leoarcă şi veni la ea. - Eşti bine? Ce s-a întâmplat? încă n u a început să plouă. - N u , n u încă, dar m-a împroşcat puţin u n val , răspunse J u d i t h

zâmbind uşor, ca să-i spulbere îngrijorarea. Georgina se ridică de pe scaun. - V i n o cu mine , Judy. îţi găsesc ceva uscat de îmbrăcat. J u d i t h încuviinţă d i n cap şi o urmă pe mătuşa ei în partea de

cabină rezervată d o r m i t o r u l u i . N u avea de gând să spună ce i se întâmplase, d i n m o m e n t ce Katey, Catherine şi Andrâssy păreau deja îngrijoraţi, iar partea cea m a i rea n i c i n u începuse încă.

Jacqueline îi făcu u n semn d i n cap, dar era deja prinsă într-un joc de whis t cu mama ei, Katey şi Boyd, în j u r u l uneia d intre măsuţe. A n t h o n y o aşteptase pe J u d i t h ca să înceapă alt joc la cealaltă masă, cu Andrâssy şi Catherine, şi îi strigă:

- Unde ai fost? De ce-ai întârziat, păpuşă? - M i - a fost greu să mă schimb, răspunse ea, şi, fiindcă d i n -

totdeauna o scosese d i n sărite f a p t u l că n u putea să se dezbra­ce şi să se îmbrace fără ajutor, adăugă: într-o bună z i , moda va trebui să ţină cont şi de situaţiile în care n u sunt disponibile des­tule servitoare.

- E u n-aş conta pe asta, zise Catherine cu u n zâmbet slab, înainte ca expresia să i se încordeze d i n nou .

Jofianna Lindsey

Andrâssy n u părea nic i el prea relaxat. Nic i u n u l d i n cei doi fraţi Benedek n u trecuse până acum p r i n t r - o furtună pe mare. N i c i J u d i t h , că veni vorba. Prima ei călătorie fusese cât se poa­te de liniştită. Georgina părea şi ea îngrijorată, dar asta p e n t r u că James era încă pe punte şi n u avea să se relaxeze până n u îl vedea la adăpost, lângă ei. Jack era la fel de exuberantă ca întot­deauna, ca şi cum nic i măcar n u ar fi observat f u r t u n a . Boyd părea calm, aparent îngrijorat doar p e n t r u Katey, a cărei mână o ţinea într-ale l u i .

J u d i t h nu-şi m a i făcea g r i j i d i n pric ina f u r t u n i i , deşi fusese la doar u n pas de a fi aruncată peste bord. Iar asta n u se schimbă nic i atunci când corabia începu să se legene cu putere în toate direcţi­ile. Felul în care Nathan vedea f u r t u n a îi conferea u n fel de calm acum, că era uscată şi în siguranţă în cabină. Dar la u n m o m e n t dat măsuţa se înclină atât de tare, încât jumătate d intre cărţi alunecară pe jos, înainte ca masa să revină la poziţia iniţială -şi gândul îi zbură la Nathan. Spera că se ţinea bine de ceva. Dar n u t rebui decât să-şi aducă aminte că el se distra pe o astfel de vreme şi, cu o experienţă de atâţia ani pe mare, ştia ce măsuri de precauţie să ia.

Jocurile de cărţi, care trebuiau să-i facă pe oameni să n u se m a i gândească la furtună, avură efect, în cea m a i mare parte. Boyd, cu mulţi ani de experienţă în navigaţie, îi asigură că o furtună trecea cu atât ma i repede cu cât era m a i violentă. J u d i t h n u puse prea mare bază pe vorbele l u i , dar se dovediră totuşi adevărate. F u r t u ­na f u suficient de puternică încât să-i depăşească în m a i puţin de o oră, lăsând în urmă doar o ploaie uşoară de primăvară, care n u ţinu n ic i ea prea m u l t .

După aceea, avură m o t i v de sărbătoare. Nimic n u fusese avari ­at şi vântul puternic dinaintea f u r t u n i i îi împinsese m u l t înainte, chiar dacă velele fuseseră t o t t i m p u l coborâte. Dar sărbătoarea în­semnă m a i m u l t v i n la prânz, apoi, d i n nou , la cină. Aşa că J u d i t h se simţea destul de somnoroasă când în sfârşit se retrase. D i n n o u îmbrăcată în rochie şi aşteptând-o pe Nett ie să vină şi s-o ajute să se dezbrace, se întinse pe pat şi aproape adormise, când auzi o ciocănitură în uşă.

- N u trebuie să baţi, îi strigă ea l u i Nett ie .

178

-—-—1 Pasiuni mistuitoare -—

- Ba cred că trebuie, răspunse o voce gravă. Cu o exclamaţie, J u d i t h zbură jos d i n pat şi se repezi la uşă, pe

care o izbi de perete. Nathan era acolo, cu hainele curate şi uscate şi cu părul pieptănat pe spate, dar încă ud , deşi, aparent, d i n cau­ză că fusese spălat.

Arăta chiar uşor st ingher i t , deşi J u d i t h nu-şi putea imagina de ce, până când observă că ţinea u n braţ la spate, ca şi cum ar fi ascuns ceva de ea.

Dar privirea i se îndreptă spre ochii l u i atunci când o întrebă: - A i suportat bine furtuna? Chiar venise să o întrebe asta, la atâtea ore după ce f u r t u n a

trecuse? - D a , destul de bine. Dar cred că t o t ţie trebuie să-ţi mulţu­

mesc şi p e n t r u asta. După ce te-am văzut cât de bine te simţeai în mi j locul f u r t u n i i , n u m i s-a m a i părut n ic i pe jumătate atât de înfricoşătoare pe cât m-aş fi aşteptat.

-Aşadar, n u ţi-a fost frică pentru mine? N u avea de gând să admită că, într-adevăr, se temuse puţin şi

p e n t r u el sau că îl căutase pe A r t i e în clipa în care se oprise ploaia, ca să-1 întrebe dacă t o t echipajul era bine. Ridică în schimb d in t r - o sprânceană şi spuse:

- încerci cumva să obţii o declaraţie? - E cam evident, nu? zise el, zâmbind larg. -Puţin. Acum spune-mi ce ascunzi acolo. - A p r o p i e - t e ca să poţi să vezi, îi sugeră el, ridicând şmeche­

reşte d i n sprâncene. - Sau ai putea să-mi arăţi t u , i-o întoarse ea. - Dar n u ar fi la fel de plăcut. Era incor ig ib i l . Şi n ic i măcar n u făcea vreun efort să-şi ascundă

amuzamentul d i n ochi. J u d i t h era obişnuită cu tachinările - toţi cei d i n fami l ia ei erau adevăraţi experţi în aşa ceva - , dar felul în care o necăjea el n u semăna deloc cu al tatălui sau al unchiu lu i ei şi aducea m a i degrabă a f l i r t . O zăpăcea. O făcea să roşească. Uneori , aproape că o făcea să chicotească. în această seară, simţea impulsu l să râdă de-a binelea, ceea ce o prevenea că era posibi l să înceapă să se obişnuiască cu glumele riscante ale l u i Nathan.

179

Jofianna Lindfsey

Apo i însă îi simţi mâna ridicându-i-o pe a ei şi, dintr-odată, ţi­nea ceva călduţ în palmă. Se uită şi c l ipi când văzu boţul micuţ de blăniţă albă, apoi râse o clipă m a i târziu, când blăniţa se întinse, şi ea îşi dădu seama ce era. Cea m a i nostimă feţişoară privea acum spre ea, cu spice a r g i n t i i pe obrăjori şi pe f runte , cu ochi m a r i , verzi , conturaţi cu negru, ca în pictur i le egiptene, şi u n năsuc ne­gru , ca u n năsturaş. M a i avea câteva fire a r g i n t i i în coada stufoa­să, dar, în afară de asta, era complet alb.

Şi J u d i t h nu-şi putea dezlipi ochii de la el, n ic i măcar atunci când se întrebă cu voce tare:

- Şi ce să fac eu cu u n pisoi nou-născut? - Hrăneşte-1, mângâie-1, iubeşte-1. Ştii t u , ce se face de obicei cu

fiinţele adorabile. Răspunsul ăsta suna m u l t prea personal, ca şi cum n u ar fi vor­

b i t câtuşi de puţin despre pisoi . Şi, într-adevăr, când ridică p r i v i ­rea, îi găsi ochii verzi aţintiţi asupra ei. Trebui să-şi dreagă vocea ca să spună:

- Fireşte că o să-1 păstrez. Dacă promiţi să-mi aduci în fiecare z i lapte proaspăt de la vaca d i n cală.

N u se aşteptase la asta. - V r e i să m u l g eu vaca? J u d i t h zâmbi larg. - N u te-ai gândit că va trebui să faci asta dacă o să te faci fer­

mier? De obicei, la ferme sunt animale v i i . Nathan p u f n i , dar n u o refuză. N u că, dacă ar fi făcut-o, i -ar fi

dat cadoul înapoi. Prea târziu p e n t r u asta! Şi era sigură că avea să-şi dea repede seama că putea să ia laptele de la bucătărie, după ce mulgea altcineva vaca.

- Şi ce ai acolo, scumpo? întrebă Nett ie , când sosi în cele d i n urmă.

- Pe cineva cu care să împart cabina. Nett ie îl măsură pe Nathan d i n p r i v i r i , d i n cap până-n picioare,

şi asta-i făcu pe amândoi să izbucnească în râs. Dar bătrânica luă piso iul d i n mâna l u i J u d i t h şi îl ridică, examinându-1.

- Oh , e frumuşel foc! O să-ţi aduc nişte grăunţe de la bucătărie, trebuie să-i faci o cutie.

180

(Pasiuni mistuitoare

- Poţi să p u i şi nis ip , zise Nathan. Avem suficient, în sacii de balast. O să aduc mâine câteva găleţi.

Nett ie intră în cabină cu pisoiul ghemuit în braţe. J u d i t h rămase o clipă să-i spună l u i Nathan:

- Mulţumesc p e n t r u cadou. Acesta clătină d i n cap. - N u - i u n cadou. îmi faci o favoare că mă scapi de el. - Nu-ţi plac pisicile? - N u le-am acordat niciodată prea mare atenţie, dar începusem

să mă ataşez prea m u l t de mogâldeaţa asta, după ce am avut grijă de ea în ult imele zile.

- A h , şi n u este u n animal de companie p o t r i v i t p e n t r u u n băr­bat, ghici J u d i t h .

- Chiar crezi că asta ar conta p e n t r u mine? Dar am multe de făcut odată ce ajungem în America, şi n u pot să car u n pisoi după mine , aşa că m a i bine scap de el de pe acum. Şi n u m a i în t ine p u ­team avea încredere să-1 îngrijeşti aşa cum trebuie.

- încredere, zici? De ce? - Pentru că n u am cunoscut fiinţă mai blândă ca t ine , drăguţă.

Aşa că ai grijă de pisoiul nos t ru . J u d i t h exclamă în clipa în care înţelese: - P i s o i u l nostru? N u îl accept doar cu împrumut. Este al meu

acum! Dar n u ar fi p u t u t spune dacă o auzise sau n u , p e n t r u că

Nathan se îndepărtase deja.

Jacqueline avea o nouă partidă de scrimă cu Andrâssy pe puntea principală, în această dimineaţă.

J u d i t h îi urmărea. Era o zi de primăvară atât de frumoasă, în­cât mătuşa şi sora ei veniseră să i se alăture şi stăteau acum de-o parte şi de cealaltă a l u i J u d i t h .

- Cum se m a i simte Nettie? M a i e răcită? o întrebă Georgina.

CcvpitoCu[30

181

Jofianna Lindsey

- îi mai curge puţin nasul şi a avut febră azi-noapte, aşa că mă­car a acceptat să rămână azi în pat. Catherine s-a ofer it să-mi ter­mine u l t i m a rochie în camera l u i Nett ie , ca să-i ţină companie, iar eu o să stau cu ea după-amiază.

- S ă n u stai prea aproape! o avertiză Katey. N u vre i să răceşti şi t u , având în vedere că p r i m u l bal o să fie, probabil , înainte de sfârşitul săptămânii.

Apo i Georgina observă, în treacăt: - N u l -am mai văzut pe tânărul tău d i n ziua în care te-a a r u n ­

cat în cabină, în t i m p u l f u r t u n i i . Nic i J u d i t h nu-1 m a i văzuse, cel puţin n u atât cât ar fi v r u t . Şi

crezuse că găsise p lanul perfect ca să-1 vadă în fiecare z i , t o t restul călătoriei: laptele pe care i-1 ceruse să i-1 aducă p e n t r u pisoi . Dar i se întâmplase deja să se întoarcă în cabină şi să găsească lapte­le proaspăt deja acolo, deşi ştia că n u îl adusese Nett ie . O dată, Nett ie răspunsese la uşă şi îi luase bo lu l de lapte d i n mână, apoi închisese la loc cu u n s implu :

-Mulţumesc, băiete. O singură dată se întâmplase ca J u d i t h să fie singură în cabi­

nă când venise Nathan. Cu o z i în urmă, în a douăsprezecea z i de când ridicaseră ancora.

Tocmai îşi pusese pantaloni i , pe care se resemnase să-i poarte preţ de câteva zile, până când Nett ie se făcea bine, când Nathan bătuse la uşă. îi întinsese bo lu l de lapte şi trecuse pe lângă ea, intrând în cabină fără să-i ceară măcar voie. Fără să se asigure mai întâi că era singură! Şi se dusese direct la pisoi .

îl ridicase şi îl aşezase în palma l u i - în care încăpea.perfect, ba chiar ma i rămânea şi loc. O întrebase:

- Ce nume i -a i spus? - N u i -am pus nume. - D e ce? - Pentru că n u m i - a m dat seama ce este, recunoscu ea. Ştii tu? - N u m-am obosit să verific, răspunse el. îi spuneam doar Pis. - Iar eu îi spun Pisoi. El întoarse pisoiul ca să-1 examineze, apoi râse. - Nic i eu n u - m i dau seama. Să găsim ceva neutru? - Cum ar fi?

182

Pasiuni mistuitoare

- Ghemotoc? D i n câte se pare, o să aibă părul ma i lung decât o pisică obişnuită.

J u d i t h clătină d i n cap. - Mie n u mi -ar plăcea numele ăsta, dacă aş f i pisică. Se uită la ea, dar, dacă avusese de gând să spună ceva, se abţi­

n u . Păru în schimb fermecat de ochii ei. Trecură câteva clipe l u n g i înainte să spună:

- A i nişte ochi incredibi l i . Apo i , strică t o t compl imentul adău­gând: Păcat că şi ai tatălui tău sunt la fel.

J u d i t h zâmbi larg. - A i de gând să-mi spui că-ţi amintesc de tatăl meu? - N u , el îmi aminteşte de t ine . - Iar ai avut ceva de împărţit cu el? - Doar nişte p r i v i r i tăioase. Dar n u vreau să p u n paie pe foc şi

să-1 las să mă vadă iar cu t ine . Cu aceste cuvinte, plecă, înainte ca J u d i t h să aibă t i m p să se

gândească la u n pretext ca să-i prelungească v iz i ta . Se duse la uşă şi strigă după el:

- Ce zici de Silver? - Merge, îi răspunse el, fără să privească în urmă. Era atât de f rus t rant , iar călătoria era aproape pe sfârşite. Trei

până la cinci zile, în funcţie de vânt, i se spusese cu o seară în urmă, la cină. Şi avea sent imentul că, odată ce ancorau, n-avea să-1 m a i vadă niciodată pe Nathan. Şi totuşi, n u era încă pe depl in sigură că n u era certat cu legea. Ei bine, înclina acum să creadă că n u era, alt fel n u şi-ar fi îngăduit niciodată să lege această ciudată prietenie cu el.

Putea avea încredere că ar fi protejat-o, în caz că ar fi avut ne­voie de protecţie. Asta spunea mul te . Putea avea încredere că n u avea să-i m a i pună famil ia în pericol - presupunând că o făcuse vreodată. Da, deveniseră pr ie ten i - oarecum. Şi probabi l că era şi el conştient acum că n u l-ar m a i fi dat în vileag dacă ar fi recu­noscut că era contrabandist. Dar oare chiar avea de gând să se întoarcă la această carieră, dacă reuşea să-şi recupereze corabia? Când avea două nepoate tinere care depindeau de el? A r fi t rebui t să-i m a i pună măcar această întrebare - dacă avea să se m a i gă­sească vreodată sigură cu el.

183

-—• Jofianna Lindfsey

Georgina, care încă aştepta u n răspuns d i n partea ei, remarcă: - A i vrea să-1 i n v i t la cină? - Dumnezeule, n u ! Şi n u este tânărul meu. - Serios? M i - a i lăsat o cu t o t u l altă impresie în ziua în care ai

discutat cu el, m i s-a părut că se formează o legătură între vo i . - N u , eu... n u . - N u te-ai hotărât? - T a t a nu-1 place. N u ar fi o idee bună să-i punem în aceeaşi

încăpere. - Despre cine vorbim? v r u să ştie Katey. -Despre Nathan Tremayne, îi răspunse Georgina. L-ai cunoscut? - î n treacăt. Boyd este nerăbdător să-1 ajute. De fapt , are chiar

de gând să mă abandoneze de îndată ce ajungem la ţărm şi să dea o fugă până în New London cu băiatul ăsta. Dar James?

Georgina râse. - Oh, n u am nic i o îndoială că i-ar plăcea să se implice în poves­

tea asta. O bătaie, de orice fel , îl încântă de zeci de o r i m a i m u l t decât o petrecere. Doar că, de data asta, petrecerile sunt p e n t r u Jack şi Judy. N-ar t rebu i să lipsească n ic i Boyd.

- N u cred că se aşteaptă să fie prea m u l t plecat, zise Katey. Câteva zile cel m u l t .

Ascultându-le, J u d i t h îşi dădu seama că t o t ce-i spusese Nathan despre corabia furată trebuia să fie adevărat. A l t f e l , de ce ar fi născocit o asemenea poveste în care să-i amestece şi pe alţii? De fapt , probabi l că aproape t o t ce-i spusese despre el era adevărat. Dar îi zisese vreodată în m o d clar că n u era contraban­dist? N u , nu-şi amintea să fi p r i m i t u n răspuns clar în legătură cu această chestiune, Nathan fusese întotdeauna evaziv."

M a i târziu în acea seară, se m a i duse o dată să vadă cum se simţea Nett ie , înainte să se retragă, dar bătrânica dormea adânc, aşa că n u o deranja. Câteva minute m a i târziu, când intră în ca­bina ei, începând deja să îşi desfacă panglica d i n păr, ajunse la jumătatea încăperii când îşi dădu seama că n u era singură şi se o p r i brusc. Nathan era acolo, întins în scaunul ei de c i t i t , cu capul uşor aplecat, cu o şuviţă de păr căzută peste u n ochi, cu mâinile strânse peste abdomen, cu degetele împreunate. Dormea! Iar p i ­soiul stătea chiar pe mi j locul p ieptu lu i său, într-o poziţie clasică,

184

Pasiuni mistuitoare

cu picioarele îndoite sub el, cu capul ridicat , cu ochii închişi, îl auzea cum torcea d i n cealaltă parte a camerei.

Nevenindu- i să creadă, se aşeză pe marginea patu lu i şi rămase p r i v i n d u - i , simţindu-se dintr-odată atât de copleşită de emoţie, încât aproape că o năpădiră lacrimile. Cei doi creau o imagine atât de înduioşătoare, plină de mulţumire, de dragoste, de încrede­re! în m o d evident, p iso iul îşi alesese stăpânul pe care îl prefera. Va t rebui să i-1 dea înapoi l u i Nathan, poate după ce-şi t e rmina treburi le în America. Şi ştia unde anume în Angl ia putea să îl gă­sească p e n t r u asta. Aşa că poate avea să-1 revadă şi după ce călăto­r ia lua sfârşit. Gândul acesta era mai m u l t decât liniştitor.

N u o lăsa i n i m a să-i deranjeze şi n u făcu acest lucru imediat . Lumina de lângă Nathan n u era puternică. Dădea cabinei o stră­lucire blândă, dar îi permitea să-1 poată examina în voie. Era atât de frumos, că îi tăia răsuflarea. Avusese întotdeauna efectul ăsta asupra ei, chiar şi atunci când îl crezuse o fantomă.

Aşa cum dormea, părea extrem de tânăr şi îi topea in ima. Treaz, era de-a dreptu l fascinant şi cât se poate de masculin p r i n dimensiunile şi p r i n forţa l u i . Sigur, n u era u n gentleman, com­p o r t a m e n t u l l u i fiind uneor i de-a dreptul scandalos. Şi totuşi, dacă s-ar fi p u r t a t vreodată ca u n gentleman, probabil ea i-ar fi cerut să înceteze. Chiar atât de m u l t se obişnuise cu el şi cu toate trăsăturile l u i aspre?

Cu u n oftat , se apropie în cele d i n urmă şi luă cu grijă pisoiul , pe care îl aşeză lângă laptele pe care Nathan i-1 adusese p e n t r u acea seară. A p o i îl împunse uşor în umăr şi se dădu înapoi, în caz că sărea atunci când era trez i t brusc, aşa cum făceau u n i i bărbaţi. Dar ochii l u i se deschiseră treptat , priviră întâi spre piept , unde fusese pisoiul , apoi se opriră asupra ei şi se deschiseră m a i m u l t .

Se ridică în capul oaselor şi se întinse, înainte să spună, uşor ruşinat:

-Scuze. A m crezut c-o să fiu plecat cu m u l t înainte să t e r m i n i cina.

- Probabil că torsul p iso iului te-a adormit . Este u n sunet foar­te plăcut. încă mă eviţi?

- Când trebuie să l u p t d i n toate puter i le ca să mă stăpânesc să n u te at ing , cred că e ma i înţelept aşa.

185

-—• Jofianna Lindsey

Normal , putea fi sigură că avea să-i spună ceva ca să o facă să roşească. Fie că era sincer sau n u , el zâmbi larg în clipa când obra­j i i ei se colorară, ceea ce o făcu să-i atragă atenţia:

- N u prea îţi ţii partea ta d i n înţelegere. Nathan ridică d in t r - o sprânceană. - A ş fi crezut că n u mai ai n i c i o întrebare. - Ba mai am. De exemplu, după ce m i - a i spus că eşti răspunză­

t o r p e n t r u două fete care n u m a i au pe n i m e n i altcineva în afară de t ine , ai de gând să renunţi la activităţile de contrabandă de dragul lor?

- T o t n u ţi-a ieşti chestia asta d i n cap? replică el, v i z ib i l exas­perat, apoi adăugă: Şi dacă am fost vreodată u n nelegiuit , acum n u m a i sunt. O să-mi recuperez corabia sau o să mor încercând. Ce o să fac apoi cu ea... n u m-am hotărât încă. Dar îţi garantez că n u mă aşteaptă n ic i u n ştreang în Angl ia sau oriunde altundeva.

- Te cred. Dintr-odată, o privea într-un m o d complet d i fer i t . Se ridică şi

îi cuprinse obraj i i în mâinile l u i m a r i . -Ch iar? - D a . O luă p r i n surprindere şi o îmbrăţişa. De uşurare? Posibil. Dar,

când se uită la el, c i t i şi altceva în expresia l u i . Ce urmă păru o explozie firească a simţurilor. N u o sărută doar, ci o aduse lân­gă gura l u i , ridicând-o de pe podea, înfăşurându-i picioarele pe după tal ia l u i , trăgând-o atât de tare înspre el, încât J u d i t h se simţi copleşită de masculinitatea l u i . Şi încântată peste măsură. Aşteptase m o m e n t u l ăsta mai m u l t decât îşi dăduse seama, îşi dorise să-1 simtă aşa, să-i simtă şi să-i împărtăşească pasiunea.

îl cuprinse cu u n braţ pe după gât, iar cealaltă mână şi-o stre­cură în părul l u i , prinzându-i-1 între degete în t i m p ce-i răspundea la sărut, cu o pasiune de care n u s-ar fi crezut în stare.

Nic i măcar nu-şi dădu seama că ajunseseră lângă pat decât în clipa când Nathan o întinse pe saltea. Dar se ţinu strâns de el, trăgându-1 după ea, refuzând să-i dea d r u m u l fie şi doar o clipă. Când îl simţi tare între picioarele ei, f u atât de şocată, încât u n geamăt de dorinţă scăpă d i n gâtul ei. Nathan se îndepărtă atât de repede de ea, încât ai fi zis că-1 ardea.

186

(Pasiuni mistuitoare

Coborâse deja pe jumătate d i n pat, când îşi dădu seama că voia să se retragă de t o t , aşa că spuse:

- N u pleca! N u voia ca sărutul să se sfârşească. Probabil că el credea că se

referea la altceva, p e n t r u că o p r i v i cu atâta dorinţă, încât o făcu să-şi dea seama că, într-adevăr, aşa era. Zâmbi uşor. Nathan scoa­se u n geamăt ca de durere, apoi cedă.

Se întoarse şi se aşeză peste ea, ca să-i poată scoate cămaşa. N u f u uşor. M a i uşor f u apoi cu combinezonul. A p o i urmară roşeaţa şi m o m e n t u l de nehotărâre.

Dar o privea, cu ochii la mică distanţă de ai ei, în t i m p ce mâini­le începeau să exploreze ce descoperise. Iar Judy era de-a dreptul vrăjită de dorinţa pe care o vedea în el, apoi de cea pe care o simţi atunci când el o atinse, atât de blând la început... A p o i începu să-i maseze sânii, înteţind focul, care deveni m i s t u i t o r în clipa în care degetele l u i îi atinseră sfârcurile, trimiţându-i adevărate şocuri de plăcere în t o t corpul. Voia, simţea nevoia să îl atingă la rândul ei, dar n u putea ajunge decât la coapsele l u i , întinse peste ea, de-o parte şi de cealaltă.

I le mângâie în t i m p ce Nathan îşi smulse cămaşa, sfâşiind-o. Auz i cum se rupe mater ia lul şi aproape izbucni în râs. Coborî de pe pat ca să-şi scoată pantaloni i , dar se întoarse într-o clipită. Era lângă ea acum, m u l t ma i bine. Putea să-i atingă umer i i , gâtul, pă­r u l . 1-1 simţi ca mătasea pe piept , atunci când coborî şi îşi u m p l u gura cu sânul ei. Ea gemu sub intensitatea căldurii care îi învălui t r u p u l . Şi, Dumnezeule, cum îşi plimbă l imba pe sfârcul ei înainte să sugă cu putere, făcând-o să geamă d i n nou . Şi, de data asta, el n u se ma i trase la o parte. N u , părea să ştie că sunetele pe care le scotea erau sunete de plăcere, n u o rugăminte să înceteze.

Se mişca încet acum, mângâindu-i sânii şi abdomenul, gâtul şi braţele, în t i m p ce o săruta, dorindu-şi să-i cunoască fiecare parte a t r u p u l u i , acum, că i se permitea. îi scoase panto f i i şi panta loni i atât de încet, încât aproape că n u observă, p e n t r u că m u l t mai mul te alte senzaţii o copleşeau şi o încântau. Pline de bătături, mâinile l u i n u erau fine. Dar buzele da! Aveau o atingere ca de ca­tifea în t i m p ce se mişcau peste corpul ei. însă cele două senzaţii opuse - una excitant de aspră, cealaltă seducător de fină - aveau

187

Jofianna Lindfsey

u n efect u lu i tor , o stârneau şi o al inau pe rând, făcând ca pasiunea să o cuprindă d i n ce în ce m a i puternic .

Nathan se rostogoli pe spate, trăgând-o după el şi aşezând-o deasupra l u i . îi plăcea poziţia în care se găsea, cu câte u n genunchi de fiecare parte a l u i , p e n t r u că îi oferea mai m u l t acces la piep­t u l l u i larg, unde- i putea simţi muşchii arzându-i sub vârfurile degetelor. Fu încântată să descopere că sfârcurile l u i erau la fel de sensibile ca ale ei. Dar n u o lăsă să stea prea m u l t t i m p acolo. O întoarse d i n n o u pe spate. îi îndoi u n u l d i n picioare, iar ea făcu la fel cu celălalt, în t i m p ce p ieptu l l u i aluneca peste al ei pen­t r u u n sărut atât de adânc, încât părea să-i tragă gemetele direct d i n suflet.

Vocea-i era aspră în clipa în care îi spuse: - Nu-ţi poţi imagina cât de des m-am gândit la asta, aproape

în fiecare clipă. Dar n ic i visele mele cele mai sălbatice n u m-ar fi p u t u t pregăti p e n t r u felul în care mă faci să mă s imt . Simţi şi tu?

Cu gura l u i fierbinte d i n n o u pe gâtul ei, trimiţându-i fiori care îi făceau t o t t r u p u l să-i tremure , abia dacă putea să gândească, cu atât ma i puţin să răspundă. Dar reuşi să îngaime:

- Ce s imt eu este... u n fel de bucurie. . . El se ridică într-un cot şi zâmbi larg. - Serios? - Şi atât de multă frustrare, încât îmi vine să te strâng de gât. - Ştii de ce simţi asta? - Da, cred că ştiu. - A t u n c i , descarcă-te. Sau şi m a i bine. . . Ideea l u i de „mai bine" f u să îşi împreuneze degetele cu ale ei

şi să o sărute adânc, chiar înainte să intre în ea. Asta aşteptase cu atâta j i n d . Dacă strigă, ţipătul se p ierdu în sărutul l u i , dar n u credea că o făcuse. împreunarea lor era prea blândă, prea rap i ­dă şi m u l t prea aşteptată. Şi căldura aceea care era acum în ea.... N u se mişcă, voia doar să o savureze pe deplin. El îi făcu pe plac, rămânând nemişcat, în afara buzelor care dansau peste ale ei. Tot ce făcea acum era să o sărute, adânc, dar t a n d r u .

Ce drăguţ d i n partea l u i să facă asta, dar avusese m o m e n t u l pe care şi-1 dorise, şi acum fiecare nerv d i n t r u p u l ei cerea m a i m u l t . îşi flexă muşchii în j u r u l l u i . începu să se mişte, împingându-se

188

Pasiuni mistuitoare

în ea, ma i întâi încet, însă Judy îi dădea toate indici i le că n u era îndeajuns. I I strânse şi m a i tare de umăr şi începu acum să se mişte împreună cu el, sălbatic, ca şi cum ar fi fost împinsă înspre o prăpastie necunoscută. Dar, când sosi acea inexplicabilă izbuc­nire de extaz care o învălui şi o cuprinse pe de-a-ntregul, se ţinu strâns de el şi aşteptă să treacă f u r t u n a , care în cele d i n urmă păru să-1 înfrângă, lăsându-1 la fel de sleit de putere ca pe ea.

îi auzea respiraţia gâfâită în ureche, iar capul îi căzu pe saltea, peste umărul ei. încă mai t remura . îl simţi, şi asta îi aduse u n zâmbet pe buze. Dar, când în sfârşit se ridică, se mişcă înspre ca­p u l patu lu i , trăgând-o cu el. Cu t o t ce se întâmplase pe saltea, n ic i măcar n u atinseseră pernele, până acum.

O ţinea în braţe, cu obrazul l i p i t de p ieptu l l u i . O asigură: - O să plec înainte să se lumineze de ziuă. Dar lasă-mă să te ţin

puţin în braţe. Drept răspuns, ea îşi puse u n picior peste al l u i . N u voia să vor­

bească. N u se simţise niciodată atât de satisfăcută - şi de fericită. Da, fericită. Se simţea de parcă ar fi fost învăluită într-o aură.

Aşa că era aproape adormită când îl auzi spunând: - N-o să te u i t niciodată. Vreau măcar să ştii asta. Frumos spus, dar suna a rămas-bun. Probabil că asta şi era.

Ştia că erau clipe furate. Dar ce n u ştia Nathan era că Judy avea acum toate intenţiile de a-1 vedea d i n nou , după ce se t e rmina călătoria pe mare.

CapitoCuC31

- De când d o r m i tu atâta? se plânse Jacqueline, aruncându-se pe patu l verişoarei ei.

J u d i t h se făcu ghem, se întoarse cu spatele la Jack şi îşi trase pătura până la gât.

- M i se întâmplă uneori , foarte rar, să n u reuşesc să d o r m noaptea. Acum pleacă!

- D a r . . . - M a i lasă-mă câteva ore, altfel o să casc toată ziua.

189

Jofianna Lindsey

- B i n e , dar să ştii că mă întorc dacă întârzii la prânz, spuse Jack, apoi ieşi îmbufnată.

în clipa în care uşa se închise, p iso iul sări pe pat şi începu să-i gâdile nasul cu mustăţile.

- Z â t ! N u vreau să mă ataşez de t ine dacă te dau înapoi. Pisoiul n u o ascultă, ci se aşeză confortabi l pe perna de lângă

ea. J u d i t h n u dormea. Era trează de câteva ore. Dar fusese prea mulţumită cu gândurile ei, visând cu ochii deschişi, ca să vrea să se dea jos d i n pat. A r fi p u t u t petrece întreaga z i în pat, doar gân-dindu-se la noaptea care trecuse. A r fi t rebu i t totuşi să se îmbrace măcar, înainte să apară cineva. N u i-ar fi fost uşor să-i explice l u i Jack de ce era goală, având în vedere că n u era prea multă căldură în cabinele de pe corabie.

Probabil ar fi t rebui t să simtă regrete p e n t r u că întrecuse atât de m u l t măsura, dar n u avea. Nic i măcar u n u l . Şi-ar fi d o r i t însă să-1 mai fi găsit pe Nathan lângă ea, când se trezise. De fapt , îşi dorea să-1 poată găsi lângă ea în fiecare dimineaţă, când se trezea. Dar p e n t r u asta era nevoie de u n angajament pe care el n u era dis­pus să şi-1 ia. îşi alungă gândul acesta d i n minte . Orice era posibi l , şi încă n u terminase cu Nathan Tremayne.

Se ridică şi se îmbrăcă repede, înainte să apară şi Catherine. Nu-şi p u t u reţine zâmbetul când îşi găsi împrăştiate pe jos haine­le pe care le purtase cu o seară în urmă. Jack era destul de dezor­donată cu propri i le haine, aşa că probabi l n u observase. Nett ie ar fi remarcat. J u d i t h era atât de ordonată, încât îşi împăturea până şi hainele murdare, înainte să le pună la spălat. Şi era posibi l să fie nevoită să şi le spele chiar ea, dacă Nett ie nu-şi revenea curând.

Catherine sosi într-adevăr înainte ca J u d i t h să iasă d i n came­ră şi se duse direct la şifonier, unde agăţă u l t i m a rochie, pe care tocmai o terminase. J u d i t h făcea patu l , dar îi zâmbi. Spera că n u avea să fie o problemă azi faptu l că zâmbea întruna, chiar şi atunci când era singură.

Catherine se o p r i o clipă ca să o întrebe: -Eşt i sigură că este u l t i m a rochie? Aşa mi -a spus servitoa­

rea, dar strănuta în t i m p ce vorbea, şi poate că n u s-a u i t a t p r i n toate cuferele.

190

-—• Pasiuni mistuitoare

- O să am nevoie de u n mar inar să dea jos cuferele de sus, ca să mă pot u i ta în cele de dedesubt, zise J u d i t h .

Şi ştia exact pe cine să cheme. încă u n zâmbet, de-a drep­t u l strălucitor. Dar n u avea nic i u n motiv să zâmbească în u r m a a ceea ce tocmai spusese. Fericirea asta exuberantă pe care n u părea să fie în stare să şi-o controleze avea să îi creeze, într-ade­văr, probleme.

Catherine încuviinţă d i n cap. - Ce rochie de seară o să porţi la u l t i m a cină? Mă miră faptu l

că famil ia ta vrea să facă o ocazie d i n asta. - Cred c-o s-o iau pe cea galben cu crem. J u d i t h o pusese deoparte cu o z i în urmă, aşa că o avea încă

proaspăt în minte . - A i b i j u t e r i i care să se asorteze? Dacă n u , poţi să-ţi împrumut

eu u n pandativ de chihlimbar. J u d i t h chicoti . - A m pietre de toate culorile, dar n u sunt sigură că am adus

chih l imbarul . Fiindcă n u am avut n ic i u n m o t i v să p o r t b i j u t e r i i până acum, n u m a i ştiu ce am aruncat în cutia pe care am luat-o cu mine .

- Pot să mă u i t eu, dacă vrei , se oferi Catherine. Unde o ţii? J u d i t h râse d i n nou . - Nic i asta n u ştiu sigur. E într-unui d intre cufere. N u ai vă-

zut-o când ai scos rochiile? - Servitoarea a pus rochiile la care m a i era de lucru în şifonier.

Şi, când le t e r m i n a m , eu le atârnam t o t acolo, ca să le pună ea înapoi în cufere.

- O s-o găsesc când... - Hei , t u ! îi strigă Catherine m a r i n a r u l u i care tocmai trecea pe

coridor. A m avea nevoie de ajutor, dacă eşti amabil . Se întoarse spre J u d i t h şi spuse: Tu caută cutia de b i j u t e r i i în t i m p ce eu ver i ­fic dacă sunt toate rochiile terminate .

J u d i t h oftă. Se dusese pretextu l ei de a-1 aduce pe Nathan înapoi în camera ei.

Zări imediat caseta de b i j u t e r i i în al treilea cufăr în care căută. Dar, când o deschise, i se tăie răsuflarea.

- A u dispărut!

191

Jofianna Lindsey

Catherine, încă aplecată peste cufăr, spuse: - Ce anume, dragă? - B i j u t e r i i l e mele. Toate! De fapt , n u chiar toate. Fu uşurată să constate că b i juter ia ei

cea mai de preţ era încă în colţul cutiei , ine lu l subţirel, d i n sârmă, pe care i-1 făcuse Jack pe când erau copii. Avea şi Jack u n u l . Pe­trecuseră întreaga z i fiecare făcând câte u n inel p e n t r u cealaltă. Le purtaseră l u n i întregi, până când inelele începuseră să se strice şi J u d i t h îl pusese pe al ei bine, la păstrare. Chiar dacă era prea mic acum ca să-1 mai poarte, era încă foarte valoros p e n t r u ea. Şi, d i n fericire, l ips i t de valoare p e n t r u orice hoţ.

Dar restul b i ju ter i i l o r d i n castă valorau o adevărată avere, p e n t r u că Roslynn exagerase şi comandase b i j u t e r i i de-a dreptu l extravagante p e n t r u debutul l u i J u d i t h . Aşa se răzbuna mama ei p e n t r u fap tu l că soţul ei n u o lăsa niciodată să contribuie cu vreo parte d i n considerabila ei avere la cheltuielile de famil ie . A n t h o n y insista să plătească el p e n t r u t o t . Aşa că Roslynn îşi răs­făţa copii i cu d a r u r i de care aceştia n u aveau nevoie, dar asta o făcea fericită.

Catherine p r i v i peste umărul l u i J u d i t h , uitându-se la cutia goală.

- E posibi l să se fi vărsat d i n cutie? Poate în t i m p u l fur tun i i ? - Ce-i drept, u n cufăr chiar a alunecat atunci . S-a strâmbat, dar

era încuiat, aşa că n u s-a deschis. J u d i t h se uită în cufăr, ca să verifice. N u dură decât o clipă. Ca­

seta de b i j u t e r i i fusese plină ochi, d i n cauza tiarelor care ocupau atât de m u l t spaţiu şi a unor coliere care n u se îndoiau. Oricare d intre ele ar fi fost uşor de zărit p r i n t r e haine. Dar, ca să fie abso­l u t sigură, J u d i t h scoase fiecare rochie d i n cufăr şi o scutură. Nic i o podoabă n u căzu pe podea.

J u d i t h oftă. Catherine o cuprinse cu braţul pe după umăr. - N u te gândi încă la ce-i m a i rău, o încuraja ea. Intreab-o ma i

întâi pe servitoarea ta . Poate a m u t a t ea bi juter i i le , d i n cine ştie ce mot iv . Serv i tor i i atât de în vârstă m a i uită uneor i să spună ce au făcut.

J u d i t h clătină d i n cap.

192

(Pasiuni mistuitoare

- N u , Nett ie e în vârstă, dar are mintea foarte lucidă. A m fost jefuită. Poate n-ar strica să te uiţi şi t u la bi juteri i le tale. Mă îndo­iesc că persoana care a făcut asta le-a furat doar pe ale mele.

Catherine exclamă: - Dar eu n u - m i p e r m i t să-mi pierd bi juter i i le ! Du-te şi spune-i

numaidecât unch iu lu i tău. Va t rebui să cerceteze corabia ca să gă­sească v inovatu l şi să recupereze t o t ce a furat , înainte să ajungem la ţărm. Poate că le-a ascuns, dar trebuie să fie undeva la bord.

J u d i t h încuviinţă d i n cap. Cel puţin n u trebuia să-şi m a i facă g r i j i că avea să zâmbească prea m u l t în t i m p u l acelei zile.

J u d i t h dădu fuga la cabina căpitanului, dar James n u era acolo, aşa că tatăl ei, care juca şah cu Andrâssy, t r imise u n mar inar după el. Jacqueline, roşie la faţă de furie - evident că asta era p r i m a ei reacţie - , plecă numaidecât în fugă să verifice în cabina ei. Katey se duse şi ea să facă acelaşi lucru .

