Familia nu este singura furnizoare de resurse in procesul de construire a sinelui.Familia largita,retelele de vecinatate,grupurile de egali,scoala,literatura ofera numerosi Altii semnificativi.Bunicii apar rareori in textele cercetate.In familiile aflate mai aproape de baza ierarhiei,interventia bunicilor in viata copilului pare sa fie exceptionala,dictata de conjuncturi particulare.Zaharia Stancu[1982] releva faptul ca in satul din Baragan mancat de saracie cresterea copiilor revine celor care le-au dat viata;solidaritatea familiilor de origine cu copiii si nepotii aflati in dificultate este minima,ceea ce face ca familia parentala sa constituie o faza tranzitorie de foarte scurta durata;barbatul sau femeia caruia/careia i-a murit partenerul,este obligat(a) sa caute si accepte repede un altul.In Amintiri...[Creanga,1956],bunicul din partea mamei,preot,apare intr-un moment critic,cand trebuie decisa strategia scolara si cand sotii au opinii diferite,inclinand balanta in favoarea mamei care doreste ca fiul sa devina preot;el indeplineste functii de informare/orientare a cuplului intr-un domeniu pe care acesta nu il stapaneste si de resursa in transarea conflictelor de autoritate,dar si de orientare scolara si de suport al scolaritatii copilului;in plus,bunicul stimuleaza mobilitatea si intretine memoria familial.In ceea ce o priveste,bunica este plina de solicitudine neconditionata,intretinand sentimentul micii copilarii si atunci cand varsta respectiva a fost depasita:mititeilor care tocmai darimasera casa Irinucai,gazda lor scolara,nu li se adreseaza nici o intrebare cu privire la motivul sosirii lor neasteptate;inainte de orice,ei sunt victimizati pentru starea fizica in care se afla(si pentru care culpabil este bunicul care i-a lasa pe mana unui strain)si hraniti cu tot ce se gaseste mai bun.Doar in categoriile mijlocii-superioare si superioare bunicii sunt prezente frecvente si continue in viata copilului,oferindu-i acestuia in primul rand resurse expresive,de multe ori in concurenta cu parintii:Ion Marin Sadoveanu se bucura in copilarie de protectia totala a bunicului,iar in adolescenta de generozitatea financiara a acestuia-bogat grefier la Palatul de Justitie-,care ii permite sa ia lectii particulare de limbi straine si pian,sa-si procure carti si reviste costisitoare etc.,compensand modestia resurselor pe care originea si profesia tatalui i le ofera [Nicolau,1988];Sadoveanu[1906] descrie un bunic respectabil,un alter a carui prezenta cotidiana cultiva respectul fata de batrani si care realizeaza educatia religioasa;Ion Teodorescu[1980],copil de mosier moldovean la prima generatie,regreta faptul de a nu fi putut cunoaste dragostea bunicilor,mare si duioasa,asa cum o aud de la altii si o citesc prin carti,de-o natura deosebita decat aceea a parintilor,caci tata-mosuleste primul mort,o umbra palida si aproape stearsa,tolerata de adulti intr o odaita in care nepotul intra adesea,impotriva voientei mamei sale.In orice caz,cu cat urcam pe scara bunastarii,cu atat sunt bunicii mai prezenti in viata copilului,parand a fi specializati (indeosebi bunicile) au resurse expresive care sunt valorificate de copil in raporturile familiale de putere;uneori,atunci cand contextul o impune si o permite,ei furnizeaza si resurse instrumentale,completand sau compensand resursele familiale;atat timp cat cel putin unul dintre parinti exista,rolul lor pe langa copil este unul de asociat/suplinitor/concurent al parintelui,si nu un rol autonom.(Elisabeta,Stanciulescu,2002)-pp.82-83