Cornul________________________________________________________________________________________________________________________________________

CAPITOLUL 23

CULTURA CORNULUI

Cornus mas L. Fam. Cornaceae

23.1. Importanţa,originea şi aria de răspândire

23. 1.1. Importanţă

Importanţa acestei specii reiese din mai multe considerente:-are plasticitate ecologică mare, se poate cultiva în cele mai diferite zone;-este o bună plantă antierozională;-fructele sale sunt destul de valoroase şi se pot consuma atât în stare

proaspătă cât şi prelucrate sub diferite forme: gemuri, sucuri, dulceţuri, băuturi alcoolice etc. Fructele conţin 18,5% substanţă uscată, 9,3% zahăr total, 2,5% aciditate totală, 0,8% substanţe tanoide, 0,62% substanţe proteice, 1,02% cenuşă, 85,6 mg % vitamina C etc. Au de asemenea, importanţă farmaceutică.

-lemnul este foarte rezistent şi elastic având multe întrebuinţări;-este o plantă decorativă, datorită înfloritului bogat şi foarte timpuriu, a

doua specie după alun.

23.1.2. Originea şi aria de răspândire

Cornul creşte spontan în Europa Centrală şi de sud-est, în Crimeea, partea de sud a Ucrainei, în Armenia, Asia Mică, Balcani etc.

De asemenea, cele peste 50 de specii sunt răspândite în majoritatea zonelor temperate ale lumii.

În ţara noastră această specie creşte spontan pe un areal foarte vast, din zonele de şes până în cele colinare şi înalte. De asemenea, se întâlneşte cultivat foarte puţin în cadrul Staţiunilor de cercetare a grădinilor botanice sau în grădinile populaţiei.

3

Cornul________________________________________________________________________________________________________________________________________

Această specie a fost mult studiată de către prof. Dumitru Cărăuşu de la Universitatea Al. I. Cuza Iaşi, care a înfiinţat mai multe plantaţii cu biotipuri valoroase. De asemenea a fost studiată şi în cadrul U.A.S.M.V. Iaşi de către G. Grădinariu.

Cercetări avansate finalizate cu crearea de soiuri şi înfiinaţare de plantaţii au loc în Republica Moldova (I. Ţurcanu).

23.2 Particularităţi biologice şi ecologice23.2.1. Specii care au contribuit la formarea soiurilor

Din numeroasele specii (peste 50) răspândite în toată zona temperată doar câteva prezintă importanţă pentru ameliorare:

Cornus mas L., Cornus sauguiveaea L. şi Cornus hungarica Karp. Pentru fructe importanţă prezintă doar specia Cornus mas, la care, în ţara

noastră s-au identificat şapte subspecii:Cornus mas ssp. typica (cornul comun);Cornus mas ssp. macrocarpa (cu fructe mari de 14-15 mm lungime);Cornus mas ssp. albocarpa (cu fructe galbene);Cornus mas ssp. sphaerocarpa;Cornus mas ssp. dulcis (cu fructe dulci);Cornus mas ssp. aurea (cu frunze galbene);Cornus mas ssp. argentea - marginata (frunze cu margini albe).În cazul acestor subspecii există foarte multe varietăţi.

Principalele obiective ale ameliorării acestei specii se referă la obţinerea soiurilor cu fructe mari, cu conţinut ridicat de vitamina C (peste 500 mg %g), care să se poată înmulţi uşor mai ales pe cale vegetativă, iar pomii să fie conduşi cu trunchi. Un alt obiectiv este obţinerea soiurilor cu flori hernafrodite ştiind faptul că există biotipuri unisexuat dioice.

Ca metode de ameliorare sunt cele clasice folosite în pomicultură, iar dintre acestea hibridarea controlată este cea mai utilizată.

23.2.2. Soiuri şi selecţii de corn

Dragodana 13 - soi cu fructe mari (2,6 g), roşii. Maturarea: VIII/4.Piteşti 10 - fructe mari (2 g), roşii-închis spre negru. Maturarea: IX/1-2.Mh-8 - a fost obţinută la ICPP Piteşti-Mărăcineni.Formează plante de vigoare mijlocie, înfloreşte timpuriu şi produce 3,5

kg/plantă, în anul VII de la plantare.Fructele sunt de mărime mijlocie (1,3-1,7 g), fusifor-ovoidale, culoarea

roşie-închis. Perioada de maturare: mijlocul lunii august.