Georgina p u t u să se asigure repede că n i m e n i n u se atinsese de bi juter i i le ei, dar n ic i n u se aştepta să le fi furat careva şi pe aces­tea, p e n t r u că întotdeauna era cineva în cabina căpitanului.

- E posibi l să se fi întâmplat acasă, înainte să plecăm? întrebă Anthony.

- N u văd cum, zise J u d i t h . Cuferele mele au fost împachetate şi aduse pe corabie în noapte dinainte să ridicăm ancora, şi servi­t o r i i noştri s-au ocupat de ele. Toate cuferele mele au fost încuiate şi erau încă încuiate când am ajuns în cabină. Cheia era la mine . Şi n u le-am descuiat decât m a i târziu, când eram deja pe mare.

-Aşadar, n-ai deschis caseta de b i j u t e r i i de când suntem la bord? Până azi, m a i exact? întrebă tatăl ei.

- N u , n -am avut n ic i u n mot iv . - C e b i j u t e r i i ai luat cu t ine în călătorie? f u următoarea l u i

întrebare. -Prea multe ! Toate seturile complete pe care tocmai m i le-a

făcut mama, diamante, safire, smaralde...

CapitoCu[32

193

-—• Jofianna Lindsey

- Dumnezeule, n-a făcut aşa ceva! - B a sigur că da. Şi am luat şi t iara cu perle pe care mi -a i

dat-o t u . . . A n t h o n y o întrerupse, asigurând-o: - O să-ţi iau altă tiară, păpuşă. - Dar îmi amintesc că m i - a i dat-o pe aceea când am împlinit

şaptesprezece ani . Cât m-am bucurat că aveam p r i m a mea b i jute ­rie de o m mare...

A n t h o n y o strânse în braţe. - Obiectele po t fi furate, scumpo, dar amint i r i l e n u ţi le poate

lua n i m e n i . Astea vor fi mereu ale tale. Ea îi zâmbi p r i n t r e lacr imi , dar asta n u o făcu să se simtă mai

bine. Catherine veni în fugă şi se duse direct la fratele ei, strigând: - A u luat t o t u l , Andrâssy! Toate obiectele de valoare care-mi

m a i rămăseseră. Fă ceva! Andrâssy părea jenat de starea agitată a suror i i l u i , dar îşi puse

braţul pe după u m e r i i ei ca s-o liniştească şi-i spuse: - O să-ţi cumpăr eu altceva. - N u poţi să înlocuieşti broşa mamei ! Trebuie să o găseşti! Jacqueline dădu apoi buzna înăuntru, mârâind: - I I spintec pe hoţul care-a îndrăznit să facă asta! - Le-a luat şi pe ale tale? întrebă Georgina. - Până la u l t i m u l giuvaier. Asta o să ne distrugă debutul . Fără

accesoriile po t r iv i t e , o rochie de bal e doar o rochie oarecare. A h , ce furioasă sunt!

- S i g u r că eşti, scumpo, spuse blând Georgina. Şi, la nevoie, o să porţi b i juter i i le mele.

Dar Jack n u se lăsa împăcată atât de uşor. Pufni : - N u te supăra, mamă, dar b i juter i i le tale sunt demodate! Georgina îşi dădu ochii peste cap. - Bi juteri i le n u se demodează. Veni apoi Katey, însoţită de Boyd, şi, cu u n of tat , spuse: - N u m a i sunt n ic i ale mele. în acel punct , A n t h o n y exclamă: - Nu-şi încuie n i m e n i uşa, în afară de mine?

194

Pasiuni mistuitoare -

Katey, singura care n u părea să fie prea afectată de faptu l că fusese jefuită, spuse:

-Dumnezeule , n u ! Pentru ce? Suntem pe o corabie privată, însoţiţi n u m a i de rude.

- Ş i de u n hoţ. - E i , da, evident. Andrâssy, încercând încă să o aline pe Catherine, care plângea,

întrebă: - Să fi fost pasagerul clandestin? - N u , răspunse Katey. Aveam toate bijuterii le în momentu l ăla. J u d i t h îşi uscă ochii cu batista pe care i-o dăduse Georgina şi

se duse lângă Catherine. I i părea rău p e n t r u ea. Pentru ele, cele­lalte, n u era o problemă să înlocuiască bi juter i i le furate. J u d i t h şi Katey aveau propr ia lor avere, iar Jack avea opt unchi şi do i pă­rinţi care o adorau şi care aveau să-i umple la loc caseta de b i j u t e r i i în cel ma i scurt t i m p . Dar Catherine depindea de Andrâssy, care îi întreţinea pe amândoi d i n averea pe care o moştenise. Iar acesta se ducea în America doar p e n t r u a scăpa de sora vitregă, aşa că J u d i t h se îndoia că avea intenţia de a cheltui prea mulţi bani pen­t r u a înlocui b i juter i i le care-i fuseseră furate l u i Catherine.

J u d i t h o cuprinse pe Catherine cu braţul pe după talie şi o t r a ­se deoparte.

- N u e încă t o t u l p ierdut , îi atrase ea atenţia. Este scandalos ce s-a întâmplat, dar bi juter i i le noastre sunt încă undeva pe cora­bie, şi n i m e n i n u poate pleca deocamdată. Şi, mulţumită ţie, am descoperit f u r t u l m u l t m a i curând decât s-ar fi întâmplat în m o d normal , aşa că avem suficient t i m p să găsim ce ne-a fost luat îna­inte să ne terminăm călătoria.

- A i dreptate, desigur. N u ar fi t rebu i t să mă pierd cu firea. Doar că broşa aia e t o t ce mi -a rămas de la mama. O să fiu d i s t r u ­să dacă n u o găsesc.

- O s-o găsim, îţi p r o m i t . - Ce s-a întâmplat? întrebă James, intrând în cabină. Dar prea mulţi începură să vorbească în acelaşi t i m p , aşa că

James strigă: -George!

195

Jofianna Lindfsey -

- Z ă u aşa! făcu Georgina, nemulţumită de t o n u l l u i . De ce-ai veni t atât de greu?

- Lu i A r t i e i-a fost m a i greu să mă găsească, zise el. Eram sus, pe catarg. M i - a spus că u n o m d i n echipajul meu s-a transformat în hoţ de b i j u t e r i i .

- Eu aş spune că situaţia stă invers, că hoţul s-a dat m a i de­grabă drept marinar. Treaba a fost prea bine făcută, prea atent lucrată. în afară de mine , toate femeile d i n această încăpere au fost jefuite , şi n i c i una d intre ele n u şi-a dat seama de acest lucru , până când J u d i t h şi-a găsit caseta goală, acum u n sfert de oră, şi s-au dus toate să le verifice pe ale lor. N u pare a fi u n ma­r inar care acţionează d i n t r - u n impuls . Hoţul s-a furişat în patru cabine, James.

J u d i t h văzu privirea unchiu lu i ei alunecând către Catherine, apoi către Andrâssy. Catherine observase probabil că James se u i ta la ea, p e n t r u că se aplecă spre J u d i t h şi şopti:

- N - a m fost eu, îţi j u r ! Ştiu că Andrâssy v-a spus că aveam nişte apucături rebele atunci când am ajuns acasă la ei. Poate v-a spus şi că aveam obiceiul să m a i iau unele l u c r u r i , în accesele de furie , ca să mă răzbun în fe lul ăsta pe mama, dar eram doar u n copil pe atunci , p e n t r u numele l u i Dumnezeu! Şi n u am luat niciodată ceva de valoare. N u . . . N u pot să înţeleg n ic i măcar de ce v-a spus asta, s-a întâmplat cu atât de m u l t t i m p în urmă!

Nic i J u d i t h n u putea înţelege de ce ar fi făcut Andrâssy aşa ceva, dacă într-adevăr spusese asta vreunui m e m b r u al fami l ie i -decât, poate, ca să planteze o sămânţă de bănuială în mintea celorlalţi. Pentru asta?

Dumnezeule mare, oare Andrâssy era măcar cine pretindea să fie? Ştiau că trăia d in t r - o moştenire n u m a i p e n t r u că el le spusese acest lucru . Şi James, şi Jack avuseseră amândoi bănuieli în ceea ce-1 privea. J u d i t h îi luase apărarea, dar n-ar fi fost p e n t r u pr ima oară când judeca greşit pe cineva. Uite , de exemplu, cât de m u l t se înşelase în ceea ce îl privea pe Nathan.

- A m stabi l i t că măcar o parte d intre f u r t u r i au avut loc săptă­mâna trecută, spuse Georgina.

- în ult imele p a t r u zile, ma i exact, clarifică Katey. Sunt sigură că atât a trecut de când m i - a m scos cerceii cu ametist , ca să-i port

196

Pasiuni mistuitoare

la cină. Pur şi s implu se potr iveau prea bine cu rochia l i la pe care am purtat -o în acea seară. Va t rebui să-mi cumperi alţii, Boyd.

- N u , spuse Boyd, dar se grăbi să adauge, râzând înfundat: Pre­fer să găsesc perechea originală.

-într-adevăr, f u de acord James. Toate bi juter i i le vor fi găsite, înainte să ajungem în p o r t . Vreau să fie cercetate toate bagajele, fiecare cent imetru d i n fiecare cabină. Şi, p e n t r u că oricine are t e n ­dinţa să fie neatent în locur i famil iare, vreau ca fiecare încăpere să fie cercetată de către altcineva. Aşa că, Tony, t u cauţi în cabina l u i Boyd şi Katey. Boyd o să caute în cabina l u i Andrâssy şi, Andrâs­sy, t u cauţi în cabina l u i Tony. Katey, t u ocupă-te de camera l u i Catherine. Jack şi J u d i t h , vo i căutaţi împreună. Catherine, poţi s-o ajuţi pe soţia mea, fiindcă aceasta este cabina cea m a i mare. Căutaţi în fiecare colţişor, dragi i mei . E posibi l ca hoţul să-şi fi ascuns prada unde ne aşteptăm m a i puţin s-o găsim.

- Dar n u mâncăm mai întâi? întrebă Anthony, g l u m i n d n u m a i pe jumătate.

James îşi p r i v i l u n g fratele, dar n u cedă: - N u m a i luăm nic i o masă până nu-1 p r i n d e m pe vinovat . Dacă

vreunul d intre vo i a ratat micu l dejun, cum s-a întâmplat, evident, în cazul dragului meu frate, puteţi trece mai întâi pe la bucătărie. După ce terminaţi cu cabinele, veniţi să mă ajutaţi să cercetez şi restul corăbiei. Dacă n u găsim nimic de p r i m a oară, m a i căutăm o dată. Pe toţi dracii , o să aflu cine a îndrăznit să mă fure pe propr ia mea corabie, şi asta înainte de sfârşitul zilei !

CapitoCu[33

- începe să mă distreze treaba asta, observă Jacqueline cu u n zâmbet ticălos, în t i m p ce ridica o figurină mică, d i n l emn , în for­mă de elefant, d i n dulapul u n u i m e m b r u al echipajului. Parcă am fi într-o vânătoare de comori , n u ţi se pare?

J u d i t h , care era lângă ea şi căuta p r i n t r - u n alt dulap, spuse: - M a i degrabă o vânătoare p r i n t r e gunoaie.

197

Jofianna Lindsey

-Având în vedere ce n i s-a furat , n-aş prea zice. Ştii, toate la u n loc, b i juter i i le alea ar putea, probabil , răscumpăra u n rege. Şi ale tale reprezintă m a i bine de jumătate d i n valoare.

J u d i t h n u roşi şi n u încercă să găsească scuze p e n t r u extrava­ganţa mamei ei. Toţi cei d i n famil ie ştiau că Roslynn se lăsa luată de val atunci când găsea ceva pe care să-şi cheltuiască bani i .

J u d i t h sperase să îl găsească pe Nathan lucrând cu g r u p u l l u i James în sectorul rezervat echipajului atunci când ea şi Jack se alăturaseră unch iu lu i ei, după ce îşi cercetaseră una celeilalte ca­bina. Dar, deşi James împărţise mateloţii care n u se ocupau în acel moment de navigarea corăbiei în două g r u p u r i - u n u l care să cerceteze zona în care era depozitată încărcătura, sub supra­vegherea l u i A r t i e , şi a l tu l , condus de Henry, însărcinat cu cerce­tarea punţilor - , James n u avea încredere să lase n ic i u n mar inar să verifice sectorul echipajului, fiind de părere că aici era locul cel ma i probabil în care să fi fost ascunse bi juter i i le .

De u n u l singur, James n u făcuse m a r i progrese, aşa că se b u ­cură când Jack şi J u d i t h îi veniră în ajutor şi, ma i apoi, când l i se alătură şi Anthony , deşi A n t h o n y mai degrabă îi distrăgea atenţia l u i James cu propri i le l u i bănuieli în legătură cu cine ar fi p u t u t să-i jefuiască. Boyd era în celălalt capăt, avansând înspre ei. N u f u nevoie să sfâşie saltelele d i n încăperea largă, p e n t r u că erau sufi ­cient de subţiri încât, în cazul în care cineva ar fi ascuns b i j u t e r i i înăuntru, acestea să poată fi simţite la pipăit.

Boyd intră în cabina echipajului şi vorb i cu James. Câteva mo­mente mai târziu, James le chemă pe fete la el.

- B o y d tocmai a găsit asta, spuse James, ridicând u n ine l cu chihlimbar. Spune că n u este al l u i Katey. îl recunoaşte vreuna d i n voi?

îl recunoştea J u d i t h . Era ine lu l d i n setul ei cu medal ion şi bră­ţară. Aşadar, îşi luase totuşi cu ea setul de chihlimbar. N u era nic i pe departe atât de scump precum celelalte, dar era totuşi foarte frumos lucrat , în special medal ionul oval, încercuit de perle m i ­cuţe, de cultură.

Tatăl ei venise şi el să se uite la ine l şi răspunse în locul ei: - Este ine lu l l u i Judy. Chiar eu i -am dat setul. N u erau şi cele­

lalte piese acolo?

198

(Pasiuni mistuitoare -—

- N u , spuse James şi înclină capul spre Boyd, care plecă ime­diat. James n u părea tocmai uşurat de descoperirea făcută şi le spuse fetelor: Trebuie să-i spun l u i George că poate să n-o m a i ţină sub supraveghere pe Catherine. Cred că am t e r m i n a t aici mo ­mentan, aşa că puteţi veni şi vo i .

- Şi t u ai bănuit-o? întrebă Jack, ţinând pasul cu el. Eu da. J u d i t h plescăi d i n limbă, dar James era în acord cu fiica l u i . - Pe ea - sau pe frate-său. De ce credeţi că v -am t r i m i s pe toţi

în cabine diferite? Ca să n u - i las pe ei să intre în ale lor. - Ei bine, să n u îi spui ei că ai bănuit-o, zise J u d i t h , de îndată ce

reuşi să-i ajungă d i n urmă. S-a simţit destul de prost m a i devre­me, când doar te-ai uitat la ea. Apo i , îmbujorându-se uşor, adăugă: Deşi mărturisesc că şi eu m-am îndoit o clipă de Andrâssy.

- Locul în care a fot găsit ine lu l n u îi implică pe nic i u n u l d intre ei, zise James.

-Aşadar, u n mar inar a căzut pradă lăcomiei? ghici Jack. - S a u a plănuit t o t u l în avans, răspunse James. Dar v o m afla

cât de curând. Boyd îl aduce în cabina mea. J u d i t h intră încruntată în cabina l u i James. Dacă ine lu l n u

fusese găsit în cabina echipajului sau în vreun dulap anume, de unde ştiau pe cine să ia la întrebări?

- George, zău aşa! se plânse James, în clipa în care intră în cabi­na l u i şi o găsi cotrobăind pe b i rou , împrăştiindu-i toate hârtiile.

Georgina ridică privirea şi îi zâmbi dulce. - N u ştiam unde să mai caut, dragul meu. - Poţi să n u mai cauţi. Catherine, care stătea în dreptul ferestrelor, se întoarse spre el

şi îl întrebă cu speranţă în glas: -Aşadar, n u mă mai bănuiţi? J u d i t h f u surprinsă să o audă pe Catherine punând această

întrebare. La fel şi James. N u credea să apuce ziua în care să-1 vadă pe tatăl ei pus în încurcătură, dar, în acel moment , aşa arăta. Spuse doar:

- Desigur. A n t h o n y se aşeză pe una d i n canapele, îşi întinse braţele pe

spătarul acesteia şi întrebă:

199

Jofianna Lindfsey

-Aşadar, cine e vinovatul? Tare am poftă să-1 fac bucăţele n u ­mai p e n t r u că s-a strecurat în camera l u i Judy, darămite că a m a i şi furat de la ea.

- N u , zise James. Va t rebui să fie întreg când o să-1 predăm autorităţilor.

- A t u n c i , doar câteva m i n u t e cu el. Sincer, James, n u poţi să-mi spui că n u eşti la fel de furios pe neobrăzatul care a îndrăznit....

- Ba sigur că sunt. A n t h o n y dădu ochii peste cap ca reacţie la acest răspuns atât

de calm. A r fi t rebu i t să ştie că era aproape imposib i l să-1 facă pe James să arate ce simţea. încercase acest lucru , fără să reuşească, de mai multe o r i în trecut.

Boyd, cu u n aer sumbru acum, se întoarse împreună cu Katey şi se aşezară amândoi pe canapea, lângă Anthony.

Boyd păruse cel m a i puţin afectat d intre toţi atunci când aflase despre jaf. După atât de mulţi ani petrecuţi pe mare, avea obiceiul de a n u lua cu el în călătorie n imic de mare valoare, ce n u putea fi uşor înlocuit, şi încercase să o convingă pe Katey să facă acelaşi lucru . Aşa că era ciudat că acum părea m a i tu lburat decât toţi cei­lalţi. Georgina observă şi ea acest luc ru şi se duse să se aşeze pe braţul canapelei, ca să poată discuta cu el.

Jack stătea lângă Judy şi se aplecă spre ea, ca s-o întrebe în şoaptă:

- Cine crezi că este? - Sunt m a i curioasă să aflu de ce tatăl tău n u ne-a spus încă nic i

u n nume. - Pentru că n u l -am recunoaşte dacă ne-ar spune. T u ştii nume­

le t u t u r o r celor d i n echipaj? Eu cu siguranţă n u . -Fireşte, n u m-am gândit la asta, răspunse J u d i t h , t o t în

şoaptă, apoi oftă. Sunt m u l t prea bănuitoare azi. M-a dat peste cap povestea asta.

- M a i rău decât atât, mormăi Jack. N u am m a i fost niciodată jefuite , n i c i una d i n no i . Şi, pe toţi dracii , n u - m i place senzaţia.

- Dar hoţul a fost pr ins , şi ne v o m recupera cât de curând b i j u ­ter i i le . N-ar t rebui să mai fii atât de furioasă.

- N u mă pot abţine, mormăi Jack.

200

Pasiuni mistuitoare

Sosi A r t i e , însoţit de p a t r u m a r i n a r i . Nathan era u n u l d intre ei. I n i m a l u i J u d i t h începu să bată m a i repede în clipa în care îl văzu, dar se simţi totodată copleşită de stânjeneală, după ce se întâmplase între ei cu o seară în urmă. îi adresă totuşi u n zâm­bet, însă zâmbetul păli în clipa în care văzu cât de strânse îi erau buzele. Şi încă n u o observase. Se u i ta fix la James, la fel ca restul marinar i lor .

James se duse lângă cei p a t r u şi ridică ine lu l cu chihlimbar. - îl recunoaşteţi? N u părea să se adreseze vreunuia d intre ei în particular, totuşi

Nathan f u cel care răspunse: - De ce l-aş recunoaşte? N u sunt eu hoţul. - Ş i totuşi, a fost găsit sub patu l dumitale . L-ai scăpat cumva

d i n greşeală? N u ai auzit când a căzut şi s-a rostogolit? Se pare că ai fost cam negli jent.

J u d i t h păli, până şi u l t i m a picătură de sânge i se scurse de pe chip. Şi era prea şocată ca să mai poată păstra tăcerea.

- Dumnezeule, eşti şi contrabandist, şz hoţ? Cum ai putut? Nathan n u răspunse, dar ochii l u i de smarald n u mai erau atât

de încântători atunci când îi m i j i , furios . Erau de-a dreptu l în­spăimântători. Evident, p e n t r u că fusese descoperit. J u d i t h avea să fie şi ea furioasă, imediat ce avea să scape de nodu l care i se pusese în gât.

- Ce ai spus? întrebară mai multe voci în acelaşi t i m p . Iar Catherine n u putea să se amestece într-un m o m e n t m a i

nepotr iv i t : - E bărbatul care a i n t r a t în cabina ta , J u d i t h , cu u n bo l de lap­

te p e n t r u piso iul pe care l -a i adoptat. A fost destul de surprins să mă găsească acolo, lucrând la rochia ta . Evident, n u se aşteptase să fie cineva în cabină.

J u d i t h f u şi ma i îngrozită când îşi dădu seama că probabi l că Nathan o jefuise înainte de noaptea trecută şi totuşi făcuse dra­goste cu ea. Cireaşă de pe tort? Sau spera să o facă să-i sară în apărare, în cazul în care avea să ajungă într-o astfel de situaţie? Avusese m a i multe ocazii în ult imele zile ca să fure b i juter i i le . Chiar ea i le dăduse, cerându-i lapte p e n t r u pisoi . Folosise oare animalul ca pretext în caz că era găsit singur în camera ei? Era,

201

Jofianna Lindsey -—

la u r m a urme i , scuza perfectă, nu? Iar ea îi căzuse direct în pla­să, ba chiar insistase să îi aducă laptele. Şi, cu o noapte în urmă, n u spuse că n u era u n nelegiuit . Doar că, dacă fusese, n u m a i era acum. Se jucase cu cuvintele şi îi căzuseră cu toţii în plasă, doar p e n t r u că ea fusese atât de naivă încât să îl creadă!

- De ce n u ne-ai spus că e contrabandist? o întrebă James. Obraj i i l u i J u d i t h se făcură stacojii în clipa în care f u obligată

să mărturisească: - Pentru că era doar o bănuială. A m crezut că pot să stau cu

ochii pe el, până aflu adevărul. - A încercat să-ţi cumpere tăcerea, n u - i aşa? spuse blând Geor­

gina. Jucându-se cu sentimentele tale? - Mă întrebi dacă m-a sedus ca să n u spun nimic? - Ei bine, da. - îl omor! răcni A n t h o n y şi ţâşni de pe canapea. - Staţi! spuse u n u l d intre ceilalţi mar inar i . Dar James se lupta deja cu fratele său. - N u acum, Tony. M a i întâi trebuie să găsim bi juter i i le - apoi

poţi să-1 omor i , dacă o să mai vrei . Celălalt mar inar vorb i d i n nou, de data aceasta pe u n t o n

dezgustat: - V o i , bogaţii, sunteţi tare ciudaţi! Nate n u e hoţ. Pot să garan­

tez p e n t r u asta. James îl împinse pe A n t h o n y la loc pe canapea, înainte să se

întoarcă spre o m u l care vorbise. - C u m ? - Sunt secundul l u i , spuse bărbatul, mândru. - E i , n u mai spune! zise James, apoi, adresându-i-se l u i Na­

than : Si câţi d intre oamenii me i au fost ma i întâi ai dumitale? Furia l u i Nathan părea să fi depăşit orice limită, aşa că era bine

că ceilalţi do i m a r i n a r i îl ţineau acum strâns de braţe. - D o a r Corky. Şi nu-1 amesteca în povestea asta. -Des igur , era firesc să ai u n complice. Şi o iscoadă, probabil ,

închide-i pe amândoi, i se adresă el l u i Ar t i e . N u este nevoie ca doamnele să asiste la interogator iu .

202

Pasiuni mistuitoare

CapitoCuC34

- Lasă-mă n u m a i să-1 scarmăn puţin, îi ceru A n t h o n y frate lui său, în t i m p ce păşea agitat d i n t r - u n capăt în celălalt al cabinei căpitanului. A f l u eu de la el unde a ascuns bi juter i i le .

James îl p r i v i , ridicând d i n t r - o sprânceană. - Credeam că ţi-ai reglat socotelile cu el. - A furat de la fata mea! A m luat-o de la capăt. A n t h o n y p r i v i peste umăr, la J u d i t h , care stătea pe canapea,

între Georgina şi Jack, care o consolau. James avea braţele încrucişate şi stătea spr i j in i t de uşă, cu o

postură relaxată. Dar, în m o d evident, bloca ieşirea, m o d u l l u i n u tocmai subt i l

de a-i comunica l u i A n t h o n y că n u avea de gând să lase să jupoaie pe n i m e n i de v i u , deocamdată.

- A r t i e percheziţionează şi restul corăbiei, spuse el. Deşi, dacă ne gândim că hoţul n o s t r u este tâmplar şi poate să-şi creeze s in ­gur propri i le ascunzători, aproape sigur este u n efort zadarnic. Dar o să-i las totuşi l u i Tremayne câteva ore ca să-şi dea seama că sigura l u i soluţie ca să n u putrezească într-o închisoare americană este să coopereze şi să ne dea bi juter i i le înapoi şi să spere că o să n i se facă milă de el.

-Fără pic de milă, James! îl preveni Anthony . Chiar de dă bi juter i i le înapoi, t o t hoţ este şi merită să putrezească. Şi con­trabandist pe deasupra. O să aibă noroc dacă mai iese vreodată d i n închisoare.

James râse înfundat. - Y a n k e i i n-o să-1 arunce după grat i i p e n t r u că n u a plătit

taxele englezilor. M a i degrabă o să-1 bată prieteneşte pe umăr şi-o să-1 felicite p e n t r u asta. în plus, contrabanda la n o i n u este decât u n rezultat al taxelor exagerate. S-ar putea chiar spune că oamenii ăştia sunt u n fel de revoluţionari. Şi-au asumat sarcina de a-i ajuta pe ceilalţi. Cu hoţii de b i j u t e r i i însă e altă poveste. Ăştia fură doar ca să se ajute s ingur i - sau când n u au de ales.

- Ce dracu vrea să-nsemne asta?

203

Jofianna Lindfsey

- T e rog să-ţi aminteşti că Danny, nora mea şi nepoata ta p r i n alianţă, a fost cândva hoaţă. Aşa că înţelegi cum circumstanţele extraordinare po t forţa pe cineva să facă ceva ce în m o d n o r m a l n u ar face.

A n t h o n y p u f n i . - N u este cazul nos t ru . O m u l ăsta n u - i cerşetor. Are propr ia l u i

corabie şi o proprietate frumuşică în Hampshire. - Exact. - Eh? Acum ce m a i vre i să zici? - Hotărăşte-te, Tony. O r i una, o r i cealaltă, zise James. Dacă

este hoţ... -Dacă?!?

Atunc i , t o t ce ne-a spus despre el este, probabil , o m i n ­ciună, continuă James. Gândeşte-te puţin. U n hoţ care poate i n ­tra uşor în casele oamenilor bogaţi, p e n t r u că este tâmplar, află despre călătoria noastră şi f a p t u l că la bord vor fi p a t r u f a m i l i i bogate. Şi, norocul l u i , corabia are nevoie de u n dulgher. Prada este chiar sub nasul l u i . Pare să fie v isul devenit realitate al o r i ­cărui hoţ, n u crezi? Ca să n u m a i spunem că ajunge gratis pe alt cont inent , unde să m a i poată fura niţel, înainte să se întoarcă în Angl ia . To tu l e plauzibi l . Dar n u este plauzibi l să fie şi aristocrat, şi hoţ. Totuşi, este u n mincinos foarte priceput. îţi dai seama că n u l -am fi bănuit niciodată dacă ine lu l n u i-ar fi căzut fără ca el să observe, înainte să ascundă bijuterii le? Dat în vileag de u n dram de neatenţie. A l dracului gh in ion !

- M i se face rău când mă gândesc că a minţit în legătură cu The Pearl, se amestecă Boyd în conversaţie, ven ind lângă ei. O co­rabie p e n t r u care a inventat până şi u n nume. Şi n u , de data asta n u am rău de mare, se grăbi să adauge, înainte ca cei do i să încea­pă glumele pe seama l u i . Chiar eram nerăbdător să îl a jut să-şi recupereze corabia, în New London.

- S u n t s ingurul pe care n-a reuşit să-1 ducă de nas? întrebă Anthony .

- M a i uşurel, Tony, zise James. Tremayne - dacă într-adevăr aşa îl cheamă - n u e prost deloc. N u ar fi făcut ce crezi t u .

A n t h o n y n u negă cealaltă bănuială.

204

Pasiuni mistuitoare

- Oh, nu? A avut tupeul să o jefuiască, mi-e greu să cred că i-a furat doar bi juter i i le .

- întreab-o, spuse s implu James. - Da, vezi să n u ! răspunse A n t h o n y stânjenit, p r i v i n d înspre

J u d i t h , care stătea pe canapea. Asta ar fi treaba l u i Roslynn, şi ea n u . . .

-George, strigă James. întreab-o! - George n u ştie despre ce discutăm, şuieră Anthony . - B a sigur că ştie, răspunse James. Vre i să-mi spui că Ros nu-ţi

citeşte gândurile la fel de uşor cum le citeşte George pe ale mele? J u d i t h îi auzise destul de bine. Când era furios , tatăl ei era

foarte zgomotos. - T o t ce a obţinut de la mine a fost prietenia mea - şi încre­

derea, zise ea, cu voce stinsă. M-a convins că e nevinovat, când realitatea este cu t o t u l alta. A r fi t rebu i t să îmi urmez ins t inc tu l . N u ar fi t rebui t să am niciodată încredere în el.

- N u e v ina ta , scumpo, o asigură Georgina. Ţi-a spus o poveste care ştia că avea să impresioneze o fire bună ca a ta . Fireşte că l -a i crezut. Şi adăugă, străpungându-1 cu privirea pe James: Toţi l -am crezut. Şi a avut suficient t i m p să pună t o t u l la cale. Hai , termină odată povestea asta, James, ca să p u t e m lăsa t o t u l în urmă.

Celula corăbiei era mai degrabă o încăpere micuţă, p e n t r u m e m b r i i echipajului care se luau la harţă sau aveau nevoie de o mustrare m a i aspră. N u era gândită p e n t r u o şedere prelungită. Putea fi considerată celulă n u m a i p e n t r u că avea gra t i i de fier la uşă. Era de fapt u n fel de debara pe coridor, lângă bucătărie, unde bucătarul îşi pusese sacii de grâu.

Corky folosea u n u l d intre sacii m a i m i c i pe post de pernă, n u că vreunul d i n ei doi ar fi p u t u t d o r m i . Două r a f t u r i înguste, sau bănci, erau construite în perete, pe fiecare latură a camerei de n ic i do i m e t r i pătraţi. Dar n u ar fi p u t u t fi n u m i t e p a t u r i . Doar că trebuiau să îndeplinească această funcţie. N u aveau unde în altă parte să doarmă, decât pe jos.

N u era suficient spaţiu ca să se poată p l imba d in t r - o parte în alta, deşi Nathan simţea mai degrabă nevoia de a izb i cu p u m ­n u l într-un perete. N u fusese niciodată atât de furios pe o femeie.

205

Jofianna Lindsey

Ceilalţi se purtaseră exact aşa cum s-ar fi aşteptat d i n partea unor aristocraţi, dar Judith? După t o t ce fusese între ei, cum putuse să creadă că ar fi furat de la ea? De la ea! Faptul că fusese acuzat pe nedrept nic i n u se compara cu trădarea ei. Dar fusese n u m a i v ina l u i , fiindcă avusese încredere într-un aristocrat. Acum poate că avea să-şi petreacă t o t restul vieţii într-o închisoare, d i n cauza acestei greşeli.

- A ş vrea să ştiu cine te-a aranjat, ca să ştiu cu cine va t rebu i să ne socotim m a i târziu.

Corky încă n u lua în serios situaţia lor, însă secundul l u i se baza pe fap tu l că erau nevinovaţi şi era convins că aveau să fie eliberaţi, cu scuzele de rigoare, de îndată ce era pr ins adevăratul hoţ. Exista însă o dovadă, ceea ce însemna că n i m e n i n u avea să m a i caute, de vreme ce toţi erau convinşi că-şi găsiseră omul .

- N u cred că o să existe u n „mai târziu", cel puţin n u p e n t r u mine , zise Nathan, prinzând în mâini barele d i n faţa l u i şi scu-turându-le zdravăn, fără a obţine însă satisfacţia de a le face să se zgâlţâie. Ţie vor t rebu i să-ţi dea d r u m u l . N u t r i m i t oamenii la închisoare p e n t r u că au mărturisit o prietenie.

- Cel puţin A r t i e ne-a lăsat u n felinar. Mă şi mir , la cât de urât s-a u i t a t la t ine . Şi, că veni vorba, ţi-ai făcut vreun duşman de care ai u i t a t să-mi spui?

- î n afară de Lord Anthony, vre i să zici? N u , d i n câte ştiu. Şi, oricât de antipatic mi -ar fi l o rdul , sunt sigur că n u mi -ar fi în­scenat povestea asta, punând ine lu l sub patu l meu. El are u n st i l m a i direct, preferă să se răzbune folosindu-şi p u m n i i .

- Preferă să i se spună Sir Anthony . Nathan se întoarse. -Cine? - Sir Anthony . Este fiul u n u i marchiz, aşa că, fireşte, asta îl face

lord , dar, d i n câte mi -a spus al doilea ofiţer secund, preferă să i se spună Sir Anthony , având în vedere că ăsta e u n t i t l u pe care şi 1-a câştigat singur.

-Puţ in mă interesează ce anume preferă, spuse Nathan, aşezându-se pe banca d i n faţa l u i Corky. Probabil că am picat eu v inovat doar p e n t r u că, în afară de cei doi ofiţeri secunzi, sunt s ingurul m e m b r u d i n echipaj care şi-a găsit u n pat în altă parte

206

Pasiuni mistuitoare

decât în cabina principală. Dacă puneau inelul ăla în camera co­mună, n-ar fi atras atenţia asupra cuiva anume. Dar, punându-1 în camera mea, e ca şi cum m-ar fi arătat cu degetul.

- A m ajuns să-i cunosc pe băieţi, spuse Corky, pe u n t o n gân­ditor, îi testam, ca să văd dacă vreunul ar mer i ta să n i se alăture pe d r u m u l de întoarcere. N-aş fi ghic i t niciodată că vreunul d intre ei ar putea fi atât de viclean, cu atât ma i puţin atât de îndrăzneţ încât să fure de la nob i l i . Dacă ar fi să ghicesc...

- N u te obosi. N u m a i dacă ar găsi nenorocitele alea de b i j u t e r i i asupra altcuiva aş ma i putea să scap de aici. Ia taci! Nathan se r i ­dică şi prinse d i n nou barele de metal , auzind paşi apropiindu-se. Vine cineva.

- Sau poate doar trece pe aici, în d r u m spre bucătărie, spuse Corky, mârâind. A i crede că o celulă se pune undeva în cel ma i îndepărtat colţ al corăbiei, n u atât de aproape de bucătărie încât să simţi mirosul de mâncare.

Nathan n u răspunse când îl văzu pe căpitan făcându-le o v i z i ­tă. Malory p r i v i în j u r ca să vadă unde era atârnată cheia, înainte de a-şi continua d r u m u l . Nathan aproape că izbucni în râs. Unde s-ar fi p u t u t duce, dacă ajungea la cheie? Dar n u ajungea. Chiar şi cu u n panto f în mână, t o t n-ar fi p u t u t ajunge până în capătul ho ­l u l u i . Dar fap tu l că nic i căpitanul n u ştia unde era atârnată cheia demonstra că celula n u era prea des folosită.

Nathan n-ar fi fost m i r a t dacă ar fi aflat că cineva îi zisese căpi­t a n u l u i cum să ajungă acolo.

James se opr i în faţa l u i . Expresia n u îi trăda starea de sp ir i t , însă cuvintele da.

- Sunt dezamăgit de t ine . -Fiţ i sigur că sent imentul este reciproc. Oricine ar fi p u t u t

pune ine lu l ăla sub patu l meu, şi ştiţi foarte bine. în m o d clar, hoţul a făcut-o. Adevăratul hoţ. Şi totuşi, iată-mă aici, pedepsit p e n t r u ceva ce n u am făcut. U n contrabandist n u este neapărat şi hoţ - n u că mi-aş mărturisi vreuna d i n v i n i .

- Ha i să ne lămurim, Tremayne. Puţin mă interesează pe mine cu ce te-ai ocupat mai demult . Mă interesează doar ce ai făcut de când eşti la bordu l corăbiei mele. Tot ce m a i trebuie acum este să ne spui unde ai ascuns restul b i juter i i l or .

207

Jofianna Lindsey -

-Aşadar, i -a i percheziţionat deja pe toţi cei de la bord? - La ce bun? Bi juteri i le au fost luate d i n p a t r u casete separate,

iar unele d intre ele sunt destul de m a r i - coliere şi tiare care n u pot fi îndoite, m u l t prea m a r i p e n t r u a le ascunde cineva asupra propr ie i persoane.

- N u am furat n imic în viaţa mea, dar, dacă aş fi făcut-o, cu siguranţă n u aş fi fost atât de prost încât să ascund marfa pe o corabie care n u a ajuns încă la ţărm. Aş fi aşteptat până când se întrezărea o posibi l itate de a scăpa.

- Dar t u eşti tâmplar, băiete dragă. -Si? - S i cine altcineva ar fi ma i n i m e r i t să facă o ascunzătoare?

Puteai să faci o cutiuţă în orice perete, în podea, în tavan. . . fără să-şi dea careva seama. O sarcină simplă p e n t r u u n tâmplar cu în­demânarea ta . Să ştii că o să fiu foarte furios dacă va t rebui să-mi demontez toată corabia ca să-ţi găsesc ascunzătoarea.

- Şi eu aş fi. Acest răspuns îl făcu pe James să râdă. - Da, îmi imaginez că ai fi - dacă spui adevărul. D i n neferici ­

re, fami l ia mea a fost jefuită, aşa că n u sunt înclinat să îl cred în m o m e n t u l ăsta pe suspectul pr inc ipal . Dovada, pe de altă parte, vorbeşte de la sine. O să-ţi las u n t i m p să te gândeşti la situaţia în care te găseşti, dar n u prea m u l t . Mă aştept să vedem ţărmul mâine, la n o r d de destinaţia noastră, aşa că am putea fi în Bridge­p o r t chiar mâine-seară. Supune-mi unde este ascunzătoarea, ca să recuperăm bi juter i i le , şi poate reuşesc să-mi calmez fami l ia su­ficient cât să te lase să pleci.

Nathan p u f n i . - Ştim amândoi că asta n-o să se întâmple dacă sunt vinovat ,

dar, p e n t r u că n u sunt , n u am cum să-ţi spun unde sunt b i j u t e r i ­ile, nu?

James ridică d i n umer i . - Cine ştie care va fi starea de sp ir i t a fami l ie i mele după ce-şi

recuperează bi juteri i le? Dar ştiu exact care este starea lor de sp i r i t în clipa asta, iar ei vor n i c i m a i m u l t , n i c i m a i puţin decât sângele tău.

-Adică, fratele tău îl vrea.

208

(Pasiuni mistuitoare

-Păi , da, asta se înţelege de la sine. A i reuşit să câştigi încre­derea fiicei l u i . Dacă ai fi mers şi m a i departe şi te-ai fi culcat cu ea doar ca să fii sigur că-şi ţine gura, te-aş omorî cu mâinile mele. Z i , ai făcut asta?

- Crezi că ţi-aş ma i spune, după afirmaţia de adineauri? - Presupun că n u . - De ce n-o întrebi pe ea? - Oh, am întrebat-o. Dar afurisita aia mică ştie să învârtă în

aşa fel cuvintele încât să te ameţească. N-aş putea spune că a dat u n răspuns clar, ci doar a părut să-1 dea.

Corky veni la bare, lângă Nathan. - Dacă n u ai m a i alerga după cai verzi pe pereţi, căpitane, poate

că ai deschide ochii şi ai vedea şi alte motive . Ranchiună, răzbuna­re, chiar şi invidie - sau pur şi s implu furie . A m văzut u n o m spăr­gând o preţioasă moştenire de famil ie într-o criză de furie . în m o d intenţionat. Şi a plâns ca u n ţânc după aia. Şi n-ar fi greu să arunci u n sac cu b i j u t e r i i peste parapet, nu? A r dispărea într-o clipă. Prea târziu ca să mai regreţi ce-ai făcut. înţelegi ce vreau să zic?

- V o r b i m despre o avere îndeajuns de mare cât să răscumperi u n rege. N i m e n i întreg la minte . . .

- Exact. Cine e întreg la m i n t e atunci când e cuprins de furie? Căpitanul clătină d i n cap. Corky îi adresă o pr iv ire dispreţui­

toare, apoi se aşeză la loc. Nathan n u se gândise încă la mot ive , dar se gândi acum.

