Capacitatea de efort aerobă si anaerobă si măsurarea acesteaia

Efortul este definit ca un proces de învingere conştientă a solicitărilor fizice şi psihice din

cadrul pregătirii sportive în vederea îmbunatăţirii capacităţii de performanţă.

Patologia indusă de efortul fizic din anternamente se datorează în general conflictului dintre

procesele de solicitate şi posibilităţile de răspuns al organismului. Aceasta patologie se manifesta

imediat ( forme acute ) sau în timp ( forme cronice ) prin acumulări cauzate de lipsa refacerii

după efort sau după eforturi prea intense pentru gradul de antrenament existent al sportivului.

Variabilele pregătirii sportive sunt reprezentate prin următorii parametrii :

- Volumul dat de durata său timp de lucru, distanţa parcursă şi numărul de repetări;

- Intensitatea data de încărcătură efortului şi viteza de execuţie a acestuia;

- Densitatea data de frecvenţă de lucru din timpul antrenamentului;

- Complexitate.

Tipuri de efort

Efortul este cel mai optim stimul care obliga organismul să îşi îmbunătăţească performanţele.

Efectele se găsesc atât în plan somatic cât şi funtional. Aceste modificări au valoare reversibila

care dau posibilitatea individului de a rămâne sănătos şi după ce renunţă la sport. Intensitatea

efortului este rezultată din raportului dintre intensitatea şi volumul antrenamentului la care a fost

supus sportivul.

După criteriul aprovizionării cu O2:

- Efort anaerob – efortul în care organismul îşi asigură energia fără consum de O2, adica fără

aport de O2 prin inspiratie, dar consumând toată rezerva de O2 pe care o are, pentru a menţine

activitatea neuronală şi activitatea miocardului de lucru. Durează până la max 35-40sec. Se

împarte în 2 categorii în funcţie de sursă energetică care îl menţine:

Efort anaerob alactacid are ca substrat ATP-ul şi creatin fostatul. ATP-ul asigura substratul

energetic până la ~6 sec, creatin fosfatul asigura energia până la max 15-20 sec.

1

Efort anaerob lactacid are ca substrat energetic glicogenul (muscular) care se descopune până

la acid piruvic şi 2 moli de ATP. Acidul piruvic devine acid lactic care se acumulează local. 1/5

din acidul lactic ajunge la inimă, iar acesta se transforma în energie.

3/5 din acidul lactic, organismul îl duce la ficat unde se realizează gligoliza, se produce glucoză.

De la 20sec la 40 sec.

- Efort aerob – nu are limită de timp, durează până la epuizarea substratului energetic:

În 1 h substratul glucidic;

Din a 2a h substratul lipidic.

După intensitatea efortului ele sunt : mici, medii, mari, submaximale şi maximale. Aprecierea

intensităţii se face pe baza frecventei cardiace, care pentru a se menţine utile nu trebuie să

depăşească 220 bătăi/min. Potenţialul cardiac maxim variind desigur, stabilindu-se în funcţie de

vârsta: 220 – varsta = max, de preferat să nu se depăşească această frecventă , evitând astfel

accidentele vasculare. Masurarea frecventei cardiac putandu-se face utili, cu bezile polar pentru

frecventa cardiaca.

Frecvenţa Procentul aerob – anaerob (%) intensitate

<100 bat/min

<120 bat/min100% aerob

Cu prea puţin efect

asupra sistemelor

energetice

Mică

Medie

120 – 150 bat/min

150 – 165 bat/min

165 – 180 bat/min

>180 bat/min

90 – 95 % aerob

65 – 85 % aerob

50 – 65 % aerob

<50 % aerob

5-10 % anaerob

15-35 % anaerob

35-50 % anaerob

>50 % anaerob

Mare

Submaximala

Submaximala

Maximala

2