4

Cornul________________________________________________________________________________________________________________________________________

Sibiu T3 - are fucte mari (1,8 g), roşii vişinii, bogate în vitamina C (peste 150 mg %). Maturarea: IX/2-3.

Mh-9 - obţinută la ICPP Piteşti-Mărăcineni, formează coroană globuloasă, înfloreşte timpuriu, este precoce şi asigură producţii de 3 kg/pom.

Fuctele sunt mari (1,8-2,1 g), roşii-întens, dulci-acidulate, slab astringente, bogate în vitamina C (peste 100 mg %).

Perioada de maturare: după 15 august.Tg-1 - selecţionat la ICPP Piteşti-Mărăcineni.Are vigoare mare, formează coroană piramidală şi produce 3 kg fructe/pom

în anul VII de la plantare.Fructele sunt mari (2,4-3,0 g), au formă oval-cilindrică, culoarea roşie-

închis până la grena, pulpa (84% din fruct) este intens colorată şi plăcută la gust.Perioada de maturare: începutul lunii august.Aceste soiuri sau biotipuri au fost selecţionate din flora spontană, încercate

în culturi de concurs şi apoi recomandate pentru producţie.

23.2.3. Particularităţi de creştere şi fructificare

Cornul este un arbustoid sau pom cu talie în general redusă (3-4 m). Sunt şi exemplare de corn cu talie mare (8-10 m), şi o coroană foarte dezvoltată, cu un diametru de peste 10 m. Este o specie foarte longevivă (100-200 ani).

Sistem radicular - este foarte dezvoltat ce exploatează un volum mare de sol, conferindu-i o mare rezistenţă la secetă. Drajonează destul de mult.

În mod normal cornul creşte sub formă de tufă cu 4-5 tulpini, din care una se erijează în trunchi. Formează o coroană globuloasă, rară şi bine luminată. În regiunea coletului şi imediat superior acesteia se află o zonă foarte activă, care generează muguri dorminzi, încât cornul lăstăreşte abundent chiar şi la vârste mai înaintate. Lăstarii sunt relativ muchiaţi, de un verde cenuşiu până la roşu purpuriu, fin pubescenţi. Florile sunt mici, de culoare galbenă. Fructele sunt drupe mici (1,2-3 g) de diferite forme şi culori de la galben, roşu, roşu închis (fig. 23.1.).

Intrarea pe rod este tardivă (6-8 ani) dar poate da producţii susţinute până la vârste înaintate (120-150 de ani).

Cerinţele faţă de factorii de mediu

Temperatura. - Faţă de căldură, cornul are cerinţe moderate necesitând temperaturi ceva mai ridicate în timpul maturării fructelor, condiţie de care depinde calitatea, acestora dar şi desfăşurarea celorlalte procese metabolice cu implicaţii asupra rezistenţei la ger.

Lumina. Cornul este exigent faţă de factorul lumină mai ales în fenofaza de înflorit. Creşte şi în condiţii de semiumbră însă fructificarea este slabă iar

5

Cornul________________________________________________________________________________________________________________________________________

calitatea fructelor deficitară. În condiţii de iluminare normală dă rezultate foarte bune.

Fig. 23.1. - Corn:a - ramură cu muguri vegetativi; b - muguri floriferi; c - ramură cu inflorescenţe;

d - floare; e - frunze şi fructe; f - fructe în secţiune.Umiditatea. În ceea ce priveşte umiditatea, cornul este recunoscut pentru

marea sa rezistenţă la secetele de lungă durată. Reacţionează foarte favorabil la irigare moderată pe timp scurt, chiar la unele inundaţii.

Solul. Faţă de sol, cornul manifestă pretenţii reduse. Cultura reuşeşte pe cele mai variate terenuri, creşte însă foarte bine pe solurile uşoare,aerate, fertile, cu un exces uşor de calcar.

23.3 Particularităţi tehnologice

23.3.1. Specificul producerii materialului săditor

În scopuri de ameliorare sau pentru plantă antierozională înmulţirea cornului se face prin sâmburi. Procentul de răsărire este foarte scăzut (10-12%). Rezultate mai bune se obţin când sâmburii se extrag din fructe aflate în prepârgă

6

Cornul________________________________________________________________________________________________________________________________________

(G. Grădinariu 1980). Tratarea cu acid sulfuric sau crăparea uşoară a endocarpului conduc, de asemenea, la rezultate mai bune.