- Sugestiile pr ie tenulu i meu sunt puţin cam deplasate, dar uite una care n u este. A m avut u n pasager clandestin care n u a avut t i m p să facă vreun rău evident, dar a fost luat de o corabie care se ţinea după no i . Chestia asta a fost pusă la cale de la b u n început, şi, aşa stând lucruri le , e posibi l să m a i existe şi altcineva la bord care să fi fost de la b u n început în cârdăşie cu ei. Doar p e n t r u că n u am m a i văzut-o n u înseamnă că acea corabie n u se m a i ţine după no i .

- Ca să-mi facă rău mie sau fami l ie i mele? - N u , p e n t r u că tocmai ai spus că ai la bord o avere cât să poţi

răscumpăra u n rege. Pasagerul clandestin ar fi p u t u t să pună b i ­juter i i le într-o ladă care să plutească, pe care să o coboare apoi în apă şi să facă semn oamenilor l u i să o pescuiască. Este foarte

209

posibil ca b i juter i i le să se afle pe corabia aia. Şi poate că asta vo­iau, de la b u n început.

- Sau poate chiar t u eşti cel în cârdăşie cu ei şi ai făcut exact ce mi -a i explicat, zise James, îndepărtându-se.

- D i n cauza poveştii ăsteia idioate o să-mi pierd corabia, pe toţi dracii! mârâi Nathan în u r m a l u i . Toate bi juter i i le d i n lume n u preţuiesc atât de m u l t p e n t r u mine .

Aşteptă răspunsul, dar n u p r i m i n ic i u n u l , iar asta îl făcu să zgâlţâie d i n nou , furios , barele de metal . Nic i de data aceasta n u se auzi n ic i cel m a i mic zgomot. El şi Corky n u ieşeau de acolo. Co­rabia l u i avea să fie vândută. Avea să ajungă la închisoare, în ciuda graţierii. Chiar dacă famil ia Ma lory n u avea u n duşman în largul mării, avea de acum u n u l la bordul propr ie i nave.

- Pe mine n u poţi să mă păcăleşti, spuse Jacqueline, venind lângă J u d i t h , care stătea sprijinită de balustradă. N u te-ai atins de mâncare n ic i aseară, n i c i azi-dimineaţă. N u ai spus n ic i măcar o vorbă despre pământul d i n zare, la care te uiţi acum. A i i n i m a frântă, n u - i aşa?

„Oare?" se întrebă J u d i t h . Asta simţea acum? Era încă în stare de şoc şi p r o f u n d dezamăgită şi plânsese întruna cu o seară în urmă, înainte să adoarmă. Avea ochii roşii şi umflaţi.

Pe de altă parte, n u trecuse n ic i măcar o z i întreagă de când Nathan fusese demascat drept hoţ de b i j u t e r i i .

- N u spun că sunt, dar o să-mi treacă vreodată? răspunse Judi th . - Fireşte că da. - De unde ştii tu? T u n-ai avut niciodată i n i m a frântă. - P e n t r u că aşa este logic să fie. Jumătate d i n lume ar plânge

întruna dacă n-ar fi aşa. - Mă îndoiesc sincer că jumătate d i n lume. . . - Bine, atunci u n sfert. Dar, dacă vre i exemple mai concrete,

n u şi-a imaginat şi sora ta că e îndrăgostită de tânărul Lord G i l -bert , iarna trecută? Cu siguranţă a plâns câteva ore d i n cauza l u i .

CapitotuC35

210

Pasiuni mistuitoare -—

Şi, n ic i două zile mai târziu, era veselă ca o vrăbiuţă şi-1 r id i ca în slăvi pe Lord Thomas.

- J a i m e abia împlinise şaisprezece an i . Are voie să se răzgân­dească, până o să-şi dea seama ce este cu adevărat dragostea -ceea ce n u s-a întâmplat încă. E prea tânără...

-Aşadar, t u ţi-ai dat seama? întrebă Jack. - M ă s imt atât de trădată! M-a făcut să cred că s u n t e m

prieteni , apoi m-a prădat! Ne-a prădat pe toate! - Prieteni şi iubiţi? -Jack ! Dar, deşi obraji i l u i J u d i t h se îmbujoraseră, l u i Jacqueline r a r

i se întâmpla să fie ruşinată de u n subiect, şi n u avea de gând să îl încheie pe acesta.

- N u te-ai iub i cu u n bărbat fără să-mi spui şi mie , nu? N u c r e d că te-aş putea ierta dacă m i - a i ascunde asta.

- N u . . . Ţi-aş spune. N u era o minciună, n u era! Avea să-i spună t o t u l l u i Jack, în

cele d i n urmă. Doar că n u o putea face încă, n u acum când s i m p l u l gând la t o t ce se petrecuse între ea şi N a t h a n făcea ca durerea să fie cu atât mai mare. îi întuneca mintea , îi strângea i n i m a .

Aşa că f u complet luată p r i n surprindere când Jack spuse: - Dar n u m i - a i spus că era f a n t o m a noastră. J u d i t h scoase u n geamăt. într-adevăr, Jack n u avea să o i e r t e

niciodată pent ru secretele pe care le ţinuse faţă de ea. - A i ghicit? -Câtuşi de puţin, răspunse Jack, pe u n t o n ce părea j i g n i t .

N u părul atât de b lond că pare alb 1-a dat de gol. M a i au şi a l ­ţii culoarea asta. Dar, după ce te -a i scuzat de la cină aseară, a m auzit-o pe mama şoptindu-i l u i t a t a că cel puţin n u este el v e c i n u l l u i Derek şi adăugând că ăsta fusese păcatul l u i cel m a i m a r e -fap tu l că se dăduse drept n o b i l . A m întrebat-o ce voia să spună c u asta şi mi-a explicat. Dintr-odată, am înţeles de ce te-a fasc inat atât de brusc Nathan Tremayne .

- M-a rugat să păstrez secretul, şi acum ştiu de ce. Pentru că era doar o altă minciună. N u este p r o p r i e t a r u l casei. O fo losea doar ca să ascundă acolo marfă de contrabandă. Ţi-am împărtăşit bănuielile mele în t i m p u l u l t i m e i viz ite la fami l ia l u i Derek.

211

-—• Jofianna Lindfsey

-Aşadar, el este cel pe care l -a i văzut în noaptea dinainte să plecăm d i n Hampshire?

- N u l -am văzut în noaptea aia. Dar, când l -am văzut pe corabie şi am recunoscut în el fantoma noastră, ceva ce mi -a spus m-a făcut să-mi dau seama că el era bărbatul cu care mă întâlnisem în casa cea veche şi care se comportase atât de suspect. L-am acuzat că e contrabandist. A negat, fireşte, şi mi -a promis că îmi explică t o t u l dacă p r o m i t să n u spun nimănui n imic despre asta.

- N u este ceva chiar atât de grav, îi atrase atenţia Jack. Există chiar oameni care îi consideră pe contrabandişti adevăraţi eroi. Ia gândeşte-te, t u cum te-ai simţi dacă, dintr-odată, n u ţi-ai ma i permite o ceaşcă de ceai, după ce ai băut toată viaţa?

-Ştiu. Şi este u n u l d intre motivele p e n t r u care m i - a m ţinut gura.

Jack p u f n i . - Presupun că felul în care arată n u avut n ic i o legătură. Şi n ic i

f ap tu l că, în toţi aceşti ani , ai fost îndrăgostită de fantomă? - Doar felul în care arată... poate. - Nic i u n poate. A i fost fascinată de el atunci şi încă mai eşti.

Fireşte, poţi să le spui t u t u r o r că te-a compromis, fie că a făcut-o sau n u - dacă îl vre i de soţ. S-ar putea să fie singura soluţie să-1 scapi de închisoare - dacă îl vrei de bărbat.

- T e repeţi. - Există l u c r u r i care trebuie repetate. închisoarea poate d i s t r u ­

ge u n om. Acum ar fi m o m e n t u l să-1 salvezi. Deja sfâşiată de durere şi acum copleşită şi de vinovăţie,

J u d i t h explodă: - Da, am făcut dragoste cu el! - Ştiu, zise Jack. J u d i t h exclamă: - B a n u ştiai! - Ba fii sigură că ştiam, îi răspunse Jack. Crezi că n -am obser­

vat zâmbetul ăla tâmp pe care n u reuşeai să ţi-1 ştergi de pe faţă ieri-dimineaţă? Crezi că n u l -am mai văzut, de nenumărate o r i , pe buzele femeilor d i n famil ia noastră? Zău aşa, până şi mama are expresia asta după ce ea şi tata. . .

- A m înţeles!

212

-— Pasiuni mistuitoare -—

- O să aştept până-ţi trece supărarea înainte să insist să-mi povesteşti fiecare amănunt, dar n i c i o secundă în plus. N u pot să cred că ai ţinut atâtea secrete faţă de mine. De mine!

Chipul l u i J u d i t h se schimonosi. -Şt iu. M-a păcălit şi m-a convins să n u spun nimic . încer­

cam să aflu adevărul şi m i s-a părut că singura cale era să fiu de acord cu condiţiile l u i . Dar îmi dau seama acum că n u am făcut decât să-i dau t i m p să născocească o poveste cât ma i detaliată, pe care s-o cred.

- O poveste pe care ai vrut s-o crezi, vrei să spui. - Ei bine, da. Şi t i m p ca să mă convingă că puteam avea încre­

dere în el. Asta e cel m a i rău. Faptul că l -am crezut! -Dumnezeu le mare, să nu-ncepi iar să plângi! Uită ce-am zis.

N-o să-1 salvăm pe ticălosul ăla. Să putrezească la închisoare! Jacqueline n u spuse mai mul te , îşi trecu doar u n braţ pe după

tal ia l u i J u d i t h şi o strânse. Vântul îi uscă repede lacrimile. Cont i ­nua să privească înspre coasta care, presupunea, aparţinea unuia d intre statele de la n o r d de Connecticut. Dar n u - i păsa. îşi p ierdu­se t o t entuziasmul p e n t r u călătorie, îi pierise şi pofta de mâncare, aşa cum observase Jack. N u mai putea simţi decât durerea abso­lută care o copleşea.

Se gândise să se ducă şi să-1 confrunte pe Nathan. Coborâse chiar până la cor idorul care ducea la carcera improvizată, în acea dimineaţă. N u ajunsese mai departe, p e n t r u că începuse d i n n o u să plângă. Era prea devreme ca să poată sta de vorbă cu el fără să ţipe sau să plângă. Şi ce i-ar fi p u t u t spune ca să-i explice de ce furase de la ea? Or i cum n u l-ar fi crezut, nu-1 m a i putea crede niciodată. O minţise atât de m u l t !

Totuşi, n u se putea gândi decât la el. Imaginea l u i Nathan d o r m i n d în cabina ei, cu pisoiul în braţe - atât de adorabil! Atât de inocent, acesta era cuvântul care-i rămăsese în minte . Fireşte, până şi u n cr imina l putea să iubească o pisică. Afecţiunea pe care o simţea faţă de pisoi n u însemna că era în vreun fel inocent.

Dar simţise cum i se încălzeşte i n i m a când îi văzuse aşa. O fă­cuse să tragă concluzii pe care îşi dorea acum să le poată u i ta .

213

Jofianna Lindfsey -—•

Unchiu l James spusese că n u era plauzibi l ca Nathan să fie şi nobi l , şi hoţ. A r fi t rebui t să-i atragă atenţia că era la fel de puţin plauzibi l ca Nathan să fie şi contrabandist, şi hoţ.

De ce s-ar mai obosi u n hoţ cu contrabanda, când contrabanda n u era n ic i pe departe la fel de profitabilă ca furtul? N u putea fi şi una, şi cealaltă. Dar, în m o d clar, n u era u n hoţ prea priceput, când fusese atât de negli jent încât să lase o dovadă în urmă.

Fusese p r i m a încercare de acest fel? Sau poate fusese forţat, poate că cineva îi ameninţase nepoatele...

Gemu în sinea ei, dându-şi seama că n u făcea decât să caute pretexte care să-i dovedească nevinovăţia, p e n t r u că gândul de a-1 vedea ajuns după grat i i îi întorcea stomacul pe dos. Indi ferent de ce ar fi făcut, gândul acesta o umplea de groază, ca şi cum ea ar fi fost cea pe care o aştepta o perspectivă atât de cumplită. De-asta era atât de nefericită? Poate că n u era vorba că avea i n i m a frântă, ci doar simţea compasiune faţă de u n prieten. U n presupus pr ie ­ten. N u , la dracu ! Nathan n u - i era pr ieten.

- M ă întreb ce oraş o fi ăla, zise Jack. Mă duc să citesc iar indicator i i şi să aduc harta unchiu lu i Thomas ca să aflu. A i văzut ce hartă i-a dat l u i tata? Una cu întreaga coastă de est a Ame-r i c i i - şi destul de bine desenată. Atât de precisă chiar, că tata n u a aruncat-o imediat la gunoi doar p e n t r u că a p r i m i t - o de la u n Anderson, adăugă Jack, râzând. Poate că, p e n t r u Thomas, carto­grafia este doar u n hobby, dar, chiar şi aşa, este foarte meticulos.

J u d i t h se uită cu mai multă atenţie la oraşul care îi atrăsese atenţia l u i Jacqueline. Putea vedea case cu u n singur etaj, t u r ­n u l unei biserici, câteva docuri scurte, la care n u erau legate decât bărci de pescuit.

Maiden George era suficient de aproape de ţărm încât să poată vedea nişte oameni făcându-le cu mâna - sau mai degrabă făcând semne copiilor care înotau în apă.

Ochi i i se măriră. U n bărbat puternic n-ar fi avut n ic i o proble­mă să înoate de pe corabie până la ţărm. N u trebuia să se mărite cu Nathan ca să-1 scape de închisoare. N u trebuia decât să-i dea d r u m u l d i n celulă.

Se duse repede după Jack ca să se uite şi ea la hartă. James spu­sese că aveau să ajungă în Bridgeport undeva între miezul nopţii

214

(Pasiuni mistuitoare -—•

şi zor i i zilei. Aveau să doarmă totuşi bine peste noapte, p e n t r u că unchiu l ei n u intenţiona să tragă corabia la mal decât după ce se lumina de ziuă. Putea să o facă în orice m o m e n t după ce lăsau ancora, sau chiar m a i înainte, dacă îşi putea da seama unde anu­me erau, pe coastă.

Cel puţin sent imentul acela de groază dispăruse, acum că avea u n plan. Avea totuşi câteva îndoieli. Bi juteri i le n u fuseseră încă găsite. Familia ei avea să fie furioasă dacă ea îl ajuta pe Nathan să fugă. Jack era singura care ar fi înţeles de ce trebuise să o facă.

Dar, mai târziu în acea noapte, când coborî ca să-şi pună pla­n u l în practică, găsi celula goală. Nathan dispăruse deja.

CapitoCu(36

Noaptea târziu, vremea era m a i m u l t decât răcoroasă în Con­necticut - presupunând că erau măcar în statul ăsta. Cu haine­le ude, obosiţi după ce înotaseră până la ţărm, Nathan şi Corky t remurau în t i m p ce înaintau pe plajă, îndreptându-se spre s in ­g u r u l loc d i n oraş care părea să m a i fie deschis la acea oră târzie -o tavernă.

Lu i Nathan încă n u - i venea să creadă că erau l iber i . Circum­stanţele erau absolut uluitoare. U n zgomot îl trezise în mi j locul nopţii, d i n pură întâmplare. Chiar şi aşa, aproape că se culcase la loc, înainte să observe că uşa de la celula lor era deschisă. Apo i , uitând cât de îngust era patu l improvizat pe care stătea întins, fusese cât pe ce să cadă pe podea, atât de repede se ridicase în ca­p u l oaselor, ca să se asigure că n u visase. Uşa era deschisă, dar pe h o l n u era n imen i , aşa că n u ştia cui ar fi t rebu i t să-i mulţumeas­că. Cel ma i probabil vreunui băiat d i n echipaj, care ştia că famil ia Ma lory îl acuza pe nedrept. Sau poate fusese chiar hoţul, care avea acum remuşcări p e n t r u că îi înscenase f u r t u l .

Or i cum ar fi fost, Nathan şi Corky îşi luaseră adio de la Maiden George cât putuseră de repede. Nic i măcar n u se gândiseră să-şi ia m a i întâi lucruri le . Se aruncaseră direct peste parapet şi înotaseră înspre lumini le care se vedeau pe ţărm.

215

Jofianna Lindfsey

- Spune-mi că aveai ceva b a n i în buzunar C^nd ne-au băgat în celula aia! spuse Corky cu speranţă în glas. O ^ ă r i e a r fi m a i m u l t decât bine-venită acum.

- Buzunarele mele sunt la fe l de goale ca ale ta^e-

Corky scoase u n geamăt. - Suntem uzi , e f r i g , n -avem bani , n ic i a l t c e v a de valoare ce să

p u t e m vinde, şi o famil ie influentă d i n partea l ° c ului va fi cât de curând pe urmele noastre. Lucrur i l e n u arată p * e a bine, căpitane.

N u , n u arătau - încă. Dar, dacă ar fi p u t u t să aJungă la The Pearl cât mai curând cu putinţă, problema lor i m e d i ^ t a a r fi f ° s t rezol­vată, p e n t r u că Nathan ştia ceva despre corat? i a ^ u i> c e v a c e era secret p e n t r u oricine altcineva, chiar şi p e n t r u C o r k y . Cel puţin, spera ca n i m e n i altcineva să n u fi aflat încă. DaiTf dacă n u erau nic i măcar în statul pe care îl căutau...

Nathan se forţă să adopte u n t o n încurajat 0 1 " p e n t r u pr iete ­n u l l u i .

- T o t u l o să fie în regulă, de îndată ce ajungerr* * n New London. - Da, o să ne ajute p r i e t e n u l yankeului . Nathan clătină d i n cap. - A m pierdut şansa asta când Malory ne-a a r i > n c a t după grat i i .

N u ne p u t e m baza pe f a p t u l că J o h n Hubbard & e v a c r e d e pur şi s implu pe cuvânt, dacă a jungem la el îmbrăcaţi it> zdrenţe şi fără o scrisoare de recomandare d i n partea l u i Boyd Anderson - pe care Anderson nic i măcar n u s-a obosit să o scrie, p e n t r u că avea de gând să vină cu no i . Aproape sigur Hubbard ar t r i m i t e ma i întâi u n mesaj fami l ie i Anderson, ca să i se confirme povestea.

- D u p ă cum spuneam, lucrur i l e n u arată p r £ a ^ n ^ , mormăi Corky.

- Nu-ţi ma i face atâtea g r i j i . M a i am eu u n pla*1» dar avem mai întâi nevoie de nişte indicaţii, şi n u a m de gând s a a Ştept până mâine ca să le obţin. Haide!

Intrară în tavernă. în afară de crâşmarul slăfi*nog Ş* ° c r a Ş -măriţă m u l t trecută de p r i m a tinereţe, erau p r o b u l v r e o duzină de clienţi, jumătate d intre ei aliniaţi la bar. Deşi v a ^ u ^ de căldură care îi izbi în clipa în care intrară în încăpere era m a i mult decât bine-venit , Nathan n u avea de gând să piardă t i m p u ^

216

(Pasiuni mistuitoare

- Seară bună, mateloţi! spuse el, suficient de tare încât să atra­gă toate pr iv i r i l e asupra l u i şi a l u i Corky.

Orice conversaţie încetă brusc, până când u n tânăr masiv de la bar întrebă:

- V o i cine dracu sunteţi? - A ţ i veni t să spălaţi podeaua? întrebă u n a l tu l , chicot ind

înfundat. Apo i toţi cei d i n j u r izbucniră în râs. E i bine, Nathan trebuia

să admită că arătau într-adevăr r idicol , cu părul şi hainele atât de ude încât începuse să l i se formeze câte o baltă la picioare şi fără să aibă măcar o haină cu care să se apere de f r i g u l nopţii.

- Dacă ne puteţi indica în ce direcţie se află oraşul New L o n -don, plecăm numaidecât, zise Nathan.

însă răspunsul l u i stârni şi ma i multe hohote de râs, iar vreo două voci îi răspunseră:

- Sunteţi chiar în mi j locul l u i ! Ăsta era New London? Dar n u putea fi doar o coinciden­

ţă! Cineva de pe corabia Malory deschisese în m o d intenţionat uşa celulei în clipa în care se apropiau de oraşul în care voiau ei să ajungă.

Dar, înainte că Nathan să aibă ocazia să întrebe de şantierul naval şi de propr ie taru l său, al cărui n u m e i-1 dăduse coman­dantu l Burdis, tânărul masiv veni în d r e p t u l l u i şi-1 împinse în umăr, suficient de tare încât u n o m m a i firav ar fi căzut la pământ. Nathan se ţinu pe picioare, însă at i tudinea agresivă a bărbatului n u se schimbă.

îl împinse d i n nou pe Nathan şi-i spuse: - N u ne plac străinii în oraşul nos t ru , cu atât m a i puţin i n d i v i ­

z i i dubioşi care apar uz i leoarcă în t o i u l nopţii. încă u n u l cu pică pe englezi sau doar v r e u n agitat d i n partea

locului? Nathan regreta că n u se gândise să-şi ascundă accentul, presupunând că ar fi p u t u t . Dar seara aceasta era ocazia perfectă p e n t r u a-şi atinge p r i m u l obiectiv, aşa că n u avea de gând să plece până când n u afla unde era şantierul.

Hotărî repede să încerce să domolească agresivitatea celuilalt încă d i n faşă, sperând că restul clienţilor n u vor sări în apărarea pr ie tenulu i lor.

217

7 > anna Lincfse

. W „ A probleme, spuse Nathan, inf ieandu-si - N u am veni t sa creanr \ . . . A , , . . .

, A i ̂ ~ y u l u i si continuând cu o l ov i tura m ma-p u m n u l i n stomacul tanar '

A-i A i i . Crede-ma pe cuvânt, xi lar care îl trânti la podea w . A A

w 1 - 1 , 1 >an numaidecât i n picioare. Era mare, D i n păcate, bărbatul s ^ . A . , A X T

r . A . ^ . m a i înalt decât Nathan, si emana m -

cu vreo cativa cent imetr i . A , _ ' , , j ' . ţ-v A . i ^ i a r i n acel moment . Dar Nathan nu-s i

credere de sine. Rânjea crr . . ; w . J w A y € i d taverna asta era locul cel m a i m d i -

permitea sa piardă, n u ca/. w w r „ ^ _ lu tor , poate chiar sa găsească oamenii cat m care sa primească a / r _ A

& _ (

, . ^ AX d r u m u l de întoarcere spre Angl ia . Si de care avea nevoie p e n t r ^ \ w . * A . A

A _ ple daca pierdea sau dădea mapoi m asta n u avea sa se m t a m / r r r

această luptă. w A l , X T , i ^ c pe care sa îl poată evita uşor sau de Nathan spera la u n a t ^ , T . . ' . A / A „ j r s a r u l l u i n u era nepriceput si încerca

care sa prof ite , msa adver a w . ţ ; . A A . A . . j . ar cat sa-i testeze reflexele l u i Nathan.

m a i i n t a i cativa p u m n i , de/ A

X T , r „ ' i . i -£)e fapt , pret de câteva m i n u t e , se părea Nathan facu acelaşi lucru , r .r„.' . r

w . . i j . ^ ' . .pingea nicăieri. ca nic i u n u l d intre ei n u a i ^ & ,. A , X T .

^ . , . j A /)tase o distanta atat de mare, Nathan Obosit deja dupa ce _ . ; A w ' .>i sa reziste ma i m u l t decât celălalt daca

stia ca n u ar fi avut e n e r g i ^ w A

' - . T . i t m . Asa ca, m clipa i n care adversarul ar fi cont inuat m acelaşi ' * X T

i ^ s e u n p u m n m piept, Nathan contra-trecu de garda l u i şi n mfij f r * A , i A yţga, lovmdu-1 pe celălalt i n t r - o parte a ataca cu u n croşeu de s t a r f ' w . A . f /

n . . ' . i n fata si îsi înfipse p u m n u l drept m capului, apoi facu u n salt A \ ' ' A

r r „ A

maxi laru l bărbatului. N a t * a n P^ese mtreaga forţa i n acea i . w . . ,. . j , . / i m nou la pamant . l ov i tura , si i n d i v i d u l căzu Cr _ r ^

n . 1 , . sa cream probleme, repeta Nathan si, -Sincer, chiar n u vrem A. r . , . , 5 , ., ,

, . w 1-1 t . , n oferi de aceasta data celuilalt mana, dornic sa schimbe situaţia' ca să se ridice. , , X T , . „ '. ^ .

m A w ! . . i . a l u i Nathan si, o clipa mai târziu, rase Tânărul p r i v i l u n g m a n ; . ' r

A . w . , w X T : ^ A. Fostul l u i adversar u spuse ca numele si o lua. Nathan se prezent^ . X T . . r

,. . A. j â l u i Nathan u n whisky, pe care Nathan l u i era Charhe si n c o m a n d ^ . . . , . , . , A . i . ^ i T - - ../eba apoi pe cei prezenţi daca vreunul î-l întinse l u i Corky. I i i n t ' . r . f r . ' . . .

. . i T T bos twick si de şantierul l u i naval. P r i m i d intre ei auzise de Henry v

, w . j rX se aşteptase, n mul te răspunsuri dec^ ' r

A . . . - i ^ i / ;um vreo cativa ani , dar munca n u era

- A m lucrat p e n t r u el . ' w

w . A . ^ . d i n salariu, asa ca n u m-am m a i dus constanta şi îmi taia mer0 la el, zise Charlie.

Altcineva spuse:

m a i i

218

-- Tasiuni mistuitoare —-

- Şi mie mi -a luat d i n bani , fără să-mi dea vreo explicaţie. Şi asta când vinde la licitaţie câte t r e i sau p a t r u corăbii pe an. Fireşte, dacă le cumpără vechi şi le aduce aici doar ca să le cosmetizeze, n u scoate decât jumătate d i n bani i pe care ar putea să-i facă.

- N u - i căuta scuze, Paulie. Fratele meu jură că e ceva necurat în afacerea l u i Bostwick. M a i sunt şi alte corăbii pe care le vinde în particular, şi cine poate vedea diferenţa când în şantierul ăla n u intră niciodată n i m e n i d i n afară?

- A ş a explică Bostwick de ce n u construieşte corăbiile de la zero? întrebă Nathan.

- Construieşte şi corăbii no i , doar că-i ia pe băieţi de la treabă şi-i pune să lucreze la alea vechi, atunci când sosesc, aşa că durea­ză ani b u n i până termină o corabie nouă. Dar aşa a făcut mereu, d i n câte ştiu eu, zise Paulie, ridicând d i n umer i .

- întotdeauna m-am întrebat unde găseşte atâtea corăbii, zise Charlie. Cele câteva pe care le-am văzut eu de-a lungu l t i m ­p u l u i n u erau chiar vechi, aşa că, în m o d normal , ar fi t rebu i t să plătească destul de m u l t p e n t r u ele. Cum să scoată u n pro f i t în felul ăsta?

- Scoate pro f i t p e n t r u că n u le cumpără, ci le fură d i n p o r t u r i europene, răspunse Nathan.

- N u m a i spune! exclamă cineva râzând. Nathan înlemni, întrebându-se dacă aceasta avea să fie părerea

tu turor , apoi îl întrebă pe cel care vorbise: - Ştii ceva despre asta? - Ştiu că unele d intre corăbiile pe care le-a adus erau, într-ade­

văr, englezeşti. A m tras cu ochiul la siglă, înainte s-o ardă. Dar cui îi pasă?

- înţeleg de ce afacerea asta n u v-ar deranja prea tare pe voi , dar pe mine mă afectează, p e n t r u că am m o t i v să cred că nava pe care o are în acest moment în posesia l u i îmi aparţine.

Bărbatul ridică d i n u m e r i şi se întoarse la băutura l u i . Charlie îl întrebă pe Nathan:

- De-asta eşti aici? - Da. Ca să-mi recuperez corabia şi să conving autorităţile loca­

le să oprească activitatea ilegală a l u i Henry Bostwick.

219

Jofianna Lindsey

-S igur , îţi urez multă baftă! chicoti cineva. Cuvântul u n u i englez împotriva celui al u n u i afacerist local?

- Există câteva lucrur i la corabia mea pe care Bostwick n-ar avea cum să le ştie şi pe care sper să n u le fi descoperit, dar mai întâi trebuie să aflu unde este. Poate cineva să mă ducă acolo - acum?

- Ş i de ce-am face asta? întrebă Paulie. Are câini de pază pe care-i lasă l iber i noaptea, şi toate corăbiile sunt închise în şopronul cel mare, unde se lucrează la ele. N u ai cum să i n t r i acolo, ca să poţi vedea ceva.

Se auziră m u r m u r e de aprobare de la celelalte mese. Dar, cu probabilitatea ca The Pearl să fie încă în New London, Nathan n u avea de gând să aştepte dimineaţa ca să se asigure. Corabia l u i sigur era încă aici. Avea peste douăzeci de ani . Era nevoie de t i m p s-o râcâie până la scândură, s-o facă să arate şi să miroasă ca o corabie nouă. Adevărul fie spus, asta fusese singura l u i speranţă. Faptul că hoţii aveau nevoie de t i m p ca s-o ferchezuiască.

-Plătesc bine ca să-mi văd corabia în seara asta, se o fer i Nathan .

- Arată-ne bani i , englezule! Nathan ignoră remarca şi continuă: - Şi vo i avea nevoie de u n echipaj p e n t r u întoarcerea în Anglia.

Pun prinsoare că u n i i d intre vo i , care n u sunteţi în pat la ora asta, aţi avea nevoie de o slujbă.

Se auziră câteva râsete, care-i confirmară f a p t u l că avea drepta­te. Dar acelaşi Toma Necredinciosul strigă:

-Arată-ne mai întâi corabia, şi poţi să-ncepi după aia să-ţi angajezi echipajul.

Corky îi şopti speriat la ureche, avertizându-1: - Le promiţi ceva ce n u avem! - A i încredere, f u s ingurul răspuns al l u i Nathan. în cele d i n urmă, Charlie f u cel care, după ce dădu pe gât restul

băuturii, se oferi : - T e duc eu! Nathan zâmbi şi, apucându-1 pe Corky de braţ, ieşi d i n tavernă

în u r m a tânărului masiv. După ce merseră vreo t re i k i l o m e t r i , se apropiară de şantierul

naval al l u i Bostwick, de pe ţărm. Era suficient spaţiu p e n t r u

220

— Tasiuni mistuitoare -—• ~

construcţia de nave în curtea împrejmuită cu gard de lângă şopronul cel mare, însă aceasta era goală, cu excepţia câtorva s t i ­ve de cherestea şi a cânilor care se p l imbau d in t r - o p a r t e în a l ta . Oare construiseră hambarul ca să n u fie forţaţi să încet£Z e l u c r u l în luni le aspre de iarnă - sau ca să ascundă ce se petrecea de f a p t înăuntru? N u era însă suficient de înalt p e n t r u corăbii c u catarge, decât dacă săpaseră duşumeaua d i n zona de lucru .

- Corky, rămâi pe partea asta a gardului ca să d i s t rag ! atenţia câinilor, dacă n u reuşesc să deschid suficient de repede u Ş a d i n faţă, zise Nathan.

- N u au de ce să încuie uşa dacă sunt paznici înăuntru. Şi ştiu sigur că este cel puţin u n u l , zise Charlie. Locuiesc în a P r o P i e r e -L-am văzut ven ind în patrulă pe t i m p u l nopţii.

Nathan încuviinţă d i n cap şi schimbă instrucţiunile p e n t r u Corky:

- V i n o după mine dacă uşa e deschisă, distrage-le atenţia dacă n u este. Charlie.. .

- Să mergem! spuse uriaşul şi sări peste gard înainte ca N a t h a n să apuce să termine .

Nathan zâmbi satisfăcut şi îl urmă. D i n nefericire, uşa e r a î n ~ cuiată. Dar era veche. Putea s-o spargă cu uşurinţă, însă asta ar fi alertat imediat paznici i şi câinii. Şi n u ştiau cu câţi paznici înar­maţi ar fi avut de a face.

- O l o v i m cu piciorul? întrebă Charlie. - N u , să încercăm mai întâi să împingem, fără să facem

zgomot, şopti Nathan. N u cred că trebuie prea mare efort ca să cedeze balamalele, dar câinii o să ne simtă curând mirosul , aşa că trebuie să ne grăbim.

Se proptiră amândoi cu umărul în uşă şi împinseră, însă bala­malele n u cedară suficient de repede. U n câine începu să mârâie -prea aproape. Nathan n u stătu pe gânduri, ridică p i c i o r u l , pregătindu-se, însă uşa se deschise înainte să apuce s-o izbească.

Paznicul care stătea în prag părea atât de surprins să-i vadă în faţa l u i , încât ridică prea încet puşca. Nathan reuşi să i-o smulgă d i n mână şi să-1 izbească cu patu l flintei în moalele capului . D i n fericire, n u t rebui s-o facă de două o r i , p e n t r u că Charlie fl împin­gea deja pe Nathan la o parte d i n d r u m , ca să poată închide uşa

221

Jofianna Lindsey -—

în faţa câinelui. Lătra acum de cealaltă parte a uşii, dar n u dură decât câteva clipe. Probabil că găsise Corky u n m o d de a-i d i s t ra ­ge atenţia.

U n culoar înconjura şopronul la acest nive l superior, terminân-du-se cu u n b i rou în cealaltă parte. B irou l cu ferestre dădea spre zona principală de lucru , care era, într-adevăr, m u l t ma i jos. L u ­mina d i n b i rou scoase la iveală încă doi paznici aşezaţi la o masă. O corabie era sub ei, în mi j locul şopronului, dar zona cea mare era prea întunecată ca Nathan să poată vedea altceva în afară de fap­t u l că ambarcaţiunea era de aceleaşi d imensiuni ca The Pearl. Dacă era într-un şanţ, probabil o puteau lua când venea fluxul, odată ce reuşea să deschidă cele două uşi imense ale şopronului.

- Ne ocupăm şi de ceilalţi doi paznici? întrebă Charlie. - S - a r putea lăsa cu focuri de armă, ceea ce aş prefera să evit .

Trebuie doar să urc la bordul corăbiei ca să fiu sigur că este a mea, şi cred că p u t e m face asta fără să fim observaţi. Haide!

Două şiruri de trepte coborau în zona de lucru , u n u l lângă b i ­rou, celălalt lângă uşa d i n faţă.

Nathan o luă înainte şi coborî în grabă rampa lungă care ducea la corabie.

- Ascunde-te aici şi n u scăpa d i n ochi ce se întâmplă în b i rou , îi spuse l u i Charlie când ajunseră pe puntea principală. Anunţă-mă dacă ies paznicii .

Lu i Nathan n u - i trebuiră decât câteva clipe ca să găsească ceea ce căuta: compart imentu l ascuns pe care-1 construise sub p u n ­te, chiar sub cârmă. Trebui să-şi înfrâneze impusul de a râde cu zgomot în clipa în care-şi găsi toţi bani i acolo. Bostwick n u desco­perise ascunzătoarea. Probabil n i c i iniţialele l u i , săpate în cală, n u fuseseră observate, dar compart imentu l ascuns era de-ajuns ca să dovedească t u t u r o r că era corabia l u i .

După ce ieşiră d i n şopron şi săriră înapoi gardul, Corky veni în fugă spre ei:

- E i ? - A u avut amabilitatea să cureţe scoicile de pe f u n d u l corăbiei

mele. Corky scoase u n hohot de râs, apoi se o p r i şi-şi prinse cu mâna

p ic ioru l gol.

222

— Pasiuni mistuitoare

- A t rebui t să-mi cedez gheata, ca să-1 fac pe dulăul ăla să-şi piardă interesul p e n t r u voi .

Nathan se bătu cu mâna peste b u z u n a r u l cămăşii, unde înde­sase p r o f i t u l obţinut d i n contrabandă.

- O să ne cumpărăm haine n o i mâine-d^mineaţă. Atunc i , Charlie vorb i : - A ş vrea să mă înscriu în echipajul tău.» dar t o t n u văd cum o

să-ţi recuperezi corabia. Sub nic i o formă n -o să creadă autorităţi­le u n englez care acuză u n american că f u r ^ corăbii.

- C i n e este cel ma i mare concurent al l u i Bostwick? întrebă Nathan.

- Probabil Cornelius Al lan . De ce? Nathan zâmbi larg. - Pentru că el o să mă creadă.

Capitotut 37

Thomas, al treilea frate ma i mare al Georg ine i , i i aştepta pe chei, după ce tocmai primise vestea că Maiden George fusese văzu­tă. Jack îi făcea cu mâna de pe punte , dar r â s e în c l ipa în care văzu câte trăsuri şi căruţe opreau în spatele l u i .

- Mă întreb dacă unchiu l aşteaptă m a i ir*ulţi m e m b r i d i n f a m i ­l ia Ma lory decât avem la bord.

- N u este el cel ma i practic d intre fraţii Anderson? răspunse J u d i t h . E m a i uşor să trimiţi trăsurile înapoi, dacă nu-ţi trebuie, decât să găseşti unele dacă n u ai destule. Şi de-abia aştept să p u n d i n nou p ic ioru l pe pământ!

- Să n u - m i spui că n u ţi-a plăcut călătoria! Mă r o g , în cea mai mare parte.

J u d i t h n u răspunse. îi ceruse l u i Jacqueline să n u - i m a i pome­nească niciodată despre Nathan. Era şi aşa destul de rău că toată lumea n u m a i despre el vorbea în dimineaţa asta, făcând speculaţii cu pr iv ire la evadarea l u i .

223

-—• Jofianna Xindsey - -

J u d i t h n u spusese n imic , dar u * 1 m e m b r u al echipajului dăduse alarma, în t i m p ce fami l ia era s t r a d ă l a u n m i c d e J u n r a P i d > m a i n " te ca James să manevreze corabia i n P o r t -

Fireşte, m a i m u l t e p r i v i r i se î n t o r s e s e r ă s P r e e a î n c l i P a î n c a r e

l i se adusese vestea. Putuse însă S p u n e c u t o a t ă sinceritatea că n u avusese n ic i o legătură cu e v a d a r ă l u i N a t h a n şi păstrase p e n t r u sine faptu l că i -ar fi dat chiar ea d r u m u l d a c ă altcineva, cu aceeaşi idee, n u i-ar f i luat-o înainte.

Cu Silver ghemuit la p ieptu l e i - J u d i t h coborî p r i m a rampa, alături de Jacqueline.

Ceilalţi t r e i fraţi ai Georginei £ o s i r a l a d o c u r i înainte ca restul fami l ie i să debarce.

Georgina îi prezentă pe C a t h e < i n e s i P e Andrâssy, menţionând pe scurt legătura l u i Andrâssy cu E m i l i a Ma lo ry .

Andrâssy se grăbi să-i asigure P e Anderson: - Eu şi sora mea n u vă v o m d ^ a n j a . N e v o m c ° n t i n u a n u m a i ­

decât călătoria. Georgina protestă, dar, în m o d surprinzător, la fel şi Catherine: -Sincer, mi -ar plăcea să accept invitaţia lor şi să part ic ip la o

parte d intre festivităţi. Te rog să fii d e a c o r d - Andrâssy! A trecut atât de m u l t de când am fost la u* 1 D a l *

Preţ de-o clipă, Andrâssy îi 2 d r e s a o pr iv i re piezişă suror i i l u i , furios că îi forţa mâna în fe lH 1 ăsta, dar, fiind u n gentleman, spuse politicos:

- Prea bine. Putem rămâne c â t e v a z ^ e -Ceva m a i târziu, J u d i t h şi Jacqueline stăteau într-o trăsură

deschisă foarte confortabilă, înd^ptându-se împreună cu părinţii l or spre vi la d i n cărămidă roşie a fami l i e i Anderson , n u departe de oraş. Patru fraţi Anderson, do i pe ° P a r t e şi d ° i pe cealaltă, îi înso­ţeau, ca să poată cont inua să v o r t > e a s c a cu Georgina pe d r u m .

James, p r i v i n d în dreapta şi-1» s t a n g a l a cumnaţii pe care n u - i simpatiza câtuşi de puţin, remarca-

- D e ce am senzaţia că sunt dtis la spânzurătoare, George? - D i n cauza locului în care ne aflăm, dragul meu, îi răspunse

ea cu u n zâmbet ştrengăresc. O i e r ţ i vreodată că au v r u t să te spânzure aici?

- Fireşte că n u , mormăi Jame 5 -

224

(Pasiuni mistuitoare

- A i crezut că o să ai nevoie de întăriri, James? zise Drew în stânga l u i , uitându-se la Anthony .

- Fratele meu n u şi-ar fi lăsat fiica să vină singură, răspunse James.

- E i bine, pe ea suntem încântaţi să o revedem. Pe t ine însă... Drew râse şi îşi mână calul înainte. - Pot să-i omor măcar pe vreo câţiva d intre ei cât suntem aici,

George? îşi întrebă James soţia. P r o m i t să fiu blând. Georgina plescăi d i n limbă. - N - a i putea niciodată să fii blând cu ei, zise ea. în plus, m i - a i

promis că o să te porţi f rumos . - N u , ţi-am promis că o să sufăr în tăcere. - Ei bine, n i m e n i n u se aşteaptă să faci asta. Dar ştiai că o să-ţi

arunce câteva împunsături, având în vedere că eşti pe t e r i t o r i u l lor. Nu le p u r t a pică p e n t r u asta, ţinând cont că t u şi Tony sunteţi nemiloşi atunci când v i n ei să ne viziteze la Londra.

Când opriră în faţa casei Anderson, A m y le ieşi în fugă în întâmpinare.

- A fost o călătorie plăcută? E toată lumea bine? James ridică d in t r - o sprânceană: -Te aşteptai la altceva, pisoi? Amy roşi şi mărturisi: - Ei bine, m-am gândit că s-ar putea să se întâmple ceva rău,

dar ştii că n u mă dau uşor bătută. - Chiar s-a întâmplat ceva, se amestecă Anthony . Doamnelor l i

s-au furat b i juter i i le , până la u l t i m u l flecuşteţ. - Doar atât? A m y părea uşurată, dar se grăbi să adauge: Ei bine,

putea fi ma i rău. Câţiva d intre ei dădură ochii peste cap la reacţia l u i Amy.

James spuse: -Trebuie să mă întorc în oraş, şi acum este u n m o m e n t p o t r i ­

v i t , până se instalează doamnele. Vreau să angajez câţiva tâmplari să deschidă anumite părţi d i n Maiden George, ca să vedem dacă n u cumva bi juter i i le sunt ascunse la b o r d u l navei. A m căutat de mai multe o r i , dar n-am găsit n imic .

- N u uiţi ceva? întrebă A n t h o n y , pr iv indu-1 cu subînţeles pe James. Trebuie totodată să informăm autorităţile locale

225

- Jofianna £incfeey x -

i ... . ~ r . a \ t ^ e Pe corabie noaptea t r e -ca am prms h o t n , msa aceştia au f a g 1 1 , . . f TT r ' j - . 4 . ' . j D n t a n i c si ţinând cont de cuta. Vor n uşor de găsit, cu a c c e n t u l A O * w . » »

r . 1 ~ ' 1 . 1... * fiP căutaţi numaidecât, raptu l ca n u au bani - cu condiţia s# n e . _ t - 4 . - • 4 . - ' • -^a î ^ P l e p t . N a t h a n avea să fie J u d i t h simţi cum 1 se strânge m i ^ a l ' r

urmărit de lege de acum înainte?

-Cizmele astea n o i sunt al n a i b i i ^ o d e , zise Corky, n u - iv/r 4 . u -n, i i £ u ţoale ca astea, p e n t r u p r i m a oara. M-as putea obişnui

- C e - i drept , arăţi m a i prezentat»* d e ^ de obicei, spuse Nathan, zâmbind larg. !

T . - J • 1Q K ^ T E L J c u 0 seară în urmă. Luase camere p e n t r u amândoi l a n . . O baie fierbinte, mâncare bună si °Pnn de dimineaţă ca

~ . . . ~ 1 i • ' ^nr l t f* a r * t a u acum ca nişte sa-si înnoiască garderoba, si amânat/ , afacerişti d i n partea locului în t i m p ce t***™ ™ b i rou l u i Cor-nelius Âllan ca propr ie taru l să l i se a B ' U / e ' C°rnelius A l lan era u n cetăţean foarte respectat, u n orO de » succes şi p r i n ­cipalul concurent al l u i Henry Bostwick , a ? a f N a t h a n se baza pe f a p t u l că d o m n u l A l lan urma să dorească ^ k

c r e a d ă a t u n c i c â n d

avea să-i prezinte cazul împotriva l u i Bărbatul de vârstă mijlocie părea î r ^ t o r în clipa în care

sosi si spuse: - M a n a g e r u l meu tocmai m-a i n f o r i * 1 * 1 c a susţineţi că aveţi

dovezi cum că Henry Bostwick ar f i ho? că n u este o g lu -„ .. . « 1 u ^ n i ^ 1 a U z i t o calomnie atât

ma, t inere, p e n t r u ca de m u l t n u a n i n> de încântătoare. ,

- E s t e foarte adevărat, îl asigură N * t h a i > Pe d o m n u l Al lan . M i s-a conf irmat noaptea trecută că a m ^ ^ n e a pe care o re­condiţionează în acest m o m e n t în S a n t i £ u l l u i este a.mea. Când

' . . i . r 4 . r A r k P a r şi u n u l d intre ai l u i a oamenii l u i au furat-o , u n o m a rost ucis. > fost pr ins . Ast fe l s-a aflat că Bostwick şi l u i de tâlhari fură corăbii d i n por tur i l e britanice de a P r o x i * * a t l * zece an i . E posibil ca t o t u l să fi început ca o răzbunare bo tan i c i l o r , dar s-a transformat într-o afacere prea p r o f i t - E v i d e n t , guvernul

1 . ~ . ia <> a r Şit - iar eu îmi doresc meu doreşte ca întreaga operaţiune s a i a * corabia înapoi. 1 .

- Interesantă poveste, zise Al lan . Dar J ^ g * că n u m a i cuvân­t u l dumitale n u va fi de-ajuns. Fără s u p ă r a 6 ' «omnule. . . Treemay, parcă?

226

-— (Pasiuni mistuitoare -—

- Nathan Tremayne. Şi n u mă supăr. - Ei bine, n u este u n secret că îl detest pe Henry Bostwick. De

ani de zile mi-e ca u n ghimpe-n coaste. N u numai că strică pia­ţa cu preţurile l u i , dar este şi r id ico l de secretos, îşi ascunde t o t şantierul în spatele gardului ăluia... Dar pret inde să cumpere a m ­barcaţiunile pe care le recondiţionează şi, deşi tare mi -ar plăcea să văd dovada acestor achiziţii, n u am avut niciodată u n m o t i v val id ca să-i cer să prezinte documentele.

Nathan îi zâmbi bărbatului ma i în vârstă. -Până acum. Dacă are vreun act, cu siguranţă acesta este fals.

Dar a scăpat de atâtea o r i basma curată, încât mă îndoiesc că se mai oboseşte să-şi ascundă urmele cu v r e u n fel de documente.

- Şi spune-mi, de ce ai veni t la mine cu povestea asta? Apo i A l lan râse şi adăugă: în afara fap tu lu i că duşmanul duşmanului îmi este pr ieten.

- Pentru că, fiind u n m e m b r u respectat al comunităţii, cu aju­t o r u l dumneavoastră am putea t e rmina repede. Poate chiar azi. Şi v -am spus că am dovada de care aveţi nevoie p e n t r u asta. Există două aspecte legate de corabia mea pe care n u le ştie n i m e n i în afară de mine . M i - a m săpat iniţialele în cală când eram copil , pen­t r u că tata îmi spusese că nava l u i avea să fie într-o z i a mea şi am v r u t să o însemnez. Dar n u am v r u t ca tata să observe acest lucru , aşa că am scrijelit literele în spatele gr inz i lor aflate cel m a i aproa­pe de cală. Chiar dacă Bostwick a vopsit între t i m p cala, zugravul n u ar fi observat iniţialele, ca să le şteargă mai întâi cu şmirghel. Totodată, am construit u n compart iment secret la b o r d u l corăbi­ei, pe care Bostwick n u 1-a găsit.

- N u l-ar fi găsit n ic i dacă, aşa cum pretinde, ar fi cumpărat pur şi s implu o corabie veche. Dar povestea cu iniţialele sună promiţător.

- M a i este ceva, zise Nathan. A m discutat cu vreo câţiva oameni de pe aici care au lucrat p e n t r u Bostwick în trecut. Câţiva d intre ei chiar au văzut mai multe corăbii aduse pe furiş în şopron, în t o i u l nopţii. Sunt dispuşi să depună mărturie că erau corăbii britanice , n u americane, şi că le-a vândut drept nave nou construite . Şi asta am aflat doar de la vreo câţiva oameni. Probabil că m a i sunt şi alţii în oraş care să aibă câte ceva de spus despre activităţile l u i ilegale. Dar, p e n t r u că t o t localnicii mi -au spus că Bostwick mai

227

Jofianna Lindsey

şi construieşte câte o navă nouă d i n când în când, n u - i daţi oca­zia să spună că a cumpărat-o pe a mea. Cereţi-i pur şi s implu să vă arate documentele de achiziţie înainte să apuce să spună ceva. Dacă n u are încă u n act falsificat pe care să-1 prezinte, s-ar putea să susţină că el a construi t corabia. Dacă face asta, l-aţi pr ins asu­pra faptu lu i , p e n t r u că n u va putea să vă arate unde este compar­t i m e n t u l secret, pe când eu pot .

D o m n u l A l lan zâmbi larg şi satisfăcut. - M - a i câştigat de partea dumitale în clipa în care m i - a i vorb i t

despre m a r t o r i i d i n partea locului . Dar spune-mi, deşi este evi­dent că te-ai gândit m u l t şi ai făcut m a r i e f o r t u r i ca să-1 vezi pe Bostwick adus în faţa legii - fireşte, n u că m-aş plânge - , îmi pare totuşi că te grăbeşti să vezi treaba terminată. Există şi alt m o t i v p e n t r u care să-i porţi pică?

Nathan râse înfundat. - Faptul că mi -a furat corabia n u e suficient? N u , doar că sunt

de prea m u l t t i m p plecat de acasă. Sunt nerăbdător să mă întorc cu nava mea şi cu u n document oficial care să ateste că operaţiu­nea a fost oprită.

Fireşte, n u putea adăuga: „înainte să apară fraţii Ma lory cu oamenii legi i după ei, ca să mă aresteze, lucru care s-ar putea întâmpla chiar azi".

CapitoCuC38

J u d i t h şi Jacqueline se bucurau în acea dimineaţă de o p l imba­re călare, care se sfârşi cu o cursă înapoi spre casă. J u d i t h câştigă, însă băiatul de la gra jdur i care le însoţea n u putuse ţine pasul cu ele, şi acesta era m o t i v u l p e n t r u care Jacqueline râdea în t i m p ce descăleca în faţa casei.

- De-abia aştept să îl revăd pe Q u i n t i n în seara asta, îi măr­t u r i s i Jacqueline în t i m p ce-i înmânau hăţurile grăjdarului sosit cu întârziere.

- Deja vă spuneţi pe numele mic? comentă J u d i t h .

228

(Pasiuni mistuitoare

Jack îl cunoscuse pe tânărul în cauză la serata dată de A m y cu o z i în urmă.

Jack zâmbi larg. - Da. Este încântător, fermecător şi amuzant - şi sper că o să

încerce să mă sărute în seara asta. - La a doua întâlnire? - Pun par iu că o s-o facă, răspunse Jack, zâmbind şi m a i larg.

Yankeii n u sunt atât de preocupaţi ca englezii de ce este sau n u este cuviincios. I n plus, ştie că n u o să rămân prea m u l t t i m p aici, aşa că se impune o curtare accelerată. A i face bine să-ţi aduci şi t u aminte de asta şi să începi să te distrezi . Suntem deja de t r e i zile aici şi abia dacă te-am văzut zâmbind o dată.

- A m fost cu gândul în altă parte, zise J u d i t h . - A ş a îi spui? Trebuie să uiţi de ticălosul ăla care o să ajungă

cât de curând după grat i i şi să începi să te bucur i de festivităţi. Sincer, Judy, ar t rebui să ai emoţii că o să-1 întâlneşti pe Raymond Denison la balul de diseară, în loc să-ţi faci g r i j i p e n t r u u n bărbat pe care probabil n-o să-1 m a i vezi niciodată. A m y mi-a spus că e sigură c-o să-1 adori pe Denison.

- Dacă a pus şi par iu pe treaba asta, cred c-o s-o strâng de gât. Jack îşi dădu ochii peste cap. - N-ar face aşa ceva! O auziră dintr-odată pe Catherine strigându-le şi, când se în­

toarseră, o văzură apropiindu-se de ele pe d r u m u l dinspre oraş. - Dacă voiai să iei o gură de aer, puteai să v i i cu n o i la călărit,

spuse Jack când Catherine ajunse lângă ele. - Mulţumesc, dar n u prea mă pricep la cai, mărturisi Cathe­

r ine . A t rebu i t să mă duc până la magazinele d i n oraş ca să găsesc ceva cu care să-mi aranjez rochia p e n t r u diseară. N u m i - a m luat o rochie de bal cu mine în călătorie, dar n u e prea greu să t rans fo rmi una obişnuită.

„Nu e?" îşi zise J u d i t h . Ei bine, poate că n u p e n t r u cineva atât de talentat cum era Catherine. Catherine şi Andrâssy erau încă certaţi. Poate că tânărul acceptase să m a i stea vreo câteva zile îna­inte să continue călătoria, dar, în m o d evident, n u era încântat de acest lucru . Fuseseră văzuţi certându-se în şoaptă.

Fetele intrară în u r m a l u i Catherine. Serv i tor i i zoreau în toate direcţiile, pregătind casa p e n t r u bal, sub supravegherea l u i Amy,

229

— Jofianna Lindsey -

care împărţea ordine. Părea epuizată, dar, fireşte, dorea ca t o t u l să fie perfect p e n t r u p r i m u l ei bal.

Cather ine se scuză şi urcă în camera ei. A m y veni lângă cele două f e t e Şi' înclinând capul înspre Catherine, spuse:

_ A n i u n sent iment ciudat în legătură cu fata asta. j a c k râse. - N u eşti singura. N u m a i Judy o place. _ N u e adevărat! zise J u d i t h , sărind în apărarea l u i Catherine.

Şi m a m a ta o place, j a c k p u f n i . _ M a m a r X l e a e P r e a delicată ca să arate ce crede cu adevărat. - A m văzut-o i e r i v o r b i n d cu u n tânăr în oraş, spuse Amy. Pă­

rea cam prea familiară p e n t r u o primă întâlnire. Are pr ie ten i în Br idgeport?

_ Puţin probabi l , răspunse J u d i t h . N u a mai fost în America d i n copilărie-

Jack chicot i şi-şi dădu cu presupusul: - Poate că şi-a găsit u n i u b i t încă d i n p r i m a zi , în t i m p ce no i

două ne ins ta lam. Ştii că s-ar putea să aibă m a i multă experienţă cu bărbaţii decât credem no i .

La etaj , Andrâssy se strecură tăcut în camera l u i Catherine. N u se aştepta să o găsească făcându-şi bagajele.

- P l e c i undeva, surioară, fără să mă anunţi? Credeam că n u doreşti să plecăm deocamdată d i n Bridgeport .

Catherine se răsuci pe călcâie, surprinsă. - P l e c ă m amândoi mâine, aşa cum ne-am înţeles..Dar n u văd

de ce as aştepta până în u l t i m a clipă ca să-mi fac bagajele. O c h i i l u i se mijiră într-o expresie de furie : - Minţi! V r e i să f u g i fără mine ! O prinse şi încercă să o sărute, dar Catherine îl împinse la o

parte . - încetează! Te-am preveni t că asta o să ia sfârşit odată ce vei

începe sâ joci r o l u l p e n t r u care te-am angajat. Rol pe care, de a l t fe l , l - a i jucat absolut m i n u n a t , dar care se încheie mâine, când o s-o luăm fiecare pe d r u m u l l u i . Nimic d i n p lanul or ig inal n u s-a schimbat, Andy.

230

Tasiuni mistuitoare

- A i schimbat deja p lanul atunci când ai hotărât să mai rămâ­nem aici, când ar fi t rebu i t să plecăm imediat ce ajungeam în p o r t . De ce, ca să poţi s-o ştergi fără să-mi dai partea mea?

Catherine plescăi d i n limbă şi-i aruncă u n săculeţ. - Eşti mulţumit? Andrâssy deschise sacul, văzu bi juteri i le şi îl băgă în buzunar.

Dar t o t n u înţelegea de ce risca t o t u l amânând plecarea. Apo i ochii i se măriră. - Spune-mi că n-ai de gând să p u i în aplicare p lanul nebunului

tău de pr ieten! A i dat o dată greş şi n u poţi să rişti d i n nou, n u aici unde sunt atât de mulţi! Tatăl tău va fi destul de mulţumit cu bi juter i i le care le-ai furat p e n t r u el. M - a i asigurat că o să fie.

- î l cunosc pe tata , răspunse Catherine. N-o să fie mulţumit decât dacă-i aduc totul.

- N - o să te las! - Dacă spui sau faci ceva ca să încerci să mă opreşti, o să le spun

celor d i n fami l ia Malory cine eşti cu adevărat, şi că a fost ideea ta să furăm bi juter i i le , şi că m-ai obligat să te ajut .

- N - o să te creadă! Mă iubesc, mă consideră u n u l de-al lor. M i - a m jucat bine ro lu l .

- Oh, ba o să mă creadă, i-o întoarse Catherine. A m scos b i j u ­teri i le de pe corabie ascunzându-le în t i v u l rochi i lor mele, dar am ascuns câteva şi în hainele tale, şi n -am de gând să-ţi spun care obiecte vestimentare d i n extinsa ta garderobă servesc acum drept casete de b i j u t e r i i . Dar le vo i spune fraţilor Malory , dacă eşti atât de prost încât să str ic i t o t u l . Apo i , adăugă pe u n t o n ceva m a i d u l ­ce: A m aşteptat cu multă nerăbdare p r i m u l meu bal în America.

Nett ie o termină de aranjat pe J u d i t h p e n t r u bal, apoi dădu fuga să-i aranjeze părul şi l u i Jacqueline. J u d i t h rămase aşezată la măsuţa de toaletă d i n camera ei, p r i v i n d în oglindă colierul pe care îl p u r t a . Nett ie o ajutase să şi-1 pună, dar lăsase cerceii şi brăţara asortată în seama l u i J u d i t h . Erau b i j u t e r i i împrumutate

CapitoCuC39

231

Jofianna Lindsey

de la Amy, dar n u conta ale cui erau. Avea senzaţia că, o r i de câte o r i avea să-şi pună o bi juter ie de aici înainte, avea să se gândească la Nathan.

Scoase u n strigăt în clipa în care îi văzu chipul reflectându-se în oglindă, stând chiar în spatele ei, ca şi cum gândul ei l-ar fi fă­cut să apară. Atinse oglinda, dar n u era imaginaţia ei. Chiar era acolo. Se ridică atât de repede, încât răsturnă taburetu l cu tapiţe­rie d i n catifea, la t i m p ca să-1 vadă aruncând furios pe patu l ei u n p u m n de monede de aur.

N u avea habar dacă intrase pe uşă sau pe una d intre ferestrele deschise, dar, dacă era descoperit...

- N-ar t rebui să fii aici. - N u puteam să plec înainte să clarific lucruri le . N u ţi-am

f u r a t eu b i j u t e r i i l e . N u - m i trebuie n i m i c de la v o i , cei d i n f a m i ­l ia Malory.

Riscase să fie pr ins doar ca să-i spună asta? Putea să-i spună că fap tu l că avea bani putea să însemne doar că vânduse deja o parte d i n b i ju te r i i . N u dovedea nimic , şi totuşi n u avea nevoie de n ic i o dovadă. Ştiuse întotdeauna, în sufletul ei, că n u putea fi v inovat , cel puţin că n u ar fi furat de la ea.

încă neputând să creadă că era acolo şi că părea atât de furios , îl întrebă, ezitând:

- Te-ai ascuns în Bridgeport în t o t t i m p u l ăsta? - N u , m-am dus să-mi recuperez corabia. -Aşadar, chiar ai o corabie? N-ar fi t rebu i t să spună asta! Părea chiar şi m a i furios când îi

răspunse: - The Pearl e cât se poate de reală şi aproape că am angajat t o t

echipajul de care am nevoie. Este ancorată la doar câţiva k i l o m e t r i est de aici.

- Şi după ce ai t o t echipajul? - M ă duc acasă, în Hampshire. -Aşadar, chiar e casa ta? - T e - a i prefăcut doar că mă credeai? i-o întoarse el. Asprimea t o n u l u i său o făcu să se înfioare. Tot ce spunea părea

să-1 înfurie şi m a i m u l t , dar n u se putea abţine. Era prea speria­tă - p e n t r u el. Tatăl ei era în capătul ho lu lu i , putea să vină în orice

232

- - (Pasiuni mistuitoare

clipă ca să o conducă în sala de b a l . A r fi t rebui t să-1 prevină pe Na­t h a n , să-i spună să plece... dar n u voia să plece! Cum ar fi p u t u t să aibă măcar u n gând l impede, când stătea atât de aproape de ea?

Căută disperată u n subiect care să nu-1 scoată d i n sărite: - Eşti nerăbdător să-ţi revezi nepoatele? Expresia l u i se înmuie puţin. - Desigur. încercă să îl destindă şi ma i m u l t . -Ţ i -a i a m i n t i t să le ie i nişte panglici? N u ţinu. Dintr-odată, o săgeta cu privirea, şi gândurile lui p r i n ­

seră grai: - Cum ai p u t u t să crezi că am f u r a t de la tine? - E r a m şocată, şi n u ai negat niciodată în m o d clar că ai fi

contrabandist . întotdeauna erai evaziv când te întrebam, evitai răspunsul. Aşa că n u am ştiut ce să cred, dar, când m-am calmat, m i - a m dat seama că n u ai fi p u t u t face ceva atât de îngrozitor. Dar trebuie să înţelegi şi t u cum arăta situaţia. M i - a trecut chiar p r i n m i n t e - şi fami l ie i mele la fel - că poate m i - a i acordat atenţie n u m a i ca să mă împiedici să le împărtăşesc bănuielile mele şi ca să poţ i să i n t r i în camera mea, ca să-mi iei b i juter i i le .

- îţi subestimezi propr ia putere de atracţie? Dă-mi voie să-ţi dau u n sfat de început de debut. Eşti o femeie care n u trebuie să-şi facă g r i j i în legătură cu mot ive ascunse atunci când întâlneşte u n bărbat. Eşti la fel de preţioasă şi de simandicoasă ca toate aris­tocratele, dar să n u te îndoieşti niciodată că eşti frumoasă.

T o n u l l u i era atât de aspru, încât f u complet surprinsă când o pr inse de u m e r i şi o l i p i strâns de el. Gura l u i o întâlni pe a ei într-un sărut adânc şi furios, care trăda chiar şi m a i multe sent i ­m e n t e decât mărturisiseră cuvintele l u i . Dar l u i J u d i t h n u - i păsa de m o t i v u l p e n t r u care Nathan o săruta cu atâta pasiune, ci doar că o săruta. Simţi cum i se sfâşie i n i m a în clipa în care t o t ce s i m ­ţea p e n t r u el ieşi la suprafaţă. Dar el n u îi dădu şansa să-i răs­pundă, n i c i măcar să-1 cuprindă cu braţele. Pur şi s implu îi dădu d r u m u l şi plecă.

- îţi urez succes la vânătoarea de soţi, drăguţă! îi strigă peste umăr, înainte să urce pe pervazul uneia d intre ferestre şi să sară într-un copac d i n apropiere.

233

Jofianna Lindfsey

J u d i t h dădu fuga la fereastră, să se asigure că n u fusese ră­n i t în t i p u l acestei acrobaţii. îl văzu exact în clipa în care atinse pământul, apoi dispăru în întuneric.

J u d i t h se întoarse şi ridică taburetu l pe care îl răsturnase. Se zări în oglindă şi râse văzându-şi zâmbetul caraghios de pe chip. Venise să o caute înainte să părăsească ţara, ba chiar se urcase într-un copac ca să ajungă la ea. Era furios , da, îi detesta întreaga famil ie , adevărat, dar l u i J u d i t h n u - i păsa. Cel puţin ştia că mai avea o şansă şi, dacă n u o găsea el în Anglia , avea să-1 gă­sească ea. în sfârşit avea ceva la care să spere.

CapitoCuC40

Şirul de întâmpinare a oaspeţilor care soseau la bal era lung , cu atâţia Malory şi Anderson prezenţi.

C l in ton stătea în faţă, cu Georgina şi Jacqueline lângă el, ca să-şi poată prezenta nepoata rudelor şi pr ieteni lor apropiaţi. Soţii Wi l lard , renumiţi p e n t r u balurile pe care le organizau în fiecare iarnă, sosiră p r i m i i .

Urmă reverendul Teal, care se o p r i să-i spună l u i James: - Sunt încântat să văd că t u şi Georgina sunteţi în continuare

căsătoriţi. Când James apăruse tumef iat şi p l i n de vânătăi la ceremonia

privată pe care Teal fusese rugat să o oficieze cu mulţi an i în urmă, reverendul rămăsese cu convingerea că James fusese forţat să participe, aşa că remarca l u i de acum era cât se poate de sinceră.

- A m încercat să schimbăm asta, spuse Warren, la dreapta l u i James. Credeţi-ne, am încercat. D i n nefericire, James n u putea fi acuzat de două o r i .

James ridică d in t r - o sprânceană aurie spre Warren. D intre toţi fraţii Anderson, acesta avea cel ma i aprins temperament, el fiind cel care încercase să-1 spânzure pe James. Dar temperamentul l u i Warren se schimbase complet după ce se însurase cu Amy, în asemenea măsură încât James n u m a i reuşise niciodată să-1 stâr­nească, oricât de m u l t ar fi încercat să-1 provoace.

234

(Pasiuni mistuitoare

- T e simţi m a i curajos la t ine acasă? îi spuse James sec cumna­t u l u i său. Dacă aş fi ştiut că de asta e nevoie, aş fi veni t mai curând să te vizitez.

Warren rânji. - D a , sunt convins! Păcat că n u ai găsit n ic i o soluţie să te fo f i ­

lezi şi de data asta. A m sperat... h m . . . am crezut că aşa o să faci. - N u am p u t u t rezista tentaţiei de a vă vedea, pe t ine şi pe fraţii

tăi, învinşi chiar la vo i acasă, te asigur. Fireşte, George o să insiste ca, de data asta, lupta să fie u n u la u n u - n u cinci contra u n u .

- N-o să îngăduie, şi ştii prea bine, spuse Warren, încrezător. - Putem să aşteptăm până se duce la culcare. Dar Georgina îi auzise şi se aplecă să-i spună frate lui ei: - Nu-1 întărâta, Warren. James mi -a promis că o să se poarte

frumos în seara asta. - M a r e păcat, zise James, aşteptând n u m a i până când Geor­

gina se întoarse ca să-1 împungă cu putere pe Warren în coaste. Dar p u t e m continua discuţia mâine, yankeule.

Odată sosit şi u l t i m u l i n v i t a t , James şi A n t h o n y păşiră pe r i n ­gul de dans împreună cu fiicele lor, ca să înceapă balul . Costumele lor de culoare închisă puneau cum n u se poate m a i bine în evi­denţă rochiile strălucitoare ale fetelor - a l u i Jack, d i n mătase roz, a l u i Judy, bleu. Drew şi Warren se duseră lângă Georgina.

- Chiar ştie să danseze? - M a i taci , Drew! spuse Georgina, fără să se u i te la el,

ştergându-şi o lacrimă în t i m p ce-şi privea soţul şi fiica dansând împreună.

- Dar trebuie să recunoşti şi t u - n u i se potriveşte deloc, spuse Warren, de cealaltă parte.

- B a da, în seara asta. A r face orice p e n t r u Jack, inclusiv să urmeze tradiţii pe care altfel le dispreţuieşte - inclusiv să ne adu­că aici.

-Asta a fost scrisă cu sânge, cu m u l t t i m p în urmă, îi a m i n t i Drew.

Georgina îşi dădu ochii peste cap. -Aminteşte-ţi despre cine vorbeşti. Ca şi cum ceva ce a spus

James în ziua în care s-a născut Jack, când era copleşit de emoţie, ar ma i conta acum - mai ales ţinând cont cui i-a spus.

235

Jofianna Lindsey

Drew râse. -James... copleşit? Georgina încercă să-1 pocnească în umăr, dar Drew era învăţat

să se ferească de atacurile suror i i l u i - atunci când le anticipa. - Jack a v r u t să vină, spuse ea. N u a v r u t să vă dezamăgească,

aşa că am venit . Warren o cuprinse cu braţul pe după talie şi o strânse lângă el. - Ştim cât de m u l t o iubeşte, Georgie. Pe r i n g u l de dans, Jacqueline avea aproape aceleaşi gânduri ca

unch i i ei. - N u mă aşteptam la asta, să ştii. James zâmbi. - N u ? - De parcă n-aş şti cât de m u l t urăşti să dansezi. Puteai să pre­

t i n z i că ţi-ai luxat glezna. Te-aş fi susţinut, ba chiar te-aş fi ajutat să de deplasezi, şchiopătând, d i n t r - o parte în alta.

- S ă şchiopătez? Eu? James îşi dădu ochii peste cap, înainte să adauge: Şi eu n u mă prefac niciodată rănit. Dar sunt exact unde -mi doresc să fiu, draga mea. în plus, berbecii ăştia t i n e r i ştiu acum peste cine trebuie să treacă dacă vor să ajungă la t ine .

Jack îi zâmbi radios, fie că vorbea serios, fie că n u . Dansând pe lângă ei, J u d i t h îi zâmbea şi ea tatălui său, ceea ce îl făcu pe A n t h o n y să remarce:

-Starea ta de sp i r i t pare considerabil m a i bună, păpuşă. Sper că n u d i n cauză că u n u l dintre yankeii ăştia ţi-a atras deja atenţia.

J u d i t h râse la această n u foarte subtilă încercare de a o trage de limbă.

- Chiar crezi că ţi-aş spune dacă ar fi aşa? - Promit că n-o să-1 omor. I-o spusese cu u n zâmbet larg, pe care J u d i t h i-1 întoarse. - Ştiu asta. Dar n u , n i m e n i n u mi -a atras încă atenţia. - N i c i măcar tânărul Denison? întrebă Anthony . A m y era sigu­

ră că o să-ţi placă. Raymond Denison ar fi t rebui t să fie acolo în acea seară, dar

J u d i t h nu-şi amintea să-1 fi întâlnit încă. - N u a reuşit să vină la serata de ier i . Poate n u a p u t u t ajunge

nic i la bal.

236

Pasiuni mistuitoare

- Judy! spuse Anthony , pr iv ind -o ca şi cum n u i-ar fi veni t să creadă. Ţi-a făcut t r e i complimente la sosire. Dacă-ţi m a i făcea u n u l , aveam de gând să-1 împing eu m a i în faţă, ca să n u m a i ţină rândul pe loc. Chiar nu-ţi aminteşti?

J u d i t h roşi uşor, apoi însă zâmbi: - Probabil n u am observat. A m încercat să ţin m i n t e rugămin­

tea mamei , să mă distrez aici, dar fără să mă îndrăgostesc de vreun american. Dar, dacă vre i să îl observ m a i bine pe d o m n u l Denison, poţi să mă duci la el imediat ce terminăm dansul.

- Muşcă-ţi l imba! Dacă n u ţi-a făcut o impresie suficient de p u ­ternică încât să ţi-1 aminteşti, s-o lăsăm aşa.

J u d i t h îl cunoscu totuşi pe Raymond Denison m a i târziu şi chiar dansă cu el. Părea să fie o adevărată partidă. Jacqueline era chiar bosumflată fiindcă Dension era mai chipeş decât Q u i n t i n al ei. J u d i t h nu-şi putea da seama dacă o necăjea sau n u . însă Raymond era echivalentul american al u n u l gentleman englez. Familia l u i deţinea, se pare, afaceri prospere n u n u m a i în Con­necticut, ci peste t o t în New England, iar Raymond avea să moş­tenească întreaga avere. Şi era amuzant.

J u d i t h râse destul de m u l t în compania l u i , m u l t ma i m u l t decât cu ceilalţi t i n e r i cu care dansă.

Pe de altă parte, avea senzaţia că orice ar fi făcut-o să râdă în această seară, căci se simţea absolut exuberantă. Şi, indi ferent cu cine dansa, îşi imagina că era Nathan. . .

A m y era în al nouălea cer. Primise atât de mul te compl imen­te pe parcursul serii , încât era evident că p r i m u l ei bal fusese u n mare succes. Până şi p r i m a ei încercare de a forma o pereche părea să fi avut efect şi remarcă acest luc ru faţă de Jacqueline, când i se alătură la bufe tu l cu gustări, după ce dansase cu Andrâssy.

- Judy pare destul de captivată de Raymond Denison. A i ob­servat cât de m u l t a râs în compania l u i în seara asta?

Jack zâmbi larg. - Exact ca în cazul l u i Jaime. N-a t rebu i t decât să găsească u n

alt bărbat ca să n u mai plângă după cine n u trebuie. -Aşadar, ţi-a spus ceva în legătură cu Raymond? - N u s-a o p r i t d i n dans suficient t i m p cât să apucăm să stăm

de vorbă.

237

Jofianna Lindfsey -—•

- Dacă vorbiţi despre J u d i t h , sunt de acord, spuse Catherine, apropiindu-se de ele. Speram să-i cer o părere în legătură cu u n bărbat m i n u n a t pe care l -am cunoscut.

-Cine? întrebă Amy, dar se scuză, râzând. O să întreb mai târziu. Acum trebuie să aflu de ce pare să n u m a i fie suficientă şampanie.

- D a r seara aproape s-a t e rminat , strigă Jacqueline în u r m a verişoarei ei, nedor ind să fie lăsată singură cu Catherine, însă A m y n u se opr i .

- V i i cu mine o clipă în grădină, ca să-1 cunoşti? continuă Catherine. Vreau doar să aflu părerea altei fetei înainte să mă gân­desc dacă să-mi m a i amân sau n u călătoria - d i n cauza l u i .

- Este bărbatul pe care l -a i cunoscut în oraş, când te-ai dus la cumpărături? întrebă Jack.

- O h , da! Chiar el e. - A t u n c i , de ce nu-1 aduci înăuntru? - Pentru că n u a fost inv i ta t . Dar am dansat în grădină. A fost

foarte romantic . Mă miră că n u ai încercat şi t u , cu tânărul tău. Ei uite , ăsta era u n subiect delicat. Pentru că Jacqueline în­

cercase, într-adevăr, de două o r i chiar, să-1 atragă pe Q u i n t i n în grădină în acea seară, dar în ambele ocazii acesta fusese acaparat de u n u l d intre numeroşii săi pr ieteni . Şi poate că, dacă ar fi dis­părut o vreme, ar fi pr ins ideea. Aşa că acceptă să o însoţească pe Catherine, dar, văzându-1 pe Q u i n t i n , îi făcu totuşi cu mâna, ca acesta să vadă unde se ducea.

Terasa era bine luminată, cu felinarele frumoase cu care Amy o decorase p e n t r u bal, dar l u m i n a n u se întindea prea departe. Totuşi, erau câţiva stâlpi cu felinare şi în grădină, împrăştiaţi p r i n t r e numeroasele poteci. Câteva se stinseseră însă, lăsând fâşii l u n g i de întuneric între ele. Iar Catherine înainta t o t m a i adânc în grădină.

- Pentru cineva care a v e n i t n e i n v i t a t la o petrecere, se p r i ­cepe să se facă nevăzut, remarcă Jacqueline, începând să-şi piardă răbdarea.

- Sunt convinsă că e încă aici, şopti Catherine, lângă ea. L-am asigurat că o să mă întorc.

238

(Pasiuni mistuitoare

Bărbatul apăru dintr-odată d i n umbră şi-i zâmbi l u i Jacque­line. Aceasta simţi că i se taie respiraţia. Era frumos, foarte f r u ­mos. Cu părul negru, cu ochi cenuşii, îmbrăcat într-o haină verde, cu rever dublu, şi cu o pălărie cu o formă ciudată, cu pene într-o parte. Presupuse că Catherine nu-şi dorea câtuşi de puţin o pă­rere, voia doar să se laude că-1 găsise pe cel ma i frumos bărbat d in Bridgeport.

însă Catherine şopti dintr-odată: -Grăbeşte-te! Asta reuşi să risipească surpriza de moment a l u i Jack. încrun-

tându-se, se întoarse spre Catherine, doar ca să se trezească cu u n căuş îndesat în gură şi să simtă o mână mare apăsându-i p ieptul . Dar îl văzu totodată pe Andrâssy alergând înspre ei, cu sabia în mână. Slavă cerului ! N u ştia ce punea la cale Catherine, dar fratele ei n-avea s-o lase să-şi facă mendrele.

-Dă- i d r u m u l l u i Jack, Catherine! strigă Andrâssy furios. Te-am avertizat. . .

Ochi i l u i Jacqueline se măriră de groază în clipa în care o altă persoană apăru în spatele l u i Andrâssy şi îl l ov i în cap. Sabia căzu la pământ. La fel şi Andrâssy - şi n u se ma i mişcă. îl omorâseră? Dar f u u l t i m u l lucru pe care îl văzu.

Fără să spună careva vreun cuvânt, f u luată pe sus şi dusă de-acolo.

Ccvpito[u(41

J u d i t h se duse lângă Georgina, A m y şi Gabrielle, care stăteau lângă intrare . M a i erau vreo câteva valsuri , dar majoritatea i n v i ­taţilor plecaseră deja, şi se săturase şi ea de dansat.

- Ei bine, cum a fost p r i m u l tău bal oficial? o întrebă Georgina, cuprinzând-o cu u n braţ.

- Cred că o să mă doară cumpl i t picioarele mâine-dimineaţă, răspunse J u d i t h , zâmbind larg. Dar unde a dispărut Jack? Doar n u s-a dus deja să se culce!

- N u s-ar fi dus fără să-mi spună.

239

-— Jofianna Lindfsey

- L a fel ca t ine , a dansat aproape toată seara, zise Gabrielle. Dar n u am văzut-o de ceva t i m p , acum că mi -a i atras atenţia.

- Când am văzut-o eu u l t i m a oară, era cu Catherine la bufe tu l cu gustări. Dar a trecut destul de m u l t de atunci , răspunse Amy.

J u d i t h îşi r o t i d i n n o u privirea în jur . - N u o văd nic i pe Catherine. - Şi n ic i pe Andrâssy, că veni vorba, zise Georgina, începând să

se încrunte. -Ăşt ia doi n u şi-ar fi luat tălpăşiţa în t o i u l nopţii, fără să-şi ia

rămas-bun, n u , ce credeţi? întrebă Amy. Dar Georgina era deja m a i m u l t decât îngrijorată. - Lasă-i încolo pe ei, hai să o căutăm pe Jack, zise ea. T r i m i t

bărbaţii să cerceteze grădina! J u d i t h scoase u n geamăt şi urcă repede la etaj împreună cu

Gabby, ca să verifice dormitoarele. Jack era probabil în grădină, obţinând sărutul pe care şi-1 dorise de la Q u i n t i n , şi avea să fie îngrozită atunci când taţii lor aveau să dea peste ea. Şi era v ina l u i J u d i t h . A r fi t rebu i t să se ducă ea m a i întâi să o caute.

D o r m i t o r u l l u i Jack era gol, aşa cum şi crezuse că u r m a să fie. Se întâlni cu Gabrielle în coridor, iar aceasta îi spuse că lucruri le l u i Catherine erau încă în camera ei, apoi Gabby coborî repede la parter, ca să le spună şi celorlalţi. J u d i t h dădu să coboare după ea, dar se gândi că n-ar strica să se uite m a i întâi şi în camera l u i Andrâssy. Având în vedere cât de m u l t se ataşase de Jack, poate că ştia el unde era - sau cel puţin unde era sora l u i vitregă. Absenţa l u i Catherine ar fi p u t u t fi o chestiune îngrijorătoare, după ce o găseau pe Jack.

Dar şi camera l u i Andrâssy era goală, iar cuferele l u i erau încă acolo. U n plic aşezat în m o d bizar în picioare pe b i rou îi stârni cu­riozitatea, aşa că J u d i t h îl ridică, împreună cu săculeţul de catifea de care era spr i j in i t . Pe plic era trecut numele l u i James. Poate că Andrâssy şi sora l u i plecaseră totuşi în t o i u l nopţii, iar acesta era b i l e tu l lor de rămas-bun. Dar fără să-şi ia lucrurile?

Coborî în grabă treptele, tocmai când tatăl şi unch iu l ei se întorceau d i n grădină... fără Jack. Simţi cum i se strânge i n i m a în clipa în care le văzu expresiile îngrijorate. C l in ton îi in forma:

240

(Pasiuni mistuitoare

- A m chemat poliţia, James. Vom răscoli t o t oraşul şi chiar şi mai departe dacă va fi nevoie, dar o s-o găsim.

- S - a r putea să vre i să citeşti ma i întâi asta, unchiule James, zise J u d i t h , întinzându-i p l i cul . A m crezut că e doar u n bi let de rămas-bun de la Andrâssy, pe care 1-a lăsat în camera l u i ca să-1 găsim mâine-dimineaţă. Dar s-ar putea să însemne m a i m u l t de-atât.

James deschise scrisoarea şi începu să citească. A n t h o n y se plânse:

- Z ă u aşa, James, n u ne ţine în suspans! Citeşte chestia aia cu voce tare.