Butăşirea este o metodă dificilă, datorită înrădăcinării foarte slabe.Înmulţirea prin drajoni este mai facilă precum şi cea prin marcotaj.Cea mai indicată este înmulţirea prin altoire cu ramură detaşată în

despicătură primăvara şi cu mugure dormind vara, în lemn de 1-2 ani.Înfiinţarea plantaţiilor de corn se realizează conform tehnologiei de la

celelalte specii pomicole ţinându-se cont de cerinţele care sunt mult mai mici decât a celorlalte specii.

Distanţele de plantare se vor corela cu formele de coroană propuse, panta terenului şi tipul de sol. Astfel, în situaţia plantării pe pantă, iar pomii sunt conduşi sub formă de tufă distanţele de plantare vor fi de 3 x 3 m iar pe terenuri plane de 4 x 3 m. În situaţii că pomii sunt conduşi cu trunchi de 40-60 cm şi coroană piramidală distanţele se vor mări la 5 x 3 m.

Plantarea trebuie executată toamna, în gropi cu dimensiunile de 50/50/40 cm, deoarece pornirea în vegetaţie a cornului se face foarte devreme.

Sisteme de conducere. În cultură, cornul se poate conduce sub formă de tufă, cu trunchi obişnuit sau pitic.

Conducerea cu trunchi înalt (0,70-0,80 m) se practică la pomii izolaţi din curţi şi grădini.

Forma de coroană este piramida neetajată.Conducerea cu trunchi pitic (35-40 cm) dă rezultatele cele mai bune

având în vedere particularităţile biologice ale cornului.Conducerea sub formă de tufă liberă sau aplatizată se practică mai mult în

plantaţiile extensive, pe terenuri accidentale, pe pante, unde cornul are şi rolul de fixare a solului (M. Botez şi colab.,1984).

Tăierile de formare - sunt simple şi se vor adapta la forma de conducere propusă. Se vor alege ramurile ce vor forma viitoarele şarpante, după proiectarea trunchiului. Se va avea în vedere că această specie drajonează, dar emite şi lăstari din zona coletului. Toţi aceştia inclusiv cei de pe trunchi se vor înlătura. În rest se vor efectua operaţii în verde, mai rar în perioada de repaus, pentru provocarea ramificării sau pentru corectarea poziţiei unor ramuri în coroană.

Tăierile de fructificare vizează normarea încărcăturii de rod şi o bună iluminare a coroanei prin rărirea sau scurtarea unor ramuri.

În faza de declin se vor efectua tăieri severe în lemn de 4-5 ani.Întreţinerea solului şi fertilizarea plantaţiilor se face în funcţie de tipul

de sol, panta terenului, fertilitatea naturală şi de starea fiziologică a plantaţiei. Astfel, ca metode de întreţinere se pot folosi: ogorul lucrat, înierbarea intervalelor, culturile intercalate etc. Fertilizarea se face numai în caz de necesitate odată la doi ani cu îngrăşăminte chimice sau odată la trei ani cu îngrăşăminte organice pentru creşterea calităţii fructelor.

7

Cornul________________________________________________________________________________________________________________________________________

Necesarul de apă - este în general scăzut. Pretenţii mai mari le are după creşterea intensivă a lăstarilor, când are loc diferenţierea mugurilor de rod şi creşterea fructelor. Se va iriga cu cantităţi mici de apă 300-400 m 3/ha în două reprize.

Combaterea bolilor şi dăunătorilor este relativ simplă întrucât această specie este puţin atacată. Bolile întâlnite sunt: septoria cornicola şi monilia iar dintre dăunători păianjenul roşu care în general au un grad de atac scăzut.

Recoltarea fructelorÎn general coarnele sunt destinate industrializării şi se recoltează mecanizat

prin scuturare. Pentru consum în stare proaspătă se recoltează manual în ambalaje de volum mic. Fructele recoltate cu puţin înainte de maturitatea completă se pot păstra 2-3 săptămâni la temperatura de 3-4ºC.

Coarnele sunt considerate fructe perisabile.

8