James îl ignoră pe A n t h o n y până când termină de c i t i t . Furia l u i era evidentă, cu atât m a i m u l t cu cât n u spuse n ic i u n cuvânt, ci doar îi întinse scrisoarea frate lui său. A n t h o n y se pregătea să o citească la rândul l u i în tăcere, dar Georgina îi smulse hârtia d i n mână şi c i t i tare, ca să audă toată lumea:

Singurul motiv pentru care citiţi aceste rânduri este pentru că nu am reuşit să dejoc planul fostei mele amante, Catherine, da o răpi pe Jacqueline. Nu mi-am dorit niciodată să se întâmple asta, dar ea şi complicii ei sunt hotărâţi să comită această fap­tă mârşavă, ca să-şi mulţumească tatăl. Veţi primi o cerere de răscumpărare mâine, prin poştă. Nu, nu sunt cine am pretins că sunt. Sunt doar un actor profesionist care a avut nesăbuinţa de a cădea sub vraja ei. M-a angajat ca să o ajut pentru că am, într-adevăr, sânge de ţigan şi a vrut să vă conving că suntem rude. Am ajutat-o să fure bijuteriile, dar vă las aici partea mea, ca să vă dovedesc că sunt un om de onoare. Jacqueline nu va păţi nici un rău. Voi avea eu grijă de asta şi mă voi revanşa faţă de familia Malory cu următoarea ocazie în care ne vom întâlni.

Georgina începuse să plângă înainte să termine de c i t i t . A n ­thony f u p r i m u l care răspunse:

- Morţii n u se ma i pot revanşa! M a i mul te voci furioase îl aprobară, vehement. - A s t a trebuie să fie premoniţia pe care am avut-o, spuse Amy,

copleşită de nefericire. Ştiam că o să se întâmple ceva rău, dar

241

Jofianna Lindsey -

am crezut că a fost vorba despre f u r t u l b i juter i i lor , atunci când mi-aţi povestit ce s-a întâmplat. A r fi t rebu i t să-mi dau seama că n u putea fi ceva atât de nesemnificativ.

J u d i t h era atât de şocată de destăinuirile l u i Andrâssy, încât aproape că uitase de săculeţ. 1-1 întinse însă acum l u i James.

- Era împreună cu scrisoarea. James deschise săculeţul şi răsturnă conţinutul în palmă. Doar

câteva piese de mică valoare se rostogoliră d i n el, apoi m a i mul te pietre simple, care să adauge la greutate.

A n t h o n y p u f n i : - Fireşte că n u e u n Malory. E prea prost. L-a păcălit şi la plată! - Ş i are gustur i înfiorător de proaste la femei, adăugă James,

referindu-se la Catherine. J u d i t h se simţea goală pe dinăuntru. Se împrietenise cu Cathe­

r ine , îi luase apărarea l u i Andrâssy! - Eu i -am crezut fără n ic i cea mai mică îndoială, dar n u şi t u ,

unchiule James, zise ea. Tu ai avut îndoieli de la b u n început. - Faptul că unica l u i dovadă că era rudă cu n o i fusese distrusă

într-un incendiu era prea bătător la ochi. N u aveam decât cuvân­t u l l u i , iar cuvântul u n u i străin n u este de-ajuns, n u atunci când vine vorba de fami l ia mea. N u i-ar fi fost prea greu să afle despre strămoşii noştri d i n fami l ia Stephanoff, m a i ales în Haverston, unde oamenii încă şi-o m a i amintesc pe Anastasia.

- P u t e m să credem ce a scris aici? întrebă Katey. La u r m a u r m e i , e u n ţigan.

- Poate că n i c i măcar asta n u este adevărat, îi spuse Boyd so­ţiei l u i .

însă chiar în acea clipă cineva dădu buzna înăuntru şi strigă că navele d i n p o r t u l Bridgeport erau atacate. James plecă n u m a i ­decât, şi toţi ceilalţi îl urmară imediat ce caii fură înşeuaţi sau înhămaţi - doamnele în trăsuri, restul călare. Ce găsiră în p o r t n u putea fi descris în cuvinte. Maiden George era înclinată într-o parte, cu p lat forma de care fusese legată prăbuşită sub ea. Cora­bia de pe cealaltă parte a p lat formei era şi ea înclinată, în direcţia opusă. N u părea să fie n ic i măcar o singură navă în p o r t care să n u se scufunde. Parcă cineva deschisese focul asupra întregului doc, deşi n u se vedea n imic n ic i pe chei şi n ic i în largul mării care să justifice o distrugere de asemenea proporţii.

242

Pasiuni mistuitoare -

James se p l imba pe lângă corabia l u i , căutând gaura care o scufundase.

U n u l d intre mateloţii l u i ieşi înot d i n cală ca să raporteze: - O scândură a fost tăiată cu fierăstrăul şi smulsă, căpitane,

exact cum aţi bănuit. Cu siguranţă s-a întâmplat ceva mai devre­me, pe sub apă, m o t i v p e n t r u care paza n u a observat n imic , decât după ce era prea târziu.

James sări pe m a l şi-i spuse l u i Anthony : - îl t r i m i t pe A r t i e să-1 trezească pe responsabilul de la poştă.

Dacă Catherine şi trepăduşii ei au v r u t să p r i m i m b i l e tu l de răs­cumpărare abia mâine, e posibi l să conţină vreun ind ic iu despre locul în care o duc pe Jack.

- în largul mării, evident, altfel n u ar fi scufundat toate corăbi­ile, ca să n u - i p u t e m urmări, zise Boyd.

-Pos ib i l , răspunse Warren. Sau poate doar vor să credem asta.

însă cineva strigă dintr-odată: -Priviţi acolo! O corabie apăruse în peisaj, de după u n cot al l in i e i de coastă.

Se îndrepta înspre largul oceanului. James începu să înjure. L u i J u d i t h i se păru că vede o femeie pe punte , dar era prea întuneric ca să poată fi sigură.

însă Henry avea deja ocheanul la ochi. 1-1 întinse l u i James. - E Catherine. Era îngrozitor de f rus t rant să-i privească îndepărtându-se, fără

să îi poată o p r i în vreun fel. James n u m a i era acum s ingurul care înjura. A p o i A r t i e se întoarse cu b i l e tu l de răscumpărare. James îl c i t i de data asta cu voce tare.

Vino în St. Kitts dacă vrei să îţi eliberezi fiica. Cineva va lua legătura cu tine acolo şi vei primi mai multe instrucţiuni. Va fi simplu - tu în schimbul fiicei tale.

James mârâi, fără a se adresa cuiva anume: -Dacă pe mine mă vor, de ce mama dracului n u m-au luat

pe mine?

243

Jofianna Lindfsey —

- V o r b i n d d i n experienţă, spuse Warren precaut, n u eşti o per­soană care să poată fi prea uşor capturată. Se pare că cei care te vor ştiu şi ei asta.

- Dar de ce l -au făcut pe unchiu l James să călătorească atât de departe p e n t r u asta? se miră J u d i t h . De ce să n u facă schimbul chiar aici?

- Pentru că James poate să strângă o armată aici, zise Geor­gina, începând d i n n o u să plângă. E clar că îl vor izolat, ceea ce înseamnă...

Georgina nu-şi p u t u t e rmina gândul, însă J u d i t h putea com­pleta şi singură. N u se cereau bani , ca atunci când fusese ea răpi­tă, în copilărie. Răpitorii îl cereau anume pe James, iar asta n u putea însemna decât u n singur lucru : voiau să-1 omoare.

- Dar n u are sens, se amestecă Boyd. Cum să v i i după ei, când au distrus toate corăbiile?

- î n m o d evident, n u vor o luptă pe mare. Probabil n u sunt echipaţi p e n t r u aşa ceva.

- Nic i t u n u erai, răspunse Boyd. - Dar asta n u m-ar fi o p r i t să i n t r u cu corabia direct în ei! - N u ai fi făcut-o, ştiind că Jack e la bord, îl dojeni Georgina,

chiar în t i m p ce-şi punea braţele în j u r u l l u i James. James cedă şi se corectă: - A t u n c i , aş fi urcat la bord. J u d i t h n u putea suporta. îşi imagina cât de speriată trebuie

să fi fost Jack, amintindu-şi propr ia ei groază atunci când fusese răpită d i n Hyde Park. Pr iv indu- i pe unchiu l şi pe mătuşa ei, ştia că erau la fel de speriaţi. Atâta doar că James reacţiona di fer i t faţă de majoritatea oamenilor. A r fi m u t a t munţii.din loc ca să-şi aducă fiica înapoi - şi ar fi demolat orice-i stătea în cale. Ştia că avea să o salveze pe Jack. Dar cu ce preţ? Singura l u i şansă reală era să o prindă d i n urmă pe Jack înainte ca răpitorii să ajungă la destinaţie.

Se duse să discute cu A r t i e preţ de câteva clipe, înainte ca Cl in -t o n să se apropie de James şi să-1 asigure:

- S-ar putea să-ţi găsim o corabie, înainte ca a ta să poată p l u t i d i n nou . T r i m i t oamenii chiar în noaptea asta la celelalte p o r t u r i d i n jur . Probabil n u o să găsim una nouă, dar sunt sigur că putem

244

(Pasiuni mistuitoare

găsi u n căpitan dispus să plece cu a l u i . Dar t o t n u va fi suficient de repede încât să-i poţi ajunge d i n urmă.

- N u pot conta pe asta, spuse James. Eu, u n u l , n u mi-aş v i n ­de corabia ca să salvez pe cineva care n u înseamnă nimic p e n t r u mine. N u văd de ce a l tu l ar face-o.

- N u , dar ai ajuta pe cineva într-o astfel de situaţie, spuse Georgina. S-a şi întâmplat.

- î n orice caz, o să-i trezesc pe angajaţii şantierului nos t ru , ca să se apuce numaidecât de lucru la corabia ta , se oferi Thomas.

Era cel m a i calm dintre fraţii Anderson, dar până şi chipul l u i era întunecat în această seară.

James încuviinţă d i n cap, dar Warren adăugă, în t i m p ce Tho­mas pleca:

- T o t o să dureze câteva zile - sau mai m u l t . N-ar fi p r i m a dată când part ic ip la o astfel de operaţiune, deşi e o treabă m u l t ma i uşoară pe şantierul nos t ru . Va trebui să aducem t o t u l aici. O să dezasamblăm plat forma ca să facem loc. Imediat ce sosesc unelte­le, ne ocupăm de asta.

Şi Drew observă: - T e vrea pe t ine în loc de bani , James? Ştii la cine mă t r i m i t e

cu gândul, nu? James clătină d i n cap. - Lacross îşi petrece restul vieţii după grat i i . N u e el. - Eşti sigur? De unde ştii că n-a găsit o cale să iasă de acolo?

Şi n u u i ta că vreo câţiva d intre oamenii l u i au scăpat în noaptea în care l -a i salvat pe tatăl l u i Gabby. Poate că u n u l d intre ei vrea răzbunare p e n t r u Lacross.

James p u f n i . - A s t a a fost cu prea mulţi ani în urmă, Drew. în plus, chiar

crezi că p i r a t u l ăla avea vreun prieten? Cei ma i mulţi d intre oa­m e n i i l u i erau forţaţi să muncească p e n t r u el, inclusiv tatăl soţiei tale. Asta a fost complotul l u i Catherine p e n t r u tatăl ei, cine-o ma i fi şi ăla.

Drew concise pe u n t o n uşor exasperat: - E r a doar o idee. N u îmi place să n u ştiu exact cu ce avem

de-a face.

245

Jofianna Lindsey

- Nic i mie, zise James, apoi p r i v i spre soţia l u i Drew. N u îmi imaginez că tatăl tău avea de gând să participe la această reuniune şi e doar în întârziere.

- î m i pare rău, James, dar n u , răspunse Gabrielle. I-a căzut re­cent în mână harta unei comori , ceea ce-nseamnă că n-o să-1 m a i vedem câteva l u n i de aici înainte.

James mai avea puţin şi exploda, văzând cum fiecare speranţă i se năruia. începuse să demoleze p lat forma cu mâinile goale, cu m u l t înainte să sosească uneltele de la şantier. Era dureros să-1 privească în t i m p ce orele treceau, p e n t r u că ştia - ştiau cu toţii -că a doua z i avea să fie prea târziu ca să-i m a i prindă d i n urmă pe Jack şi pe răpitorii ei - înainte să ajungă în St. K i t t s . Chiar dacă ar fi p u t u t cumpăra o corabie, n u aveau cum să facă asta îndeajuns de repede.

A p o i The Pearl intră în p o r t .

Ccvpito(uC42

- Câtă îndrăzneală pe el! spuse Anthony , ţinând-o protect iv pe J u d i t h aproape de el. îşi trage corabia direct în p o r t u l nos t ru , fără nic i o şovăială, când se aşteaptă să-1 întâmpinăm cu u n ştreang?

Cel puţin jumătate d intre ei coborâseră pe chei, unde The Pearl era îndrumată către u n spaţiu de acostare gol. James le conf irma­se fap tu l că Nathan se afla pe corabie după ce îşi coborâse ochea­n u l , dar îi spuse frate lui său:

- T e rog să-ţi aminteşti că n u m a i este aşa. Ştim cu toţii că, de fapt , alta este problema ta . Şi te ma i rog să n u îl enervezi. A m ne­voie să urc pe corabia aia, preferabil cu cooperarea l u i .

J u d i t h n u putea înţelege de ce Nathan era acolo. îl trimisese pe A r t i e de-a lungu l coastei, să-1 găsească, în speranţa că Nathan avea să fie dispus să îi ajute să o salveze pe Jack. Dar A r t i e se în­torsese tocmai când The Pearl îşi făcea apariţia, ca să le spună că n u ajunsese la t i m p şi că Nathan ridicase deja ancora.

246

Pasiuni mistuitoare -—•

Se uită după Nathan pe punte , dar n u putea vedea decât bărbaţi în uni forme neobişnuite, care n u păreau să semene a mar inar i .

- A adus soldaţi cu el? - P a r să fie nişte băieţi d i n poliţia locală, confirmă Cl inton ,

recunoscându-1 pe u n u l d intre ei. - H a ! făcu Anthony, pe u n t o n satisfăcut. Aşadar, t o t şi-a

petrecut ult imele zile cu lanţuri la mâini. - M a i bine ai spera să n u fie aşa - de dragul l u i James. - D e ce? - Pentru că, în clipa asta, fratele tău are şi o corabie disponibi ­

lă, şi u n căpitan cu care să negocieze, adică m u l t m a i m u l t decât avea cu câteva minute în urmă. Dar, dacă acest căpitan este în arest, atunci corabia l u i va fi ţinută la ţărm până după proces.

- A s t a n-o să-1 oprească pe fratele meu, yankeule. - A i face bine să-ţi aminteşti că ăsta e oraşul Georginei. N u cred

că ea şi-ar d o r i ca soţul ei să fie scos în afara legii , în statul ăsta. James îi aruncă o pr iv ire piezişă, şi A n t h o n y îşi ţinu gura, mo ­

mentan . U n u l d intre bărbaţii d i n miliţie sări pe chei şi începu să lege corabia. James şi Boyd se duseră să îl ajute atunci când vă­zură că n u părea să ştie ce trebuia să facă. O rampă largă f u lăsată de pe corabie pe chei. Dar, înainte ca vreunul d intre ei să apuce să urce la bord , câţiva cai coborâră de pe corabie, deja înşeuaţi, urmaţi de m e m b r i i miliţiei.

A n t h o n y îl opr i pe u n u l d intre aceştia: - îl aveţi pe Nathan Tremayne în arest? Bărbatul pe care îl întrebase râse. - în arest? O m u l e u n adevărat erou. A ajutat autorităţile d i n

New London să el imine o bandă de tâlhari care operau chiar sub nasul lor de m a i bine de zece ani .

„Ei bine, aşa se explică îndrăzneala l u i Nathan de a veni direct pe cheiul d i n Bridgeport" , îşi spuse J u d i t h . Poliţia locală n u era doar de partea l u i , era cu el

-Tony , p e n t r u u l t i m a oară... Fu t o t ce spuse James, dar A n t h o n y mârâi înfuriat: - A m priceput! Ţi-a spus adevărul despre corabia care-i fusese

furată. Ei si? Asta n u schimbă nimic .

247

Jofianna Lindfsey

-Te-aş sfătui să te gândeşti m a i bine, p e n t r u că schimbă mul te .

- U n comitent de întâmpinare? Sunt mişcat. Se întoarseră. Nathan stătea în capul rampei, cu braţele strân­

se la piept , cu o at i tudine glacială. Părea gata de bătaie. Iar J u d i t h nu-şi putea lua ochii de la el.

- A ş vrea să discut ceva cu dumneata, Tremayne, zise el, înain­tând până la jumătatea rampei .

Nathan nu-şi schimbă poziţia şi n ic i n u se dădu la o parte, p e n t r u a elibera accesul pe corabie, pe care îl bloca cu t r u p u l l u i . N u făcu nic i măcar u n gest care să dea de înţeles că îl auzise pe James. Dar se u i ta acum fix la J u d i t h , pe care A n t h o n y o ţinea strâns lipită de el.

James, p r i v i n d de la u n u l la celălalt, întrebă: - Pentru ce ai venit aici? Privirea l u i Nathan se întoarse spre James. - New London e u n oraş de vânători de balene. E greu să găseşti

acolo u n echipaj interesat să pornească pe mare şi cu alt mot iv , deşi am încercat t i m p de două zile. Aceşti d o m n i d i n poliţie s-au gândit că aş putea avea m a i m u l t noroc în oraşul lor. îmi m a i t re ­buie doar vreo câţiva oameni. Ba chiar s-au ofer it să ne ajute să ajungem până aici, în semn de mulţumire.

-Aşadar, ai veni t doar ca să-ţi completezi echipajul? - Doar p e n t r u asta. Eşti dezamăgit că n u mă vezi în lanţuri? - Câtuşi de puţin. A m aflat în seara asta cine a furat b i j u t e r i i ­

le, dar femeia aia n u se face vinovată doar de atât. A m nevoie de corabia dumitale ca să ajung în Caraibe. O să...

Râsul aspru al l u i Nathan îl întrerupse. - Cum de îţi închipui că aş vrea să ajut fami l ia Malory, după t o t

ce mi-aţi făcut? - A fost o chestiune... neplăcută, dar să n u uităm că ai reuşit să

fug i cu a jutoru l cuiva de pe corabia mea. Nathan îl p r i v i l u n g pe James. N u - i era foarte clar dacă voia să

spună m a i multe cu această afirmaţie. Dar J u d i t h înţelegea prea bine. La fel şi Anthony , care începuse acum să înjure în barbă.

însă următoarea întrebare a l u i Nathan f u una firească, ţinând cont că toţi erau încă îmbrăcaţi în ţinutele de gală.

248

Pasiuni mistuitoare

- A ţ i organizat u n bal pe chei în seara asta? Pr iv i de-a lungu l debarcaderului. Sau u n război? Ce s-a întâmplat aici?

- Fiica mea a fost răpită. Ticăloşii au luat toate măsurile nece­sare ca să se asigure că n u - i pot u r m a numaidecât.

- J a c k , verişoara l u i Judy? D i n nou , James se uită de la Nathan la J u d i t h , care priveau

u n u l în ochii celuilalt, înainte de a-i uşura decizia l u i Nathan spunând:

- Iţi plătesc de t r e i o r i valoarea corăbiei. - P e n t r u unele l u c r u r i , n u există preţ, spuse Nathan, furios. James mai făcu u n pas în faţă. -Crede-mă, n u vrei să ştii până unde sunt în stare să merg

ca să-mi salvez fiica. Acceptă-mi oferta, Tremayne. Este m a i m u l t decât cinstită, şi poţi rămâne în continuare căpitan - n u este exact ce mi-aş dor i , dar pot să fiu rezonabil.

-Atâta t i m p cât obţii ce vrei? - Exact. Nathan n u răspunse preţ de câteva clipe, dar t o t era m a i bine

decât să-1 fi refuzat pe loc. însă Boyd se apropie p e n t r u a înclina balanţa şi spuse:

- O să-ţi dăm o încărcătură completă, când vă întoarceţi. Ca să încerci meseria de comerciant - dacă n-ai făcut-o deja.

- O să-mi dati? - E u şi fraţii mei . Jacqueline este nepoata noastră. Deşi n u

suntem foarte ataşaţi de cumnatul nos t ru , n-am vrea totuşi să-1 vedem dat la schimb, p e n t r u Jack. Aşa că trebuie să o salvăm, înainte să se întâmple asta.

-Dumneata eşti răscumpărarea? îl întrebă Nathan pe James. - D a . -Corab ia noastră... corabia misterioasă? - N u am stabi l i t încă, dar e posibil . Nathan se uită la nenumăratele ch ipur i care îl priveau cu

speranţă de pe chei. Privirea l u i se o p r i cel m a i m u l t asupra l u i J u d i t h , d i n nou , dar t r u p u l i se încorda în clipa în care se uită la Anthony .

Totuşi, îi spuse l u i James: - V i n o la bord , singur, dacă vrei să auzi condiţiile mele.

249

Jofianna Lindfsey

J u d i t h scoase u n oftat de uşurare. Nathan era de acord, doar că punea unele condiţii. Iar asta era în regulă. Cel puţin avea să-i ajute. Oh , dar fireşte că făcea asta! Avea propri i le l u i p l a n u r i şi poate că era încă furios pe ei toţi, dar avea o inimă bună. Şi, dacă The Pearl pleca repede, m a i aveau încă o şansă să prindă d i n urmă cealaltă corabie înainte să ajungă în Caraibe, astfel încât şi Jack, şi James să scape te fer i d i n întreaga poveste.

Pe corabie, Nathan îl conduse pe James până în mi j locul p u n ­ţii, unde n u puteau fi văzuţi de pe chei. James ghicise deja.

- îmi imaginez că n u vrei să vină şi fratele meu? - Corect. N u pune p ic iorul pe corabia mea - niciodată! -Dacă de asta este nevoie... - N u e t o t . Poţi să aduci doar t r e i fraţi Anderson cu dumnea­

ta. Numărându-te şi pe dumneata, cu t r e i oameni îmi completez echipajul. Poţi să-i alegi, dar s-ar putea să vre i să întrebi ma i întâi dacă vreunul ştie să gătească.

James îşi dădu ochii peste cap. -Aşadar, ne-am înţeles? - Dacă îmi poţi aduce şi nou l băiat de cabină - pe J u d i t h . James încremeni. - Şi eu care chiar îmi doream să n u fie nevoie să te omor. - N u este negociabil. Şi n u fi ipocr i t . L-am auzit pe A r t i e po­

vest ind râzând cu soţia dumitale despre vremea în care şi ea a ocupat aceeaşi poziţie pe corabia pe care erai căpitan, deşi ştiai că e femeie, dar ea credea că n u ţi-ai dat seama.

- Dar eu m-am însurat cu ea până la urmă. - N u are n ic i cea m a i mică importanţă. Acestea sunt condiţiile

mele, viconte Ryding. James n u răspunse preţ de câteva clipe lung i . în cele d i n urmă,

spuse: - A i o cabină p e n t r u ea? - Da, una. Voi , ceilalţi, va t rebui să dormiţi cu echipajul. - A t u n c i , să clarificăm lucruri le . Presupunând că e de acord cu

aberaţia asta - şi va t rebu i să fie decizia ei - , n u o at ing i ! N i c i mă­car d i n întâmplare. A m nevoie să-mi dai cuvântul tău.

- De acord. Dar, dacă o laşi pe ea să hotărască, ai putea să-i aminteşti de înţelegerea pe care o are cu mine - va t rebu i să fie la dispoziţia mea.

250

(Pasiuni mistuitoare

James m i j i ochii , apoi coborî de pe corabie. O luă deoparte pe J u d i t h ca să-i explice condiţiile l u i Nathan şi ce-i spusese des­pre o înţelegere. A n t h o n y veni lângă ei înainte să apuce să-i dea u n răspuns.

- Ei? întrebă acesta. Plecăm sau încă e botos că a stat câteva ore într-o celulă?

-Iată condiţiile l u i : t u n u v i i . . . dar vine Judy. - V i n e pe dracu l mârâi Anthony . Asta n u e o croazieră de plă­

cere. J u d i t h o să rămână aici, cu celelalte femei. - I -am acceptat deja condiţiile. J u d i t h puse mâna pe braţul tatălui ei. - C h i a r aveam de gând să insist asupra acestui lucru , spuse

ea, fără să ştie măcar dacă era sau n u o minciună. V o r b i m despre Jack. Fireşte că merg. îmi iau câteva l u c r u r i şi mă întorc înainte să terminaţi de încărcat provizi i le .

Se întoarse să plece, dar auzi în spatele ei: - Pe toţi dracii , James! De ce n u l -a i aruncat peste bord şi n-ai

plecat apoi cu corabia lui? - Pentru că oamenii l u i , care îl consideră u n erou, sunt încă

aici şi au autoritatea de a ridica t o t oraşul împotriva noastră. N-o s-o p u t e m salva pe Jack dacă ne petrecem următoarele zile după grat i i . Judy va fi sub protecţia mea.

Oare? Văzuse fur ia d i n ochii l u i Nathan. Poate o sărutase ceva m a i devreme, t rez indu- i atâtea speranţe, dar era încă furios pe ea. Şi n u credea că fur ia avea să-i treacă prea curând, n u când o i n d u ­sese în m o d specific p r i n t r e condiţiile pe care le avea ca să-i ajute. Voia să inverseze rolurile? Sau să se răzbune pe întreaga famil ie p e n t r u că fusese acuzat pe nedrept?

CapitoCuC43

- A i ratat u n loc. - Podeaua asta n i c i măcar n u - i murdară. - Da, p e n t r u că te p u n s-o cureţi.

251

Jofianna Lindsey

Nathan nu-şi putea desprinde privirea de la J u d i t h care, furioasă, se ridică, îşi luă găleata şi veni lângă b i rou l l u i , în drep­t u l locului pe care i-1 arătase. Lăsându-se în coate şi-n genunchi, luă cârpa d i n apă şi o trânti suficient de tare pe podea încât să-1 stropească.

- Dacă voiai să-mi lustruieşti ghetele, trebuia să-mi spui. Se răsuci cu scaunul, ca J u d i t h să poată ajunge la picioarele l u i .

Aceasta ridică privirea spre el. - V ă d că te distrezi foarte bine - puţin cam prea bine. Nathan zâmbi larg. - Să ştii că ai dreptate. Fusese ruşinat când J u d i t h intrase p r i m a oară în cabina l u i ,

în dimineaţa următoare nopţii în care ridicaseră ancora d i n Bridgeport . N u avea n imic d i n l u x u l cu care era ea obişnuită, ci abia dacă era mobilată. Nu-şi putea imagina ce impresie îi făcuse. The Pearl avea t r e i catarge, asemenea corăbiei unch iu lu i ei, dar n u era nic i la fel de lungă, n ic i la fel de lată. Cabina l u i era amplasată în aceeaşi parte a ambarcaţiunii ca aceea pe care u n ­chiul ei o folosea pe Maiden George, dar n u era n ic i pe jumătate la fel de mare. Tatăl l u i n u dormise niciodată în cabină, o folo­sise doar ca să depoziteze hărţile şi să ia masa acolo cu Corky - şi cu Nathan, atunci când acesta era la bord. Nathan transformase cabina în b i r ou l său personal şi-i adăugase u n hamac, în care şi dormea. U n u l d intre oamenii l u i Bostwick îi adăugase u n pat în­gust în New London, o schimbare care nu-1 deranja pe Nathan.

Nathan n u - i cunoştea pe cei t r e i fraţi Anderson, Warren, Tho­mas şi Derek, pe care James îi alesese ca să-1 însoţească. El l -ar fi preferat pe Boyd, dar îşi a m i n t i că James spusese că Boyd n u le-ar fi fost de folos jumătate d i n călătorie, d i n cauza răului de mare.

James şi cei t r e i fraţi Anderson îşi făceau conştiincios treaba, deşi Nathan îi prinsese pe toţi p a t r u dând ordine celorlalţi ma­r i n a r i sau pregătindu-se să o facă, înainte de a-şi a m i n t i că n u deţineau comanda în această călătorie. Pentru nişte bărbaţi care fuseseră căpitani aproape întreaga lor viaţă, era u n obicei greu de înfrânat.

în p r i m a dimineaţă în largul mării, J u d i t h îi făcuse patu l , îi ştersese b i rou l de praf, îi măturase podeaua şi îi adusese micu l

252

Pasiuni mistuitoare

dejun, t o t u l fără să scoată n i c i măcar u n cuvânt. N u îi reproşa că o pusese într-o poziţie de servitoare, n u îi cerea să-i explice pen­t r u ce făcuse asta şi n ic i n u manifesta resentimente de vreun fel. Adoptase mai degrabă o at i tudine de m a r t i r , părând dispusă să facă orice ar fi fost nevoie p e n t r u a-şi salva verişoara. Ba chiar i se părea uşor recunoscătoare p e n t r u că îi dădea pr i l e ju l să ajute cu ceva în această misiune.

Dar Nathan n u voia recunoştinţa ei. Deşi îşi ţinea fur ia sub control , o resimţea încă pe depl in - în special faţă de ea.

Avusese încredere în ea. De-asta n u - i ma i trecea supărarea. N u avusese niciodată atâta încredere în cineva şi n ic i acum n-ar fi t rebui t să aibă. îl făcuse chiar să-i privească pe aristocraţi cu alţi ochi, arătându-i că n u erau toţi nişte snobi fără inimă, cum fuse­seră socrii l u i Angie. Doar ca să se dovedească, în cele d i n urmă, că avusese dreptate la început.

Corky îi cedase cabina l u i . The Pearl avea doar t r e i cabine, şi fraţii Anderson o revendicaseră pe cealaltă. Nathan n u ştia unde dormea James, dar n u l-ar fi surprins să îl găsească pe coridor, în faţa cabinei l u i J u d i t h , sau chiar pe duşumeaua dinăuntru. Nathan îşi dăduse cuvântul că n-avea s-o atingă şi n u intenţiona s-o facă, dar totuşi James îl ajuta să nu-şi încalce promisiunea.

N u bătea niciodată la uşă când i n t r a în cabina l u i Nathan şi n i c i n u se scuza p e n t r u asta, decât atunci când ştia că J u d i t h n u era acolo. Atunci bătea la uşă. Dar când ea era în cabină şi la fel şi Nathan, James îşi făcea apariţia cel puţin o dată sau de două o r i . Pe neaşteptate. în linişte. Nic i măcar n u căuta o scuză sau vreun pretext! Pe Nathan îl enerva chestia asta, dar n u era atât de ne­ghiob încât să-i ceară să se oprească, atunci când ştia prea bine că întrecuse măsura cu condiţiile l u i . Fusese u n m o m e n t de nebunie p e n t r u care James avea să-1 facă să plătească, fără îndoială, de îndată ce îşi recupera fiica.

în m o d ironic , Nathan nic i măcar n-ar fi t rebu i t să fie acolo. Existau şi alte oraşe în care ar fi p u t u t să caute oameni p e n t r u echipajul l u i , n u doar în cel în care se afla J u d i t h . A r fi t rebu i t să fie acum pe d r u m u l de întoarcere spre Anglia , înspre ne­poatele l u i , în loc să se implice în problemele fami l ie i Malory. Dacă n-ar fi cunoscut-o pe Jacqueline, îndrăzneaţă, neruşinată,

253

Jofianna Lindsey

amuzantă - şi cea mai dragă prietenă a l u i J u d i t h . A r fi p u t u t să refuze dacă n-ar fi cunoscut-o niciodată pe Jack sau dacă n u ar fi văzut privirea imploratoare d i n ochii l u i J u d i t h , acolo, pe chei...

Iar J u d i t h n u rămăsese prea m u l t t i m p în ro lu l m a r t i r u l u i tă­cut, îndărătnicia ei apăruse încă de p r i m a oară când îi comandase să facă ceva ce n u se aştepta să aibă de făcut - ca, de pildă, să-i spele hainele sau să frece d i n n o u podeaua, deşi o făcuse cu doar o z i în urmă.

- N u este deloc corect ce faci, îi atrăsese ea atenţia. Eu n u ţi-am cerut m a i nimic .

- Dar puteai să-mi ceri, drăguţă. Nic i nu-ţi închipui câte nopţi nedormite am avut, doar gândindu-mă în câte m o d u r i ai fi p u t u t să profiţi de mine .

J u d i t h roşi t e r ib i l . Nathan bătu în retragere şi-şi puse picioare­le înapoi sub b i rou , înainte ca ea să se întindă spre ele. Dar nu-şi p u t u lua ochii de la ea în clipa în care începu să frece colţul b i ro ­u l u i său. Frumoasă foc atunci când p u r t a rochie, era de-a dreptul fermecătoare în hainele băieţeşti, singurele pe care le purtase de când urcase pe corabia l u i . în m o m e n t u l de faţă, avea o privelişte splendidă a poster iorului ei, f rumos scos în evidenţă de pantaloni în t i m p ce se apleca în faţă ca să frece scândurile. îi era d i n ce în ce m a i greu să n u o atingă, mai ales când o vedea într-o postură atât de ademenitoare şi când era atât de aproape, încât îi putea simţi mirosul . Aşa, ca acum. Cu siguranţă era masochist de se supunea u n u i asemenea calvar, când încă o dorea atât de m u l t , doar ca să m a i obţină câteva zile alături de ea înainte să se despartă şi să n u o ma i vadă vreodată.

Ridicând privirea spre el, J u d i t h îl întrebă dintr-odată: - Cine ţi-a dat d r u m u l d i n celulă? Mulţumit să constate că încă îi stârnea curiozitatea, dar f u r i ­

os d i n cauza subiectului pe care ea tocmai îl deschisese, îşi dădu seama că se întâmpla d i n nou - reuşea să trezească în el emoţii contradictor i i . Dar n u era surprins. Ea nic i nu-şi putea imagina cât de adânci erau emoţiile pe care le stârnise în el. N u îi dăduse n i c i u n indic iu , n u o lăsase niciodată să întrezărească măcar u n crâmpei d i n sentimentele l u i , n ic i după acea noaptea fantast i ­că în care făcuse dragoste cu ea. Adevărul era însă că se temea

254

(Pasiuni mistuitoare —

că se îndrăgostise de ea. Faptul că n u exista nic i o speranţă p e n t r u u n v i i t o r între ei, că n u existase niciodată, îl umplea de fur ie . . .

- N u eram treaz ca să văd cine-a fost, dar, evident, n-ai fost t u ! zise el aspru.

J u d i t h dădu să răspundă, dar se răzgândi, deschise d i n nou gura, însă o închise iar.

Sprâncenele l u i se împreunară în t i m p ce o privea. - C e e? îşi coborî privirea în podea şi spuse atât de încet, încât abia

o auzi: - A m avut de gând. - Ce ai avut de gând? - Să-ţi dau d r u m u l . A m aşteptat până când a adormit toată l u ­

mea. A m aşteptat prea m u l t . N u mai erai acolo. Nathan p u f n i . - Ce convenabil p e n t r u t ine să poţi spune asta acum. Ochii ei de culoarea cobaltului erau măriţi de mirare în clipa în

care se ridicară d i n n o u spre ai l u i . - N u mă crezi? - De ce te-aş crede? - Poate p e n t r u că n u te-am minţit niciodată? A m minţit pentru

t ine , dar pe t ine n u te-am minţit niciodată. Ei bine, cel puţin n u în legătură cu ceva i m p o r t a n t , d i n câte-mi amintesc.

- Important? Ce vrea să-nsemne asta? J u d i t h ridică d i n umer i . - E posibi l să fi minţit în legătură cu u n i i m e m b r i ai fami l ie i

mele, cu secretele de famil ie , înţelegi - care n u pot fi dezvăluite decât de persoanele direct implicate, atunci când acestea consi­deră de cuviinţă. Cu siguranţă, n u de către mine . Tu , pe de altă parte, m-ai minţit. Sau ai de gând să susţii în continuare că n u ai fost niciodată contrabandist?

- Chiar crezi că ţi-aş răspunde la întrebarea asta? Drăguţă, n u pot să am încredere în t ine .

J u d i t h înlemni, evident insultată, dar l u i Nathan n u - i scăpă acea sclipire îndurerată d i n ochii ei şi simţi cum i se pune u n nod în stomac. începu să întindă mâna spre ea, dar se o p r i în u l t i ­ma clipă. A fur i s i ta aia de promisiune. . . Şi, de parcă ar fi simţit

255

-— Jofianna Lindfsey -—

momentu l , James deschise uşa - şi se încruntă în clipa în care n u o văzu numaidecât pe J u d i t h .

Dar J u d i t h se ridică, imaginându-şi cine intrase fără să bată la uşă, şi, cu găleata în mână, îi spuse l u i Nathan pe u n t o n înţepat:

- A m t e r m i n a t podeaua şi e t i m p u l p e n t r u prânz. Ieşi în grabă d i n încăpere, fără să-i arunce măcar o p r i v i ­

re unchiu lu i ei, dar James n u plecă împreună cu ea. înainta încet, at i tudinea l u i ameninţătoare prevestind că m o m e n t u l ace­la în care Nathan avea să dea socoteală avea să vină m a i repede decât crezuse.

- Ştiu că n u este problema ta , Tremayne, de unde şi condiţiile tale exagerate...

Nathan îl întrerupse: -Te-aş ruga să n u te grăbeşti să t rag i concluzii. N u abuzez în

n ic i u n fel de ea. Şi te înşeli. A m fost convins să v i n . - Oh? N u m i - a m dat seama că am atâta putere de convingere. Nathan râse sec. - N u ai. Dar am propri i le mele mot ive . Atâta t i m p cât n u se în­

tâmplă n imic cu asta - ridică u n document d i n sertarul b i rou lu i , apoi îl puse la loc - , atunci m o m e n t u l întoarcerii mele în Anglia n u este bătut în cuie.

- Şi ce este hârtia aia? - Dovada că m i - a m îndeplinit misiunea. - Eu sunt toată dovada de care ai nevoie, băiete. Sau, în cazul

că n u scap v i u d i n povestea asta, fami l ia mea. - Fără supărare, Lord Malory, prefer să am în mână documen­

t u l care mi -a fost solicitat. - î n c e p să înţeleg... Vreo condiţie p e n t r u graţiere? Nathan râse d i n nou. - Eşti fantastic. A i u n simţ de deducţie u lu i tor . - Şi să înţeleg că n u doreşti să mărturiseşti p e n t r u ce ai nevoie

de graţiere? Nic i n u e nevoie. A m avut şi eu o viaţă foarte agitată, am văzut m a i multe decât mi-aş fi dor i t . Chiar dacă te vei întoarce acasă pe corabia ta , faptu l că trebuie totuşi să prezinţi o dovadă scrisă că ţi-ai îndeplinit misiunea vorbeşte de la sine. Ţinteşti fie o promovare, fie o graţiere. Şi, având în vedere că n u eşti mi l i tar . . . James o apucă spre uşă, dar se opr i o clipă să privească în urmă

256

-— (Pasiuni mistuitoare

şi să spună: M i - a i plăcut de la început. Ca să-1 trânteşti la pământ pe fratele meu, indi ferent de mot iv , e nevoie de îndrăzneală. Sper să n u fie nevoie să ajung să te omor, în cele d i n urmă.

Nathan se aplecă în faţă. - Tu m i - a i dat d r u m u l d i n celula de pe corabie? Expresia l u i James n u se schimbă, n ic i măcar puţin. Era ener­

vant de lipsită de orice fel de emoţie. - A s t a ar însemna că-mi eşti dator, n u crezi? - N u ai de gând să răspunzi? - Eu? Să fac fapte bune? Şi James părăsi cabina râzând. Nathan rămase câteva clipe p r i v i n d spre uşă, f rustrat . Detes­

tabi l obicei avea Malory - de a lăsa lucruri le aşa, în aer... Evident că n u el îi dăduse d r u m u l , având în vedere că el îl băgase în celulă de la b u n început. Familia Ma lory ştia acum că bi juter i i le fuseseră furate de Catherine, dar n u ştiau acest lucru atunci , când se aflau încă toţi la bordul corăbiei Maiden George. Iar Nathan chiar n u avea de gând să caute u n m o t i v ca să-i fie dator a fur i s i tu lu i ăluia, îi convenea m u l t m a i m u l t ca situaţia să stea invers.

CapitoCuC44

Erau de p a t r u zile în larg şi încă n u zăriseră corabia pe care încercau să o prindă d i n urmă. James spusese că ar fi p u t u t dura până la o săptămână să ajungă în St. K i t t s , ma i puţin doar dacă aveau curenţii şi vântul de partea lor. Fuseseră convinşi că singu­r u l m o d de a o salva pe Jack fără pierderi de vieţi - de partea lor -era să prindă corabia l u i Catherine pe d r u m . Dar era d i n ce în ce mai evident că avansul celeilalte ambarcaţiuni era u n dezavantaj pe care n u îl puteau depăşi, aşa că erau nevoiţi să ia acum în calcul u n plan alternativ.

Acesta era scopul cu care J u d i t h intră în această dimineaţă în cabina l u i Nathan, în afară de cel de a-i aduce acestuia micu l de­j u n . Nathan era în picioare, lângă b i rou , dar întoarse numaidecât privirea, şi ochii l u i rămaseră aţintiţi asupra ei preţ de câteva clipe

257

Jofianna Lindfsey

lung i , înainte să-i coboare d i n n o u spre hărţile pe care le studia. Hărţile zonei Caraibelor, hărţile l u i James. Ar t i e le recuperase de pe Maiden George ude leoarcă, înainte să ridice ancora. A c u m însă se uscaseră şi puteau fi încă folosite.

- D i n nou o singură farfurie? zise Nathan, înainte ca J u d i t h să deschidă subiectul care o interesa. N u urmez i prea bine o rd i ­nele, nu?

J u d i t h zâmbi. - N u se cuvine să mănânc la aceeaşi masă cu t ine - câtă vreme

sunt doar servitoarea ta . - N u te eliberez de sarcina de băiat de cabină. - T i - a m cerut eu asta? - N u , n u m i - a i cerut - şi de ce, mă rog? Era surprinsă. Era p r i m a oară când îi dădea de înţeles că era

posibi l ca obedienţa cu care îi îndeplinise cererea să-1 fi deranjat. Dar J u d i t h n-ar fi recunoscut n ic i în r u p t u l capului cât de m u l t o încântase această solicitare deosebită, de care Nathan îşi condi­ţionase a jutorul . Fusese la început uşor temătoare, dar asta n u durase m u l t , odată ce îi devenise clar că Nathan n u voia de la ea n imic altceva decât să îndeplinească sarcinile obişnuite ce-i reve­neau u n u i băiat de cabină. Iar el n u avea de unde să ştie că puţina treabă pe care o făcea îi crea sent imentul că ajuta şi ea, oricât de puţin, la salvarea l u i Jack.

Drept răspuns, îi spuse: - Ca să mă refuzi? Mulţumesc, n u este nevoie. A p o i se grăbi să-i spună: - Ne apropiem de St. K i t t s . Trebuie să discuţi strategia cu fa­

mi l i a mea. A m sugerat să luăm cina în seara asta aici, în cabina ta , ca să par t i c ip i şi t u .

Nathan ridică d i n t r - o sprânceană: - Presupui cam multe , n u crezi? J u d i t h îi adresă o pr iv ire nevinovată. - N u vrei să fii inclus? - în t i m p ce tu serveşti cina? N u - m i pot imagina cât de încân­

tată ar fi fami l ia ta de o asemenea situaţie. Cu câţi d intre ei ar t rebu i să mă bat, înainte să apucăm să discutăm ceva?

258

Pasiuni mistuitoare

- N u au ei n ic i o vină că eşti aşa ranchiunos. în seara asta, o să iau cina cu voi .

Nathan râse. - Carevasăzică, aşa sunt? Ranchiunos? - M a i bine ai recunoaşte că n u faci decât să te răzbuni pe

mine. - Niciodată, drăguţă. - A t u n c i , t u cum ai n u m i tărăşenia asta? - Simpla nevoie de a avea u n băiat de cabină. J u d i t h îşi ţuguie buzele, enervată că Nathan n u era cu n imic

m a i dispus să recunoască adevăratul m o t i v p e n t r u care o făcuse servitoarea l u i decât era ea dispusă să recunoască faptu l că acest lucru n u o deranja. Se duse să-i facă patu l . îi simţea ochii încă aţintiţi asupra ei. Era aproape ca şi când ar fi atins-o. Şi de ce n-o atingea? Da, îi promisese unchiu lu i ei că n-avea s-o facă, iar James o asigurase că el şi cumnaţii l u i l -ar linşa pe Nathan dacă se întâmpla aşa ceva, dar J u d i t h n u se aşteptase ca Nathan să îşi ţină chiar în asemenea măsură cuvântul.

Apo i , Nathan spuse dintr-odată: - M - a m trez i t azi-dimineaţă cu gâtul înţepenit şi n u - m i m a i

trece. V ino încoace şi vezi dacă poţi să faci ceva în legătură cu asta.

Ochii l u i J u d i t h se măriră. îşi îndreptă spatele şi se întoarse încet, doar ca să-1 găsească de data aceasta aşezat la b i rou . între­bă precaută:

- Şi cum rămâne cu promis iunea pe care i - a i făcut-o u n c h i u ­l u i meu?

- N u - m i încalc cuvântul. Unchiu l tău a spus că n u pot să te at ing , dar n u ţi-a interzis ţie să mă at ing i .

J u d i t h simţi cum gândul acesta îi stârneşte fluturi în stomac, dar se temea să se apropie atât de m u l t de el, se temea că n-ar fi p u t u t să facă ce-i cerea fără să-1 atingă aşa cum îşi dorea să-1 a t i n ­gă, începuse deja să respire mai repede, chiar înainte să ajungă la el. Şi, când se poziţiona în spatele l u i , p r i v i n d u - i u m e r i i laţi, se simţi cuprinsă de u n val fierbinte de dorinţă. Trebuia să-şi i m a ­gineze că n u el era cel pe care-1 atingea. închise ochii şi încercă să facă asta, având grijă să-şi ţină degetele pe cămaşa l u i .

259

Jofianna Lindsey -

Dar Nathan spuse: - A b i a dacă te s imt . Se ridică de pe scaun, se întoarse spre ea şi începu să-şi deschi­

dă nastur i i de la cămaşă. J u d i t h gemu în sinea ei, dar nu-şi putea lua privirea de la el, şi, când Nathan îşi scoase cămaşa şi o întinse pe spătarul scaunului, ochii ei coborâră de pe p ieptu l l u i musculos până la centura pantalonilor .

- încearcă acum, zise el. Când ridică privirea, J u d i t h văzu o jumătate de zâmbet lăţit pe

faţa l u i . A f u r i s i t u l se distra! J u d i t h trase adânc aer în piept , hotărându-se să-1 facă să se

simtă la fel de stânjenit ca ea. îşi puse degetele pe pielea moale de pe gâtul l u i şi începu să le mişte r i t m i c în sus şi-n jos, cobo­rând apoi până pe umer i . Părul l u i îi atingea mâinile într-un mod atât de senzual, încât abia îşi stăpâni o exclamaţie de încântare. Şi, deşi începuse p r i n a-1 atinge uşor, curând îşi apăsa cu putere degetele în u m e r i i l u i , masându-i, doar p e n t r u a transforma apoi atingerea în mângâiere. îl auzi gemând, apoi oftând.

Curând, era cu desăvârşire pradă atingeri lor ei, care, în mod clar, îi stârneau plăcere, p ierdut în gândurile despre ce ar fi p u t u t să urmeze... A tunc i , ea se aplecă spre el şi îl întrebă:

- A c u m mă simţi? - N u a fost..., începu Nathan, dar se ridică brusc de pe scaun şi

spuse: Pleacă! Acum! J u d i t h ieşi în fugă şi n u se opr i decât în cabina ei, unde răma­

se până când roşeaţa îi dispăru d i n obraji şi mâinile încetară să-i m a i tremure. Ce o m p l i n de contradicţii! Spera să-1 doară şi mai tare gâtul! Ba n u , n u era adevărat. Oare chiar avusese u n cârcel? Păruse cam p l i n de sine când îi spusese că ea avea voie să-1 atingă. Fusese doar u n complot care se întorsese împotriva lui? Ideea o făcea acum pe ea să se simtă superioară. Dar n u se întoarse în cabina l u i decât la cină - împreună cu fami l ia ei.

A r fi p u t u t să iasă m u l t ma i rău, dar fraţii Anderson aveau o poziţie neutră vizavi de Nathan, chiar dacă J u d i t h era cumnata frate lu i lor, Boyd, şi nepoata Georginei. J u d i t h avusese grijă de asta, asigurându-i că n u o deranja câtuşi de puţin să vină în aju­t o r u l „cauzei" lor.

260

-— (Pasiuni mistuitoare

Dar cabina l u i Nathan n u fusese gândită p e n t r u musaf ir i . Sin­gura masă era de doar p a t r u persoane şi era atât de plină atunci când sosi mâncarea, încât n i m e n i n u încercă să mănânce acolo. Iar discuţia începuse deja.

Thomas şi fratele l u i , Drew, mâncau sprijiniţi de u n perete. Warren, James şi J u d i t h foloseau t r e i scaune, în vreme ce Nathan rămăsese aşezat la b i rou .

- N u poţi să te predai pur şi s implu în mâinile lor, îi spunea Thomas l u i James. Când o să ajungem acolo, trebuie să aflăm unde o ascund pe Jacqueline înainte să-şi dea seama că suntem acolo.

- Să ancorăm în altă parte? sugeră Drew. - N u va fi necesar, in terven i Warren. Catherine e singura per­

soană care ne-ar putea recunoaşte pe vreunul d i n no i , dar n u cunoaşte corabia asta.

- A t u n c i , să intrăm în oraş deghizaţi? sugeră Thomas. Warren dădu aprobator d i n cap. - Doar până găsim pe u n u l d intre ei, ca să-1 luăm la întrebări. - Când poate că Jack nic i n-o să fie acolo? zise James. - T u la ce te gândeşti? întrebă Warren. - M-au t r i m i s acolo doar ca să primesc următoarele instrucţi­

u n i . N u înseamnă şi că e destinaţia lor. - A t u n c i , ce rost ar avea? întrebă Thomas. - Să mă aducă pe o altă corabie - singur. - N u o face, James, îl preveni Thomas. N u le poţi da pe tavă

s ingurul avantaj pe care îl avem - pe t ine . - Eu t o t zic că, dacă ne-am putea da seama cine este tatăl l u i

Catherine, am putea găsi şi u n p lan ca să-i v e n i m de hac, insistă Drew. Gândeşte-te. Cine îşi doreşte atât de m u l t să se răzbune încât s-ar înhăma la toată povestea asta?

- Există o singură persoană şi am el iminat-o deja d i n ecuaţie. Şi n u are n i c i u n rost să facem speculaţii. I -am călcat pe prea mulţi pe bătături la vremea mea, inclusiv pe voi . Sincer, n ic i măcar n u ştiu cât de mulţi duşmani am în partea asta de lume.

-Totuşi , cei m a i mulţi d intre ei cred că Hawke este m o r t , îi a m i n t i Warren l u i James. Asta m a i reduce d i n listă.

- C i n e e Hawke? întrebă Nathan.

261

Jofianna Lindfsey

întrebarea l u i f u întâmpinată de tăcere, însă ceilalţi fraţi Anderson se uitară la James, curioşi dacă avea să răspundă - sau să-1 străpungă cu privirea pe Warren p e n t r u că menţionase acest nume. însă James se uită lung la Nathan preţ de câteva clipe, îna­inte să spună:

- E numele pe care îl foloseam când navigam aceste ape, cu mulţi ani în urmă.

- Pe vremea când erai pirat? insistă Nathan. Iar tăcere. Tăcere încordată. J u d i t h gemu în sinea ei şi f u

cât pe ce să spună că ea îi spusese acest lucru l u i Nathan. însă James râse.

- Cum ai fost t u contrabandist? Nathan p u f n i . - Fără comentari i . - D a r sunt, ce-i drept, oaia neagră a famil ie i mele, continuă

James. Şi, o vreme, m-am simţit obligat să-mi protejez rudele de încurcăturile mele folosind u n nume fals. N u le puteam da şi mai mul te mot ive să mă renege, mă înţelegi, când aveau deja atâtea.

Nathan înclină d i n cap în faţa acestui răspuns vag. - î n cazul acesta, vă pot atrage atenţia că n u luaţi în vedere

u n aspect evident? zise el. Dacă t o t vreţi să vă strecuraţi în St. K i t t s , înhăţaţi-o şi pe Catherine cu ocazia asta. A t u n c i , veţi avea u n schimb echitabil .

Toată lumea f u de acord cu această idee. Dar James le atrase şi el atenţia:

- A s t a presupunând că v o m găsi corabia ei aici şi că n u şi-au lăsat doar u n o m în oraş, care să mă îndrume în altă direcţie. Dar lucruri le s-au schimbat faţă de ce ştiau ei, şi măcar suntem pregă­tiţi p e n t r u di ferite scenarii.

CapitoCuC45

Catherine spumega. N u era pr ima oară când se simţea f rustra ­tă pe corabia lui. îl dorea. A r fi fost f rumos să adauge bonusul unei aventur i pasionale adevăratului m o t i v p e n t r u care îl convinsese

262

Pasiuni mistuitoare

pe tatăl ei să o trimită în această misiune. într-o călătorie atât de lungă ca aceea până în Angl ia şi înapoi, fusese sigură că avea să reuşească să-1 seducă pe căpitan. Dar aflase prea târziu că acesta îi dispreţuia tatăl şi că, d i n această cauză, abia dacă îi putea tolera prezenţa pe corabia l u i .

A r fi t rebui t să ştie asta, dar tatăl ei n u îi spunea niciodată nimic !

- Credeam că aceştia sunt oamenii tăi, dar n u par să te placă prea m u l t , zise Andrew, alăturându-i-se pe punte.

- M a i taci! răspunse Catherine. Nic i măcar n-ar t rebui să fii aici.

- A t u n c i , de ce sunt? - C h i a r ma i e cazul să întrebi, după ce, ca u n caraghios, te-ai

trez i t dintr-odată că eşti o persoană plină de moralitate? N u p u ­team avea încredere că n-o să-i spui t o t u l l u i Malory, înainte să ridicăm ancora.

Andrew se grăbi să schimbe subiectul: - Unde mergem? - D u p ă St. Kitts? Pe o altă insulă. Una atât de mică, încât n ic i

măcar n u are u n nume. Dar n-o să-ţi placă. - De ce nu? - E o insulă de piraţi, zise ea, cu o expresie îngâmfată. -Aşadar, asta sunt aceşti oameni? Catherine p u f n i . - Ţie îţi par a fi piraţi? - Sincer..., zise el precaut, rotindu-şi privirea în jur . Catherine râse înfundat. - E doar influenţa Caraibelor, n imic m a i m u l t . Ei n u sunt oa­

m e n i i tatălui meu. - I -a i angajat, atunci? - N u , dar căpitanul lor face orice-i cere tata. L-a însărcinat să o

răpească pe Jacqueline. Faptul că i -am promis să-i aduc o întrea­gă avere în b i j u t e r i i a fost s ingurul m o t i v p e n t r u care mi -a dat voie să merg şi eu. Mă crede la fel de incompetentă ca restul bas­tarzi lor l u i . A fost u n test, pe care era sigur că n-aveam să-1 trec. Dar am reuşit. Ba chiar l -am ajutat pe căpitan să-şi îndeplinească

263

Jofianna Lindsey

misiunea, aşa că tata îmi va cunoaşte de-acum valoarea. N-o să mă m a i alunge niciodată.

- De-abia dacă-1 cunoşti. N u t u ai spus că l -a i căutat aproape toată viaţa? N u înţeleg de ce vre i să-1 impresionezi.

- E tatăl meu! Singura famil ie care mi-a rămas. - Dar, având în vedere că n u ţie ţi-a dat sarcina de a o răpi pe

Jacqueline, ai putea să-i dai d r u m u l . - N u fi absurd! Este... - Este persoana căreia căpitanul îi acordă întreaga l u i atenţie.

Crezi că n u am observat cum te uiţi la el? La fel cum te u i t a i când­va la mine. . .

Ea îl p r i v i m i j i n d ochii . - A u v r u t să te ţină închis. N u mă face să regret f ap tu l că i -am

convins să te lase liber. - N u fac decât să-ţi atrag atenţia asupra unor aspecte eviden­

te. I I vre i p e n t r u t ine , dar n u ai n i c i o şansă cu o frumuseţe ca Jacqueline la bord - pe care o ţine închisă în cabina l u i . N u i-a dat voie să iasă n i c i măcar o singură dată. Ştii măcar dacă e teafără?

-Fireşte că e teafără. Este o marfă de preţ, zise Catherine strâmbând d i n nas şi întorcând capul înspre uşa încuiată despre care vorbise Andrew.

- Tot n u înţeleg de ce l -a i adus pe u n u l d intre oamenii lor la bordul corăbiei Maiden George, când or i cum aveau să vină după n o i în Bridgeport . Ce rost a avut?

- Pui prea mul te întrebări, mormăi ea. - Nic i măcar t u n u ştii de ce, n u - i aşa? presupuse el. - A fost ideea căpitanului. Eu găsisem deja 6 cale - pe t ine -

ca să ajung la bordul corăbiei care se pregătea să plece la d r u m cu atât de multe b i j u t e r i i pe ea. A u încercat să ajungă la Jacqueline înainte ca Maiden George să ridice ancora, dar n u au reuşit. Căpi­tanu l n u voia să piardă vremea ven ind după ei în America, dacă putea s-o ia pe Jacqueline de pe corabie la doar câteva zile după ce plecaseră d i n Angl ia .

- î m i sună a disperare. N u ar fi câştigat decât o săptămână sau două.

Catherine ridică d i n umer i .

264

Pasiuni mistuitoare -—

- E l era de părere că t i m p u l e i m p o r t a n t . N u mi -a spus de ce, aşa că n u mă întreba. E atât de secretos că n ic i măcar n u ştiu cum îl cheamă.

Lu i Andrew n u - i venea să creadă. - Dar lucrează p e n t r u tatăl tău! -Tatăl meu n u spune nimănui nimic ce n u este absolut nece­

sar, n ic i despre oamenii l u i , n i c i despre altceva. Căpitanul apăru dintr-odată d i n cabină, trântind uşa cu o

expresie furioasă. - Ce s-a întâmplat? întrebă Catherine. - Refuză să mănânce. N u s-a atins n ic i măcar o dată de mânca­

re, şi am plecat deja de p a t r u zile. A u d cum îi protestează stoma­cul, dar pur şi s implu refuză!

Ce-i drept, mâncarea era groaznică în comparaţie cu ce l i se servise pe Maiden George - uscată, fără gust, arsă mai t o t t i m p u l - , dar cu siguranţă n u acesta era m o t i v u l rebel iuni i l u i Jacqueline. La cât de frumos era bărbatul ăsta, pe Catherine o mira că n u reuşise să o convingă să fie ma i cooperantă. Aşadar, răpitorul şi prizoniera n u se înţelegeau prea bine? Asta îi m a i as­tâmpăra gelozia, dar n u îndeajuns.

- Lasă-mă pe mine să vorbesc cu ea, sugeră Catherine. O con­v ing eu să coopereze, dacă îi pot vorbi . . . între p a t r u ochi.

- D u p ă ce t u ai condus-o în grădina aia? Te crede una de-a noastră.

- T u i -ai spus asta? - Eu n u i -am spus nimic . - A t u n c i , pot s-o conving cel puţin să mănânce. Căpitanul dădu să-i refuze rugămintea, apoi însă încuviin­

ţă scurt d i n cap şi, cu o rot i re somptuoasă a braţului, îi indică uşa cabinei.

Catherine se aşteptase s-o găsească pe Jacqueline îmbrăcată încă în rochia de bal, însă o găsi purtând una d intre cămăşile lui lung i şi n imic altceva! îi p r i v i picioarele goale de la genunchi în jos şi văzu roşu în faţa ochilor. Făcuseră dragoste? Jacqueline stătea în dreptul ferestrelor care dădeau înspre pupa corăbiei - n u u n perete întreg, doar două ferestre, dar cu geamuri curate. Fără în­doială, aştepta să vadă corabia tatălui ei apărând la or izont .

265

Jofianna Lindfsey

Cu spatele încordat, cu braţele încrucişate, se întoarse în clipa în care auzi zgomotul uşii, cu o pr iv ire care arunca săgeţi otrăvite. Iar fur ia n u i se r i s ip i n i c i u n pic în clipa în care văzu că era Catherine.

- Tu ce m a i vrei? întrebă Jack. - I u b i t u l meu n u e prea mulţumit de t ine , Jacqueline. -Cine? - N u ţi-a spus despre relaţia noastră? - Eşti nebună? Cum poţi să ai vreo legătură cu u n asemenea

nenorocit? Vor să-1 omoare pe tata! -Nţ-nţ-nţ , făcu Catherine. Orice s-ar întâmpla, n-o să poţi

face nimic , n u - i aşa? N u dacă o să fii atât de slăbită încât n-o să poţi n ic i măcar să te ţii pe picioare, d i n cauza încăpăţânării ăsteia copilăreşti de a refuza mâncarea.

Jacqueline se duse ţeapănă până la b i rou l căpitanului, unde era o farfurie cu mâncare neatinsă. Catherine zâmbi, anticipând recunoştinţa căpitanului p e n t r u că reuşise să o convingă pe Jacqueline să se comporte rezonabil. Dar fata n u ridică far fur ia ca să mănânce de pe ea. Catherine reuşi să iasă în fugă d i n cabină, dar n u apucă să închidă şi uşa în u r m a ei. Farfuria veni în zbor după ea şi ateriza în mi j locul punţii, spărgându-se şi împroşcând t o t u l cu mâncare.

Zâmbi în sinea ei, în ciuda expresiei încruntate cu care o privea acum căpitanul. Puţin îi păsa dacă Jacqueline mânca sau n u îna­inte să ajungă la locul de întâlnire. N u trebuia să fie sănătoasă în m o m e n t u l în care se făcea schimbul.

Andrew observă zâmbetul înfumurat al l u i Catherine în t i m p ce aceasta se îndepărta. îşi luă i n i m a în dinţi şi se apropie chiar el de căpitan.

- A fost o greşeală. Jack n-a plăcut-o niciodată pe Catherine. N u ar asculta-o niciodată, dar pe mine o să mă asculte. îţi garan­tez că, dacă mă laşi să vorbesc cu ea, o să înceapă să mănânce.

- A i t i m p până când soseşte altă far fur ie cu mâncare. Nic i o secundă în plus.

Andrew încuviinţă d i n cap. Catherine n u se obosise să închi­dă uşa. Pr iv i cu grijă, ca să se asigure că Jack n u era pregătită

266

(Pasiuni mistuitoare

să arunce şi cu altceva, apoi intră repede în cabină. Dar nic i pe el n u părea prea bucuroasă să-1 vadă.

- Şi t u , Andrâssy? mârâi Jack. Andrew zâmbi slab. - D e fapt , mă cheamă Andrew, dar n-am t i m p să-ţi explic.

Ştii că n u am nic i o legătură cu asta, îi spuse repede şi în şoaptă. Dar cred că pot să te ajut să fugi .

- N u m a i la asta m-am gândit - atunci când n u mă gândesc la diferite m o d u r i în care să-1 omor pe el! Dar cum? Mă ţine legată noaptea şi încuie uşa în t i m p u l zilei .

Andrew arătă cu capul înspre cele două ferestre. - Foloseşte o pătură ca să le spargi şi încearcă să faci cât ma i

puţin zgomot. O să bat de t r e i o r i la uşă ca să te anunţ când ne apropiem de p o r t u l d i n St. K i t t s . A t u n c i trebuie să acţionezi. Şi foarte repede, cât t i m p căpitanul este preocupat cu ancorarea navei. Dar trebuie să mănânci până atunci , alt fel n u vei avea sufi ­cientă putere.

- Catherine mi-a spus aproape acelaşi lucru , doar că n u mi-a prezentat t o t p lanul de evadare. De ce-aş avea încredere în tine?

- Eu n u o să fac altceva decât să-ţi dau semnalul, Jack. Restul depinde de t ine . Dar, odată scăpată, te sfătuiesc să te ascunzi şi să rămâi ascunsă, până când oamenii ăştia o să renunţe să te ma i caute şi-o să plece.

- Şi dacă n u pleacă? - Chiar crezi că ar rămâne să-1 înfrunte pe tatăl tău fără să te

mai aibă? Jack zâmbi p e n t r u p r i m a oară. - N u , n u cred c-ar fi o idee prea bună.

Două zile m a i târziu, ajunseră lângă St. K i t t s spre sfârşitul d i ­mineţii. Andrew îi dăduse semnalul l u i Jacqueline, dar n u avea cum să ştie încă dacă reuşise să scape. Căpitanul se dusese la ţărm ca să-1 lase pe o m u l de legătură. Schimbul n u u r m a să aibă loc aici. Voiau doar să se asigure că James M a l o r y n u sosea cu o întreagă flotă, înainte să fie îndreptat către destinaţia finală. Dar, până se întoarse căpitanul şi dădu ord inu l să se ridice ancora, Jacqueline plecase deja de câteva ore. Exista chiar posibil itatea să plece

267

Jofianna Lindfsey

la d r u m fără să observe, dacă a fur i s i tu l de căpitan n u s-ar fi dus direct în cabina l u i imediat ce se întoarse.

Fireşte, f u cuprins de panică atunci când văzu că Jacqueline evadase. începu să-şi trimită oamenii să cerceteze docurile d i n apropiere. Catherine se apropie repede de el.

-Cheamă-i înapoi! îl preveni ea. N u avem t i m p de pierdut aici, acum că n u m a i avem ostatica, iar tatăl ei ar putea sosi în orice clipă.

- N - a r e cum. A m scufundat toate corăbiile d i n p o r t . - îl subestimezi dacă nu-ţi dai seama că Malory a găsit o cora­

bie în doar câteva ore. Trebuie să-1 informăm numaidecât pe tata. Bi juteri i le pe care i le aduc o să-i m a i domolească fur ia provocată de eşecul tău - sau aş putea să m i n t p e n t r u t ine .

- Să minţi? îşi puse timidă o mână pe braţul l u i . - Pot să-i spun că a sărit de pe corabie şi a m u r i t . T u n-ai p u t u t

face nimic . Fireşte, va t rebui să-1 asiguri că vei pleca numaidecât ca să p u i mâna pe u n alt Ma lory pe care să-1 foloseşti drept os­tatic . Soţia l u i , poate, cât încă e în America. Sau te poţi întoarce aici ca să încerci să-1 p r i n z i chiar t u pe Malory, când va veni să-şi caute fiica. Deşi te asigur că n u sunt m a r i şanse să iasă prea bine -p e n t r u t ine . Dar, în orice caz, insist să mă duci chiar acum înapoi la tatăl meu. N u poţi risca să pierdem o avere pe care i -am procu­rat-o cu m a r i r iscur i îngăduind să fiu descoperită aici.

Andrew era îndeajuns de aproape încât să audă toate acestea şi să observe cât de m u l t o enervă pe Catherine fap tu l că n u p r i m i n i c i u n fel de răspuns d i n partea căpitanului. Ridicară totuşi anco­ra şi plecară în grabă. Pr iv i cu j i n d ţărmul în t i m p ce se îndepărtau, întrebându-se dacă ar fi avut curajul să sară peste bord. Catherine ar fi întors probabi l corabia după el. Ştia totuşi prea multe .

Iar Jack n u putea ieşi d i n ascunzătoare până n u plecau. Aşa că n u sări şi se mulţumi să spere că n u făcea o greşeală şi ma i mare decât cea pe care o făcuse când se lăsase pradă farmecelor l u i Catherine.

Destinaţia lor finală era la doar câteva ore depărtare. Era o insulă micuţă, acoperită de plante şi pa lmier i înalţi. N u părea lo ­cuită, şi totuşi încă două corăbii erau ancorate aici. Singura clădire ce putea fi văzută de pe punte era acoperişul u n u i f o r t vechi, în

268

— (Pasiuni mistuitoare -

paragină. N u exista nic i u n doc. Ajunseră la mal în barca cu vâsle şi începură să urce u n deal abrupt .

în vârful dealului era u n sat micuţ de colibe, răspândite într-un luminiş d i n mi j locul junglei . Şi, înăuntrul f o r t u l u i , lângă colibe, era o clădire nouă, una mare, către care se îndreptau.

Catherine era evident fericită şi încântată să fie înapoi aca­să, m a i ales că ea îşi îndeplinise misiunea, aşa că o luă înaintea celorlalţi ca să se laude tatălui ei. Căpitanul, care dăduse greş, avea acum u n aer extrem de îngrijorat, care îl afecta pe Andrew în asemenea măsură, încât îşi simţea picioarele refuzând să m a i înainteze.

Strigă în u r m a căpitanului: - Eu vo i aştepta pe corabie, dacă n-aveţi n imic împotrivă. Bărbatul se întoarse. - N u eşti musaf irul meu, ci al ei. Iar ea te-ar fi lăsat în St. K i t t s

dacă şi-ar fi încheiat socotelile cu t ine . V i i cu no i ! - Dar... chiar aşa periculos e tatăl ei? Căpitanul îi luă braţul l u i Andrew şi îl trase după el. - Da. Dar, dacă mai eşti sub protecţia ei, n u ai p e n t r u ce să-ţi

faci g r i j i . încearcă doar să n u atragi atenţia asupra ta , şi, dacă n u poţi, adresează-i-te cu respect. Spune-i „căpitanul Lacross".

Deschiseră o cameră mare, cu mese late şi lung i , care semăna cu o sală de t r o n a u n u i castel medieval. în spate era u n balcon, cu camere deasupra şi dedesubtul l u i . Dar această sală mare era locul unde erau adunaţi bărbaţii. Iar Catherine îmbrăţişa u n bărbat ma i în vârstă, care se ridicase lângă una d intre mese.

A p o i însă se întoarse şi arătă cu degetul înspre Andrew: - Tat i , el a ajutat-o pe fata l u i Ma lo ry să fugă! A p o i arătă înspre

căpitanul cel chipeş şi adăugă: Iar căpitanul tău n u a făcut nimic ca să-1 oprească!

Drew cunoştea bine insula St. K i t t s - aici locuia socrul l u i . Dar t o t aici locuiau şi cei ma i mulţi d intre fraţii l u i , de vreme ce insula

CapitoCuC46

269

Jofianna Lindsey

bine populată se afla de multă vreme pe r u t a comercială a compa­nie i Skylark. Iar p lanul era ca toţi fraţii Anderson să coboare cât mai repede la mal , ca să înceapă să cerceteze oraşul şi să pună în­trebări. N u a m a i fost cazul. Jack era acolo, pe doc, aşteptându-i, îmbrăcată în rochia de bal udă leoarcă şi în picioarele goale.

James n u aşteptă să lege careva corabia, n ic i să fie coborâtă rampa. Pur şi s implu sări pe chei şi o strânse pe Jack în braţe. Şi o împinse pe corabia lor în clipa în care f u lăsată rampa. încă n u ştiau cu ce anume aveau de a face. Voia să o ştie cât ma i curând în afara oricărui pericol.

Jack trecu de la u n u l la a l tu l , toţi o strânseră în braţe şi, drept urmare, erau acum toţi uz i de la rochia ei. J u d i t h ajunse u l t i m a la ea şi n u voia să-i ma i dea d r u m u l .

îi şopti: - M - a m t e m u t p e n t r u t ine , Jack! - A m fost bine, răspunse Jack, râzând scurt. Furioasă, dar bine. -Te -au lăsat pur şi s implu să pleci sau ai fugit? v r u să ştie

James. - A m spart o fereastră şi am sărit în apă în t i m p ce trăgeau la

chei. - D a r eşti încă udă leoarcă. S-a întâmplat de curând? încă te

m a i caută? în clipa în care puse aceste întrebări, în ochii verzi ai l u i James

apăru o sclipire de anticipare a lupte i iminente . N u aştepta decât răspunsurile ei ca să dea năvală pe ţărm şi să-i caute pe cei care-i răpiseră fiica.

- S - a întâmplat acum câteva ore, zise Jack. A m înotat în spa­tele celorlalte corăbii acostate aici. Speram ca una d intre ele să fie o ambarcaţiune Skylark, dar se pare că n-am avut noroc. Şi am ezitat să apar pe chei îmbrăcată aşa. Riscam să atrag prea m u l t atenţia asupra mea şi cineva i-ar fi p u t u t îndrepta în direcţia în care o luam. Aşa că am stat în apă, ascunsă după u l t i m a corabie legată la capătul pontonulu i . încă pluteam acolo când i -am văzut plecând fără mine , acum o oră.

- U n c h i u l e James, te rog! se amestecă J u d i t h . Dacă t o t au plecat, n u p u t e m măcar să aşteptăm până-i dau l u i J u d i t h nişte haine uscate ca să auzim restul poveştii?

270

Pasiuni mistuitoare

James încuviinţă d i n cap. - Desigur. Adu-o în cabina l u i Tremayne când sunteţi gata. -Tremayne? întrebă Jack în t i m p ce J u d i t h o conducea spre

cabina ei. - Este corabia l u i , şi n u a fost gândită să transporte pasageri,

dar a apărut exact la fix şi a fost de acord să ne ajute să te salvăm. N u mai puteam pleca cu Maiden George.

- D a , ştiu, am aflat t o t u l , spuse Jack, cu oarecare dezgust. Şi, când J u d i t h îi aruncă pe pat o pereche de pantaloni şi o cămaşă, exclamă: Oh, slavă D o m n u l u i ! Mă temeam că o să-mi dai una d i n ­tre rochiile tale fistichii.

J u d i t h râse în t i m p ce Jack îşi scotea rochia şi jupoanele ude. Parcă trecuse o veşnicie de când purtase ea astfel de haine.

- Cum ai reuşit să înoţi îmbrăcată aşa? N u ţi s-au încurcat p i ­cioarele în fuste?

- M i - a m legat ma i întâi poalele fustei în j u r u l brâului şi le-am dat d r u m u l când am ieşit d i n apă. Dar am obosit foarte tare. Mă dor toţi muşchii. Nu-ţi poţi imagina cât este de greu să încerci să pluteşti în loc m a i bine de-o oră.

Ce subiecte banale când avea atâtea întrebări care parcă o su­focau, aşteptând să iasă. Dar J u d i t h n u voia s-o facă pe Jack să se repete, aşa că-şi ţinu gura.

Dar Jack v r u să ştie: -Aşadar, l -a i iertat? - N u contează. N u m-a ier tat el pe mine . Jack strânse buzele. - Ei, nu-ţi face gr i j i . O să-i vină l u i mintea la cap, dacă asta vrei . - O h ? J u d i t h reuşi să zâmbească. - Crezi că ajunge doar să vreau? - A h , n u doar atât. Dar se rezolvă cu u n i m b o l d sau două, aşa

că o să mă gândesc eu la ceva - după ce ajungem acasă. Tare m u l t vreau să ajung acasă, Judy! N u - m i m a i place aici.

J u d i t h încuviinţă d i n cap în t i m p ce o zorea pe Jack înspre ca­bina l u i Nathan. Răpiri, corăbii scufundate... i n i m i frânte. Şi ea de-abia aştepta să se întoarcă acasă.

271

Jofianna Lindsey

Erau scaune, dar s ingurul care stătea jos era Nathan, în spa­tele b i rou lu i . Se uită la J u d i t h în clipa în care sosiră, ba chiar se uită la ea o clipă în plus, înainte de a-i adresa l u i Jack u n zâmbet scurt, de salut. A p o i însă rămase p r i v i n d gânditor u n penel lung pe care îl învârtea între degete, ca şi cum această reuniune n u l-ar fi interesat câtuşi de puţin.

îi spusese l u i J u d i t h ceva m a i devreme că o eliberează de în­dator ir i le ei, p e n t r u că ştia că avea să dorească să petreacă fiecare clipă alături de Jack, de îndată ce aveau să fie d i n n o u împreună.

Mărinimos d i n partea l u i , dar J u d i t h nu-şi dorea să fie elibe­rată! Sperase să petreacă suficient t i m p împreună cu el încât să-1 facă să lase garda jos. Se simţise încurajată o r i de câte o r i îl au­zise râzând sau îi zâmbise. A p o i însă acea r ig idi tate se strecura d i n nou în at i tudinea l u i , fur ia evidentă stând să răbufnească, şi J u d i t h se temea că ce fusese cândva între ei n u mai era acum. Şi n ic i măcar n u putea să-1 învinovăţească, când îl acuzase de f u r t la fel de repede ca restul fami l ie i ei.

Cum poţi i er ta pe cineva că a crezut cele m a i rele l u c r u r i des­pre tine?

-Ţ i -au făcut v reun rău? întrebă preocupat James, a p r o p i i n -du-se de Jack.

- N u mi -au rănit decât orgol iul . A m fost prea uşor prinsă. James zâmbi în t i m p ce o strivea la p ieptu l l u i . - St i i ce are cu mine? De ce a făcut asta? > - Căpitanul care m-a luat? El n ic i măcar n u te cunoaşte, lucrea­

ză p e n t r u altcineva. N u mi -a spus niciodată cum îl cheamă, aşa că i -am dat eu u n nume: A f u r i s i t u l . Poţi să-i spui şi t u aşa dacă vrei .

Câţiva d intre cei prezenţi zâmbiră în faţa spectacolului oferit de Jack. N u şi James.

- D e ce ai fost ţinută în cabina căpitanului? Jack roşi. - C u m ai...? - Este singura cabină de pe o corabie care să aibă o fereastră

suficient de mare cât să încapi p r i n ea. - A pretins că mă lasă să aleg - o r i cabina l u i , o r i puntea. Când

a m ales puntea, mi -a râs în nas. N u voia să păţească ceva premiul l u i cel mare. Dar n u s-a întâmplat n imic condamnabil - în afară

272

Pasiuni mistuitoare

de faptu l că aş fi v r u t să-1 omor. Şi apoi Andrâssy - de fapt , îl chea­mă Andrew - m-a ajutat să fug. A fost ideea l u i să ies pe fereastră şi t o t el mi -a dat semnalul care m-a anunţat că era m o m e n t u l po­t r i v i t p e n t r u asta.

-Aşadar, se pare că a spus adevărul, zise James. - în legătură cu ce? - Ne-a lăsat o scrisoare în care a mărturisit că n u e rudă cu no i ,

că a fost angajat de Catherine să pretindă acest lucru , ca să ajungă la bordul corăbiei noastre şi să ne poată fura b i juter i i le .

- E i le-au furat? întrebă Jack, surprinsă. Câteva p r i v i r i jenate se îndreptară spre Nathan. Expresia l u i

n u mai era gânditoare sau detaşată. Privirea i se r o t i p r i n încăpere şi se opr i asupra l u i J u d i t h . Cu siguranţă, fur ia revenise.

Dar James şi Jack n u erau atenţi la schimbul lor de p r i v i r i , şi Jack îi spuse tatălui ei:

- Ştiam că n-o să te surprindă să af l i că sunt nişte impostor i . N-ai avut niciodată încredere în ei.

- N u , dar Catherine n u s-a mulţumit cu f u r t u l b i juter i i lor . Andrew bănuia că avea să încerce să te răpească. Dar, în loc să vină să ne avertizeze, s-a gândit, ca u n id io t , că o s-o poată opr i .

- Chiar a încercat, dar a fost trântit la pământ. Nic i măcar n-am ştiut că l -au luat şi pe el, până când i -au dat voie să mă vadă pe corabie. Şi atunci m-a asigurat c-o să mă ajute să fug. M i - a r plăcea tare m u l t să fie Catherine învinovăţită p e n t r u asta, dar probabil n-o să fie. Ea şi A f u r i s i t u l sunt pr ie ten i foarte b u n i . Foarte b u n i , dacă mă înţelegeţi.

J u d i t h îi aruncă l u i Jack o pr iv ire ciudată. Spusese ult imele cuvinte cam cu prea m u l t patos. A p o i însă Jack îşi îmbrăţişa d i n nou tatăl şi adăugă:

- V r e a u doar să mă duc acasă. Nathan se ridică. - î n c e p pregătirile de plecare. însă James îl opr i . -Trebu ie ma i întâi să cobor la ţărm, căpitane Tremayne. N u

va dura m u l t . Drew ieşi d i n cabină în u r m a l u i James. - Crezi că u n i i d intre ei ar ma i putea fi aici?

273

- Chiar dacă sunt, să-i găsim într-un oraş aşa mare ar fi ca şi cum am căuta acul în carul cu fân. Totuşi, p r i m u l inst inct este de cele mai mul te o r i cel corect, aşa că v ino cu mine şi du-mă la b i rou l Skylark de aici. Vreau să aranjez ca o persoană în care ai încredere să afle dacă amicul n o s t r u comun este încă la închisoare şi să ne trimită apoi vorbă. Aş vrea să-1 t a i de pe listă, sau n u , înainte să mă întorc şi să t e r m i n povestea asta.

- Sper că o să mă iei şi pe mine atunci . - Te mănâncă palmele, yankeule? - N u mi -a plăcut povestea asta. N i c i unu ia d intre n o i . O r i c i -

ne-ar fi, Lacorss sau a l tu l , a întrecut măsura când a pus să fie luată Jack.

- J u d i t h Malory, insist! Dacă n u - m i spui care este problema în clipa asta...

Tocmai terminaseră de luat micu l dejun împreună. O r i de câte o r i mama ei i se adresa fo losindu-i numele întreg şi t o n u l ăsta, J u d i t h ştia că n u era de g lumi t . Dar pur şi s implu n u voia să vor­bească despre Nathan, n u ştia unde era, n u ştia dacă avea să-1 m a i vadă vreodată. Fireşte, asta n-o oprea să-1 caute d i n p r i v i r i o r i u n ­de se ducea.

L u i Roslynn îi fusese povestită în detal iu întreaga călătorie, fireşte, aşa că ştia cine era Nathan şi n u avea decât aprecieri la adresa l u i , după ce aflase cum îşi schimbase planuri le şi îşi dusese corabia în Caraibe ca să o găsească pe Jack. Ba chiar îşi exprimase regretul p e n t r u felul în care fusese t ra ta t de fami l ia Malory, în special de către soţul ei.

- A r t rebui s-o întrebi pe Jack, îi răspunse J u d i t h mamei ei. Ea se poartă foarte ciudat. E mai t o t t i m p u l furioasă, şi fără vreun m o t i v aparent.

- N u , eu te cunosc, zise Roslynn. Ţi-am surprins tristeţea d i n pr iv ire atunci când crezi că n u te vede n i m e n i . Eşti doar îngrijo­rată p e n t r u Jack? Ţi-a plăcut vreunul d intre bărbaţii pe care i -a i

CapitoCuC47

274

Pasiuni mistuitoare

cunoscut în Bridgeport? Sau eşti dezamăgită că Lord Cullen s-a logodit ma i înainte ca sezonul de aici să înceapă? A fost ceva foar­te neaşteptat, se plânse Roslynn. Dar pic iorul ăla l ov i t i-a atras m u l t prea multă compasiune d i n partea doamnelor...

J u d i t h o întrerupse, spunând sec: - T e asigur că n u plâng după scoţian. îşi făcea g r i j i p e n t r u Jack, dar în aceeaşi măsură p e n t r u tatăl

ei. L u i A n t h o n y Malory n u - i picase deloc bine să afle că Nathan era nevinovat, că se înşelase atât de m u l t în ceea ce-1 privea. îşi ce­ruse scuze în clipa în care Nathan îi adusese înapoi în Bridgeport . Fusese u n moment deosebit de jenant p e n t r u el, pe care J u d i t h îl urmărise de la distanţă. Sau poate că starea proastă a tatălui ei era rezultatul certei pe care se părea că o aveau părinţii ei? Nic i măcar nu-şi dorea să ştie despre ce era vorba. Sau poate că era pur şi s implu d i n cauză că o sumedenie de l orz i se ţineau întruna după ea, curtând-o agresiv. Do i d intre ei îi şoptiseră chiar că aveau de gând să îi ceară mâna - de la mama ei.

în m o d normal , ar fi râs în faţa unei asemenea mărturisiri a preferinţei t iner i lor . N u le spusese să n u o facă, dar n u m a i p e n t r u că nu-şi dorise să fie nevoită să le explice m o t i v u l .

M a i bine îi spunea mamei ei. De fapt , ar t rebu i să-i aducă împreună pe ambi i ei părinţi şi să stea de vorbă cu ei. Dar n u azi. Avea u n recital la care trebuia să participe după-amiază, o cină seara şi u n bal a doua zi . U n sezon la Londra era extrem de aglomerat.

Aşa că J u d i t h f u uluită să se audă dintr-odată izbucnind: - A m aflat ce este iubirea, mamă. E ceva or ib i l . Detestabil! - N u m a i dacă... Cine ar îndrăzni să nu-ţi împărtăşească sen­

timentele? întrebă Roslynn aprinzându-se, apoi însă ghici : Oh, Dumnezeule, tatăl tău a avut dreptate? Te-ai ataşat de tâ­nărul acela de pe corabie, Nathan Tremayne? Dar Tony n u mi -a spus că e atât de serios...

- Pentru că n u este - n u mai este. N u a p u t u t să mă ierte că n u l -am crezut. Nic i măcar n u pot să-1 învinovăţesc p e n t r u asta. Dar a m fost nepotriviţi de la b u n început, n u putea exista u n v i i t o r între no i . încep să accept asta. N u prea am de ales, nu?

- D o a r dacă asta-ţi doreşti, scumpo. Sau chiar trebuie să-ţi atrag atenţia că niciodată n u trebuie să spui niciodată? Sau poate

275

-—• — Jofianna Lindfsey

că trebuie să-ţi amintesc că eu şi tatăl tău n u ne-am căsătorit d i n dragoste? A făcut sacrificiul suprem, a renunţat la burlăcia l u i , ca să mă apere de vărul meu Geordie. Tony era cel m a i mare fustan-g iu d i n Londra - cu excepţia frate lui său, James, fireşte - , aşa că şi eu am fost sigură că n-o meargă niciodată. Şi uite cât de m u l t m-am înşelat. Deci, povesteşte-mi despre acest d o m n Tremayne...

N u la foarte mare distanţă, în partea de vest a oraşului, Nathan se ascundea după colţul unei clădiri, aşteptând. N u era singur. A r -no ld Burdis se sprijinea de zid, lângă el, cu şase d intre oamenii l u i aliniaţi în spate. L u i Nathan i se păru că aude o trăsură o p r i n d la intrarea d i n spate a tavernei. Dar, când se uită, n u era n imic acolo. N u auzise decât nişte sunete venind dinspre strada d i n faţă.

Era una d intre cele t re i taverne simandicoase d i n această par­te bogată a Londrei . Comandantul Burdis postase g r u p u r i d i n oamenii l u i şi la celelalte două şi câte u n singur o m de veghe la celelalte localuri , ma i puţin pretenţioase, dar aflate totuşi în zona vizată. Dacă livrările obişnuite n u se făceau dimineaţa, n ic i măcar n-ar fi fost încă acolo. Dar avea senzaţia că Grigg era chiar atât de îndrăzneţ. Şi livrările pe t i m p de noapte, când tavernele erau pl ine de aristocraţi, ar fi p u t u t atrage suspiciuni. Dar Nathan şi Burdis făceau deja treaba asta de o săptămână, de când Nathan se întorsese în Angl ia şi se dusese să-i dea rapor tu l comandantu­l u i - şi îi povestise ce aflase de la o m u l l u i Grigg înainte să plece în America.

începuse să creadă că mate lo tu l îl minţise în legătură cu livră­ri le d i n Londra. Şi totuşi, t o t ce-i spusese bărbatul în acea seară avea sens. De ce ar fi veni t u n contrabandist în Londra, dacă n u p e n t r u afaceri? De ce n u ar fi i n t r a t Grigg pe această piaţă extrem de profitabilă, după ce aflase că riscurile erau minime? D r u m u ­ri le peste canal ar fi fost m u l t ma i rapide, şi ar fi evitat coasta de sud, care era intens patrulată. Şi în oraş n u erau poliţişti de taxe. Poate că ţineau docurile sub supraveghere, dar oraşul era prea mare. Şi n u se aşteptau ca bunuri le de contrabandă să ajungă pe rute ter i tor iale .

-Eşt i sigur că p lanul tău chiar o să dea roade? întrebă Burdis, n u p e n t r u p r i m a oară.

276

Pasiuni mistuitoare

-Taverna asta aproape că a rămas fără brandy. Cer nişte pre­ţuri exorbitante p e n t r u cel pe care-1 mai au. A m i n t r a t aseară şi am cerut u n pahar. Când am comentat că preţul e prea mare, m i s-a spus să n u mă mai plâng şi că o să primească marfă cât de curând.

- D a , da, ştiu că arată promiţător, dar... Nathan îl întrerupse, a m i n t i n d u - i : - N u te-a pus n i m e n i să v i i ! - V r e i să spui că sperai să n u v i n , comentă A r n o l d . Dar o m u l

ăsta trebuie spânzurat, Nathan. în m o d public şi în m o d legal. N u pot să-1 las pe mâna ta .

- Dar va fi spânzurat p e n t r u contrabandă, n u p e n t r u uciderea tatălui meu, mârâi Nathan.

- Chiar contează p e n t r u ce îl spânzurăm, atâta vreme cât o să fie spânzurat?

Conta, dar evident că n u p e n t r u Burdis. Grigg provocase r u p ­tura d intre el şi Jory, îi făcuse să se despartă supăraţi, apoi îl omorâse pe Jory înainte ca Nathan să apuce să îndrepte lucrur i le , înainte să-i poată spună l u i Jory cât de rău îi părea că plecase aşa cum o făcuse.

- T e duci la balul ăla de mâine-seară, la care pot să-ţi aranjez intrarea?

At i tud inea comandantului faţă de Nathan se schimbase consi­derabil după ce acesta d i n urmă se întorsese în Angl ia - aproape ca şi când ar fi fost pr ieteni . După ce „lucraseră împreună" şi avu­seseră succes în misiunea lor, Nathan nic i măcar n u era surprins . Dar ajunsese să-şi dea seama că putea fi u t i l să ai pr ie ten i în cer­curile importante , în clipa în care îşi pusese în m i n t e să in t re în lumea ei.

Ceea ce fusese o idee nebunească de la b u n început, şi, p e n t r u că nic i măcar n u ştia dacă J u d i t h avea să fie la bal, spuse:

- N u ştiu. - Cro i toru l meu n u a ajuns la t i m p la tine? întrebă A r n o l d . - B a da. Doar că încep să mă întreb dacă într-adevăr este o

idee bună. - A t rebu i t să apelez la cineva care-mi era dator ca să-ţi fac rost

de invitaţia aia. A fost o favoare imensă. Cum dracu n u ştii dacă te duci?

Jofianna Lindfsey -—

- Uite-aşa. N u sunt sigur dacă este o idee prea bună să o văd d i n nou.

A r n o l d n u îl întrebase pe Nathan de ce îşi dorea să participe la u n bal în Londra, dar acum îşi dădu ochii peste cap.

-Aşadar, e vorba despre o femeie. Pentru asta sunt eu acum dator pe viaţă? A r fi t rebu i t să ştiu.

- Pe viaţă? zise Nathan, râzând înfundat. -Nu- ţ i poţi imagina ce e în stare gazda balului să ceară la

schimb. Dacă n-aş fi deja însurat, n u m-ar surprinde dacă mi -ar cere să o iau de nevastă. E văduvă.

Nathan era obişnuit cu exagerările, dar asta era prea de t o t . N-ar fi t rebui t să ceară niciodată o favoare. Dar n u îi plăcea cum se terminase legătura l u i cu J u d i t h . Cel puţin aceasta era scuza pe care o găsise p e n t r u sine. Se purtase or ib i l . Ştia asta mai bine decât oricine. Dar n u era obişnuit cu sentimentele pe care le t r e ­zise ea în el. îl scoteau d i n minţi. Şi n u îi dăduse n ic i u n ind ic iu în legătură cu ceea ce simţea ea faţă de el. Tristeţea pe care o citise în ochii ei ar fi p u t u t la fel de bine să fie dezgust sau dezamăgi­re. Şi pe t o t d r u m u l de întoarcere la Bridgeport n u o m a i văzuse niciodată singură. Fusese mereu însoţită de Jack sau de unchiu l ei. Parcă fami l ia ar fi fost u n scut p e n t r u ea... A dracului de ener­vantă famil ie !

Tatăl ei îşi ceruse într-adevăr scuze, dar cât de sincere puteau fi nişte scuze în spatele cărora se ascundea o ameninţare? „E posibi l să fii nevinovat într-o privinţă, dar n u d i n toate punctele de vede­re", adăugase A n t h o n y în acea zi . „Ştiu ce ai făcut. Stai departe de fiica mea. N-o să ţi-o spun de două or i . "

Poate că Nathan i-ar fi cerut o explicaţie dacă p r i m u l l u i gând n-ar fi fost acela că bărbatul ştia că se culcase cu fata l u i . Dar, ma i târziu, gândind cu mintea mai limpede, îşi dăduse seama că n u ar fi p u t u t să ştie asta. La u r m a urme i , Nathan era încă în viaţă.

Dar n u toţi m e m b r i fami l ie i îl t ra tau cu osti l i tate. Unchi i ei d i n America n u erau câtuşi de puţin băieţi răi. Boyd se ţinuse de cuvânt. îi făcuse rost l u i Nathan de u n echipaj şi de marfă p e n t r u Angl ia şi îi sugerase chiar unde anume o putea vinde repede, în Ipswich sau în Newport , la cele m a i bune preţuri. Nathan n u re fu­zase, având în vedere că marfa primită gratis avea să-i rotunjeas­că frumuşel punga. Dar se simţea aproape bogat acum, p e n t r u

278

Pasiuni mistuitoare

că James Malory îşi ţinuse şi el promisiunea şi îl răsplătise cu o sumă frumuşică p e n t r u a ju toru l pe care i-1 acordase.

Se apropia de amiază. Burdis avea să facă o pauză curând, dar avea să reia supravegherea m a i târziu în acea seară. De la b u n început, se îndoise de posibil itatea unei livrări în t i m p u l d i m i ­neţii şi era încă sigur că orice contrabandist ar fi preferat să ope­reze în umbrele nopţii. Nathan ştia că era acolo doar ca să-i facă l u i pe plac.

- V a t rebui să încep să aduc nişte scaune în misiuni le astea, zise A r n o l d , g l u m i n d n u m a i pe jumătate.

Nathan începu să râdă, dar se opr i în clipa în care auzi o altă căruţă apropiindu-se. Pr iv i d i n n o u pe după colţul clădirii. U n zâmbet satisfăcut îi apăru încet pe buze. O căruţă se apro­pia de intrarea d i n spate a tavernei. Trei oameni erau pe capră şi încă t re i în spate, aşezaţi pe nişte lăzi. N u era nevoie de atât de mulţi oameni p e n t r u o l ivrare obişnuită.

- A venit , îi avertiză Nathan, coborând vocea. Şi are destui oa­meni cu el cât să ne dea de furcă. E limpede că n u îşi asumă r iscur i cu o încărcătură atât de mare.

- Eşti sigur că el este? - N u l -am văzut decât o singură dată, zise Nathan. Dar H a m ­

m e t t Grigg are o faţă pe care n u o poţi u i ta . Şi îl are cu el pe o m u l l u i de încredere, d o m n u l Olivey.

- V r e a u şi corabia l u i , îi a m i n t i A r n o l d . - Sunt sigur că poţi să îl convingi pe u n u l d intre băieţi să îţi

arate unde este, ma i târziu. Dacă m a i rămâne vreunul în viaţă. Aşadar, procedăm aşa cum am discutat?

- A m discutat că nu omoram pe n i m e n i , d i n câte-mi amintesc eu, mormăi A r n o l d .

Apo i îşi t r imise jumătate d intre oameni să înconjoare taverna şi să vină pe partea cealaltă. N u voia să scape n i m e n i .

- H a i , distrage-le atenţia! Dacă reuşeşti să obţii o mărturi­sire d i n partea vreunuia d intre ei, o să adaug şi cr ima pe l ista de acuzaţii. Dacă îţi lasă impresia că e gata să te împuşte, dă-te repede la o parte!

- Da, mamă! zise sec Nathan, apoi ieşi de după colţul clădirii. Căruţa se opr i , cu toţi cei şase oameni încă în ea. Nathan

se duse în faţă şi mângâie u n u l d i n cai, în t i m p ce se poziţiona

279

Jofianna Lindfsey

între cele două animale. Ajungea şi la hăţuri, dar ar fi t rebuit să se aplece ca să fie sigur că le apuca pe amândouă. Căruţa era s in ­g u r u l m o d p r i n care Grigg şi oamenii l u i ar ma i fi p u t u t să scape, fără să facă n imic m a i m u l t decât să pornească grăbiţi în josul aleii. Dar Nathan ştia că ar fi fost u n gest prea agresiv să apuce hăţurile momentan .

Olivey îl observă p r i m u l şi-1 înghionti pe Grigg. Bărbatul ma i în vârstă se uită l u n g la el.

- Iarăşi tu? Voi , ăştia d i n neamul Tremayne, sunteţi o adevăra­tă pacoste! zise H a m m e t t , scoţând pisto lul .

- N u e nevoie să folosim armele, răspunse Nathan calm. Nu-ţi ajunge că m i - a i omorât tatăl?

- Cine zice că l -am omorât eu? replică H a m m e t t , cu u n zâmbet îngâmfat.

- U n u l d intre oamenii tăi. -Pe dracu ! începu H a m m e t t , apoi însă râse. Jory îmi suflase

câţiva cumpărători b u n i şi n u mă lăsa să mă apropii de soră-ta. I-a preferat pe nenorociţii ăia p l i n i de bani . Şi-a mer i ta t soarta. La fel cum ţi-o meriţi şi t u .

-Sora mea? Nenorocitule. . . Pistolul se descarcă. Nathan se fer i , apoi sări în faţă, după hă­

ţuri, smulgându-le d i n mâinile l u i Olivey. Grigg folosise u n pistol vechi, cu u n singur glonţ, însă acum ducea mâna după u n altul , pe care îl avea înfipt la centura pantalonilor .

Vocea l u i A r n o l d răsună clar, în clipa în care interveni cu oamenii l u i :

- încetaţi orice mişcare! I n numele regelui W i l l i a m , te arestez p e n t r u cr ima de a fi furat de la Coroană p r i n contrabandă - şi p e n t r u uciderea n u m i t u l u i Jory Tremayne.

Soldaţii d i n spatele căruţei apăruseră şi ei, cu f l intele aţintite înspre oamenii l u i Grigg. Cei t r e i d i n spate n u se întinseră după puşti. A l treilea o m de pe capră sări şi alergă înspre uşa d i n spate a tavernei, dar o găsi încuiată. U n glonţ în picior îl opr i să mai încerce şi altceva. Nathan se gândi să calmeze caii, temându-se să n u se sperie şi să o ia la fugă d i n cauza zgomotului , însă aceştia n u făcură altceva decât să ridice capetele, obişnuiţi cu sunetele puternice. Totuşi, Nathan strânse cu putere hăţurile. Olivey r i ­dicase numaidecât mâinile. Grigg făcea acum acelaşi lucru , încet.

280

Pasiuni mistuitoare -

Era încă posibi l să încerce să ajungă la p isto lul de la centură, dar, cu atâtea flinte îndreptate spre el, era puţin probabil .

Nathan se îndreptă spre Grigg, dar A r n o l d îl trase înapoi şi altcineva îl coborî d i n căruţă şi-i confiscă armele.

- L-am auzit când a mărturisit t o t u l . Capetele de acuzare i n ­clud acum şi cr ima.

Pe toţi dracii , asta nu-1 încălzea cu nimic ! - Lasă-mă doar cinci m i n u t e singur cu el, îl rugă Nathan. Dar A r n o l d ajunsese să îl cunoască suficient de bine, aşa că-i

răspunse: - Nic i n u intră-n discuţie. N u pot să spânzur u n o m m o r t . - U n m i n u t . U n u l singur! Dură u n moment , dar A r n o l d încuviinţă d i n cap, deşi n u cu

prea mare tragere de inimă. - Dar nic i o secundă în plus. Grigg ridică p u m n i i în clipa în care îşi dădu seama ce avea să

urmeze. Dar n u era u n luptător bun . St i lu l l u i era să împuşte oa­men i i pe la spate, să-i trimită pe alţii să facă treaba sau să joace murdar. încercă şi de data asta, scoţând u n cuţit ascuns în ghea­tă în clipa în care se aplecă de la mij loc , l ov i t de p r i m u l p u m n al l u i Nathan. Dar Nathan n u era o m u l care să dea înapoi. Se lansă înspre cuţit în clipa în care îl văzu, îl înşfacă şi îl azvârli cât colo. După aceea, încercările l u i Grigg de a se apăra fură de-a dreptul jenante. Nathan îi îngădui chiar să-1 atingă cu una d intre l o v i t u ­ri le l u i , doar aşa, ca să aibă senzaţia că era o luptă m a i dreaptă -dar n u era. N u simţi n ic i o satisfacţie când îşi lăsă adversarul fără cunoştinţă, când îl trimisese la pământ cu p r i m a lovitură mai zdravănă. Totu l dură mai puţin de u n m i n u t .

CapitoCuf48

J u d i t h şi Jack fuseseră lăsate să meargă singure la bal, într-o trăsură, în vreme ce părinţii lor le u r m a u în alta. Totuşi, fetele erau însoţite de escorta l u i Jack, p a t r u bărbaţi înarmaţi care o însoţiseră d i n clipa în care se întorseseră în Londra. Deşi erau

281

Jofianna Lindfsey

îmbrăcaţi în livrele, bărbaţii erau prea înalţi şi prea musculoşi ca să poată trece drept valeţi. James insistase asupra acestui as­pect, iar gărzile aveau să rămână cu fiica l u i până la n o i ordine. J u d i t h se gândea că acesta ar fi p u t u t fi m o t i v u l dispoziţiei d i n ce în ce m a i proaste a l u i Jack. Cu siguranţă n u - i plăcea să fie ţinută sub pază.

Se uită la Jack, care privea pe fereastră. Erau amândouă stră­lucitoare în această seară. Rochia l u i Jack era de mătase roz, însă s tratu l de sifon alb de deasupra crea o nuanţă pastelată potrivită ocaziei.

Până şi b i juter i i le ei erau roz - cuarţ şi diamante. Rochia l u i J u d i t h era nouă, comandată în ziua în care se

întorseseră acasă, deşi avea încă vreo zece altele pe care n u le îm­brăcase niciodată. Dar n u protestă, p e n t r u că o z i la cumpărături o calma pe Roslynn, iar mama ei avusese nevoie să se calmeze după ce aflase t o t ce se întâmplase. Rochia cea nouă era de culoa­rea preferată a l u i J u d i t h , albastru pal. Jumătate d i n garderoba ei era în această culoare. Dar alesese cu îndrăzneală o culoare m u l t m a i închisă p e n t r u marg in i , cam doi cent imetr i şi jumătate. Roslynn n u protestase, când văzuse cât de bine îi scotea ochii în evidenţă. Şi, fireşte, Roslynn avusese grijă să-i cumpere numaide­cât u n set de b i j u t e r i i no i . Aşa că rochia ei era completată cu safire în această seară.

-Arăţi splendid în seara asta, Jack. Aş vrea să pot p u r t a şi eu roz, aşa ca t ine , dar mama zice că mă face să par palidă... Mă asculţi?

-Ce? ' J u d i t h oftă. - A ş vrea să-mi spui ce e cu t ine . Fie n u mă asculţi, fie te

răţoieşti la mine . De cele ma i multe o r i te răţoieşti. Dacă ai m a i avea şi ochii roşii, aş crede că treci p r i n ce-am trecut eu cu Nathan. N u e asta, nu?

Jack p u f n i . - Crede-mă, când o să mă îndrăgostesc, o să ştiu. Şi o s-o ştii

şi t u . Toată lumea o să ştie, p e n t r u că o să-1 târăsc direct în faţa a l taru lu i , cu urlete şi zbierete dacă va fi nevoie... Ei , o să aibă tata grijă de asta.

282

-—• — Pasiuni mistuitoare —

J u d i t h n u se p u t u abţine să n u râdă, imaginându-şi o aseme­nea scenă.

- Foarte bine. Mă temeam doar să n u te fi amorezat puţin cam prea tare de Quent in .

- Poate că s-ar fi întâmplat dacă am fi avut mai m u l t t i m p îm­preună, dar n u , A f u r i s i t u l a avut grijă de asta.

Jack încă îi ma i spunea bărbatului care o răpise „Afurisitul" şi, de obicei, se enerva o r i de câte o r i cineva aducea vorba despre el. Se enerva zdravăn. însă, de data asta, t o n u l ei fusese destul de calm, aşa că J u d i t h n u avea de gând să insiste, ştiind prea bine că n u era cazul ca Jack să ajungă furioasă la bal.

Spuse în schimb: - Dar vreunul d intre toţi l o rz i i care-ţi fac curte de când ne-am

întors? - N u încă, dar n u ne grăbim, ai uitat? Cum ar fi p u t u t să uite? Nic i ea n-ar fi t rebu i t să se îndră­

gostească prea curând, dar p lanul ăsta n u mersese prea bine în cazul ei. Aşa că făcu o altă presupunere, arătând cu capul înspre acoperişul trăsurii cu care venea escorta.

- Deteşti toate măsurile astea de precauţie, nu? - Gărzile? zise Jack. N u , sunt nişte băieţi de treabă. J u d i t h n u ştia ce să mai creadă, aşa că aborda tactica mamei ei: - Jacqueline Malory, o să-mi spui chiar acum ce se petrece cu

t ine . Insist! Jack p u f n i d i n nou. J u d i t h se simţi încurajată. Era o reacţie

normală d i n partea l u i Jack. - N u - m i place să mă s imt neajutorată, ca atunci când... M-a

făcut să urăsc fap tu l că sunt femeie! J u d i t h era uluită. N-ar fi ghic it niciodată că asta putea fi pro ­

blema, şi totuşi ar fi t rebui t să-şi dea seama. Jack deţinea mereu contro lul în orice situaţie, întotdeauna ea îi conducea pe ceilalţi şi era mereu sigură de ea şi de forţele ei. Cu siguranţă orgol iul îi f u ­sese zdravăn rănit atunci când pierduse acest control , chiar dacă n u m a i p e n t r u o vreme.

însă J u d i t h îi răspunse pragmatic: - P r o s t i i ! Chiar crezi că u n bărbat s-ar fi descurcat ma i bine?

U n bărbat ar fi fost pur şi s implu pocnit în moalele capului şi luat

283

Jofianna Lindfsey

pe sus. Şi ar fi fost legat fedeleş înainte să se trezească. Crede-mă, Jack, şi bărbaţii pot fi cât se poate de neajutoraţi într-o astfel de situaţie. Dar, spune-mi sincer, asta e chiar t o t ce te supără?

Jack îşi frânse mâinile într-un gest de nehotărâre, înainte să recunoască:

- N u . - A t u n c i ce? - N u i -am spus t o t u l tate i . Când ochii l u i J u d i t h se măriră, Jack adăugă: - N u , n imic de genul ăsta. Dar a mai existat u n bi let , cel o r i ­

ginal , scris de şeful A f u r i s i t u l u i . Când l -am găsit, l -am acuzat pe A f u r i s i t că n u lăsase n i c i u n bi let , ca tata să n u aibă nic i cea m a i vagă idee despre ce se întâmplase cu mine. L-aş fi p u t u t omorî în ziua aia. De fapt , chiar am încercat. Dar m-a asigurat că trimisese Catherine o versiune m a i politicoasă decât cea originală.

Cu ochii încă măriţi, J u d i t h spuse: - U n răpitor politicos? Vorbeşti serios? Jack chiar reuşi să zâmbească o clipă. - Exact acelaşi lucru m i - a m zis şi eu în p r i m a clipă. A p o i însă

îşi frânse d i n nou mâinile. M - a m t e m u t că, dacă i-aş fi spus tate i , i-aş fi t rez i t a m i n t i r i m a i vechi şi ar fi ştiut exact cine a încercat să mă răpească şi unde să-1 găsească pe i n d i v i d . Aşa se înţelegea d i n b i l e tu l or ig inal de la şeful A f u r i s i t u l u i . Şi n u vreau ca tata să se ducă după el, cel puţin n u atunci când duşmanul l u i se aşteaptă să facă întocmai asta. N u aş suporta să ştiu că propri i le mele cuvinte l -au t r i m i s într-o capcană.

- N u crezi c-ar t rebui să-1 laşi pe tatăl tău să hotărască? - O să-i spun. După ce o să treacă suficient t i m p cât să i se po­

tolească fur ia , ca să n u se repeadă cu capul înainte şi să fie ucis. - Dar ne-am întors deja acasă de câteva săptămâni. -Şt iu . Şi poate că A f u r i s i t u l şi-a prevenit şeful să-şi mute

bârlogul şi poate ar t rebu i să dăm uitării întreaga poveste. - Pe el încerci t u să-1 protejezi? întrebă încet J u d i t h . - Dumnezeule, n u ! El ar mer i ta să fie spânzurat şi înecat! zise

Jack furioasă. J u d i t h oftă, dar spuse:

284

Pasiuni mistuitoare

- Este alegerea ta , Jack. Sper doar să n u fie o hotărâre pe care să ajungi să o regreţi într-o z i .

- N i c i nu-ţi dai seama cât m-am t o t frământat în legătură cu asta. Simplul fapt că n u mă pot hotărî mă face să mă s imt furioasă pe mine însămi. Dar n u m-am t e m u t niciodată atât de tare p e n t r u tata. Voiau să-1 controleze p r i n minei Să îl omoare d i n cauza mea! O să îi spun, fie c-o să folosească la ceva, fie că n u , dar abia după ce o să se termine sezonul. I n plus, până atunci probabil o să aibă m a i mul te informaţii. Unchiu l C l in ton 1-a asigurat că toţi căpita­n i i Skylark care trec p r i n zonă o să fie cu ochii în p a t r u după Ca­therine , Andrew şi A fur i s i t . Cu siguranţă o să iasă ceva d i n asta.

J u d i t h era de cele ma i multe o r i de acord cu Jack, dar, de data aceasta, plescăi d i n limbă.

- N u - m i place s-o spun, dar cred că pur şi s implu ar t rebu i să ai m a i multă încredere în tatăl tău. Atâta vreme când n u este în joc viaţa unei persoane iubite , n imic n u - i va putea sta în cale. Ştii şi t u foarte bine cum e.

Jack zâmbi, apoi râse de-a binelea. - Da, ştiu. Vreau doar să mă asigur că, într-adevăr, aşa o să se

întâmple, lăsând să treacă îndeajuns t i m p încât cel care a pus la cale toate astea să nu-1 ma i aştepte. Asta e t o t , Judy. Vreau doar ca tata să aibă o şansă m a i bună. Şi m-am m a i gândit şi cât de m u l t ar fi suferit dacă ar fi ratat sezonul meu fiind plecat ca să rezolve tărăşenia asta.

într-adevăr, era u n raţionament logic, aşa că J u d i t h n u m a i spuse n imic pe această temă. Şi, în m o d v iz ib i l , Jack se simţea m a i bine după ce-i împărtăşise ce avea pe suflet. încă zâmbea în clipa în care ajunseră la bal.

Balul l u i Lady Spancer n u era p r i m u l bal al sezonului. Pe ace­la îl rataseră d i n cauza excursiei neprevăzute în Caraibe, care le întârziase întoarcerea în Londra cu o săptămână. N u era nic i al doilea bal, dar cel puţin la acela reuşiseră să ajungă, deşi îşi

CapitoCul'49

285

-—• Jofianna Lindsey -— —

confirmaseră participarea cu n u m a i o z i în avans. Şi acesta era m o t i v u l p e n t r u care J u d i t h avea deja atât de mulţi pretendenţi. Dar spera să se poată simţi bine măcar la acest al treilea bal. Ne­suferită mai e speranţa asta atunci când ştii că n u ai n ic i cea mai mică şansă...

Peţitorii l u i Jack se năpustiră numaidecât asupra ei, însă Geor­gina îl ţinuse pe James mai în spate în m o m e n t u l în care sosiseră, aş că t i n e r i i înflăcăraţi încă n u observaseră că tatăl l u i Jack era şi el de faţă.

Georgina insistase asupra acestei măsuri de precauţie. Pen­t r u că James se ferise mereu de ieşirile în societate, existaseră întotdeauna nenumărate zvonur i despre el, care m a i de care m a i scandaloase, zvonur i pe care u n i i le m a i şopteau şi azi pe la col­ţuri. Pur şi s implu n u oferise niciodată înaltei societăţi şansa de a-1 cunoaşte cu adevărat şi n ic i n u avea să o facă vreodată. Georgina fusese nevoită să-1 ţină deoparte şi la p r i m u l lor bal, p e n t r u ca Jack să aibă şansa de a cunoaşte câţiva t i n e r i înainte ca i n f a m u l ei tată să fie observat. Pe James aproape că-1 amuzau unel t i r i le soţiei l u i .

Intrarea l u i J u d i t h în sala de bal împreună cu părinţii ei n u era la fel de problematică. Singurele zvonur i care circulaseră vreodată în legătură cu tatăl ei erau acelea că fusese cândva mare crai şi, d i n această cauză, fusese implicat în duelur i - deloc puţine. Cele mai mul te d intre acestea fuseseră însă date uitării. Era încă u n fapt bine cunoscut că era u n adevărat maestru al r i n g u l u i - dar ce tânăr n u ştia asta, având în vedere că toţi vizitaseră, cel puţin o dată, reşedinţa Kn ighton , ca să-i urmărească vestita îndemâna­re în luptă?!

J u d i t h ştia că at i tudinea tatălui său era cea care îi făcea pe t i n e r i i bărbaţi să ezite să o abordeze - atunci când Roslynn n u stătea cu ochii pe el, îndemnându-1 să zâmbească sau cel puţin să păstreze o expresie neutră. Dar, la p r i m u l bal, Roslynn reuşise destul de bine să îl împiedice pe A n t h o n y să sperie toţi bărbaţii care se apropiau de J u d i t h , iar Roslynn fusese la rândul ei deose­b i t de drăguţă cu toţi aceştia, şi tocmai de aceea J u d i t h avea deja m a i mulţi peţitori. Apărură şi în această seară, doar că ceva m a i greu, având în vedere că A n t h o n y era încă lângă ea.

286

Pasiuni mistuitoare

însă u n cot f u direcţionat înspre coastele l u i Anthony, în t i m p ce soţia l u i îi şoptea:

-Poartă-te frumos. F i i amabil . încearcă să le laşi impresia că eşti pr ie tenul lor.

- E i , acum chiar că exagerezi, scumpo! se plânse Anthony . Dar o să încerc să aplic p r i m a variantă, dacă promiţi să n u m a i stai cu gura pe mine.

Schimbul de cuvinte f u scurt, însă îi acordă l u i Addison Tyler şansa de a o răpi pe J u d i t h şi de a o p u r t a în piruete până pe r i n g u l de dans, cu u n râs uşurat.

- Doamne, credeam că n-o să-i m a i distragă atenţia! N u trecuseră n ic i zece m i n u t e de când intrase în sala de bal,

şi J u d i t h ştia că tânărul exagera. Dar Addison încă zâmbea, aşa că, evident, replica l u i fusese spusă în glumă. Cel dintâi născut al u n u i conte, Addison avea să moştenească într-o bună zi t i t l u l . Cu părul b lond, ochi de u n cenuşiu-închis şi trăsături frumoase, stia că era burlacul favor i t al sezonului. Si o ştiau si doamnele. M a i mul te d intre ele puseseră ochii pe el, înainte ca Jack şi J u d i t h să ajungă acasă. J u d i t h le cunoştea pe m a i multe d intre debutantele care locuiau în Londra, cu care ea şi Jack socializaseră în copilărie şi în adolescenţă, însă mai multe îi întorseseră acum spatele, ca şi cum l-ar fi furat pe Addison Tyler de sub nasul lor.

-Există vreun m o t i v anume p e n t r u care mă urăşte tatăl tău? întrebă Lord Tyler, în t i m p ce o învârtea încet pe r i t m u l u n u i vals.

- N u , vă urăşte pe toţi în egală măsură. -Aşadar, e genul ăsta de tată? N u suportă gândul că o să te

piardă? - Ceva de genul acesta, da. Addison era u n u l d intre cei do i t i n e r i l o rz i care hotărâseră deja

că voiau să se însoare cu ea. Hadley D u n n i n g era cel de-al doilea. Veniseră amândoi să o vadă în fiecare z i în această săptămână, la ora cuvenită, dimineaţa târziu. Şi n u erau s ingur i i care făcuseră acest lucru . însă Addison avea o at i tudine oarecum agresivă faţă de ceilalţi pretendenţi, ca şi cum, odată ce-şi făcuse cunoscute i n ­tenţiile, s-ar fi cuvenit ca restul să se retragă. Ba chiar el şi Lord D u n n i n g schimbaseră nişte cuvinte destul de aprinse la recitalul

287

Jofianna Lindfsey

de cu o z i în urmă. Gazda îşi exprimase chiar îngrijorarea ca n u cumva să înceapă vreo bătaie chiar acolo, în salonul ei de muzică. J u d i t h se îndoia că s-ar fi întâmplat aşa ceva, având în vedere că cei doi se cunoşteau destul de bine. Chiar şi aşa, gazda le ceruse să plece.

Addison n u îşi ceruse încă scuze p e n t r u acel incident , poate că n u considera că era cazul. Roslynn fusese amuzată că bărbaţii începuseră deja să se bată p e n t r u ea. A n t h o n y n u ştia, p e n t r u că se dusese să îşi descarce fur ia în r ing , în după-amiaza zilei trecute.

- Cel puţin mama ta este destul de drăguţă. Destul de drăguţă? Ce-şi imagina caraghiosul ăsta? Că erau el

şi ea împotriva părinţilor ei? A p o i însă, gemu în sinea ei. Căuta u n m o t i v să nu-1 placă, n u - i

aşa? Şi totuşi, îl preferase de la b u n început, dar, trebuia să fie sinceră, doar p e n t r u că era cel m a i chipeş d intre toţi. Totuşi, chiar după ce ajunsese să-1 cunoască m a i bine, îl găsea în continuare acceptabil. Puţin nepăsător, cam prea îndrăzneţ, îi plăcea să flir­teze... Dar n u o făcuse să râdă n ic i măcar o dată.

Sincer, îl plăcea m a i m u l t pe Lord Dunning . Hadley n u era la fel de chipeş ca Addison, dar era cu siguranţă m a i amuzant, şi J u d i t h avea mare nevoie să râdă în acest m o m e n t al vieţii ei. Şi era şi m u l t m a i prietenos. Părea chiar interesat să o cunoască, n u doar să o ia numaidecât pe sus, ca Addison. Dar J u d i t h n u voia să se lase zorită să ia o hotărâre - şi se simţea zorită. De amândoi. Asta trebuia să înceteze. Sezonul abia începuse.

Aşa că n u spuse nimic , aşteptă scuzele care n u veniră şi reuşi să zâmbească atunci când Addison o conduse înapoi la părinţii ei. Dar tânărul ei însoţitor îl bloca pe Hadley, împiedicân-du-1 să se apropie suficient încât să o poată inv i ta la următorul dans. I n m o d intenţionat. Ba chiar îl împinse uşor la o parte.

Ceea ce-1 făcu pe A n t h o n y să spună: - S ă ştii că mă pricep să izbesc două capete între ele. Dacă eu

trebuie să mă p o r t f rumos, pe toţi dracii , ar t rebui să vă purtaţi şi vo i !

Spusese aceste cuvinte cu u n zâmbet încordat, ceea ce o ţinu în frâu pe Roslynn. De fapt , de îndată ce Hadley D u n n i n g o conduse pe J u d i t h pe r i n g u l de dans, îi şopti soţului ei:

288

Pasiuni mistuitoare -—

- Gelozia l u i Lord Tyler este amuzantă, dar n u m a i atâta vreme cât n u întrece măsura.

- N u e cazul să spui m a i mul te , draga mea, voi . . . - Oh, n u vei face nimic ! i-o reteză Roslynn, ştiind exact ce îl

mâncau palmele să facă. Dacă vor să se bată p e n t r u Judy, lasă-i. Putem doar să sperăm că n u vor face asta la u n u l d intre evenimen­tele majore - de fapt , presupun că n-ar strica să îi spui vreo câteva cuvinte discrete, doar aşa, ca să-1 m a i domoleşti puţin. Dacă poţi să faci asta fără să te a t ing i de el. Dacă o să se sperie, asta e. N u se poate spune că îl preferă în m o d deosebit. J u d i t h n u are favoriţi.

- A h , îmi place cum sună asta! zise Anthony, cu u n zâmbet foarte sincer.

Vorbeau în şoaptă, dar asta n u m a i p e n t r u că doi d intre pre­tendenţii l u i J u d i t h încă se învârteau pe lângă ei, în loc să se ducă să-şi găsească partenere p e n t r u valsul în desfăşurare. N u era prea plăcut, însă t i n e r i i tăuraşi îşi făcuseră alegerea şi n u voiau să rişte să rateze următorul dans cu J u d i t h .

- A r t rebui să te întrebi de ce fiica ta n u este încântată de nic i u n u l d i n aceşti t i n e r i l orz i , îl avertiză Roslynn.

-Şt iu deja de ce. Ea şi Jack au o înţelegere. N u se mărită anul ăsta. Slavă D o m n u l u i !

- N u ăsta e m o t i v u l , şi cred că ştii şi t u . Este îndrăgostită de altcineva. Doar că eu n u l -am cunoscut încă.

- Ei , n-a fost decât o flacără trecătoare, pe care am avut grijă să o st ing repede. A depăşit m o m e n t u l .

- întâmplător, eu ştiu altceva. Şi cred că este m o m e n t u l să îl cunosc pe d o m n u l Tremayne.

- Mă bucur să spun că e departe de-aici. Şi departe să rămână! - Chiar aşa? spuse Roslynn, cu voce aspră. Eşti feric it când fata

ta n u e? A n t h o n y p u f n i . -Uită-te la ea, Ros! Râde. Ţi se pare că-i duce doru l caraghio­

sului ăluia? - îşi ascunde bine sentimentele, dar mi -a mărturisit t o t u l . Aşa

că, dă-mi voie să te întreb: A i fi în stare să stai în calea fer i c i r i i ei? Cum A n t h o n y n u răspunse, Roslynn adăugă: A r t rebu i să-1 găseşti şi să i-1 aduci.

289

Jofianna Lindsey

De data asta, A n t h o n y izbucni în râs. - Nic i n u mă gândesc! N u ne amestecăm, d i n t r - u n m o t i v foarte

s implu: băiatul ăla n u o vrea. A l t f e l ar fi aici ca să-mi ceară mâna ei înainte să o facă altcineva. Dar n u este, nu?

- Pentru că, în m o d evident, n u îl placi, şi o ştie foarte bine, se plânse Roslynn.

A n t h o n y clătină d i n cap, în semn că n u era de acord cu soţia l u i .

- N u , l u i chiar n u - i este frică de mine , Ros. Câtuşi de puţin. Asta- i u n u l d intre puţinele l u c r u r i care chiar îmi plac la el.

- Măcar e ceva, răspunse Roslynn, zâmbindu-i. A n t h o n y îşi dădu ochii peste cap. - F a p t u l că-mi place totuşi ceva la el n u înseamnă că mi-1

doresc ca ginere. - N-o să-ţi placă niciodată n ic i u n bărbat p e n t r u fiica ta . Nic i

măcar n u sunt surprinsă că toată treaba e atât de dificilă. Dar t r e ­buie să te gândeşti la Judy, n u la t ine . Ştiai că va veni această zi .

- Dar n u a venit încă. îţi repet, n u o vrea, şi Jud i th va trebui să... - El este? întrebă dintr-odată Roslynn, arătând cu bărbia în­

spre intrare , către u n tânăr extrem de chipeş, cu părul atât de b l ond că prea alb.

A n t h o n y şuieră: - Ce tupeu pe el, a fur is i tu l ! - Ei bine, chiar t u ai spus că n u - i e frică de t ine , zise Roslynn,

cu u n zâmbet superior.

CapitoCuCSO

J u d i t h îl văzu pe Nathan în clipa în care acesta intră în sala de bal , doar p e n t r u că privirea ei se îndrepta mereu în acea direcţie, sperând să îl vadă. Dar, când se întâmplă, J u d i t h avu nevoie de câteva clipe doar ca să se asigure că vedea bine.

îmbrăcat într-un costum negru de seară, croit impecabil , se potr ivea perfect cu scena d i n jur , ca şi cum chiar ar fi aparţi­n u t acestei l u m i . Şi n u era aşa? Cu siguranţă avea t i t l u l care să-i

290

(Pasiuni mistuitoare

permită să fie acolo, dar cum reuşise să facă rost de o invitaţie? J u d i t h presupunea că avea una, alt fel n u ar fi reuşit să treacă de intrare .

Dar puţin îi păsa cum reuşise! Era acolo! Iar in ima ei începuse deja să bată mai repede. îşi venise în sfârşit în fire. Venise să o găsească. Dar să o facă într-un m o d atât de îndrăzneţ? Când ar fi p u t u t să o caute pur şi s implu acasă la ea... A r fi fost lăsat să in t re , în fiecare zi de când se întorsese, îşi informase majordomul să-1 aştepte, apoi fusese nevoită să facă faţă dezamăgirii, atunci când Nathan n u apărea.

Ochii lor se întâlniră, însă J u d i t h n u - i p u t u susţine privirea, p e n t r u că încă se învârtea în braţele l u i Hadley. Dar, în clipa în care muzica se sfârşi, se întoarse repede la mama ei, ca să fie disponibilă p e n t r u Nathan. Tatăl ei avusese grijă să dispară d i n peisaj. Slavă D o m n u l u i !

A p o i însă îl observă pe A n t h o n y în capătul încăperii. Se dusese să-şi unească forţele cu James.

A r face bine să n u îl pună pe fugă pe Nathan! N u în seara asta! Avea să fie o seară magică de-acum, cea mai frumoasă seară a sezonului, a vieţii ei! Şi asta p e n t r u că Nathan venise după ea.

Roslynn n u era singură. Cei do i t i n e r i cu care J u d i t h n u dan­sase încă o aşteptau şi încă doi l i se alăturaseră - u n u l pe care îl ştia şi a l tu l care n u îi fusese prezentat încă. Trei d intre ei îi cerură favoarea următorului dans şi J u d i t h se grăbi să-i refuze. Dar t o t n u plecară!

Roslynn îi şopti: - Le-am sugerat să-şi găsească alte partenere până le vine rân­

dul să danseze cu t ine , dar am impresia că au pr ins rădăcini. J u d i t h era flatată, dar, în clipa de faţă, insistenţa t iner i l o r o

i r i t a . Oare Nathan avea să se apropie măcar de ea, când atâţia l orz i se luptau să-i câştige atenţia? Şi nu-1 m a i putea vedea. Unde se dusese?

A p o i însă Roslynn spuse cu voce şi m a i joasă: - Poate că-ţi este sete. Lady Spencer a pregătit o m u l t i t u d i n e

de răcoritoare, pe gustul tu turor . J u d i t h ghici : - L-ai văzut?

291

Jofianna Lindsey

-Tatăl tău mi -a conf irmat că d o m n u l Tremayne este aici, da. A p o i adăugă cu u n zâmbet: Rămân eu aici şi le p rez in t scu­zele tale.

J u d i t h îi adresă u n zâmbet radios şi începu să se îndrepte spre cealaltă parte a încăperii. Dar n u apucase să facă n ic i cinci paşi, când îl văzu pe Nathan dansând cu altcineva. Se opr i , dându-şi dintr-odată seama că era posibi l să n u fi veni t acolo p e n t r u ea. A r fi p u t u t foarte bine să fie intrarea l u i în societate, de care avea nevoie dacă voia să ia în serios tute la celor două nepoate. Oare începuse să-şi facă relaţiile de care ştia că urma să aibă nevoie m a i târziu, când fetele aveau să fie mari? Sau doar se asigura că A n t h o n y avea să-1 lase în pace dacă-şi îndrepta atenţia în altă par­te, momentan? Sau, şi ma i rău, îi transmitea mesajul că t o t u l se terminase între ei?

Dar, or i cum ar fi fost, n u - i plăcea tactica l u i . Câtuşi de puţin. Se întoarse la t i n e r i i care o aşteptau şi-i spuse nou-ven i tu lu i : - N u ne-am cunoscut. Să compensăm acest lucru cu u n dans? Tânărul n u o refuză, deşi n u o inv i tase la dans când a v u ­

sese ocazia. - Eu sunt Robert Mactear, spuse el, de îndată ce începură să

valseze. Venisem să o salut pe mama ta . E foarte bună prietenă cu a mea.

N u - i auzi decât numele, care-i suna cunoscut, însă privirea şi atenţia ei erau în altă parte. Nathan trecu la doar câţiva paşi de ea. Nesuferita aia cu care dansa trăncănea ca o moară stricată. Iar el părea absolut fascinat de fiecare cuvânt.

- M i - a t r i m i s m a i multe invitaţii, cu m u l t înainte să înceapă sezonul. Ştiu că are m a r i speranţe p e n t r u no i .

J u d i t h c l ipi . - Pentru n o i doi? Chiar aşa? Mama ei îi şi căutase alt scoţian, după ce Ian Cullen

fusese furat de o altă debutantă? Dar asta ar fi t rebu i t să se întâm­ple în t i m p ce J u d i t h era în America - înainte ca mama ei să ştie despre Nathan.

- D a , îi confirmă Robert. A t rebui t să mă întorc în Londra cu afaceri, şi m-am gândit să o anunţ pe mama ta că sunt luat deja - cel puţin o să fiu, când iubi ta mea o să-mi spună „da".

292

Pasiuni mistuitoare

J u d i t h aproape că râse. Pur şi s implu peţitul n u părea să fie ta lentu l l u i Roslynn. în schimb, spuse:

- Şi eu sunt luată, deşi i u b i t u l meu pare să mă ignore în seara asta.

- în cazul ăsta, poate vre i să râdem şi să ne prefacem că flirtezi cu mine? Doar aşa, ca să-i dăm u n imbold? Ştiu d i n proprie expe­rienţă cât de bine merge treaba asta.

De data asta, J u d i t h râse, apoi spuse: - Eşti u n băiat de treabă, Robert. Puţin mai târziu, Jack o găsi şi o întrebă: - Ce naiba caută el aici? -Agită apele, spuse J u d i t h . Doamnele nu-şi pot lua ochii de la

el, în caz că n-ai observat. Jack o p r i v i lung. - în m o d clar, ai observat şi t u . De ce n u - i spui pur şi s implu

ce simţi? - N u aşa se face. Sprâncenele l u i Jack se împreunară. - Glumeşti, nu? Noi aşa facem. N u , poate că Jack ar fi făcut aşa, dar J u d i t h n u avea curajul

ăsta. A r fi v r u t să fie m a i puternică, şi trecu de m a i mul te o r i pe la bu fe tu l cu răcoritoare, sperând să prindă curaj. Dar degeaba. Totuşi, paharele de şampanie îi dădură curajul să flirteze m a i m u l t decât oricând în acea seară, urmând sugestia l u i Robert. Dar nic i asta n u părea să-i ajute la n imic . Nathan n u observă, fiind prea ocupat să danseze cu toate celelalte debutante, în afară de ea. A f u r i s i t u l pământului, chiar n u avea să o ierte niciodată?

Dar, când îl văzu îndreptându-se spre ieşire, îşi luă i n i m a - n dinţi şi alergă după el, ca să-1 oprească.

- Pleci? Serios? Fără să-mi adresezi măcar u n cuvânt? El se întoarse. - Da. Asta e lumea ta , drăguţă, n u a mea. N u ştia cum să-i răspundă, dar începea să simtă d i n n o u acea

durere în piept , strângându-i in ima , sufocând-o. Şi totuşi, avea impresia că el o aşteaptă să spună ceva, însă J u d i t h n u putea de­cât să se uite la el, la chipul l u i f rumos pe care nu-1 m a i văzuse de aproape o lună, la vânătaia de pe obrazul l u i care abia dacă

293

Jofianna Lindfsey

se distingea, dar pe care ea o vedea, la l in ia strânsă a buzelor l u i , la maxi laru l încordat şi la emoţia intensă d i n ochii l u i . Foc sau gheaţă? Nu-şi putea da seama!

Dar t o t ce p u t u să spună f u : - De unde ai vânătaia? - A m reuşit în sfârşit să închei nişte socoteli m a i vechi. - Şi a fost t o t ce aveai de înche...? întrebarea rămase în aer. Nathan îi întoarse spatele şi ieşi d i n

sala de bal. Oh, Dumnezeule, de ce flirtase în asemenea hal cu ceilalţi bărbaţi? Oare tocmai îl pierduse d i n cauza asta?

Reuşi să treacă de restul serii . Şampania părea să o ajute. Poa­te că băuse totuşi prea multă, p e n t r u că se simţea ameţită în clipa în care se întinse în pat, fără să-şi ma i amintească cum a jun­sese acasă.

Dar adormi numaidecât în acea seară. Era sigură că e încă ameţită de alcool când îi auzi vocea, îi simţi mâinile pe obraji , cu o atingere care-i vindecă toate rănile. Dar fireşte că n u dormea.

Acum era cât se poate de trează. - Cum ai i n t r a t aici? - Pe fereastră, zise el, continuând să-i mângâie obrazul. La fel ca piso iul l u i , J u d i t h simţea nevoia să se întindă spre

mâna l u i , aşa că-şi înclină uşor capul. - N u a fost p r i m a oară când am stat la fereastra ta . Asta o surprinse. - Dar cum ai ştiut care e a mea? - A c u m câteva zile, am găsit-o în spate pe una d intre fetele

voastre de la bucătărie şi am convins-o că vo iam să arunc cu pie­tricele în fereastra ta , ca să-ţi atrag atenţia. M i - a arătat-o bucu­roasă. Credea că sunt u n u l d intre nenumăraţii tăi pretendenţi şi că vreau să te impresionez cu o serenadă privată.

J u d i t h încercă să şi-1 imagineze pe Nathan cântând şi o umflă râsul.

- N-ai fi făcut t u aşa ceva! Razele l u n i i l u m i n a u îndeajuns camera încât să-i poată vedea

zâmbetul. - N u , n-aş fi făcut. - Puteai să v i i pur şi s implu pe uşa d i n faţă.

294

Pasiuni mistuitoare -—

- La cum îl ştiu pe tatăl tău, n u puteam. Dar am aruncat atât de multe pietricele în seara asta, încât m-am t e m u t că o să sparg geamul. Dar t u n-ai auzit n imic .

Afur i s i ta de şampanie! Ba n u , de fapt se bucura că n u o trezise zgomotul , că Nathan găsise, probabil , scara sprijinită de mărul d i n grădina lor. Dar de ce o făcuse? Puţinele vorbe pe care i le spusese la bal sugerau că n u avea să-1 mai vadă niciodată - cu s i ­guranţă n u aşa.

- Ce cauţi aici? întrebă ea, cu răsuflarea tăiată. - Spune-mi că n u mă aşteptai. - N u , n u te aşteptam. - Ba da, în sufletul tău, mă aşteptai. Nu-1 contrazise d i n nou , însă Nathan presupusese ceva greşit,

în t i m p ce ea fusese absolut zdrobită de indiferenţa l u i d i n acea seară, convinsă că era încă furios pe ea. Oare căzuseră amân­doi pradă unor presupuneri false? Când simplele gesturi , pre­cum cel pe care îl făcea el acum, puteau spune m a i m u l t decât orice cuvinte?

Dar, amintindu-şi cât de m u l t suferise, spuse: - A r fi t rebu i t să v o r b i m la bal , cel puţin m a i m u l t decât am

făcut-o. - A m crezut că o să vorb im. A m crezut chiar că o să şi dansăm.

Dar, când am ajuns acolo, am rămas u lu i t de cât erai de frumoasă -şi de cât de bine te potr iveai în acea atmosferă strălucitoare. Şi m-am t e m u t că o să te sărut, chiar acolo, în faţa t u t u r o r , dacă...

J u d i t h se ridică numaidecât să-1 sărute, întrerupându-1 în m i j ­locul propoziţiei. îşi dorise să facă acest lucru d i n clipa în care-i auzise vocea. Venise la bal p e n t r u ea. Venise aici, în seara asta, p e n t r u ea. N u avea nevoie să m a i audă nic i u n cuvânt. Dar avea nevoie să se simtă d i n nou aşa cum n u m a i el ştia să o facă să se simtă. Tânjise după asta, plânsese după asta - după el. A r fi t r e ­b u i t să-1 admonesteze p e n t r u că o lăsase să aştepte, dar n u acum, când îşi dezvăluia cele ma i profunde sentimente, când o zdrobea la p ieptu l l u i şi-i devora buzele.

Aşa că, atunci când el o împinse înapoi pe pernă, ar fi p u t u t să strige de fericire, însă auzi:

295

Jofianna Lindsey

- Lasă-mă o clipă, drăguţă, te rog. N u vreau să te rănesc, dar nu-ţi poţi imagina cât de m u l t te doresc.

înţelegea. A r f i p u t u t spune acelaşi lucru . Dar n u avea nevoie de n ic i o clipă.

-Trage adânc aer în piept ca să te calmezi, dacă trebuie, dar grăbeşte-te! îi ceru ea.

Nathan râse şi-i spuse cu voce tremurândă: - S ă ştii că a mers, glumeaţă mică! N u avea t i m p să-i explice că n u glumea. Dar se ridică şi îşi scoa­

se haina de seară, apoi eşarfa şi cămaşa. J u d i t h dădu la o parte aşternuturile, ca să se poată ridica în genunchi pe marginea p a t u ­l u i , în faţa l u i . Când f u suficient de aproape, îşi trecu mâinile pes­te pielea l u i goală. Ce senzaţie fascinantă p e n t r u toate simţurile ei! Avea u n t r u p magnific, perfect proporţionat, mare, zvelt, cu muşchii t a r i . întotdeauna fusese îndeajuns doar să se uite la el ca să simtă cum se stârneau în ea senzaţii d intre cele m a i p r i m i ­t ive , pe care n u le înţelesese niciodată pe deplin. Dar, în această clipă, el era flacăra, şi ea era mol ia , îi era absolut impos ib i l să-i reziste, şi t o t t r u p u l îi ardea de dorinţa p e n t r u el.

Se dezbrăca repede, dar n u atât de iute cât ar fi v r u t . îi zgâ­rie sfârcurile cu unghi i le , n u fără intenţie, însă îl auzi gemând. Se opr i , ne f i ind sigură de ceea ce-i făcuse - fusese u n geamăt de durere sau de plăcere? însă îşi aruncă la o parte cămaşa de noap­te ca să afle şi îşi zgârie p r o p r i u l sfârc ca să simtă ce simţise el. . . „Oh, Dumnezeule!"

El o spuse cu voce tare: - O h , Dumnezeule! A p o i o aruncă cu spatele pe pat. Se rostogoliră împreună. J u d i t h râse şi ajunse sub el, de unde

îi zâmbi radios. Nathan părea transfigurat. J u d i t h era vrăjită de ochii l u i şi de

nemărginirea sentimentelor d i n ei. O iubea! Şi-ar fi do r i t ca el să i-o spună, dar se mulţumea şi doar să o vadă. Iar buzele l u i erau acum blânde pe faţa ei, pe u m e r i i ei, pe gâtul ei. Iubirea pe care i-o p u r t a se simţea în fiecare atingere. Chiar şi în clipa în care pă­trunse în ea, ceva m a i târziu, o făcu cu infinită blândeţe şi grijă.

296

(Pasiuni mistuitoare

Erau ca două părţi ale aceluiaşi întreg, sort ite să se unească. Se potr iveau perfect.

Extazul sosi p e n t r u ea m a i întâi, şi asta destul de repede. Spera că n u avea să fie mereu aşa, p e n t r u că jumătate d i n plăce­re era d r u m u l până acolo. Poate că reuşea să-1 convingă să m a i facă o dată dragoste cu ea. însă şampania îşi făcu simţit efectul înainte să apuce să t e r m i n e gândul, şi J u d i t h simţi cum o învă­luie somnul .

- V r e a u să mă însor cu t ine - dacă pot să te am fără restul famil ie i .

Nathan n u glumea decât pe jumătate, însă J u d i t h n u răspunse. - J u d y ? Zâmbi când îşi dădu seama că era deja adormită. Sau poate

doar se prefăcea că dormea, şi atunci însemna că avea deja răs­punsul , nu? N u , se săturase de îndoieli, avusese m u l t prea mul te când venea vorba despre ea. Se îmbrăcă, o sărută pe f runte şi ieşi pe unde venise. Era rândul ei acum. Dacă îl voia în viaţa ei, ştia unde putea să-1 găsească şi să-i spună.

CapitoCuCSl

J u d i t h se trez i cu u n zâmbet şi o durere păcătoasă de cap. Durerea de cap îi trecu pe măsură ce orele dimineţii înaintau; zâmbetul persistă. Fusese până la urmă o noapte magică, doar că n u la bal. Şi ar fi fost plăcut să şi-o poată a m i n t i m a i în detaliu, dar, chiar şi aşa, se simţea copleşită de bucurie. A r fi t rebu i t să fie mai precaută - la u r m a urme i , t o t aşa se simţise şi atunci când făcuse p e n t r u pr ima oară dragoste cu Nathan. Dar de data asta era d i fer i t . De data asta, era sigură că Nathan o iubea.

Jacqueline îşi făcu apariţia pe la jumătatea dimineţii, în loc să rămână acasă şi să-şi primească v i z i t a t o r i i , dar asta n u era ceva neobişnuit. Jack n u avea răbdare să respecte chiar toate f o rmal i ­tăţile u n u i sezon. Chiar şi aşa însă, n u putea scăpa de toţi preten­denţii. După ce l i se spusese unde plecase, u n i i d intre ei veniseră să o caute acasă la J u d i t h , aşa că salonul d i n Park Lane era destul

297

Jofianna Lindsey

de aglomerat astăzi. Şi tocmai de aceea dură atât de m u l t până când Jack reuşi să găsească u n m o m e n t în care să fie singură cu J u d i t h .

Şi atunci , remarcă: - Pari destul de binedispusă azi, deşi trebuie să recunoaştem că

a fost, într-adevăr, u n bal splendid, n u - i aşa? - N u , dar a fost o noapte splendidă, răspunse J u d i t h . - Credeam că te-ai întors furioasă acasă. J u d i t h n u - i răspunse, în schimb zâmbi entuziasmată. - A m luat o hotărâre. A i avut dreptate. A r fi t rebui t să-i spun

l u i Nathan ce s imt p e n t r u el. Şi o vo i face, cu pr ima ocazie în care îl vo i revedea.

- Dar abia dacă ţi-a adresat două cuvinte aseară! Chiar crezi că o să vă mai vedeţi?

- Da, p e n t r u s implu l m o t i v că a făcut senzaţie aseară. N u am nic i o îndoială că toată lumea d i n înalta societate n u vorbeşte decât despre el în dimineaţa asta.

Jack p r i v i peste umăr, apoi încuviinţă d i n cap şi p u f n i : - Cu siguranţă, ei n u m a i despre asta vorbesc. - A ş a că fiecare gazdă va d o r i să-1 includă de-acum pe l ista de

invitaţi, zise J u d i t h . -Poate o să dorească, dar n i m e n i n u ştie unde să trimită

invitaţiile. - D a r ştiu eu, spuse J u d i t h , zâmbind vicleneşte. Şi vo i avea

grijă să se afle. - O să încâlci pactul nos t ru , n u - i aşa? zise Jack, cu o mutră

acră. J u d i t h o strânse tare în braţe. - N - a m încotro. O să înţelegi şi t u , când o să simţi ce s imt eu.

Este cel m a i m i n u n a t lucru , Jack, chiar este! - V r e a u doar să ştii că, dacă te ma i face o dată să suferi, vo i

avea personal grijă să i-o plătesc cu aceeaşi monedă. J u d i t h râse. - Si eu la fel . > îşi anulă planuri le p e n t r u acea după-amiază ca să ia la mână

toate invitaţiile şi să scrie câte u n bi let către fiecare gazdă a eve­nimente lor ce aveau să urmeze. Dădu peste t o t adresa l u i Derek,

298

(Pasiuni mistuitoare

aşa că J u d i t h îi scrise şi vărului său u n bilet , rugându-1 să ducă invitaţiile la casa în ruină. Adăugă chiar şi u n post -scr iptum: „Va fi curând reparată".

Fireşte, era posibi l ca Nathan să n u se ducă direct în Hamp-shire. Poate că stătea undeva în oraş, aşteptând u n m o m e n t pr i e l ­nic ca să-şi declare public intenţiile faţă de ea. Dar, în cazul ăsta, avea să-şi facă rost singur de invitaţii, aşa cum se întâmplase şi cu o seară în urmă. Aşadar, J u d i t h se aştepta să îl vadă d i n nou, şi asta curând. Singurul lucru la care n u se aştepta era să o caute în Park Lane. îi spusese cât se poate de clar că n u voia să dea nas în nas cu tatăl ei. Dar ar fi p u t u t veni d i n nou pe fereastră...

Spre sfârşitul săptămânii, începuse să-şi ma i piardă d i n încre­dere. Totuşi, n u era disperată. M a i degrabă hotărâtă. îi împărtăşi l u i Jack ce avea de gând să facă. Jack n u făcu decât să o avertizeze să n u se ducă singură. Aşa că îi găsiră pe părinţii ei în sufragerie în acea dimineaţă, într-un m o m e n t cât se putea de p o t r i v i t . A n ­thony tocmai se ridicase şi se pregătea să plece. îşi luase obiceiul de a dispărea d i n casă înainte să înceapă vizitele peţitorilor.

- Ia loc, te rog, îi spuse J u d i t h . Şi, n u te teme, începând de acum, casa îşi revine în m o d oficial la normal .

- A u trecut aşa repede câteva l u n i , fără să bag eu de seamă? spuse sec Anthony , aşezându-se la loc.

Poate că J u d i t h ar fi râs la gluma l u i dacă n u ar fi fost aşa nerăbdătoare.

- N u , dar, începând d i n acest moment , vo i refuza orice vizită, cu excepţia... N u , el n-o să vină, şi cred că ştim de ce n u o să... înainte să se încurce şi ma i tare, spuse cu fermitate : M i - a m anulat şi toate participările la ba lur i şi la serate. Sezonul s-a t e r m i n a t p e n t r u mine .

Poate că vestea n u o lua chiar pe nepregătite pe Roslynn, însă aceasta t o t exclamă:

- J u d y ! Dar abia a început! - D a r n u m a i are n ic i u n rost, mamă, când ştiu deja cu cine o

să mă mărit. Se u i ta la tatăl ei în t i m p ce rostea aceste cuvinte. N u o întrebă

cu cine, ci doar zise:

299

Jofianna Lindsey

- N u îmi imaginez că intenţionează să-mi ceară mai întâi per­misiunea să te ia de nevastă.

- Cu riscul de a p r i m i u n refuz? -Te-a cerut măcar în căsătorie? - N u , dar o să mă ceară. De îndată ce vo i ajunge în Hampshire.

Mă duci acolo? A n t h o n y n u răspunse. De fapt , se uită la Jack şi întrebă: - T u eşti responsabilă pentru curajul d in spatele acestui discurs? Jack zâmbi obraznic. - Surprinzător, n u . A m v r u t doar să văd scena. A n t h o n y p u f n i : - Obrăznicătură! N u părea furios - şi era, de obicei, o emoţie care i se citea des­

t u l de uşor pe chip. J u d i t h îşi ţinea încă răsuflarea în clipa în care tatăl ei se ridică, veni lângă ea şi-i puse mâinile pe umer i .

- Eşti sigură că pe el îl vre i , păpuşă? - M a i m u l t decât orice altceva. - A s t a e foarte m u l t , zise el. Şi, ţinând cont de toate câte

s-au petrecut în u l t i m a vreme, presupun că cel m a i bine ar f i să chem trăsura.

J u d i t h scoase u n strigăt de încântare şi îl îmbrăţişa, dar A n t h o n y n u terminase încă.

- Fireşte, dacă o să te dezamăgească, vo i dor i să aflu m o t i v u l . Cel puţin n u spusese că avea să-1 omoare. U n obstacol fusese depăşit, m a i rămânea încercarea cea

mare.. .

CapitoCuCS2

Casa în paragină arăta la fel de la distanţă. Ei bine, cu excepţia acoperişului, care părea să fie t e rminat , şi asta cu t o t cu ţigle. Dar, când se apropie, J u d i t h constată şi că o mare parte d intre ferestre fuseseră înlocuite, dacă n u chiar toate. în m o d evident, Nathan fusese ocupat săptămâna asta. Prea ocupat p e n t r u a deschide

300

Pasiuni mistuitoare

invitaţiile care, cel m a i probabil , îi fuseseră trimise? Sau alesese în m o d intenţionat să le ignore?

Uşa d i n faţă era larg deschisă. La fel şi ferestrele cele no i . în clipa în care păşi înăuntru, J u d i t h simţi u n plăcut curent de aer. Ho lu l de la intrare şi salonul n u se schimbaseră prea m u l t , dar cel puţin pânzele de păianjen dispăruseră, iar scările aveau scânduri no i - în afară de una, pe care Nathan o fixa chiar în acel moment cu ciocanul.

Avea mânecile de la cămaşă suflecate şi centura cu unelte le­gată la brâu. Şi p u r t a cizme de husar înalte până la genunchi? Aproape p u f n i în râs. Nu-şi dădea seama că n-ar fi t rebu i t să lucre­ze în nişte încălţări atât de extravagante? Probabil însă că le găsea prea confortabile şi n u putea rezista. în m o d evident, făcuse ceva cumpărături când fusese la Londra. Sau poate că îşi adusese restul garderobei pe care o lăsase în Angl ia când plecase spre America.

J u d i t h venise aici animată de o hotărâre de nec l int i t . A t u n c i , de ce mama naib i i se simţea dintr-odată atât de speriată? Dar n u avea m u l t t i m p . Tatăl ei îi îngăduise câteva clipe singură cu Nathan, dar o avertizase că, dacă stătea prea m u l t , avea să in t re să afle m o t i v u l . Chiar îşi închipuia că ar fi făcut dragoste într-o casă părăginită? Ei bine, ţinând cont de trecutul l u i , probabi l că exact asta îşi imagina.

J u d i t h păşi cu grijă înăuntru, p e n t r u că Nathan înlocuise câte­va d intre scândurile putrezite ale podelei, dar n u pe toate.

- Sunt şi nepoatele tale aici cu tine? Sunt nerăbdătoare să le cunosc.

Nathan întoarse capul, îşi îndreptă spatele şi coborî scările fără să-şi ia ochii de la ea.

- V o r rămâne cu Peggy şi cu Al f , pr ie ten i i unch iu lu i tău James, până când casa va fi potrivită p e n t r u ele.

- V r e i să spui până când va fi gata? - N u , doar până când n u va m a i fi periculoasă p e n t r u copii i

curioşi. Dar ce n u mai durează m u l t . Podul şi p r i m u l n ive l erau cele ma i afectate de vreme. La al doilea etaj n u este n ic i pe departe atât de m u l t de muncă. Camerele fetelor sunt deja gata.

J u d i t h era surprinsă. - Si mobilate?

301

Jofianna Lindfsey

- H m m , n u . Şi n u am pus încă n i c i tapetul . Şi trebuie să m a i iau covoare, de pus peste scândurile no i .

- Şi n u crezi că le-ar plăcea să se implice şi ele? Să vadă cum evoluează lucrurile? Să aleagă singure cum să-şi decoreze camere­le? A r putea să stea alături, la ver i i mei , până va fi t o t u l gata. A u o armată de serv i tor i care să aibă grijă de ele, inclusiv fosta doică a verişoarei mele, Cheryl . Iar bucătăreasa l u i Derek face nişte prăji­t u r i excelente. A r fi încântate.

Fruntea l u i Nathan se încreţi. - Prea încântate. N u vreau să se obişnuiască să trăiască într-o

casă atât de somptuoasă, p e n t r u că ar putea fi dezamăgite de casa pe care pot eu să le-o ofer.

J u d i t h ştia că nepoatele l u i Nathan aveau să fie încântate de noua lor casă, odată ce îi adăuga ea u n retuş sau două, dar n u - i spuse asta. Iar sugestia ei îl enervă îndeajuns de tare încât să-1 facă să-şi dezlipească în sfârşit privirea de la chipul ei - şi să observe pisoiul pe care îl ţinea în braţe. îl adusese ca să aibă u n pretext p e n t r u vizită - în cazul în care ar fi avut nevoie.

- N u mă aşteptam să-1 mai văd vreodată, zise Nathan, neputându-şi ascunde u n zâmbet. Mă gândeam că i -a i găsit o casă până acum.

- Muşcă-ţi l imba! Silver are deja stăpân. Şi, apropo, mama a stabi l i t că este băiat, adăugă ea.

Ochii l u i se ridicară d i n n o u spre ai ei. - De ce l -a i adus? - Ştiu că ai renunţat la el doar p e n t r u că n u aveai unde să-1 ţii

până când îţi t e r m i n a i treburi le în America. M - a m gândit că l -am putea împărţi pe Silver, dacă t o t se pare că vre i rămâne în Angl ia o vreme.

- Să-1 împărţim? - P u t e m . . . să găsim u n aranjament, zise ea, p r i v i n d în altă

direcţie. Simţea deja că începea să tremure. N u aşa se aşteptase să

decurgă întâlnirea d intre ei. De ce n u era deja în braţele lui? Sau poate că era şi el la fel de i n t i m i d a t ca ea?

îl aşeză pe Silver pe podea. Pisoiul n u plecă, ci doar începu să-şi lingă lăbuţa.

302

(Pasiuni mistuitoare

Nathan ar fi p u t u t să-1 ia de jos, dar, în schimb veni după ea, în camera în care se întâlniseră p r i m a oară - atunci când crezuse că era o fantomă. Şi în care, m a i recent, o sărutase. N u - i confirmase niciodată fap tu l că era contrabandist. Totuşi, J u d i t h era sigură că asta fusese, dar spera că acel capitol d i n viaţa l u i se încheiase.

Camera arăta la fel, cu pături atârnate la ferestre şi cu u n pat cu aşternuturi mototo l i te . Dar păturile păreau curate. J u d i t h pre­supuse că Nathan pur şi s implu prefera această încăpere intimă d o r m i t o r u l u i foarte spaţios de la etaj.

-Arată-mi camera ascunsă, îi ceru ea. N u era sigură că avea s-o facă, totuşi Nathan trecu pe lângă ea

şi se duse înspre două plăci de l e m n decorativ aşezate pe perete, p e n t r u a ascunde margini le tapetulu i vechi. Una d i n ele avea u n b u t o n într-o parte.

- Era ascuns în spatele unei bibl ioteci , îi explică el, în clipa în care u n panou se deschise în peretele de lângă el.

- Era goală - cărţile fuseseră probabil furate - şi n u mer i ta să fie păstrată, aşa că am folosit l e m n u l p e n t r u foc, cu m u l t t i m p în urmă. Apo i , într-o z i , am observat butonu l , în t i m p ce încercam să văd cât de uşor mi -ar fi fost să sparg zidurile astea cu p u m n u l .

J u d i t h zâmbi. Probabil se întâmplase pe vreme când era încă furios pe casa asta. Se duse şi p r i v i înăuntrul încăperii. Era destul de mare şi plină până la refuz cu stive de cherestea şi alte mate­riale de construcţie. Iar în faţă era o ladă de brandy deschisă, d i n care lipseau câteva sticle.

- A h a ! N u se putuse abţine. Nathan râse în spatele ei. -Când am moştenit The Pearl, băieţii d i n echipaj s-au aşteptat

să cont inu i treaba tatălui meu. Şi la contrabandă mă pricepeam. Comerţul e o treabă m u l t m a i sofisticată, şi habar n u aveam unde să găsesc pieţe în care să scot pro f i t în loc să ies în pierdere sau unde să-mi fac legături p e n t r u încărcătura pe care să o transport . Acum ştiu, mulţumită fami l ie i Anderson.

J u d i t h se răsuci pe călcâie. -Aşadar, vre i să încerci calea legală? Nathan clătină d i n cap.

303

Jofianna Lindfsey

- M ă gândeam m a i degrabă să angajez u n căpitan şi să t r i m i t The Pearl să se alăture flotei Skylark. A fost ideea l u i Boyd. Ei ştiu deja toate pieţele şi au toate legăturile necesare.

- Iar t u o să scoţi u n pro f i t frumuşel în t i m p ce o să te ocupi de... o fermă?

Nathan râse d i n nou . - N u , cred că-mi place mai m u l t idea ta de a construi căsuţe pe

care să le închiriez. După ce o t e r m i n pe asta, fireşte. Vorbeau despre l u c r u r i atât de ne importante , în vreme ce... - N u am m u l t t i m p , zise ea şi se întoarse repede în camera

principală, ca să se asigure că tatăl ei n u intrase încă în casă. Nathan o urmă şi îi puse mâna pe umăr, ca să o oprească. - A v e a m de gând să-ţi dau două săptămâni, zise el. - Două săptămâni p e n t r u ce? - Două săptămâni înainte să mă întorc la Londra ca să-mi dai

u n răspuns. Dar n u mă dau în vând după urcatul pe ferestre, aşa că mă bucur că n u ţi-a t rebui t decât o săptămână ca să v i i şi să mi-1 spui personal. Dar, dacă n u m i - a i auzit întrebarea, aş vrea să-mi dai ocazia să reformulez.

- Sunt sigură că ţi-aş fi răspuns dacă aş fi auzit vreo întrebare, spuse J u d i t h cu răsuflarea tăiată, simţind cum i n i m a începea să-i bată prea repede. Când... când am ratat-o?

-Săptămâna trecută, şi slavă D o m n u l u i că n u ştii despre ce vorbesc.

Se întoarse spre el, exclamând: - P o f t i m ? - A m spus t o t u l aiurea, drăguţă. Cu siguranţă ai fi fost prea

furioasă ca să spui „da". în m o d clar, n u vorbea despre ce spera ea că vorbea, dacă spu­

nea că ar fi fost deranjată de ceea ce îi spusese. Şi n u voia să se ma i supere vreodată pe el, aşa că n u avea de gând să-i ceară să repete ce spusese atunci .

în schimb, zise: - Şi cum era cu reformularea? Nathan zâmbi şi o cuprinse cu braţele. - M-aş lăsa în genunchi, dar n u sunt sigur că podeaua este des­

t u l de rezistentă ca să...

304

Pasiuni mistuitoare -—•

- Da! strigă ea şi-şi aruncă braţele pe după gâtul l u i . Nathan se trase înapoi, râzând. - Trebuia să aştepţi întrebarea. - Hai , spune, dar răspunsul meu t o t da o să fie, îl asigură ea,

zâmbind. -Aşadar, ai ghic i t că te iubesc? J u d i t h zâmbi. - îmi place s-o aud, dar am avut unele bănuieli. - N u mai spune! Şi că vreau să mă căsătoresc cu tine? - De asta n u am fost atât de sigură - până acum. - V r e a u , drăguţă, spuse el t a n d r u . A fost u n adevărat chin să

mă cert cu t ine şi n ic i nu-ţi poţi imagina cât de m u l t regret. Dar este u n chin şi m a i mare să stau departe de t ine , şi n u mi -a t rebu i t prea m u l t ca să-mi dau seama de asta.

- Ş i eu s imt că-mi lipseşte ceva când n u sunt lângă t ine . Te i u ­besc de atâta t i m p ! zise ea, apoi chicoti fericită. încă de pe vremea când credeam că eşti o fantomă.

- N u am fost niciodată... N u contează. Spune-mi doar cât de repede ne p u t e m căsători. Şi azi, dacă e după mine .

- M a m a va d o r i să aranjeze n u n t a . N u - i p u t e m refuza plăce­rea asta.

- Dacă insişti. - Şi probabi l ar t rebui să mă ceri în m o d oficial. . . Mâinile l u i îi cuprinseră obraj i i , cuvintele l u i îi mângâiară

buzele: - V r e i să te măriţi cu mine , J u d i t h Malory? - V o i a m să spun.. . de la tata. Nathan scoase u n geamăt, lipindu-şi f runtea de a ei. - A ş face orice p e n t r u t ine , dar cu siguranţă ştii că m a i degrabă

m-aş lăsa împuşcat decât să-i cer permisiunea. . . - A t u n c i , e bine că deja ţi-am dat-o, zise Anthony , d i n pragul

uşii deschise. Nathan făcu numaidecât u n pas în spate şi întrebă: - De cât t i m p staţi acolo, Sir Anthony? A n t h o n y stătea spr i j in i t de tocul uşii, relaxat, şi răspunse pe

u n t o n tărăgănat:

305

Jofianna Lindfsey

- D e suficient t i m p . A p o i însă îşi îndreptă spatele şi adăugă: Ca să ştii, Tremayne, s ingurul ghimpe pe care l -am avut contra ta era faptu l că fetiţa mea se îndrăgostea de t ine . N u eram încă pre­gătit să accept asta. Pe toţi dracii , era prea repede! Dar m i s-a t o t spus în u l t i m a vreme că n i m e n i n u poate hotărî când se întâmplă astfel de luc rur i . Pur şi s implu se-ntâmplă. Aşa că ai binecuvân­tarea mea, dacă te interesează. Dar, dacă o răneşti vreodată sau dacă o mai faci o dată să plângă, pe legea mea că te omor - vreau să fim bine înţeleşi.

J u d i t h avea u n zâmbet până la urechi. - Pleacă, tată! Tocmai vo iam să ne sărutăm. - Ba n u , îl asigură Nathan pe Anthony . J u d i t h îl prinse pe Nathan de cămaşă. - B a da. Ea începu, iar el uită curând că aveau spectatori şi o strânse în

braţe, sărutând-o cu foc. Dar J u d i t h n u se putea pierde chiar cu t o t u l , cu u n părinte de faţă. Totuşi, n u - i dădu d r u m u l . Sfârşi să­r u t u l doar ca să-şi poată pune capul pe p ieptu l l u i , cu u n zâmbet feric i t pe buze.

- A plecat? şopti Nathan după câteva clipe. J u d i t h îşi stăpâni u n chicot şi p r i v i peste umărul l u i . - D a . Să ştii că o să te obişnuieşti cu el până la urmă. Ba chiar

cred că o să ajungeţi b u n i pr ieteni . - N u ştiu de ce, dar n u - m i pot imagina asta. Dar, cât t i m p n u

ne vizitează prea des... - S - a r putea să o facă, cel puţin o vreme. Va d o r i să vadă cu

ochii l u i că sunt cu adevărat fericită aici. N-o să mă creadă pe cuvânt. Dar n-o să-i ia prea m u l t până o să se convingă.

- Dar n-o să vrea să stea în casa asta când va veni în vizită, n u - i aşa?

- Probabil că da. - A t u n c i , n-o să repar camera de oaspeţi. ^-Aşteaptă... - N u . - D a r e ceva ce n u ştii despre mine . Sunt bogată. Şi n u mă

refer la bani i fami l ie i mele. A m p r o p r i i i me i bani , şi încă destul de mulţi.

306

Tasiuni mistuitoare

- Şi de ce trebuia să „aştept" p e n t r u asta? - Pentru că mi -a i promis că n u o să fii ca tata. El refuză să o lase

pe mama să cheltuiască vreun bănuţ d i n averea ei pe lucruri le de care este nevoie. Şi asta o scoate d i n sărite.

- M - a i convins când m i - a i spus să n u fiu ca tatăl tău. Pe legea mea că n u vo i fi ca el!

-Aşadar, pot să decorez eu casa noastră? - î m i place cum sună „a noastră". Da, or i cum vrei t u , drăguţă.

De parcă eu ştiu ceva despre decorat.... - Si să o mobilez? - Nu-ţi forţa norocul . J u d i t h râse. Jocul ăsta de-a compromisurile avea să fie a m u ­

zant, îşi l i p i iar buzele de ale l u i ca să o dovedească.